parte din echipamentul unei nave
Dicționar de
navigație
A
(a) Aborda - (despre nave) a acosta
la țãrm; a se alipi de o altã navã,
bord la bord (pentru a o ataca).
Acvatoriu- prin acvatoriu, sau
acvatoriu portuar se înţelege
totalitatea suprafeţelor de apă
adăpostite, natural sau prin lucrări
hidrotehnice, care asigură buna
funcţionare a portului şi sunt incluse
în limitele sale.
Ahoi - este o interjecţie folosită de
marinari pentru a semnala o navă
sau o barcă, utilizată iniţial de
marinarii germani. "Ahoi" poate fi
folosit ca o formulă de salut, de
atenţionare sau de rămas-bun.
(a) Alimba - a descărca pe alte vase
o parte din încărcătura unei nave,
pentru a o putea face să navigheze în
ape de mică adâncime.
Amiral - cel mai mare grad în marina
militară, corespunzător gradului de
general-colonel din armata terestră.
Ambarcaţiune -este un termen
general pentru mijloacele plutitoare
de dimensiuni relativ mici, de regulă
nepuntate, propulsate cu rame, cu
vele sau cu motor, folosite în cele
mai diverse scopuri, pe distanţe mici,
în porturi, în zone de mare
adăpostite, pe fluvii şi pe lacuri, ca
mijloace independente sau fâcând
1
(vapor).
Ambardee - Îndepărtare bruscă și
involuntară a unei nave din drumul
urmat, datorită curenților marini sau
vântului
Ancora-În domeniul naval, o ancoră
este o piesă, grea şi rezistentă,
turnată, sau forjată, din oţel, care,
lăsată pe fundul apei cu ajutorul unui
lanţ sau cablu, asigură staţionarea
navei.
Arborada - (în engleză: masting sau
masts and spars) se numeşte
totalitatea arborilor (catargelor) unui
velier, împreună cu vergile acestora.
Apus - 1. Trecere a unui astru sub
orizont; priveliște oferită de soare
când apune. 2. Unul dintre cele patru
puncte cardinale, opus răsăritului și
aflat la 90° de punctul sud (în
direcția mișcării acelor unui
ceasornic)
Avizo - navă de mic tonaj cu viteză
mare, dotată cu armamentul necesar
și folosită pentru paza coastelor.
Artimon -Prin artimon sau arbore
artimon se înţelege ultimul arbore
(catarg) incepand de la prova, al unui
velier cu trei arbori sau ultimul
arbore al unui velier cu 4 sau 5 arbori
.
Asieta -este un termen naval care
indică înclinarea longitudinală a unei
nave, datorită repartizării neuniforme
a încărcăturii sau a balastului.
B prelucrarea balenelor. 3) Marinar
Baba -este un dispozitiv din metal
sau beton pentru legarea parâmelor,
alcătuit dintr-o placă pe care sunt
fixaţi unul sau doi cilindri scurţi şi
groşi având la capătul de sus o
proeminenţă de forma unei ciuperci
care nu permite buclei (gaşei) de
parâmă să iasă. Baba este montată
pe punţile navelor, pe dane, diguri,
cheiuri etc.
Babordul -este partea situată în
stânga axului longitudinal al unui
mijloc de navigaţie (navă plutitoare),
privind de la pupă spre provă.
Balansina - Parâmă de metal sau de
cânepă care susține vergile
încrucișate ale catargului unei nave
cu pânze sau stâlpii bigelor de
încărcare montate pe nave.
Baloane de acostare - se folosesc
ca interfaţă de legătură între
ambarcaţiune şi pontonul (sau orice
alt obiect) de acostare cu rolul de a
evita venirea în contact direct a
ambarcaţiunii cu locul de acostare.
Banchiza - bloc de gheață format în
regiunile polare, de-a lungul
coastelor mării. V. aisberg.
