Alchimia in progresul spiritual

Partea a doua: Dizolvarea

In prima parte din seria de 7 articole am analizat prima etapa a transformarii alchimice,
Calcinarea, cand egourile sunt socate, scoase din iluzie, dez-umflate, aruncate in abis,
sfasiate de uragane, arse pana la cenusa. Si am stabilit scopul acestei etape ca pregatire
pentru trezirea personala, starea de constiinta cand noi stim cine suntem, de ce suntem
aici si cum noi suntem doar un fir subtire in tapiseria cosmica.

Iar acum sa vorbim despre Dizolvare/ Disolutie.

Este experinta de a fi dizolvat in apele emotiilor, asa cum le experimentam prin lacrimi,
plans, suferinta, sentimentul de a fi pierdut si teama de necunoscut. Si vine ca rezultat al
actiunii de dez-umflare a egoului din faza de Calcinare. Si cum controlul egoului asupra
vietii noastre este eliberat temporar (acest proces nu este complet, pana ce mai multe
experienta similare nu duc la creearea unui nou pattern), noi experimentam structurile de
rezerva create sa protejeze aspectele noastre fragile de a fi, care se bazeaza pe teama.
Teama de necunoscut. Teama de sentimente. Teama de emotii. Teama de a scoate la
iveala cine suntem cu adevarat. Teama de a fi cine suntem cu adevarat. Egoul ne conduce
spre a crede ca daca am arata cine suntem cu adevarat, am fi nu stiu cum raniti, respinsi,
refuzati, criticati, anihilitati.
Originea acestui sistem de credinte de baza ale egoului rezida in copilarie, cand era total
nepregatiti sa ne protejam in majoritatea situatiilor de viata. Asa ca am “angajat”egoul
nostru sa ne protejeze prin ceea ce a creat sub forma atitudinii de “Nu-mi pasa”, parand
astfel reci si de neatins. Sau am folosit poate modalitati emotionale de a confuza si
controla pe altii, si facand asta eram protejati de a fi vulnerabili. Sau am ales poate sa fim
“o fata buna sau un baiat bun” care este un mod prin care traim la limita sensibilitatii, dar
fara a arata gama larga de sentimente, ca sa fim “in siguranta”.
In Dizolvare, folosim in mod activ apele emotiilor, pentru a re-castiga sau a capata din
nou comanda emotiilor noastre, ceea ce presupune exprimarea emotiilor pentru a accesa
si integra elementul central original si necesar din puncte de vedere emotional, care exista
in interior. Este procesul alchimic de dizolvare a scrumului din calcinare in apa (emotie)
astfel ca mai departe sa rafinam materialul compozit al Sufletului. In aceasta a doua etapa
cautam sa aducem inapoi in constienta timpului prezent emotiile reprimate din cauza
fricii de reactiile celorlalti. Majoritatea am invatat inca de mici ca societatea tinde sa
judece emotiile cu duritate, daca nu sunt “acceptabile” , precum iubirea.
Dar iubirea autentica implica totul, campasiunea intelgerii si acceptarii. Nu este
exclusiva, ca sa putem sa stabilim clar acele moduri in care o putem experimenta. Intr-o
stare de Dragoste Adevarata noi stim ca emotiile exista sub doua forme: emotiile
Sufletului si emotiile omenesti. Emotiile Sufletului sunt Iubirea, supararea, mania,
tristetea, si veselia. Emotiile omenesti sunt sentimente bazate pe gelozie, furie- pasiune,
micine, frica, competitie, manipulare. Dar inainte sa dai din cap si sa spui ca aceste
emotii omenesti sunt “cele rele”, uita-te din nou. Caci daca Dragostea le cuprinde pe
toate, atunci ea trebui ca include aceste sentimente dificile. Poate ca Dragostea
neconditionata permite starii de existenta umana sa experimenteze “invatarea” emotiilor,
acelea care ne sunt prezentate aici pe pamant pentru a ne ajuta sa evoluam si sa ne trezim.
Scopul acestor emotii este sa ne provoace si sa ne intareasca in cautarea noastra de a
creste si de a obtine rezultatele cele mai profude din fiecare experienta.
Si s-ar putea sa te intrebi de ce emotiile Sufletului ar include supararea, mania, tristetea.
Majoritatea tind sa creada ca emotiile dificile nu ar trebi sa existe in regatul inalt al
constiintei. Dar in cercetarile facute pe starile de constiinta din viata dintre vieti a fost
decoperit ca majoritatea subiectilor au descris sentimente care sunt parti necesare ale
experientelor de invatare, intre o viata si alta viata. Este o “analiza retrospectiva a vietii”
cand Sufletul priveste catre viata tocmai traita. Si daca a facut orice care merita regretat,
ii pare rau, si simte remuscarea, tristetea pentru ca a facut ceea ce a facut. Aceste
sentimente ne ajuta sa facem schimbari care ne ajuta sa evoluam. Sufletul nostru apoi
alege sa se re-incarneze intr-o viata viitoare intr-un fel care sa corecteze si sa balanseze
greselile pe care le-am facut.

Si nu conteaza ca esti in regatul Sufletului sau in regatul omenesc, emotiile sunt parti
esentiale ale fiintei noastre. Respingandu-le, ele devin grele, aspecte negre pentru noi
insine, de care ne este teama. Alocam atat de multa energie pentru a ne prosti pe noi
insine si pe altii, ca nu noi suntem cei care avem acele sentimente inacceptabile. Lucrul
fascinant apropos de faptul ca ne dezicem de temerile noastre este ca atunci cand ne
confruntam in final cu acele ceva-uri de care ne-am tot protejat, lucrurile in sine nu sunt
atat de rele pe cat fricile pe care le-am avut noi crezand asta. Si multi oameni se
minuneaza cat de mult timp, efort si energie investesc in sentimente, si asta doar ca sa
descopere ca atunci cand sunt re-integrate, sentimentele ii fac sa se simta un intreg.
Teama ca vor fi anihilati de emotii este teama de a te simti in viata. Nu este asa ca e
distractiv ca noi tot evitam lucruri care pana la urma se intampla oricum?

Data viitoare vom vorbi despre al treilea stadiu al transformarii alchimice, numit
Separarea, care este experienta de a cerne scrumul si a descoperi ceea ce este de valoare
in viata noastra. Pana atunci, fii constient de emotiile tale si de cat de valoroase sunt
pentru tine. Si poate ca este timpul sa le accepti ne-conditionat.

***