COMPONENTE PASIVE SPECIALE 141

6.2. Filtre ceramice

Cercetările privind miniaturizarea şi fiabilitatea circuitelor selective în frecvenţă a dus la
fabricare primelor filtre ceramice (filtre electro-ceramice) în anii 1963 –1965. În această
perioadă au fost realizate numai filtrele ceramice pentru domeniul frecvenţelor intermediare de
455 kHz, cu banda de trecere de 3-6 kHz şi selectivitatea de 12-15 dB la ± 9 kHz.
Filtrele ceramice fac parte din categorie filtrelor piezoelectrice cu undă elastică de volum,
filtre care prezintă o caracteristică de transfer puternic dependentă de frecvenţa semnalului de la
intrare.
Filtrele piezoelectrice sunt realizate în două variante tehnologice:
- filtre piezoelectrice cu cuarţ;
- filtre piezoceramice (ceramice).
Filtrele piezoelectrice cu cuarţ prezintă performanţe superioare comparativ cu alte
tipuri de filtre electrice. Sunt utilizate ca filtre trece bandă şi filtre opreşte bandă în domeniul
frecvenţelor de la 100 kHz la 1oo MHz, asigurând benzi de frecvenţă de ordinul 102 la 105 . În
reprezentarea din figura 6.18. este prezentat domeniul frecvenţelor de lucru corelat cu domeniul
corespunzător al benzilor de trecere pentru filtrele piezoceramice cu cuarţ realizate la ora actuală.

Bt [kHz]
105

104

103

102

0,1 1,0 10 100 f [MHz]

Fig. 6.18. Domeniul de frecvenţă şi benzile de trecere ale filtrelor

piezoelectrice cu cuarţ

Filtrele piezoceramice sunt filtre piezoelectrice cu structură ceramică cu o paletă largă

de utilizări comparativ cu alte tipuri de filtre electrice, datorită următoarelor avantaje:
- materia primă care stă la baza fabricaţie este ieftină şi uşor de obţinut;
- proces tehnologic relativ simplu, bazat pe tehnica sinterizării structurilor piezoceramice de
diferite forme;
- posibilitatea polarizării structurilor ceramice pe orice direcţie;
- posibilitatea realizării de filtre compuse cu alte materiale piezoelectrice, datorită densităţii de
material şi a coeficienţilor de elasticitate foarte apropiaţi de ai materialelor cu care se compun.
142 COMPONENTE PASIVE DE CIRCUIT

Utilizarea filtrelor ceramice elimină problemele constructive legate de realizarea

bobinelor şi acordul pe frecvenţă al acestora. Avantajele tehnologice face posibilă generalizarea
utilizări filtrelor ceramice în locul filtrelor cu circuite acordate L-C.
Curbele din figura 6.19. prezintă factorul de calitate echivalent şi domeniile de frecvenţă
în care sunt utilizate optim categoriile de filtre electrice actuale. Filtrele piezoceramice se
plasează în zona filtrelor clasice de tip L-C , prezintă avantajul factorului de calitate mult mai
bun şi stabilitatea în funcţionare net superioară acestora.

Q Filtre piezoceramice

100
Filtre RC
active
10
Filtre LC

1
0,1 1 10 100 1000 f[kHz]

Fig. 6.19. Domeniul de frecvenţă şi factorii de calitate echivalenţi ai filtrelor electrice

Filtrele ceramice sunt mai slab calitativ din punct de vedere al selectivităţii comparativ cu
filtrele cu cuarţ, dar net superioare filtrelor inductiv-capacitive clasice realizate cu elemente
reactive L-C. Nu este de neglijat pentru filtrele ceramice nici preţul de producţie, mai mic decât
al celor cu cuarţ. Avantajele tehnologice şi de performanţă ale filtrelor ceramice au determinat
generalizarea utilizării acestora în toate domeniile electronicii.

6.2.1. Materiale. Caracteristici. Tehnologii

Dielectricii neomogeni cu structură policristalină prezintă ca şi materialele cristaline

fenomenul de polarizare. În acest caz fenomenul de polarizare este bazat pe un alt mecanism de
polarizare, mecanism care este diferit de cel al materialelor monocristaline [13].
Structura materialelor dielectrice policristaline la nivel microscopic este reprezentată în
figura 6.20.a. Structura reprezentată este obţinută cu microscopul electronic (la o mărire de 7.000
x) pentru un dielectric ceramic care are la bază oxidul de zinc. Se pot observa granulele de
microcristale denumite cristalite înconjurate de un strat superficial denumit strat de separare.
Cristalitele prezintă o conductivitate mult mai mare (103 –105 ori mai mare) decât stratul de
separare. Această structură caracterizează din punct de vedere electric materialele dielectrice
neomogene.
La această categorie de materiale polarizarea se datorează posibilităţii de migrare şi de
acumulare a sarcinilor electrice în structurile de separare ale granulelor policristaline. În
prezenţa unui câmp electric (E) sarcinile au o mobilitate mai mare în interiorul cristalului
(cristalitului) şi mult mai scăzută în stratul superficial. Datorită acestei neomogenităţi, în urma
migrării purtătorilor de sarcină, în stratul de separare, apare o acumulare de sarcini spaţiale care
 COMPONENTE PASIVE SPECIALE 143

Cristalit Strat de separare

E E
- +
s- + - +
- + - +
- +
+ - + - +
- + -+ +

a) b)

Fig.6.20. Structura microscopică pentru un dielectric ceramic policristalin

a) nepolarizat ; b) polarizat sub acţiunea câmpului electric extern E.

