|



|

  
 




  
  
 

  
 
 
     

r Medicina actuală manifestă o tendinţă de evoluţie

spre aspectele preventive şi sociale.
r Această tendinţă de evoluţie poate crea în viitor
premisele pentru îmbunătăţirea stării de sănătate,
generală şi implicit orală, obiectivul principal al
medicinii.
  !!

r Rin totdeauna x!"##$x a fost menţinerea

şi/sau reabilitarea şi promovarea sănătăţii oro-
dentare, modalităţile în care s-a concretizat acest
deziderat de sănătate orală în contextul unei stări de
0
 au variat de-a lungul timpului.
 !xx!"%x x%"#!#  !%!

r Oa acest moment există o "!&"x!"!!  !%! sau

viziuni asupra sănătăţii care diferă după indivizi, profesii şi
specificul valorilor culturale.
r ›ănătatea nu este un concept absolut, dar este acel Äceva´ pe
care îl ştim şi pe care trebuie să-l îmbunătăţim.
r Configurarea conceptului de sănătate s-a făcut pe două planuri:
- pe de o parte încercările pentru definire;
- iar pe de altă parte pentru descrierea unor modele ale sănătăţii.
În nici unul din aceste două planuri nu s-a înregistrat un succes
deplin.
r Trebuie să subliniem că, noţiunile pe care le avem despre
sănătate nu pot fi transpuse într-o definiţie scurtă, dar
cuprinzătoare.
 R
  
 

r àentru 0  "! nu există la momentul actual o

unică definiţie ci o pluralitate de definiţii, pluralitate
determinată de volumul mare de cunoştinţe
medicale acumulate, de specificul cultural şi de
faptul că sănătatea are un caracter procesual,
evolutiv.
 R
  
   

ü

Refinirea sănătăţii este un demers în care se

utilizează două, sau mai multe, criterii de referinţă.
Cele mai frecvent utilizate criterii pentru definirea
sănătăţii sunt:
r   

 ;
r        la
condiţiile variate de viaţă şi muncă;
r  
 
    
 ›


ü ›

r   "!" este definită, în constituţia OM›, ca

³«.    
   
    
 

 
´.
 
ü ›
0

"" !x0x x#! acestei definiţii sunt:

r este acceptată ca o 
 ;
r implică responsabilitatea societăţii în realizarea ei;
r subliniază caracterul pozitiv şi multiaxial al sănătăţii.

A! Refiniţia înscrisă, încă din 1948, în Constituţia OM›

orientează medicina către păstrarea stării de sănătate şi
creează premisele de transformare a activităţii medicale
preventive dintr-o acţiune teoretică declarativă într-una
aplicată pe scară largă cu mijloace eficiente.
   "!" 
ü0

r Rintre definiţiile clasice o menţionăm pe cea a lui

´!'! care considera 0  "!" ³   
           


     
     ´
 (

r Trebuie diferenţiate noţiunile de   

 şi    
 
 ›



r O , 0  "!"este rezultanta

interacţiunii dintre ³zestrea´ biologică, genetică a
individului şi condiţiile mediului său de viaţă şi de
activitate, natural şi social.
 
 ›

r Conform 

     
  
   


   
    
        

       !   "
   
   
   
 
   "  .
r În consecinţă starea de sănătate este expresia adaptării
adecvate a persoanei la condiţiile mediului, încât între
structurile psiho-fiziologice, resursele organismului şi
circumstanţele ambientale să se poată stabili un echilibru
armonios.
 V
0
 

r V    
   a fost dezvoltat ulterior de )#x*.
Nemulţumit că majoritatea instrumentelor de evaluare măsoară
deviaţiile de la starea de sănătate, starea de sănătate/boală sau
absenţa bolii, acesta a afirmat că     
atunci când, din punct de vedere:
r
- persoana se simte bine, munceşte, se hrăneşte şi se
odihneşte bine, îşi desfăşoară corespunzător activităţile în familie
şi în comunitate;
r   - persoana nu are nici deprimări, sau nenorociri şi nici
fericiri subiective;
r  - persoana are o stare materială confortabilă, se integrează
normal în viaţa familială şi comunitară, în activitatea profesională
şi socială.
 V
0 
0


r V            şi

relaţiile dintre acestea, precum şi dintre
organismul uman şi mediul natural, din care se
desprinde echilibrul/dezechilibrul biologic,
componentă a stării de sănătate sunt prezentate
sintetic în fig. urmatoare.
V
0

