MEE2 Cap.1.

Convertoare numeric-analogice

1. CONVERTOARE NUMERIC-ANALOGICE

! Convertoarele de tip numeric-analogic = dispozitive care au rolul de a

transforma informaţiile date sub formă numerică într-o mărime analogică,
tensiune sau curent.
! Informaţia de intrare este prezentată în cod binar, binar codat zecimal, Gray
etc., în nivele logice corespunzătoare unei anumite familii de circuite integrate
digitale.

1. 1 Relaţii de conversie

! Se presupune:
♦ se utilizează un cod binar,
♦ mărimea de ieşire este o tensiune.

1.1.1 Convertorul unipolar

! Pt un convertor unipolar, dacă mărimea de ieşire are o singură polaritate, relaţia

de conversie poate fi pusă sub forma
U ies = N ∆U
unde
♦ N este un număr natural, reprezentat în binar cu n biţi,
n
N = ∑ 2 n − i bi , bi ∈ {0,1};
i =1

♦ ∆U este pragul de cuantizare al convertorului

! Relaţia se va mai putea exprima prin

n n
U ies = 2 n ∆U ∑ 2 −i bi = U ref ∑ 2 −i bi
i =1 i =1

unde s-a introdus tensiunea de referinţă: U ref = 2 n ∆U

! Se pp. că U ref ≥ 0 ⇒ Valoarea maximă a tensiunii de ieşire (valoarea cap - scară)
se obţine pentru bi=1, i=1,2,....,n:
1/1
MEE2 Cap.1. Convertoare numeric-analogice

n
U cs = U ref ∑ 2 − i = U ref (1 − 2 − n ) = U ref − ∆U
i =1

! Punctele reprezentative ale graficului Uies(N) se vor aşeza pe o dreaptă (fig. 1).
Semnul tensiunii Uies este semnul lui Uref, deci convertorul este unipolar.

Fig. 1.

1.1.2 Convertorul bipolar.

! Relaţia de conversie a unui convertor bipolar se poate obţine din aceea a

convertorului unipolar, scăzând 0,5Uref:
 n 
U ies = N∆U − 0,5U ref = U ref  ∑ 2 − i bi − 2 −1 
 i =1 
 n 
U ies = U ref  − (1 − b1 )2 −1 + ∑ 2 −1 bi 
 i =2 
! Rezultă că:
♦ dacă b1=0, Uies<0,
♦ dacă b1=1, atunci Uies >0.

! În tabelul de mai jos sunt date valorile Uies pentru câteva combinaţii bi

(0,0,.........,0) U ies = −0,5U ref = U ies min

(1,0,.........,0) U ies = 0
(1,1,..........,1) U ies = −0,5U ref (1 − 2 −n +1 ) = 0,5U ref − ∆U = U ies max
! Codul acesta de reprezentare a numerelor cu semn = cod binar deplasat.
1/2
MEE2 Cap.1. Convertoare numeric-analogice

! Dacă se foloseşte drept prim bit b1 = 1 − b1 , se obţine reprezentarea în

complement faţă de doi,
 n 
U ies = U ref  − 2 −1 b1 + ∑ 2 − i bi 
 i =2 
! Rezultă datele din tabelul următor:
(0,0,0,...................,0) U ies = 0
(0,0,0,...................,1) U ies = ∆U
..............................
n
(0,1,1,...................,1) U ies = U ies max = U ref ∑ 2 −i = 0,5U ref (1 − 2 − n +1 ) = 0,5U ref − ∆U
i =2
(1,0,0,..................,0) U ies = U ies min = −0,5U ref
..............................
(1,1,1,...................,1) U ies = − ∆U

! Codul binar deplasat este cel mai frecvent folosit în CNA, în timp ce
reprezentarea în complement faţă de doi este preferată în sistemele de prelucrare
numerică a semnalelor.

1.2 Reprezentare schematică

Fig. 2.

1.3 Erori ale CNA

1.3.1 Erori statice

! Erorile statice sunt de trei tipuri:

♦ Eroare de “0” sau de "offset" (fig. 3.a);
♦ Eroare de factor de scară (fig. 3.b);
♦ Eroare de neliniariate (fig. 3.c). Când eroarea absolută de neliniaritate
depăşeste pragul de cuantizare, poate apare o eroare de nemonotonie.
1/3
MEE2 Cap.1. Convertoare numeric-analogice

Fig. 3

1.3.2 Erori dinamice

! Răspunsul CNA la schimbarea datelor nu este instantaneu. Tensiunea de ieşire

poate arăta ca în fig.4 (s-a presupus că schimbarea datelor are loc la momentul
t=0).

Fig. 4
! O caracteristică dinamică importantă a unui CNA este timpul de conversie
(tconv) = intervalul de timp necesar ca mărimea de ieşire să se încadreze într-o
bandă de eroare specificată, în jurul valorii de regim staţionar, la schimbarea
datelor de intrare, timp măsurat din momentul schimbării acestora.

! Se pot pune în evidenţă două componente ale timpului de conversie:

♦ timpul de comutaţie, tcom, ce îşi are originea în timpii de propagare finiţi,
necesari părţii numerice a circuitului pentru realizarea comutării şi care nu
se materializează printr-o schimbare a tensiunii de ieşire;
1/4
MEE2 Cap.1. Convertoare numeric-analogice

♦ timpul de stabilire, corespunzător părţii analogice a circuitului, necesar

pentru ca tensiunea de ieşire să se încadreze în banda de eroare impusă.

