Lincoln si universul concentrationar american

Razboiul civil american include un aspect pe care apologetii lui Abraham Lincoln au
incercat fie sa il ascunda, fie sa-l minimalizeze. Marele "democrat" care a fost Abraham
Lincoln a creat un adevarat univers concentrationar american. Lincoln este acela care a
creat "lagarele de exterminare" pentru populatia civila, si realitatea lor atinge imagini
"horror", fara egal, in istoria americana. Daca utilizarea "lagarelor pentru prizonieri de
razboi" poate fi inteleasa, existenta unor lagare de detentie pentru populatia civila
alimenteaza ideea ca "razboiul civil american" - razboiul de secesiune - a fost in realitate
un razboi in care Abraham Lincoln a urmarit in mod deliberat exterminarea populatiei
civile din Sud.
Iata de ce ne intereseaza "lagarele de detentie pentru populatia civila" si nu "lagarele
pentru prizonieri de razboi", pentru ca in acestea conditiile erau egal de proaste, doar
prizonierii, fiind militari, se presupune ca ar fi fost mai bine pregatiti sa suporte lipsurile.
Ne referim aici in mod precis la "Ordinul nr. 11", din august 1863, al generalului
Thomas Ewing, prin care populatia civila din Sud era deportata, in masa, in asa-zise
"posturi", in realitate veritabile "lagare de concentrare". In "Plain Speaking" ("Vorbind
sincer"), fostul presedinte Harry S. Truman istoriseste cum bunica sa si cei sase copii au
fost deportati, femeia pastrand vie in mintea ei amintirea acestui moment pana la moarte.
La 91 de ani. Aproape toata populatia din tinuturile Jackson, Vernon, Cass si Bates a fost
deportata de nordisti, doar cu ce a avut pe ea si ce a reusit sa mai apuce, iar casele,
proviziile de bani, averea, totul fiind jefuite sau incendiate, istoriseste presedintele
Truman in cartea sa. Martha Ellen Truman a fost deportata la un post din Kansas City,
unde conditiile erau atat de atroce (lipsa de hrana, boli, lipsa de medicamente, practicile
diabolice ale paznicilor) incat "postul" unde a fost detinuta era, in chip vadit, un "lagar al
mortii". Prizonierilor nu li se dadeau haine, asa incat cele mai multe femei ajunsesera sa
se imbrace cu niste zdrente. Multe femei sufereau de dizenterie, cangrene, diaree si
scorbut, dar nu existau medicamente. Mortalitatea ajunsese, in aceste conditii, foarte
ridicata. Si, sa nu uitam, era vorba de populatie civila, care n-avea legatura cu conflictul.
Un martor a declarat "postul" drept "o masa de mizerie umana". Dupa razboi, nordistii
au incercat sa acopere propagandistic acest aspect, aparand rapoarte care aratau ca si
sudistii aplicau "prizonierilor de razboi" un tratament similar, dar ceea ce se "uita" era ca
populatia civila devenise, in acest caz, "obiectul" Ordinului nr. 11, si nu militarii.
Sistemul lagarelor de concentrare pentru populatia civila, inaugurat de Abraham Lincoln
in cursul Razboiului Civil, nu a fost uitat. A fost preluat si aplicat cu succes de Marea
Britanie in razboiul cu burii (populatia olandeza si germana) din Africa de Sud. Apoi
sistemul a fost preluat de bolsevici, chiar in 1917, "gulagul" sovietic atingand, in
aproape un secol, dimensiuni de cosmar. Germanii au recurs la "lagare de munca" iar
americanii au reluat sistemul deportarilor cu cetatenii lor de origine japoneza, pe care i-
au "lagherizat" dupa Pearl Harbour, in prima "vanatoare de vrajitoare". Dupa al doilea
razboi mondial lagarul a devenit o practica a statelor totalitare ori a guvernelor de mana
forte.