Analiza sistemelor economice

1. Aspecte generale privind sistemele economice.

-conceptul de sistem economic şi tehnico – economic; trăsături,
obiective, proprietăţi, funcţii;
- subsistemele şi sistemele parţiale ale sistemelor economice şi
tehnico – economice;

Prof. univ. Dr. Ing. Daniel MUNTEANU

INTRODUCERE

Perioada pe care o strabate în prezent economia tarii
noastre dovedete o data în plus, ca orice tranzitie în
functionarea sistemelor social-economice se face cu
eforturi considerabile si de regula, cu risipa de
resurse, pe fondul unor puternice dezechilibre.

În acest context, mutatii profunde se impun a fi
operate si în domeniul managementului firmelor care
necesita abordarea sistemica a proceselor si
fenomenelor, precum si a relatiilor de management, în
vederea descoperirii legitatilor si principiilor care le
guverneaza, a proiectarii de noi sisteme, metode,
tehnici si modaliti de conducere de natura sa asigure
cresterea eficienei utilizarii resurselor umane,
financiare, materiale, informaionale etc.
INTRODUCERE

În cadrul disciplinelor managementului, analiza
de sistem reprezinta un set de metodologii
complexe având la baza conceptul de sistem si
metoda abordarii sistemice orientate spre
analiza si proiectarea sistemelor complexe în
vederea îmbunatatirii performanelor acestora.
Abordarea sistemica a proceselor si
fenomenelor din economie

Conceptul de sistem a aparut într-o forma embrionara în filozofia
antica greaca.

Afirmând ca "întregul este mai mult decât suma partilor
componente", Aristotel a dat o prima definitie notiunii de sistem.
Lucrarea biologului german Ludwig von Berthalanffy (1950)
reprezinta un început al teoriei generale a sistemelor (TGS) în care
se definete sistemul ca o reuniune de elemente
interdependente care acioneaza împreuna în vederea
realizarii unui obiectiv comun prin utilizarea unui ansamblu
de resurse materiale, informationale, energetice si umane.

Noiunea de sistem are un caracter relativ, în sensul ca orice
sistem poate fi descompus în subsisteme si la rândul sau, poate fi
privit ca subsistem al unui sistem mai complex.

De exemplu, o întreprindere poate fi descompusa în sisteme
(sectii, ateliere, locuri de munca) si la rândul ei, întreprinderea
poate fi privita ca un subsistem al unei ramuri sau al economiei
naionale.
Integrarea analizei de sistem în ansamblul
disciplinelor managementului stiintific

Principalele discipline ale managementului

stiintific cu care analiza de sistem are
puternice conexiuni sunt:
cercetarea operationala, cibernetica
economica, informatica, simularea,
teoria deciziilor, statistica,
psihosociologia organizarii, teoria
generala a sistemelor s.a.
Integrarea analizei de sistem în
ansamblul disciplinelor managementului
stiintific
1. Cercetarea operationala are ca obiect de studiu optimizarea
luarii deciziilor în problemele de organizare si de conducere a
unitatilor economice la diferite nivele, utilizând în acest scop
modelarea matematica.
2. Teoria generala a sistemelor (TGS), strâns legat de
cibernetica, sintetizeaza ideile viabile ale diferitelor orientri în
stiina organizarii si conducerii si defineste câteva concepte de
baza utilizate în analiza de sistem, cum sunt cele de sistem,
subsistem, conexiuni, structura statica/dinamica, mediu,
frontiera, comportament, miscare, stare etc.
3. Cibernetica este stiinta care se ocupa cu studiul conducerii si
reglarii sistemelor complexe, având un pronunat caracter teoretic
dar care cuprinde discipline specializate în aplicatii, cum ar fi
cibernetica tehnica, cibernetica economica, biocibernetica etc.
4. Psihologia organizarii abordeaza în principal, influenta
factorilor psihologici si sociologici în comportamentul decizional.
Integrarea analizei de sistem în
ansamblul disciplinelor managementului
stiintific

În sens restrâns, analiza de sistem se orienteaza
asupra aspectelor legate de culegerea, stocarea,
transmiterea si prelucrarea informatiilor într-un
sistem fara a intra în proceduri de analiza si rezolvare
a problemelor decizionale aferente activitatii
manageriale.