Barca - ambarcație de dimensiuni
mici, fără punte, cu vâsle, cu pânze
sau cu motor, destinată
transporturilor la distanțe mici;
luntre.
Barja – barca cu o vela patrata,
pentru pescuitul pe rauri, barca cu
2
fundul plat, pentru transporturi grele
pe caile navigabile.
Balenier - 1) referitor la pescuitul
balenelor. 2) Navă pentru pescuitul și
specializat în vânarea balenelor.
Baliza - se numeşte o construcţie
specială instalată pe coastă sau pe
funduri mici şi care, fiind vizibilă de
pe mare, poate fi folosită de
navigatori pentru recunoaşterea
coastei, orientare sau pentru
determinarea poziţiei.
Bandula -este un dispozitiv de la
bordul navei format dintr-o pară de
lemn, prinsă la o saulă lungă, al cărei
cap liber se prinde la parâma de
legare a navei.
Barbotin - Roată dințată care
antrenează vinciul ancorelor.
Barbeta - Parâmă scurtă care
servește la legarea unei ambarcații
de o navă sau de chei.
Barca - este o ambarcaţiune de
dimensiuni mici, fără punte, cu vâsle,
cu pânze sau cu motor, destinată
transporturilor la distanţe mici sau
salvării pasagerilor de pe nave care
se scufundă în urma unui naufragiu.
Bigă - macara de construcție
specială, folosită pentru încărcări și
descărcări, mai ales la bordul
navelor.
Binoclu - Foloseşte la identificarea
ambarcaţiunilor şi obstacolelor ce
apar în calea de navigaţie,
deasemenea a malurilor,
schimbărilor de vreme, etc.
Bompres - catargul din vârful prorei
unui vas cu pânze, foarte puțin
înclinat în sus.
Bord – 1) Bordul navei. Peretele
lateral exterior, stânga sau
dreapta, al corpului navei.
Cuprinde atât elementele de
osatură (coaste şi stringheri) cât
şi învelişul exterior din table,
numit bordaj. 2) Bord (parte
laterală). Referitor la navă
reprezintă cele două jumătăţi
simetrice faţă de planul
diametral; privind spre prova, la
dreapta este situat bordul
tribord, iar la stânga bordul
babord.
Bordaj- se numeşte învelişul
exterior, metalic sau lemnos, al
scheletului unei nave, ambarcaţiuni
sau al oricărui mijloc de navigaţie.
Bric - navă cu două catarge, cu
pânze pătrate și bompres, uneori și
cu motor, folosită în trecut în scopuri
militare.
C Castel pupa - o suprastructură de
Cabina - Încăpere mică la bordul
unui vasului amenajată în
concordanță cu destinația şoferului.
Cablier - navă de transport folosită
în lucrările de așezare a cablurilor
submarine.
Cabotaj - este un termen naval prin
care se înţelege transportul maritim
care se execută de-a lungul coastelor
pînă la o distanţă maximă de 100
mile spre larg. Juridic este definit ca
navigaţie efectuată sub limitele
cursei lungi.
Cange - prăjină lungă de lemn, cu
cârlig de fier în vârf, utilizată la
acostarea sau la îndepărtarea de mal
a navelor mici, la împingerea sau la
prinderea de departe a unui obiect.
3
Canonieră - navă mică de război,
folosită la patrulare, escortare,
servicii de pază etc. a coastelor și a
fluviilor.
Cală – incapere in fundul unei nave
destinata incarcaturii ; platforma usor
inclinata pe care se construiesc sau
se repara nave.
Carena - Parte exterioară a unei
nave care se află sub linia de plutire.
Cargou - sau cargobot este
denumirea unei nave destinate
transportului de mărfuri uscate în
vrac sau de mărfuri ambalate sau
neambalate.
Castel central - În construcţiile
navale este o suprastructură situată
către mijlocul şi pe toată lăţimea
navei, pe puntea superioară.
