Pe, Petre Vintiteses liturgique, ensuite ce n'est pas 1a le moment oi liew ce sacrifice. Le vrai sens de cette proposition est intimement lié i Ia lo- ique de 'action liturgique ; il ne s'acquiert, en outre, que par Tap- plication de la méthode historique. Remarquons, en premiére ligne, ue cette réponse des fidéles vient dans I'stmosphére créée par le baiser de paix. L'invitation du diacre: ,.Tenons-nous bien, tenons- nous avec crainte, soyons attentifs a offrir en paix la sainte ana- phore met V'accent justement surla paix en tant qu’élément es- sentiel et initial des dispositions psychologiques nécessaires un vrai sacrifice subjectif, D'autre part, l'étude des manuscrits et des commentaires du moyen-age nous montre que la réponse des fi- doles venait automatiquement » miséricorde, paix, sacrifice de louange", Cette formule est confirmée par une des pritres plus tar- dives de la liturgie en grec de Saint Jacques. En conclusion, les fideles se rapportent, par cette expression, non pas au sacrifice objectif du Seigneur dans la Sainte-Eucharistie, mais aux sacrifices spirituels qu’ils rendent en tant que sujels du culte. Liobscurité de sens de cette proposition est due au fait que le mot paix (py) a passé au cas génitil. Mais cest un phéno- ‘mene tardif produit sous Vinfluence du génitif de la seconde partie de la réponse. Le chant a donné son concours considerable dans cette direction. Le changement du nominati en génitif s'est gliseé Peu a peu sans attirer attention: ce n’était que la postposition dun simple sigma: eeriry < sieiys. LA O SUTA DE ANI DUPA SHISMA. IL, Considerafiunt asupra serisorilor schimbate intre papa Adrian IV sf Vasile Akridanul 4e Prof, TroDoR M. Porescu Arm aritat!) imprejuriile islorie, in care papa Adrian IV (1154—1159), constrans de conflictul siu cu Romanii, ‘cu Nor- ‘manzii si cu impératul german Frideric IBarbarossa, se adresa la 1155 arhiepiscopului de Tesalonic Vasile Ahridanul cu propuneri de unire a Bisericilor, in legitura cu tratativele politice ce ducea in acelasi timp cu imparatul bizantin Manuel I Comnen (1143-1181), Scrisorile schimbate alunci arata deo parle si de alta conceptii caracteristice pentru atitudinea romana gi pentra cea freacd,, cu privire la unire. Scurte, simple, calme, ele sunt to- tusi pline de tile si de idein papalé sau de cea ortodoxt, din nefericire de atunci incd prea grav diferenfiate, pentru a se putea pune de acord in interesul unirii dorite. Interpretate si comentate in cele ce urmeaza, ele vor invedera mai bine poziille deosebite, pe care se giisea cei doi ierarhi, deopotriva dornici si vada re- facut unitatea crestin’, dar avand despre ea in chip firese idei, care nu erat aceleasi, Cele intamplate de atunei pénd astazi n'au facut decit si confirme in chipul cel mai trist, ci Bisericile ni se pot injelege si uni prin chemare la ,,staulul" roman. fn acest sens, epistola lui Adrian IV gi rispunsul Iui Vasile Ahridanul sunt tot atat documente ale shismei, cat sunt si ale incerctrilor de unire, aritind c& unirea nu se poate infelege bine, atét timp cat shisma se va injelege gresit. Scrisoarea papald, incepind prin a face menfiune de shismé, 1) v. La 0 sutd de ont dapa shism’. 1, O iniiatod papal de unre o Bi sertetlor. He Bpistota tat Adrian 1V cure Vasile Ahridmal gt rospuntat acstia (1135), in Stat Telogice, an. VIL (1938-1939), p. 46-89),‘ua 0 aut de nl dupa. shlami 0 socoteste sivarsiti de Biserica greaci, prin despirtirea scaunului constantinopolitan de Biserica roman’, sau, figurat, prin indepar- tarea copiilor de mami. Afectind a spune aceasta cu lacrimi Adrian IV crede ci shisma este opera diabolica : Constantinopoltl s'a despérlit de Roma ,,prin pisma vechiului vrijmag" al neamului omenese, care ,si-a varsat veninul réutati', fcand dint’o Bise- ric& unitaré doud. In céteva cuvinte introductive numai, papa in- vinueste deci pe Greci de a fi provocat ruperea Bisericii_prin invidie 91 neascultare fafa de Roma. Stabilind astfel rispunderea Jor pentru shismi, Adrian IV lasi inc’ dela inceput si se inte- Teagi care este datoria Grecilor si remediul shismei: Supuneres lor Romei. ‘Afirmand intai c& scaunul constantinopolitan s'a despartit de Biserica roman& si apoic& s‘au indepartat copii de supunerea datoriti mamei, papa pare a deosebi doua fapte consecutive, legate cauzal: Ca invidia diabolick a ficut pe episcopii de Constantinopol sd se desparti de Roma si ch pe aceasta cale a neascultérii i-au ‘urmat credinciogiiorientali. Inifiativa si vina shismei, astel pro- vocate, sunt puse in povara patriarhiei de Constantinopol, a caret mandrie a rupt de Roma o parte din crestini, forménd cu ei Bi- seric& proprie. Roma, Biserica ,mam&", a vizut cu durere pi- risind-o copiii nesupusi gi apirdnd in ,locul unitaii" un al dotlea cap si centru cregtin, in Constantinopol Unitatea Bisericii cresline este conceputa deci ca fiind de ordin administrativ si monarhic: Biserica este una prin conducerea ci vizut gi unica, dintr'un centru care el este ylocul unitafi", ga- ranfia. si sensul unilitit bisericesti. Unitatea erestind este cuprinsi si exprimat8, cu alte cuvinte, in papalitate. Cele spuse despre invidie gi neascultare faji deRoma sunt desigur aluzi la ridicarea Constantinopolului ca prim centru crestin in Orient, la tithul de patriarh ,ecumenio", pe care-l poarté episcopii de Bizant, la gru parea intregii Biserici orientale in jurul Iu De observat ci papa simplficé mult si intenfionat chestiunea shismei, si ci aceasta pea uniri, reducandu-le la acte unice si totale: nesupunere, supunere, Din prudenta gi abilitate, Adrian IV ru face procesul istoric al despirfirii Bisericilor, deschizand con troverse ce-i plreau inutile si periculoase. El eviti adic sit pre- 78 ‘Teodor M. Popes cizeze cine si cum anume a-rupt Biserica in doui, pentru a nu provoca prin acuzalii formale si precise nemulfu polemici Renunfind deci s& judece pe oameni, papa numeste doar pe au- torul moral al shismei, care este diavolul, trecdnd cu aceasta cau zalitatea shismei de pe terenul concret si relativ al faptelor istorice iritante pe cel abstract, principial, al unui impuls dela vechiul .vr8jmag al neamului omenesc’ Era de altfel imprudent gi inutil a pune maipe larg problema shismei intr'o chemare la unire, iar obiceitl de a pune desbinarea Bisericilor in seama diavolului era vechi ca si shisma, si poate ci thu Latinii au ficut-o cei dintai, Sub specie theologiae, de putem ice aga, diavolal era socotit de mull inc’ autorul eréziilor. Dupi ce se calificase astiel originea gi caracterul erezillor vechiy se user tari aluzii in acelagi sens si la cele ale inovatillor la- tine), La rindul lor, Latinii nu pierd prilejul de a acuza pe Creci de aceasté odioasé colaborare cu diavotul, nu numai pe terenul ambifilor, cum credea Adrian IV, ci si pe cel al ereziei, cum so- inaintea Iui papa Grigore VM, la douizeci de ani dupi shismé i tot cu ocazia unei incercéri de unire. Pe cénd insit Grigore VII afirma ci pe Greci ,diavotul se sileste si-i abat& prin sine dela eredinja catolica 2) chiar, Adrian IV erufé credinja Gre- cilor si le imputé numai nesscultare diabolici, Aceasté atitudine nu era probabil dictata de convingerea ci Grecii sunt in adevir ortodocgi, ci de faptul, c& pe cand Grigore VII vorbise despre erezia Grecilor intr’ enciclica adresatacrestinilor occidental, Adrian IV scrie unui ierarh grec, pe care vree si-l cistige si si-l folo- seasci pentru aducerea Bisericii grecesti la Roma, Situafia politick in care se giseau unul saltul era deosebitd. Pe cand Iui Grigore VIL i se adresase cu cerere de sjutor impotriva Turcilor impératul de Constantinopol insusi, Adrian IV, inconjurat de adversari, ciuta el sprijinul impfratului grec. Renunfand deaceea la invinuir, care ar fi privit orfodoxia Grecilor, el se mirgineste si le impute doar nesupunere si si le ceard ascullare, facind din shismi 0 simpla chestiune de revenire la simul Romei T) Pairk Foie gi Mibsil Cerslarie. 