În sens larg, analiza de sistem include alaturi de

aceste preocupari si pe cele privind metodele de
optimizare a problemelor decizionale, dezvoltarea
unor metodologii cu autoînvatare bazate pe utilizarea
sistemelor expert si/sau pe utilizarea sistemelor
suport de decizie.
Sistemul tehnico – economic (STE)

Un sistem tehnico – economic (STE),

este un concept modern care reflecta viziunea la nivel integrat
asupra unui element sau grup de elemente, ce au deopotriva
caracteristici tehnice si economice si este reprezentat de orice
sistem care permite preluarea, stocarea, prelucrarea,
transformarea unor resurse in bunuri corporale sau necorporale cu
relevanta economica.

Un STE complex, poate fi reprezentat de o intreprindere

industriala, acesta fiind caracterizat de urmatoarele functii:

- Functii efectorii;
- Functii de dirijare;
Sistemul tehnico – economic (STE)

Henry Fayol: functiunile care sustin

cele 2 functii ale STE sunt:
1.Marketing;
2.Cercetare – dezvoltare (investitii);
3.Productie;
4.Financiar – contabila;
5.Personal
Subsisteme si sisteme partiale ale STE
1. Subsistemul informational de conducere;
2. Subsistemul de fabricatie;
3. Subsistemul logistic;
4. Subsistemul suport;
5. Subsistemul de control;
6. Subsistemul economico – financiar.
****
Principii de baza aferente proiectarii
STE
Principii care trebuie luate in calcul la proiectarea
tuturor STE:
1.Dezvoltarea durabila;
2.Flexibilitatea;
3.Mentenabilitatea (mentenanta);
4.Fiabilitatea;
5.Securitatea sistemului;
6.Ergonomia.
1. Dezvoltarea durabila DD

DD Presupune imbunatatirea si mentinerea bunastarii

oamenilor si a ecosistemelor. Aplicarea in practica a
acestui principiu presupune luarea in considerare de
catre proiectanti a unor restrictii cum ar fi:
-Limitarea folosirii combustibililor fosili;
-Folosirea eficienta si atenta a zonelor productive, a
agriculturii, a padurilor, a pescuitului.
-Limitarea emanarii de substante in ecosfera.
-Satisfacerea necesitatilor umane.
2. Flexibilitatea FL

FL – elasticitatea propriu-zisa a
structurii tehnice, respectiv capacitatea
de modificare a structurii si a conditiilor
organizatorice in vederea adaptarii sale
la noi sarcini in mod constant.
3. Mentenabilitatea M

M - Capacitatea sistemului de a putea fi mentinut sau

repus in stare de functionare normala intr-un timp dat,
daca intretinerea sau repararea sunt facute conform
prescriptiilor.
tm =tmd + tma + tmr

Unde: tm – timp de indisponabilitate;

tmd – timp de depistare a deficientei;
tma – timp de asteptare;
tmr – timp de reparatii.
4. Fiabilitatea F

F – proprietatea sistemului de a functiona fara

defectare un interval de timp t, in conditiile de
exploatare date.

Principalul indicator de fiabilitate in cazul

sistemelor este timpul mediu de functionare
intre defectiuni.
****
Fiabilitatea F

Cost Costul cu investitia

Costul asigurarii fiabilitatii Alegerea unei solutii

ieftine (mai putin fiabile)
ridica costurile de
intretinere.

Costul intretinerii

Fiabilitate

Conform figurii, se observa ca alegerea in etapa de proiectare a sistemului a unui anumit nivel al
fiabilitatii, presupune o optimizare a aspectelor tehnice si a celor economice.
Fiabilitatea F
Pentru calculul fiabilitatii sistemelor se aplica legea distributiei
exponentiale, conform careia, probabilitatea R(t) ca un element
oarecare sa nu se defecteze, intr-un interval de timp dat, are
expresia: −t

R(t ) = e m
Unde m – timpul mediu de functionare intre 2 defectiuni a
elementului respectiv; t – intervalul de timp care ne intereseaza.
Fiabilitatea F
Ex. Daca vom considera un echipament al carui timp mediu de

functionare intre defectiuni (fiabilitatea) este de 255 ore,

probabilitatea functionarii corecte, fara defecte, timp de 100 ore

va fi:
−100
225
R (100) = e = 0,676 = 67.6%
5. Securitatea STE - S

S- capacitatea STE de a evita deteriorarea

sanatatii sau pierderea de vieti omenesti, precum
si producerea de pagube materiale datorate
functionarii sale defectuoase.
6. Ergonomia sistemului - E

E – are ca scop evaluarea posibilitatilor reale ale

omului si a masinii, repartizarea rationala a
functiunilor in cadrul sistemului om – masina, in
vederea asigurarii conditiilor de munca
ergonomice.