Împreună cu teuga şi duneta
constituie o suprastructură completă.
construcţie uşoară, la extremitatea
pupa, deasupra punţii superioare şi
pe toată lăţimea navei. Fiind un
spaţiu închis, măreşte rezerva de
flotabilitate a navei. În interior se
amenajează magazii de materiale, iar
pe veliere cabine pentru echipaj.
Cargo – 1) încărcare completă a
unei nave. 2. asigurare a mărfurilor
în timpul transportului.
Carlinga - piesă de legătură
longitudinală, care unește diferite
părți ale unei nave.
Catamaran - ambarcație cu pânze
alcătuită din două corpuri de plutire;
pirogă cu două flotoare laterale. – Din
fr. catamaran.
Catargul - este o coloană masivă de
lemn sau de metal, fixată de carlinga
centrală a navei, în poziţie verticală
sau uşor înclinată spre pupa, având
rolul să susţină: la veliere - vergile şi
velele; la navele cu maşini - bigile de
încărcare, antenele radio şi de
radiolocaţie, instalaţia de
semnalizare optică şi luminile de
drum la o corabie.
Caravelă - navă rapidă, cu trei
catarge și rază mare de acțiune, din
sec. XV-XVI.
Cârma - piesa mobila care serveste
la mentinerea sau la directiei de
mers a unei nave.
Conosament - contract semnat de
armator sau de comandantul unei
nave comerciale prin care se
confirmă primirea mărfii, precum și
obligația de a o transporta în condiții
bune și a o preda la destinație
Copastie - bordură de lemn sau de
metal montată la partea superioară a
parapetului sau a balustradei
bordajelor unei nave.
Corabie – vas mare cu panze folosit
pentru transport si pentru actiuni
militare.
Cheson de aer - este un flotor
etanş, confecţionat din tablă de
cupru sau alamă, de formă şi
capacitate variabilă, folosit pentru
mărirea flotabilităţii ambarcaţiunilor
de salvare.
Croaziera – calatorie de agrement
pentru o nava de pasageri cu multe
escale.
Crucisator -este o navă militară de
luptă (de război) rapidă, mai uşoară
decât cuirasatul, care serveşte ca
avangardă într-o escadră, la
recunoaşteri etc.
4
Curent mișcare a apei în direcția
pantei. marin deplasăre de apă în
mări și oceane, provocată de maree,
de înclinarea nivelului mării, de
vânturi etc.
Chila (de navă)- este un element
principal din structura longitudinală a
navei, constituit dintr-o grindă
metalică continuă sau o filă de tablă
groasă instalată de la prova la pupa,
în planul diametral, pe fundul navei.
La extremităţile prova şi pupa chila
se îmbină cu etrava, respectiv cu
etamboul, formând împreună nervura
principală pe care se fixează cadrele
transversale şi filele bordajului
exterior.
Cliper - navă rapidă cu pânze, de
mari dimensiuni, cu cel puțin trei
catarge și cu puntea superioară mult
ridicată la proră și la pupă.
Crucişător - navă de război rapidă,
mai ușoară decât cuirasatul, care
servește ca avangardă într-o
escadră, la recunoașteri etc.
D
Deplasament - este un termen
naval care indică greutatea
volumului de apă dislocuit de carena
unei nave în stare de plutire. Se
exprimă în tone metrice (1000 kg)
sau în tone engleze (1019,047 kf).
Deriva - Deviere a unei nave sub
acțiunea vântului sau a curenților
marini.
Doc plutitor - este o construcţie
plutitoare folosită, pentru ridicarea
navelor din apă în vederea întreţinerii
şi reparaţiilor la opera vie.
Doc uscat -(denumit şi bazin de
radub) este o construcţie
hidrotehnică, de regulă, pe lângă
şantierele navale, avînd forma unui
bazin cu pereţii din beton, piatră sau
zidărie construiţi în trepte, şi cu porţi
etanşe sau ecluză, destinată
andocării navelor pentru lucrări de
reparaţii şi întreţinere a operei vii.
