[)E:.SMON6 MOf}l.ls_ -*1+./ fot{cJTh- GoA-LA ~ r;biTVRA IrRi, 2.

CJ03

Exista 0 cusca intr-o anumita gddina zoologica pe care se afla 0 etichera care spune si~u: "Acest animal este nou pentru stiinta", Inauntrul custii sta 0 mid veverita. Are picioare negre ~i provine din Africa. Pana acum nu s-a mai gasit nici 0 veverita cu picioare negre pe acel continent. Nu se stie nimic despre ea. Nu are nici nume.

Pentru zoolog ea reprezinta 0 provocare imediata. Ce anume din modul ei de viata a facur-o unica? Cum difera ea de celelalte trei sute saizeci si sase de specii de veverite in viata deja cunoscute ~i descrise? Cumva, intr-un punct din evolutia farniliei veveritelor, stramosii acestui animal treb1.~_ie ca s-au desprins de ceilalti ~i s-au stabilit ca populatie care se reproduce independent. Ce anume din mediul inconjurator a fkut posibila izolarea lor ca forma noua de viata? Noua tendinta trebuie sa fi inceput la scad mid, cu un grup de veverite dintr-o anumita zona ce se transformau treptat ~i deveneau mai bine adaptate Ia conditiile specifice de acolo. Dar in aceasta etapa ele ar mai fi putut inca sa se corceasca cu rudele lor din apropiere. Noua forma ar fi avut un usor avantaj in regiunea ei speciala, dar nu ar fi fost mai mult decat 0 rasa a speciei de baza ~i ar fi putut fi inghipta, reabsorbira in directia evolutiva principals in orice moment. Daca, cu trecerea timpului, noile veverite si-ar fi perfectionar din ce in ce mai mult adaptarea larnediullor particular, ar fi sosit, in cele din urrna, momentul cand ar fi fost

14/ Mairnuta goalii

avantajos pentru de sa se izoleze de posibila contaminare cu veeinii. In aceasta etapa comportamentullor social si sexual ar fi suferit modificari speciale, corcirea cu alte feluri de veverite devenind improbabila si, in cele din urma, imposibila. La inccput, anatomia lor poate sa se schimbe ~i sa fie mai adecvata hranci speciale a tinutului, dar mai ci.rziu instinctullor de impcrechere ~i infatisarea lor exterioara s-ar fi modifica~ ~i ele, asigurandu-se atractia numai intre perechi de noul tip. In final, ar fi aparut 0 noua specie, separata ~i deosebita, 0 forma unica de via~a, un al trei sute saizeci ~i saptelea tip de veverita,

Cand ne uitam la veverita noastra neidentificata din cusca ei din gradina zoologica, nu putem decat sa ghicim aceste lucruri. Singurul lucj u de care putem sa fun siguri este d. petele de pe blana ei - picioarcle negre - indica faptul ca este 0 forma noua. Dar-acestea sunt numai simptomele, eruptia care ii da unui doctor un indiciu despre boala pacientului sau. Ca sa intelegem eu adevarat noua specie, trebuie sa .utilizam indieiile doar ca punct de pornire, care sa ne spuna ca aici este ceva ce merita cercetat. Am putea incerca sa ghicim istoria animalului, dar acest lucru ar fi indraznet ~i periculos. in schimb, yom incepe modest prin a-i pune 0 eticheta simpla ~i evidenta: 0 vom numi veverita africana cu picioare negre. Acum trebuie sa observam ~i sa tinem evidenta fiecarui as~ct al comportamentului ~i str~cturii sale ~i sa vedem cum difera de sau se as earn ana eu alte veverite. Apoi, putin cite putin, ii putem infiripa povestea.

Marele avantaj pe care 11 avem cand studiem asemenea animale este ca noi insine nu suntem veverite cu picioare negre - fapt care ne obliga la 0 atitudine de umilinta ce sta bine

-----------

(),~f!,ill! / 15 investigariei stiintifice, Cat de diferite sunt lucrurile, cat de cxasperant de diferite, cand incercarn sa studiern animalul uman. Chiar ~i pentru zoolog, care este obisnuit sa numeasca animalul animal, este difieil sa evite aroganta irnplicarii subiective. Putem incerca sa depasirn acest lucru, intr-o oarecare rnasura, abordand fiinta umaria in mod dclibcrat ~i cam timid, ca ~i cum ar fi 0 alta specie, 0 forma ciudata de viata pe rnasa de disectie, in asteptarea analizei, Cum putern inccpc?

Ca ~i la veverita cea noua, putem incepe prin a 0 compara cu alte specii care par a fi cele mai indeaproape inrudite. Dupa dinti, maini, ochi, ~i diferite alte trasaruri anatomice, este evident un soi de primata, dar de un tip foarte eiudat. Cit anume de ciudat devine dar cand intindern, pe un sir lung, pieile celor o suta nouazeci ~i doua de specii actualc de maimutc eu ~i fara coada, iar apoi incercam sa introducem 0 piele umana undeva intr-un punct adecvat in aceasta lunga serie. Oriunde 0 punem, pare a nu-si avea locul. In ce1e din urrna, ne simtim indemnati sa 0 asezam chiar 1a un capat al sirului de piei, imediat dupa pieile marilor mairnute rara coada, cum sunt cimpanzeul ~i gorila. Chiar ~i aici este cu totul nepotrivita. Picioarele sunt prea lungi, bratele sunt prea scurte, iar labele picioarelor sunt cam ciudate. In mod dar, aceasta specie de primate si-a dezvoltat un tip de Iocornotie special care i-a rnodificar forma de baza, Dar mai este 0 caracteristica ce sare in ochi: pielea este, de fapt, neacoperita, Cu exceptia smocurilor de par vizibile de pe cap, de la subsuoara ~i din jurul organelor genitale, suprafata pielii e camplet expusa. Cand se face cornparatia cu alte specii de primate, contrastul este izbitor, Adevarat, unele specii de maimute cu

16 I Mairnuta gO:li:i

sau fara coada au mici portiuni de piele neacoperite pe noada, pc fa~a, pe piept, dar la nici una dintre celelalte 0 sud nouazeci ~i doua de specii nu exista ceva care macar sa se apropie de conditia umana. In stadiul acosta ~i tara alte investigatii, este justificat sa numim aceasta noua specie "maimu~a goala". Este o denumirc simpla, descriptiva, bazata pe 0 observatie simpla, care nu face nici 0 afirrnatie speciala. Poate ca ea ne va ajuta sa ne pastrarn simtul proportiei ~i sa ne mentinern obiectivitatea.

Holbandu-se la accsr specimen ciudat ~i rarnanand uimit de sernnificatia trasaturilor sale unice, zoologul trebuie sa inceapa acum ;a fad cornparatii. Unde este in alta parte nuditatea la mare pret? Celelalte primate nu sunt de nici un ajutor, ceca ce inseamrui d trebuie ciiutat undeva mai de parte. 0 rapida treccre in revista a inrrcgii game de mamifere actuale dovedeste imediat d de sunt remarcabil de legate de acoperiimantul lor protector de blana ~i d foarte putine din cele 4 237 de specii cxistcntc all g:1sit nimcrit sa-l abandoneze. Spre deosebirc de strarnosii lor reptile, mamiferele au dobandit un mare avantaj fiziologic, fiind capabile sa-~i mentina 0 temperatura a corpului constanta, ridicata, Aceasta rnentine in forma, pentru perforrnante optime, dclicata masinarie a proceselor din corp. Nil csl t' () proprit'l :llt' Cl rc: S:l lit' pus!) In peri col sau desconsiderat;l CLl Ll~Llrinp. Mijloncclc de control asupra temperaturii sunt de importan\:l vitaLl ~i () haina groasa, paroasa, izolatoa;-c jO:1C1, evident. till rollJl:ljor in oprirca pierdcrii de dlldura. Tn lumina inrensa a soarclui, ca impiedica, de asemenea, supraindilzirca ~i deteriorarea pielii ca urrnare a expunerii directe la razele soarciui. Dad parLlI trcbui« S:l disparii, atunci categoric trcbuic

Origin; / 17

sa existe un motiv foarte puternic pentru a renunp la el. Cu putine exceptii, acest pas decisiv a fost facut numai cand rnarniferele s-au lansat intr-un mediu complet nou. Mamiferele zburatoare, liliecii, au trebuit sa-~i dezgoleasca aripile, dar si-au pastrat aspectul paras in rest ~i cu greu pot fi socotite 0 specie nuda. Mamiferele care traiesc in vizuini si-an redus in cateva cazuri - cartita tara blana, furi'ircarul african ~i tatuul, de exemplu - acoperamantul paras. Mamiferele acvatice, cum sunt balenele, delfinii, marsuinii, dugongii, lamantinii ~i hipopotamii, si-au pierdut ~i ele blana ca parte a unei directii generale de evolutie, Dar pentru toate mamifereIe mai obisnuite ce traiesc la suprafata, fie cii alearga de colo pana colo pe sol, fie cit se catara prin vegetatia arboricola, pielea acoperita de un par des reprezinta regula de baza, Lasand deoparte acei giganp anormal de grei, rinocerii ~i elefantii (care au probleme de incalzire ~i racorire specifice lor), maimuta goala este unica, djferita prin nuditatea ei de toate ceIeIalte mii de specii de mamifere cu par scurt, cu par lung sau cu blana, care traiesc pe uscat.

In acest punct, zoologul este nevoit sa conchida ca, ori are de a face cu un mamifer care traieste in vizuina sau cu un rnamifer acvatic, ori exista ceva foarte ciudat, cu adevarat unic, in evolutia maimutei goale. Inainte de a porni la drum periiru a ohscrva animalul in forma sa din zilele noastrc, primul lucru care trebuie facut, prin urmare, este sa-i scormonim trecutul ~i s:l-i cxaminarn cat mai indeaproape strarnosii irnediati. Ponte d prin examinarca fosilelor ~i a altor rama~i~e ~i prin obscrvarca celor mai apropiate rude actuale, vomputea obtine un fel de tablou asupra a ceea ce s-a intamplat atunci cand aeest nou tip de primata a aparut ~i s-a indcpartat de grosul familiei primatclor.

18 / Maimuta goala

Ar lua prea mult timp pentru a prezenta aici toate rnicile fragmenlC de dovezi care s-au adunat cu truda in seeolul tre-

Cut in s~himb vom considera ca aceasta sarcina a fost indepli-

, ,

nita si vorn rezuma pur ~i simplu eonc1uziile ee se pot trage de aici, cornbinand informatiile provenite din munea paleontologilor, aflati in permanenta cautare de fosile, cu faptele adunate de etologi, care au observat cu rabdare maimutele.

