Abordari privind studiul Administratiei Publice

Definitii ale administratiei publice:

-          nu exista o definitie universala a administratiei publice
-          pentru a intelege pe deplin administratia publica e necasara o abordare interdisciplinara
-          iata citeva definitii:
1. Administratia Publica este componenta executiva a statului, mijloacele prin care scopurile si obiectivele
statului sunt puse in practica
(Public administration is the action part or government, the means by which the purpose and the goals of
government are realized )
2. Administratia Publica este preocupata in principal cu mijloacele necesare implementarii valorilor politice.”
(Public administration as a field is mainly concerned with the means for implementing political value 757h72h s)
3. Administratia publica se identifica cel mai bine cu componenta executiva a guvernamintului (Public
Administration can be best identified with the executive branch of government.)
4. Administratia publica este:
a) un efort concertat de grup intr-un context public
b) acopera toate cele trei ramuri ale puterii in stat: executiva, legislativa, judiciara.
c) are un rol important in formularea proiectelor de politica publica si astfel face parte din procesul politic
d) difera de sectorul privat
e) dar are legaturi strinse cu grupuri si indivizi privati.
(Public administration (a) is a cooperative effort in a public setting;(b) covers all three branches – executive,
legislative and judicial - and their interrelationships; (c) has an important role in formulation of public policy, and
is thus part of the political process; (d) is different in significant ways from private administration and (e) is colsely
associated with numerous private groups and individuals.)
Dwight Waldo: „the art and science of management as applied to affairs of state”

Dwight Waldo: “the immediate effect of all one-sentence or one-paragraph definitions

of public administration is mental paralysis rather than enlightenment and
stimulation.”

Notiunea de Stat. Relatia Stat - Administratie

Una dintre definitiile cele mai recente si cuprinzatoare privind Statul este cea a lui Max
Weber :

Entitatea ce poseda monopolul asupra folosirii legitime a fortei intr-un teritoriu clar
delimitat.

'The agency making a successful claim to the monopoly of the legitimate use of violence
within a given territory '

Putem extrage doua caracteristici primare ale statului din definitia lui Weber :

- monopolul asupra exercitarii legitime a fortei

- statul detine acest monopol doar asupra unui spatiu /teritoriu limitat

Am precizat ca statul este cel care detine monopolul asupra exercitarii legitime a fortei.
Aceasta suprematie a statului se manifesta asupra unei populatii date care ocupa un
anumit teritoriu limitat.

Avand in vedere aceasta caracteristica putem distinge 3 forme mari de organizare a

statului (David Coombes,1997, p.20-40):
 Forma statului unitar exemplificata istoric de Franta si Italia in care puterea centrala
isi exercita autoritatea direct prin intermediul unor institutii si departamente
deconcentrate (aceasta situatie e valabila pentru perioada dinaintea deceniului 6 al
secolului XX. Dupa 1950 acest model a suferit schimbari structurale consistente).

Forma duala exemplificata de Marea Britanie, unde regasim doua sfere de putere,
separate in teorie, dar care se suprapun in realitate. Forma locala este reprezentata de asa
numitele Countyuri si cea centrala este reprezentata de ministere si departamente care pe
plan local e reprezentata de diverse oficii .

Forma federala sau cvasi-federala exemplificata de Austro-Ungaria, Germania,

Spania, care permit comunitatilor locale o autoguvernare aproape totala si prezinta doua
nivele constitutionale.

Implicarea statului in cadrul societatii a fost initial redusa (sec XVIII-XIX) functiile sale
rezumandu-se la (doctrina liberala da nastere conceptului de stat minimal):

functia legala - definirea limitelor in exercitarea puterii publice care implica

raspunderea pentru actiunile intreprinse de autoritati

functia militara - implica crearea si mentinerea unui corp militar permanent;

mentinerea ordinii publice

functia financiara - putin dezvoltata in aceasta perioada; implicare minima in

economie, impozitare doar pentru sustinerea cheltuielilor statului in realizarea celorlalte
functii .