(a) Draga – 1) A săpa cu draga
fundul unei ape și a scoate materialul
săpat. 2) A curăța de mine marine o
cale navigabilă.
Dromon - navă bizantină de
transport, cu vele și rame sprijinite
direct pe bordaj. 2. navă medievală
de război, cu rame.
Duneta- este o suprastructură de
construcţie uşoară, la extremitatea
pupa, deasupra punţii superioare şi
pe toată lăţimea navei.
E
Eche - bară fixată pe axul sau pe
pana cârmei unei ambarcațiuni
sau a unei nave mici, servind la
manevrarea acestora.
Elevator - (despre dispozitive) Care
contribuie la transportarea
încărcăturilor pe verticală sau în
direcție oblică.
Elice - (din greacă: helix, "spirală")
este un mijloc de propulsie care
realizează deplasarea unei nave sau
avion prin rotirea paletelor elicei,
care sunt amplasate radial pe axa
elicei.
Etambou - este o piesă, masivă şi
rezistentă, făcând parte din osatura
navei, dispusă vertical la
extremitatea pupa unde se îmbină,
toate elementele structurale
longitudinale ale fundului şi ale celor
două borduri.
5
Etrava - se înţelege o piesă, masivă
din oţel turnat sau forjat, ori din tablă
groasă roluită, constituind
extremitatea prova a unei nave.
Împreună cu chila şi cu etamboul
formează coloana osaturii
longitudinale.
Eşuare - (sau punere pe uscat) este
un termen naval, prin se înţelege
situaţia unei nave care şi-a pierdut
starea de plutire, aflându-se total sau
parţial cu fundul pe uscat, fără a fi
însă înecată.
F
Far - Turn construit pe o coastă sau
pe o insulă, prevăzut cu o sursă
puternică de lumină în partea
superioară, servind drept reper la
orientarea navelor și avioanelor în
timpul nopții.
Feribot – nava special amenajata
pentru a transporta oameni de pe un
mal pe celalalt.
Fila - a desfășura încetul cu încetul
lanțul ancorei, o parâmă etc. (în
momentul acostării sau plecării
navei).
Flanc - fiecare dintre părţile laterale
exterioare ale unei nave.
Flotabilitate- sau starea de plutire
este una din principalele calităţi
nautice ale navei. Reprezintă
capacitatea acesteia de a pluti cu o
încărcătură dată şi la un pescaj
determinat de legea echilibrului
dintre greutatea navei şi aceea a
volumului de apă dezlocuit de partea
sa imersă (forţa arhimedică).
Flotor - este un corp plutitor ataşat
unei plase pescăreşti, unui obiect ori
dispozitiv lansat pe apă, spre a-i
asigura plutirea sau o anumită
imersiune.
Foc- este o denumire generală dată
velelor triunghiulare care se ridică în
prova unui velier (pe straiurile
bompresului).
Funga - parâmă din grupul
manevrelor curente ale unei nave cu
pânze care se folosește la ridicarea și
la coborârea unei vele.
G Grandee - parâmă cusută pe
Gabie - Platformă orizontală
circulară, fixată în partea de sus a
unui catarg, servind drept post de
observație sau drept loc de
manevrare a pânzelor.
Galeasă - navă venețiană din evul
mediu, cu vele și rame, de tipul
galerei.
Galeră - veche navă comercială sau
militară, prevăzută cu vâsle și pânze
și care era mânuită de obicei de
sclavi sau de condamnați.
Galion – 1) navă spaniolă cu vele,
care transporta în Spania, la sfârșitul
evului mediu, produsele minelor de
aur și de argint din America (Mexic și
Peru). 2) prelungire a etravei navelor
cu pânze, care susține bompresul. 3)
ornamentație care se montează
uneori la prora navelor cu pânze.
Garlin - parâmă sau cablu de
sârmă, folosite pentru manevrare în
port.
