1

1. Produsul determinanţilor
Fie ¯ ¯
¯ p11 p12 · · · p1n ¯
¯ ¯
¯ p21 p22 · · · p2n ¯
D1 = ¯ ¯ ¯
· · · · · · · · · · · · ¯
¯ ¯
¯ pn1 pn2 · · · pnn ¯
un determinant
¯ de ordin n şi ¯
¯ q11 q12 · · · q1m ¯
¯ ¯
¯ q21 q22 · · · q2m ¯
D2 = ¯¯ ¯
¯
¯ ··· ··· ··· ··· ¯
¯ qm1 qm2 · · · qmm ¯
un determinant de ordin m cu elemente numere reale. Vom defini produsul determi-
nanţilor ¯D1 şi D2 ca fiind determinantul ¯
¯ p11 p12 · · · p1n · · · · · · · · · · · · ¯
¯ ¯
¯ p21 p22 · · · p2n · · · · · · · · · · · · ¯
¯ ¯
¯ ··· ··· ··· ··· ··· ··· ··· ··· ¯
¯ ¯
¯ pn1 pn2 · · · pnn · · · · · · · · · · · · ¯
D = ¯¯ ¯
¯
¯ r11 r12 · · · r 1n q 11 q12 · · · q1m ¯
¯ r21 r22 · · · r2n q21 q22 · · · q2m ¯
¯ ¯
¯ ··· ··· ··· ··· ··· ··· ··· ··· ¯
¯ ¯
¯ rm1 qm2 · · · qmn qm1 qm2 · · · qmm ¯
de ordin n + m.
Aplicând regula lui Laplace observăm că D = D1 · D1 şi că elementele rij , i =
1, ..., m, j = 1, .., n pot fi oarecare.
Dacă ½m = n luăm
−1, pentru i = j
rij = .
¯ 0, pentru i 6= j ¯
¯ p11 p12 · · · p1n · · · · · · · · · · · · ¯
¯ ¯
¯ p21 p22 · · · p2n · · · · · · · · · · · · ¯
¯ ¯
¯ ··· ··· ··· ··· ··· ··· ··· ··· ¯
¯ ¯
¯ pn1 pn2 · · · pnn · · · · · · · · · · · · ¯
D = ¯¯ ¯
¯
¯ −1 0 · · · 0 q11 q12 · · · q1n ¯
¯ 0 −1 · · · 0 q21 q22 · · · q2n ¯
¯ ¯
¯ ··· ··· ··· ··· ··· ··· ··· ··· ¯
¯ ¯
¯ 0 0 · · · −1 qn1 qn2 · · · qnn ¯
Observăm că dacă ı̂n determinantul D la coloana n+p se adună coloanele 1, 2, ..., n
ı̂nmulţite cu q11 , q21 , ..., qn1 pentru fiecare p, obţinem
 2

¯ P
n P
n P
n ¯
¯ ¯
¯ p11 p12 · · · p1n p1i qi1 p1i qi2 · · · p1i qin ¯
¯ i=1 i=1 i=1 ¯
¯ Pn Pn Pn ¯
¯ p21 p22 · · · p2n p2i qi1 p2i qi2 · · · p2i qin ¯¯
¯
¯ i=1 i=1 i=1 ¯
¯ ··· ··· ··· ··· ··· ··· ··· ··· ¯
¯ ¯
¯ P
n P
n Pn ¯
D=¯ pn1 pn2 · · · pnn pni qi1 pni qi2 · · · pni qin ¯¯ .
¯
¯ i=1 i=1 i=1 ¯
¯ −1 0 ··· 0 0 0 ··· 0 ¯
¯ ¯
¯ 0 −1 ··· 0 0 0 ··· 0 ¯
¯ ¯
¯ ··· ··· ··· ··· ··· ··· ··· ··· ¯
¯ ¯
¯ 0 0 · · · −1 0 0 ··· 0 ¯
Aplicând
¯ P regula lui Laplace observăm că ¯
¯ n Pn Pn
¯
¯ p q p1i qi2 · · · p1i qin ¯
¯ i=1 1i i1 i=1 i=1 ¯
¯ P P P ¯
¯ n p q n
p2i qi2 · · ·
n
p2i qin ¯¯
¯ 2i i1
D = ¯ i=1 i=1 i=1 ¯.
¯ ··· ··· ··· ··· ¯
¯ ¯
¯ Pn Pn Pn ¯
¯ pni qi1 pni qi2 · · · pni qin ¯¯
¯
i=1 i=1 i=1
Deci ı̂nmulţirea determinanţilor se face după aceeaşi regulă cu ı̂nmulţirea ma-
tricelor.

Exerciţiul 1. Să se demonstreze că valoarea determinantului circular este dată de

egalitatea
¯ ¯
¯ a1 a2 a3 · · · an ¯
¯ ¯
¯ an a1 a2 · · · an−1 ¯
¯ ¯
¯ an−1 an a1 · · · an−2 ¯ = f (ε1 ) f (ε2 ) ...f (εn ) ,
¯ ¯
¯ ··· ··· ··· ··· ··· ¯
¯ ¯
¯ a2 a3 a4 · · · a1 ¯
unde f (x) = a1 + a2 x + a3 x2 + ... + an xn−1 şi ε1 , ε2 , ..., εn sunt rădăcinile de ordin n
ale unităţii.