 à 00 0


r à !      Ëredati in

fig. urmatoare) cuprind condiţiile de bunăstare
psihică şi constau în integritatea şi capacitatea
optimă a funcţiilor şi mecanismelor psihice ale
indivizilor de a le asigura adaptarea la variaţia
mediului ambiant. Totodată, diferite circumstanţe
Ësociale, psihologice) pot determina stres.
à 00 
0

à 0 0 0


r à      permit

înţelegerea condiţionării stărilor de sănătateboală
în funcţie de variabilele sociale şi culturale care se
manifestă în sistemul social global Ëvezi fig.
urmatoare); parametrii sociali ai stării de sănătate
au în vedere bunăstarea socială, materială şi
spirituală a membrilor colectivităţilor umane şi se
referă la capacitatea lor optimă de a-şi îndeplini
rolurile sociale.
à 0 0 
0

„
 0 
0

0
0
 ›
ü

r O   , 0  "!"reprezintă o expresie

sintetică dintre  
 Ëcu caracteristicile
ei genetice, demografice, psihologice şi culturale),
pe de o parte şi      
Ënatural şi social), pe de altă parte.
r àrin urmare, sănătatea populaţiei este un fenomen
complex, de masă, biologico-social, care se
studiază, de aceea, numai prin metode statistice şi
se exprimă printr-o serie de     , ea
reprezintă un indicator major al nivelului de trai al
comunităţii respective.
 V   !   


r V
000
  consideră

omul o fiinţă complexă, multideterminată, cu largi
valenţe şi implicaţii de natură biologică, psihologică,
culturală, axiologică.
r r 
     
 #    

 ë
0 
0
0 


r În  !   !  , medicul

dentist/ tehnicianul dentar trebuie să elimine Ësau să
atenueze) hiatusul dintre boală şi bolnav.
 +

àlecând de la conceptul holistic asupra sănătăţii )#!0 şi

col. au redefinit conceptul de   
descriindu-i următoarele x!0xx:
r    Ëfuncţionalitatea optimă a organismului);
r !   Ësănătatea mentală optimă);
r 
 $
r   Ëintegrare familială şi socială optimă);
r  ;
r    Ëintegrare optimă a individului în mediul
ambiant).
 !xx!"  !%#x!'"#

r "#"- este o stare obiectivă care poate fi verificată

prin acceptarea unei dovezi în societatea noastră,
dovada este determinată prin medicina ştiinţifică.
r În raport cu sănătatea, '"#"se manifestă ca o
formă particulară de existenţă a omului,
caracterizată printr-un proces care tulbură echilibrul
părţilor în organism şi al organismului în raport cu
mediul şi care duce, fie la limitarea sau dispariţia
libertăţii şi a capacităţii de muncă, fie la decesul
celui care s-a îmbolnăvit.
 ›
ü

r 

 este- experienţa subiectivă de pierdere a
sănătăţii.
r Aceasta este privită în termeni de simptome.
›uferinţa şi boala nu sunt acelaşi lucru, de§i este
semnalat un grad mare de coexistenţă. ›e poate
diagnostica o boală fără existenţa unei suferinţe sau
fără raportarea unor simptome
 ›

r     - este un termen generic folosit

pentru a ne referi la experienţa de boală şi suferinţă
în acelaşi timp.
r ›tarea de boală reprezintă o inadaptare globală a
persoanei, faţă de ea însăşi şi de mediu, încât
răspunsurile faţă de situaţiile ambientale vor apărea
depăşite.
!x ,!

Rupă !x ,!, boala poate fi definită tridimensional

Ëîn trei perspective diferite) ca:
r -     ;
r -     
   ;
r - şi         
  .
  (

r ste unanim apreciat însă faptul că nici una din

definiţiile date până în prezent a sănătăţii nu este
complet satisfăcătoare din punct de vedere axiologic
şi gnoseologic.
 ›


r Afecţiunile orale Ëboala carioasă, afecţiunile

parodontale şi cancerul oral şi labial), au o mare
răspândire la nivel populaüional, iar prin implicaţiile
medicale şi socio-economice pe care le determină
se situează printre cele mai importante probleme
de sănătate publică ale epocii actuale.
 #"

r Analiza critică a definiţiilor sănătăţii formulate de-a

lungul timpului l-au determinat pe #" să
considere     ca fiind ³  
 
  
  

     
 "    ´
 Õ-"

r În timp conţinutul conceptului de sănătate orală s-a

modificat astfel că astăzi acesta presupune
«³

         
      
 
  
