ACTIVITATEA ECONOMICĂ

1.      Caracteristicile activitatii economice

Având în vedere nevoile nelimitate si resursele insuficiente (fenomen cunoscut sub forma „ra
ritatii” re surselor), activitatea economica are drept tel principal  tocmai lupta îm po tri va
raritatii re sur se lor. Principiul de baza al activitatii economice consta în garantarea
existentei sociale, în satisfacerea nevoilor umane nelimitate prin atragerea, combinarea,
substituirea si utilizarea efectiva a resurselor relativ rare.

 Activitatea economica reprezinta procesul complex ce reflecta ansamblul

comportamentelor oamenilor, a reactiilor si a deciziilor lor variate, referitoare la atragerea si la
utilizarea resurselor economice în vederea producerii, circulatiei si consumului de bunuri, în functie
de nevoile si interesele economice.

            Activitatea economica este forma fundamentala a activitatii umane, prin care se fauresc

conditiile materiale necesare desfasurarii altor activitati precum si bazele structurii sociale.

            Viata economica este un sistem de activitati ale tuturor agentilor economici. Activitatea
economica trebuie sa fie caracterizata prin eficienta si rationalitate.

            Principiul urmarit în activitatea economica este de maximizare a efectelor utile si de

minimizare a consumului de resurse si de efort. Rationalitatea vizeaza, de asemenea, maximizarea
satisfacerii nevoilor umane. Activitatea eco nomica ra ti o na la si eficienta se caracterizeaza prin
subordonarea ei fata de nevoile umane în con tinua crestere si di ver si fi care.

Costul oportunitatii

            Problema economica centrala este insuficienta resurselor, astfel încât optiunile agentilor eco
nomici im pli ca niste sacrificii. De exemplu, cu cât se aloca o cantitate mai mare de resurse pen tru
satisfacerea ne vo ilor de hrana cu atât ramân ele mai putine pentru îmbracaminte.

 Costul de oportunitate presupune sa cri fi ca rea unor alternative pentru producerea sau

con su marea unui anume bun.

            Pentru consumator, important este ca optiunea sa fie ra ti o na la, sa se faca pe baza unei ie rar
hi zari a nevoilor în functie de importanta lor. Raritatea resurselor impune luarea unor decizii care
implica întotdeauna alegerea unei al ter na tive în detrimentul celeilalte.

            Costul  consumatorului e format dintr-un cost de consum, concretizat în resursele banesti

pentru cumpararea bunurilor alese si dintr-un cost al renuntarii, al alternativei pierdute, numit si cost
de oportunitate al consumatorului.
            Producatorii se specializeaza pe baza unui calcul economic, care con sta în compararea u ti li
tatii sau dezutilitatii diferitelor mij loace pe care le poseda. Optiunea lor se întemeiaza în ultima in
stanta pe avantajul comparativ, adica pe ceea ce pot ei obtine în plus prin producerea unui anu me bun
ori serviciu fata de ceilalti concurenti.

            Costul producatorului e format dintr-un cost de productie, concretizat în resursele economice

antrenate în producerea anumitor bunuri si dintr-un cost al renuntarii. Acest cost de oportunitate al
producatorului este cantitatea la care se renunta din producerea unui bun X, spre a produce o cantitate
determinata din bunul Y. Este un cost economic real al alegerii, în conditiile resurselor limitate, cu
întrebuintari alternative.

            Alegerea dintre al ter nativele posibile are si con se cinte sociale. Pentru ca ea sa poata sa fie so
cotita rationala, agentii e co no mici trebuie sa tina seama nu numai de resurse ci si de risipa de re sur
se rare si scumpe, de inechitatile pe care le poate provoca o anumita alegere, sau de efec te le po luante
ale unor productii socotite de ei rentabile.

2.      Elementele care definesc circuitul economic

Elementele care definesc circuitul economic sunt:    

1. activitatile economice;

2. subiectii economici;

3. tranzactiile;

4. obiectul acestora.