Indicaţie.
¯ Determinantul dat se
¯ ı̂nmulţeşte cu determinantul Vandermonde
¯ 1 1 1 ... 1 ¯
¯ ¯
¯ ε1 ε ε ... ε ¯
¯ 2 2 3 n ¯
¯ ε1 2
ε2 ε32 2 ¯
... εn ¯ .
¯
¯ ··· ··· ··· ··· ··· ¯
¯ n−1 n−1 n−1 ¯
¯ ε1 ε2 ε3 ... εn−1 ¯
n
(ı̂ncercaţi pentru ı̂nceput pe un determinant de 4x4).
 3

⎛ ⎞⎛ ⎞
a1 a2 a3 a4 1 1 1 1
⎜ a4 a1 a2 a3 ⎟ ⎜ ε1 ε2 ε3 ε4 ⎟
⎜ ⎟⎜ ⎟
⎝ a3 a4 a1 a2 ⎠ ⎝ ε21 ε22 ε23 ε24 ⎠ =
⎛ a2 3a3 a24 a1 ε31 ε32 ε33 ε34 ⎞
a4 ε1 +a3 ε1 +a2 ε1 +a1 a4 ε32 +a3 ε22 +a2 ε2 +a1 a4 ε33 +a3 ε23 +a2 ε3 +a1 a4 ε34 +a3 ε24 +a2 ε4 +a1
⎜ a3 ε31 +a2 ε21 +a1 ε1 +a4 ε41 a3 ε32 +a2 ε22 +a1 ε2 +a4 a3 ε33 +a2 ε23 +a1 ε3 +a4 a3 ε34 +a2 ε24 +a1 ε4 +a4 ⎟
=⎜
⎝ a2 ε31 +a1 ε21 +a4 ε51 +a3 ε1 a2 ε32 +a1 ε22 +a4 ε2 +a3
⎟
a2 ε33 +a1 ε23 +a4 ε3 +a3 a2 ε34 +a1 ε24 +a4 ε4 +a3 ⎠
a1 ε31 +a4 ε21 +a3 ε1 +a2 a1 ε32 +a4 ε22 +a3 ε2 +a2 a1 ε33 +a4 ε23 +a3 ε3 +a2 a1 ε34 +a4 ε24 +a3 ε4 +a2

Exerciţiul 2. Să se demonstreze că valoarea determinantului circular este dată de

egalitatea
¯ ¯
¯ a1 a a · · · a ¯
¯ 2 3 n ¯
¯ −an a1 a2 · · · an−1 ¯¯
¯
¯ −an−1 −an a1 · · · an−2 ¯ = f (η1 ) f (η2 ) ...f (ηn ) ,
¯ ¯
¯ ··· · · · · · · · · · · · · ¯¯
¯
¯ −a2 −a3 −a4 · · · a1 ¯
unde f (x) = a1 + a2 x + a3 x2 + ... + an xn−1 şi η1 , η2 , ..., ηn sunt rădăcinile de ordin n
ale unităţii.
⎛ ⎞⎛ ⎞
a1 a2 a3 a4 1 1 1 1
⎜ −a4 a1 a2 a3 ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ η1 η2 η3 η4 ⎟
⎝ −a3 −a4 a1 a2 ⎠ ⎝ η12 η22 η32 η42 ⎠ =
⎛ −a32 −a23 −a4 a1 η13 η23 η33 η43 ⎞
a4 η1 +a3 η1 +a2 η1 +a1 a4 η2 +a3 η22 +a2 η2 +a1 a4 η33 +a3 η32 +a2 η3 +a1 a4 η43 +a3 η42 +a2 η4 +a1
3
⎜ a3 η13 +a2 η12 +a1 η1 −a4 a3 η23 +a2 η22 +a1 η2 −a4 a3 η33 +a2 η32 +a1 η3 −a4 a3 η43 +a2 η42 +a1 η4 −a4 ⎟
=⎜ ⎝ a2 η13 +a1 η12 −a4 η1 −a3 a2 η23 +a1 η22 −a4 η2 −a3 a2 η33 +a1 η32 −a4 η3 −a3 a2 η43 +a1 η42 −a4 η4 −a3
⎟
⎠
a1 η13 −a4 η12 −a3 η1 −a2 a1 η23 −a4 η22 −a3 η2 −a2 a1 η33 −a4 η32 −a3 η3 −a2 a1 η43 −a4 η42 −a3 η4 −a2

¯ 3. a) Demonstraţi că valoarea

Exerciţiul ¯ determinantului este
¯ 1 2 3 · · · n ¯
¯ 2 ¯
¯ 1 2 2
3 2
· · · n 2 ¯
¯ ¯ ¡ ¢
∆ = ¯¯ · · · ··· · · · · · · · · · ¯¯ = n! 1n−1 2n−2 ... (n − 1)1 .
¯ 1n−1 2n−1 3n−1 · · · nn−1 ¯
¯ n ¯
¯ 1 2n 3n · · · nn ¯
P
n
b) Să se calculeze valoarea determinantului S ale cărui elemente sunt sij = ki+j .
i=1

Indicaţie. Utilizaţi determinantul Vandermonde. La punctul b) ı̂ncercaţi să scrieţi

S ca produs de doi determinanţi ∆ scrişi convenabil şi folosiţi regula de inmulţire a
determinanţilor.
 4

Exerciţiul 4. Fie A o matrice de ordin n cu elemente numere complexe, A ∈ Mn (C).