Goeletă - navă cu pânze având două
până la șase catarge.
Geamandura - se numeşte un corp
plutitor, de construcţie specială şi
piturat în anumite culori, care se
6
ancorează pe mare în anumite locuri,
având scopul să avertizeze de la
distanţă pe navigatori, pe orice
vreme, de existenţa în apropiere a
unui pericol de navigaţie.
Ghiordel - găleată făcută din lemn
sau din pânză impermeabilă, folosită
la bordul unei nave.
(a) Gira - a se roti în jurul unei
ancore sau geamanduri sub acțiunea
vântului ori a curentului de maree; a
se îndepărta de la drumul stabilit.
marginea unei vele sau tenzi ca
întăritură.
Greement -(în engleză: rig) se
numeşte totalitatea arborilor
(catargelor), cu vergi, manevre şi
vele, a unei nave sau ambarcaţiuni
cu vele (velier).
Gurna - parte curbă a carenei care
leagă fundul cu pereții verticali ai
unei nave.
H
Hamal – muncitor care cara poveri.
Hasetar - echipajul de la vâsle.
Hublou – (iublou) este o fereastră
etanşă în corpul unei nave,
barocameră, submersibil etc.
Hula - Mișcare ondulatorie a
suprafeței mării, urmând după o
furtună sau după o briză puternică
I
Iaht – 1) navă mică și elegantă, cu
pânze sau cu propulsie mecanică,
pentru un număr mic de pasageri,
folosită pentru călătorii de plăcere. 2)
ambarcație sportivă cu vele folosită
pentru regate.
Iceberg (aisberg) - bloc uriaș de
gheață plutitoare, din ghețurile
polare.
Insubmersibilitatea - este
capacitatea unei nave de a-şi păstra
proprietăţile de plutire (flotabilitatea)
şi, parţial, calităţile de navigaţie în
anumite condiţii grele şi anormale, în
special cu unul sau mai multe
compartimente inundate.
Iolă – 1) ambarcație de sport
strâmtă, lungă și ușoară, cu o singură
velă, condusă de o singură persoană.
2) ambarcație cu doi arbori, pentru
pescuit. 3) barcă cu două, patru sau
șase rame, folosită de nave în diferite
scopuri.
Ispol - Căuș de lemn sau de tablă,
folosit pentru scoaterea apei din
barcă, din luntre etc.
J mari.
Joncă - Ambarcație mică cu pânze
prinse orizontal pe catarge, folosită
pentru transport și pentru pescuit.
Jurnal de bord - registru în care se
consemnează cronologic faptele
survenite în timpul călătoriei unei
nave.
L Marangoz - Dulgher specializat în
Larg - suprafata mare, in mare,
departe de tarm.
Liburnă - navă romană ușoară de
luptă sau de transport, cu un singur
rând de rame.
Linie de plutire - reprezinta
conturul suprafeţei de plutire a navei.
Este linia de contact a suprafeţei apei
7
cu bordajul exterior, indiferent de
asieta sau înclinarea laterală a navei.
În limbajul curent termenul „linie de
plutire" este utilizat şi cu sensul de
„suprafaţă de plutire" sau „plutire"
Lotcă - ambarcație de pescuit
îngustă, cu prora și pupa ascuțite și
ridicate, mânuită cu ajutorul lopeților.
Luntre - ambarcație cu fundul plat și
cu prora și pupa înclinate, folosită pe
ape fără valuri mari; barcă (cu vâsle).
M
Marinar – persoana care face parte
din echipajul unei nave.
Matelot - persoanã care face parte
din echipajul unei nave maritime;
marinar; matroz.
Macara plutitoare - este o macara
fixă sau mobilă, instalată pe un
ponton care îi asigură plutirea. Este
folosită la manipularea greutăţilor
Mahona - este o construcţie
plutitoare rezistentă, în general
asemănătoare cu şlepul, dar de
dimensiuni relativ mai mici, folosită
în alimbări şi mahonare. Se
remorchează şi uneori, mai ales pe
estuarele fluviilor cu maree, se
manevrează cu ajutorul unor rame
speciale.
prelucrarea lemnãriei navelor sau a
unor ambarcații.