  ´ asigurând calitatea vieţii acestuia.
r Această nouă abordare a sănătăţii orale a creat
premisele corelării calităţii vieţii cu starea generală de
sănătate şi cu sănătatea orală prin introducerea de
către Õ-" a unui nou concept, cel de   

     .
 !!x".xx0   .xx

r Rezvoltarea semnificativă a ›ănătăţii àublice

constatată în cea de a doua parte a secolului XX a
fost însoţită de o extindere fără precedent a
studiului determinanţilor sănătăţii şi de o sinteză a
acestor cercetări la nivel mondial şi european.
 ´

 0
0


r Întrucât starea de sănătate este condiţionată

simultan de cauze   şi "  în raport cu
organismul uman, factorii care influenţează
sănătatea sunt numeroşi şi cu acţiune complexă
!*! şi !/*! 
  
0 0



ü

r !!x".xx0 xx!0  "! îşi exercită

influenţele cu intensităţi diferite şi au o variabilitate
importantă în raport cu nivelul de dezvoltare
economico-socială şi culturală, nivelul atins de
ştiinţă şi tehnică, condiţiile aferente de medicină,
gradul accesibilitate a populaţiei la sistemul de
sănătate, mediul rezidenţial Ërural şi urban), zonele
geografice, vârsta şi sexul etc.
  
0 0

ü


r Acţiunea factorilor sănătăţii este simultană,

interrelaţională şi globală, fiind foarte greu să se
măsoare şi să se ierarhizeze acţiunea fiecăruia
dintre ei.
r Totuşi din punct de vedere teoretic, se poate
elabora o schemă generală, a factorilor care
acţionează asupra stării de sănătate a populaţiei,
aceasta cuprinzând, în principal, factori de ordin
biologic, factori demografici, factori sanitari, factori
de mediu fizic şi factori de mediu social
 "#!

r "#! afirma că sănătatea şi boala depind de

factori Ëcunoscuţi sub denumirea generică de
 
) endogeni Ëbiologici) şi exogeni, de
mediu Ëmezologici), care la rândul lor se împart în
factori naturali şi sociali Ëfig.)
"#!

În modelul propus, "#! identifică patru mari

categorii de  

 cu impact semnificativ
asupra sănătăţii:
r   ;
r   
;
r   ;
r       .
´

 0
0

Mediu

›ocial
Cultural


›piritual
Mediu Mediu

àsihologic

uiologic

Mediu
 ´



r ´   , ca principali
    , îşi exercită

influenţa prin variabilitatea reactivităţii organismului la
provocările mediului Ëposibilitatea organismului uman de a
se adapta la condiţiile în continuă schimbare ale mediului),
precum şi prin ereditate Ëcare poate să fie normală sau
patologică).
r ´actorii de ordin biologic care au o mare influenţă asupra
unor indicatori esenţiali ai stării de sănătate Ëex.:
mortalitatea, morbiditatea) sunt: ereditatea, sexul, vârsta,
îmbătrânirea, constelaţia neuroendocrină ş.a.
 ´ 

r ´" xx!x!*"x au un impact puternic

asupra stării de sănătate a populaţiei şi a dinamicii
acesteia, atât prin starea demografică Ënumărul şi
densitatea, gradul de dispersie şi structura populaţiei)
cât şi prin mobilitatea spaţială sau migratorie şi
mobilitatea socială a acesteia.
r Reterminând unele caracteristici şi imprimând anumite
tendinţe în starea de sănătate, factorii demografici
acţionează asupra întregului sistem de ocrotire a
sănătăţii, cu componentele sale- medicală şi socială.
 ´


Nu trebuie uitat însă că individul şi populaţia au interrelaţii

permanente cu numeroşi factori   
Ë "  ) a căror influenţă asupra sănătăţii este
semnificativă:
r
 
- pulberi, radiaţii, temperatură ş.a.;
r
 !- calitatea alimentelor, poluanüi, toxice ş.a.;
r
   - bacterii, virusuri, fungi ş.a.;
r
     
      -
sărăcia, stilul de viaţă, atitudini, obiceiuri, nivelul educaţiei,
izolarea socială ş.a;
r
   - relief, climă ş.a.;
r         - preventive, curative şi
recuperatorii.
 aü
 

r Acţiunea fiecărui factor de mediu asupra organismului uman

nu este izolată ci într-o interdependenţă permanentă.
r ´actorii din mediul fizic sunt într-o strânsă intercondiţionare
cu factorii social-economici, culturali şi sanitari, ceea ce face
acţiunea nocivă a unor factori naturali să nu fie progresiv
negativă asupra stării de sănătate.
r Oamenii pot transforma în mod pozitiv mediul natural, acesta
apărând ca un mediu fizic organizat şi constituind un
element al bunăstării economice, sociale, culturale şi de
sănătate.
r Acţiunea factorilor de mediu natural asupra organismului
uman şi a populaţiei poate fi pozitivă Ë  ), negativă
Ë  ) şi mai rar indiferentă.
 ´0

r Totodată trebuie ţinut seama şi de influenţa factorilor socio-economici.