£rupul de primate caruia ii apartine rnaimuta noastra goala a aparut initial din nearnu1 insectivorelor primitive. Aeeste mamifere timpurii erau creaturi mid, insignifiante, care fugcau nervoase de colo-colo la adaposrul padurilor, in timp ce suveranele reptile dominau seena in lumea animalelor. Cu optzeci --cincizeci de milioane de ani in urrna, dupa incheicrea brusca a marii ere a reptilelor, aceste mid mancatoare de insecte au inceput sa se aventureze in afara, in teritorii noi. Acolo s-au raspandit ~i s-au dezvoltat in mu1te forme ciudate. Uncle au devenit mancatoarc de plante ~i si-an sapat vizuini sub pamant pentru siguran~a, altora le-au crescut picioare lungi, adevarate pieioroange cu care sa fuga din fata dusmanilor, Altele au devenit ucigasi eu gheare lungi, eu dinti ascutiti, Desi principalele reptile abdieasera ~i parasisera seena, campul deschis era inca 0 data un dmp de lupta.

lntte timp, dintte subdezvettate, cele eu picioare miei se agatau inca de siguranta oferita de vegetatia de padure, Progrese se faceau ~i aici. Veehile mancatoare de insecte au inceput sa-~i largcasca dieta ~i sa-~i rezolve problemele digestive rczultate din devorarea fruetelor, nueilor, bacelor, mugurilor ~i frunzelor. Pe masura ce au evoluat in eele mai primitive forme de primate,

()t~~il/i / 19 vederea li s-a imbunatatir, ochii avansand sprc partea frontala a fetei, iar mainile li s-au modificar pentru apucarea hranei. Cu o vedere tridimensionala, cu manevrabilitatea membrelor ~i odata cu cresterea treptata a volumului ercierului, de au incepur sa-~i domine din ee in ce mai mult lumea arboricola.

Candva, cu douazeci ~i einci-treizeci ~i cinci de milioane de ani in urrna, aeeste premaimu1e inccpuscra deja sa cvolueze in maimute propriu-zisc. incepcau s;l-~i dezvolte cozi lungi, pcntru eehilibrare, iar eorpulle crestea considerabil in dimensiuni. Unele erau pe cale de a deveni spccialiste in mancarul frunzelor, dar majoritatea i~i pastrau un regim larg, mixt, Cu trccerea timpului, unele din aceste creaturi ascrnanatoare maimutclor au devenit mai mari ~i rnai grele. in loc sa mai fuga ~i sa mai sara, au trecut la braeare - trecerea unci maini peste cealalta In lungul crengilor din partea de jos a arborilor, Cozile au devenit demodate. Corpul de dimcnsiuni mari, dcsi le facca mai greoaic in copaci, le facea sa acorde mai putina atentie atacurilo; venire de pe sol.

Chiar ~i asa, in acest stadiu - faza maimutei fara co ada _ erau multe argumente in favoarca nercnunrdrii la confortul luxuriant ~i la culesul usor din padurca lor cclcnica. Numai dad mediulle-ar da un branci violent sprc marilc spatii deschisc ar fi probabil ca elc sa se mute. Spre dcoscbirc de primii cxplora tori mamiferi, ele se speeializaserii in traiul in padure. Milioanc de ani de dezvoltare trceuserii pcntru perfeqionarca accstei aristocrajii a padurii ~i, dad ar fi fost sa piece acum, ar fi trcbuit sa intre in competijie cu (acum deja) foarte avansatele ierbivore ~i eu ucigasii care traiau la nivelul solului. ~i asa s-a facllt d au

20 / Mnimut« goal;!

ramas pc lac, rumcjzindu-si fructcle ~i vazandu-~i in liniste de treburile lor,

Trebuie aecentuat ea aceasta directie a maimutelor fara coada s-a dezvoltat dinrr-un motiv sau altul numai in Lumea Veehe. Mairnutele eu coada sc dezvoltasera separat ca specie arboricola atat in Lumea Veche, cat si in Lumea Noua, dar ramura americana a primatelor n-a cunoscut niciodata faza mairnutei fara coada. In Lumea Veche, pe de alta parte, maimutele fara coada ancestralc se gaseau raspandite pe 0 suprafata intinsa de padurc, din Africa de Vest, la un capat, pana in Asia de Sud-Est la celalalt. Astazi rama~itele acestei dezvoltari pot fi vazute in cimpanzeii ~i gorilele din Africa ~i gibonii ~i urangutanii din Asia. Intre aceste doua extrernitati, lumea este acum lipsita de maimute cu blana, Padurile luxuriante au disparut,

Ce s-a intarnplat eu maimutele de demult? Dupa cate stim, I

clima a inceput sa lucreze impotriva lor si, la un moment dat, I

acum vreo eincizeei de milioane de ani, citadelele lor de padure !

se redusesera serios ea marime. Maimutele fad coada ances- I,

trale au fost silite sa faea una din doua: ori au trebuit sa se agate ,

de eeea ce ramasese din vechile lor camine din padure, ori, I.

intr-un sens aproapc biblic, au trebuit sa fad fata expulzarii ! din Gddina Raiului. Srrarnosi: eimpanzeilor, gorilelor, gibo- i nilor ~i urangutanil()t' s-au crarnponat de mediullor ~i de atunci I

incoace numarul lor scadc in continuu. Stramosii celeilalte unice 'I'

maimute fad coada supravietuitoare - maimuta goala - au pa-

truns in afara, au parasit padurile si s-au aruneat in competitie 'Ii

cu deja eficient adaptatele locuitoare ale solului. Era 0 treaba riscanta, dar in materie de succes al evolutiei a meritat din plin,

Ori.gini / 21

Povestea suceesului maimutei goale de aici incolo este bine cunoscuta, dar un scurt rezumat va prinde bine, deoareee este vital sa se pastreze in minte evenimentele care au urmat, dad vrem sa ajungem la 0 intelegere obiectiva a comportamentului actual al speciei.

Pusi in fata unui nou me@l, stramosii nostri aveau 0 perspectiva sum bra. Ei trebuiau sau sa devina ucigasi mai buni de cat carnivorele din timpurile stravechi, sau sa ajunga sa pasca mai bine decat ierbivorele din acele timpuri. Noi stim astazi ca, intr-un fel, succesul a fost in ambele sensuri; dar agrieultura este veehe de numai cateva mii de ani, iar aici este yorba de milioane de ani. Exploatarea specializata a vietii plantelor in camp deschis era peste putinta stramosilor nostri ancestrali ~i a trebuit sa a~tepte dezvoltarea tehnicilor avansate ale timpurilor moderne. Sistemul digestiv necesar pentru 0 cucerire directs a resurselor de hrana ale pasunilor lipsea. Dieta de padure bazata pe fruete ~i alune putea fi .adaptata la 0 dieta bazata pe dd:icini ~i bulbi, la nivelul solului, dar limitarile erau severe. In loc de a se intinde lenes la capatul unei ramuri dupa un fruet copt ~i sueulent, maimuta terestra, cautatoare de legume, ar fi fost nevoita sa zgarie si sa scurme eu efort in pamantur tare pentru pretioasa ei hrana,

Veehea sa dicta de padure, totusi, nu era alcatuita in Intregime din fruete si alune. Proteinele animale erau fara indoiala de mare importanta pentru ea. Se tragea, de altfel, din neamul insectivorelor si caminul arboricol al stramosilor fusese intotdeauna bogat in inseete. Gandacii suculenti, ouale, puii neajtltorati din euiburi, brotaceii si reptilele mici erau toate graun~e pentru

22 I Mairnuta goala

moara sa. Ba mai mult, ele nu puneau mari probleme sistemului sau .d.igestiv destul degeneralizat. los, la nivelul solului, aceasta sursa de hrana nu era catusi de putin absenta ~i nimic nu a irnpiedica sa-~i sporeasca aceasta parte a dietei. La inceput, ea nu a fast un adversar pe masura ucigasului profesionist din lumea carnivorelor. Chiar ~i 0 mid mangusta, ca sa nu mai vorbim de 0 pi sica mare, 0 putea invinge ~i ucide, Dar erau anirnale tinere de tot felul, cele neajutorate sau cele bolnave, numai bune de inhatat, ~i primul pas pe calea hranirii pc scara larga cu carne a fost usor.i'Irofeele cu adevarat mari, totusi, erau inzcstrate eu picioare lungi, gen pieioroange, gata a 0 lua la fuga, intr-o clipa, eu viteze de-a dreptul imposibile. Animalele copitate, adevarate camari de proteinc, ii depaseau posibilitatile de acpune.

Cu aces tea ajungem la aproximativ ultimul milion de ani al istoriei ancestrale a rnaimutei go ale ~i la 0 serie de dislocari ~i dczvoltari tot mai speetaculoase. S-au intarnplat mai multe lucruri deodata, ~i este important a se constientiza acest lucru. De cele mai multe ori, cand se spune povestea, paqile ei separate sunt prezentate ca ~i cand un progres major ar fi condus la un altul, dar acest lucru induce in eroare. Maimutele ancestrale care traiau la nivelul solului aveau deja un creier mare ~i evoluat. Aveau ochi mari ~i maini care apucau bine. Ca primate aveau, inevitabil, un oarecare grad de organizare socials. 0 data cu presiunea puternica exercitata asupra lor de a-si spori indrazneala in ueiderea vanatului, au inceput sa aiba loc schimbari vitale. Au castigat in verticalitate - au devenit alergatoare mai rapide, mai bune. Mainile li s-au eliberat de sarcinile locomotoare - au devenit sustinatoare puternice, eficiente, de arme.

() J~~il/ i / 23 Creierulle-a devenit mai complex, mai intcligcnt, mai rapid in luarea deciziilor. Aceste lucruri nu au urrnat unul dupa altul intr-o succesiune majora, prestabilira; ele all intlorit imprcuna, un progres infirn facandu-se, mai intai, inrr-o directic si, apoi, in cealalta, fiecare impulsionand-o pc cealalta, Era pe calc a se forma 0 maimuta-vanator, 0 maiml!la-uciga~.

S-ar putea argumenta ca evolutia ar fj putut favoriza un pas rnai putin radical in sensu] dczvolt.irii unui llciga? mai apropiat dc pisica sau de caine, un fel de maimut;l-pisid sal! mairnuta-caine prin simplul proces al maririi dinti'lor ~i unghiilor pe~tru a l~ transforma in arme salbaticc de genul coltilor ~i al ghearclor. Dar accasta ar fi pus maimuta-de-sol anccstraL'i ill compctitic directs cu deja foarte specializarii uciga~i-pjsici ~i caini, Ar f i~s~mnat sa intre in competitie cu acestia in conditiile impuse de ei, rar rezultatul ar fi fost tara indoiala dczastruos pentru primatele in discutie. (Dupa cate cunoastcm, accst lucru poate sa se fi int:lmplat efectiv si sa fi fost un escc atat dc marc, indtt dovezile sa nu mai fi fost descopcrite.) j n schirnb, problema a fost abordata complet diferit, folosindu-se arrne artificiale in locul cclor naturale, ~i a dat rezultatc.