1.4. Tipuri principale de CAN. Exemple

! Circuitele de conversie numeric-analogică existente în prezent pot fi clasificate

în două mari categorii:
♦ CNA directe în care are loc conversia direct în mărimea de ieşire (fără a
interveni alte mărimi intermediare).
• Avantaj: sunt în general rapide,
• Dezavantaj: nu sunt foarte precise deoarece precizia lor depinde de un
număr mare de elemente de circuit.
• Exemple se pot aminti convertoarele cu rezistenţe ponderate, cele cu
reţea R-2R etc.
♦ CAN indirecte - în care numărul N este convertit mai întâi într-o mărime
intermediară (durata unui impuls, conţinutul unei secvenţe
pseudoaleatoare etc.).
• Avantaj: necesită mai puţine componente de precizie, deci erorile vor
fi mai mici,
• Dezavantaj: viteza este redusă.
• Exemplu: convertorul stohastic.

! În cele ce urmează se vor prezenta câteva exemple de convertoare directe.

1.4.1 Convertorul cu rezistenţe ponderate (fig. 5)

! Schema conţine n comutatoare analogice, comandate de valorile logice ale

variabilelor binare bi , o reţea de n rezistenţe ponderate de valori
2 i R, i = 1,2,! , n şi un sumator analogic.

1/5
MEE2 Cap.1. Convertoare numeric-analogice

Fig. 5.
! Relaţiile de conversie.
n
U ies = − RI , I = ∑ I i ,
i =1

unde curenţii Ii au valori nenule numai pentru acele comutatoare pentru care bi = 1 ,
aşa încât vom putea scrie în general
U ref
I i = −bi , i = 1,...n
2i R
! Rezultă deci
n
I = − ∑ 2 −i R −1U ref bi ,
i =1
n
U ies = U ref ∑ 2 −i bi
i =1

! Semnul tensiunii de ieşire este dat de semnul tensiunii de referinţă, deci

schema lucrează ca un convertor unipolar. Ea necesită un număr mare de
rezistenţe într-o plajă de valori cu atât mai mare cu cât n este mai mare. Având
valori diferite acestea au variaţii diferite cu temperatura si apar dificultăţi în
realizarea sub forma integrată a circuitului.
! Alte surse de erori sunt rezistenţele finite ale comutatoarelor şi tensiunea de
decalaj a amplificatorului operaţional, care conduce la o eroare de offset.

1/6
MEE2 Cap.1. Convertoare numeric-analogice

1.4.2 Convertor cu reţea de rezistenţe R-2R

! În schema din figura 6 se utilizează o reţea de rezistoare având doar două

valori: R şi 2R.
♦ Se verifică uşor că o proprietate a reţelei R-2R este că rezistenţa văzută
spre dreapta din partea stângă a oricărui nod este egală cu R.
♦ Curenţii din braţele verticale ale acestei reţele sunt dirijaţi fie spre un
sumator analogic, fie la masă, prin intermediul unor comutatoare analogice
comandate de variabilele logice bi .
♦ În baza proprietăţii amintite mai sus se pot determina simplu curenţii
aplicaţi comutatoarelor bi. Într-adevăr, în fiecare din nodurile reţelei R-2R
are loc o divizare în două părţi egale a curentului incident, aşa încât

Fig. 6.
U ref
Io = − ,
R
I 1 = 0,5I o ,
I 2 = 0,5I 1 = 2 − 2 I o ,
..........
I n = 2 −n I o
! Curentul I se obţine prin însumarea curenţilor aferenţi comutatoarelor ce se
află pe poziţia 1, deci
n U ref n
I = ∑ I i bi = − ∑b 2 i
−i
,
i =1 R i =1
n
U ies = − RI = U ref ∑ bi 2 −i
i =1

1/7
MEE2 Cap.1. Convertoare numeric-analogice

! Utilizând doar două valori de rezistenţe, schema se pretează mult mai bine la
o realizare sub formă integrată. De aceea, pe baza acestei scheme se realizează o
gamă largă de CAN integrate (eventual mai puţin amplificatorul operaţional, dar
incluzând rezistenţa de reacţie R), ca AD 7520 (Analog Devices).

1.4.3. Convertoare cu comutare în curent

! Comutarea în curent este frecvent utilizată, în special atunci când se doreşte o

viteză ridicată. Sunt posibile două variante:
♦ cu generatoare de curenţi egali;
♦ cu generatoare de curenţi ponderaţi.

! În schema din figura 7 se utilizează generatori de curenţi egali şi o reţea R-2R

inversată.

Fig. 7.
! Pentru stabilirea relaţiei de conversie, vom proceda prin superpozitie.
♦ (1) Presupunând b1=1, bi=0 pentru i ≠ 1 .
Generatorul I0 debitează pe o rezistenţă egală cu R, aşa încât:
U ies1 = IoR

♦ (2) Presupunând b2=1, bi=0 pentru i ≠ 2 , rezultă schema echivalentă din

fig. 8.

1/8
MEE2 Cap.1. Convertoare numeric-analogice

Fig. 8

După aplicarea teoremei lui Thevenin, în schema din figura 8 b,

U ies2 = 0,5I o R

♦ (3) În general, dacă bk=1, bi=0 pentru i ≠ k :

U iesk = 2− k + 1IoR

deci
n n n n
U = ∑ biU ies i = ∑ 2 − i+ 1
RIobi = 2RIo ∑2 −i
bi = U ref ∑ 2− ibi
i= 1 i= 1 i= 1 i= 1
unde
U ref = 2RIo
! În schema prezentată, se utilizează deci generatori de curenţi egali, iar
însumarea lor se face ponderat, cu ajutorul reţelei R-2R.

! Comutatoarele de curent se realizează de regulă în tehnologii bipolare rezultând

comutatori de viteză ridicată.

! O altă posibilitate constă în însumarea unor generatoare de curenţi ponderaţi

(de exemplu convertorul integrat DAC 08).

1/9