Indivizii nu trăiesc izolaţi, ci ei îşi desfăşoară viaţa şi activitatea în
societate, în comunităţile umane, de aceea trebuie acordată o atenţie
deosebită influenţei exercitate de
   asupra organismului
uman şi a stării de sănătate a populaţiei. Trebuie relevat conţinutul
complex al noţiunii de
   care indică interrelaţiile organismului
uman cu mediul social de viaţă şi activitate.
r Rintre factorii sociali cu influenţă deosebită asupra sănătăţii individului şi
populaţiei menţionăm: mediul social Ëurban-rural), nivelul de trai,
profesia-ocupaţia, factorii demografici Ësexul, vârsta), nivelul de
instrucţie şcolară, condiţii de muncă şi de viaţă.
r O altă categorie de factori sociali cu deosebit impact asupra stării de
sănătate este reprezentată de relaţiile interumane stabilite în procesul
de muncă, în familie sau în societate.
 ´
00 0


r ´  
     , înţeleşi
ca şi grad de dezvoltare şi eficientizare a serviciilor
de sănătate, exercită un rol important asupra
caracteristicilor stării de sănătate .
  $x

r     şi   

 influenţează semnificativ
starea de sănătate a populaţiei. xpresie a volumului de
bunuri şi servicii care stau la dispoziţia indivizilor şi familiilor,
în vederea satisfacerii trebuinţelor de viaţă ale acestora,
    condiţionează starea de sănătate a populaţiei
şi este dependent, la rândul său, de gradul de dezvoltare
economică a ţării, de măsura participării la procesul de
muncă a persoanelor apte, de mărimea veniturilor create în
societate şi de gradul de accesibilitate al persoanelor şi
familiilor la aceste venituri.
 !&!

r àlecând de la gruparea determinanţilor propusă de

Oalonde, !&! a prezentat un model
epidemiologic al determinanţilor sănătăţii redat în
fig.
!##!&!"#!!x".x#0 xx!
0  "!
Maturizare şi ›isteme interne Moştenire genetică
îmbătrânire complexe

preventive
›ocial uiologia umană

àsihic Mediul "!"! ›ervicii de curative

0  "! sănătate

´izic de recuperare
Comportamente

Riscuri profesionale Obiceiuri alimentare Riscuri în timpul

şi de consum liber
 Rever

r !&!a introdus conceptul ³!  ´ în analiza

sănătăţii populaţiei revizuind şi sistemul de
indicatori utilizat.
 R 
 
 

!!x".xx0   .xx"#! se încadrează în modelul

determinanţilor sănătăţii generale.
r ›emnalăm în ultimul deceniu tendinţa de reconsiderare a
importanţei determinanţilor economico-sociali ai sănătăţii
orale.
r uolile oro-dentare sunt cele mai răspândite afecţiuni din
întreaga patologie umană. Rintre acestea o importanţă
deosebită o au:   ,     ,
    "  

 
         
  §        
 .
 ›
 
0
0



r ›ănătatea orală a individului poate fi afectată

negativ de acţiunea numeroşilor factori
determinanüi §i favorizanţi Ëcunoscuţi în literatura
de specialitate sub accepţiunea de
  )
ai diferitelor afecţiuni oro-dentare.

""" x#!x0

r ´actorii de risc care rezultă din civilizaţia

contemporană sunt numeroşi şi sunt de natură
diferită; aceştia se referă, în special, la condiţiile de
mediu necorespunzătoare, poluare, noxe
profesionale, stres, contactul cu bolnavii cu boli
transmisibile, alimentaţie dezechilibrată, nivel
cultural-sanitar scăzut al individului şi familiei etc.
 „0 


r „    reprezintă totalitatea

condiţiilor sau circumstanţelor Ëde ordin medical sau
de altă natură) care ar putea prezenta un pericol
pentru sănătate şi ar situa individul, sau grupul
uman asupra căruia acţionează, într-o poziţie de
inferioritate faţă de alţi indivizi sau alte colectivităţi
cu caracteristici identice± constituie unul dintre
elementele de bază care trebuie luate în
considerare la definirea stării de sănătate.
'#!!%xx"!!  "!
'#x 0

22 Va„2a!a„

22"# a
aàa„  a

22$! à
a22
! „a
!
V           
 

r ! .xx#!"#! x ! Ëîn special  

 

      
), au o mare răspândire la nivel
comunitar, iar prin implicaţiile medicale şi socio-
economice pe care le determină se situează
printre !#!"xx%"!%'#!!!
0  "!%'#x ale epocii actuale.
 Va„2a!a„ à„ #
! à„2 „2a„ a
›   22à#
2V!

r V
 ËCR) este o boală plurifactorială, cu o

etiopatogenie complexă.
r !   


