1968

Metafora unor destine disparate

 Cuprins

A. Criza sistemului mondial

B. Studiu de caz: Franţa şi SUA
în revoltă
 Structura sistemului mondial
după 1945
Trăsături:
• Menuetul bipolar („stilizarea” unei relaţii între
Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică)
• Decolonizarea: creează o inflaţie de noi state pe
mapamond
• La nivel intern toate statele trec prin schimbări
profunde de natură economică, politică,
tehnologică, demografică. Departe de a se
mărgini la condiţiile specifice ale fiecărui stat,
schimbările se propagă în sânul societăţii
internaţionale cu ajutorul globalizării.
1968- punct focal al prismei istorice
• 1968 trebuie înţeles ca un episod din
serialul mai larg al revoluţiilor cu
vocaţie universală: 1789; 1848; 1917;
• momentul 1968 a fost o revoltă contra
sistemului mondial. Prima ţintă a fost
hegemonia americană şi în al doilea
rând cea sovietică;
 Anii ’60 şi paleta de mişcări anti-
sistemice
• - 1968 s-a dorit o revoltă împotrivă vechilor mişcări contestatare
(socialiste, social-democrate, naţionaliste, comuniste) vinovate de a fi
eşuat în crearea unei lumi mai egalitare;
• - contracultura a fost o parte importanta a programului şaişoptist,
chiar dacă nu o componentă crucială (spre exemplu se critica sistemul
educaţional american învinovăţit de a fi prea eurocentric şi deci
inadecvat nevoilor imigranţilor hispanici, asiatici ori africani);
• - anii ’60 şi în special 1968 nu a mai fost o rebeliune a proletariatului
clasic pentru condiţii de viaţă mai bună. Mişcările de stradă au fost
populate de acele grupuri minoritare din punct de vedere rasial, etnic,
sexual (grupări al afro-americanilor; hispanicilor; feminiştilor;
ecologiştilor mai târziu şamd);
• - 1968 reamenajează relaţia dintre diferitele mişcări de revoltă anti-
sistemică. Dacă până atunci acestea operau independent, din acel
moment ele vor cunoaşte o solidaritate. (Immanuel Wallerstein)
 Moştenirea anilor ’60 la nivelul
mişcărilor anti-sistem
• Ca urmarea a revoltelor din anii ’60 radiografia sistemului mondial releva
existenţa a şase tipuri de mişcări contestatare:
• în interiorul lumii occidentale/capitaliste:
• vechile mişcări critice: sindicale, socialiste, social-democrate, fabiene
• Noua Stângă. Patronată în mare parte de marxism avea în program o societate
echitabilă bazată pe libertate şi egalitate economică, libertate de expresie,
libertate sexuală şamd. O mare parte din cofrajul său teoretic a fost furnizat de
Şcoala de la Frankfurt.
• în interiorul lumii socialiste/ lumii a doua:
• partidele comuniste;
• mişcările de contestare a acestora şi implicit a sistemului comunist: grupuri
dizidente; mişcări gen Solidaritatea; mişcări naţionaliste;
• în cadrul lumii a III-a:
• mişcările şi regimurile de eliberare naţională (Congresul indian, Saddam
Hussein şi Partidul Baas, Libia colonelului Ghadaffi);
• mişcări anti-statale dizidente care luptă pentru mai multă democratizare (a se
vedea actualele revolte din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu Extins).
 Statele Unite şi anii ’60
• Ȋn calitate de hegemon global ieşit victorios după 1945 (deşi titlul era contestat de
Uniunea Sovietică) Statele unite deţineau întâietate în domeniul producţiei, PNB-ului
mondial. Posesiunea unui tezaur de aur precum şi trasarea unor instituţii politico-
financiare internaţionale ofereau SUA un prestigiu ce se întindea dincolo de graniţele
sale fizice. Influenţa pe mapamond era însă contracarată (cel puţin ideologic şi
militar) de rivalul dialectic de la Kremlin.
• Ca parte a celor treizeci de ani glorioşi, anii ’60 în Statele Unite se remarcă prin:
• -creşterea clasei medii şi ridicarea venitului general. Nu toată lumea a profitat însă de
boom-ul economic;
• -răspândirea multor cuceriri tehnologice în sânul maselor largi (televizorul,
electrocasnicele şamd);
• -Războiul din Vietnam în care SUA s-au implicat direct (1965-1975). Cu o participare
de circa 500.000 de soldaţi, trupele americane au plătit preţul în 60.000 de vieţi
pierdute în teatrul sud-est asiatic;
• - lupta pentru drepturi civile din partea minorităţilor rasiale ori sexuale
excluse/marginale (femei, homosexuali, negri, hispanici şamd)
 Marele cheltuitor: programul Marea Societate şi
Războiul vietnamez