2 wiquos diabolus per oe ipaum s Bde catholion conator evertre (Enis stols 37, in Migne, P. L. 148, 390), 9ao suth do ani dup shismt Fart a fi renunfat deci cu totul Ia amintirea shismei, papa © face intr'un fel relativ mai putin provocator. constatarea shismei trebuinds-i desigur doar ca motiv pentru justiicarea apelului la unire, ce adresa Grecilor, prin arhiepiscopul de Tesalonic, Ar fi facut desigur mai bund impresie. daci ar fi sculit pe ortodocsi de {invinuirea c& ei att provocat shisma, prin nesupunere fata de Roma, dar Adrian IV era pontif roman, ca si Grigore VIL, plin de ideia unei papaliti{i dominatoare si de destul dispret fal de Grecii shismatici, Degi chemarea acestora la staulul roman se fcea atunci dintr'un motiv ocazional, special, care era de gisit in situajia papii fafa mai ales de Frideric I Barbarossa, Adrian IV pune chestiunea pe plan teotetic general, vorbind despre indreptarea shismei, nicio aluzie la nevoia cel indrepta atunci spre Greci, in cari impotriva Normanzilor si a impiratului german, Papa are méndria sau prudenfa de a nu-si demasca pozitia. Trebuindw-i fnsi un punct de plecare pentru apelul s&u, el il gisesle in des- partirea Crecilor de Roma, iar pentru ca aceasta s& nu aibii toatii aparenfa unei invinuiri si condamnati directe, papa o socoteste opera diavolului, ceea ce fra indoiala era nu mai pulin irilant si jignitor pentra cei cdrora el se adresa astfel. ‘A doua idee a frazei de introducere a epistolei este aceea cc papii sicau dat toati osteneala ca si inlature shisma, Raportand aceasla Ia faptele istorice, insemneaz doar alat, c& in adevar mai amulfi dintre predecesorii lui Adrian fusesera pusi in situafia de a face ceva pentru wnirea Bisericilor, la cererea imparajilor zantini, ameninjati de Turci sau doritori si obfind si coroana im- periului occidental. Grigore VII, rugat de Mihai VII Dukas si dea ajutor Grecilor in nAdejdea uniri, a fdcut in adevar apel la cre occidentali gi chiar unele pregitiri pentru 0 expedifie in Orient, la care el se gindea ot toata seriozitaten gi cu mare dorinji de a castiga prin acest ajutor pe crestinii despirjfi, cari aproape tofi, credea papa, ,agteapti ca intre diferitele plreri si decida credinfa apostolului Petru), Dorinja lui Grigore VII nu s'a im- plinit, cum nu s'a realizat nici expedijia militard, din cauza con- flictului papii intai cu Normanzii, apoi cu Henric IV, in cearta 1) Epistola citre Hesse 1V din 7 Decembrie 1074, ia Migae P. L. 148,386, 80 La o auth de ant dupa shismi pentru investituré, dar Grigore VII poate fi in adevir considerat ca unul din papit cari au gindit gl au voit sa factt mal mult pentru ‘unirea Bisericilor, conceputa fireste ca revenire a shismaticilor la obedienja romana. Dupa el, Urban I (1088—1099) s'a aflat un timp in cores- pondenta }) cu impératul Alexios I Comnen (1081—1118) si a avut cel dintai un succes unionist, aducind la credinfa romani, prin sinodul dela Bari (1098), pe Grecii din Sudul Italie si din Sicilia, alflali sub stipanirea normanda, Antipapa Clement III (1080—1100) lucra in acelasi timp pentru unire, in interesul siu personal, adic al recunoasterii sale, adresindu-se intai mitropolitului gree Toan I al Kievului) si apoi lui Vasile al Calabrici 9}. Tralative mai se- rioase s‘au dus inlre Alexios I Comnen si Pascal If (1099—1118), uunul urmérind coroana imperiului occidental, celalt supunerea Grecilor 9. Cu Calixt II (1119-1124) gi cu Honorius Hl (1124—1130) a schimbat serisori impératul loan II Comnen (1118—1143}, jar sub tul ui Inocentiu II (1130—1143}, ostil Grecilor, a avut discutii Ia Bizant cu Nichita al Nicomidiei episcopul Anselm de Havelberg 9, trimis in misiune diplomatica la Bizant de Lothar I (0) Ja 1135/36. Eugeniu IIL (1145—1153) a scris tui Manuel I Com- nen (1143—1181} in vara anului 1146, in scopul pregitirii oru- ciadei a doua si a insércinat si duct tratative in timpul cruciadet pentru unirea cu Grecii pe arhiepiscopul Henric de Olmitz, folosind sisprijinul regelui german Conrad II, tratative care ins& nu s'au dus. 4) v. Migue, P.-L. 149, 119192. 2} A ee vedes Bernard Lei, Rome, Kiey ot Byzance & la fin dx Xbe siécle, Repports religieux des Latins et de Gréco-Rutses sous le poatfcat Urbain 1 (10881099, Paris 1924, p. 32—4. 3) Mhidem, p. 24 si 37 . 4) Ferdinand Chalandon. Les Comnéne. I. Esti sar le rigne Alexis 1 CComaéne {10811118}. Parl 1900, p. 260s. Bernard Leib op. cit. p. 308312 Ch. I. Hefole—Dom H. Leclereg. Histoire desConcile V, 1, Patie 1912, p. 537-539, 550-551; A. Pichler, Geschichte der kirehlichen Trennung zwischen dem Orieat und Occident,t. I, MUnchen 1864, p. 284; Leo Allatus, De Eecle- slae Oceldontalls atque Orientals perpelua conseasione. Colonlae Agropiaac 1648, col. 626 5] A se voden scrieren Dialog, in Migne P. L. 188, 11391288. at 6Afirmatia c& papii si-au dat mult& osteneala pentru reface tunirea nu este Tipsité do o nuanis de imputare, 08 Grocitn'au fect adic& acelagi Iucra, Menfionarea unilateral a ac{iunii ‘unioniste face s& se infeleagi cd Grecii n’au aritat acelagi zel, ceea ce, sand Ia o parle inifiativele imperiale si sentimentele unora dintre Greci, era adevirat. La vina de a se fi despartit de Roma, cum credea papa, se putea infelege, din partea Grecilor, si aceea de 4 nu fi lucrat mai mult pentru unire. Dati fiind deosebirea de conceplii despre shisma si unire, era natural ca Grecii si nu se fi socotit raspunzatori de cea dinlai si si nu fi doril pe cea din uurma. Dar cregtinii orientali si occidentali vorbeau de mult limbi deosebite bisericeste si nu avean aceeasi idee despre un fapt care privea totusi deopotriva si care era destul de grav, pentru a cere unora si altora si se ridice peste interese si consideratiuni comenesti. Adrian IV vorbeste limba Occidentului papal, obignuit ‘mai de mult si vada in shism& numai vina si rdspunderea Gre- cilor, iar in unire numai datoria acestora de a veni la Roma, ale cirei mari stréduinfe pentru inliturarea shismei fuseser& mai ales 8& profite de orice imprejurare favorabilé, pentru a cduta si-giin- finda autoritatea peste Bizant, aceasta fiind pentru ei in fond, unirea, cum o priviseré gi inaintasii lui Adrian IV. Dac gindul papi mergea i la atitudinea pontifilor romani anteriori shismei, este adevirat ci ei doriseri mentinerea unitafi bisericesti, dar vederile papilor despre situafia si dreplurile Romei fafa de crestinitates Intreagi erau, mai ales dela Nicolae I, con- timporanul patriarhului Fotie, atit de putin potrivite pentru a asigura din partea lor bune raporturi cu respectarea autocefaliei Orientului, incét chiar cand s'au pulut manifesta intent laudabile, pentru mentinerea injelegerii, ea a fost usor compromisa prin acte de provocare, cum a fost mai ales gestul cardinalului Humbert la 16 lulie 1054, de cand se si dateazi nefericita shismi. Trimis la Constantinopol cu ginduri bune, delegatul lui Leon IX strica totul printr'o nesocotinja ca urmari fatale ‘Am dat cu acestea idee de ,laborem multum et studium* pe care inaintagii lui Adrian IV le-au depus, cum zice el, pentru 4 reda Bisoricit unitatea, Exceptiind bunavoinia aratati de Grigore VIL pentru ajulorarea Grecilor i bunele intenfii aratate la inceput de 82 La o suta de ant dup shisma Urban II lui Alexios I Comnen, nu se poate din nefericire spune ceva pozitiv despre straduinfele papale pentru inlaturarea shismnei Grigore VII insusi compromisese raporturile sale cu Grecii pri ccurajarea alaculai Normanzilor asupra imperiului bizantin in Epir Ja 1081. Urban Il ardtase, in cele din urma, Ia Bari cum inje- legea unirea, Pascal II se exprimase categorie despre recunoa- sterea primatului papal gi_redarea patrimoniilor Iuate Romei ca prima condifie a unirii), Scrisorile Iui Ioan IT Comnen eatre Ho- norius II au oarecum caracter de controvers, iar Eugeniu IIL ficcuse imposibilé 0 in{elegere cu Grecii, in urma sustinerii proiec- tului franco-normand impotziva Bizanfului, dup cruciada a dour Facand suma ostenelilor papale pentru unirea Bisericilor, rezul- tatul este deci mai de grabi negativ. Papii réspunseseré mai mult la inifiative bizantine si urméiser’ asigurarea primalului lor sau ‘8 unor avantaje necesare pentru moment, privind tratativele des- chise de Greci ca prilej pentru a impune gi Orientului dominatia lor. Jn acest spirit concepand si asteptind unires, se poate de- sigur spune ci papii au finut mult la ea, — si fireste aga o in- telege si Adrian IV, dup& cum arata scrisoarea sa_catre Vasile Abridanul. Afirmatia papii, c& predecesorii hui au arétat mare in- teres unirii, In sensul supunerii Grecilor, este intru totul adevarata. Intentia papal o trideazé {ard indoialé si formula ,beati Petri successores", care'nu este pusi la inceputul scrisorit din in- tamplare sau din simplé obignuinjs de cancelarie, Convins a fi turmagul lui Petru, Adrian IV vorbeste ca un sef suprem al Bie sericii, nu ca s& trateze cu Grecii unirea, ci ca si-i cheme cu au- foritate Ia ascultare. Casi nu fie indoiali asupra actului de au- torjtate papal’, Adrian IV {l justifick indata cu datoria sa de a purla grija de ,toate Bisericile stabilite in Iumea intreagi", in calitatea sa de urmag al Iui Petru, chiar dack nu se poate com- para in virtute cu apostolul. Sentenfios si precis, desi moderat in