va conduce la încărcarea electrică a cristalitelor (fig. 6.20.b.). Feţele opuse ale cristalitelor se
încarcă cu sarcini electrice de semne diferite. Cristalitele arată astfel ca nişte dipoli, iar
macroscopic corpul se prezintă ca un corp electric polarizat.
Mecanismul de polarizare descris mai sus denumit fenomen de polarizare interfacială ,
este caracteristic feritelor şi unor oxizi metalici cu structură ceramică, de exemplu la sistemul
oxid de zinc – oxid de aluminiu.
Filtrele ceramice cunosc o tehnologie de fabricaţie asemănătoare filtrelor cu cuarţ,
deoarece materialele ceramice policristaline des utilizate (Titanatul de bariu – BaTiO3 -,
Titanatul de plumb – PbTiO3 -, Zirconatul de plumb – PbZrO3 -, Niobatul de sodiu – NaNbO3 -,
Ceramica PZT este o soluţie solidă de - Pb(Zr0.53Ti0.47)O3 -) prezintă macroscopic proprietăţi
piezoelectrice asemănătoare cristalului de cuarţ, proprietăţi prezentate la punctul 6.1.
Prelucrarea policristalelor de ceramică prin: tăierea unor lamele de grosimi controlate în
funcţie de frecvenţa dorită; introducerea lamelelor din material ceramic între monturi metalice
care formează contactele electrice ale filtrului; încapsularea acestor elemente cu terminale într-o
răşină de protecţie cu inscripţionări, reprezintă pe scurt tehnologia de fabricaţie a componentelor
pasive cu suport ceramic.
Filtrele ceramice prezintă diferite configuraţii şi dimensiuni în funcţie de domeniul de
frecvenţă în care urmează a fi utilizate.
In domeniul frecvenţelor joase (100Hz la 10kHz) se utilizează filtre piezoceramice de tip
bilamelar caracterizate de o vibraţie globală de înconvoiere.
In domeniul frecvenţelor medii (10kHz la 500kHz) se utilizează filtre cu undă elastică
longitudinală (fig.6.21.). Unda longitudinală se propagă pe direcţia principală l, în lungul lamelei
(sau barei) de material ceramic, având vectorii câmp electric E şi polarizare electrică P, orientaţi
în funcţie de dimensiunile lamelei şi a modului de conectare a contactelor electrice. Configuraţia
filtrului din fig.6.21.a. se caracterizează printr-un câmp electric E şi polarizare remanentă P
orientate pe direcţia undei elastice, pe direcţia principală l a lamelei. Configuraţia filtrului din
fig.6.21.b., are două secţiuni identice de material, iar câmpul E şi polarizarea P au direcţia
perpendiculară pe direcţia undei elastice longitudinale. Sunt realizate în funcţie de necesităţile
144 COMPONENTE PASIVE DE CIRCUIT

practice, structuri de filtre care combină constructiv şi funcţional tipurile de filtre reprezentate în
figura 6.21.( a. şi b.).

l l

P P P P

a) b)

Fig.6.21. Configuraţii tipice de filtre ceramice cu undă elastică longitudinală

În domeniul frecvenţelor mai ridicate (0,5MHz la 100 MHz) dimensiunile geometrice ale
lamelei ceramice devin foarte mici, greu de realizat şi se realizează filtre ceramice cu undă
elastică de contur (fig.6.22.). Acest tip de undă prezintă caracteristic faptul că unda elastică este
infinit extinsă (unda elastică este progresivă) în zona electrozilor şi scade exponenţial în afara
electrozilor, atenuându-se în punctele distanţate faţă de electrozi. Dacă în apropierea electrozilor
primari (emiţători) se află o altă pereche de electrozi (receptori), aceasta va fi excitată mecanic.
Se obţine astfel o structură care se comportă ca o un sistem de oscilatori cuplaţi elastic.
Coeficientul de cuplaj elastic dintre electrozii de emisie şi electrozii de recepţie este determinat
de distanţa dintre cele două perechi de electrozi.
Structura constructivă a unui filtru ceramic cu undă elastică de contur este reprezentată
în figura 6.22.

Electrozi Electrozi
de emisie de recepţie

Material
piezoceramic

Fig. 6.22. Structura filtrului cu undă elastică de contur

 COMPONENTE PASIVE SPECIALE 145

De la acest tip de filtru, realizat pe o singură lamelă de material piezoceramic, s-a ajuns la
filtrul ceramic reprezentată în figura 6.23., la care structura a fost modificată, în sensul că spaţiul
dintre zonele de material piezoelectric prevăzut cu electrozi, este înlocuită cu un rezonator
metalic. Rezonatorul de natură metalică transmite oscilaţia mecanică între electrozii de intrare şi
electrozii de ieşire.

Material
Rezonator piezoelectric
C1 R C2
Int

Int Rezo Ieş

nator Ieş

Traductor
piezoelectric
Armătură

a) b)

Fig. 6.23. Filtru ceramic cu undă elastică de contur şi rezonator metalic

a) Schema de principiu; b) Schema constructivă.