Notăm cu C(A) = {B ∈ Mn (C) : AB = BA} . Demonstraţi că
a) C(A) este subspaţiu liniar al lui Mn (C).
b) Care este forma matricei care comută cu o celulă Jordan?
c) Care forma matricei care comută cu o matrice formată din k celule Jordan?
d) dimC C(A) ≥ n.

Rezolvare. Punctul a) este evident.

b) Observăm că dacă P ∈ Mn (C), P inversabilă, atunci AB = BA ⇔ P −1 AP P −1 BP =
P −1 BP P −1 AP. Putem alege matricea P astfel ı̂ncât P −1 AP să fie forma Jordan a
matricei A. Cum B este arbitrar, dar comută cu A, P −1 BP este o matrice arbitrară
care comută cu forma Jordan a lui A.
Analizăm matricele care comută cu o celulă Jordan de ordin k. (ex pe o celula de
ordin
⎛ 3) ⎞⎛ ⎞ ⎛ ⎞
a 1 0 b11 b12 b13 ab11 b11 + ab12 b12 + ab13
⎝ 0 a 1 ⎠ ⎝ 0 b11 b12 ⎠ : ⎝ 0 ab11 b11 + ab12 ⎠
⎛ 0 0 a ⎞0⎛ 0 b11 ⎞ ⎛ 0 0 ab11 ⎞
b11 b12 b13 a 1 0 ab11 b11 + ab12 b12 + ab13
⎝ 0 b11 b12 ⎠ ⎝ 0 a 1 ⎠ : ⎝ 0 ab11 b11 + ab12 ⎠
0 0 b11 0 0 a 0 0 ab11
Observăm
⎛ că matricele care comută
⎞ cu o celulă Jordan de ordin k sunt de forma
...
⎜ b1 b2 bk−1 bk ⎟
⎜ ... ⎟
⎜ 0 b1 b2 bk−1 ⎟
⎜ ... ... ⎟
B̃ = ⎜ 0 0 b ⎟.
⎜ 1 ⎟
⎜ . . ⎟
⎝ 0 0 0 . b2 ⎠
0 0 0 0 b1
c) Ţinând seama de ı̂nmulţirea matricelor bloc, matricea A comută cu orice ma-
trice care are aceeaşi structură de blocuri ca şi matricea A, dar blocurile să fie de
forma B̃.
d) Deoarece există n variabile ı̂n B rezultă concluuzia.
P
n
Exerciţiul 5. Fie aplicaţia T r : Mn (R) → R, ∀A ∈ Mn (R) : T r(A) = aii .
i=1
Demonstraţi că def(T r) = n2 − 1.
P
n
Rezolvare. T r : Mn (R) → R, ∀A ∈ Mn (R) : T r(A) = aii ∈ R
i=1
Teorema rangului şi defectului def(T r) + rang(T r) = dimR Mn (R), rang(T r) =
1 ⇒ def(T r) = dimR Mn (R) − rang(T r) = n2 − 1.
 5

Exerciţiul 6. Fie S subspaţiul matricelor Mn (R) generat de matricele de forma

AB − BA, A, B ∈ Mn (R). Demonstraţi că
a) dimR (S) ≤ n2 − 1.
b) dimR (S) = n2 − 1.
µ n ¶ µn ¶
Pn P P
n P
a) T r(AB) = aik bki = bki aik = T r(BA),
i=1 k=1 k=1 i=1
T r(A + B) = T r(A) + T r(B)
T r (AB − BA) = 0 ⇒ S ⊂ ker(T r) ⇒ dimR (S) ≤ def(T r) = n2 − 1.
b) Punem ı̂n evidenţă n2 − 1 vectori liniar independenţi din S. Atunci va rezulta
că dimR (S) = n2 − 1.
Fie Mij matricea care are pe poziţia (i, j) valoarea 1 şi restul 0. Pentru i 6= j
scriem Mij = Mik Mkj − Mkj Mik ∈ S.
M11 − Mjj = M1j Mj1 − Mj1 M1j .
Se demonstrează că sistemul de vectori astfel obţinut este liniar independent.

Exerciţiul 7. Fie A, B ∈ Mn (R) şi C = AB − BA. Demonstraţi că dacă C comută

cu A şi B atunci:
a) AB k − B k A = kB k−1 C,
b) Oricare ar fi polinomul q, Aq(B) − q(B)A = q 0 (B)C,
c) Există un număr ı̂nreg m astfel ı̂ncât C m = 0n .