Pasul urrnator a fost de la folosirca uncltclor ia confectionare~ ~cestora ~i simultan cu accasta evolutic s-au imbunat~tit tehnicile de vanatoare, nu numai in privinta arrnclor, ci ~i in cea a cooperarii sociale. Maimutelc-vaniitor vanau In haita ~i, pc masura ce tehnicile lor de a ucidc se imbun;'(tateau, Ii se imbunatatea ~i modul de organizare socials. Lupii adunati in haita ataca desfasurat, dar maimuta-vanator avea deja un creicr mult mai bun decat al unui lup si-l putea folosi in problcme de genul comunicarii ~i cooperarii in grup. S-au putllt dezvolta ma~cvre

24 /l\Iaimuta goala

din ce in ce mai cornplcxc. Dczvoltarea creierului a facut un pas inainre.

in esenta, era yorba de un grup de vanatoare alcatuit din masculi. Femelele erau prea ocupate cu cresterea genera~ei tinere pentru a mai putea sa joaee un rol major in urrnarirea ~i prinderea prazii. Pe masurf ce complexitatea vanatorii a ereseut, iar incursiunile devcneau mai prelungite, a devenit esential pentru maimuta-vanator sa abandoneze drumurilecu ocolisuri,

,

nomade ale strarnosilor. Era nevoie de un camin permanent, un loc in care sa se intoarca cu prada, unde femelele ~i odraslele sa a~tepte si sa imparta hrana. Acest pas, asa cum vom vedea in capitolele urrnjitoare, a avut efecte profunde asupra multor aspeete ale eomportamentului, chiar al eelor mai sofisticate maimute goale din zilele noastre.

Astfel, mairnuta-vanator a devenit 0 maimuta teritoriala, intregul sau model sexual, parintesc si social a inceput sa fie afectat. Vechiul sau mod de viata de hoinareala ~i cules de fructe palea rapid. Parasise acum eu adevarat padurea sa edenidi. Era 0 rnairnuta eu responsabilitati. A inceput sa-~i puna problema echivalentului preistorie al masinilor de spalat ~i al frigidcrclor. i\ inceput s:'i-~i sporeasca confortul de acasa - focul, depozitarea hranei, adaposrurile artificiale. Dar aici trebuie sa ne oprim pentru moment, pentru d iesirn din domeniul biologiei si patrundem in eel al eulturii. Baza biologica a aces tor pasi inainte consta in dczvoltarca unui creier suficient de mare ~i complex care sa-i permita maimutei-vanator sa-i parcurga, dar forma exacta pe eare 0 imbraca nu mai este 0 chestiune de control genetic specific. Maimuta-de-padure, care a devenit

Or{liifli / 25

maimuta-de-sol, care a devenit maimuta-vanaror, care a devenit maimuta-teritoriala, devine acum 0 maimuta a culturii si trebuie ca pentru moment sa ne oprim.

Se cuvine sa reiteram aici ca, in aceasta carte, nu ne preocupa masivele explozii culturale care au urmat, de care maimuta goala din zilele noastrs.;ste atat de mandra - progresul speetaeulos ce a dus-o, in mai putin de 0 jumatate de milion de ani, de la a face un foe la a face 0 nava spatiala. Este 0 poveste palpitanta, dar rnaimuta goala este in perieol de a fi amenintata cu totul de ea si de a uita ca, pe sub luciul de suprafaja, ea este inca in foarte mare masura 0 primata, ("Maimuta-i maimuta, pungasii-s pungasi, chiar in rnatase ~i purpura de-i imbraci.") Pana ~i 0 maimuta spatiala trebuie sa urineze.

Numai privind eu atentie la drumul parcurs in evolutie si apoi studiind aspectele biologice ale modului in eare ne comportam azi ca specie putern sa ajungem cu adevarat'la 0 intelegere echilibrata, obiectiva, a extraorclinarei noastre existente,

Dad acceptam istoria evolutiei noastre asa cum a fost expusa aici, atunci un fapt iese in evidenta cu claritate: respectiv d am aparut in esenta ca primate pradaroare. Printre mairnutele cu ~i fara coada existente, acest lucru ne face unici, dar asemenea transformari majore nu sunt necunoscute in alte grupuri. Uriasul panda, de exemplu, este un caz perfect de proces invers. Pe cata vreme noi suntem vegetarieni deveniti carnivori, panda este un carnivor devenit vegetarian si, ca ~i noi, este in multe privinte 0 creatura extraordinara ~i unica. Ideea este d 0 cornutare majora de acest gen produce un animal cu 0 dabla personalitate. Odata ajuns dincolo de prag, el se implica in noul rol

26 I Mairnuta goaBi

eu mare energie evolutiva, atdt de mult, inch poarta cu sine multe din vechile sale trasaturi. A trecut prea putin timp pentru ca el sa se poata debarasa de toate vechile sale caracteristici in timp cc irnbraca in graba haina eelor noi. Cand pestii ancestrali au cucerit pentru prima data uscatul, noile lor calitati terestre au ta~nit inainte in timp ce continuau sa le tarasca cu sine pe cele vechi, de animale acvatice. Este nevoie de milioane de ani pcntru ~a un model animal complct nou sa sc perfcctionczc, iar forrncle de pionierat sunt, de obicei, amestccaturi cu adcvarat foarte ciudate. Maimuta goala este 0 astfel de amestecatura, intregul sau corp, modul sau de viata au fost angrenate intr-o existenta in sanul padurii, pentru ca apoi brusc (brusc in sens evolutionisti.sa fie aruncata intr-c lume in care putea supravietui numai dad incepea sa traiasca precum un lup priceput, care-si cad armele cu el. Trebuie sa examinarn acum modul exact in care acest lucru i-a afectat nu numai corpul, ci ~i in special comportamentul, ~i in ce forma resimtirn influenta unei atari rnosteniri in prezent.

o modalitate de a face acest lucru este de a compara structura ~i modul de via~a al unei primate "pur" culegatoare de fruete cu 0 "pura" carnivora. Odata ce ne-am Iamurit asupra diferentelor esentiale legate de cele doua mctode diferite de hranire, putem sa reexaminam sitm.~a maimutei goale pentru a vedea cum s-a realizat amestecatura de care vorbeam.

Stelele cele mai stralucitoare din galaxia carnivorelor sunt, pe de 0 parte, lupii ~i cainii salbatici si, pe de alta parte, marile pisici ca len, tigrii ~i leoparzii. Ele sunt frumos echipate cu organe de simt perfectionate pana la finete. Simtul lor auditiv este

Onf',illi I 27

ascutit, iar urechile lor externc se pot rasuci intr-o dircctic sau alta pentru a detecta eel rnai slab fosner sau fornait. Ochii, desi slabi in privinta detaliului static ~i al culorii, Ie sunt incredibil de sensibili la cca mai mica miscarc, Simrul rnirosului Ie cstc atat de bun, incat ne este greu a-llnte1cge. Probabil ca ele incearca senzatia unui peisaj de mirosuri. Nu nurnai d sunt capabile sa detecteze un anumit miros cu 0 prccizie fara grq, ci sunt, de ascmcnca, capabilc S;l culcag:l SCp:lI":l1 11U:111tck C()IllP()I1Ct1tl' :t1c unui miros complex. Experientclc cfcetuate cu caini in 1953 au indicat d la ei simrul mirosului este de un milion pana la 0 mie de milioane de ori mai ascutit decat al nostru. Aceste rezultate uimitoare au fost de atunci incoace ruse sub scmnul indoielii, iar ulterior, teste mai atente nu Ie-au putut confirrna, dar pana ~i cele mai precaure estimari plaseaza simtul mirosului la dine la de aproximativ 0 suta de ori mai bun dccat al nostru.

Pe linga acest echipament senzorial de prima clasa, cainii salbatici si marilc pisici au 0 conforrnarir; minunat de atletica. Pisicile s-au specializat ea sprinteri iu ti ca fulgcrul, cainii ea alergatori de cursa lunga de marc rezistenta. Cand ucid, pot pune in actiune maxilare putcrniec, dinti ascutiti, salbatici si, in cazul pisicilor mati, membre anterioare eLI musculaturii puternica, inarrnata cu gheare uriase, ascutitc ea pumnalele.

Pentru aceste animale, actul de a ucide a dcvenit un scop in sine, un act de consumaji-, Este adevarat ca ele rareori ucid in mod absurd ~i tad rost, dar dad, In captivitatc, uncia dintre aceste carnivore i se da hrana gata ucisa, impulsul ei de a vana este departe de a fi satisfacur. De fiecare data cand un caine domestic este luat la plimbare de catre stapanul sau sau cand

28 / Maimuta guai5

i se arunca un bat pe care sa-l urrnareasca ~i sa-l prinda, i se satisface nevoia vitala de a vana intr-un fel pe care nici 0 cantitate de hrana conservata nu i-l poate inlocui. Chiar ~i cea mai indopata pisicji domestics cere 0 plimbare nocturna dupa prada ~i sansa de a sari pc 0 pasare nebanuitoare.

Sistemul lor digestiv cste obisnuit sa accepte perioade de post cornparativ Iungi, urrnate de ospe~e exagerate. (Un lup, de exernplu, poate manca 0 cincime din greutatea totala a corpului sau la 0 singura rnasa - echivalentul unei fripturi de 13-18 kg pc care eu sau dumncavoastra am devora-o la 0 singura masa.) Hrana lor estc de valoare nutritiva mare ~i prea putin se pierde. Fecalele lor, totusi, sunt imprastiate ~i mirositoare, iar defecatia implied modele comportamentale speciale. In unele cazuri, fecalele sunt efectiv ingropate, iar locul este acoperit cu grija. In altele, actul defecarii este intotdeauna savar~it la 0 distanta considerabila de casa. Cand puii murdaresc vizuina, fecalele sunt mancate de mama ~i cas a este mentinuta curata in felul acesta.

Hrana este depozitata simplu. Hoiturile sau pirp din de pot fi ingropate, ca la caini ~i anumite tipuri de pisici, sau pot fi carate sus intr-un copac-camara, ca la leopard. Perioadele de intensa activitate atletica din timpul vanatului ~i al fazelor de ucidere se intercaleaza cu perioade de mare lene ~i relaxare. In rirnpul disputelor socialc, armele necrutatoare, atat de vitale pcntru a ucidc, constituic () po(cn\iaE'i arnenintare pentru viata ~i membrele animalului in dispute si rivalitati, oricat de minore. Daca doi lupi sau doi lei au ceva de impartit, ei sunt ambii atat de puternic inarmati, incat lupta ar putea duce user, intr-o chestiune de secundc, la murilarc sau moarte. Aceasta ar putea pune serios in pericol supravieruirca speciei si, in decursullungii

Ori,_r,ini /29 evolutii care le-a dat aces tor specii armele lor letale pentru uciderea prazii, ele au dezvoltat din necesitate si puternice inhibitii in privinta utilizarii armelor asupra altor membri ai propriei specii, Aceste inhibitii par a avea 0 baza genetica specifica: ele nu trebuie sa fie invatare. S-au dezvoltat atitudini de supunere care in mod automat potolesc un animal dominant si-i inhiba atacul. Posedarea ~estor semnale este 0 parte vitala a modului de via~a al carnivorelor "pure".