Filtrul din figura 6.23. este format din două traductoare piezoceramice notate C1 şi C2
între care este plasat rezonatorul R.
Dispozitivul funcţionează ca un traductor piezoelectric. La bornele de intrare ale
traductorului piezoelectric se conectează sursa de semnal cu banda de frecvenţă de anumită
lărgime. Materialul piezoceramic, datorită câmpului electric variabil dintre plăcile
condensatorului C1, va oscila mecanic. Oscilaţiile mecanice sunt preluate de corpul
rezonatorului R (care poate să fie o lamă metalică sau un disc circular), care la rândul său este
cuplat mecanic cu un alt traductor piezoceramic. Cel de al doilea traductor piezoceramic va
prelua oscilaţiile mecanice ale rezonatorului şi le va transforma în oscilaţii electrice prin efect
piezoelectric direct, captate la bornele plăcilor condensatorului C2.
Traductoarele piezoelectrice se comportă ca nişte condensatoare cu pierderi (ansamblul
C1R 1 C2R2), iar cuplajul mecanic al rezonatorului corespunde unui circuit rezonant serie –L0
şi
C0 R0 - (fig. 6.24.a.).
Din categoria traductoarelor piezoelectrice bazate pe efectul piezoelectric invers fac parte
şi generatoarele de ultrasunete, stabilizatoarele de frecvenţe cu cristal de cuarţ, iar din categoria
traductoarelor bazate pe efectul piezoelectric direct fac parte dinamometrele piezoelectrice,
convertoarele piezoelectrice pentru măsurarea presiunii, deformaţiilor sau a deplasărilor fine,
microfoanele piezoelectrice, senzorii de ultrasunete, accelerometrele, dozele de pick-up etc.
Prin dimensionarea corespunzătoare a traductoarelor piezoelectrice, precum şi a corpului
rezonatorului se pot obţine caracteristici de frecvenţă apropiate de caracteristicile ideale pentru
filtrele electrice.
Caracteristica rezonatorului este selectivă (bandă de îngustă). Pentru a obţine o bandă de
trecere mai largă, se pot cupla mai multe filtre în paralel. Filtrele se proiectează astfel încât
146 COMPONENTE PASIVE DE CIRCUIT

punctul de rezonanţă să fie deplasat cu o anumită frecvenţă. Caracteristica şi banda de trecere

obţinută prin conectarea în paralel a trei filtre ceramice, este reprezentată în figura 6.24.b.
Comparativ cu filtrele cu cuarţ, filtrele ceramice prezintă frecvenţe de lucru mai mici,
benzi de frecvenţă mai mari ( B3dB = 0.01f0 ÷ 0,02 f0 ), pierderi de inserţie de maxim 5dB şi
benzi de oprire cu aproximativ un ordin de mărime mai mari decât benzile de trecere
corespunzătoare filtrelor cu cuarţ.

B > f03 – f01

Uie
L0 C0 R0
0,707

C1 R2
R1 C2
Int Ieş

f01 f02 f03 f

a) b)

Fig. 6.24. Filtru ceramic

a) Schema electrică echivalentă; b) Caracteristica unui sistem de trei filtre ceramice
conectate în paralel.

Filtrele ceramice prezintă un factor de calitate ridicat de ordinul 104, un coeficient de

temperatură bun, selectivitate foarte mare (de exemplu pentru filtrele ceramice de producţie
japoneză, la un decalaj de frecvenţă de ± 9 kHz, atenuarea este de 35 – 40 dB) şi un gabarit
foarte redus.
În figura 6.25. sunt reprezentate pentru comparaţie schema electrică şi caracteristica
amplificare-frecvenţă pentru un filtru realizat cu elemente L-C şi pentru un filtru ceramic
echivalent la frecvenţa de acord de 6,5 MHz. Banda de trecere la -3 dB a filtrului ceramic este de
c.a. 80 kHz, mult mai mică decât a filtrului L-C, selectivitatea filtrului ceramic fiind mult mai
ridicată.
Reamintim relaţiile de definiţie pentru banda de trecere (B) şi deviaţia de frecvenţă (∆f):

f0 (6.26.)
B = 2∆f =
Q

∆f = f 2 − f 0 = f 0 − f 1 (6.27.)
unde:
- f1 este frecvenţa limită inferioară a benzii de trecere;
- f2 este frecvenţa limită superioară a benzii de trecere ( de frecvenţă) a filtrului;
- f0 este frecvenţa de rezonanţă;
- Q este factorul de calitate.
 COMPONENTE PASIVE SPECIALE 147

A/Ao
fo ; Q [dB]
0
C -3

L -6

a)

fo f

A/Ao
[dB]
0
1 2 80 KHz
-3

-10
3
-20 600 KHz
b)

6 6,5 7 f [MHz]

Fig. 6.25. Tipuri de circuite selective şi caracteristicile lor amplitudine-frecvenţă.

a) cu elemente reactive L-C; b) cu filtru ceramic.

Din punct de vedere al utilizări în domeniul radiotehnicii, se cunosc următoarele tipuri de

filtre ceramice:
- filtre ceramice de selectivitate;
- filtre ceramice de defazare.
Din punct de vedere constructiv, filtrele ceramice de selectivitate şi filtrele ceramice de
defazare sunt realizate asemănător şi au la baza funcţionării efectul piezoelectric al materialelor
ceramice policristaline.

6.2.2. Caracteristici electrice. Parametrii

Caracterizarea filtrelor piezoelectrice se poate face cu ajutorul unui set de parametrii de

funcţionare [14].
1. Pierderile de inserţie, definite prin relaţia:

Eg Rs
a ip [dB ] = 10 log ⋅ 2 (6.28.)
4 R g U s max
148 COMPONENTE PASIVE DE CIRCUIT

unde: Es şi Rg sunt tensiunea electromotoare şi rezistenţa internă a generatorului de semnal;

Rs este rezistenţa de sarcină a filtrului;
Usmax este valoarea maximă a tensiunii furnizate de filtrul piezoelectric corespunzătoare
celei mai favorizate frecvenţe electrice de comandă.