Marină militara - sau cum mai este
numită „Marina de Război" sub
această denumire se subînţelege
totalitatea forţelor militare de pe
mare ale unui stat compusă din nave
de război, nave de escortă, precum şi
avioane, submarine împreună cu
artileria şi soldaţii din cadrul
infanteriei marine.
Monitor- se numeşte o navă de
război cuirasată, de tonaj mic,
maritimă sau fluvială, prevăzută cu
armament de artilerie grea, cu tunuri
protejate cu turele, destinată luptei
împotriva obiectivelor de pe mal.
Mura - parâmă folosită pentru a
trage spre proră colțurile inferioare
ale velelor pătrate.
N ale navei se includ în opera moartă .
Naufragiu - se numeşte rezultatul
destructiv al pericolelor mării, a căror
cauză efectivă este acţiunea violentă
a vântului şi a valurilor, sau al altor
pericole, materializat prin
scufundarea sau ruperea navei sau
prin eşuarea acesteia pe coastă, pe
un banc stâncos sau pe recifuri.
Navă – vehicul construit, amenajat si
echipat pentru a pluti şi deplasa pe
apã.
Navigator - este numit frecvent un
ofiţer care este răspunzător de
„navigaţie".
(a) Năvlosi - A închiria un vas de
transport
Năvod – unealtă de pescuit formată
dintr-o plasă mare prevazută la
mijloc cu un sac cu care sa
inconjoară si se aduna peştele de pe
suprafețe întinse de apă.
Noduri - sunt legături făcute cu o
parâmă sau mai multe, pentru
împreunare sau legare de un
şcondru, cârlig, inel, etc. Orice nod
marinăresc trebuie să îndeplinească
două condiţii: să fie rezistent şi să se
desfacă cu uşurinţă.
8
O
Odgon - Funie groasă și lungă,
îmbibată, de obicei, cu gudron și
întrebuințată în marină, la pescuit
Operă moartă - 1) Partea din coca
unei nave aflată deasupra liniei de
plutire de plină încărcare; 2)
Suprastructuri de punte. Construcţii
înălţate deasupra punţii.
descoperite a navei (rufuri, punţi
ridicate deasupra punţii castelului
central, cât şi construcţiile de pe
aceste punţi).În genere, aceste părţi
Opera vie - partea de sub linia apei
a pescajului navei.
Osatura - schelet de rezistență al
unei construcții, al unei mașini, al
unei nave etc.
P
Paiol - pardoseală de protecție cu
care se căptușește podeaua
încăperilor unei nave.
Pachebot - navă comercială rapidă,
care transportă călători și coletărie,
executând curse regulate pe un
intinerar fix.
Pana - parte a cârmei unei nave,
care poate fi rotită în jurul unui ax
vertical și asupra căreia se exercită
presiunea apei când se schimbă
direcția de mișcare a navei.
Parapet - prelungire a bordurilor
unei nave, deasupra punții
superioare, având rolul de a proteja
oamenii, instalațiile și obiectele de pe
punte contra valurilor.
Parâmă - este o frânghie ori cablu
textil, metalic sau din material
plastic, folosit la bordul unei nave.
Pavilion - este un termen specific
marinăresc sub care sunt denumite,
în general, mijloacele folosite la bord
ca simboluri pentru indicarea
naţionalităţii navei, marcarea
prezenţei la bord a unei personalităţi,
semnalizare, pavoazare; steag.
Pescador - navă specială, construită
și amenajată cu instalații de pescuit,
de depozitare, de congelare și uneori
de preparare a peștelui, folosită
pentru pescuitul în largul mării.
Pescaj - adâncimea de cufundare în
apă a unei nave, măsurată până la
linia de plutire, care variază în raport
cu încărcătura.