forma, papa afirma universalitatea si suveranitatea competentei socotind astfel in tea sa supremé, iar pe cei neaflati sale in conducerea_monarhi principiu incontestabila autori 1) A se vedea episola citre Alexios 1 Comnes, dela 1112, la Ch. J Hiiele-Dam H. Leclerog, op. cit, p. 538—$39, in noth 83Teodor M, Popesew alunei sub aceasta autoritate, ca sustragi ei in mod incidental si provicoriu, obligali find totust st asculte glasul solietudinis pa- pale. Si pentru a intiti impresia ci indeplineste cu aceasta un mandat divin, ca insusidreptul ce-i vine prin succesiune dela Petru, Adrian 1V citeazi cuvintele profetului Ezechiel (XXXIV, 4), cuvinte dupa care el ar fi grea vinovat inaintea lui Dumnezeu, acd n'ar indrepta situatia, inliturdnd shisma. Citatul ales este semnificativ 4) si indreptateste pentru Adrian IV aplicarea la Greci unor pilde evanghelice, care pun pe pap’ in locul Mantuitorului si fac din ortodocgi drahma pierduta, onia riticiti, pe Lazar cel mort, Pildele sunt aplicate succesiv, in ordinea crescinda a gra- -vtitii si importanfe lor pentru cazul Ia care se refera. Raportate la Grecit shismatici: pierduti, rétécifi, morfi, ca drahma, ca oaia si ca Lazir, — ele trebuiau si arate si greulalea primejdiei in care+i pune despéirfirea lor de Roma, si datoria papii de a-i ciuta, aduce gi invia, ca Mantuitorul. Raportul dintre pap si ortodocgi este exprimat astfel figurat fn imagini si cuvinte ce pun intre Roma si Orient o distan}é mo- ralé-spirituala enormé, care nu poate permite Grecilor iluzia, c& ar putea fi vorba de disculi si ined intre egali, in refacerea un tilit bisericesti. Dup& ce s'a arilat dator s& inlélure shisma din gia ce trebue s& poarte Biserici din lumea intreaga, in calitate de urmas al lui Petru, Adrian IV se ridicd cu mult mai sus 3i vorbeste shismaticilor pierduli, rtciti si morfi,ca Mantuitorul insusi Urmagul Ini Petru face indati pe vicarul lui Hristos gi vorbeste in ntumele Lui, El nu se adreseazi ca frate la ffi, el nu cheama Ja unire cele dou’ pérfi desbinale cumva prin vina améndorora el nu face apel la ceea ce se putea numi sentimental uniii in spiritul solidaritatt erestine, al dragostei si al stimei reciproce. El vede din intljimea-i cereasca pe Greci in primejdie de moarte si-i cheami la viafa, sub forma invitarii lor in Biserica romana. Ei sunt raticiti, ef i cauté; ei sunt pierdufi, el fi salveazé. Act de datorie pastorala a ierarhului suprem, chemarea lor de citre el este si un gest de graie, fapta de auloritate, dar gi de buni- 1) Geen ce era aruncat a°afiedus induntr, ce ers bolaey n't vindeost, ee era plerdat naj cautat si ee era rupt aa legat 84 Le 0 aut de ani dup shiama voinfé, nu alat meritata de Greci, cit indreptaté spre ei din harul pontifulul Romel, care urmeazti exemplul Fiului lui Dumnezeu, pogorit din cer gi umilit, pentru méntuirea oamentlor. Aceasta, dupi sensul ideilor gi dupa rostul pildelor invocate, fiindc& de forma cuvintele sunt oarecum afectuoase, pentra a atenua efectuljignitor al aplicdrii unor asemenea imagini cu pierduti rildcifi gi morfi, orlodocsilor. Nevoind si vorbeascé acestora ca un frate, papa tine si le vorbeasca totusi ca un parinte, care chiamit ‘casi pe lili riliciti. Cu aceasté chemare parinteascil si cu autori- talea inerent& calitaii, introduce gi justfica el aplicarea la ortodocst 4 pildelor de mai sus: cu datoria urgenta de a aduce pe copii la sinul Bisericii, care este ,locul unitafi", dupa obignuita identifi- care a Rome’ cu mama" tuturor crestinilor. Chemandu-i ins’ ca pe copii si ciuténdu-i, cum adauga indatd, ca pe drahma cea pierdut®, papa nu o face rugind sau invitand, ci mustrand .cu timp gi fara timp", dupk porunca apostolului, ca pe uni care ne- socotesc cuvintele invataturi Este deci clar, c& el nu infelege s& stea de vorbi cu ei, cu neascultatorii, cu pierdutii. El lucreazai din proprie inijiativa gi di oficiu: din oficiu divin. $i dup ce a motivat cu porunca profetului si a apostolului pe cei ce nesocolesc invalatura, se compari cu Mantuitorul insusi, care, .fiind Domnul slavei gi care avand toate {n_puterea Sa, a facut si se plece cerurile si S'a pogorit, si primind chip de rob, S'a degertat pe Sine, pentru ca oaia cea pierdutt si fie redata turmei ei". Instruit de pilda Méntuitorului Iumit deci Adrian IV binevoesle sa coboare, ca si El, din tnaljimea supre- rmului scaun si a funcfiunii sale pontificale, ea, chemand pe Greci, si readucd Ia turmé oile riticite. Papa o spune cu aerul a erede cc mirinimia sa se aseamand in adevar cua Mantuitorului gi ci solicitudinea arétat& Grecilor este din parte-i si un act de umilin( Intre el gi shismatici este, figurat vorbind, distanfa dintre cer §j plant. Cautarea oii raticite este de aceea oarecum o fapta de pogorimant, ca actul dumnezeesc al mantuirii lumii, pentru care Dommul a fécut si se plese cerurile, luand chip de rob. Dac papa voia sA Invefe cu aceasta pe Greci cat de mare este depirlarea dintre el si ei, aseménarea ce faicea era in adevér cea mai potrivita, El [a indljimea Mantuitorului, ei in prépastia ofi ritécite. Ce putes 85‘Teodor %. Popescu si le arate mai bine, c& la aceastt diferenfii de nivel era din partea papii un gest de suprems Luuavoinja ciularea Greeilor, iar din partea acestora o datorie fafé de propria lor mantuire, ca si rispunda firé intarziere chemétii papale ? Socotind poate ci a convins pe arhiepiscopul de Tesalonic de realitatea acestei situali, Adrian IV il invité, in chip de concluzie 1 celor spuse, ca si poarte griié de infiptuirea gindului papal Binevoind, dupa aceasta lectie de primat roman, ai se adresa ca wunui »frate in Hristos", Adrian spera desigur ca ierarhul grec sii se simti magulit de aceasta inalt& mérlurie de considerajie din parte-i gi si lucreze cu tot zelul, in sensul indemnului ce i se da de atat de sus. lar pentru a intemeia si mai mult necesitatea si ‘urgen{a acjiuaii unioniste, in interest! cireia Vasile Ahridanul este din nou invitat s& Iucreze .in toate chipurile", papa ti amin- teste cu insistent, de dowi ori la rand, c& Biserics este una gi nu poate fi decat una, si unul chivotul sfinfirii, corabie unicé, in care, numai, se pot méntui de potop tofi credinciosii, Conducitorul tuturor credinefosilor, adunafi in aceasta corabie salvatoare, este Petru, ceea ce este a se intelege paps. Desi ideia primatului papal era destul de clar exprimata cu aceasta, Adrian IV stirue asupra lui, intemeindw-1 si pe argumentul sfintei Tradifi, care putea si impresioneze pe orlodocsi. Dar pen- ttuci papa nu putea si invoace ceva precis in aceasti. privinta, se mulfumeste st afirme in mod general, desi categorie in forma, & sfinfi Parinti, luminafi de Dubul Stént, au poruncit" ca Bise- rica romana si aibii suprematie absolut& asupra tuturor Bisericilor 1) si au hottit ca ea si fie ultima instanfa de judecata. Cind si cum au ,poruncit® sfinfii PSrinli primatul papal. dreptul Romei de a judeca in ultima instanté, Adrian IV nu spune. Coca ce s‘ar fi putut cita in aceasta privinfé, erau canoane falsi- ficate, sau privitoare Ia cazuri speciale: Canonul al saselea al si- nodului I ecumenic, in forma-ifalsificatt in Apus, pentru primatul Papal, si canoanele 3, 4 si 5 ale sinodului dela Sardica (342 sau 343}, pentru dreptul de apel le Roma. Se sfie c& al gaselea canon 1) De notat cd papa obiqnueste st vorbeased despre Biserit, la singul ‘sf numa in mod exceptional despre Biserici 86 ba 0 suta de ani dup shisma, al sinodului I ecumenic a fost cunosciit in Apus de timpuriu in ‘mai multe variante si interpreta, dintre care unele afirma primatul papal ca hotirire a sinodului I ecumenic: Ecclesia romana semper habuit primatum ). De forma falsi a canonului al gaselea al sino- dului T ecumenic a cdutat si fac tz, in favoarea Romei, Pascha- sius de Libybea, reprezentantul ei Ia sinodul TV ecumenic, unde inst s'a dovedit cu originalul grec al canoanelor, c& adausul latin este fraudulos4), Cat priveste canoanele 3, 4 si 5 ale sinodului dela Sardica, pe care se baza dreptul de apel la episcopul Romei, ele erau dictate de situafia in care se gisea_atunci sf. Atanasie cel Mare si prevedeau nu obligatia, ci posibilitatea pentru un episcop depus de sinodul provincial si fact apel Ia Roma gi si fie judecat din nou de episcopi din provincia vecina, putand asista si prezida delegati ai papii}. Dela aceasta pana la un drept formal de ju- risdictie papal universal, cum au fost interpretate de Roma ca- noanele de mai sus, este 0 deosebire importanta. Pentru Orient, care le-a primit tarziu, canoanele sinodului dela Sardica au ramas mai mult documente istorice, decat hotariri canonice obligatori 4). De notat, de altfel, c& autenticitatea acestor canoane a fost pusé in disculie cu argumente serioase 9). Socotind reunirea Bisericilor ca o restabilire a unei situati de drept bisericesc, cileate de orlodocsi, Adrian IV cere lui Vasile Abridanul si Iuereze pentru infiptuirea ei, expriménd in céte trei termeni si opera de sdvarsit si motivul pentru care ea trebue ur- 1) v, Taterpretato codicis Ingirami, la Ch-JHeleleDom H Leclerea, op city tI, 2, p. 1195-1196, precum 4 alte interpreis, ibidem, p. 182~1202: Observations sur fe sixiome canoa du concile de Nicve; deasemence p. 1152, 1139-61, 116162, 2) Tbidem, p. 1153. Tenace de Doellngor, LaPapauté. Son origine au moyen {age et son développement jusqu'en 1870. Avoc notes et docsments dev, Friedrich, ‘Traduction frangise de A. Giraad-Teulon, Paris 1904, p. 20 91287, nota 84. 