Rezolvare. a) Inducţie. Pentru k = 1 adevărată. Presupunem adevărată pentru

k,demonstrăm pentru k¡+ 1. ¢
AB k+1 − B k+1 A = kB k−1 C + B k A B − B k+1 A = kB k C + B k AB − B k+1 A =
kB k C + B k (AB − BA) = (k + 1) B k C.
b) Fie q(x) = a0 + a1 x + a2 x2 + ... + am xm . Scriem
Aa0 − a0 A = 0
Aa1 B − a1 BA = C
Aa2 B 2 − a2 B 2 A = 2BC
......
Aam B m − am B m A = mB m−1 C
Adunăm relaţiile şi obţinem
q(B) − q(B)A = q 0 (B)C.
c) Luăm polinomul q(x) = det(B − xIn ) şi relaţia se păstrează. Dar, conform
teoremei Cayley Hamilton, q(B) = 0, rezultă q 0 (B)C = 0n .
Scriem relaţia Aq(B) − q(B)A = q 0 (B)C pentru q → q0
Aq 0 (B) − q0 (B)A = q00 (B)C| · C
Aq 0 (B)C − q0 (B)AC = q00 (B)C 2 ⇒ q 00 (B)C 2 = 0n .
 6

Repetăm raţionamentul până obţinem

q(n) (B)C n = 0n , q (n) (x) = n!an 6= 0 ⇒ C n = 0n .

¯ 8. a) Calculaţi
Exerciţiul ¯ determinantul
¯ x y z t ¯
¯ ¯
¯ y x t z ¯
∆ = ¯¯ ¯.
¯
¯ z t x y ¯
¯ t z y x ¯
b) Demonstraţi că dacă toated numerele abcd, badc, cdab, dcba se divid prin
numărul prim p, atunci măcar unul din numerele a+b+c+d, a+b−c−d, a−b+c−d,
a − b − c + d se divide prin p.

Rezolvare. a) Adunăm toate liniile la linia 1 şi se scoate ı̂n factor x + y + z + t.

Adunăm la prima linie a doua şi scădem liniile trei şi patru. Se scoate ı̂n factor
x + y − z − t.
Adunăm la prima linie a treia şi scădem liniile doi şi patru. Se scoate ı̂n factor
x − y + z − t.
Adunăm la prima linie a patra şi scădem liniile trei şi doi. Se scoate ı̂n factor
x − y − z + t.
Privind determinantul ca un polinom ı̂n x, este un polinom de grad patru, deci
putem scrie că este egal cu λ (x + y + z + t) (x + y − z − t) (x − y + z − t) (x − y − z + t) ,
unde λ este o constantă. Deoarece coefiicientuul lui x4 este 1, rezultă că λ = 1.
Deci ∆ = (x + y +¯z + t) (x + y ¯− z − t) (x − y + z − t) (x − y − z + t) .
¯ a b c d ¯
¯ ¯
¯ b a d c ¯
b) Deci dacă ∆ = ¯ ¯ ¯ atunci
c d a b ¯
¯ ¯
¯ d c b a ¯
∆ = (a + b + c + d) (a + b − c − d) (a − b + c − d) (a − b − c + d) . Dacă ı̂nmulţim
prima coloană cu 1000, a doua cu 100, a treia cu 10 şi le adunăm la a patra obţinem
numerele abcd, badc, cdab, dcba. Deoarece toate se divid prin p, rezultă că p divide
∆, deci măcar unul din numerele a + b + c + d, a + b − c − d, a − b + c − d, a − b − c + d
se divide prin p.
⎛ ⎞
8 2 −2
Exerciţiul 9. Fie A ∈ M3,2 (R), B ∈ M2,3 (R) al căror produs AB = ⎝ 2 5 4 ⎠ .
µ ¶ −2 4 5
9 0
Demonstraţi că BA = .
0 9
 7

Rezolvare.
Remarcăm⎛că rangul lui AB
⎞ ⎛este 2 şi că ⎞
8 2 −2 8 2 −2
ABAB = ⎝ 2 5 4 ⎠ ⎝ 2 5 4 ⎠=
⎛ −2 4 ⎞5 ⎛ −2 4 5 ⎞
72 18 −18 8 2 −2
= ⎝ 18 45 36 ⎠ =9 ⎝ 2 5 4 ⎠ = 9AB.
−18 36 45 −2 4 5
rang (ABAB) = 2 = rang (A (BA) B) ≤ min {rang (A) , rang (BA) , rang (B)} =
2 ⇒ rang (BA) = 2 ⇒ ∃ (BA)−1 .
Dar (BA)3 = B (AB) (AB) A = B (AB) (AB) A = 9B (AB) A = 9 (BA)2 ⇒
BA = 9I2 .
( )
X∞
Exerciţiul 10. Fie mulţimea V = (xn )n∈N | x2n convergentă .
n=1
a) Să se arate că V are structură de spaţiu liniar real ı̂n raport cu legile:
+:V×V→V
∀ (xn )n∈N , (yn )n∈N ∈ V : (xn )n∈N + (yn )n∈N = (xn + yn )n∈N
·:R×V→V
∀λ ∈ R, ∀ (xn )n∈N : λ (xn )n∈N = (λxn )n∈N .
b) Fie : (xn )n∈N , (yn )n∈N ∈ V şi definim
­ ® X ∞
(xn )n∈N , (yn )n∈N = xn yn .
­ n=1 ®
Să se arate că (xn )n∈N , (yn )n∈N este un produs scalar.
Fie xn = 21−n , yn = 31−n , n ≥ 1. Determinaţi unghiul dintre x şi y .

