Iluzia Lunii

►Iluzia lunii este o iluzie optica in care

luna apare mai mare atunci cand este mai
aproape de linia orizontului decat ca atunci
cand este in inaltul cerului.
 Dovezi ale iluziei lunii
►O explicatie intalnita porneste de la
Aristotel, care sustine ca luna apare mai
mare atunci cand se afla mai aproape de
orizont - datorita unui efect de marire
provocat de atmosfera Pamantului. Dar
aceasta explicatie nu este adevarata. Intr-
adevar atmosfera schimba culoarea Lunii,
dar nu o poate mari sau miscora.
► De fapt, luna apare cu aprox. 1,5% mai
mica atunci cand se afla mai aproape de
orizont decat atunci cand este sus pe cer,
din cauza refractiei atmosferei, care face
imaginea lunii sa fie vag mai mica in axa
verticala.
► Theodolite- ul este aparatul cu care se
poate masura direct unghiul in care se afla
luna, pentru a arata ca marimea ei ramane
constanta indiferent de locul in care este.
► Un exemplu simplu pentru a demonstra ca
acest efect este o iluzie, este a tine in mana
spre luna marita (aflata langa linia
orizontului) un obiect mic, cu bratul intins si
avand un ochi inchis. Atunci cand luna este
sus pe cer (aparent mica), pozitionand
acelasi obiect langa luna, descoperim ca nu
nu exista nicio modificare in ceea ce
priveste marimea.
 Explicatii posibile
► De-a lungul a 100 de ani, cercetarile despre
iluzia lunii au fost conduse de oamenii de
stiinta psihologi specializati in perceptia
umana.
Marimea unghiului si masura psihica
► Marimea unui obiect din perspectiva noastra
poate fi masurata din marimea unghiului
sau din masura psihica. Din moment ce
perceptia umana este ingrijoratoare, aceste
doua concepte sunt aproape disticte. De
exemplu, daca doua obiecte familiare
identice sunt plasate la distante de cinci,
respectiv zece metrii, atunci obiectul aflat la
cea mai mare distanta fata de cel apropiat il
percepem doar la jumatatea distantei.
 ►O alta teorie este numita puntul de
referinta. Atunci cand luna se afla mai
aproape de orizont, de obicei in fundal se
gasesc diferite obiecte (copaci, stalpi de
telefon etc.) care ofera un punct de
referinta. Din acest moment, luna apare mai
mare langa un obiect pentru care
observatorul are conceptia marimii.
 ► In momentul in care luna se ridica,
observatorul isi pierde punctul de referinta
cu ajutorul caruia putea compara, si de
aceea luna apare mai mica decat atunci
cand se afla aproape de linia orizontului.
 Ipoteza relativa a marimii
► Aceasta presupune ca perceperea marimii
nu depinde numai de perceperea marimii pe
retina, dar de asemenea si de marimea
obiectelor aflate imediat imprejur. In cazul
iluziei lunii, obiectele aflate in vecinatatea ei
ofer un detaliu potrivit care fac ca luna sa
apara mai mare, in timp ce atunci cand este
pe cer, inconjurata de intuneric, ea apare
mai mica.
► Efectuleste ilustrat de
iluzia clasica
Ebbinghaus.
► Savanţiiau construit multe teorii care caută
să explice această iluzie prin geometrie
combinată cu funcţionarea vederii umane.
Unele din aceste teorii susţin chiar că iluzia
nici măcar nu este percepută de toţi
oamenii, ci numai de către unii, şi deci că
depinde de percepţia vizuală a fiecăruia.
► Dacă percepţia noastră asupra acestui corp
ceresc, practic cel mai cunoscut de
pământeni, este atât de confuză, oare câte
alte mistere mai sunt de rezolvat în legătură
cu întregul Univers? Oare câte alte lucruri, la
fel de vizibile şi de familiare, le percepem în
mod deformat, fără să ştim sau să ne
întrebăm de ce?