3) ¥. ChoJ. Helele—Dom H, Laelereg, op. cit, tL, 2, po T59—T71, in eosebi . 776 4) Comp. L. Duchesne, Histoie ancicnne de 1910, p- 226; Tgnace de Drllinger, op. cit ps 15 5) De J. Fridvich, v. C.-T. Appendice A. Lineuthentité des canons de Sardiqne, ln Tonaes do Drlingr, op. et, f 300 —400 qi p. 780, nota 65 Bibliogratc Ia J.P. Kirsch, Kichengeschiche, 1, Die Kirche in der aatiken riechischrimischen Kulturwelt, Freburg im Breisgau 1930, . 390, a, 78 glise, tM, ed. 4, Parie 87mérité de el: inliturarea desbinarii, unirea Bisericii, legarea pe- retelui rupt, pentru jubirea do Dumnezcu,"pentru méntuirea sulle ‘ului, pentru dobandirea slavei netrecitoare. Invitatia de a face aceasta este exprimata cu energie: ,Vigilanter adverte’. Lucrul trebuia inceput chiar cu adresantul epistolei papale, cu arhiepi- scopul de Tesalonic insugi si desigur cu cei din eparhia sa, apoi trebuia si treacd la ceilalfi: ,Primum apud se, deinde in aliis" Vasile Ahridanul era facut astfel agentul unirii in Bisetica greact. Recomandarea acestei propagande treptate, care avea s& inceapi cou adeziunea Iui Ia ideia papala, era prudenté. Se incepea cu in- vvingerea rezistenei socolite mai mici gi se urmérea intaiu un succes partial, care avea si facé impresie asupra altora si si dea tncre- dere si rezullate si pentru restul operei, In situafia sa de cel mai insemnat ierarh ottodox in partea ‘apuseani a imperitui bizantin european sicu valoarea personal a lui Vasile Ahridanul, bine cunoscut si prefuit la Constantinopol, era desigur un mare castig pentru Roma, De aceea papa stirue si-l convingi a se face pro- pagandistul neobosit al unirii, a uni turma cu Biserica”, a aduce Ja staulul fericitului Petru, céruia Domnul i-a poruncit si poarte srija lor, pe cei cari se mirturisesc oi ale Domnului", Este evident ci primatul papal este motivul principal i ra fiunea suficient& a acestui indemn a unire, aga cum Adrian IV s'a exprimat chiar dela inceputul epistolei si cA pentru el nu exist turma, adic& Bisericd, decit in numele fericitului Petru Mantuirea sufletului, ca motiv de hotérire pentru actiunea ceruti lui Vasile Ahridanul, poate s& fie 0 indicatie pentru ideia cf nu exist mantuire decat in Biserica romani si in aumele papii, asa cum nu existi turma crestin’ decat sub conducerea lui, cea dela Petru. Amintind de grija de oi, porunciti acestuia de’ Domnul, Papa prezinti din nou actiunea sa ca pe o datorie de pastor su- prem al tuturor crestinilor. Cé acesta ii era gindul, araté fraza urmatoare, in care, trecdnd asupra sa grija lui Petru, papa spune c& nu cauti laud Iumeasca si slavi trecatoare, ci indeplineste slujba de pistor. Pe aceasta el trebue s'o stivargeascé neapirat, facand tot ce poate pentru folosul celor incredinjafi slujrii, mar- turisindu-se de rigoaro ycorvul tuturor servilor lui Dumnezeu'. Si avind si termine cu aceasta aritarea motivelor, care-i dicta che- 88 [La 0 sutd do ant dups ahisma, marea Grecilor la Biserica romani, Adrian IV aduce intru sus- finerea actiunii sale exemplal Mantuitorului, care, pentra a invia pe un mort, s'a dus El insusi la mormént ‘si a licrimat, zicand vLazire, iesi afara!* Papa ar fi nevrednic de ,talantul" ce i s'a Incredinjat — conducerea suprema a Bisericii — dac& nu ar purta tijd de cei pe care ii poate ,invia cu sufletul” Acesta este deci sensul chemérii ortodocsilor Ia unire: ea ‘este invierea lor. Shisma este un mormént, Roma este viafa. Che- mand pe orlodocsi la sine, papa ii inviaz’, ca Domnul pe Lazir- Neputind si imite ins& intra totul exemplal Mantuitorului, cu care apa, listind otice modestie, se compari de mai multe ori in epi- stola sa, el mu se duce insuyi Ia mormént, oi isi trimite chemarea si lacrimile prin doi curieri, Balduinus si Balditzioninus, pe care wpioasa adunare”, desigar a cardinalilor, i-a insircinat cu misiune ciitre impiratul de Constantinopol, Manuel, .prea iubitul sti fiu", Adrian IV fi recomanda arhiepiscopului de Tesalonic, intre altele in numele fericitului Petru si a scaunului apostolic, incheind astfel sorisoarea cu o nous menfiune indirect a primatului papal. Ex- primandu-si apoi dorinfa de a primi inscris gliri despre stindtatea arhiepiscopului de Tesalonic, papa indulceste epistola cu o for- rmulé de amabilitate oarecum familiar’, care avea s'o facd mai pliculé si si indatoreze mai molt Ia rispuns pe destinataru! ei. Trebue recunoscut de altiel, cd intreaga epistold este scris& in ton refinut, calm, ales pentru a fimai plécut. Desi pretentioas in fond, expriménd idei care nu puteau si fie primite de ortodoesi, epistola evita tonul aspru si agresiv, care putea s& nemultumeascdl si ici provoace in chip inutil. Comparati de exemplu cu episiola apii Pascal I citre impératul Alexios I Comnen, a lui Adrian este lipsité de unele accente tari. Pe cind Pascal II ceruse ca ppatriarhul de Constantinopol sisi indrepte indirétnicia de pana atunci si face precis si firé ocol invitajia de a i se recunoaste primatul, patriarhul avand a se conforma indicafiunilor date de ‘rimisii papali si neputand fi vorba de discufii asupra deosebirilor in dogma si practic bisericeasc’, decat dupa preslabila supunere Romei, Adtian IV eviti s& complice, fie si eu aluzii Ia deosebi- ‘le doctrinale si rituale, chestiunea uniri, care pentru el pare a se reduce la recunoasterea primatului papal. Aceasta nu insem- 89Teodor M. Popescu rneaza desigur cd, pentru cazul supunerii Grecilor, Roma nar fi Incereat apot si le impund dogs, dack uu gi sital su; dax Adrian IV nu vrea si ingreueze pentru moment problema cu ce- rinfe, care sunt pentru Roma secundare fajé de primatul papal. El se mangineste la esenfial si-l prezinti Grecilor pe un ton, in care autoritatea sa incearcd a fi pontificalé, dar si paterné, desi fara slabiciune sentimentalé. Afeciiunea lipseste din epistolé, desi la inceputul ei papa vorbeste de lacrimile sale pentru shisma si la slargit de ale Mantuitorului pentru moartea lui Lazar. Aceasti rezervé de ton ti este diclatd papii de insusi scopul serisorit. El vrea s& cAstige pentru unire pe unul din cei mai in- semnafi ierarhi din imperiul bizantin si din Biserica ortodoxa, pentru fa putea face apoi prin el mai mult, Scrisoarea ce-i trimite deschide doar, nu trateazi, problema unirii, Pe aceasta o punea papa pro- babil imparatului, sau, dacd lucrurile ar fi mers mai departe, pa- ‘riarhului de Constantinopol. Era inutil si imprudent si se punk deodata, dela inceput, toate datele problemei. S'ar fi ingreuiat fard Indoiald tratativele si s'ar fi fZcut poate chiar imposible. Pentru o deschidere de discutie, era suficient un singur Iucru, care de fapt cera cel mai important: primatul papal. Adrian IV il prezint& ca instituit de Mantuitorul si recunoscut de sfintii Périnfi, se socoteste uurmag al Iui Petru, in autoritatea si grija sa pentru Biserica intreags si vorbeste indeplinind oficiu de pastor suprem, care nu vrea decat binele turmei. Renunfénd la alte consideratiuni si ferindu-se si faci polemic, el crede a putea si convingé pe alfii de necesitatea unirié sub semnul primatului papal, cu insisi convingerea sa de a avea acest primat. Dacd putea sa castige pentru punctul sku de vedere pe arhiepiscopul de Tesalonic, era desigur un prim si mare succes. A fi spus mai mult, ingemna a putea s& piarda totul gi a pune inet 0 piedicé in calea uniri. Cele scrise Ini Vasile de Abrida aveau si ajungi Ia cunostin{a publict. Ce impresie ar fi facut la Constantinopol si in intregul imperiu bizanlin incercarea de a trata chestiunes unirii cu un singur ierarh, care nu era geful Bisericii de Constantinopol si de @ © pune in totalul ei, evitandu-se calea indicaté pentru o solutie convenabili? Papa ar fi plrul c& urmiregle s& producé diversiuni si poate shismé in Biserica