V   a fost cunoscută încă din cele mai vechi
timpuri.
àolicaria exista încă din mezo-şi neolitic la 5-15% din
indivizi.
Caria dinţilor temporari, care s-a dezvoltat mai lent decât
cea a dinţilor permanenţi, a fost, de asemenea, observată
în mezolitic şi neolitic, în proporţie de 50% ËO. Grivu).
În epoca noastră, prevalenţa cariei a atins valori maxime
Ëuenagiano şi col.).
      
r Începând cu anul 1969, O.M.›. a creat o bancă mondială de date
referitoare la sănătatea oro-dentară ËORAO HAOTH RATA uA›).

r ›copul declarat al acestei acţiuni a fost de a centraliza datele pentru

a realiza comparabilitatea în analiza finală a diferenţelor intra- şi
inter-ţări legate de descoperirile clinice şi de modificările sociologice.
àe baza datelor acumulate s-a dat publicităţii periodic tendinţa
evoluţiei cariei dentare ËCR) la nivel mondial.

r Rin 1974, a fost posibilă cunoaşterea prevalenţei CR în toate ţările

dezvoltate, mai ales în marile aglomerări urbane.
r Oa acea dată, un mare număr de programe de fluorizare a apei, în
aceste ţări, au demonstrat că este posibil să se diminueze în medie
cu 50% indicele CAO în populaţiile unde acesta era ridicat sau
foarte ridicat.
&#.x"'xx .xx!!x"!! "x"!"

  

Monitorizarea bolilor oro-dentare

semnalează, începând cu 1978, o
tendinţă generală de recul a CR 0
. x#!!1&#"!"#!#xx.
´inlanda, Canada, Irlanda, Norvegia,
›uedia, Marea uritanie au trecut de
la categoria ţărilor cu prevalenţă
foarte ridicată a CR Ëîn 1970), la
categoria ţărilor cu prevalenţă
moderată a CR Ëîn 2000).
În ţările europene dezvoltate s-a
observat o !0 !$!!
0!xx "x& "xx !#x  Ëde
ex. de la 4,1 în 1980 la 3,5 în 1990 - ´x*2 x"x " ix !#x "#
pentru vârsta de 12 ani) -fig. 3. ËRM´T la vârsta de 12 ani) ±
 
 
&#.x"'xx .xx!!x"!! "x"!"
"
  
0

O evoluţie de sens contrar se observă în decursul aceleiaşi

perioade în tiopia, Iordania, Uganda, Tailanda şi
Zambia, care au trecut de la categoria ţărilor cu
prevalenţă redusă a CR, în cea a ţărilor cu prevalenţă
moderată a CR.
àe aceiaşi linie se înscriu, Marocul, Nigeria şi ´ilipine, care
au trecut de la categoria ţărilor cu prevalenţă moderată
la categoria ţărilor cu prevalenţă ridicată a CR.
&#.x"'xx .xx!!x"!! "x"!"
$% pozitive  negative

+ àrintre teritoriile şi ţările puternic industrializate se observă câteva

cazuri extrem de interesante; este vorba de *3*, "#"!1x"
şi x*"%! care au fost incluse în 1970 în categoria teritoriilor cu
prevalenţă ridicată a CR, iar după 30 de ani de consum a apei
fluorizate aceste teritorii se regăsesc în categoria celor cu
prevalenţă moderata a CR.
- àe de altă parte, două ţări puternic industrializate ca "#x" şi
4"%x"se regăsesc acum în categoria celor cu prevalenţă
ridicată a CR.
ste important de menţionat că industrializarea rapidă a Japoniei a
produs în ultimele trei decenii mutaţii importante în regimul de viaţă
şi alimentar al populaţiei. Un număr din ce în ce mai mare de
japonezi au abandonat regimul alimentar tradiţional în favoarea
unei alimentaţii bogate în glucide rafinate.
În cazul Italiei, prevalenţa ridicată a CR este o caracteristică a marilor
oraşe industriale din nordul ţării.
 'xx"!"!!x" ! "x"!"
 