2. Caracteristica de atenuare etalon - ap(f) – este definită pentru domeniul frecvenţelor de

lucru conform figurii 6.26.
3. Frecvenţa centrală nominală – f0 –este frecvenţa definită la mijlocul benzii de trecere;
4. Banda de trecere – Bt – defineşte intervalul de frecvenţă delimitat la 3dB faşă de nivelul
corespunzător transmisiei maxime (fig. 6.26.);
5. Ondulaţia – r –desemnează fluctuaţiile nivelului de transmisie în banda de trecere, indicând
amplitudinea neregularităţilor în dB în raport cu nivelul de transmisie maxim;
6. Banda de oprire – Bo – defineşte domeniul de frecvenţă în afara căruia este asigurată o
anumită valoare a atenuării (uzual 40, 50, 60 dB; fig. 6.26.);

ap ap

apm
apm Bo
Bo Bo

Bt r Bt Bt
r
api api
f f f0 f
a) b)

Fig.6.26. Caracteristica de transfer a unui filtru piezoelectric

a) trece-bandă; b) opreşte bandă

7. Defazajul – φ – se defineşte prin relaţia φ = φ2 - φ1 , în care φ2 este faza tensiunii la ieşirea

filtrului iar φ1 este faza tensiunii la intrarea filtrului (fig.6.27.a.);
8. Timpul de tranzit – T - al semnalului prin filtrul piezoelectric se defineşte prin relaţia
(fig.6.27.b.):

dϕ
T= (6.29.)
dω

9. Banda utilă de lucru –Bu – reprezintă porţiunea din banda de trecere în care timpul de tranzit
este constant.

Din punct de vedere al benzii de trecere filtrele piezoceramice se clasifică în:

- filtre de bandă îngustă, care au benzi relative de trecere de maxim 0,2 %;
 COMPONENTE PASIVE SPECIALE 149

- filtre de bandă largă, care au benzi relative de trecere mai mari de 1 %. Aceste filtre necesită
bobine de sarcină pentru corecţia răspunsului filtrului în banda de trecere;
- filtre de bandă medie, care prezintă benzi relative de trecere cuprinse în domeniul 0,2% la
1%. Aceste filtre necesită bobine de sarcină numai pentru compensarea capacităţii de ieşire
fără a afecta răspunsul filtrului.

φ T

T0
φ0
Bu

f0 f
a) b) f0 f

Fig.6.27. Caracteristica de fază (a) şi variaţia timpului de tranzit (b)

pentru filtrul piezoceramic

A doua realizare tehnologică în fabricarea filtrelor ceramice o constituie filtrele pentru

sistemele de radiocomunicaţie cu modulaţie în frecvenţă, filtre cu frecvenţa de rezonanţă de 10,7
MHz. Tot în această perioadă (1970-1971), au fost fabricate filtrele ceramice pentru acordul căii
de sunet din receptoarele de televiziune, filtre cu frecvenţa de rezonanţă de 4,5MHz; 5,5 MHz; 6
MHz şi 6,5 MHz. Banda de trecere a acestor filtre este de 200-300 kHz la -3 dB, iar
selectivitatea de 20-30 dB la ± 300 kHz [8].

9,0 11

S.F.E. S.F.T 5,5 A

8,0 6,5 MC 7 W
GM GM

5
5

2,5 5 2,5
2,5 2,5

S.F.E. 4,5 – 6,5 MB S.F.T. 4,5 – 6,5 MA

S.F.E. 5,5 – 6,0 MC

Fig.6.28. Filtre ceramice de selectivitate

150 COMPONENTE PASIVE DE CIRCUIT

Filtrele ceramice de selectivitate sunt filtre realizate pe suport ceramic, prevăzute cu

trei terminale din care unul, terminalul din mijloc, se conectează la masă, iar celelalte reprezintă
intrarea respectiv ieşirea filtrului (din punct de vedere practic nu are importanţă care terminal
este utilizat pentru intrare sau ieşire, ambele având aceeaşi realizare tehnologică).
În figura 6.28. sunt prezentate datele constructive (de capsulă) pentru filtrele ceramice
de selectivitate produse de firma Murata.
Filtrele ceramice de selectivitate sunt fabricate în două variante, variante care pot fi
recunoscute după codul de inscripţionare. Primele trei litere din cod au semnificaţia:
- S.F.E. - filtrele de selectivitate normale;
- S.F.T. - filtrele de mare selectivitate (pentru receptoarele stereofonice).
Primele două litere - S.F. - reprezintă prescurtarea de la denumirea din engleză -
Selectivity Filter. Succesiunea de cifre înscrise după literele de cod se referă la frecvenţa de
rezonanţă (fig.6.28.).
Principalele caracteristici ale filtrelor exemplificate în figura 6.28. sunt prezentate în
tabelul 6.12., [8].

Tabelul 6.12. Caracteristici electrice ale unor filtre ceramice de selectivitate

Banda la Banda la Atenuarea Atenuarea minimă a Imped.
Tip filtru 3dB [KHz] 20dB [KHz] de inserţie benzii de trecere în Int/Ieş
[dB] [Ω]
Min. Tipic Max. Tipic Max Tip
SFE 4,5 MB ±60 ±105 530 400 6 4 20 (la 4,5 +0,6MHz) 1000
-1,0MHz)
SFE 5,5 MB ±75 ±120 550 470 6 3 25 (la 5,5 ±1,0MHz) 600
SFE 6,0 MB ±80 ±130 600 500 6 2,5 25 (la 6,0 ±1,0MHz) 470
SFE 6,5 MB ±80 ±130 630 530 6 2,5 25 (la 6,5 ±1,0MHz) 470
SFE 5,5 MC ±50 ±85 400 365 8 3,7 30 (la 5,5 ±1,0MHz) 600
SFE5,74MC ±50 ±100 400 365 8 3,7 30 (la 5,7 ±1,0MHz) 600
SFE 6,0 MC ±50 ±70 420 375 6 3 25 (la 6,0 ±1,0MHz) 600
SFT 4,5 MA ±40 ±85 370 310 10 7,5 40 (la 4,5+0,6MHz) 1000
-1,0MHz
SFT 5,5 MA ±50 ±85 350 290 9 6,5 50 (la 5,5 ±1,0MHz) 600
SFT5,74MA ±50 ±85 350 290 9 6,5 50 (la 5,7 ±1,0MHz) 600
SFT 6,0 MA ±50 ±85 400 330 9 5 50 (la 6,0 ±1,0MHz) 470
SFT 6,5 MA ±50 ±85 400 330 9 5 50 (la 6,5 ±1,0MHz) 470

