Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
FACULTATEA DE LITERE
TEZĂ DE DOCTORAT
FANTASTICUL
(CU REFERIRE SPECIALĂ LA DIMENSIUNEA
EUROPEANĂ)
CONSTANŢA
2010
1
CUPRINS
INTRODUCERE
2
Sugestie /vs/ Prezenţă
Comunicarea emoţiei
II. 8. Ilustrare canonică: Guy de Maupassant, Horla (1886 şi 1887)
3
REZUMAT
4
I. 2. Conceptul de fantastic
5
maximă amplitudine. Ideea comună, invarianta ce se întâlneşte în abordările unor teoreticieni
şi istorici literari ce au abordat fenomenul -desigur cu unele nuanţe şi diferenţieri-, precum
Pierre-Georges Castex, Roger Caillois, Tzvetan Todorov, Marcel Schneider, Howard Philipps
Lovecraft, Adrian Marino, Sergiu Pavel Dan etc este cea de ruptură, fantasticul sprijinindu-
se, în esenţă, pe conflictul dintre o ordine raţional-explicabilă a lumii şi o altă ordine,
surprinzătoare, inadmisibilă, inexplicabilă şi incompatibilă cu prima.
6
-privilegierea textelor scurte (povestiri sau nuvele) ce permit menţinerea tensiunii
dramatice şi a unor scheme actanţiale simple redând, în esenţă, povestea unei revelaţii;
-exigenţa de verosimil şi de realism, cu o aparenţă necesar mimetică, „efectul de real”
sugerat de text fiind necesar pentru a se realiza contrastul dintre reprezentarea „tradiţională”,
obiectivă, a lumii şi dezordinea instaurată de fantastic;
-privilegierea unei multitudini de forme literare, mergând de la scrisori, jurnale sau
povestiri orale la dialoguri şi anecdote citate în cursul unei conversaţii etc.
-practicarea naraţiunii la persoana I, ce permite identificarea receptorului cu
naratorul protagonist, la care se adaugă -deşi în cazuri mai puţin frecvente- naraţiunea la
persoana a III-a, situaţie în care efectul fantastic al povestirii se sprijină pe aparenţa sa de
neutralitate şi de obiectivitate;
-utilizarea a numeroşi agenţi şi factori buni conducători de supranatural, capabili
să favorizeze conjunctural insinuarea şi manevrarea acestuia, precum zugrăvirea
predilectă a edificiilor izolate şi tenebroase, invocarea consumului băuturilor alcoolice sau
drogurilor de către cei ce experimentează supranormalul, excesele meteorologice,
recurgerea la oniric şi nu în ultimul rând accidentele şi dereglările nervilor sau ale minţii.
-asimilarea viziunilor, procedeu ce rezidă în identificarea şi asimilarea naratorului cu
protagonistul povestirii, urmând nuanţe ce se raportează jocului viziunii cu şi a viziunii din
afară, ceea ce face ca existenţa eroului să fie dublă: literară şi afirmată ca şi reală;
-mediatizarea prin imagine, ce constă în descrierea literară a unei opere plastice,
procedeul devenind simptomul unei concepţii vizuale a fantasticului;
-tehnica sugestiei („tatonarea” insolitului şi „comunicarea” acestuia prin metafore şi
comparaţii cognitive ce jalonează naraţiunea, întreţinând şi potenţând suspansul) şi, la polul
opus, cea a exhibării excesive şi hiperrealiste a „monştrilor” fantastici;
-comunicarea emoţiei, prin figuri, tehnici şi procedee precum: hiperbola şi
oximoronul, metaforele şi comparaţiile, exclamaţiile, interogaţiile şi interjecţiile, punctele de
suspensie, caracterele italice şi majusculele, modalizarea enunţurilor, retroacţiunea şi
anticiparea evenimentelor, distanţarea, suspendarea surprizei, realizarea unui pseudo-
fantastic etc.
Dintre creaţiile arondate fantasticului, nuvela Horla scrisă de autorul francez Guy de
Maupassant, şi care constituie un exemplu de povestire clasică dintre cele mai reuşite ale
genului, este un exemplu dintre cele mai relevante pentru modul în care ambiguitatea
esenţială fantasticului pătrunde în planul naraţiunii. Strategia narativă adoptată de
Maupassant pune în mişcare tehnici şi procedee precum: întrepătrunderea rupturii cu
7
continuitatea, fenomen redat prin inserarea mărcilor invizibilului în vizibil, savanta dozare a
informaţiilor, ce face posibilă, simultan, o explicaţie naturală şi una care se sustrage raţiunii,
exploatarea temei nebuniei, utilizarea naraţiunii la persoana I şi a modalizatorilor,
introducerea unui martor « suspect » al evenimentului fantastic, multiplicarea faptelor
insolite etc.