Printre motivele acestei expansiuni a zonei publice putem mentiona (Wright V., 1984):

- reconstructia de dupa razboi

- organizarea corporatista a grupurilor de interese

- influenta curentelor politice social democrate

- amenintarea razboiului nuclear

Asistam la consacrarea unui noi viziuni asupra conceptului de stat - Statul Providenta
(Welfare State) . (nota: expresia nu este chiar atat de noua, intr-adevar termenul de
Walfare State apare in Anglia in anii 1940, insa expresii cu sens aproape identic sunt
folosite deja din a doua jumatate a secolului XIX - Etat-Providence in 1865 este folosita
de autori precum Emile Ollivier sau Emile Laurent, sau Wohlfahrstaat folosita de
Wagner, Schaeffle sau Schmoller in anii 1870).

'Statul providenta este mult mai complex decat statul protector. Functia lui nu este doar
aceea de a proteja un lucru dobandit (viata sau proprietatea) , ci si de a actiona
 intervenind pentru redistribuirea veniturilor, pentru reglementarea relatiilor sociale,
pentru asumarea unor servicii colective. [] Trecerea de la statul protector la statul-
providenta traduce, la nivelul reprezentarilor statului, evolutia in care societatea
inceteaza sa se gandeasca pe sine ca un corp pentru a se concepe ca o piata. [] Statul-
providenta exprima ideea de a substitui incertitudinii providentei religioase
certitudinea providentei statale. In acest sens, el este statul care isi desavarseste
secularizarea, transferand intre prerogativele sale obisnuite binefacerile aleatoare pe
care pana atunci doar puterea divina era considerata apta sa le imparta. Statul-
providenta isi fixeaza drept sarcina sa conpemseze hic et nunc inegalitatile de natura
sau nenorocirile sortii.'

(Pierre Rosanvallon, 1981)

Trei mari abordari in studiul Administratiei Publice

-          administratia publica este un domeniu complex care implica functii si atributii multiple: management, politici
publice, reprezentarea unor interese, responsivitate fata de cererile societatii civile, sa includa principii etice
bine definite.
-          administratia poate fi analizata din mai mult puncte de vedere:
descriptiv: atunci cind descrie activitatile zilnice ale autoritatilor(practica)
(about what public administration is in reality)
normativ: cind discutam despre ce ar trebui sa fie administratia publica; include pareri privind designul
institutional, organizare si metode de conducere a organizatiilor(teorie)
cognitiv: idei privind dezvoltare domeniului ca stiinta
(views on how to develop knowledge)