Filtrele ceramice de defazare sunt filtre utilizate în construcţia demodulatoarelor de

coincidenţă realizate cu circuite integrate, demodulatoare care asigură demodularea semnalelor
modulate în frecvenţă [8].
În componenţa demodulatoarelor filtrele ceramice sunt utilizate pentru realizarea
defazajului variabil funcţie de deviaţia de frecvenţă a semnalelor modulate. Codul filtrelor de
defazare, provine de la iniţialele denumirii în engleză a acestora - Ceramic Discriminator (fig.
6.29.).
 COMPONENTE PASIVE SPECIALE 151

Filtrele ceramice de defazare sunt preferate filtrelor clasice realizate cu bobine şi

condensatoare datorită stabilităţii frecvenţei şi pentru selectivitatea accentuată la frecvenţele de
lucru curent întrebuinţate în receptoarele de televiziune 4,5 MHz, 5,5 MHz şi 6,5 MHz.

8,0 6,5 8,0

CDA CDA CDA

9 5,5MC 4,5C 11 5,5E 9,5
GM GM GM

2,5 2,5 2,5 9

C.D.A. 4,5 – 6,5 MC

C.D.S. 4,5 – 6,5 MC C.D.A. 4,5 – 6,5 ME
C.D.A. 4,5 – 6,5 MD

Fig. 6.29. Filtre ceramice de defazare. Tipuri şi dimensiuni.

Caracteristicile principale ale unor tipuri de filtre ceramice de defazare sunt prezentate în
tabelul 6.13.
În marcajul de pe capsula filtrului (fig.6.29.), pătrăţelul se referă la un cod format din
două cifre care indică tipul de circuit integrat cu care se recomandă a fi utilizat filtrul.

Tabelul 6.13. Caracteristici principale pentru filtrele ceramice de defazare.

Excursia Banda AF Factor de Circuit
Tip filtru tensiunii AF acoperită distorsiuni integrat
[mV] [Hz] max.[%] recomandat
CDA 5,5 MC 20 ≥140. ±55 min. 1,5 µPC 1382 C
CDA 5,5 ME 20 ≥400. ±70 min. 2,5 LA 7550

Utilizarea tipului de circuit integrat recomandat de către producător asigură adaptarea cea
mai bună din punct de vedere al impedanţei dintre filtrul ceramic şi circuitul integrat.
Nerespectarea recomandării producătorului duce la funcţionarea necorespunzătoare a circuitului
electronic. În acest caz demodulatorul de frecvenţă lucrează cu distorsiuni, nu asigură extragerea
corectă a informaţiei de joasă frecvenţă.
Principalele tipuri de filtre ceramice de defazare şi circuitele integrate demodulatoare cu
care se asociază funcţional, sunt prezentate în tabelul 6.14.
Caracteristici asemănătoare cu cele prezentate în tabelul 6.14. prezintă şi filtrele ceramice
realizate pentru frecvenţele de lucru de 5,5 MHz; 5,74 MHz; 6.0 MHz şi 6,5 MHz., specifice
diferitelor frecvenţe acord ale radioreceptoarelor.
152 COMPONENTE PASIVE DE CIRCUIT

Tabelul 6.14. Tipuri de filtre ceramice de defazare

Tip filtru Metoda de Tipuri de circuite integrate la care se utilizează
detecţie
PC 1382C; µPC 1391H; LA7520; LA 7530;
CDA 4,5 MC cuadratură M 51365 SP; M 51348 FP; PC1411CA;
µPC 14166; M51316P;
CDS 4,5 MC cuadratură LA7520; LA 7530;M51365SP; M51348FP
– bandă largă -
CX 20014; AN 513T5; TBA 129; M 51346BP;
CDA 4,5 ME cuadratură TBA 129; LA 7550; TDA 2556; M51496P;
LA 7650

6.2.3. Utilizări ale filtrelor ceramice

Filtrele ceramice utilizate în radiotehnică fac parte din categoria filtrelor cu undă
mecanică de suprafaţă a căror funcţionare se bazează pe efectul piezoelectric. În construcţia
radioreceptoarelor filtrele ceramice sunt utilizate pentru acordul etajelor de frecvenţă
intermediară care lucrează pe frecvenţa de 455 KHz, în transmisiilor cu modulaţie în
amplitudine, sau pe frecvenţa de 10,7 MHz, în transmisiilor cu modulaţie în frecvenţă. În
receptoarele de televiziune sunt utilizate filtre ceramice cu frecvenţe de 4,5 MHz, 5,5 MHz, 6,5
MHz pentru acordul pe a doua frecvenţă intermediară sunet a cărei valoare este stabilită prin
standardele de transmisie de televiziune acceptate FCC, CCIR, OIRT.

FC03
Filtre de
Filtre de FC04 defazare
R2 FC02 acord

Int
Demodulator
Amplificator MF
L R1 FC01 limitator Ieş

C Circuit integrat specializat TBA

120U, TDA8305A, LA7520, …..

