Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
"El i-a
raspuns: De ce ma intrebi: Ce bine? Binele este Unul singur. Dar daca vrei sa intri in viata, pazeste
poruncile. Care? " I-a zis el. Si Isus i-a raspuns: "Sa nu ucizi: sa nu preacurvesti; sa nu furi; sa nu faci o
marturisire mincinoasa;sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta; si: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine
insuti. " Tanarul I-a zis: "Toate aceste porunci le-am pazit cu grija din tinereta mea; ce-mi mai lipseste? "
"Daca vrei sa fii desavarsit ", i-a zis Isus, "du-te de vinde ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara in cer!
Apoi vino, si urmeaza-Ma " Cand a auzit tanarul vorba aceasta, a plecat foarte intristat; pentruca avea
multe avutii. " (Matei 19:16 - 22)
Introducere.
Cineva spunea ca "daca Il scoti pe Isus Hristos din crestinism, nu mai ramine nimic " pentru ca
crestinismul isi gaseste identitatea doar in Isus Hristos, si cine vrea sa fie crestin nu poate fi decit in
masura in care Ii da Lui voie in viata sa. Aceasta nu se poate face decit prin renuntarea la sine,
renuntarea la tot ceea ce TU ai, la tot ceea ce TU faci, la tot ceea ce TU esti, pentru ca EL sa poata avea,
EL sa poata face, si, ceea ce este cel mai important, EL sa poata fi si trai prin tine.
I) Intelegerea renuntarii la sine
A) De ce sa renunt?
a) Pentru ca aceasta este voia Lui - nu se poate altfel, poti fi orice altceva, dar nu crestin daca nu renunti
la tine insuti. Intotdeauna ceea ce trebuie sa conteze in viata unui credincios este vointa divina, si, pt ca
vointa noastra este imotriva vointei divine, ea trebuie supusa ei, si nu se paote altfel decit prin renuntare
la sine, renuntare la propria vointa.
b) Pentru ca El a facut-o. Daca vrem sa fim ca El, daca vrem sa umblam cu El, trebuie si sa traim cum a
trait El - o viata de renuntare. El a lasat frumusetea cerului pt a veni in aceasta lume pacatoasa, a fost
ispitit ca si noi, dar de fiecare data a stiut sa renunte la sine pt a nu pacatui, si totodata a aratat ce
inseamna renuntarea suprema, cind a mers pina la capat, pina la Cruce.
c) Pentru ca renuntarea la sine este cel mai inalt aspect al dragostei. Nu poti sa ii iubesti pe altii, nu poti
sa le acorzi atentie, ajutor, intelegere, dragoste daca tu esti plin de tine insuti. Nu poti sa iei problemele
altora pt a le rezolva si a-i ajuta daca tu te zbati in mica ta lume cautind sa ti le rezolvi mai intii pe ale
tale.
B) La ce sa renunt?
a) La ce sa nu renunt?
Credem adesea ca stim la ce ar trebui sa renuntam, dar nu intotdeauna este asa. Daca renuntam dupa
voia noastra la unele lucruri, fie vom ramine dupa aceea frustrati de renuntare, fie vom ajunge sa
credem ca suntem cineva pt ca am reusit sa renuntam. Sunt o multime de lucruri la care am putea
renunta, si daca le-am lasa pe toate deoparte, ar fi grav pt viata noastra. De aceea eu nu sunt de acord
cu calugaria, care te determina sa lasi totul din punct de vedere al acestei lumi, dar care poate ca nu
rezolva chiar problema de baza - sacrificarea eului. Poti fi un bun calugar, dar totodata poti fi departe de
El, fiind tot tu cel ce conduce viata ta. Singura schimbare e doar ca ai o viata religioasa, dar tot tu esti.
b) La ce sa renunt?
Nu este usor sa afli la ceea ce trebuie sa renunti. Adevarul e ca, mai intii trebuie sa ai o viata de
rugaciune si de citire si studiere a Cuvintului, o legatura constanta cu Isus Hristos. De fapt aceasta e
esenta lucrurilor - fara a avea o legatura constanta cu El, nu vei putea sa renunti la tine insuti, pentru ca
El este Cel ce iti va da puterea sa o faci. Nu uita, crestinismul inseamna Hristos, deci orice actiune,
inclusiv renuntarea la sine, nu poti sa o faci fara El. Renuntind la tine fara El, e ca si cum ai incerca sa te
ridici tragindu-te pe tine insuti in sus. Nu ai nici o sansa, pt ca insasi renuntarea este o caracteristica a
personalitatii Lui, caracteristica personalitatii tale fiind de fapt opusul - egoismul, incercarea de a fi tu
mereu pe locul intii.