o1lo- doxa gi ar fi agravat raporturile dintre Latini si Greci. Ceea ce faicea 90 Ea 0 suth de ant dup skis el prin scrisorile trimise la Tesalonic si la Constentinopol era 0 Iare de contact cu Greci, print'un ierarh de seama si prin imparat Era chestiune de elementer tact diplomatic a nu cere fotul dits'o- data si a nu intrebuinfa ton de somafe, ca ali pap. Fiind un prim cuvant adresat Grecilor prin Vasile Abridanul si deci un act de captatio benevolent, epistola lui Adrian IV trebuia scrist pe un ton, care si merite réspunsul asteptat Dac acest réspuns n'a fost totusi favorabil, este Iucru ex: plicabil, Precautiunile de ordin stilistic ale papii nu puteau si as- cunda fondul chestiunii, nici sentimental de monarh bisericesc, et care vorbia Adrian IV, Problema era mai grea decét o punea papa si simpliicarea ei, prin reducere le primatul papal, au era de na- {urd sf uyureze soluia, dimpotrivi. Acordéndu-sidreptel, in schimbul rezervelor de ton, de a vorbi tolusi ortodoesilor nu numai dela Iniljimea lui Petru, ei chiar a Méntuitorutui, prin pilde evanghe- lice jigntoare pentru ei, Adrian IV nu putea si primeasca decét un rspuns negativ, si cea mai respectuoasi si mai demné forms, in care i se putea da, a fost, din fericire pentru papa, cel al lui Vasile Abridanl Réspunsul arkiepiscopului de Tesalonic incepe direct si simplu, vreo formula introductivé, confirménd citirea scrisorii papale si deci primirea ei. Dela prima fraz3, rispunsul dovedeste stipa- nirea de sine, indemanarea si finela autorului, Calm, neintimidat de iniljimea dela careise vorbise, intorcdnd papii, in loc de oma- sit, aproape propriile-i cuvinte, consimfind de polite(é la acele apre- cieri de sine gi redandu-le chier cu oarecare emfazé, pentru a le invedera efectul, Vasile Ahridanul nu trideaz nici sfiala, nici nemullumire, Se adreseaz4 papii Ia singular, aga cum i se vorbise si cum se obignuia, desi respectuos intru totu. [a atitudinea-i demni, moderatt si indatoritoare, arhiepiscopul de Tesalonic pune totusi © nuanf spiritualaironic& chiar, care este cu atét mai mult de bun gust, cut cat este discreta gi naturalé. Cei cari vid in expresiunile Tui elogioase si admirative pentru papi mérturii de totala, auten- ticd si benevola acceptare a proeminentei pontifcale, n‘att observat bine spirtal care dicteaza intiegul eéspuns al Jui Vasile Abridanul Peste recomandatia de sine a lui Adrian IV, care i se prezenta otTeodor M. Popescu cea urmas al lui Petru si imitator al lui Hristos si care, revendi- cand auloritaten supremi si juriadictie univeraala, socotea ed ate- nuiszi electal pretenfillor sale ou declaralia de grjé pastoral ce poarti shismaticilor pierduli, ritéciti si mor{i, arhiepiscopal de Tesalonic pune cu fineld un granum salis, accentuand impresia cuvintelor papale prin insigi redarea lor mai mult sau mai putin hiperbolica. Indlfimea cugetisii*, ,profunzimea umilinfei*, .largimea iubiri” si a dispozitici sulletesti a papii, capabil sé cuprind’ cu afectiunea sa pe crestinii din toata Biserica, pe care Vasile Ahri- danul arati ale fi ,injeles" din epistola Iui, nu sunt atat logit aduse papii de ierarhul grec, cit ecoul propzilor pireti ce avea papa despre sine, ecou redat de arhiepiscop cu o nuanté de exa- ferare, care si fac mai evident excesul de incredere papal in autoritatea romana. Inainte de a ardta ce gindeste cu privire la apelul papit si la spiritul in care el este conceput, Vasile Ahri- danul inmulfeste in adevér mérturile de stima pentru papa; dar dacit infelege i primeste fad rezerve bunele intentii ale papii, ca purtitor de grija pentru toli crestini, arhiepiscopul de Tesa- Tonic igi rezerva cu aceasta dreptul de a se mira si de a protesta ca Adrian IV vede in ortodocsi crestini pierduli si morfi. Cu cat pare a recunoaste mai bucuros cinstea cuvenité papi i a primi chemarea la unire, cu atét Vasile Abridanul se crede mai indrep- Lait si-si arate nemulfumirea de a se vedea pe sine si pe ai ‘sii treculi in randul rétdcifilor, pe cari papa declara a-i chema la adevar si la viat4, voind si se ia aceasta ca un semn de mare alenjie si bundvoinja din parte-i pentra ortodocgi Cat priveste aceasta chemare, Vasile Ahridanul declard c& 1 recunoscut in ea glas de parinte si de pastor, ba chiar de arhi- pastor, purtitor de geija pentru fii instrdinafi, pentru oile rat pentru indreptarea celor rele. Aceasti purlare de griji este fireasca i papa e in mésurd s'o arate, lerarhul grec o infelege gi o primeste? de aceea si rispunde ci 0 recumoaste si cA se intoarce spre cel care il chiama. Dar cu aceasta el face locmai dovada ci nu este fiu ratécit, nici oae pierduti, pentruci cei cari ar vrea in ade- vir ef ee indepirtere de turmi n'ar mai asculta gi n'ar réspunde chemirii de parinte si de pastor. Mantuitorul insusi a spus cé 92 fun 0 aut de ant dup shismi oile nu cunosc glastl celui striin, ci mai de graba fug de el Recunoscand deci in chemarea papii glas de pastor si intor- ccandu-se spre el, prin acest rispuns, arhiepiscopul de Tesalonic dovedeste a nu merita si fie socotit el si orlodogit fii ratdciti gi oi pierdute. Cu aceasta, in chip demn gi logic, el respinge invi- nuirea ci ortodocsii sar fi indepartat de turma crestini, precum si oprobriul ce aruncd asupra lor o chemare facuté in spiritul epi- stolei lui Adrian IV. Se injelege acum mai bine, care este sensul si spiritul de- claratilor de stim pentra papa, facute de Vasile al Tesalonicului Ja inceputul raspunsului sau. Respectuos si atent cu pontiful roman, cl injelege cu aiat mai mult ca si acesta si arate ortodocsilor stima cuvenité unor buni crestini: respect pentru respect. Dac Adrian IV este pirinte, pastor si arhipastor, ortodocsii nu sunt pentru aceasta instrdinafi si raticiji; dimpotrivé, réspunzand Ia Ja glasul lui, il cinstesc ca unii din familia si din turma Biserici, ‘Adrian IV trebuia cu alat mai mult s& infeleagi. Pe cand el aresea si jignea, vorbind ortodocsilor ca unor pierdul, ei il cinstesc si resping in acelagi timp ofensa, prin insusi faptul ca raspund astfel scrisorii Iui: Rispund la invinuire 9i la jignire cu recunoastere de cinste, dar se si api totodati, de acuzafia de a fi aga cum ii vede papa. Se bucura auzind glas de périnte, dar ‘nu pentru ei este chemarea ce el le face. $i nu chemarea in sine se respinge, ci infelesul ce ea are. Glasul pirintesc se ascull& cu placere, dar motivul chemarii ma se primeste. Este ca si cum Vasile Ahridanul ar spune: Daci te recunoastem parinte, este pentruci sunlem fi, si dacd suntem fii, nu se cade s& fim chemali ca nigte strain’ gi ratacili. Prin insugi faptul c& primea si raspund& uunei scrisori ca aceea pe care 0 primise, Vasile al Tesalonicului onora pe papa. La marturia de cinste, el adaugi insi expresia surprizei si nemulfumirii sale, de a se vedes tratat in chip injurios Jn Toc de a nu raspunde sau de a riposta cu violenfa, el giseste mai potrivit si arate papiicinste, ca unui parinte, dar si-i spund lotodats ch ortodocsilor le trebue vorbit altfel. Pentru a nu avea papa si se plangi din partea lor, arhiepiscopul grec i rispunde frumos, Pundnd in acest réspuns mérturia unei neconditionate stime, el este insi indreptafit s8 adauge si expresia nemulfumirii sale. 93Teodor M Popes Avand drept la explicafii ila satisfactie, arhiepiscopul in- treaba apot pe papti despre aplicarea pildelor evanghelice la orto: docgi, intr’o forma a cArei simplitate face intrebarea cu atat mai hhotiritd; Ce legitura are cu noi parabola oii ritécite sau a drah- mei pierdute? Ca si cum lar privi in ochi pe inaltel pontif, ierarhul ortodox cere scurt si direct explicalii pentru intrebuin- {area acelor pilde, a céror aplicare la ortodocsi este scandaloas’. Si pentru a-si sustine interpelatia, Vasile Ahridanul afirma cu tarie, nu numai ci ortodocsii au constiinja de a se gsi in sénul Bisericii si ci deci nu merité si fie sinsultali" astiel, ci c& slaw neclintiti chiar pe marturisirea lui Petru, marturisind adica si pro- poveduind pe Cel marturisit $i propoveduit de Petru insusi: de Petru, se subinfelege, la a cirei aulorilate se refers Roma, dar 8 clrui martutisire ortodocsii 0 fin intocmai pentruct papa vorbea si cu. autoritatea sfinjlor Paint, 4 cltor mirlurie 0 invocase vag in sprijinul primatului si al juris- diojiei universale, Vasile Ahridanul, simjindu-se la largul su, afirma ci ortodocsii fin fird nicio schimbare hotitirile sinodale ale sfinfilor Parinti, si ca nu inoveazd si nu adaugé nimic cuvis telor evanghelice si apostolice, nici mécar o cirtd sau un iol Cu aceasta, arhiepiscopul de Tesalonic aduce chestiunea pusi de apii peterenul siu: dela