 ›

Analiza informaţiilor
acumulate în banca de
date ORAO HAOTH
RATA uA› a permis
cunoaşterea frecvenţei
acestei boli în toate
regiunile OM› Ëfig. 4 ) şi
la nivel mondial Ëfig. 5 ±
6). ´x*5 x !#! "# ËRM´T la vârsta de 12 ani)
pe regiuni OM› - 2000  
 
'xx"!"!!x" ! "x"!" #"
%x#  
 


´x*6 x !#! "# ËRM´T la vârsta de 12 ani) -  
 

'xx"!"!!x" ! "x"!" #"
"#  
 


´x*7 x !#! "# ËRM´T la grupa de vârsta de 35-44 ani) ±

 
 
 „ &
  'xx"!"!!x" ! "x"
!" #" %x#

 'à
›(
Recayed, missing or filled teet at
r În România, informaţiile despre age 12 ËRM´T-12 inde )
morbiditatea determinată de


caria dentară sunt extrem de 7

puţine. 

r În 1996, un studiu O.M.›. pentru

România,   %  ! omania

à !
  &, a arătat că

nivelul mediu al RM´T la copiii 3

de 12 ani are valoarea de 3,1,

cu mult mai mare decât cel 2

recomandat pentru uropa Ë2 1

1 7 1 1 2 2 1

pentru copiii de aceiaşi vârstă) -

fig. 7.
´x*8x"x "xx !#x "#
ËRM´T 12 )
-  
 
„ &
  'xx"!"!!x" ! "x"
!"
"a
0

0›
 

š Rin ultima anchetă a Ministerului ›ănătăţii din România Ë1995-1996)

rezultă că:
- X
9:; din populaţia de peste 10 ani prezintă 

;
- prevalenţa 
 este de 7 9
6%;
- numai :9
7; din cei examinaţi nu au fost găsiţi cu afecţiuni dentare Ëdin
care, procente mai mari s-au înregistrat la sexul masculin şi în mediul
rural).
š Rin persoanele cu carii dentare:
- 6 ; au prezentat 1-2 carii;
- 2 ; au fost găsiţi cu 3-4 carii;
- iar | ; cu peste 5 carii.
š Oa copii, frecvenţa cariei dentare este mai mare la 
 


Ë:X9
%), decât la   Ë78%).
š Un număr mare de persoane din cele examinate, pentru afecţiuni dentare
prezintă 0Ë22%) sau 
0
 Ë86%).
„ &
  'xx"!"!!x" ! "x"
!"
$ ›




2

r ›tudiile efectuate între 1991-1997 de R. Ruda şi

.M. Cărăuşu;
r Un studiu efectuat în 1992 de à.. àetersen şi I.
Rănilă, estima prevalenţa cariilor în dentiţia
temporară şi pentru dentiţia permanentă.
r ›tudiile realizate de centrul de colaborare OM› Iaşi
în perioada 2003-2004.
„ &
  'xx"!"!!x" ! "x"
!" #" %x#
)0


r àrivind dintr-o perspectivă regională,

prevalenţa cariei la copiii români !0!"x
"! decât a celor din uulgaria, Cehia,
›lovacia şi chiar Albania.
# a
aàa„  a
Vaà„ #
! à„2 „2a„ 
a›   22à#
2V!

!xx!"'#xx%""#!
r u     e o afecţiune cronică cu caracter
inflamator caracterizată din punct de vedere
anatomopatologic prin distrucţia progresivă a tuturor
elementelor parodonţiului, iar din punct de vedere clinic
prin: mobilizarea, migrarea şi pierderea capacităţii
funcţionale a dinţilor, ducând în final la pierderea
acestora de pe arcadă cu dispariţia concomitentă şi a
parodonţiului marginal.
  x0x

r Cercetările paleontologice au precizat că boala

parodontală a apărut odată cu omul, aceasta fiind
observată la craniile populaţiilor preistorice.
r În 1921, ! a semnalat existenţa semnelor de boală
parodontală la mumiile egiptene de acum 4.000 de ani.
r uabilonienii şi asirienii au lăsat scrieri cuneiforme pe
tăbliţe de argilă, referitoare la tratamentul gingiilor
bolnave prin masaj şi cu extracte de plante medicinale.
r ´enicienii practicau imobilizarea dinţilor parodontotici prin
ligaturi cu fir metalic.
r În secolul al IV-lea î.e.n. Ë466-377), x% "! a descris
bolile parodontale, considerând tartrul ca factor etiologic
principal şi gingivoragia ca simptom principal.
 'xx"!"%x%"%"xx
 