Abordarea Manageriala(traditionala) – ONE BEST WAY

-          abordarea manageriala are la radacina teoria managementului stintific a lui Frederick Taylor
-          ea a aparut ca o reactie a sistemului existent pina atunci – asa numitul spoil system care era ineficient si
corupt.
(sistem in care partidul cistigator din alegeri ofera posturile publice propriilor simpatizanti/membrii care au
contribuit la cistigarea alegerilor; termenul deriva de la fraza „to the victor go the spoils”)
-          Woodrow Wilson – administratia publica se afla in afara sferei politice. Intrebarile administrative nu sunt
intrebari politice
-          valori: eficienta si eficacitate, economia resurselor; eliminarea interferentei politice din sfera administrativa
deoarece produce ineficienta. Tendinta de a minimiza diferenta dintre sfera publica si cea privata.Dihotomie
clara intre sfera politica si cea administrativa
-          structura organizationala: structura birocratica – diviziunea muncii, coordonare prin ierarhie, delimitare
clara a functiilor si responsabilitatilor fiecarui post in cadrul organizatiei, reguli si proceduri formale clare,
rationalitate, recrutare promovare si recompensare pe baza rezultatelor profesionale(merit base),
impersonalitate
-          rolul individului impersonalitate in relatia cu indivizii(impersonal view of the individual) indiferent ca sunt
angajatii sau cetatenii. Max Weber spunea chiar ca acesta deumanizare este calitatea cea mai de pret a
birocratiei, birocratul este o mica rotita in angrenajul birocratic; astfel orice fel de emotii sau vederi
personale nu vor influenta performanta birocratului. Individul trebuie sa se adapteze structurii birocratice nu
invers. Clientii sunt vazuti ca si cazuri „ birocratia nu e construita pentru a trata cu persoane ci cu cazuri”.
Tratament egal indiferent de situatie. Predictibilitate.
-          aspecte congnitive: administratia publica este vazuta ca o stiinta; studiul administratiei pentru a oferi
reguli generale, universal valabile pentru a explica comportamentul si dezvoltarea unor modele care sa
confirme notiunile teoretice.
Abordarea Politica
-          are la baza modelul democratiei pluraliste –
Wallace Sayre:
„Administratia Publica este in definitiv o problema a teoriei politice; problema fundamentala intr-o
democratie este responsabilitatea in fata controlului popular, adica responsabilitatea intregului aparat
administrativ in fata oficialilor alesi”
-          valori: reprezentare, responsivitate, responsabilitate, separarea puterilor prin constitutie. Includerea
acestor valori in toate activitatile de guvernamint. Doctrina separatiei puterilor are ca scop eliminarea
abuzurilor de putere – sistemul de „checks and balances”. Administratia publica este o componenta a sferei
 politice (political endeavor) Sfera politica si cea administrativa nu pot fi si nu trebuie separate. Administratia
trebuie sa reflecte diversitatea din cadrul populatiei pe care o reprezinta.
-          structura organizationala: porneste de la ideea separatiei puterilor in stat si
constitutionalism, a legaturii inseparabile dintre administratie si politic.
Administratia trebuie construita in jurul valorilor de reprezentativitate,
responsivitate si responsabilitate in fata cetatenilor.
“ puterea executiva reprezinta un microcosmos al societatii. Inevitabil ea reflecta
valorile, conflictele si fortele divergente care se gasesc in cadrul unei societati
pluraliste. Ideea unei administratii structurata clar, perfect functionala,fara conflicte
este iluzorie.
Structura ar trebui sa :
-          prezinte multiple centre de putere(diminuarea riscului concentrarii puterii intr-un
singur pol)
-          facilitarea reprezentarii grupurilor de interese existente prin furnizarea de puncte de
acces multiple
-          descentralizare puternica – subsidiaritate
-          deschidere si transparenta fata de cetateni
-          decizii prin negociere si consens
-          rolul individului: Legitimitatea intereselor si nevoilor individului.
-          Integrarea individului in grupuri sociale/economice/politice mai mari. Nu
personalizeaza individul, nu il transforma intr-un caz. Identifica interesele
individuale si le integreaza intr-un anumit grup cu interese asemanatoare. Odata
grupati, indivizii sunt vazuti ca beneficiarii servicilor publice.
-          aspect cognitive: cautarea consensului sau dezvoltarea unor coalitii pentru a
determinare ce e corect; discutiile si dezbaterile publice sunt vazute ca metode
eficiente pentru colectarea si dezvoltarea de noi cunostinte si “aflarea adevarului”;
rol limitat al expertizei sau stiintei, rolul principal in dezvoltarea administratiei il au
cetatenii.

Abordarea Juridica/Legala

-          rolul administratiei publice este aplicarea legii si supravegherea respectarii legii.
tendinta de prelua tehnicile judiciare in procesele si procedurile administrative.
Scopul supreme este protejarea drepturilor si libertatilor individului. sursa:actele
administrative, legislatia, constitutia

-          valori: importanta procedurilor si regulamentelor – procedural due process, - se

refera la corectitudine, adoptarea de procedure administrative care sa protejeze
individual in contactul cu administratia de un tratament arbitrar,capricios sau
malitios; protejarea drepturilor si libertatilor individului, protectie egala, integritate
constitutionala, echitate si tratament egal in conflictele dintre parti (private sau
publice). Costurile administrative ocupa un plan secund.

-          structura organizationala: proceduri contradictorii dupa modelul judiciar al

proceselor, independenta celor care ocupa pozitii decizionale(se poate influenta
 alegerea cazurilor care vor fi discutate dar nu se poate influenta modul in care sunt
judecate). Nivele administrative care sa permita mai multe cai de apel. Eficienta nu
este prioritara.

-          rolul individului: individul este tratat ca o persoana unica aflata intr-un set de
circumstante singulare. Caracteristicile fiecarei probleme in parte sunt de
importanta maxima. Rezultatele variaza in functie de situatia fiecarui individ..

-          aspecte cognitive: dezvoltarea de cunostinte noi prin metode judciare -proceduri
adversare sau contradictorii, precedente administrative; Retinere in a face
generalizari pe baza cazurilor individuale.