Fantasticul îşi cunoaşte perioada de glorie în secolul al XIX-lea, când sunt scrise şi
publicate principalele sale capodopere literare. Cu câteva excepţii romaneşti, genul predilect
al fantasticului cultivat în această perioadă rămâne proza scurtă, marii fantaşti ai secolului
preferând în mod constant această dimensiune epică, deoarece concentrarea narativă pare a se
acorda mai bine cu menţinerea suspansului şi cu redarea atmosferei tipice genului.
8
secolului, precum şi celebra nuvelă a lui Robert Louis Stevenson, Ciudatul caz al
doctorului Jekyll şi al domnului Hyde (1886).
O altă posibilă tipologie vizează fantasticul tradiţionalist-novator, cu ilustrare în
Carmilla (1872) scriitorului irlandez Joseph Sheridan Le Fanu, povestire care, exploatând
fascinantul mit al vampirului, deschide drumul romanului de mai târziu al americanului Bram
Stoker, Dracula (1896). Le Fanu păstrează elemente consacrate ale literaturii vampirismului,
cărora le aduce însă modificări ce ar putea părea foarte îndrăzneţe în contextul Angliei
victoriene, reticent faţă de anumite abordări şi orientări literare.
La aceste clasificări se poate adăuga categoria fantasticului estetico-alegoric,
incluzând Portretul lui Dorian Grey (1891), cea mai importantă operă a lui Oscar Wilde.
Romanul constituie o ilustrare fidelă şi pregnantă a principiilor estetice ale autorului,
abordând, într-o formă alegorică, teme precum condiţia artei şi rolul artistului în căutarea
rafinamentului şi a frumosului.
Nu în ultimul rând, există un fantastic straniu, reprezentat cu precădere de lucrarea
autorului anglo-american Henry James, O coardă prea întinsă (1898). Printr-o scriitură fină
şi detaliată, care potenţează în mod subtil resursele spaimei difuze, James redă cu
minuţiozitate sinuozităţile gândirii şi ale trăirilor unui personaj a cărui poveste ambiguă se
derulează pe fondul unei atmosfere apăsătoare, ce menţine lucrurile într-un permanent şi
dureros suspans.
9
Nu în ultimul rând, putem vorbi de un fantastic feeric, reprezentat de mereu tânărul
Wilhelm Hauff, ale cărui poveşti basme parcurg drumul de la basm la „istorisirea”
fantastică. Povestea mâinii tăiate, publicată de autor în anul 1820, ilustrează foarte bine
teoria autorului despre evenimente neprevăzute şi surprinzătoare, ce se produc în contexte
guvernate de legi naturale.
10
La toate acestea vine să se adauge un fantastic impregnat de erotism, specific scrierilor
lui Théophile Gautier. Texte precum Ibricul de cafea (1831), Moarta îndrăgostită (1836) şi
Arria Marcella (1852) ilustrează o temă ce traversează întrega operă a autorului, cea a iubirii
retrospective care refuză moartea, în acest refuz aflându-şi sursa o altă temă obsesivă a
universului său fantastic, şi anume aceea a femeii ce se întoarce dincolo de mormânt,
dragostea învingând barierele timpului şi ale nefiinţei.
Literatura fantastică este chemată să construiască pasarele –uneori strâmte şi poate prea
înalte- între lumea cotidiană, care îşi revendică -pe bună dreptate sau nu- pretenţia de
normalitate şi cea a unei zone crepusculare, unde nimic nu este cu adevărat ceea ce pare a fi
şi totul sfidează principiile logicii general admise. De dată recentă sau îndepărtată, operele
arondate fantasticului nu încetează să-şi fascineze constant-numeroşii cititorii, contrar
11
predicţiilor ce nu au ezitat, încă de la naşterea acestui tip de literatură, să-i anunţe un sfârşit
prematur. Dincolo de fascinantele –şi uneori înspăimântătoarele- apariţiile puse în scenă şi de
etalarea unui summum de procedee şi tehnici narative specifice, farmecul creaţiilor fantastice
rezidă îndeosebi în aceea că, departe de a oferi răspunsuri, suscită alte şi alte întrebări, rămase
să-şi aşteapte dezlegarea.
12
BIBLIOGRAFIE
OPERE BELESTRISTICE
-de Balzac, Honoré, La Peau de Chagrin, Paris, Librairie Générale Française, 1984.
-de Balzac, Honoré, Louis Lambert. Les Proscrits. Jésus-Christ en Flandre, Paris,
Gallimard, 1968.
-von Chamisso, Adalbert, Extraordinara poveste a lui Peter Schemihl, Ed. de Stat
pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1956.