Pilotina - navă ușoară care însoțește
vapoarele mari la intrarea și la
ieșirea din port sau care servește la
transportul piloților spre bordul
navei.
Pluti - (Despre corpuri) A se menține
la suprafața unui lichid prin
cufundare parțială în volumul
acestuia.
Pirat - hoț, tâlhar care străbate
mările pentru a jefui, a prăda.
Ponton - 1) Pod plutitor improvizat,
format dintr-o platformă de scânduri
susținută de bărci sau de alte vase
legate între ele. 2) Platformă
construită pe o ambarcație și
destinată acostării navelor. 3) Vas
fără motor și fără punte, care, fiind
remorcat, servește la transportul
mărfurilor.
Pontonier – militar aparținând unor
trupe de geniu specializate în
construcția de pontoane și de alte
lucrări necesare trecerii (unei
armate) peste o apă.
9
Port - complex tehnic amenajat pe
malul unei ape navigabile, prevăzut
cu instalațiile necesare pentru
acostarea, încărcarea, descărcarea și
repararea navelor.
Portcontainer - navă pentru
transportul de mărfuri în containere.
Presetupă - Garnitură de etanșare a
unui organ mobil al unei nave;
presgarnitură.
Propulsie – (Grup de ~) totalitate a
instalațiilor și a agregatelor care
asigură mișcarea unei nave.
Proră - Partea din față a unei nave;
extremitatea din față a acestei părți,
unde se află postul de comandă
Puitor - navă militară amenajată
pentru transportul și punerea minelor
marine.
Pupă - este partea dinapoi a navei
sau ambarcaţiunii. În sens strict, ea
reprezintă partea corpului navei
situată înapoia etamboului.
Punte - Planșeu metalic sau de
lemn, orizontal, care închide corpul
unei nave la partea superioară sau
care compartimentează nava pe
nivele
R
Ranfluarea -este operaţia de
ridicare de pe fundul apei şi repunere
în stare de plutire a unei nave
scufundate.
Ruf - este o suprastructură de
construcţie relativ uşoară, înălţată pe
puntea superioară a unei nave, la
centru sau la prova, sub forma unui
edificiu, destinată în principal
cabinelor comandantului, ofiţerilor şi
echipajului, precum şi amenajărilor
de navigaţie şi radio.
Remorcher - navă de dimensiuni
mici și cu motor propriu de putere
mare, care remorchează ambarcații
sau nave fără propulsie proprie.
Resac - se numeşte un val marin sau
oceanic produs prin rostogolirea
zgomotoasă a valurilor spre ţărm, în
zonele puţin adânci, provocat de
întoarcerea violentă a apei care a
lovit un obstacol şi care se combină
continuu cu valul direct, prezentând
aspectul unei explozii.
S bordajul.
Sart - parâmă care servește la
fixarea și întărirea catargelor de
bordurile navei.
Saula - este o parâmă subţire (10-20
mm), metalică,
vegetală, sintetică,
răsucită sau
împletită.Este folosită
pentru a menevra
velele, pavilioanele, pentru a lega
bandula sau diferite obiecte la bordul
navei.
Scota - parâmă folosită pentru
fixarea colțului de jos al unei vele pe
o navă cu pânze.
Selatura a punţii - se numeşte
curbura longitudinală a punţii,
datorită căreia prova şi pupa sunt
mai înalte decât mijlocul navei.
Sextant - Instrument optic format
dintr-un arc gradat egal cu o șesime
de cerc, prevăzut cu două oglinzi și
cu o lunetă mică, care se
întrebuințează la măsurarea distanței
unghiulare dintre două puncte și se
10
folosește în astronomie, navigație și
aviație.
Stabilizatoare - sunt dispozitive
plate, de regulă metalice care se
montează de regulă la pupă la nivelul
de unire a oglinzii cu chila
ambarcaţiunii
Straiul este o parâmă metalică ce
susţine un arbore (catarg) sau
arboret în planul diametral al navei şi
spre prova. Face parte din grupa
manevrelor fixe.