Metoda efectiva de a vana variaza de la 0 specie la alta.

Leopardul pandeste sau se ascunde solitar si, in ultima clipa, se arunca asupra prazii. Pentru cita' ea este 0 hoinareala atenta in cautarea prazii, urrnata de un sprint decisiv. La leu este, de obicei, 0 actiune in grup, cu prada manata in panica de catre un leu spre ceilalti, care stau ascunsi, Pentru 0 haiti de Iupi ea poate consta dintr-o manevra de incercuire urmata de 0 ucidere in grup. Pentru 0 haiti de caini salbatici africani este, in mod tipic, 0 urrnarire fad mila, un caine dupa altul mergand la atac pana cand prada in goana este slabita de pierderea sangelui.

Studii recente facute in Africa au dezvaluit c:l hiena patata este tot un vanator salbatic de haita si nu, asa cum s-a crezut intotdeauna, un animal care se hraneste in primul rand cu starvuri, Greseala s-a facut deoarece haitele de hiene s; forrneaza numai noaptea, iar 0 hranire cu starvuri de importanta minora a fost intotdcauna inregistrata in timpul zilei, Pot vana impreuna pana la treizeci de animale. Ele intrec cu usurinta zebrele sau antilopele pe care le urrnaresc §i care nu indraznesc sa alerge cu viteza lor maxima de pe timp de zi. Hienele incep

_.

I Specie de leopard din India (n.tr.).

30 I Maimuta goal!!:

sa sfasie picioarele oricarei praz! pe care 0 ajung, pana cand una cste suf!9cnt de ranita ca sa ramana in urrna fa~a de turrna aflata in goana, Toate hiene1e atunci ~onverg. sFrc .aceasta,

f' .. d -1' partile moi pana cand cade ~1 este ucisa. Hienele se

s a~l1n u ,

stabilesc in cornunitati de vizuini, Grupul sau "clanul" care foloseste acest camin-baza poate numara intre zece ~i 0 ~uta de mcmbri, Fcmclele nu se indepfrteaza din jurul aces tel bazc, dar masculii sunt mai mobill ~i pot hoinari prin altc regiuni. lntre clanuri exista 0 agresivitate considcrabila dad indivizi hoinari sunt prinsi in afara teritoriului propriului clan, dar agresivitatca este redusa intre membrii ace~uia~i cla~. ~

Impartirea hranei este cunoscuta ca fiind pract!cata de 0 serie de specii. Desigur, cand se ucide mult este ~arne sufi= cienta pentiu intregul grup de vanatori ~i nu e n.evo1e de mUl:a cearta dar in unele cazuri impartirea e dusa mal departe decat atat. Cainii salbatici africani, de exemplu, sunt cunoscuti prin aceea d-~i regurgiteaza hrana unul altuia dupa ce s-a terminat vanatoarea. in unele cazuri au facut acest lucru intr-o asemenea masura, incdt s-a spus despre ei ca au un "stomac cO~1un" ..

Carnivorele care au pui intampina probleme conslderabil.e in asigurarea hranei pentru progenitura lor in cre~tere: Leoa~~ cele vaneaza si cad carnea inapoi la vizuina sau inghit poqu mari de carne pe care, apoi, 0 rSUrgiteaza pentru pui. Ocazional s-a relatat despre leii masculi care dau asistenta in aceasta chestiune, dar nu pare a fi 0 practice uzuala, Lupii mascu~, p.e de alta parte, sunt cunoscuti prin aceea ca stra~at pana la C1nc~sprezece mile/ pentru a face rost de hrana, atat pentru femela,

2 Aproximativ 24 km.

-----_' .---.- --~, , ,"

cat ~i pentru pui, Pot cara inapoi oasc mari eu carne pentru ca eci mici sa le roada sau pot inghi\i bUdti de carne atunci dnd ucid si, apoi, le regurgiteaza la intrarea in vizuina.

Acestea sunt, asadar, d.tcva dintrc tr;ls:'iturilc principak ale carnivorelor specializate, asa cum se leaga de de modullor de viata de animale care vaneaza. Cum sc cornpara cle cu celc ale rnaimutclor eu ~i fad coada, care sunt culcg,hoarc tipice de fruete?

Echipamentul senzorial al primatelor superioare cste mult mai dominat de simtul vazului dcdt de sirntul mirosului. In lumea lor de cataratoare in copaci, a vedea bine este cu mult mai important decat a adulmeca bine, ~i ratul s-a scurtat considerabil, dand ochilor 0 vedere de ansamblu mult mai buna. j n cautarea hranei, culorile fructclor sunt indicii pretioase si, spre deosebire de carnivore, primatele si-au dezvoltat 0 foarte buna vedere in culori. Oehii lor sunt, de ascmenea, buni in Inregistrarea detaliilor statiee. Hrana lor este statica ~i detcctarea rniscarilor infime este mai putin vitala dccat rccunoa"tcrca difcrcntclor subtile de forma ~i tesut. Auzul este important, dar mai putin decat pentru ucigasii de prada, ~i urechile lor cxternc sunt mai rnici ~i le lipseste mobilitatea in rasucire pe care 0 au cele ale carnivorelor. Simtul gustului este mai rafinat. Dicta este rnai variata ~i puternic arornata - sunt mai multe de b'Ustat. In special exists un raspuns pozitiv puternic la obiecte cu gust dulce.

Fizicul primatelor este bun pcntru urcat si ciitarat, dar nu c tacut pentru sprinturi de mare viteza pc sol ~i nici pentru actiuni de uzura indelungate. Este mai curand corpul agi! al unui acrobat decat structura solida a unui atlet puternic. Mainile sunt

32 / Mairnuta goaL!

bune pentru a apuca, dar nu pentru a sfisia sau a lovi. Maxilarelc si dintii sunt rezonabil de puternice, dar nu se cornpara cu aparatul masiv de prindcre ~i sfaramare al carnivorelo:. Ucidere~ ocazionala a unci prazi mici, insignifiante, nu necesita eforturi deosebit de mario A ucidc nu este, de fapt, 0 parte esentiala a

modului de viata al primatclor. A

Hranirea se intinde pe 0 buna parte a zilei. In locul ospete- lor pantagruelice, urrnate de posturi lungi, maimutele eu si rara coada rnestcca tot timpul - 0 viata de gustari non-stop. Sunt, desigur, perioade de repaus, in mod obisnuit la miezul zilei ~i In timpul noptii, dar eontrastul ramane, torusi, izbitor, Hrana statica se afla intotdeauna acolo, asteptand doar sa fie culeasa ~i mancata, Tot ce au ell' facut animalele este sa se mute de la un loc eu hrana la altul, dupa cum Ii se schimba gusturile sau dupa cum fructele intra ~i ies din sezon. ~u. se f:ce nici.o depozitare a hranci decat, pcntru foarte putIn limp, In pungile umflate ale obrajilor anumitor maimute,

Fecalelc sunt mai putin mirositoare decat cele ale mancatoarclor de carne ;;i nu s-a dezvoltat vreun comportament special in vederea deb~rasarii de ele, din moment ce cad din copaci pe jos ~i de parte de n nirna lc. Cum grupul se muta tot timpul, exista prea putin pericolul ca 0 anumita zona sa devina exagerat de infcsrnni sau de mirositoare. Chiar ~i marile maimute carl" i~i Ltc nlk\l~lIl jm ill p·.tlllri spccialc l~i sehitnb'~ locul in fiecarc noapte, astfel d nu au de ee sa-~i puna problema igienei culcusuju]. (eLI toate accstea, este oarecum surprinzatoare constatarca ca 99°/.) din culcusurile de gorila abandonate dintr-o zona din Africa avcau h:lkgar de gorila in ele ~i ca in 73% din cazuri animalcle all stat intinsc pe el. Faptul constituie un rise

Origini / 33

de imbolnavire prin cresterea sanselor de reinfectare ~i este 0 ilustrare rernarcabila a dezinteresului fundamental fata de fecale al primatelor.)

Datorita naturii statice si abundentei hranei, nu este nevoie ca grupul de primate sa se desparta pentru a 0 cauta, Ele pot sa se mute, sa fuga, sa se odihneasca ~i sa doarrna impreuna

-

intr-o comunitate strans unita, fiecare membru urrnarind mis-

carile ~i actiunile tuturor celorlalti, Fiecare individ al grupului va sti destul de bine, in orice moment, ce face fie care din ceilalti. Este un procedeu total necarnivor. Chiar ~i la acele specii de primate care se des part din cand in cand, unitatea cea mai mid nu este niciodata alcatuita dintr-un singur individ. 0 maimuta solitara este 0 flln~a vulnerabila. Ei Ii lipsesc puternicele arme naturale ale carnivorelor si, in izolare, cade usor prada ucigasilor ce stau la panda.

Spiritul de cooperare, care este prezent la vanatQ,rii in haita, cum sunt lupii, este in mare parte absent In lumea primatelor. La ele, competitivitatea ~i dorninatia sunt la ordinea zilei. Competitia in ierarhia sociala este, desigur, prezenta la ambele grupuri, dar e mai putin temperata de actiuni de cooperare in eazul maimutelor, Manevrele complicate, coordonate, de asemenea, nu sunt necesare: secventele actiunii de hranire nu necesita a fi puse cap la cap intr-un mod atat de complex. Primata poatc tdi rnult mai mult de la un minut la altul, de la mana la gura.

Deoarece hrana primatei se gase~te pretutindeni in jurul ei la indernana, nu este nevoie aproape deloc sa acopere distante mari. Au fost studiate cu atentie grupuri de gorile salbatice, celc mai mari dintre primatele actuale, §i Ii s-au urrriarit rniscarile, astfel incat acum stirn ca ele parcurg In medie aproximativ

,

34 / Mairnuta goala

o trcime de mila) pe zi. Doar uncori sc dcplascaza clteva sutc de picioare", Carnivorele, prin contrast, trcbuie frcevent sa parcurga multe mile la 0 singura incursiune dupa ~a~at. Se~ cu~ose uncle cazuri cand au parcurs peste 50 de mile' dupa vanat, trebuindu-le cateva zile pana sa se intoarca acasa. Acest act al reintoarcerii la un carnin stabil este tipie pcntru carnivore, dar cste cu mult mai putin obisnuit printrc maimute. Adcvarat, un grup de primate traieste intr-o zona des~l de dar ,de~nit:l ~dr~p~

acasa", dar noaptea i~i face culcusul oriunde sc lntampla sa-si fi terminat peregrinarile din timpul zilei. Ajungc sa CUn()~s:a rcgiunea generala in care traieste deoarece intotdcaun~ h01Oateste incoace ~i incolo prin ea, dar tinde sa folose~sca 1Ot~eaga zona muk mai 1a voia intamplarii. De asernenea, interacuunea dintrc 0 ceata ~i cea invecinata este mai putin defensive §i mai putin agresiva decat in cazul carnivorelor, Un terit()r~u este, prin definitie, 0 zona aparata §i deci primatele nu sunt 10 mod

obisnuit animale teritoriale. . . .