-Dostoievski, F. M., Omul dedublat. Poem petersurghez, Ed. Moldova, Iaşi, 1998.
-Dostoievski, F. M., Opere, vol. I, Bucureşti, 1966.
-Gogol, N. V., Povestiri din Petersburg, Ed. Univers, Bucureşti, 1970.
-Hauff, Wilhelm, Basme, Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1981.
-Hauff, Wilhelm, Fantezii din pivniţele primăriei oraşului Bremen, Ed. Univers,
Bucureşti, 1989.
-Hoffmann, Ernst Theordor Amadeus, Elixirele diavolului, Prefaţă de Ion Biberi, Ed.
Minerva, Bucureşti, 1970.
-James, Henry, O coardă prea întinsă, Ed. Edinter, s. l., 1991.
-Matheson, Richard, Je suis une légende, Eds. Denoël, Paris, 2001 (pentru traducerea
în limba franceză).
-de Maupassant, Guy, Les Horlas. Dosar critic de Roger Bozzetto şi Alain Chareyre-
Méjan, Ed. Babel, s. l., 1995.
-de Maupassant, Guy, Opere, EPLU, Bucureşti, 1966.
-de Nerval, Gérard, Fiicele focului. Aurélia. Traducere de Gellu Naum şi Irina
Bădescu, Ed. Univers, Bucureşti, 1974.
-Le Fanu, Joseph Sheridan, Carmilla, Ed. Porto-Franco, Galaţi, 1997.
-Puşkin, A. S., Dama de pică, Ed. Univers, Bucureşti, 1991.
-Shelley, Mary, Frankenstein sau Prometeul modern, Casa de Editură Excelsior Multi
Press, Bucureşti, 1991.
-Stevenson, Robert Louis, Ciudatul caz al doctorului Jekyll şi al domnului Hyde, Ed.
Spot, Bucureşti, 1991.
-Stevenson, Robert Louis, Straniul caz al doctorului Jekyll şi al domnului Hyde,
Traducere de Carmen Chirculescu. Prefaţă de Ion Hobana, Ed. Minerva, Bucureşti, 2004.
13
-Wilde, Oscar, Portretul lui Dorian Grey, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967.
14
-Castex, P. G., Le conte fantastique en France de Nodier à Maupassant, Ed. José Corti,
Paris, 1951.
-Călin, Vera, Romantismul, Ed. Univers, Bucureşti, 1975.
-Cristea, Valeriu, Tânărul Dostoievski, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1971.
-Curtius, E. R., Balzac, vol. I, Bucureşti, Minerva, 1974.
-Dan, Sergiu Pavel, Proza fantastică românească, Ed. Minerva, Bucureşti, 1975.
-Dan, Sergiu Pavel, Povestirile în ramă. Ipostaze universale şi româneşti ale unei
structuri, Editura Paralela 45, Piteşti, 2003.
-Dan, Sergiu Pavel, Feţele fantasticului. Delimitări, claisficări şi analize, Editura
Paralela 45, Piteşti, 2005.
-Fabre, Jean, Le miroir de sorcière. Essai sur la littérature fantastique, Hatier, Paris,
1992.
-Finné, Jacques La littérature fantastique, Essai sur l'organisation surnaturelle,
Éditions de l'Université de Bruxelles, 1980.
-Fotache, Daniela, Romanul gotic între arhaitate şi modernism, Editura Fundaţiei
Universitare „Dunărea de Jos” din Galaţi, 2008.
-Foucault, Michel, Histoire de la folie, Paris, Gallimard, 1972.
-Freud, Sigmund, Eseuri de psihanaliză aplicată, Ed. Trei, Bucureşti, 1994.
-Genette, Gérard Figures III, Eds. Du Seuil, Paris, 1972.
-Gheorghe, Mirela, Voyage à travers le XIX-ème siècle littéraire, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2005.
-Gregori, Ilina, Povestirea fantastică, Ed. du Style, Bucureşti, 1996.
-Grivel, Charles, Fantastique-fiction, P. U. F., Paris, 1992.
-Iamandi, Petru, S. F. –gen literar, (teză de doctorat), Constanţa, 2003.
-Ianoşi, Ion, Dostoievski. Tragedia subteranei. Poveste cu doi necunoscuţi, Ed. Teora,
Bucureşti, 2000.
-Jacquemin, G., La littérature fantastique, Bruxelles, Eds. Labor, 1974.
-King, Stephen, Anatomie de l’horreur, Tome 1-2, Eds. Du Rocher, Paris, 1995.
-Kovacs, Albert, Poetica lui Dostoievski, Bucureşti, 1987.
-Lanoux, Armand, Bel-Ami sau viaţa lui Guy de Maupassant, Ed. Univers, Bucureşti,
1975.