Exerciţiul 11. Fie l2 spaţiul liniar al şirurilor reale (xn )n∈N cu proprietatea că seria
X∞
x2n este convergentă.
n=1 √
n
a) Să se arate că pentru orice α > 1 şirul cu termenul general xn (α) = √ n
( α)
∈ l2 .
X∞
b) Să se calculeze suma seriei x2n (α).
n=1
c) Să se arate că aplicaţia
h·, ·i : l2 × l2 → R
X
∞
(∀) ((xn )n∈N , (yn )n∈N ) ∈ l2 × l2 : h(xn )n∈N , (yn )n∈N i = xn yn este un produs
n=1
scalar.
 8

d) Calculaţi unghiul dintre (xn (α))n∈N , (xn (β))n∈N .

Rezolvare.
√
n
X
∞
n
a) xn (α) = √ n
( α)
∈ l2 ⇔ αn
convergentă.
n=1
n+1 αn 1
Criteriul raportului lim n+1 · = < 1 ⇒ seria convergentă.
n→∞ α n α
b) Pornim de la seria
1
1−x
= 1 + x + x2 + ... + xn + ...., |x| < 1.
Derivăm seria de puteri termen cu termen
1
(1−x)2
= 1 + 2x + 3x2 + ... + nxn−1 + ...., |x| < 1.
Înmulţim seria cu x
x
(1−x)2
= x + 2x2 + 3x3 + ... + nxn + ...., |x| < 1
şi trecem pe x → α1 obţinând
α
(1−α)2
= α + α22 + α33 + ... + αnn + ...., α > 1.
X∞
c) Demonstrăm că h(xn )n∈N , (yn )n∈N i = xn yn < ∞. Rezultă din faptul că
n=1
X
∞ X
∞
1
|xn yn | ≤ 2
(x2n + yn2 ) < ∞.
n=1 n=1
Verificăm axiomele produsului scalar:
h(xn )n∈N + (yn )n∈N , (zn )n∈N i = h(xn )n∈N , (zn )n∈N i + h(yn )n∈N , (zn )n∈N i
hα(xn )n∈N , (yn )n∈N i = α h(xn )n∈N , (yn )n∈N i
h(xn )n∈N , (yn )n∈N i = h(yn )n∈N , (xn )n∈N i
h(xn )n∈N , (xn )n∈N i ≥ 0, h(xn )n∈N , (xn )n∈N i = 0 ⇔ xn = 0, (∀) n ∈ N.
d) ((xn (α))n∈N\ , (xn (β))n∈N ) = √ h(xn (α))n∈N ,(xn (β))n∈N i
√ =
h(xn (α))n∈N ,(xn (α))n∈N i h(xn (β))n∈N ,(xn (β))n∈N i
X
∞

√n n √
αβ αβ
√ 2
(1− αβ ) (α−1)(β−1)
= y n=1 y = t u = √ .
xX∞ xX∞ β ( αβ−1)2
x x α
x n x n (1−α)2 (1−β)2
w α n w βn
n=1 n=1

Exerciţiul
⎛ 12. Fie a ∈ R∗+ , n ∈ N∗ şi ⎞
2a −a 0 ··· 0 0 0
⎜ −a 2a −a · · · 0 0 0 ⎟
⎜ ⎟
⎜ 0 −a 2a · · · 0 0 0 ⎟
⎜ ⎟
A=⎜ ⎜ ··· ··· ··· ··· ··· ⎟
⎟.
⎜ 0 0 0 · · · 2a −a 0 ⎟
⎜ ⎟
⎝ 0 0 0 · · · −a 2a −a ⎠
0 0 0 · · · 0 −a 2a
 9

Demonstraţi că toate valorile proprii ale matricei A sunt numere reale pozitive.

Rezolvare.
Observăm că A = AT ⇒ A are toate valorile proprii reale. Fie λ o valoare proprie
şi x ∈ Rn un vector propriu corespunzător valorii proprii.
2
Ax = ⎛ λx ⇒ xT Ax = λxT x ⇔ hx, Axi = λ hx, ⎞⎛ xi = λ kxk
⎞
2a −a 0 · · · 0 0 0 x1
⎜ −a 2a −a · · · 0 0 ⎟ ⎜
0 ⎟ ⎜ x2 ⎟
⎜ ⎟
⎜ 0 −a 2a · · · 0 0 0 ⎟ ⎜ x3 ⎟
⎜ ⎟⎜ ⎟
Ax = ⎜ ⎜ ··· ··· ··· ··· ··· ⎟⎟⎜
⎜ ⎟
⎟
⎜ 0 0 0 · · · 2a −a 0 ⎟ ⎜ x ⎟
⎜ ⎟⎜ n−2 ⎟
⎝ 0 0 0 · · · −a 2a −a ⎠ ⎝ xn−1 ⎠
⎛ 0 0 0 · · · 0 −a⎞ 2a xn
2ax1 − ax2
⎜ −ax1 + 2ax2 − ax3 ⎟
⎜ ⎟
⎜ −ax2 + 2ax3 − ax4 ⎟
⎜ ⎟
⎜ .
. ⎟
Ax = ⎜ . ⎟
⎜ ⎟
⎜ −axn−3 + 2axn−2 − axn−1 ⎟
⎜ ⎟
⎝ −axn−2 + 2axn−1 − axn ⎠
−axn−1 + 2axn
⎛ ⎞
2ax1 − ax2
⎜ −ax1 + 2ax2 − ax3 ⎟
⎜ ⎟
⎜ −ax2 + 2ax3 − ax4 ⎟
¡ ¢⎜⎜ ⎟
.
. ⎟
hx, Axi = x1 x2 x3 · · · xn−2 xn−1 xn ⎜ . ⎟
⎜ ⎟
⎜ −axn−3 + 2axn−2 − axn−1 ⎟
⎜ ⎟
⎝ −axn−2 + 2axn−1 − axn ⎠
−axn−1 + 2axn
hx, Axi = 2ax1 − ax1 x2 − ax1 x2 + 2ax2 − ax2 x3 − ax2 x3 + 2ax23 − ax3 x4 − · · ·
2 2
2 2
−axn−2 ¡ x n−1 + 2axn−1 − axn−1 xn − axn−1 xn + 2axn = ¢
= 2a x1 − x1 x2 + x2 − x2 x3 + x3 − x3 x4 − · · · − xn−2 xn−1 + x2n−1 − xn−1 xn + x2n =
2 2 2
£ ¤
= 2a (x1 − x2 )2 + (x2 − x3 )2 + · · · + (xn−1 − xn )2 ≥ 0
Rezultă λ kxk2 ≥ 0, x 6= θ ⇒ λ ≥ 0.