• Ca o reiterare a anilor New Deal, administraţiile democrate din

America anilor ’60 au părut să dea dreptate criticii libertariene
asupra relaţiei dintre statul-bunăstare şi război (vezi Murray
Rothbart). Atât fraţii Kennedy cât şi succesorul lor, Lyndon
B.Johnson au căutat câştigarea pariului dublu al unor cheltuielie
sociale ample pe plan intern concomitent cu cheltuieli ample
solicitate de strategia anti-comunistă în Asia.
• Programul Marea Societatea, cu scopul dual de a îmbunătăţi
condiţia săracilor cât şi a reduce infracţionalitatea urbană. Ȋntre
1965-1969 statul american a cheltuit circa 22 miliarde $ în cadrul
reformelor. Rezultatele au fost discutabile. Pe de-o parte rata celor
consideraţi săraci s-a redus de la 22% la circa 12,9 procente dar pe
de alta programele sociale au întreţinut un ciclu al sărăciei şi
alienării. (vezi Raportul Moynihan)
• Războiul din Vietnam a costat peste 100 de miliarde dolari fără că
victoria finală să fie obţinută
 Calendarul anilor ‘60
• 1963, 22 noiembrie: JFK este asasinat în Dallas
• 1964: Civil Rights Act
• 1965: Voting Rights Act
• 1965: Immigration and Nationality Services Act
• 1968: Fair Housing Act
• 1968, 31 ianuarie: începe ofensiva Tet din cadrul Războiului din
Vietnam. Se va derula în două faze până la 30 august
• 1968, 4 aprilie: asasinarea lui Martin Luther King Jr
• 1968, 5 aprilie: marş de protest la Washington dedicat pastorului King.
Au participat peste 20.000 de persoane
• 6-12 aprilie: proteste în Baltimore
• 7-14 aprilie: revolte la Chicago
• 23 aprilie: protest al studenţilor de la Universitatea Columbia
• 1968, 5 noiembrie: Richard Nixon câştigă alegerile pentru a deveni al
37-lea preşedinte al SUA
 Franţa: o naţiune între tradiţie şi
modernitate
• Ieşită din război cu o reputaţie pătată şi cu statutul de mare putere
grav afectat, Franţa se vedea nevoită să se adapteze unei lumi în
care hegemonia nu mai sălăşluia în Europa şi greutatea
internaţională era dată printre altele şi de arma atomică. Pe plan
intern Franţa postbelică trecea printr-un proces de transformări care
vor acutiza convulsiile politice şi vor face spectrul partizan sensibil la
ideologia comunistă/stalinistă.
• Nevralgia va deveni vizibilă mai ales în mediul universitar unde
birocratizarea şi încetineala excesive vor fi ţintele predilecte ale
studenţilor care îşi simţeau revendicările marginalizate.
• Nu în ultimul rând războaiele de ariergardă ale decolonizării
(Indochina şi Algeria-1960-1962) vor impune o presiune deosebită
guvernelor din Hexagon până în pragul imploziei.
• Ȋn altă ordine de idei Franţa celor treizeci de ani glorioşi cunoaşte
două regimuri constituţionale denumite: a IV-a Republică (1946-
1958) şi V-a Republică (1958/’59-prezent)
 Tabloul marilor evenimente ale
Franţei postbelice (1944-1970)
• -1944-21 ianuarie 1946: Guvern Provizoriu condus de generalul Charles de
Gaulle
• -aprilie 1947: gen. De Gaulle creează RPF: Rassemblement du
Peuple Français la Strabourg
• -1944-1958: a IV-a Republică (doi preşedinţi: Vincent Auriol; René Cotty)
• -1954: înfrângerea trupei de expediţie franceze la Dien Bien Phu în
Indochina