Fig. 6.30. Utilizarea filtrelor ceramice în calea de sunet din receptorul TV

În receptoarele de televiziune se utilizează atât filtrele ceramice de selectivitate pentru

realizarea filtrului de bandă acordat pe a doua frecvenţă intermediară sunet de 5,5 MHz şi / sau
6,5 MHz , cât şi filtre ceramice de defazare pentru demodulatorul de frecvenţă din modulul de
sunet.
 COMPONENTE PASIVE SPECIALE 153

Demodulaţia de frecvenţă cu ajutorul circuitelor integrate specializate, se realizează pe

principiul transformării semnalelor modulate în frecvenţă în semnale modulate în fază cu
ajutorul unui circuit de defazare acordat (de regulă cu filtre ceramice) şi apoi extragerea
informaţiei de audiofrecvenţă cu ajutorul etajelor amplificatoare diferenţiale de coincidenţă.
Modul de utilizare a filtrelor ceramice în cadrul căii de sunet din receptoarele de televiziune este
prezentat în figura 6.30.
Filtrele ceramice FC01 şi FC02 formează filtrul de bandă acordat bistandard, unul pe
frecvenţa intermediară de sunet de 5,5 MHz, iar celălalt pe 6,5 MHz. Filtrele ceramice FC03 şi
FC04 formează circuitele de defazare ale demodulatorului de frecvenţă prin coincidenţă (în
cuadratură) deasemenea unul acordat pe frecvenţa de 5,5 MHz, iar celălalt pe frecvenţa de 6,5
MHz.
Receptoarele radio utilizează filtrele ceramice în lanţul de amplificatoare de frecvenţă
intermediară. O schemă tipică de acest fel este reprezentată în figura 6.31., filtrele asigură
acordul etajelor amplificatoare de frecvenţă intermediară realizate cu circuite integrate pe
frecvenţa de 10,7 MHz.

FC1 FC2

R3 R4 R5
R1 R2

C1 C2 C3
+ +

Fig.6.31. Schemă tipică de amplificator de frecvenţă intermediară acordat cu două filtre

ceramice de 10,7 MHz

În receptoarele radio stereofonice, filtrele ceramice sunt utilizate în decodorul

stereofonic pentru refacerea subpurtătoarei stereofonice, cu ajutorul unui oscilator cu reacţie în
buclă închisă. Astfel de circuite, bazate tot pe filtre şi rezonatoare ceramice, sunt folosite în
cadrul decodoarelor de culoare din receptoarele de televiziune color care lucrează în sistem PAL,
pentru refacerea subpurtătoarei de crominanţă.
Adeseori sunt realizate convertoare de frecvenţă intermediară sunet, pentru adaptarea
receptoarelor de televiziune monostandard ca receptoare bistandard, în vederea prelucrării
semnalelor de sunet ale transmisiilor de televiziune atât cu frecvenţe intermediare de 5,5 MHz
cât şi cu frecvenţe intermediare de 6,5 MHz.
Un astfel de convertor este reprezentat în figura 6.32.
Convertorul de frecvenţă intermediară sunet (FIS) este de tip mixer autooscilant (tip
buclă). Tranzistorul T este oscilator cu frecvenţa determinată de către parametrii circuitului
oscilant L , C1 , C2 , cu priza capacitivă legată la emitor (este deci un oscilator în trei puncte de
tip capacitiv). Frecvenţa oscilatorului este de 1MHz ajustată fin din miezul bobinei L.
Tranzistorul T lucrează în acelaşi timp şi ca mixer, asigurând amestecul semnalelor
oscilatorului cu cele din calea de sunet de 6,5 MHz.
154 COMPONENTE PASIVE DE CIRCUIT

Ieş

R4 FC2
R1 5,5MHz
T

C1
L
C2
FC1 R2
6,5MHz R3
R +9V

Fig. 6.32. Convertor de frecvenţă intermediară sunet, tip buclă

În urma amestecului oscilaţiilor generate de către tranzistorul T, cu frecvenţa de 1 MHz,

şi a semnalului de sunet de 6,5 MHz aplicat pe bază prin intermediul filtrului FC1, în colectorul
tranzistorului amestecător (mixer) T se regăseşte şi componenta diferenţă (6,5MHz – 1MHz) de
5,5 MHz, care este extrasă cu ajutorul filtrului ceramic FC2 şi aplicată căii de sunet prin legătura
de ieşire.

Componente ceramice fabricate de către firma Murata

 COMPONENTE PASIVE SPECIALE 155

6.3. Filtre cu undă acustică de suprafaţă

Filtrele cu undă acustică de suprafaţă, notate prescurtat - SAW - iniţialele expresiei
“Surface Acoustic Wave”, cunoscute şi sub denumirea de filtre cu undă mecanică de suprafaţă –
FUS -, sunt rezultatul cercetărilor în domeniul componentelor speciale realizate pe suport din
materiale piezoelectrice [12].
Filtrele cu undă acustică de suprafaţă reprezintă o categorie deosebită în cadrul
componentelor pasive speciale, aceasta datorită particularităţilor de construcţie şi a
particularităţilor de utilizare în aparatura radio-electronică.