 ›

r Modificările semnificative ale

modului de alimentaţie a
populaţiei, constatate mai ales în
ultimul secol, au determinat
creşterea semnificativă a
morbidităţii stomatologice, mai
ales, prin afecţiuni oro-dentare
majore cum ar fi parodontopatia şi
caria.
r Aproximativ
; din populaţia
actuală prezintă o distrucţie
importantă a parodonţiului - fig. 8. ´x*:x !#!
%!!*xx
  
 
'xx"!"!!x" !'"#"%""#
  

r Ratele epidemiologice oficiale OM› au relevat că din

aproximativ X milioane adulţi examinaţi ce mai
aveau dinţi, doi din patru dinţi prezentau semne de
afectare parodontală uşoară sau moderată, iar la
unul din patru distrucţie avansată a osului alveolar şi
a celorlalte ţesuturi de susţinere care au determinat
mobilizarea şi extracţia dinţilor.
 „ &
  'xx"!"!!x" !
'"#"%""#

r àaralel cu cercetările epidemiologice pe plan mondial au fost făcute

studii asemănătoare şi în ţara noastră, în vederea evaluării incidenţei şi
prevalenţei afecţiunilor parodontale, pe baza cărora să se poată
acţiona în mod corespunzător atât în sensul prevenirii cât şi în cel al
tratamentului acestora.
r Menţionăm în acest sens studiul efectuat de ›everineanu şi col., Ëpe
un lot de 2.000 persoane dintre care 55,5% de sex feminin şi 44,5% de
sex masculin cu vârste cuprinse între 10 şi 75 ani din zona Timişoara),
care a reuşit o estimare mai apropiată de realitate a prevalenţei bolilor
parodontale.
r Astfel, prevalenţa medie a acestei grupe de afecţiuni stomatologice la
lotul investigat a fost de 51,2%, crescând paralel cu înaintarea în
vârstă de la 43% la grupa de vârstă 20-29 ani, la 71,1% la grupa de
vârstă 30-39 ani şi la 76% între 40-49 ani pentru a ajunge la 86% la
grupa de vârstă 50-59 de ani.
„ &
  'xx"!"!!x" !
'"#"%""#

r Oa vârsta şcolară peste 2 ; dintre copii

prezintă gingivite.
r În comparaţie cu caria dentară, care
afectează mai mult vârstele tinere cuprinse
între
|26 ani Ëavând un maxim între
:|6
ani), parodontopatia se manifestă mai mult
după vârsta de 26 de ani, pierderea dinţilor
crescând odată cu vârsta datorită acestei
cauze ËOindhe).
VaV!„
 „a
à #
! à„2 „2a„ !
›  a!à#
2V

r Cu toate progresele făcute până în prezent

cancerul oro-facial rămâne o boală gravă,
grevată de consecinţe negative importante
Ëmedicale, costuri mari şi mortalitate ridicată)
atât la nivel individual cât şi la nivel comunitar.
!xx!

r Cancerul oral este una dintre neoplaziile grave

care determină disabilităţi Ëdesfigurare, tulburări
importante de vorbire, masticaţie şi deglutiţie)
care scad semnificativ calitatea vieţii individului.
r Cancerul oro-facial este o boală multifactorială.
›unt incriminaţi ca determinanţi factorii şi co-factorii
oncogeni, care provin din mediul ambiant,
determinând modificări şi mutaţii capabile să
determine cancerul.
 'xx"!"%x " !"#
 
 


r ´recvenţa x#"#x*!
" x"#!este în continuă
creştere.
r àeste 90% din cazurile noi de
cancer oral apar după vârsta de
45 ani.
r ´recvenţa neoplaziei este mai
mare la sexul masculin şi este
asociată Ëla peste 75% din cazuri)
cu tabagismul şi consumul cronic
de alcool - fig. 9.
r În ţările europene se înregistrează
anual peste 25.000 cazuri noi de ´x*X x!.""! .xx#
cancer oral şi oro-labial. !%#"1x !"#!#"0!/#"0 #x ±
date oficiale OM›
 'xx"!"!!x" !!%#"1xx#!
"#! 
 


´x*
 x!.""! .xx#!%#"1x !"#!#"0!/#!xx±date oficiale OM›

 x!.""! .xx#!%#"1x !"#!

r Incidenţa afecţiunilor
neoplazice orale Ënr.
cazurilor noi de
îmbolnăvire/100.000
loc.) este semnificativ
mai ridicată în ţările mai
puţin dezvoltate ale lumii
- fig. 11.