1. Activitatile economice constituie cauza tranzactiilor, deci se refera la totalitatea o pe ra tii

lor care urmaresc satisfacerea trebuintelor cu bunuri economice. Exista trei mari categorii de operatii:

            a) operatii cu bunuri si servicii, care privesc productia, schimbul  si consumul;

            b) operatii de repartitie, prin care se efectueaza formarea si distribuirea veniturilor legate de

pro ductie;

c) operatii financiare, care privesc modificarea volumului activelor sau pasivelor.

            (a) În cadrul operatiilor cu bunuri si servicii se disting:

            I. Productia - este acea activitate economica a carei functie esentiala consta în combinarea si u
ti li za rea factorilor de productie materiali si umani în vederea obtinerii de noi bunuri economice sau
pentru spo ri rea utilitatii acestora.

În functie de caracterul rezultatelor finale vorbim despre:

            -  productie materiala;

            -  prestari de servicii, care satisfac nevoi umane, dar care nu sunt în forma obiectuala.

            -  producere de informatii.
Productia transforma intrarile (inputurile) în iesiri (outputuri) în scopul obtinerii de profit sau al
re alizarii ori carui alt avantaj de catre firme.

            II. Circulatia sau schimbul este un domeniu distinct al activitatii economice. El cuprinde ace le

activitati care asigura deplasarea  bunurilor economice între vânzatori si cumparatori . Aici sunt
incluse: sfera circulatiei marfurilor si a serviciilor.

            III. Consumul reprezinta scopul ultim al productiei. Este actul care consta din folosirea efec
tiva a bu nurilor si serviciilor si prin acest act se verifica utilitatea si concordanta acestora cu do rintele
oamenilor.

Consumul poate fi de doua feluri: consum intermediar si consum final.

Consumul intermediar se refera la folosirea unor bunuri economice pentru producerea altor bunuri pi
er zân du-si caracteristicile initiale si dobândind altele  noi.

Consumul final se refera la utilizarea bunurilor de consum în mod personal sau colectiv pentru
satisfacerea nevoilor directe.           

            (b) Repartitia cuprinde operatiuni care concura la formarea veniturilor. Se disting operatiuni

de repartitie primara, legate de activitatea productiva (salarii, cotizatii sociale, impozite indirecte) si
operatiuni de repartitie secundara, legate de redistribuirea veniturilor primare (impozite directe,
subventii, prestatii sociale).

2. Subiectii tranzactiei, adica agentii economici grupati dupa criteriul institutional.

3. Tranzactiile, care pot fi diferentiate dupa modalitatile de realizare:

            a) unilaterale - în care nu se primeste nimic în schimb, putând fi transferuri curente (im po zi

te, con tri bu tii pentru asigurari sociale, subventii).

b) bilaterale - când oricarei transmitere a unui bun, serviciu, îi corespunde o con tra par tida.

4. Obiectul tranzactiilor economice îl reprezinta bunurile produse, serviciile factorilor de pro

ductie (res pec tiv munca, natura, capitalul) si moneda.

3.      Agentii economici

Termenul de „agent economic” este folosit în literatura economica sinonim cu termenul de „su

biect e co no mic” având sensul de participant la viata economica. Pentru caracterizarea fluxului
economic agentii economici pot fi grupati dupa mai multe criterii:

            1. Criteriul de ramura (pe tipuri de activitati) - pune în evidenta relatiile de ordin teh ni co-
economic în productie si de echilibrare a resurselor. Acest criteriu sta la baza elaborarii ba lan te lor
folosite în e vi den ti e rea si analiza fluxurilor între ramuri sau în cadrul ramurilor.

            2. Criteriul institutional care vizeaza cunoasterea comportamentului agentilor eco no mici.

Potrivit a cestui criteriu avem urmatorii agenti:

            - întreprinderile sau firmele nefinanciare;

            - gospodariile sau menajele;

 - institutiile financiare si de credit;

- societatile de asigurari;

            - administratiile: a) publice; b) private;

- strainatatea.

