1.

Australia este un stat federal format din șase state și două teritorii: Australian Capital
Terrytory, New South Wales, Northen Terrytory, Queensland, South Austalia, Tasmania,
Victoria și Western Australia. Șeful statului australian este Regina Elisabeta a II-a a Marii
Britanii, reprezentată printr-un Guvernator General desemnat de aceasta. Puterea legislativă
este executată de Parlamentul Federal al Austaliei, cu sediul la Canberra, format din Senat
(Camera Superioară- 76 de locuri) cu alegeri la fiecare trei ani pentru jumătate din numarul
acestora, și Camera Reprezentanților (Camera Inferioară) – 150 de locuri cu membri aleși prin
scrutin la fiecare an. Puterea executivă este exercitată la nivel federal de Guvernul Federal
(Commonwealth Government) și, la nivelul fiecărui stat, de guvernele locale.1

În viața politică există trei partide importante: Partidul Laburist ( Labor Party),
Partidul Liberal ( Liberal Party) și Partidul Național ( National Party). În Parlament există și
câțiva independenți și reprezentanți ai unor partide de mică însemnătate ( incluzând Verzii și
Democrații Australieni ).

În Australia este folosit votul uninominal alternativ. Acest mod de scrutin este folosit
din anul 1918 pentru toate alegerile federale legislative. Votului uninominal alternativ este
folosit în cadrul alegerilor pentru Camera Reprezentanților, în timp ce senatorii sunt aleși în
cadrul sistemului votului unic transferabil din anul 1949. Votul obligatoriu pentru alegerile
federale a fost introdus în 1924. Ca rezultat, s-a înregistrat o creștere de la 59.4% în 1922 la
91,3% în 1925 și de atunci nu a mai coborât sub acest nivel.2

Modul de scrutin uninominal alternativ constituie un derivat al scrutinului britanic

uninominal cu un tur, care satisface exigența majorității absolute. 3 În acest caz, alegătorii
votează pentru candidați în circumscripții cu un singur loc și clasează pe buletinul de vot toți
candidații din circumscripția lor în funcție de preferințele acestora. Așadar, acest mod de
scrutin permite ca în cazul în care primul candidat nu a întrunit numărul suficient de voturi
pentru a fi ales, alegătorul să poată influența de asemenea soarta celorlalți candidați care
participă la cursa electorală. În cadrul acestui mod, pentru a fi ales, candidatul trebuie să
acumuleze majoritatea absolută a voturilor, dacă nu întrunește această majoritate, candidatul
care a acumulat cele mai puține voturi este exclus și voturile acestuia sunt împărțite celorlalți
candidați urmând preferința a doua. Acest proces continuă pană când un candidat nu va obține
majoritatea absolută.
1
http://en.wikipedia.org/wiki/Australia, 04.05.2011
2
http://electionresources.org/au/ , 04.05.2011
3
Pierre Martin, Sistemele electorale și modurile de scrutin, Regia Autonomă, ”Monitorul Oficial”, București,
1997, pag. 47

1
 Votul uninominal alternativ este un sistem neproporțional, aceasta se poate observa în
cazul inversăii rezultatelor din cauza decupajului. În cadrul evoluției sistemului electoral din
Australia votul uninominal alternativ a fost aplicat în cadrul cicumscripțiilor cu mai multe
locuri. Acest exemplu este considerat unul dintre cele mai deosebite cazuri pentru sistemul
electoral australian.4 Scrutinul plurinominal alternativ a fost practicat în perioada 1919- 1948
la fiecare trei ani pentru alegerea senatorilor federali, în cadrul a 6 circumscripții cu 3 locuri.
La fel ca și în cazul votului uninominal alternativ, candidații sunt plasați în ordinea de
preferință a alegătorilor. Pentru a a acorda cele trei locuri ale fiecărui stat, se procedează la
trei deschideri succesive ale buletinelor de vot, aplicând la fiecare dată scrutinul alternativ. În
cazul celei de-a doua și a treia deschideri, candidatul care a fost ales la deschiderea precedentă
este eliminat din oficiu și s epreiau preferințele următoare de pe buletinele unde acesta este
plasat pe primul loc. Un partid majoritar, ai cărui alegători dau dovadă de disciplină, acordând
primele trei preferințe candidatului în cauză, poate să câștige în acest fel toate trei locurile.
Acest mod de scrutin a dat efecte de supra-amplificare de același tip ca scrutinul plurinominal
cu un tur.5