primat la orlodoxie, dela drept si admi: nistratie Ia dogma si la credinjé. El nu discuti autoritatea epi- scopului Romei, dimpotriva 0 recumoaste in principiu: Nu respin- gem nici numele de fi, nu contestim nici pastoria ta. Atins inst In constiinja si méndria sa de orlodox, prin pilde jignitor aplicate Bisericii sale, Grecul apr ortodoxia cu o ugoara ridicare de ton, in cuvinte care sunt indirect gi o aluzie la inovatile latine. Pen- truci sustinerea ortodoxiei anume in forma aceasta, c& Oriental nu s'au ating nici macar de o literd din sf. Scripturd si n‘au schimbat hotarrile sinoadelor, insemneaza nu numai cd ei au rémas credinciosi invituri biblice si tradifionale, dar si c& acest huceu ‘au Lau féicut in schimb Latinii, Este clar c& se gindeste in primul rand la Filioque, ca schimbare in simbolul credinjei. Formulata astiel, subtil si energic, apirarea devine insi- nuanla, indreptand spre Latin ‘varful unet acuzatit indirecte. Ei nu puteau, desigar, sii se apere de invinuirea de a fi introdus 94 Ya 0 autt de ant duph shisms inovatii. Desi papa pusese in discufie nu credinfa ‘orlodocsilor, in raport cu cea latina, cl indepartarea lor de Biserica romana, Vasile Abiridanul, gisind c& pentru aceasta mu trebuese tratafi ortodocsti ca fii pierdufi, riticifi si morfi, pune chestiunea pe terenul pe care numai se putea rezolva hotirltor pentru situafia ortodocsilor in sanul Bisericit si fa{& de Roma, pe terenul eredinjei, Roma afirma suprematia sa si cerea supunere. lerarhul grec afirma or- todoxia si — mirturisind respectul siu pentru autoritatea papal — cerea gi respectul ei pentru credinja sa dreapta Intra afirmarea fidelitatii, cu care este finuti de ortodocst in- vifitura cresting, arbiepiscopul citeazé ca temei cuvintele grave ale stintului apostol Pavel cétre Galateni, dupa care credinta pre- dicaté de apostol nu trebue schimbaté nici chiar dac& el insusi sau inger din cer ar invija allfel, Cu aceasta, pentru a fi mai precis, Vasile trece la o deosebire ritual, cen privitoare la s&- varsirea sfintet euharistii, in care, temandu-se de anatema aposto- Iului neamutilor, ortodocsii respecta sensul si practica veche, ri- dicéndu-se peste umbra legii iudaice. El nu numeste azima latina, dar este clar c& la ea se gindeste, gi socoteste practica orlodoxd — se infelege a painii dospite—ce find de acord cu traditia apo- stolicd si cu sensul cel nou gi inalt al evangheliei, Azima este Painea umilinfei si a suferinfei iudaice; painea dospité este a ve- seliei si a harului din foigorul cinei celei de taind. Azima core- spunde deci Vechiului Testament, painea dospita Noului Testament. Intrebuinfand azima, Latinii au rimas cu alle cuvinte in urmé, la legea veche, nefinénd seama de spiritul celei noi, a Méntuitorului, Pentruc& Adrian IV citase din profetul Ezechiel cuvinte, cu care susfinea ca pe 0 datorie de pistor dreptul siu de a purta rij de toati turma cresting, Vasile Abridanul citeaz’ din pro- fetul Teremia cuvinte privitoare la preofi si pistori necredinciogi Domaului si misiunii lor, mu ca si le aplice cumva papi, care ficea caz de atributile sale pastorale fata de Greci — ironia ar fi fost usturdtoare, — ci ca si spund ci daci ele s‘ar aplica or- lodocsilor, i-ar putea numi pe drept oi raticite, drahm& pierduta si mort zicind in mormént de mai multe zile, Dar nu aceasta este situatia, sl prin urmare ortodocyii mu pot ft socotii astiel, aga cl papa Iisa adresat in chip gresit ca mai sus.Teodor M. Popescu Revenind dup aceasta la ideia drepteicredinje, arhiepiscopul de Tesalonic afirm& c& ortodocsit n'au pus eredinjei lor alld te- elie decit pe cea pusk dintrw tnceput. Important totus, ci el ma face din aceasta motiv de polemica direct sayin Din contra, sigur de ortodoxia sa, socoteste c& si el tinopolul au credinfa comund cu Roma. Aceasta declarajie ar putea ss surprinda, dupa aluziile de mai sus la Filioque si la azima. De observat inst, c& Vasile Ahridanul infelege prin acordul in credin{i intre Rasirit si Apus pe cel general: credinja in acelasi Hristos. Ambele Biserici cred in El, in ambele Biserici se jertfeste El, acelagi miel, care ridici pacatele lumii. Arhiepiscopul nut se con- trazice deci, ci face dovada de lang spirit de injelegere in che- stiunea diferentierii doctrinale dintre Latini i Greci. El apari or- todoxia nu din fanatism, ci pentru a respinge calificative atat de nepotrivite pentru ortodocsi, ca acelea ale lui Adrian IV. Inlatu- rand acestea, el se araté dispus nu numai si vorbeasci despre tunire, ci chiar sa recunoasc& sincer, ci in fond Grecii si Latinii au aceeasi credin{a in lisus Hristos, care este ,unul” si yacelagi" pentru tofi, Daci arhiepiscopul face din credinta papi termen de comparalie cu cea ortodoxa, nu o face luind pe cea latind ca dreptar al celei ortodoxe, ci pentru a infelege papa din aceasta, ‘o& nu trebue s& socoteasci pe ortodocsi raticiti, intrucit credinja celor cari jin de marele scaun apostolic al Constantinopoluli" este si credinfa Romei. Odaté cu lipsa sa de prejudeciti si de patimé cu privire la credinla latin’, Vasile Abridanel afirmé ins preeminenfa patriarhiei de Constantinopol pentru ortodocgi. Ajuns aci, el pune fal in fata pe cei doi sefi bisericesti, nu pentru a: ‘optine ca autorititi rivale, ci pentru a justifica, de pulem zice: diarhia Biserici, sau conducerea deosebité a celor doui Biserici. Aga cum ierachii apuseni jin de papk si recunose suprematia lui, aga vid cei orientali in Constantinopol. soarele dela care ei pri- ‘mesc lumina preotiei. In loc sa combata primatul papal, Vasile Abridanul alirma deadreptul cd papa esle seful bisericese numai al Apusului, pe cand in Rasérit ierarhul de frunte este patriarhul Constantinopolului. Desi a mérturisit neconditionats recunoasterea cinetei cuvenite papii, Vasile Abridanul acorda si patriarhului de Constantinopol 0 cinste similar pentru Orient. Aceasta insem- 96 oe La o suth do ant dup shismi rneazi c& el nu primea primatul papal si jurisdictia roman’ uni- versala, ci, dat fiind e& pune aldturi de papa, ca prim ierarh pentru Orient, pe patriarhul de Constantinopol, recunostea celui roman taietate onorificd si autoritate relativi. Arhiepiscopul de Tesalonic nu polemizeaz& nici in acest punct delicat al raportu- rilor bisericesti greco-latine; el doar constatd starea de fapt: Papa este wzpugata dxpizns (principale culmen) in Biserica din Apus'; patriarhul este ,soarele care risare de pe inaltul tron al Constan- tinopolului”, Prezentafi astfel, nu poate fi vorba despre 0 sub- ordonare a unuia fafé de altul, Cei doi ierarhi sunt egali la locul Jor, cuvenindu-se ins& papii un plus de cinste, pe care Vasile Abridanul i-1 acordé cu prisosinj& in rlspunsul su respectuos gi indatoritor. Ideia lui despre inalta situafie a patriarhului de Constanti- nopol, egal in drept cu papa, se vede din accentul ce pune pe titlul scaunului lui de mare, apostolic", malt". Adrian IV serisese de pe ,sacrosancta Romana et apostolica sedes". Apo- stolicitatea scaunului roman fi di un mare prestigiu in toald lu- mea, in deosebi in Occident, unde Roma singura era Biseric& apostolicd. Aceasti calilate a revendicat-o ins si patriachul de Constantinopol, dndu-si astfel un titht egal celui roman. Biserica apostolic si capitala de imperiu, Constantinopolul avea astel tithuri si drepturi asemenea Romei. La acestea se gindeste desigur Vasile, cand in fala ,sacrosanctului scaun apostolic roman", pune ,marele, inaltul scaun apostolic" conslantinopolitan. El nu face teorie in cele de mai sus, ci ia lucrurile aga cum sunt, avand un temeiu de dept bisericesc al situafiei in tradifia comuna a Biserici, Cand a vorbit mai sus de ,cele stabilite prin sinoade de sfinfit Périnti* (C2 wis dylos Harpdar cwvobinie debequsva), din care ortodoesii n'au schimbat nimic 4, opunnd aceasta afirmatiei papii, ci. sfintii Pa- inj, iluminaji de Duhul dumnezeesc, au poruncit ca sfanta Bi- serick romani s& aibé intra totul ,omnium Ecclesiarum prima- tum" 3, Vasile Ahridanul igi rezerva desigur uzul ergumentului tra- Gifional si pentru. chestiunea raportului de drept dintre cei doi 1) Migne, P. Gy 119, 932. A. 2) Migne, P. Ly 188, 1581 A; Mane, P. Gy 119, 927 C.Teodor it. Popescu ierarhi sefi, cu alat mai mult eu cat papa insugi il invoca in spri- jinul primatului siu, Pus ins& cauza primatului papal pe ferent stintei Traditi, papa nu putea decdt si piarda. ,Sinodal", cum ppunea chestiunea ierarhil grec, ea se rezolva in favoarea’tezei .orlodoxe, pentrucd sinoadele ecumenice ') recunoscusera papi un primat onoritic, nu nul absolut gi jurisdictional. De observat ci Adrian evitase si