Exerciţiul 13. Fie V un spaţiu liniar şi V1 , V2 două subspaţii liniare. Spunem că
V1 şi V2 sunt complementare dacă:
a) V1 ∩ V2 = {θ} ; b) V = V1 + V2 .
Demonstraţi că următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1) V1 şi V2 sunt complementare,
 10

2) orice vector v ∈ V poate fi reprezentat ı̂n mod unic sub forma v = v1 + v2 cu

v1 ∈ V1 , v2 ∈ V2 .

Rezolvare. Presupunem 1).

Rezultă că ∀v ∈ V = V1 + V2 ∃v1 ∈ V1 , v2 ∈ V2 : v = v1 + v2 . Demonstrăm
unicitatea. Presupunem că am avea pentru un vecor oarecare v două scrieri
v = v1 + v2 , v1 ∈ V1 , v2 ∈ V2 ,
v = u1 + u2 , u1 ∈ V1 , u2 ∈ V2 .
Egalăm cele două exprimări ale lui v : v1 + v2 = u1 + u2 ⇒ v1 − u1 = u2 − v2
Dar v1 − u1 ∈ V1 , u2 − v2 ∈ V2 ⇒ v1 − u1 = u2 − v2 ∈ V1 ∩ V2 = {θ} ⇒
u1 = v1 , u2 = v2 , deci scrierea este unică.
Reciproc, presupunem 2). De aici avem că orice vector v ∈ V poate fi reprezentat
sub forma v = v1 + v2 cu v1 ∈ V1 , v2 ∈ V2 , adică V = V1 + V2 .
Presupunem că ∃u ∈ V1 ∩ V2 , u 6= θ. Atunci v se poate scrie v = v1 + v2 dar şi sub
forma v = (v1 − u) + (v2 + u) , deci scrierea nu ar fi unică, ceea ce este ı̂n contradicţie
cu 2. Deci V1 ∩ V2 = {θ} .

Observaţia 1. Dacă V1 şi V2 sunt complementare ı̂n V se mai foloseşte notaţia

V = V1 ⊕ V2 şi se mai spune că V este suma directă a subspaţiilor V1 şi V2 .

Exerciţiul 14. Fie V spaţiul liniar al funcţiilor reale cu baza

B = {1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, cos 3x, sin 3x} şi aplicaţia liniară
T :V→V
definită prin
Z2π
T (f )(x) = 4 sin3 (x + y)f (y)dy.(sin 3x = 3 sin x − 4 sin3 x)
0
a) Să se determine subspaţiile ker(T ) şi Im(T ).
b) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii.

Z2π
Rezolvare. a) T (f )(x) = 0 ⇔ 4 sin3 (x + y)f (y)dy = 0 ⇔
0
Z2π Z2π Z2π
(3 sin(x + y) − sin 3(x + y)) f (y)dy = 0 ⇔ 3 sin x cos yf (y)+3 cos x sin yf (y)−
0 0 0
Z2π Z2π
sin 3x cos 3yf (y) − cos 3x sin 3yf (y) = 0 ⇔
0 0
 11