Un lucru marunt, dar care este relevant aici: carruvorele au purici, dar primatele nu. Maimutele cu §i tara coad~ s~~t sacaite de paduchi §i de alti paraziti externi, dar, contrar o~1rue1 populare ele sunt complet lip site de purici, dintr-un motrv foarte clar, Pentru a-I intelege, este necesar sa examinam ciclul de viata a~ puricelui. Aceasta insecta l§i ~une ouale.nu p~ c?rp~l ga:de1 sale, ci printre rosaturile din locul de dorrnit al vicnmet, Ou~lor le sunt necesare ttei zile pentru a sparge coaja lasand sa iasa

3 Cea 535 m.

4 1 pieior = 30,479 em. s Cea 80 km.

larve mici, taratoare. Accstc larve nu sc hrancsc cu sange, ei eu resturi care s-au acumulat in murdiiria vizuinci sau a barlogului. Dupa doua saptaman! de tes () gogoa~ii ~i sc mctamorfozeaza in nimff. Raman in accastii stare de adorl11ire aproximativ Inca doua siiptiimani pana sa iasii ca adulji, gata s;l sad pe un corp-gazda adecvat, Astfel, eel putin in prima sa luna de via~a puricele este rupt de specia gndci. Rcics.; clar de aici de ce un mamifer nomad, asa cum este 0 mairnura eu sau fara coada, nu este sacrut de purici. Chiar dad c:ltiva purici ratiiciti sc nirncresc pe unul ~i se impcrechc<lz:'( cu succcs, olliilc lor vor ram;ine in urrna pe masurii ce grupul de primate sc ITIlIta, iar cand gogoasele se desfac nu va mai fi nici 0 gazda "acasa" pcntru ea legatura sa poata continua. Puricii sunr, prin urmarc, paraziji numai ai animaleIor cu un camin srabil, asa cum sunt carnivore1e tipice. Semnificapa acestui fapt sc va vedca irnediat.

Comparand diferitele moduri de viata ale earnivorclor ~i primatelor, rn-arn ax at in mod firesc, pc de 0 parte, pe vanatorii tipici de camp deschis, iar, pe de alta parte, pc eulcgatorii de fructe tipiei care traiesc in padurc, Exista anumite cxceprii rninore de la regulile generale de ambcle patti, dar acum trebuie sa ne ind~eptam atentia asupra unci exeeptii majore _ maimum goala, In ce masura a fast ea capabilj sa se schimbe, sa-~i 1111- bine mostenirea de mancatoare de fructc eu nou-adoptatul regim de carnivora? Ce tip anume de animal a devenit din aceast:a cauza?

Sa incepem cu aceea ca avca un eehipament senzorial nepotrivit vietii pe sol. Nasul ii era pre a slab, iar urechile insuficient de sensibile. Fizicul ii era fara de speranta de inadeevat pentru

36 / Maimuta goali

epuizantele teste de rezistcnta si pentru sprinturi fulger. in privinta personalitatii, aceasta era dorninata mill curand de spiritul cornpetitiv dedit de eel de cooperare si era neindoielnic slaba in privinta planificarii ~i a concentrarii. Dar, din fericire, avea un creier excelent, deja mai bun ca inteligenta generals decat al rivalilor sai carnivori. Ridicandu-si corpul in pozitie verticala, modificandu-si mainile intr-un fel si picioarele in altul, imbunatatindu-si ereierul in continuare ~i folosindu-l cat de intens putea, avea 0 sansa.

Acest lueru este usor de spus, dar a trebuit un timp indelungat pentru a se realiza, si a avut tot felul de repercusiuni asupra altor aspecte ale victii sale zilnice, dupa cum vorn vedea in capitolele ce urrneaza. In clipa de fata nu trebuie sa ne preocupe decat cum s-a realizat acest lucru ~i cum i-a afectat comportamentulla vanatoare ~i in hranire.

Cum batalia urma a fi d.~tigatii mill curand de creier de cat de forta muschilor, trebuia facut un pas evolutiv spectaculos care sa-i mareasca puterea creierului. Ceea ce s-a intamplat a fost cam ciudat: maimuta vaniitor a devenit 0 maimuta infantila. Accst true in cvolutic nu cstc unic; el s-a petrccut la un numar de cazuri cornplct separate. Spus foarte simplu, este un proces (numit neotenic) prin care anurnite caractere juvenile sau infantile sunt rctinutc ~i prclungite in viata adulta, (Un cxcrnplu faimos estc axolotul, un fel de salamandra care poate ramane in stadiul de rnorrnoloc toata viata ~i poate creste in aceasta stare.)

Modul in care acest proces al neoteniei ajuta creierul primatelor sa creasca ~i sa sc dczvoltc sc intelege eel mill bine dad

Origini / 37 analizam fatul unei mairnute tipice. inainte de nastere creierul fe;usului.maimutei creste rapid in dimensiune ~i complexitate. Ca~d ~n1m~l~1 se naste, creierul sau a atins deja saptezeci la suta din manmea finals a celui de adult. Restul de treizeci la suta s~ rea~zeaza repede in primele sase luni de viata. Chiar ~i un pm de cimpanzeu i~i incheie dezvoltarea creierului in deeurs de douasprezece luni de la na~ere. Specia noastra, prin contrast, are la nastere un creier care este de numai douazeci ~i trei la sura din marirnea sa finala de adult.

A Cresterea rapida continua inca sase ani dupa nastere, iar Intregul proces nu se terrnina pana in jurul celui de-al douazeci ~i treilea an de viata.

Pentru dumneavoastra ~i pentru mine, deci, cresterea creierul~ continua aproximativ inca zece ani dupa ce am atins matuntatea sexuala, dar pentru cimpanzeu ea este terrninara cu sase sau ~apte ani inainte ca animalul sa devina activ din punct de ve~erAe reproductiv. Aceasta explica foarte cIar ce se intelege atunc.l cand spunem c:l am devenit mairnute infantile, dar este ese~ntIal .~a exp~ca~ aceasta afirrnatie. Noi (sau, mill degraba, stramosn nostn malmute-vanator) am devenit infantili in anu~ite privinte, dar in altele nu. Ritmurile de dezvoltare ale diferitelor noastre proprierari s-au defazat. In timp ce sisternele noastre reproductive 0 luau repede inainte, cresterea creierului la noi rarnfinca in urrna. Si tot asa s-a intfimplat cu diferite altc parti ale alcatuirii noastre, unele fiind foarte mult incetinite altele d.oar p~~n, ia~ altele deloc. Cu alte cuvinte, a fost un pro~ ces .de infantilism diferenjiar. Odata ce tendinta s-a pornir, selecria naturals a favorizat mentinerea oricaror caracteriscici din

38 I Mailll\l\:l goal~

structura animalului care il ajutau sa supravietuiasca in noul sau mediu ostil ;;i dificil. Creierul nu a fost singura parte a corpului

......

afectata: pozitia corpului a fost 9i ea influentata in acelasi mod.

Un mamifer ncnascut 19i are axa capului in unghi drept cu axa trunchiului. Dad s-ar naste astfel capul sau ar fi orientat in jos spre sol atunci dnd se misca pe cele patru picioare, dar inainte de nastere eapul se roteste spre inapoi, astfel d axa sa este in linie c~ cca a trunchiului. Deci, cand se naste ~i urnbla, capul Ii este orientat spre inainte, asa cum trebuie. Daca un astfel de animal ar incepe sa umble pe picioarele posterioare in pozitie verticala, capul i-ar fi orientat spre in sus, privind la cer. Pentru un animal vertical, cum este rnaimuta-vanator, este important, asadar, sa se pastreze unghiul capului din stadiul de fetus, mentinandu-l in -unghi drept cu corpul astfel ca, in ciuda noii pozitii in locomotie, capul sa priveasca inainte. Aceasta este, desigur, ceea ce s-a intarnplat si, inca 0 data, este un exemplu de neotenie, faza dinaintea nasterii fiind pastrata in cea postnatala ;;i in viata adulta,

Multe dintre celelalte caractere fizice speciale ale maimutei-vanator pot fi redate astfel: gatullung si subtire, aplatizarea fetei, dimensiunea mid a dintilor ;;i eruptia lor intarziata, absenta incretirii puternice a sprancenelor ;;i nerotirea degetului

mare de la picior. _

Faptul d atat de multe caracteristici embrionare separate au avut valoare potentials pentru maimuta-vanator in noua sa posturii a rcprezentat bresa evolutiva de care avca nevoie. Dintr-un singur salt neotenic ea si-a putut dobindi atat creierul de care avea nevoie cat ~i corpul care sa i se potriveasca. Putea

sa alerge in pozitie verticals, cu rnainilc Eben: pentru rnanuirea armelor si, totodata, si-a dczvo]tat creicrui care sa poata coneepe armele. Mai mult decat atat, nu numai d a devenit mai intcligcnta in manipularca ohicctclor, ci a avut ~i () copil;'lrie mai lunga in timpul careia putca invata de la parinti ~i de la alti adulti. Maimuteie fara coada ~i cirnpanzeii sunt in copilarie [ucause, exploratoare ~i inventive, dar faza aceasta rnoare repede. Copilaria maimutei goalc era, In accast.i privinpi, prelungita direct pana in viata adulta din punct de vcdere sexual. Era timp din belsug pentru a imita ~i a invata tehnici speciale ce fusesera puse Ia punct de generatiile anterioare. Slabiciunilc sale ca vanator fizic §i instinctiv puteau fi mai mult decat compensate prin inteligenta §i posibilitatile sale imitative. Ea putca fi invatata de catre parinti asa cum niei un animal nu mai fuscse invatat pana atunci.