-Lovecraft, H.P., Epouvante et surnaturel en littérature, Charles Bourgeois, Paris,
1969.
-Malrieu, Joël, Le fantastique, Hachette, Paris, 1991.
15
-Manolescu, Florin, Literatura S.F., Ed. Univers, Bucureşti, 1980.
-Marigny, Jean, Sang pour sang. Le réveil des vampires, Gallimard, Paris, 1992.
-Marigny, Jean, Le vampire dans la littérature du XX-ème siècle, Champion, Paris,
2003.
-Mellier, Denis, La littérature fantastique, Eds. Du Seuil, Paris, 2000.
-Mica, Alexandru, Trilogia fantasticului romantic, Ed. Miron, Bucureşti, 2003.
-Mica, Alexandru, Fantasticul introspectiv şi fantasticul voalat ca sursă de cunoaştere
(Gogol, Poe, Dickens), Ed. Romcor, Bucureşti, 1993.
-Milea, Doiniţa, Confluenţe culturale şi configuraţii literare. Despre metamorfozele
imaginarului în spaţiul literar, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005.
-Milea, Doiniţa Forme ale ficţiunii narrative, Ed. Alma, Galaţi, 2002.
-Milner, Max Le diable dans la littérature française de Cazotte à Baudelaire, José
Corti, Paris, 1960.
-Mi1ner, Max La fantasmagorie, essai sur l’optique fantastique, PUF, Paris, 1982.
-Nabokov, Vladimir, Cursuri de literatură, Ed. Thalia, Bucureşti, 2004.
-Nabokov, Vladimir, Littérature II - Gogol, Tourguéniev, Dostoïevski, Tolstoï,
Tchekhov, Gorki, Fayard, 1985.
-Nicolescu, Tatiana, A. S. Puşkin, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978.
-Nodier, Charles, De quelques phénomènes du sommeil, Le Castor Astral, Paris, 1996.
-Olteanu, Tudor, Morfologia romanului european în secolul al XIX-lea, Ed. Univers,
Bucureşti, 1977.
-Picon, Gaëtan, Balzac par lui-même, Paris, Seuil, 1956.
-Ponnau, Gwenhaël, La folie dans la littérature fantastique, Eds. de C. N. R. S., Paris,
1987.
-Pouillon, Jean, Temps et roman, Gallimard, Paris, 1946.
-Rachmül, Françoise, Le Horla et autres contes cruels et fantastiques, Éds. Hatier,
Paris, 1992.
-Radian, Sandra, Maupassant între realism şi fantastic, Ed. Albatros, Bucureşti, 1979.
-Raicu, Lucian, Gogol sau fantasticul banalităţii, Ed. Cartea Românească, Bucureşti,
1974.
-Raymond, François, Compère, Daniel, Les Maîtres du fantastique en littérature, Eds.
Bordas, Paris, 1994.
-Răducea, Ioan, Fantasticul în proza românească actuală (Teză de doctorat),
Facultatea de Litere, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2004.
16
-Rieben, P. A., Délires romantiques: Musset, Nodier, Gautier, Hugo, Eds. José Corti,
Paris, 1989.
-Sainte-Beuve, Portraits contemporains, Paris, 1989.
-Schaeffer, Alain, Le peau de Chagrin, Paris, PUF, 1996.
-Schneider, Marcel, Histoire de la littérature fantastique en France, Fayard, Paris,
1985.
-Steinmetz, Jean-Luc La littérature fantastique, PUF, Collection « Que sais-je », Paris,
1990.
-Şklovski, Victor, Despre proză, Vol. II, Ed. Univers, Bucureşti, 1976.
-van Tieghem, Paul, Literatură comparată, EPLU, Bucureşti, 1966.
-Todorov, Tzvetan, Introducere în literatura fantastică, Ed. Univers, Bucureşti, 1973.
-Todorov, Tzvetan, Les genres du discours. Paris, Seuil, 1978.
-Vax, Louis, L’art et la littérature fantastiques, P.U.F., Paris, 1960.
-Vax, Louis, Les chefs d’oeuvre de la littérature fantastique, PUF, Paris, 1979.
-Vultur, Ioan, Naraţiune şi imaginar, Ed. Minerva, Bucureşti, 1987.
17
DICŢIONARE
18
-de Sacy, Samuel, “Les Univers de Balzac”, în Balzac, de Beatrix Beck, Jules Bertaut,
Jean-Louis Bory, Paris, Hachette, 1971.
-Shelley, Mary, “Introducere la ediţia din 1831”, în Frankenstein sau Prometeul
modern, Casa de editură Excelsior Multi Press, Bucureşti, 1991.
19
20