6.3.1. Materiale. Caracteristici. Tehnologii

Structura filtrelor cu undă mecanică de suprafaţă este constituită dintr-un cristal de cuarţ,
preferat în dese cazuri cristalelor de LiTaO3 sau LiNbO3, datorită proprietăţilor sale foarte bune:
stabilitate cu temperatura pe termen lung, permitivitate mică. Anizotropia acestor proprietăţi
permit tăierea cristalului după astfel de orientări ale plăcuţei de cuarţ care să asigure optimizarea
stabilităţii cu temperatura.
Pe suprafaţa plăcuţei de cuarţ se depun prin procedee chimice o serie de structuri din
materiale conductoare electric, care formează două traductoare interdigitale. Unul din
traductoarele interdigitale, cu rol de emiţător, asigură generarea undei acustice de suprafaţă pe
baza semnalelor electrice primite. Unda acustică se propagă prin lamela de cuarţ şi este
recepţionată de către cel de al doilea traductor interdigital, receptorul, care transformă unda
acustică în semnale electrice pentru a fi transmise altor circuite electronice.
Sugestiv filtrul cu undă acustică de suprafaţă este reprezentat în figura 6.33.

3. Lamelă
de cuarţ

4. Undă de 1 3 2
suprafaţă
Ui Ue

Ui Ue
1. Traductor de intrare 2. Traductor de ieşire

a) b)

Fig. 6.33. Filtrul cu undă acustică de suprafaţă

a) – schema constructivă; b) – secţiune transversală.

În urma experimentelor s-a dovedit că cel mai eficient dispozitiv pentru generarea şi
detecţia undelor acustice de suprafaţă sunt traductoarele interdigitale. Acestea sunt realizate
156 COMPONENTE PASIVE DE CIRCUIT

dintr-un număr de electrozi metalici paraleli, dispuşi la distanţe egale pe suprafaţa substratului
piezoelectric, figura 6.34.

+U Undă de λ0
Suprafaţă

L
+U -U +U

Substrat piezoelectric
Substrat

-U
Electrozi

Fig. 6.34. Traductor interdigital

Rezonanţa acustică se produce prin aplicarea unei tensiuni electromotoare traductorului

interdigital de emisie. Tensiunea electromotoare determină comprimări şi destinderi succesive,
alternativ distribuite, ale substratului piezoelectric. Atunci când frecvenţa câmpului electric
aplicat este egală cu frecvenţa de acord a traductorului interdigital (f0) se produce rezonanţa
acustică. Unda acustică de suprafaţă se propagă prin materialul piezoelectric pe direcţii
perpendiculare pe electrozii traductorului.
Folosind aceeaşi tehnologie şi aceleaşi proprietăţi ale traductoarelor interdigitale
realizate pe substrat de cuarţ piezoelectric au fost dezvoltate rezonatoarele cu undă acustică de
suprafaţă.
Rezonatoarele cu undă acustică de suprafaţă sunt realizate din două reţele reflectante,
care formează câte o cavitate rezonantă şi un traductor interdigital pentru cuplajul cu cavităţile
rezonante (fig. 6.36.).
Reţelele reflectante ale rezonatorului cu undă acustică de suprafaţă sunt realizate prin
tăierea pe suprafaţa substratului piezoelectric a unor şanţuri paralele dispuse simetric faţă de axa
de simetrie longitudinală a lamelei de cuarţ aşa cum sunt reprezentate în figura 6.35.
Din punct de vedere constructiv lungimea cavităţii (lc) este egală cu un număr întreg de
λ0/2, iar cavitatea va rezona la frecvenţa f0 = vs /λ0 . Pentru existenţa unei singure rezonanţe este
necesară satisfacerea condiţiei lc<< lr .
Traductoarele interdigitale, denumite aşa după forma lor, se obţin prin fotocoroziunea
unui strat de aluminiu depus în vid. Zonele conductoare obţinute se întrepătrund sub forma unui
pieptene (fig. 6.34.). Selectivitatea traductoarelor se obţine prin forma şi structura electrozilor
celor două traductoare interdigitale. Parametrii fizici ai substratului piezoelectric determină
viteza de propagare a undei acustice de suprafaţă.
În vederea protecţiei la mediul înconjurător (deci pentru asigurarea compatibilităţii
electromagnetice), cristalul astfel prelucrat se introduce într-o capsulă cu cinci contacte: două
pentru intrare, două pentru ieşire şi unul pentru conectare la masă (fig.6.37.a.).
 COMPONENTE PASIVE SPECIALE 157

λ0/4 λ0/4

lr lc lr
Substrat piezoelectric

Fig. 6.35. Reţele reflectante realizate în substratul piezoelectric

Î

6.3.2. Caracteristici electrice. Parametrii

Frecvenţa de rezonanţă a traductorului interdigital depinde de parametrii de construcţie

ai acestuia (fig. 6.35.) potrivit relaţiei [12]:

f0=
(2n − 1)vs
(6.30.)
λ0
unde s-au folosit notaţiile:
vs - viteza de propagare a undei acustice de suprafaţă;
λ0 - perioada de repetiţie spaţială a reţelei de electrozi;
n - numărul de perechi de electrozi (n > 1).

Pentru traductoarele interdigitale energia acustică şi capacitatea statică a traductorului

(C0) depind de lărgimea zonei de suprapunere a electrozilor (L), fig.6.34. şi de numărul
perechilor de electrozi (n).
Factorul de calitate al rezonatorului cu undă acustică de suprafaţă este determinat de
coeficientul de reflexie al celor două reţele. Acesta poate avea valoarea foarte apropiată de unu la
frecvenţa de rezonanţă dacă reţeaua reflectantă este formată dintr-un număr mare de reflectoare
slab cuplate între ele, situaţie îndeplinită prin satisfacerea condiţiilor [12]:

h
lr = (50 − 200 )λ 0 〈〈1 (6.31.)
λ0

Structura şi circuitul echivalent al unui rezonator cu undă acustică de suprafaţă sunt

reprezentate în figura 6.36. Circuitul echivalent al rezonatorului este asemănător rezonatorului cu
cuarţ (vezi pct. 6.1.). Valorile elementelor echivalente de circuit ale rezonatorului sunt
dependente de dimensiunile constructive ale componentelor rezonatorului, componente realizate
tehnologic pe substratul piezoelectric.
158 COMPONENTE PASIVE DE CIRCUIT

Substrat
piezoelectric

C
C0

L
Reţea Traductor
reflectantă interdigital

a) b)

Fig.6.36. Rezonatorul cu undă acustică de suprafaţă

a) structura rezonatorului; b) circuitul electric echivalent.