Dar numai invatarea nu era suficienta. Era necesara ~i 0 contriburie genetica, Modificarile genetice de baza din natura maimutei-vanator trebuiau sa insotcasca ~i cle acest proces. Dad cineva ar Iua pur si simplu 0 prirnata obisnuita, culegatoare de fructe, care traieste in padure, de tipul celei descrise mai inainte ;;i i-ar da un creier mare ~i un corp de vanator, ar fi dificil ca ea sa devina 0 mairnuta cu succcs Ia vanatoarc fara alte cateva modificari, Modelele sale comportamentale de baza ar fi gresite. Ea ar putea fi capabila sa cantareasca lucrurile ~i sa planifice intr-un mod foarte inteligent, dar pornirilc sale animalice de prim ordin ar fi de tip nccorespunzaror. invatarca ar Iuera impotriva tendintelor ei naturale, nu numai in comportamentul privind hranirea, ci si in comportamentul ei social

40 / Maimuta goalj

general, agresiv ~i sexual, ~i in toate cele1alte aspecte comportamentale de baza ale vechii sale existente de primata, Dad aici nu s-ar lucra ~i asupra modificarilor genetic controlate, atunci noua educatie a tinerei maimute-vanator ar fi 0 sarcina obositoare, practic imposibila, Pregatirea culturala poate realiza mult, dar oricat de srralucitoarc ar fi masinaria centrilor superiori ai creierului, ea necesita un sprijin considerabil din partea zonelor inferioare.

Dad privim acum inapoi la diferentele dintre 0 carnivora "pud" tipica ~i 0 primata "pud" tipica, putem vedea cum s-a ajuns probabilla ele. 0 carnivora avansata separa actiunile de cautare a hranei (vanatul ~i ucisul) de actiunile mancatului. Ele au devenit doua sisteme rnotivationale distincte, depinzand numai partial unul de celalalt. S-a ajuns la aceasta deoarece intreaga secvcnta estc atat de lunga ~i epuizanta, Actul hranirii este prea indepartat si, astfel, actiunea de a ucide a devenit 0 recornpensa prin ea insasi, Cercetari asupra pisicilor au indicat chiar c:l aid secventa s-a subdivizat in continuare. Prinderea prazii, uciderea ei, prepararea ei (jumulirea) ~i rnancatul ei, fiecare i~i au propriile sisteme motivaponale partial independente. Dad unul din aceste modele comportamentale este satisfacut pe deplin, aceasta nu le satisface in mod automat ~i pe celelalte.

Pentru primara culeg,ltoare de fructe situatia este complet diferita. Fiecare secventa de hranire, cuprinzand simpla cautare a hranei si, apoi, inghiprea ei imediata este comparativ atat de scurta, inch nu este necesara 0 despartire in sisteme motivationale separate. Acest lucru este ceva ce ar trebui schimbat, ~i schimbat radical, in cazul maimutei-vanator. Vanatoarea ar

Origini /41 trebui sa-~i aduca propria ei recornpensa, nu ar mai putea sa actioneze ca 0 secventa a apetitului ce duce la consumarea mesei. Probabil, ca ~i la pisica, vanarea, uciderea ~i prepararea hranei si-ar dezvolta fiecare propriile lor scopuri separate, independente, ar deveni fiecare scopuri in sine. Fiecare ar trebui atunci sa-~i gaseasca expresia ~i nu s-ar putea ca unul sa fie estompat prin satisfacerea altw'T.Daca examinam - asa cum vorn face intr-un capitol ulterior - comportamentullegat de hranire al actualelor mairnute goale, vom vedea ca exista 0 rnultirne de indicii di ceva de acest gen s-a ~i intamplat.

Pe langa faptul di a devenit un ucigas biologic (in opozitie cu unul cultural), maimuta-vanator a trebuit, de asemenea, sa-~i modifice repartitiile in timp ale comportamentului sau legat de masa, Au disparut gustarile minut-dupa-rninut ~i au aparut mesele consistente, distantate, Hrana se depozita. in sistemul comportamental trebuia sa se constituie 0 tendinta fundametala de a reveni la un camin fix. Capacitatile de orientare si de regasire a caminului trebuiau imbunatatite. Defecatia trebuia sa devina un model comportamental organizat in spatiu, 0 activitate privata (ca la carnivore), in locul uneia comune (ca la primate).

Am mentionat di un rezultat al utilizarii unui camin fix este ca face posibila parazitarea de catre purici. Am mai spus despre carnivore cii au purici, dar primatele nu. Daca mairnuta-vanator era unica intre primate prin aceea d avea un camin fix, atunci ne-am astepta ca ea sa incalce regula primatelor ~i in privinta puricilor, ~i pare sigur ca asa au stat lucrurile. Stirn di astazi specia noastra este parazitata de aceste insecte ~i di avejn propriul nostru tip de purice - unul care apartine unei specii diferite de

42 / Maimuta goala

alti purici, unul care a evoluat odata cu noi. Dad a avut timp suficient pentru a se dezvolta intr-o noua specie, atunci trebuie ca este cu rici intr-adevar de foarte mult timp, suficient de lung pentru a fi fost 0 companie nedorita inca de demult, din primele noastre zile de maimuta-vanator,

Din punet de vedere social, maimuta-vanator a trcbuit sa-~i sporeasca instinctul de a cornunica ~i a eoopera cu semenii sai. Expresiile faciale ~i vocalizarile au trebuit sa devina mai complicate, Cu noile arme in mana, a trebuit sa dezvolte semnale puternice care sa inhibe atacurile din interiorul grupului social. Pe de alta parte, cu un camin fix pe care sa-l apere, a trebuit sa dezvolte raspunsuri agresive mai puternice fata de membrii grupurilor rivale.

Datorita cerintelor noului sau mod de via~a, ea a trebuit sa-~i atenueze puternieul instinct al primatelor de a nu parasi niciodata grosul grupului.

Ca parte a nou instituitului spirit de cooperare ~i datorita naturii eratice a resurselor de hrana, ea a trebuit sa inceapa sa-~i imparta hrana. Ca §i lupii paterni mentionati anterior, si masculii maimutei-vanator au trebuit sa care rezerve de hrana acasa pentru femelele ce alaptau ~i pentru pull lor care cresteau incet. Aeest gen de eomportament patern trebuia sa fie 0 noua directic cvolutiva, pentru ca regula ~crala a primatclor cste d toad grija parinteasca vine din partea mamei. (Numai 0 prirnata intelcapta, ea maimuta noastra vanator, i~i cunoaste tatal.)

Datorita extrem deIungii perioade de dependents a eelor mici ~i a pretentiilor lor multiple, femelele erau aproape incontinuu consemnate acasa. In aceasta privinta noul mod de viata

al maimutei-van~ltor a ridicat () problema speciala, pe care nu au cunoscut-o §i earnivorele "pure" tipicc: rolul sexelor trebuia sa devina mai distinct. Vanatorile, sprc deosebire de cele ale earnivorelor "pure", au trebuit sa ajunga a fi organizate de grupuri alcatuite numai din masculi. Dad era ccva care sa actioncze impotriva firii primatclor, tocrnai asta era dcoarecc nu sc mai pomenise ca un mascul viril al primatelor sa pIece in cautare de hrana §i sa-~i lase femelele neprotejate impotriva avansurilor altor masculi care s-ar intarnpla sa tread prin apropiere. Cu oricata pregatire culturala, problema nu se putca rczolva, Era ceva care eerea 0 modificare radical a in comportamentul social.

Raspunsul a fost realizarea unui cuplu. Maimutele-vanator mascul si femela trebuiau sa se indragosteasca ~i sa-§i rarnana credinciosi unul altuia. Aceasta este () tcndinta com una multor altar grupuri de animale, dar estc rara printre primatc. Ea a rezolvat trei probleme dintr-odata, A inscrnnat ca femelclc ram aneau legate de masculii lor individuali ~i credincioase lor in timpul cand acestia erau plecati la vanatoare. A insemnat ca rivalitatile sexuale grave dintre masculi erau atenuate. Ceea ce a ajutat la dezvoltarea spiritului lor de cooperate. Dad urmau sa vaneze irnpreuna cu succes, se cuvenea ca atilt masculii mai slabi, cat ~i cei mai puternici sa-~i aiba rolullor. Ei trebuiau sa joace un rol central ~i nu putcau fi aruncati la peri feria socictapi, asa cum se intampla la atat de multe specii de primate. Mai mult, cu nou ereatele arrne, exclusiv artificiale, masculul maimutei-vanator s-a vazut puternic cons trans sa rcduca orice sursa de neintelegere in cadrul tribului. in al treilea rand, crearea unei familii alcatuite dintr-un mascul ~i 0 fcmela a insemnat

44 / Maimutu goaL'l

ca ~i progenitura avea de ca~tigat. Sarcina grea a cresterii si pregatirii copilului care se dezvolta incet cerea 0 stransa unitate a familiei. La alte grupuri de animale, fie ele pesti, pasari sau mamifere, cand este 0 povara prea mare pentru a 0 putea duce un singur parinte, constatarn formarea unui cuplu puternic, care-i leaga pc parintii mascul si fernela unul de celalalt pe toata durata sezonu1ui cresterii puilor. Acest 1ucru este ceea ce s-a intamplat ~i in cazul maimutelor-vanator, In acest fel, femelele erau sigure de sprijinul masculilor lor si se puteau devota indatoririlor materne. Masculii erau siguri de loialitatea femelelor lor, erau pregatiti sa le parascasca pentru vanatoare ~i evitau s.a se bata intre ei pentru ele. lar progeniturile se bucurau de maximum de grija ~i atentie. Suna ca 0 solutie ideala, dar implica 0 schimbare majora in comportamentul socio-sexual al primatelor si, a~a cum vorn vedea rnai incolo, procesul nu a fost niciodata desavarsit, Reiese dar din comportamentul actual al speciei noastre ca aceasta tendinta a fost doar partial incheiata ~i d vechile noastre instincte de primate continua sa reapara in forme rrunorc.

Acesta esre, asadar, modul in care maimuta-vanator si-a asumat rolul de carnivora ucigasa si in conformitate cu care si-a modificat obiceiurile de primata, Am sugerat d toate au fost ruodific.iri bi()l()gicl' tit" h:\z:'i rna: curfind decat niste simple modificari de cultura, ~i ca noile specii s-au modificat genetic in felul acesta. Poate 0 considerati 0 afirrnatie nejustificata. Poate aveti impresia - atat de puternica este indoctrinarea culturala - ca modifidrile ar fi putut foarte bine sa apara prin invatare ~i dezvolrarea noilor traditii, Mil indoiesc de acest 1ucru. Nu

Origini / 45

trebuie decat sa ne uitarn la comportamentul speciei noastre din ziua de azi pentru a vedea d nu a~a stau lucrurile. Progresele cultura1e ne-au dat un progres tehnologic din ce in ce mai impresionant, dar oriunde acesta se ciocneste de caracteristicile noastre biologice de baza intampina 0 rezistenta puternica. Modelele comportamenta1e .w.ndamentale, fixate in primele noastre zile de maimute-vanator, inca se fac simtite in tot ceea ce intreprindem, oricat de inrutator ar fi. Dad organizarea activitatilor noastre mai pamantesti - hranirea, teama, agresivitatea, sexul, grija parinteasca - s-ar fi dezvoltat numai prin mijloace culturale, nu incape indoiala cii pana acum ni le-am fi controlat mai bine ~i le-arn fi modelat intr-un fel sau altul, astfel incat sa corespunda extraordinarelor si crescandelor cerinte la care le supun progresele noastre tehnologice. Dar n-am reusit acest lucru. Ne-am inclinat in mod repetat capul in fata naturii noastre animalice ~i am admis tacit existenta fiarei complexe care se agita in noi. Dad sun tern sinceri, vorn marturisi d vor trebui sa tread milioane de ani ~i sa se petreaca acelasi proces genetic care a pus fiara acolo, pentru a 0 modi fica. lntre timp, civilizatiile noastre incredibil de complicate vor putea sa prospere numai dad le proiectam astfel incat sa nu se ciocneasca sau ~ nu tinda sa suprime cerintele noastre animalice fundamentale. Din pacate, creierul nostru rational nu este intotdeauna in acord cu creierul nostru sentimental. Sunt multe exemple care arata un de lucrurile au apucat-o pe un drum gresit, iar societatile umane s-au prabusit ori s-au bagatelizat.