După cum s-a observat, legea electorală din Australia pune un accent foarte mare pe
votanți si pe caracteristica obligatorie a votului. Votul obligatoriu a fost introdus în alegerile
din Commonwealth în 1924 și până în anul 1941 acesta s-a extins în toate statele și teritoriile.
Există un suport puternic pentru sistemul electoral și se întâmplă foarte rar ca cetățenii să nu
se prezinte la vot neavând un motiv bine întemeiat. O altă cauză pentru care s-a ajuns la non-
abseentism este faptul că sistemul este construit să fie accesibil tuturor (user-friendly).

În modelul electoral australian sunt trei tipuri de obligativitate: înregistrarea

obligatorie, votul obligatoriu şi o preferinţă electorală obligatorie. Obligativitatea de a se
înregistra este similară în Australia şi Statele Unite. În Australia sunt înregistraţi cu drept de
vot 12,1 milioane de australieni. Dar doar obligativitatea înregistrării în vederea votului nu
este suficientă pentru a rezolva problema absenteismului.

Obligativitatea unei preferinţe electorale se referă la faptul că alegătorul trebuie să

clasifice pe buletinul de vot candidaţii în funcţie de preferinţe – de la cel mai preferat până la
cel mai puţin preferat - astfel încât fiecare candidat trebuie să fie marcat cu un grad de
4
David M. Farell, Ian McAlister, Australia: The Alternative Vote in a Compliant Political Culture, pag. 84
5
Pierre Martin, Sistemele electorale și modurile de scrutin, Regia Autonomă, ”Monitorul Oficial”, București,
1997, pp. 58-59

2
preferinţă. Acest sistem are ca efect creşterea reprezentării unui al treilea partid politic şi
diversificarea compoziţiei Legislativului.6

De asemenea, există și votul preferențial opțional, în care votanții își pot exprima
atâtea preferințe câte își doresc și este folosit doar în două state: New South Wales și
Queensland. Această practică a votului obligatoriu reflectă politica culturală a Australiei care
promovează regula și eficiența și de asemenea evidențiază datoria fiecărui cetățean.

2. Sistemul politic australian care a fost fondat la 1901, a fost modelat după
parlamentul din Westminster, instaurându-se astfel un sistem federal condus de Senat-
camera superioară și de Camera Reprezentanților. Aceasta din urmă a fost formată inițial din
75 de membri aleși din toate statele și teritoriile pe un termen de trei ani (acuma extinsă la 150
de membri), pe când Senatul – inițial a fost compus din 36 de membri (astăzi 75) alesți pentru
un termen de șase ani,acesta avea scopul de a proteja statele mai mici de dominanța numerică
a statelor mai mari din cadrul Camerei Reprezentanților. Rolul interpretării Constituției este
rezervat Curții Supreme.
Sistemul electoral are o influență mare asupra consecințelor politice, unele dintre ele
fiind la nivel macro, afectând soarta guvernelor și rezultatele electorale. Unele consecințe
sunt la nivel micro și aftează astfel comportamentul particular al indivizilor și al partidelor,
deseori fiind un răspuns la algerile strategice pe care sistemul i le prezintă.
Partidele politice au răspuns sistemului electoral încercând să își mărească numărul
de voturi și ocazional să încerce să obțină mai multe avantaje asupra competitorilor săi. Prima
provocare a fost să facă sistemul cât mai eficient li aceasta a fost realizată în 1914 odată cu
introducerea înregistrării obligatorii. Nivelurile scăzute ale participării au crescut repede după
Primul Război Mondial. Complexitatea și elementele obligatorii ale sistemului electoral a dus
la un nivel ridicat al disciplinei partidelor și al coeziunii acestora. Deseori, prezența
obligatorie la scrutine a generat o mare identificare și reprezentare a partidelor cu alegătorii.
Din punctul de vedere al socialului, reprezentanții aleși ai Australiei împart aceleași
caracteristici a elitelor parlamentare din cadrul altor sisteme neproporționale. 7 De exemplu,
reprezenatrea femeilor în Camera Reperezentanților, după standardele internaționale este la
un nivel scăzut, cu toată că în rezulatele au inceput sa se îmbunătățească odată cu alegerile din
2004, în care 25% erau femei. Caracteristica principală care deosebește Australia de alte țări
este tendința de a selecta candidați din cadrul partidelor, acestea din urmă reprezentând un