Întreprinderile sau firmele cuprind toate unitatile institutionale a caror functie consta din pro
du cerea si vânzarea de bunuri comerciale si servicii nefinanciare destinate pietei. Ele alcatuiesc sec
to rul productiv al e conomiei. Veniturile lor provin din vânzarea productiei iar scopul activitatii îl con
stituie obtinerea de profit. Din acest motiv formeaza asa numitul sector al afacerilor sau “business”.
Caracteristici:

- sunt principalele producatoare de bunuri si servicii;

- deciziile lor urmaresc maximizarea profitului;

- sunt principalele cumparatoare si consumatoare de factori de productie.

Gospodariile sau menajele reprezinta agentul economic care exprima ca li ta tea de con

sumatori de bunuri personale.Ele realizând venituri, le folosesc pentru a cum para bunurile de ca re au
nevoie. Sursa ve niturilor este din salarii, titluri de proprietate sau rente. Din acest punct de ve dere
gospodariile se prezinta în functie de activitatea sefului de fa milie, adica se împart în categorii socio-
pro fe si onale (salariati, liberi profesionisti, proprietari de va lori mobiliare sau imobiliare, proprietari
funciari, mici în tre prin zatori, manageri, pensionari, etc.). Caracteristici:

- gospodaria este principala consumatoare de bunuri si servicii, fiind cea mai importanta unitate de de
cizie în domeniul cererii;

- deciziile ei urmaresc maximul de satisfacere a nevoilor prin folosirea de bunuri si servicii;

- este principala proprietara de factori de productie, decizând cui sa vânda serviciile lor.

Institutiile de credit  sunt acele unitati publice, pri va te sau mix te a ca ror functie principala
consta din a fi intermediari financiari între cei lalti agenti eco no mici. Aceste u ni tati colecteaza si
redistribuie disponibilitatile fi nan ci a re. Din aceasta grupa fac par te toate bancile. Resursele lor
provin din angajamente contractate (de po zite la vedere sau la termen, obli ga ti uni) din dobânzi.

Societatile de asigurari  realizeaza despagubiri în cazuri de risc, în schimbul unor prime de

asigurare.

Administratiile publice exprima denumirea generica pentru oficialitatile publice la ni vel na

tional si local. Ele au în principal functia de redistribuire a ve ni tului efectuând ser vicii non mar fa re:
a sigurarea se cu ritatii, în vatamântului public, jus titiei, infrastructurii rutiere, portuare. Sursa ve ni
turilor este din var sa min te obligatorii efectuate de unitatile care apartin altor sectoare.

Administratiile private reprezinta acel agent economic care grupeaza organizatiile pri va te fa

ra scop lucrativ - asociatii, fundatii, organizatii, având ca functie prestarea de servicii non mar fare
pentru a nu mi te colectivitati specifice. Resursele lor financiare provin din contributii vo lun tare,
cotizatii, venituri pe pro prietati, sponsorizari.
 Strainatatea desemneaza toate celelalte economii nationale si unitatile lor a u to no me. Tot
aici in tra si administratiile straine aflate pe teritoriul tarii de referinta. Acesti agenti economici spe
cifici nu sunt ca racterizati prin nici o functie sau sursa de venit. Cu acestia agentii economici in terni
realizeaza actiuni de im port-export.

Constatam ca exista doua sensuri ale termenului agent eco-nomic:

- cel restrâns, care lasa în afara consumatorii;

- cel larg, care încorporeaza agentii economici cumparatori.

4.      Fluxurile economice reale si monetare

            Ideea fluxului economic se bazeaza pe imaginea unui circuit închis în care marimile
in tra te sunt egale cu marimile iesite. (Se face

abstractie de modificarea stocurilor în perioada economica analizata.) Totalitatea fluxurilor

economice genereaza circuitul economic  Raportul dintre sferele celor doua concepte este
de la parte la întreg.

Tranzactiile bilaterale sunt marcate de fluxuri în sens contrar. Fiecarei tranzactii bilaterale îi
corespund în prezent doua categorii de fluxuri:

            - fluxuri reale - de bunuri si servicii;

            - fluxuri monetare - vin în directia opusa.