• -1955: Pacea de la Geneva dintre guvernul francez şi regimul din Indochina
• -1958: în faţa delegitimării clasei politice este chemat la putere generalul de
Gaulle din exilul autoimpus. Acestuia i se vor oferi pe timp scurt puteri
autocrate până la organizarea alegerilor câştigate de el şi partidul său:
RPR.
• -1960-1962: războiul din Algeria
• -1963: Franţa obţine propria bombă atomică
• -1965: Franţa se retrage din organigrama militară a NATO
• -1969, 28 aprilie: preşedintele de Gaulle demisionează
• -1970, 9 noiembrie: de Gaulle moare la Colombey-les-Deux-Églises
 Franţa în revoltă
• -1965: revolte studenţeşti în Italia la universităţile Milano şi Trento urmate în
1967 de Universitatea din Torino.
• -1967: revolte ale studenţimii germane. Moartea tânărului Rudi Duschke rămâne
o expresie a unui ciclu de violenţe incontrolabil dintre rebeli şi poliţie.
• 1968: 3-13 mai –revolta studenţilor. Explozia este produsă de intervenţia brutală
a poliţiei care încearcă să degreveze universitatea Sorbonna de mulţimea
studenţilor care ocupaseră facultatea
• 14-27 mai: revolta muncitorilor. Cele două mari uniuni sindicale: CFDT
(Confédération française démocratique du travail) şi CGT (Confédération
générale du travail) întră în coliziune cu PCF- Partidul Comunist Francez pe
care îl acuză că este mult prea moderat.
• 27 mai: Acordul de la Grenelle dintre guvernul Pompidou şi liderii sindicali
îmbunătăţeşte situaţia muncitorimii. Muncitorii însă nu se lasă convinşi .
• -27-30 mai. Faza cea mai dură a revoltelor. Circa 500.000 de nemulţumiţi ocupă
străzile Parisului. Generalul de Gaulle fuge la Baden-Baden. Convins de
generalul Jacques Massu, de Gaulle anunţă pe 30 mai dizolvarea Adunării
Naţionale. Ȋntr-un discurs în faţa naţiunii îi convinge pe francezi că au de ales
între gaullism şi comunism. Stânga, divizată nu reuşeşte să monteze un atac
contra guvernului şi stabilitatea se reîntoarce. Ȋn urma alegerilor din 23-30 iunie
1968 gaullişti obţin 353 din cele 486 de locuri ale legislativului.
• BIBLIOGRAFIE (selectiv)
• ARON, Raymond, La révolution introuvable. Réflections sur les événements de Mai, Fayard,
• 1998
• -Les désillusions du progres. Essai sur la dialectiqué de la modernité,
• Calmann-Levy, Paris, 1969
• BELL, Daniel, KRISTOL, Irving (coord), Confrontation. The student rebellion and the
• universities, New York/London, Basic Books, Inc., Publishers, 1969
• WALLERSTEIN, Immanuel Maurice
• - After liberalism, New York, Norton and Company, 1990
• - Geoplitics and geoculture, New York,Verso, 1991
• - The end of the world as we know it. Social sciences for the XXI century, Regent University
• of Minnesota, 1999
• -Historical capitalism with capitalist civilization, (1983)/2003
• - The uncertainty of knowledge, Temple University Press/Temple University, 2004
• - World-System analysis: An introduction, Duke University Press, 2005
• -Declinul puterii americane, Incitatus, Prahova, 2005
• -MICHAEL FUMENTO, IS THE GREAT SOCIETY TO BLAME? IF NOT, WHY HAVE
PROBLEMS WORSENED SINCE ’60S?, Investor’s Business Daily, June 19,1992, http://
fumento.com/economy/greatsociety.html