Stringher - grindă longitudinală în
osatura unei nave, care rigidizează
Ş
Șaland - navă de construcție
specială, remorcată sau
autopropulsată, folosită în lucrările
hidrotehnice, fluviale sau maritime,
pentru transportul unor materiale.
Şalupa - Navă ușoară, propulsată de
un motor, folosită în diferite scopuri
(pentru transport, remorcare,
pescuit, întreceri sportive etc.).
Șlep - navă, de obicei remorcată,
folosită pentru transportarea
marfurilor, mai ales pe apele interne.
~ fluvial. ◊ ~-tanc șlep folosit la
transportarea lichidelor.
T
Tachet - suport în formă de T pe o
navă, de care se leagă parâmele și
saulele. 2. cilindru metalic scurt din
mecanismul de distribuție cu supape
al unei mașini, care are rolul de a
împiedica uzura tijei supapei.
Tanc petrolier - navă pentru
transportarea petrolului.
Tangaj - Mișcare oscilatorie de
înclinare a unei nave efectuată în
jurul unei axe transversale
Tenda -este o apărătoare
confecţionată din pânză de vele, care
se întinde temporar deasupra punţii
unei nave sau ambarcaţiuni spre a
proteja echipajul de razele solare şi
uneori şi de ploaie.
Teugă - construcție situată deasupra
punții superioare la prora unei nave,
în interiorul căreia sunt amenajate
magazii și, mai rar, locuințe pentru
echipaj.
Timona - Roată de lemn sau de
metal cu ajutorul căreia se
manevrează cârma unei nave
Tonaj - Capacitate a unei nave
exprimată în tone-registru.
Tribordul -este partea situată în
dreapta axului longitudinal al unui
mijloc de navigaţie, privind de la
pupă spre provă.
Troță - parâmă, lanț, care, prin
intermediul echei, transmite
mișcarea timonei la cârmă.
Troța de verga - este un dispozitiv
de fixare a unei vergi de partea
anterioară a arborelui (catargului)
unui velier.
Turbion - Vârtej (de apă sau de
aer).
Turnichet - rola montată pe un ax
vertical servind la schimbarea
direcției unei parâme sau a unui lanț
de ancoră.
Ț Zenit - Punctul cel mai înalt de pe
Țărm – fâşie de pământ de-a lungul
unei ape mari.
11
U
Ulaj - Spațiu lăsat liber în tancurile
unei nave petroliere după încărcare
pentru a se asigura loc de
expansiune mărfii, care își mărește
volumul când se navighează prin
regiuni calde;
Ureche - antenă, ascultătoare,
vâslă.
V
Vaporul - este un mijloc de transport
nautic numit şi navă sau vas care
pluteşte după principiul lui Arhimede.
Varanga - este un element
structural din osatura transversală a
fundului navei, care face legătura
între coastă, chilă, carlingi şi bordajul
exterior.
Vela - denumită şi pânză, este
mijlocul de propulsie al unui velier
sau al unei ambarcaţiuni, constituit
din mai multe fâşii de pânză
rezistentă, numite ferţe, cusute între
ele şi formând o suprafaţă asupra
căreia acţionează vântul, ca forţă
propulsivă.
Velier - corabie cu pânze.
Verga – bară (de lemn sau de metal)
așezată perpendicular pe catargul
unei corăbii, folosită la susținerea
unor vele.
Z
bolta cerească, situat pe verticală
deasupra locului de observație.
 În limba vikingă:

Skipssögn, skipshöfn, sveit,

skipverjar, skiparar - echipajul
corabiei

Stýrimaður, skipstjórnamaðr,
skipdróttinn, sau skipherra -
conducătoul corabiei

Hásetar - echipajul de la vâsle

Rúm - locurile de dormit

12