In capitolele ce urrneaza vorn incerca sa vedem -ctim s-a Intamplat acest lucru, dar mai intai este 0 intrebare 1a care trebuie

II "

46/ Maimuta goals

sa raspundern - intrebarea pus a Ia inceputul acestui capitol. Cand am intalnit prima dati. aceasta specie ciudata am observat d avea 0 trasatura care se detasa imediat dintre celelalte, atune cand era plasata ca specimen intr-un lung sir de primate. Trasatura era pielea sa despuiata, ceea ce rn-a deterrninat, ca zooIog, sa numesc aceasta fiin~a "maimu~a goala", Am vazut intre timp ca i s-ar putea da oricat de multe nume adccvate: maimuta verticals; maimuta fauritoare de unelte, mairnuta teritoriala ~i a~a mai departe. Dar nu ele au fost prirnele lucruri pe care le-arn observat. Privita simplu, ca specimen zoologic intr-un muzeu, goliciunea este cea care are un impact imediat, ~i acesta este numele Ia care vorn raman~, chiar ~i numai pentru a 0 alinia altor studii zoologice ~i pentru a ne aminti di aceasta este maniera speciala in care 0 abordam. Dar care este sernnificatia ciudatei tdsaturi? De ce naiba sa fi devenit maimuta-vanator 0 maimuta goala?

Din pacate, fosilele nu ne pot ajuta in privinta diferentelor la pi de ~i par, asa d habar nu avem cand anume precis a avut Ioc marea denudare, Putem fi destul de siguri ca nu s-a petrecut inainte ca stramosii nostri sa-~i fi parasit caminele din padure. Este 0 evolutie acit de ciudata, incat pare mult mai probabil a fi fost inca 0 caracteristica a scenei marii transformari din camp deschis. Dar cum s-a intamplat exact, ~i cum a ajutat-o pe maimuta nou aparuta sa supravietuiasca?

Problema i-a framantat pe experti timp indelungat ~i multe teorii fanteziste au fost avansate. Una dintre cele mai promi~atoare idei este d a fost parte integranta a procesului de neotenic. Dad examinati un pui de cirnpanzeu la nastere veti

On;l!,illl / 47 constata dare capul bine acoperit cu par, dar corpul Ii este aproape neacoperit. Dad accast.i stare ar f intarziata in viap animalului adult, prin neotenie, aspectul parului cirnpanzeului adult ar fi foarte asemanator eu al nostru.

Este interesant di la specia noastra suprimarea cresterii parului de catre neotenie nu a fost dusii cornplct pan:lla carM. Farul in crestere porneste pc drumul acopcririi cu par propric mamiferelor, astfel ca intre a sasea ~i a opta luna de viata intrauterina ajunge aproape complet invelit cu par fin. Aceasta haina fetala este cunoscuta sub numele de lanugo ~i nu este data jos pana cu putin inainte de nastere. Nou-nascutii prematuri yin uneori pe lume purtind inca acest lanugo, sprc groaza parin~or, dar, cu exceptia unor cazuri foarte rare, el cade foarte curand, Nu se cunosc mai mult de aproxirnativ treizeci de cazuri inrcgistrate de familii cu progcnitura care, maturizanJu-se, ajunge complet acoperita cu blana.

Chiar ~i asa, top membrii adulti ai speciei noastre au un numar mare de fire de par pe corp - mai multe, de fapt, decat rude1e noastre cimpanzeii. Nu e atat d am pierdut fire intregi de par, cit faptul ca ne-au crescut numai fire de par anernice, (intimplator, acest lucru nu este valabil pentru toate rasele _ negrii au suferit 0 pierdere a parului reala, precum ~i aparenra). Faptul i-a determinat pe anumiti anatornisti sa declare cii nu ne putem considera 0 specie tara par sau despuiara, iar 0 rcnumira autoritate in materie a mers pina acolo incat sa spuna ca afirrnatia potrivit careia noi suntem "cea mai putin paroasa dintre to ate primatele este, prin urrnare, foarte departe de a fi adevarata; iar numeroaseIe tcorii stranii care au fost avansatc

pentru a explica imaginara pierdere a firelor de par sunt, cu parere de rau, nenecesare".Acest lucru, in mod dar, nu are sens. Este ca ~i cum am spune d deoarece orbul are 0 pereche de ochi, cl nu c orb. Din punct de vedcre functional, suntem puternic despuiati ~i piclea noasrra este expusa totallumii exterioare. Este 0 stare de lucruri care oricum trebuie explicata, indiferent cate fire de par minuscule putem numara cu lupa.

Explicarea prin neotenic ne da numai un indiciu asupra modului in care s-a ajuns la disparitia blanii. Ea nu ne spune nimic despre valoarca nuditatii ca 0 caracteristica noua ce a ajutat maimuta goala sa supravietuiasca in mediul sau ostil. S-ar putea argumenta d nu a avut nici 0 valoare, d a fost doar un rezultat secundar al altor modificari neotenice, mai importante, ca de pilda dczvoltarca creierului. Dar a~a cum am vazut deja, procesul neotenici estc 0 intarziere diferentiata a altor procese ale dezvoltarii, Uncle lucruri se incetinesc mai mult decat altele - vitezele crcsterii sc defazeaza, Este greu de crezut, prin urmare, d 0 trasatura infantila atat de periculoasa potential precum nuditatea avea sa fie hisata sa persiste pur si simplu pentru d alte modificari se incetineau. Dad nu ar fi avut 0 valoare specifica pentru noua specie, ar fi fost repede rezolvata prin selcctie naturala,

Care a fost atunci valoarca pielii nude din punctul de vedere al supravietuirii? 0 explicatie este cit atunci cand maimuta-vanator si-n abandonat trccutul nomad ~i s-a stabilit intr-un camin fix, vizuinile sale au devenit puternic infestate cu paraziti ai pielii. Folosirea acelorasi locuri de dormit noapte de noapte se considers a fi furnizat un teren anormal de propice dezvoltarii

--._ ..

Origilli /49 unei game variate de capuse de tot felul, de purici ~i gandaci, pana intr-acolo incat situatia crea un rise serios de imbolnavire, Lepadandu-si haina de par, locuitorii vizuinilor erau mai in rnasud sa fad fata problemei.

Aceasta idee ar putea avea un sambure de adevar, dar cu greu ar fi putut fi de 0 importanta majora. Prea putine alte mamifere ce locuiesc in viZufm - ~i sunt sute de specii din care sa alegem - au luat aceasta masurd, Oricum, dad la nuditate s-a ajuns pe alta cale, se poate ca ea sa fi inlesnit inlaturarea suparatorilor paraziti ai pielii, sarcina care ~i astazi ocupa 0 buna parte din timpul primatelor paroase.

o alta idee mergand pe aceeasi lillie este di maimuta-vanator avea obiceiuri de hranire atat de murdare, incat 0 haina de blana s-ar fi naclait ~i murdarit repede ~i, iara~i riscul de imbolnavire, Se subliniaza faptul di vulturii, care i~i in fig capul ~i gatul in hoituri insangerate, si-au pierdut penele de pe aceste parp ale corpului; ~i cit aceeasi evolutie, extinsa asupra intregului corp, ar fi putut avea loc ~i la maimutele-vanator. Dar capacitatea lor de a crea unelte cu care sa ucida ~i sa jupoaie prada nu se prea poate sa 0 fi precedat pe aceea de a folosi alte obiecte pentru a-si curata parul. Chiar ~i un cimpanzeu din salbaticie foloseste ocazional frunzele ca hartie igienica atunci cand are probleme cu defecatia.

S-a avansat chiar ideea d descoperirea focului a fost cea care a dus la pierderea hainei de blana. Se argumenteaza ca maimuta-vanator ar fi simtit frigul doar in timpul noptii ~i ca, o data ce a dispus de !uxul de a sta in jurul unui foe de tabara, s-a putut dispensa de blana putand astfel face f~ mai bine caldurii din timpul zilei.

50 / Mairnuta goabl

o alta tunic, mai ingenioasa, estc ca, inaintc de a dcvcni maimuta-vanator, maimuta-de-sol care parasise initial padurea a cunoscut·C; faza indelungata de maimuta-acvatica, Ea este infatipta ca mutandu-se spre tarmurile rnarilor tropicale in cautare de hrana, Acolo ar fi gasit rnoluste si crustacee ~i alte fiinte litorale relativ din abundenta, 0 rezerva de hrana mult mai bogata ~i mai atractiva decat cea din campie. La inceput s-ar fi grupat in jurul bazinelor naturale formate de stanci ~i al apclor de adancime mica, dar treptat ar fi inccput s~ inoate la adancimi mai mari ~i sa se scufunde dupa hrana, In timpul acestui proces, se argurnenteaza, si-ar fi pierdut parul la fel ca ~i alte mamifere care s-au reinters la apa marii, Numai capul, care icsca deasupra nivelului apei, si-ar fi pastrat haina de blana pentru a-l apara de razele directe ale soarclui. Apoi, mai tarziu, cand uneltcle sale (initial create prin sparge rea scoicilor deschise) au progresat suficient, ar fi parasit leaganul litoralului indreptandu-se spre spatiile deschise ale campiei ca vanator in formare.

Se sus tine d aceasta teorie explica de ce noi suntem astazi atat de agili in apa, pe cand cimpanzeii, rudele noastre actuale cclc mai apropiate, sunt atat de neajutorati si se ineaca repede.