Z2π Z2π Z2π Z2π

cos yf (y) = 0, sin yf (y) = 0, cos 3yf (y) = 0, sin 3yf (y) = 0.
0 ⎧ 0 0 0 ⎫
⎨ Z2π Z2π Z2π Z2π ⎬
ker(T ) = f ∈ V : cos yf (y) = 0, sin yf (y) = 0, cos 3yf (y) = 0, sin 3yf (y) = 0 .
⎩ ⎭
0 0 0 0
Im(T ) = {g ∈ V : g(x) = c1 sin x + c2 cos x + c3 sin 3x + c4 cos 3x} .
Im(T ) = (ker(T ))⊥
b) λ = 0 este valoare proprie pentru T iar vectorii proprii sunt elementele lui
ker(T ).
Fie λ 6= 0 o altă valoare proprie a lui T. T (f ) = λf ⇔ ∀x ∈ [0, 2π] : T (f )(x) =
λf (x) ⇒
λf (x) = c1 sin x + c2 cos x + c3 sin 3x + c4 cos 3x,
Z2π
3 sin x cos y (c1 sin y + c2 cos y + c3 sin 3y + c4 cos 3y) dy+
0
Z2π
+ 3 cos x sin y ((c1 sin y + c2 cos y + c3 sin 3y + c4 cos 3y)) dy−
0
Z2π Z2π
− sin 3x cos 3y ((c1 sin y + c2 cos y + c3 sin 3y + c4 cos 3y)) dy− − cos 3x sin 3y ((c1 sin y + c2 cos y
0 0
λ (c1 sin x + c2 cos x + c3 sin 3x + c4 cos 3x)
3c2 π sin x+3c1 π cos x−c4 π sin 3x−c3 π cos 3x = λ (c1 sin x + c2 cos x + c3 sin 3x + c4 cos 3x)
Z2π Z2π Z2π Z2π
cos y sin ydy = 0, cos2 ydy = π, cos y cos 3ydy = 0, cos y cos 3ydy = 0,
0 0 0 0
Z2π Z2π Z2π
sin2 ydy = π, sin y sin 3ydy = 0 sin y cos 3ydy = 0
0 0 0
Z2π Z2π Z2π Z2π
sin y cos 3ydy = 0, cos 3y cos ydy = 0, cos 3y sin 3ydy = 0, cos2 3ydy =
0 0 0 0
π
Z2π Z2π Z2π Z2π
sin 3y sin ydy = 0, sin 3y cos ydy = 0, sin2 3ydy = π, sin 3y cos 3ydy = 0
0 0 0 0
 12

⎧
⎪
⎪ 3c2 π = λc1
⎨
3c1 π = λc2
⎪
⎪ −c4 π = λc3
⎩
−c3 π = λc4
c
λ = 3π ⇒ c1 = c2 , c3 = c4 = 0 ⇒ f (x) = 3π (sin x + cos x) ,
c
λ = −3π ⇒ c1 = −c2 , c3 = c4 = 0 ⇒ f (x) = 3π (− sin x + cos x) ,
c
λ = π ⇒ c1 = c2 = 0, c3 = −c4 ⇒ f (x) = π (− sin 3x + cos 3x) ,
λ = −π ⇒ c1 = c2 = 0, c3 = c4 ⇒ f (x) = πc (sin 3x + cos 3x) ,

Exerciţiul 15. Demonstraţi că dacă A ∈ Mn (R) : A2 = A atunci A este diagonali-

zabilă.

Exerciţiul 16. Demonstraţi că dacă A ∈ Mn (R) : A3 = A atunci A este diagonali-

zabilă.

Exerciţiul 17. Fie A ∈ Mn (R) o matrice cu proprietatea A3 = A.

Demonstraţi că rang(A) + rang(A − In ) + rang(A + In ) = 2n.

Rezolvare.
Varianta I
Fie λ o valoare proprie a lui A. Valorile proprii ale lui A3 sunt λ3 . De aici rezultă
că dacă Ax = λx, A3 x = λ3 x ⇒ (λ3 − λ) x = θ, x 6= θ ⇒ λ3 − λ = 0 ⇒ λ = 0, λ =
±1. Rezultă că valorile proprii ale matricei A sunt {−1, 0, 1} cu anumite ordine de
multiplicitate. Deci vor exista vectori u, v, w ∈ Rn (vectori coloană) astfel ı̂ncât
Au = θ, Av = v, Aw = −w.
Notăm V1 = ker(A), V2 = ker(A − In ), V3 = ker(A + In ). Observăm că V1 6= ∅,
V2 6= ∅, V3 6= ∅.
Ştim că def(A) + rang(A) = n, def(A − In ) + rang(A − In ) = n, def(A + In ) +
rang(A + In ) = n, def(A) = dimR V1 , def(A − In ) = dimR V2 , def(A + In ) = dimR V3 .
Trebuie să demonstrăm că
n − def(A) + n − def(A − In ) + n − def(A + In ) = 2n ⇒ def(A) + def(A − In ) +
def(A + In ) = n, sau
dimR V1 + dimR V2 + dimR V3 = n
dimR (V1 + V2 + V3 ) = dimR ((V1 + V2 ) + V3 ) = dimR (V1 + V2 ) + dimR V3 −
dimR ((V1 + V2 ) ∩ V3 ) = dimR V1 +dimR V2 +dimR V3 −dimR (V1 ∩ V2 )−dimR ((V1 + V2 ) ∩ V3 )
Dcă demonstrăm că V1 ∩ V2 = {θ} , (V1 + V2 ) ∩ V3 = {θ} .
⇒ V1 ⊕ V2 ⊕ V3 = Rn .
Pentru aceasta este suficient să arătăm că ∀x ∈ Rn , ∃x1 ∈ V1 , x2 ∈ V2 , x3 ∈ V3 :
x = x1 + x2 + x3 şi V1 ∩ V2 = {θ} , (V1 + V2 ) ∩ V3 = {θ} .
Fie x = x1 + x2 + x3 , x1 ∈ V1 , x2 ∈ V2 , x3 ∈ V3 .
 13