Pentru valori ale parametrilor: L = 170 µH, C = 3,3 10-4pF, R = 130 Ω şi Co = 0,9 pF,
rezonatorul prezintă frecvenţa de rezonanţă egală cu 630 MHz. Se produc rezonatoare cu undă
acustică de suprafaţă cu frecvenţe rezonanţă cuprinse între 40 şi 1.000 MHz şi cu factor de
calitate cuprins între 10.000 şi 50.000.

6.3.3. Utilizări ale filtrelor şi ale rezonatoarelor cu undă acustică de suprafaţă

Filtrele cu undă acustică de suprafaţă (FUS) sunt utilizate, începând cu anii 1977, în
domeniul televiziunii pentru realizarea filtrului compact de selectivitate concentrată, care este un
filtru cu caracteristică asimetrică şi cu banda largă de frecvenţă de (6-8)MHz în funcţie de
norma de televiziune pentru care este realizat [6].
În figura 6.37. este reprezentat atât simbolul filtrului cu undă mecanică de suprafaţă cât şi
caracteristica amplitudine – frecvenţă pentru un filtru des utilizat în receptoarele de televiziune
care funcţionează pe normele de televiziune PAL şi SECAM din Europa.
Din figura 6.37. rezultă atenuările diferite pe care le asigură FUS pentru frecvenţele
benzii de trecere:
- 6 dB pentru frecvenţe de 38-39 MHz - frecvenţe intermediare specifice transmiterii
informaţiilor de imagine;
- 20 dB pentru frecvenţe de 31-32 MHz - frecvenţe intermediare specifice transmiterii
informaţiilor de sunet;
- 60 dB şi mai mult pentru frecvenţele aflate în afara caracteristicii de trecere a filtrului.
 COMPONENTE PASIVE SPECIALE 159

A/A0

0 dB
1 5
DFW
361 -20
2 4
-60
3
27 31 38 40 f [MHz}
a) b)

Fig.6.37. Filtru cu undă acustică de suprafaţă

a) Simbol de reprezentare; b) Caracteristica amplitudine – frecvenţă, pentru filtrul cu
undă acustică de suprafaţă utilizat în etajul AFI-CC din receptorul de televiziune.

Notaţiile folosite în literatura de specialitate pentru denumirea pe scurt a filtrelor cu

undă acustică de suprafaţă sunt prescurtări provenite din limba germană (OFW) sau din limba
engleză (SAW).
Schema de utilizare a filtrului cu undă acustică de suprafaţă în etajul amplificator de
frecvenţă intermediară cale comună (AFI-CC) din receptorul de televiziune este prezentată în
figura 6.38.

C2
CI
16
T OFW TDA
L 361
Int 1 5500
C1

+12V

Fig.6.38. Schema de utilizare a filtrului cu undă acustică de suprafaţă

În schemele de utilizare a filtrului cu undă acustică de suprafaţă de mare importanţă este

adaptarea impedanţelor acestuia (impedanţa de intrare şi impedanţa de ieşire) în raport cu etajele
între care se conectează. În schema din fig. 6.38. elementele de adaptare folosite sunt:
- bobina L cu miez de ferită reglabil, cu valoarea inductanţei de aproximativ 1 µH, pentru
adaptarea cu impedanţa de ieşire a etajului preamplificator realizat cu tranzistorul T (în
schemele practice tranzistorul este de tipul BF 324);
160 COMPONENTE PASIVE DE CIRCUIT

- condensatoarele C2 şi C3 cu valoarea de aproximativ 4,7 nF, pentru adaptarea cu impedanţa

de intrare a circuitului integrat.
În cazul unei adaptări incorect asigurate, apare fenomenul de reflexii ale undelor, în
special de la circuitul integrat spre filtru, ceea ce determină efectul de “postreflexie”, fenomen
manifestat prin apariţia unor dubluri ale imagine de televiziune.
Timpul de parcurgere (timpul de tranzit) al filtrului, de către semnalele aplicate la intrare,
este de 1,5 µs.
Rezonatoarele cu undă acustică de suprafaţă echipează curent oscilatoare de înaltă
performanţă, cu factori de stabilitate ridicaţi, cu posibilităţi de comandă electronică a frecvenţei
(fig. 6.39.), [12].

Rezonator

Reţea de Reţea de
adaptare adaptare
Defazor
electronic

Amplificator Amplificator Divizor

de putere

Tensiune de
comandă

Fig.6.39. Schema bloc a oscilatorului cu undă acustică de suprafaţă

cu frecvenţa comandată.

Rezonatorul cu undă acustică de suprafaţă este materializat, în schema din fig. 6.39.,
prin reţeaua selectivă de reacţie, constituită din rezonator şi două reţele de adaptare.
Acordul fin al oscilatorului se poate face numai prin schimbarea defazajului introdus de
către etajul amplificator, defazaj controlat prin intermediul defazorului electronic controlat
extern prin tensiunea de comandă. Amplificatorul la rândul sau asigură comanda frecvenţei de
ieşire prin intermediul divizorului de putere.
În mod obişnuit gama de variaţie a frecvenţei oscilatorului cu undă acustică de suprafaţă
este de ±50 •10-6•f0 .