HANU-ANCUŢEI

Iapa lui Vodă

(povestire)

de Mihail Sadoveanu

EXPOZIŢIUNEA:
,,Hanu – Ancuţei’’ este o colecţie de nouă povestiri scrise de Mihail Sadoveanu ,
auzite la Hanu - Ancutei şi transmise din generaţie în generaţie. Una dintre ele este ,,Iapa lui
Vodă’’.
Iar asta se întâmpla într-o ,,depărtată vreme’’ , când se spune că au căzut ploi
năprasnice vara , iar culturile de toamnă au fost pe măsură.
În acel an s-au adunat la Hanu-Ancuţei toţi oamenii ce veneau din ,,Ţara de jos’’ cu
vin în care şi voiau să ajungă în ,,Ţara de sus’’ , Moldova. Stăteau la focuri şi pârleau
,,hartane’’ de viţel sau de berbec , ,,ori clean şi mreană din Moldova’’. Se simţeau la adăpost
căci acest han semăna cu o cetate şi ,,nici habar n-avea dinspre partea hoţilor’’.
Iar în aceste zile ,,grase şi vesele’’ stătea nemişcat acolo un răzăş străin căruia îi plăcea
voia bună şi veselia. Era un om înalt, cărunt, nici tânăr nici bătrân şi cu faţa ,,adânc brăzdată’’.
Avea nişte ochi ageri şi o mustaţă tuşinată. Se vedea că este un om trecut prin viaţă şi sociabil.

INTRIGA:
Îl chema Ioniţă comisul , era de la Drăgăneşti şi venise pe un cal roib , pintenog de trei
picioare şi slab i se puteau număra oasele , şi care stătea cu ,,şaua naltă’’ ,,într-un dos de
părete’’. Deşi arăta astfel comisul se lăuda cu el spunând că nimeni nu mai are cal ca al
dumnealui. Moş Leonte aprobă în batjocură . Comisul Ioniţă nu a fost de acord cu replica lui
Moş Leonte şi-şi laudă din nou calul spunând că este dintr-o viţă aleasă şi se trage dintr+o
iapă la care s-a uitat cu uimire chiar Vodă Mihalache Sturza. ,,Este o istorisire pe care aş pute
a să v-o spun’’ completă comisul. Auzind provocarea comisului Moş Leonte îl asigură că va fi
ascultat şi îl rugă să îşi înceapă povestirea.

DESFĂŞURAREA ACŢIUNII :
Comisul Ioniţă îşi începu istorisirea amintindu-şi de vremurile tinereţii când se afla tot
la Hanu-Ancuţei , însă la care era hangiţă altă Ancuţă, mama acesteia. Venise cu iapa pe care
tot o lăuda şi stătea cu alţi oameni care ,,acuma-s oale şi ulcele’’. Deodată toţi cei prezenţi
văzură un boier ieşind dintr-o droşcă şi îndreptându-se spre ei. Era un boier voini , cu barbă
roşă , şi cu un lănţug de aur la gât. Politicoşi , oamenii îl invitară la masă ş-ii spuseră Ancuţei
să-i aducă o ială cu vin pe care a platit-o comisul ,,trei parale’’.Intrând în vorbă răzăşul începu
să i se plângă boierului de o ,,pricină’’ pe care a moştenit-o de lşa strămoşii săi. Era vorba
despre un vecin de la Drăgăneşti care i-a furat pe nedrept o bucată de pământ . Hotărât, Ioniţă
comisul insistă spunând că este ăn stare să meargă, înarmat cu acte şi dovezi, şi la Vodă , iar
dacă nici el nu-i va face dreptate să-i pupe iapa nu departe de coadă.La această replică toţi cei
prezenţi ăncepură să râdă , inclusiv boierul.

PUNCTUL CULMINANT :
Pus pe fapte , răzăşul plecă , iar a doua zise înfăţişă la curte spălat şi aranjat. Imediat o
slugă apăru şi-l întrebă cu ce treabă a venit. După ce auzi totul soldatul îi dădu voie să intre în
camera lui Vodă.
 Luându-şi inima în dinţi , comisul intră şi căzu în genunchi în faţa domnitorului.
Acesta îi porunci imediat să se ridice , iar răzăşul recunoscu mai întâi vocea iar apoi faţa
boierului de la han. După ce îi arătă toate actele şi dovezile pe care le avea domnitorul îi
recunoscu dreptatea şi imediat trimise slugă la locul faptei pebtru a clarifica lucrurile. Înainte
de a pleca boierul îl luă deoparte pe comis şi-l întrebă ce s-ar fi întâmplat dacă nu i se făcea
dreptate. Ioniţă comisul , văzând că boierul are simţul umorului , răspunse hotărât : ,,Eu vorba
nu mi-o iau înapoi. Iapa-i peste drum’’.
Mult haz a făcut vodă pe răspunsul răzăşului şi bătându-l iar pe umăr îşi aminti de oala
cu vin roşu pe care i-o plăti comisul la han.

DEZNODĂMÂNTUL :
Şi iată de aceea se mândreşte acum Ioniţă comisul cu roibul său : pentru că se trage din
iapa lui vodă , care era şi ea tot şi râncheza şi ea tot la fel speriind o altă Ancuţă.