vorbeasca precis de sinoade, desi se gandea si la ele, pentruct numai in sinoade se putea zice despre sf Parinfi c& sunt ,tuminaji de Duhul dumnezeesc" (divino Spiritu luminati). Pe cand insé papa nu putea si arate o hotirire sino- dalii din epoca unititi bisericesti, si de aceea se referd vag la slinfii Paring, ierarhul grec avea de partea sa canoane cunoscute ti precise ale unor sinoade ecumenice, obigetort pentru ambele is ou spirtul intr lui serisor, c& dup& problema spinoasd a. pri- ‘matului si a celor spuse de Adrian IV la adresa ortodocsifor che- ‘mati la unire, el nu numai e& nu refuza apelul, desi jigaitor, et ‘asureazi primirea lui si pregiteste calea tratativelor, prin accea 4 socoteste unirea ca posibilé, cauzele despiririi Bisericilor find Pufine gi neinsemnate (pxyéa 20% mprcndupaca 9. Lucruri de. mic important au dus deci la shisma, In spirit de toleran(a si de bund injelegere, ierarhal orlodox lasi inchis un lung gi trst capitol de istorie bisericeasc’, cu cateva cuvinte ce trebuiau si insemneze pace si unire. Adrian IV vorbise despre shismi ca despre inde: Pirtarea orlodocsilor de scaunul roman, despre pierderea, rata. sirea si moartea lor. Acestei concepii gresite si iritante Vasile ii ‘opune una mai crestineasci si mai pottiviti cu scopul cheméii papale, Faria face procesul istorie al treeutului, el se gandesle la cauzele care despirjeau pe cei wai unui: singur si aceluiagi Duh" in tabere opuse. Aceste cauze erau de obicei exagerate, vizwle adect mai mari si mai multe. Inca din secotul al XLlea ircula o lung lists — douizeci si opt — a inovatilor latine de 1) Staodl If ecum, (en. 3, sind! IV scum. (cn. 28) saodl qui (can, 361, * * 2) Mine, P. Gy. 109, 992 D. 98 La 0 suth de ani dupa shiaml tot felul, in Opusculum contra Francos '), Numérul lor a crescut inci dupa aceea, ajungind Ia sasezect 4, tar unit Grect le soco- teau chiar nenumérate 3, Vasile Ahridanul le priveste si apre- ciaza cu indulgent, exagerind in minus: ,céteva mici piedici aruncate la mijloc", rd chiar a aminti de cine. Nu trebue cre- zut toluyi cd el mi-si di seama de seriozitatea lor, ca obstacole in calea unirii, Numindu-le mai jos ,scandaluri* 4, el aralé a fi constient de importanfa lor. Prefera insé s& se exprime pentru moment eufemistic si ocoleste delicata chestiume a rispunderilor. ‘Asa cum evité in general si dea rispunsului siu caracter po- Temic, nu-l inaspreste nici aci, nici mécar cu vzeo aluzie la partea din care au venit acele piedici. Aceasta nu insemneazi cumva ci el recumoagte inchip tacit o vinta Grecilor, ci doar se mulfu- reste, in interesul uniri, 6% nu vorbeasca de a Latinilor. Dovada ca piedecile de care vorbeste sunt din partea acesiora o face adaugind indata si repetind mai jos, cA sti numai in puterea papii sa le inlature din: drum, ca pe niste pielre ), dupa cuvantul profetic. Care este acest cuvént profelic, icrarhul grec nu arati. Poate si fie 0 aluzie Ia citatul cu care papa ge autoriza si cheme pe Greci la unire 9). Unirea Bisericilor sté in adevar in puterea papii. Reludnd pe seama lui Adrian IV atributele ce-si acordase pontiful roman, care se indltase pe sine pind la cer si pani la Hristos, dupa pilda ciruia si el binevoeste si se plece, ca si caute drahma plerduté si oaia ratacits, Vasile Ahridanul socoteste c& papa trebue cu atét mai mult si refacd unitatea bisericeasca, cu cat voeste gi poate aceasta, in calitatea sa. Cat priveste pe ar- hiepiscopul de Tesalonic, la ale carui bune servicii recursese Adrian IV, ca s& lucreze pentru unirea Grecilor cu Roma, el se 1) La J. Hergenrotier, Moaumenta grecen ad Photius ejuaque historia pertinenta, Regensburg 1868, p. 62—71. Martin Jaye, Theologla doguatica cyi- ‘ianarum orlealaliam ab Ecclesia eatolica disideatam, tT, Paris 1926p. 367-372, 2} O seriere polemics, a Collertus, v. Bernard Leib, op. it, p. 29, m1 3} Grigore Plamas, ctat dupa G. Pavlov de Bernard Leib, op. ct p. 29,31. 4} Migne, P. Ga, 119, 933 A, 5) mig Mong svg bx hg B06 Bagettas. 6} .Quod ejectum est noa introduxists, quod lnlrmum non sanavisis, ‘quod perit non quacsivistis, et quod confactum non obliges” (Migne, P. L. 188, 1580 D; Migne, P, G. 119, 927 Al 99Teodor M. Popescu declari prea mic si prea neinsemnat in cuvant si in vietule, pentru ‘a putea st facd aceasta, Ideia prea bun, cu care-| cinsteste papa, se datoreste bunivoinfei celor cari au avut prilej s& vorbeasci cu el, in trecerea lor pe la Tesalonic. Infelege desigur pe Anselm de Havelberg, care diduse papii aga de bune gtiri despre arhiepiscop. ‘Modestia cu care acesta vorbeste despre sine contrasteazi fn chip voit cu increderea si méndria cu care i se prezenta papa, comparindu-se singur cu lisus Hristos, Credem, ca si despre in- ceputul réspunsului lui Vasile Abridanul, si cu atit mai mult despre aceste expresii elogioase 1a adresa papii, cf ele trideaz 0 nuanti de ironie find, care se vede in aceea ci sunt oarecum forlale, desi lipsite de nota care le putea face jignitoare. Sunt eiutate si cam incircate, fird a fi totugiireverentioase. Insistenta pe care 0 pune in a reproduce ideia papii despre sine, numindw-l purtator al ychipului si asemanarii intru tot de- sivargitului Hristos", este semnificativa. Vasile Abridanul putea si recunoasci in papii pe cel mai mare ierach crestin, dar nu un vicar al Iui Hristos sau un alter Christus, cum aproape se re- comand Adrian IV, Asemenea prezentiri, unilitoare pentru cet cfrora se adresau, nu puteau si fie cu totul pe placul lor. Cred c& ele nu sunt nici pe placul arhiepiscopului de Tesalonic, gi ci de aceea, in loc de a cluta singur cuvintele, prin care si spun’ papi c& s'a ridicat prea sus, pentru a putea vorbi cu umilul arhiepiscop de Tesalonic, pastor al unei ,turme mici", al cui cuvant este doar ca 0 picdtura", el prefers sk faci pe papi a injelege acestea din propriile-i cuvinte, ce depisiserd masura si pe care rispunsul fui Vasile Abridanul le intoarce papii ca un ecou. Era si mai inteligent gi mai potrivit, decal a spune cu cuvintele sale cd Papa exagereazi rolul ce-si atribue, Tocmai faptul c& retrimite apii expresia propriilor Iui calificative, vadeste intenfia de a-i arita ci vorbeste dela 0 prea mare iniljime pentru un gind atat de liudabil, ca unirea Bisericilor. Atitudinea papii, manifestat in comparaji nemasurate, punea intre el si oxtodocsi 0 distant prea mare gi greu de stribitut, pentru a se putea inta Si pentrucd papa trimisese pe curierii sii cu. scrisoare la Manuel I Comnen, céruia desigur si punea deasemenea problema uni, era_pentra athiepiscopul de Tesalonic si 0 datorie gi o 100 {La 0 suth de ani dupa shismt uuyurare, ca sii lase pe papi si unirea Bisericilor in grija impa- ratului. Ca si cum ar vrea si spuni: Eu sunt prea mic pentrua putea vorbi despre o chestiune aga de mare cu un ierarh alat de mare; vorbeste cu impiratul! Era de altfel chestiune si de pru- dent si de respect faié de suverancl siu, a nu primi sau lua initiative intr’o intreprindere atit de importantl, pe cere papa o trata si cu impératul. Vorbindu-i despre imparat, Vasile Ahridanul asigura pe pap despre dorinja lui de a se face unirea Bisericilor sil laudi in cuvinte de uz si de gust bizantin, in care se poate vedea nu numai ideia ce aveau Grecii despre strilucitul lor monarh, ci sium exces de admirafie, exprimat intro serie de superlative. Poate c& ierarhul grec voia si arate pe impiratul siu vrednic intru totul de a discuta cu pontiful roman marea problemi a uniri, Sau poate, mai de graba, arata situatia sa in aceasta chestiune, Jn imperiul bizantin, initiativele unirii aparjineau impératilor; pa- ‘riarhii nu tratau ei unirea gi cu att mai pufin putea s'o trateze ‘un ierarh provincial. Disculii cu diferiti trimisi Ia Constantinopol au avut in adevir ierarbii, dar pani la o hotirire nu se putea ajunge fir voia imparatului doreau de obicei unirea, pentru interese politice ; dact mu reu- seau, era gi din cauza opozifiei clerului, care punea chestiunea pe teren religios dogmatic. Dac Vasile al Tesalonicului asigura alat de usor pe papi, sfarsind scrisoarea, c& se va supune ea un serv voingei imperiale, aceasta arati. probabil mai mult dorinfa sa de a se putea in adevar supune, ficéndu-se unirea normal, decét ci este dispus, ca ierarh orlodox, s'o primeasca in orice condifiuni, El isi da fara indoiala bine seama de greutatea lucrului si putea sf prevadd ci nu se va intimpla atat de ugor, aga ci posibilitaten supunerti, pe care o promitea, era de fapt nesiguré si indepartaté. Trebue totusi admis, pe baza sentimentelor exprimate papii prin rispunsul sit, c& Vasile era dintre ierarhii greci pe