6
http://www.electionguide.org/country.php?ID=14, 04.05.2011
7
David M. Farell, Ian McAlister, Australia: The Alternative Vote in a Compliant Political Culture, pag. 92

3
criteriu important în cadrul câștigării alegerilor. Ca o consecință, reprezentanții aleși deseori
sunt orientați către satisfacerea nevoilor partidului din care face parte decât consituenților
acestuia.
3. Date referitoare la ultimile alegeri parlamentare, August 21, 2010 
 Camera Reprezentanților:

First
Preference
Votes  % Seats

 Liberal Party/National Party Coalition    5,408,630  43.6  73 

   Liberal Party    3,777,383  30.5  44 
   Liberal National Party of Queensland    1,130,525  9.1  21 
   National Party    462,387  3.7  7 
   Country Liberal Party    38,335  0.3  1 
 Australian Labor Party    4,711,363  38.0  72 
 The Greens    1,458,998  11.8  1 
 Family First Party    279,330  2.3  0 
 Others    544,042  4.4  4 

 
Two-Party Preferred Vote

Party Votes  %  

 Liberal Party/National Party Coalition    6,185,918  49.9   

 Australian Labor Party    6,216,445  50.1   

 Senat:
First
Preference
Party Votes  % Seats

 Liberal Party/National Party Coalition    4,914,205  38.6  18 

   Liberal Party    1,092,601  8.6  9 
   Liberal/National Party    2,724,940  21.4  5 
   Liberal National Party of Queensland    1,015,062  8.0  3 
   Country Liberal Party    39,268  0.3  1 
   National Party    42,334  0.3  0 
 Australian Labor Party    4,469,734  35.1  15 
 The Greens    1,667,315  13.1  6 
 Democratic Labor Party    134,987  1.1  1 
 Family First Party    267,493  2.1  0 
 Others    1,268,499  10.0  0 

4. În concluzie, pot menționa că Australia este una dintre cele mai mari țări care
folosește votului alternativ și votul unic transferabil și care de-a lungul secolelor XIX și XX a

4
reprezentat un vast experiment democratic. Aceasta s-a aflat în fruntea adoptării legilor
democratice fapt demonstrat de multitudinea evenimentelor precum: introducerea sistemului
parlamentar în 1859 împreună cu sufragiul universal masculin, de asemenea, Australia de Sud
a fost prima după Noua Zeelandă care a extins votul pentru femei în cadrul alegerilor Camerei
Reprezentanților. Votul secret (The Secret Ballot) la fel a fost o invenție australiană, folosit
prima dată în Australia de Sud și statul Victoria în 1850. Așadar, Australia poate fi
considerată una dintre cele trei țări cu o democrație consacrată, alături de Malta și Irlanda în
care, votul alternativ este folosit cu precădere la toate nivele electorale. S-a constatat că de-a
lungul secolului XX acest sistem a oferit o stabilitate politică și o reprezentativitate ridicată a
partidelor. Partidele care intră în competiția electorală la inceputul secolului XX sunt
considerate urmașii partidelor de la începutul secolului XIX-lea. Așadar, în aceste condiții
este destul de dificil să se recurgă la modificarea sistemului electoral. Atât timp cât sistemul
întrunește preferințele alegătorilor și ale celor care sunt în competiție, schimbarea acestuia nu
este necesară. Datorită partidelor bine formate, culturii politice a cetățenilor, în statul
australian nu s-a recurs la schimbări radicale în cadrul sistemului electoral.

Bibliografie:
David M. Farell, Ian McAlister, Australia: The Alternative Vote in a Compliant Political
Culture
Pierre Martin, Sistemele electorale și modurile de scrutin, Regia Autonomă, ”Monitorul
Oficial”, București, 1997
http://en.wikipedia.org/
http://electionresources.org/au/
http://www.electionguide.org/
Varsta interdictiile