Liga Natiunilor sau Societatea Natiunilor : 1920 – 1945

 
O prezentare a Organizatiei Natiunilor Unite ar putea fi considerata incompleta fara cateva
precizari legate de predecesoarea sa, Liga Natiunilor sau Societatea Natiunilor. 

Originea acestei organizatii internationale interguvernamentale, prima care si-a revendicat

statutul de organizatie internationala interguvernamentala universala, trebuie cautata in cele
paisprezece 14 puncte formulate de presedintele american Woodrow Wilson, cu prilejul incheierii
Tratatului de Pace de la Versailles in anul 1919, dupa primul razboi mondial, si care au avut drept
scop stabilirea bazelor unei paci drepte si de durata dupa victoria obtinuta de aliati. 
Astfel la punctul 14, presedintele american arata necesitatea “ [...] crearii unei asocieri generale a
natiunilor in baza unei conventii specifice care sa garanteze mutual independenta politica si
integritatea teritoriala a statelor [...] “. 
Aceste puncte au constituit bazele actului constitutiv al organizatiei – Pactul Ligii Natiunilor  –
care este parte integranta a Tratatului de Pace de la Versailles din anul 1919.

Desi presedintele american Woodrow Wilson a fost membru al comisiei care a redactat acest
Pact, acesta nu a fost ratificat niciodata de Senatul  SUA, din cauza articolului 10 care continea
cerinta ca toti membrii sa respecte  independenta teritoriala a celorlalti membri, si chiar sa
participe la actiuni comune impotriva agresiunii.

Desi diplomatii americani au participat la intalnirile organizatiei si au incurajat activitatea acesteia,

in mod neoficial, SUA nu a devenit niciodata membra a Ligii Natiunilor, cu consecinte importante
asupra eficacitatii acesteia. 

Liga Natiunilor a avut ca organe principale : 

Adunarea – alcatuita din reprezentantii tuturor statelor membre,

Consiliul – organul executiv alcatuit din reprezentantii permanenti ai Angliei, Frantei, Italiei si
Japoniei, si alti patru ( ulterior unsprezece ) membri nepermanenti,

Secretariatul – cu functii administrative, si

Curtea Permanenta de Justitie Internationala – cu atributii jurisdictionale si care desi infiintata prin
statutul organizatiei, a functionat ca organ independent.

De retinut ar fi si faptul ca functia de presedinte al Adunarii Ligii Natiunilor a fost detinuta de doua
ori la rand – 1930 si 1931, de juristul si diplomatul roman Nicolae Titulescu. 
Scopul constituirii acestei organizatii a fost proclamat a fi : “ securitatea colectiva impotriva
amenintarilor criminale ale razboiului “. 
Dintre obiectivele acestei organizatii amintim :
-mentinerea pacii si securitatii internationale ;
-scoaterea unor teritorii, de sub dominatia coloniala a Germaniei si a Turciei, si plasarea lor sub
mandatul unor membri ai Ligii. 
De exemplu, mandatul Frantei asupra Siriei si Irakului.
-lupta impotriva traficului de stupefiante, narcotice sau de persoane ;
-supravegherea imbunatatirii conditiilor de viata si de munca in intreaga lume, sau ajutorul dat
refugiatilor de razboi. 

Desi organizatia si-a propus ca obiective principale mentinerea pacii si a securitatii internationale,
sau sanctionarea tuturor celor care ar pune in pericol aceste valori, incapacitatea ei de a
impiedica agresiunea Japoniei impotriva Chinei ( 1931, 1937 ), atacul Italiei asupra Etiopiei
( 1935 ), incalcarea Tratatului de la Versailles de catre Germania ( 1935, 1936 ) sau izbucnirea
celui de al doilea razboi mondial, au condus la autodizolvarea ei de facto in anul 1939 si de jure
in anul 1945, cand ea a fost inlocuita de ONU.