Ax = Ax1 + Ax2 + Ax3 = x2 − x3

A2 x = Ax2 − Ax3 = x2 + x3 ⇒ x1 = x − A2 x,
x2 = 12 (A2 x − Ax) , x3 = 12 (A2 x + Ax) .
Rezultă că Rn ⊂ V1 + V2 + V3 . Incluziunea inversă este evidentă.
Demonstrăm că V1 ∩ V2 = {θ}, (V1 + V2 ) ∩ V3 = {θ} .
Fie x ∈ V1 ∩ V2 ⇒ x ∈ V1 ⇒ Ax = θ şi x ∈ V2 ⇒ Ax = x ⇒ x = θ.
Fie x ∈ (V1 + V2 ) ∩ V3 ⇒ x ∈ V1 + V2 ⇒ ∃x1 ∈ V1 , x2 ∈ V2 : x = x1 + x2 ⇒
Ax = Ax1 + Ax2 = x2
Fie x ∈ V3 ⇒ Ax = −x.
Ax = x2 şi Ax = −x ⇒ x2 . Dar x = x1 + x2 , x = −x2 ⇒ x1 = −2x2 , x1 ∈
V1 , −2x2 ∈ V2 , V1 ∩ V2 = {θ} ⇒ x = θ.
Fie x ∈ V1 ∩ V2 ∩ V3 ⇒ Ax = θ, Ax = x, Ax = −x ⇒ x = θ.
Varianta II.
Fie λ o valoare proprie a lui A. Valorile proprii ale lui A3 sunt λ3 . De aici rezultă
că dacă Ax = λx, A3 x = λ3 x ⇒ (λ3 − λ) x = θ, x 6= θ ⇒ λ3 − λ = 0 ⇒ λ = 0, λ =
±1. Rezultă că valorile proprii ale matricei A sunt {−1, 0, 1} cu anumite ordine de
multiplicitate. Demonstrăm că matricea A este diagonalizabilă.
Dacă forma canonică a lui A nu este diagonală, atunci ar conţine celule Jordan
de ordin k ≥ 2. Dar A3 = A ⇒ J 3 = J, contradicţie.
Se arată că A este diagonalizabilă. Pp că A admite celulă Jordan de ordin k ≥ 2,
deci are măcar un vector asociat
Au = λu,
Av = λv + u
A3 = A ⇒ A2 Av = Av ⇒ A2 (λv + u) = λA2 v + λ2 u = λA (λv + u) + λ2 u =
λ2 Av +2λ2 u = λ2 (λv + u)+2λ2 u ⇒ λv+u = λ3 v+3λ2 u ⇒ λv+u = λ3 v+3λ2 u, λ3 =
λ ⇒ u = 3λ2 u ⇒ (3λ2 − 1) u = θ, u 6= θ ⇒ 3λ2 − 1 = 0 dar λ = 0, λ = ±1, absurd.
Fie ordinul de multiplicitate a lui 1, p, a lui −1, q şi a lui 0, n − p − q.
O formă
⎛ diagonală a matricei
⎞ A este:
0n−p−q 0 0
J =⎝ 0 Ip 0 ⎠
0 0 −Iq
rang(A) = rang(J) = p + q,
rang(A − In ) = rang(J − In ) = n − p,
rang(A + In ) = rang(J + In ) = n − q.
rang(A) + rang(A − In ) + rang(A + In ) = 2n.

Definiţia 1. O matrice A ∈ Mn (R) se numeşte nilpotentă dacă există un m ∈ N

astfel ı̂ncât Am = 0n .
 14

Exerciţiul 18. O matrice este nilpotentă dacă şi numai dacă are toate valorile pro-
prii egale cu zero.

Rezolvare. A ∈ Mn (R) este nilpotentă ⇒există un m ∈ N astfel ı̂ncât Am = 0n .

Fie λ o valoare proprie, Ax = λx, x 6= θ, Am x = λm x ⇒ λ = 0.
Reciproc, dacă toate valorile proprii sunt nule rezultă că polinomul caracteristic
este P (λ) = λn şi conform teoremei Cayley-Hamilton rezultă că An = 0n .

Exerciţiul 19. A ∈ Mn (R) este nilpotentă dacă şi numai dacă tr(Ak ) = 0, ∀k ≥ 1.
P
n
Rezolvare. Ţinem seama că tr(Ak ) = λki şi ţinem seama de problema prece-
i=1
dentă.

Exerciţiul 20. Fie A, B ∈ Mn (R) douză matrice astfel ı̂ncât A2 B + BA2 = 2ABA.
Demonstraţi că există un număr ı̂ntreg pozitiv k astfel ı̂ncât (AB − BA)k = 0n .
¡ ¢
Rezolvare. Notăm C = AB − BA. Vom demonstra că tr C k = 0, ∀k ≥ 1.
C k = C k−1 C = C k−1 (AB − BA) = C k−1 AB − C k−1 BA
Demonstrăm că C comută cu A.
CA = (AB − BA) A = ABA − BA2 = ABA − 2ABA + A2 B = A2 B − ABA =
A (AB − BA) = AC
Rezultă ¡ k−1 ¢ ¡ k−1 ¢
C k = C k−1 AB − C k−1 BA = AC k−1 B − C k−1 BA¡= A ¢ C B − C B A
Ţinând cont de proprietăţile urmei rezultă că tr C k = 0.