\ :.~plil.·:\ !\)rnu scrodinamica a corpului nostru ~i chiar ~i pozitia nn;\~tr.\ vcrucala, cca din urma p~upunindu-se ;1 fi aparut pe masura ce am patruns tot mai adanc in apa. Ea larnureste 0 tr'\~ituri ciudata a orientarii firelor de pit ale corpului nostru. o cxaminarc atenta dezvaluie ca minusculele noastre rima~i~e de fire de par de pe spate difeci izbitor de cele ~lle al~or. maimute. La noi, ele sunt indreptate diagonal spre mapOl ~l spre

interior, catre sira spinarii, Accasta urrncaza direqia curcntului de apa ce trece peste corpul unui inotator ~i indica faptul ca, dad haina de par s-a modificat inaintc de a fi picrdura, atunci s-a modificat exact cum trebuia pentru a sc reduce rczistcnra intarnpinata la inot. Se mai scoate in evidenta faptul ca suntem unici intre toate primatele prin aceea d suntcm singurii care poscda un strat gros de grasirne subcutanata, Este interpretat ca echivalentul unturii unei balene sau foci, ca un mijloc izolaror de compensare. Se accentueaza faptul cl nici 0 alta cxplicatic nu s-a dat acestei trasaturi a anatomiei noastre, Chiar ~i natura sensibila a mainilor noastre este explicata prin tcoria acvatica, 0 mana suficient de grosolana, la urrna-urmei, poate apuca un bat sau 0 piatra, dar este nevoic de () man;\ sup la, scnsibila pentru a pipai hrana in apa. Probabil d accsta a fost modul in care maimuta-de-sol si-a dobandit initial super mana sa, ~i apoi a trecut-o gata facuta maimu~ei-vanator. in final, teoria acvatica ii inteapa pe traditionalii vanatori de fosile, subliniind ca au fost unici in insuccesullor de a descopcri legaturilc vitale ce lipscsc din trecutul nostru stravechi, ~i le vinde pontul ca, dad si-ar da osteneala sa caute prin zonele ce alcatuiau coastelc litorale africane de acum un rnilion si ceva de ani, ar putea gasi ceva ce i-ar avantaja.

Din pacate, acest lucru rarnane inca de facut si in ciuda

~ ,

dovezilor indirecte foarte tentante, teoriei acvatice ii lipsqte

un suport solid. Ea explicit elegant 0 serie de trasaturi speciale, dar cere, in schimb, acceptarea unei ipotetice faze cvolutive majore pentru care nu exista dovezi directe. (Chiar dad, in ccle din urrna, se va dovedi a fi adevarata, ca nu va vcni intr-o

52 I Maimuta goala

contradictie flagranta eu tabloul general al evolutiei mairnutei-vanator din maimuta-de-sol. Va insemna pur ~i simplu ca maimuta-de-sol a treeut printr-o eeremonie mai mult decat salutara a botezului.)

Un argument cornplct diferit de alte ipoteze sugereaza ca, in loe sa evolucze ca d\.spuns la mediul fizic, pierderea parului a fost 0 tendinta sociala. Cu alte cuvinte ea a inceput nu ca un mijloc mecanic, ci ca un semnal. Bucati de piele neacoperite pot fi vazute la 0 serie de specii de primate, iar in anumite cazuri ele par sa actioneze ca semne de recunoastere a speciei, permiland unei maimute cu sau fad coada sa 0 identifice pe alta ca apartinand propriului tip de maimute sau altui tip. Pierderea parului de catre maimuta-vanator este privita pur ~i simplu ca o caracteristica selcctata arbitrar care s-a intamplat a fi adoptata ca insernn al identitatii de catre aceasta specie. Desigur, nu se po ate nega ca nuditatea pronuntata trebuie sa fi facut ca maimuta goala sa fie uimitor de usor de identificat, dar exists numeroase alte cai mai putin drastice de a atinge acelasi scop tara sacrificarea unei haine izolatoarc valoroase.

o alta sugestie mergand pe aceeasi linie prezinta pierderea parului ca 0 extindere a sernnalizarii sexuale. Se pretinde d mamiferele masculi sunt, in general, mai paroase decat femelele lor ~i ca, prin extinderea accstei diferente intre sexe, femela mairnutei goale a reusit sa devina din ce in ce mai atractiva din punct de vedere sexual pentru mascul. Tendinta de pierdere a parului ar afecta ~i masculul, dar intr-o mai mid rnasura ~i cu pastrarea unor zone specialc de contrast, cum ar fi barba.

Aceasta ultima idee poate explica diferentele de sex in privinta parului, dar iarasi, pierderea izolatiei corpului ar fi un pret

Origini I 53

mare numai pentru 0 infati~are sexy, chiar ~i cu grasime subcutanata ca mijloc de compensare partiala. 0 modificare a acestei idei este ca nu a fost atat infatisarea, cat sensibilitatea la pipait care era importanta din punct de vedere sexual. Se poate art,YUmenta ca expunandu-si pieile nude unul altuia in timpul contactelor sexualc, atfit masculul, cat ~i femela ar deveni mai sensibili la stimulii eroticr."La 0 specie care evolua spre perechea-cuplu, aceasta ar accentua efectul excitant al activitaplor sexuale si ar intari sudura cuplului prin intensificarea recompenselor copularii.

Poate cea mai cornuna explicatie data lipsei parului este ca aceasta a aparut ca mijloc de racorire. Iesind din padurile urnbroase, maimuta-vanator s-a expus unei temperaturi mult mai mari decat cea cunoscuta anterior ~i se presupune ca si-a dat jos haina paroasa pentru a nu se supraincalzi. La suprafata, explicatia este destul de rezonabila. Si noi, la urrna-urrnei, ne scoatern jachetele intr-o zi torida de vara. Dar ea nu rezista la 0 analiza mai profunda. In primul rand, nici unul dintre celelalte animale (de aproximativ marimea noastra) din camp deschis nu a procedat la fel. Dad totul ar fi atat de simplu ne,-am p~tea astepta sa vedem lei fara blana ~i sacali tara blana. In schimb, acestia au haine cu par scurt, dar des. Expunerea pielii nude la aer mareste in mod cert sansele de pierdere a dldurii, dar in acelasi timp ea creste ca~tigu1 de caldura ~i riscul de vatamare datorita razelor solare, asa cum stie oricine face plaja. Experientele din desert au ararat d purtarea unei vestimentatii usoare reduce pierderea de dldura prin diminuarea evaporarii apei, dar reduce ~i ca~tigul de caldura din mediu cu 55% din.cifra obtinuta in conditii de nuditate totals, La temperaturi cu adevarat

54 / Maimllta goal1l

ridicatc, hainele mai grele ?i libere, de tipul celor preferate in Fl.rile arabe, reprezinta 0 protectie rnai buna chiar dccat hainele u~oare. Ele opresc patrunderea caldurii, dar, totodata, permit acrului sa eireulc in jurul corpului ~i ajuta la cvaporarca transpiratici racoritoare.

In mod dar, situatia este mai cornplicata decat pare la inceput. Ea depinde mult de nivelurile exacte ale temperaturii mediului srtlc cantitatea de insolatie directs. Chiar dad prcsupunem ca clima era favorabila pierderii parului - adica moderat de calda, dar nu torida - tot mai trebuie sa explicam diferenta izbitoare dintre haina naturala a mairnutei goale ~i cea a altor carnivore din camp des chis.

Exista 0 modalitate in care putem face acest lucru, ~i ea poate da cel mai bun raspuns de parra acum la intreaga problema a nuditatii noastre. Diferenta esentiala dintre mairnuta-vanator si rivalii sill carnivori este ca ea nu era fizic inzestrata pentru a ~a~ni fulgerator dupa prada ~i niei chiar pentru a se angaja in urmariri lungi ~i extenuante. Dar, totusi, exact acest lucru trebuia sa-l fad. A reusit datorita creierului sau mai bun, care a determinat actiuni mai inteligente ~i arme mai ucigaroare, dar in ciuda acestui fapt, astfel de eforturi trebuie sa fi fost pentru ea o incercare uriasa din punet de vedere al rezistentei fizice. Vanatoarea era atat de importanta'Pentru ea, incat trebuia sa sc sup una acestor eforturi, dar, racandu-Ie, este mai mult ca sigur d se supraincalzea considerabil. Probabil d 0 puternica presiune selectiva a actionat in favoarea reducerii acestei supraincalziri ~i arice mid imbunatatire era binevenita, chiar dad insernna sacrificii in alte directii, insa~i supravietuirea ei depindea de

acest lucru. Acesta a fost cu slguranta factorul-chcie care a operat transformarea unci maimllte-v,lnator ell par intr-o rnaimll~a goala. Cu nco tenia care sa ajutc cvolutia pc acest drum ~i eu avantajclc suplimcruarc de iIllPOI'I:tnp lllai rnic.i deja mentionate, devenea 0 varianta viabila. Prin pierde+ea hainei grele de par ~i prin sporirea nurnarului de glande sudoripare pe toata suprafata corpului, se putea rcaliza 0 dcire cons iderabila - nu pentru traiul din ficcc clip.i, ci pcntru morncnrul suprem al vanatorii - cu produccrca unci pcliculc gcneroase de liehid care sa se evapore de pc suprafata mcmbrelor sale incordate §i a trunchiului expuse la aero

Sistemul nu ar avea succcs, desigur, dad c1ima ar fi prca torida, datorita vatarnarii pielii cxpuse, dar, intr-un mediu rnoderat de cald, ar fi acceptabil. Este interesant ca tcndinm a fost insotita de dezvoltarea unui strat de grasime subcutanat, ceca ce indica faptul ca in alte perioade era ncccsar sa se mcntina corpul cald. Dad aceasta pare sa contrabalanseze pierderca hainei de par, nu trebuie uitat d stratul de gnlsime ajuta la mentinerea caldurii eorpului in conditii de frig, far a a stanjeni evaporarea transpiratiei cand se produce supraincalzirca. Combinarea parului redus cu sporirea numar ului de glande sudorifice ~i cu stratul de grasirne de sub pick pare sa Ie fi dat stramosilor nostri care munceau din grcu tocmai ce le trcbuia, dad tin em seama d vanatoarea era unul dintre cele rnai importante aspecte ale noului lor mod de viata.

,

Deci, iata Maimuta Goala, verticals, vanand, purtand anne,

teritoriala, neotenica, desteapta, primam prin asccndcn\a §i carnivora prin adoptiune, gata de a cuceri lumca. Dar ca este 0

56 / Maimura goaia

orientare foarre noua si cxperimentala, iar modelele noi au adeseori imperfectiuni. Pentru ea prineipalele neeazuri vor proveni din faptul ca progresele sale de natura culturala 0 vor lua eu mult inaintea cclor genetice. Genele sale vor ramdne in urrna ~i i se va aminti constant ca, in ciuda tuturor realizarilor sale in modelarea mediului, ea este, totusi, in adancul sufletului o biata maimuta goala.

Ajun~i in acest punct, putem sa-i lasam treeutul in urrna ~i sa vedem cum ii merge in ziua de azi, Cum se cornporta mairnuta goala modern a? Cum i~i rezolva stravechile probleme ale hranirii, luptei, imperecherii ~i cresterii eelor mid? In ce masurii creierul sau computer a fost eapabil sa-i reorganizeze instinctele de mamifcr? Poate ca a trebuit sa faea mai multe coneesii decat ii place sa recunoasca, Vom vedea.

-