Fluxurile reale constituie esenta circuitului economic. Ele se desfasoara în principal între doi agenti (în
tre prin deri si gospodarii). Menajele pun la dispozitia fir me lor serviciile factorilor de productie.
Firmele furnizeaza menajelor bunuri de consum.

Schema generala a unui circuit economic

În desfasurarea activitatilor economice însa intervine si administratia publica sau sec torul
public, care redistribuie veniturile. Fluxurile economice catre acest agent e co no mic au ca
sursa impozitele si taxele, iar iesirile sunt cheltuieli care constau în transfer si subventii catre
celelalte sectoare.
  

Locul administratiei publice în circuitul economic

           

În schema generala a circuitului economic intervin si agenti economici financiari, prin fluxuri
monetare.

Desfasurarea activitatilor economice se realizeaza si prin tranzactii cu strainatatea, cele tipice

fiind ex por tul si im portul de bunuri, activitati pentru care se realizeaza venituri din export (VEX),
respectiv chel tu ieli pentru im port (CIM).

5.      Mecanismele coordonarii activitatii economice

Optiunile agentilor economici trebuiesc corelate prin intermediul me ca nis melor e co no

mice. În functie de gradul de libertate al subiectilor vietii economice exista doua ti puri de
mecanisme:   

- mecanismul de comanda;

                                           reprezentând “motorul” vietii economice.

- mecanismul de piata,

            Mecanismele de comanda îngradesc libera initiativa, iar autoritatea centrala de ci

de ce,  cum si pentru cine sa se produca. Aceste decizii au caracter imperativ fiind formulate si cu
prin se într-un plan na ti o nal unic.
            Posibilitatea fiintarii unor asemenea mecanisme rezulta din restrângerea proprietatii private si
generalizarea proprietatii comune, dar îndeosebi a celei de stat.

            Ca elemente stimulente prevaleaza cele negative nonmonetare (constrângerea,

teama, pri va tiunea de li bertate) sunt prezente si cele monetare (amenzi, penalizari). Ca
stimulente pozitive sunt foarte pretuite cele nonmonetare (diplome, panouri de onoare, me
dalii...) alaturi de cele monetare directe (salariul si beneficiul). Mecanisme ale economiei de
comanda au existat în ultima vreme în tarile fasciste si socialis te.

            Mecanismele de piata realizeaza coordonarea deciziilor agentilor economici prin in ter me di ul

pietei. Acest fapt este posibil prin extinderea proprietatii private si a liberei initiative. Sti mu len tele
dominante sunt cele pozitive monetare (profituri, salarii, dividende) si cele negative tot mo ne tare
(impozite, taxe, amenzi).

            În conditiile acestor mecanisme, piata este terenul de confruntare al cererii si ofertei ex pri
mând an sam blul relatiilor dintre agentii economici în procesul vânzarii-cumpararii. Instrumentele
sunt concurenta si pretul. Economiile de tip liber se bazea za pe :

- piata, ca modalitate de a stabili cantitatea, structura si destinatia productiei;

- formarea libera a preturilor, în functie de raportul cerere-oferta;

- concurenta dintre agentii economici;

- pluralismul formelor de proprietate, dominând proprietatea privata;

- alocarea resurselor în functie de pretul factorilor de productie;

- motivatia participantilor la viata economica este profitul, respectiv - maxima satisfacere a

nevoilor.

Majoritatea economiilor contemporane sunt însa de tip mixt, îmbinând elemente ale tipurilor
ideale, standard.

 Interventia statului difera fun da men tal de eco nomia su pracentralizata, unde
statul dirija viata economica prin intermediul pla nului national unic. Ea se face în acest caz
în mod indirect.

 Pe piata coexista preturi libere dar si administrate.

 În economiile contemporane controlul activitatii se face prin intermediul legilor, iar pu te rea
le gis la tiva este ferm separata de cea judecatoreasca si executiva.

 Statul îsi asuma sarcini de protectie sociala.

 În activitatea economica agentii sunt liberi sa ac ti o ne ze dupa cri terii stabilite de ei.