1)Trebuie sa renunt mai intii la lucrurile care stiu ca sunt pacatoase. Aceasta trebuie sa fie prioritatea
suprema, pentru ca astfel, indepartindu-ne de pacat, ne putem apropia de El. Pacatul este lucrul cel mai
urit de El, si de aceea trebuie sa cautam sa renuntam la el. Nu este usor, de fapt intreaga renuntare, sub
orice forma ar fi, nu e usoara, e chiar f grea, pt ca, atunci cind vrei sa renunti la tine insuti, iti dai seama
ca de fapt tu trebuie sa lupti tocmai cu tine insuti, tocmai impotriva ta, impotriva acelei legi care
incearca sa te faca mereu sa fi tu pe primul loc. Insa nu e imposibil. Nu te astepta la rezultate imediate.
Nu vei reusi asa. Lupta constant, in timp, si vei vedea pe parcursul anilor, cit de mult iti va schimba El
viata dindu-ti puterea sa lupti impotriva pacatului. Adesea El ne lasa sa cadem, tocmai pt a realiza cit de
mici si neputinciosi suntem, dar aceasta nu trebuie sa ne descurajeze, pt ca tocmai acest lucru ne va
duce la intelegerea clara ca fara El nu putem face nimic.
2) Exista lucruri, aparent inofensive (un exemplu - iesirile in natura, la munte, la mare, nu sunt in sine
pacatoase, da pt mine cindva erau o problema, caci nu puteam renunta la ele, imi placeau atit de mult
incit eram legat efectiv de ele, si Dumnezeu nu m-a lasat pina ce nu mi-a rezolvat problema, si nu a fost
tocmai usor!), care nu tin de domeniul pacatului, si care totusi ne pot fi piedici in relatia cu Dumnezeu.
Acele lucruri sunt cele care sunt practic lipite de inima noastra, si la care cu greu putem renunta (daca
nu ne e chiar imposibil). De fapt, poti fi sigur de urmatorul principiu: cu cit tii mai mult la un lucru, la o
persoana, la ceva care iti place, cu atit mai mult esti "apt " pentru a renunta la acel lucru, cu atit mai
mult Dumnezeu va vrea sa renunti la acel lucru. Inima noastra trebuie sa fie libera si dezlegata de orice
lucru, altfel, orice lucru, cit de mic, poate fi o piedica in manifestarea vietii Lui in noi. El nu poate umple
inimi pline, asa cum nu poti umple un pahar deja plin cu ceva, dar El cu siguranta va umple acele inimi
goale care asteapta ca El sa vina si sa le umple. Desigur ca, neputind vedea actiunea umplerii Sale (o vezi
abia dupa ce ai renuntat), avem ideea ca, renuntind, raminem fara nimic, goi si frustrati de pierderea
suferita, insa tocmai aici e frumusetea lucrurilor, pentru ca, dupa ce ai renuntat, da, vei avea citeva
momente de tristete pt lucrul la care ai renuntat, dar imediat dupa aceea vei vedea ca bucuria de a fi
putut renunta la ceva pt El va fi mult mai mare, iar in plus, dupa ceva timp, vei vedea ca legatura ta cu
Isus Hristos s-a imbunatatit, si se va imbunatati in masura sacrificiului de care ai dat dovada. Cu cit
renuntarea va fi mai mare, cu atit legatura cu El va deveni mai puternica.
3) Exista situatii, imprejurari unde ar trebui sa stim sa discernem ce trebuie sa facem, nu ceea ce ne-ar
place si am vrea sa facem. Credem ca stim ce decizii trebuie sa luam, si le luam de unii singuri, crezind ca
prin aceasta El ne si calauzeste. Dar nu e chiar asa. Lucrul cel mai urit de El este de fapt vointa personala,
luarea deciziilor pe cont propriu, fara a ne intreba ce spune El despre ce vrem sa facem, si fara a urma
ceea ce spune El despre ceea ce vrem sa facem atunci cind ne-o arata. Insa de multe ori, luam decizii
gresite, care in timp, tot pe noi ne fac sa suferim. Doar El stie ce este mai bine pt noi, si de aceea trebuie
sa cautam ce are El de zis cu privire la deciiziile pe care le facem. Am descoperit ca, urmind deciziile Lui,
chiar daca mi se parea ca e absurd, si ca decizia mea parea cea mai buna l acel moment, mai tirziu totusi
reveneam la ceea ce El decisese - era totusi cea mai buna decizie - El stie toate lucrurile, si cind ne
calauzeste, stie cum sa o faca cel mai bine. Insa, pt a urma ceea ce El vrea, trebuie cel mai adesea sa
renunti la ideiile tale, la modul in care vezi tu o imprejurare de viata, la dorinta de a face ceea ce vrei sau
ceea ce crezi tu ca este mai bine.