care unirea iar fi bucurat mai mult si care ar fi primit-o Yard greutate, daci se putea face. El mu este un caz izolat. Biserica ortodoxi a avut si alli ierarhi si teologi pertizani ai 101‘unitii, intre cari un insemnat arhiepiscop de Abrida, Teofilact ) Dact scrisoarea ul Adrian TV este mei mult un act de can- celarie papali, desi poarta fra indoiala semnul interventiei pon- tifalui si este compusé cu o anumita griji pentru ton gi pentru cefectul ce trebuia si aiba asupra Iui Vasile Ahridanul, rispunsul seam de © enumité finet’, care nu lip- segle nici scrisorii papii, dar o intrece prin atenfia cu care este compusi. Unui act de autoritate, cum era in fond epistola lui Adrian IV, in care moderatia tonului si uncle declaratii de pur- tare de grijé pastoral trebuiau si predispund pe destinalar la ‘une sentimente, acesta ii réspunde cu o intampinare demné, ma- surat in idei gi in cuvinte, intrecdnd in fine{& epistola papali. Abilitate se araté de ambele pirfi, dar pe cénd papa vorbesle ca un pontif, Vasile Abridanul rispunde ca un Gree subtil si literat. Papa insusi era un om cult, cu calitafiintelectuate si morale deo- sebite, care mu tinea si mu putea si facd inst caz de ele intr'o scrisoare de felul celei trimise lui Vasile Ahridanul. Acesta in sschimb, onorat cu o epistoli papali, nu ascunde mégulirea ce simte primiad-o, desi n'o marturiseste. Format I scoala culturit bizantine, el se exprima si prin ceea ce scrie si prin ccea ce last si se infeleagi, Pentru a nu fi mai prejos, in situafia sa de co- respondent, fa(fi de inaltul pontif, el isi refine cu eleganfi. sur- rinderes, critica, nemulfumirea si da expresie neconditionati re- spectului situ pentru pap’, dar inte'o form’ care nu ascunde sen- timentul siu de ierarh ortodox, cult si moderat, sensibil totusi la chipul putin indatoritor, in care se vede tratat. Renun{aind la cea ce era elogit pentra el in epistola papii si prelerind s& se soco- tease mic si neinsemnat, el se vede de fapt, ca ortodox, in randul celor jigniti de pildele si expresile ei. Drept rispuns, el nu di replicé de aceeasi natura, ci spre cinstea si edificarea papi, se mentine la inalfimea acestuia, indiferent de impresia ce ia facut scrisoarea primité, si vorbeste ca si cum nar fi totusi nemulfumi, neanfind inst rispunsul siu cu un usor sentiment de mandrie ortodoxi, care face din el o lectie de atitudine demn’, 1) Bernard Leib, op. cit, p. 41~50. Deasemence mitropolial Ioan al Kie- volo, idem, p. 3241; sf. Melee Is Aten, ibidem, p. 274. Despre ceili anions, vezi Martin Jugie, op. cit, t 1, p. 347351, 417—123, 470-489, 102 fa 6 sui de ani dup shiami Rispunsul lui Vasile Abridanul onora totusi pe Adrian TV, coun onvra pe aulor insugl, Abstractle facand de ceen ce este in acest rispuns fineta ironic’, el se deosebeste in lileratura biseri- ceasc& bizantin& privitoare la Latini prin moderatie si lirgime de vederi. In polemica lor, Grecii si Latinii au avut adesea cuvinte tari si aspre unii pentru alti. Int" corespondea|a, evident, si tuatia celor cari isi vorbese find alla, se impune dela sine mai ‘mull bundvoinla, tact, masura, atenfie. Indreptatit tolusi, de ceea ce era provocator in epistola papi, s& réspunda cu un protest formal Ia uncle acuzatii, el n'o face direct si-si invalue nemul{u- mirea in forme alese, care s4 aduci pe papa la realitate fara ad insulta, Adrian IV insultase pe ortodocsi ; Vasile Abridamul co- recteaz4 pirerea papii despre ortodocsi, far@ ai intoarce insulta, Ceeace insti deosebeste si mai mult epistola lui in literatura Disericeascd greaci, este spiritul de toleranta cu care priveste cau- zele shismei, socotinducle ca ugor de inliturat, spre deosebire de rulfi, cari exagerau gi pe cele mici. Vasile Ahridanul are incd Puternic sentimentul unitilii bisericesti, Pentru alti, cele douii Bi- serici erau grav si poate iremediabil rupte. Pentru el, au dus’ la despirfire lucruri neinsemnate, care pot fi inléturate, prin bund~ voinja papii mai ales. Facind abstractie de conceplia papalé, care arunea asupra Grecilor toaté raspunderea shismet gi le ‘cerea numai lor si repare ceea ce se stricase, arhiepiscopul de Tesalonic se arath mult mai infelegitor gi socoteste c& unirea se poate face in adevir, nu pentruca nar exisla piedeci in calea ei, ci penteuci acestea, pufine find, trebuese si pot si fie inlaturate, prin inifiativa papii, Shisma se poate deci indrepta, Bisericile nu se gisesc inci atat de departe uns de alta, incat si mu se poatd uni iardsi, Di slanfa dintze ele este inci mica, si obstacolele mai pot ft inlaturate. Tata 0 pirere pe care desigur n’o impartageau tofi ortodocsii $i care trebue de aceea subliniat La o suta de ani dupa shisma deci, refecerea unitifii bise- ricesti paren unora posibild. Degi trecusera dowd cruciade si mo- ‘mentul critic dela 1150, cind Occidentul franco-normand pla rmuise, cu sprijinul papii Eugeniu IM, s& pund capit imperiului bi- zautin, seutinnentul shismei nu era ind exclusiv, Este desigur sl tun semn al epocii Comnenilor. Doritori s& objina si coroana im- 103Teodor M. Popescu periului occidental gi si refacd imperial crestin unic, ca adevarali impirali romani, ei isi inchipwiau — Manuel in deosebi — cd ar putea si aibi intra aceasta spriinul papilor, aflafi in grave con- flicte ca imparajii germani, iar atunci cu Friederie Barbarossa. Unionisti din interes politic, Comnenii faceau actual problema reunirii bisericesti dintre Apus si Rasitit. Menfinerea ei la or- dinea zilei o ardia ca posibila. Ideia imperialists magulea desigur pe mulli Greci, care ar fi fost fericifi s% vadi pe suveranul lor stipin peste cea mai mare parte a lumii crestine, si Biserica unit in ortodoxie. Este interesant ci un ierarh de seama, ca Vasile Abridanul, mu se gindeste sé arate greuiatea ei si sf i se opund in spiritul clerului grec, care era in general defavorabil. Fara in- doiala,el tinea seamt de faptul, c& papa se adresa si impiratului, ale cirui sentimente latinofile eran cunoscute, si musi era ugor si fa 0 atitudine cu totul opus suveranului siu. De refinut totusi ¢& el nu infelege unirea cu sacrficiul ortodoxiei si ca o satistactie datoriti de orlodocsi_papii Liirgimea vederilor lui trebue interpretaté prin cererea ce for- muleaza fal de papa, de a face acesta pasul unirii, inliturénd piedecile din calea ei. Vasile Ahridanul nu este unionist cu orice pref, Este totusi un fapt vrednie de sliut si de apreciat, c& dup’ tun secol de shismé, care se complicase si agravase prin insist trecerea de timp, si la un apel care putea s& fie respins ca jig- nitor, se da dela orlodoosi un raspuns pagnic si_promifétor prin buniivoinja aratats. Bi primese unirea, dar nu la Roma, ci pe te- renul sfintet Scripturi si al sfintlor Périnji. Prin linistea si dem- nilatea, ett care spune lui Adrian IV acestea, scrisosrea arhi scopului de Tesalonic Vasile Abridanul este dintre cele mai nate si mai frumoase documente ale istoriei incercérilor de unire. 104 PERSONALITATEA JURIDICA A BISERICI*) ‘de Prof. Lazi Lacon 1, Problema personalititii juridice a Bisericii poate interesa din punct de vedere stiinfific, dar ea prezinti — de sigur — un ‘mare interes practic, fimdca a vorbi despre personalitatea juridica a Bisericit inseamna a te opri si la un capitol important al rapor- turilor dintre Biseric& gi Stat. La reglementarea personalitatii ju- ridice a Bisericii, Statul araté principiile fundamentale ale regi- rului stabilit in materie de culte si, in special, cum infelege si principiul libertalii absolute a constiinfet si principiul ega- iti de drept a tuturor cultelor. Problema este vast, Dar, in cadrele limitate ale unei prelegeri de deschidere, ma voiu mar- ini s& 0 pun numai in linile ei larg. Personalilate juridicd sau capacitate juridicd inseamna 4 fi capabil de drepluri si datorii, Cine are aceasti capacitate se nu- ‘meste subiect de drepl-persoani. Subiect de drepl este, in locul inldiu, omul. De aceea, la inceput persoand si subiect de drept ‘erau nojiuni identice. Dar viala de drept a impus ca si unele or- ganizalii ale societafii umane si fie purtétoare de drepturi si da- torii gi s& existe subiecte de drept care nu erau oameni. Ins tujia persoanelor juridice a existat gi in dreptul roman, Pe lang persoanele fizice, dreplul roman cunoaste si anumite formatiuni juridice pentru realizarea unor scopuri_in interesul comunititit sau al unui cere mai larg de persoane. Fira si dea acestor orgo- nizafii numele de personne morale, dreptul roman a aflat o mare semanare, in viaja de dept, intre persoana fizick si formafiunen *) Prelegere inaugural tinuti In 23 Octomvrie 1939, s 105