´x*

 x!.""! .xx#!%#"1x !#"

0!/#"0 #x ±
Ëdate oficiale OM›)
 *1""! .xx#!%#"1x !0
%!0%! x&""x#| |

r àrognoza realizată
arată că în perspectiva
anilor 2020 incidenţa
afecţiunilor neoplazice
va creşte semnificativ la
nivel global, în special
pe seama creşterii
semnificative a
numărului de cazuri noi
de cancer Ëîntre 25 -
100% faţă de 2003) în
ţările în curs de
´x*

*1"%x&xx x!."
dezvoltare - fig. 12. "! .xx#!%#"1x !Ëdate oficiale OM›)
„ &
  'xx"!"!!x" !
!%#"1xx#!"#!

r În ţara noastră peste 5% din totalul neoplaziilor

reprezintă forme de cancer oral.
r Rintre tumorile maligne orale, tumorile maligne ale
buzei ocupă primul loc ca frecvenţă Ë25-30%), fiind
localizate preponderent la buza inferioară.
r ›tudiile clinico-statistice au stabilit ca tumorile maligne
ale planşeului bucal ocupă locul al doilea între
cancerele cavităţii orale Ëfiind situat procentual foarte
aproape şi de cancerul limbii); reprezintă 25-30% din
localizările cancerului oral şi 3% din totalul cancerelor
umane. Apare în special la bărbaţi fumători şi/sau
consumatori cronici de alcool, după vârsta de 45 de ani.
 Obiectivele OM› pentru sănătate orală pe
termen mediu şi lung

r x"*x
" 
"#!!0!!"0 "
"

x1xx!0!&x xx$x"x .x#!0"x"!x!*x!"!%!" 0 
x" 0x#!x%0!!! !0x"!""!#x xx0 xx!0  "!
!" "%%#".x!x$x" "#x .xx0*x
xx#0"#*x !" "!
" !0!x"
r 'x! x&!#!%!0  "!"# %!!!!x$x#*<
š 6 ;x! %xx &=0"!67"x0 %!1x!x x "x!>
š &"#"!" "xx ! =2%!&=0"!
|"x>
š :6;x%%#".x!0 "x' .xx.xx%!1!.x%!" "!#"&=0"!
:
"x>
š ! !!"!!".x!x 6 ;#"&=0!#! %x0!0!2655"x9
%""x& % !#"!x>
š ! !!" |6;"%!&"#!.!x!!".x!x#"&=0"!76"x
%""x& % !#"!x>
š !"!"!x'"1!!"!%!xx1"!"0 xx!0  "!"# 
 
?



r Modificările semnificative ale modului de alimentaţie a populaţiei,

constatate mai ales în ultimul secol, au determinat creşterea morbidităţii
stomatologice, mai ales, prin afecţiuni oro-dentare majore cum ar fi
parodontopatia.
r Ratele referitoare la morbiditatea oro-dentară variază de la un grup
populaţional la altul, dar este unanim recunoscut astăzi că peste 90%
din pierderile dentare sunt datorate cariei şi parodontopatiei. àână la
vârsta de 35-40 ani domină caria dentară; aceasta afectează 80-98%
din populaţie cu o intensitate ce variază între 30-80%.
r Caria dentară este considerată în prezent o problemă de sănătate
publică de primă importanţă, ocupând locul al 6-lea pe lista de priorităţi a
O.M.›.
 
?
|

r  "!# "$x0 "1#"#'#x x ! "! 0%=x!0%%#".x!9

"!#!x x!.!x$x%!&"#!.!x!"#!""0'.x!%x0xx
!%x!x#*x !
r x%!&"#!."!/!!xx " 9&##!!!00! 0"!
%!""!"0"9 "!#!!x! .x! x $x!"0!#! %#x ".xx%!
"!#!%"!"!"9
 !0!0 " !x%x#"/x!
!'x!0  0xx!'x! x&#%x x%"#"#%*"!#%!&!x&!
0"#*x !
r  !&"#!."9x%x#!! "x!!" %0!0!&x!. 9*"&x"!"!0!'x "
" !0"x%x0xx!"! 0x!%!&!x!"'#x#!"!$x!
%&"!"0   .xx"#!#"x&!# x"
r  "#x1=!/%!x!.""#. x9  #1x  %'#!!#!!0  "!
"# %x!1#&"!%xx%#x "!"!/ #0x& "!x x#0"#*x
0!#90!x%! #"'"!"!! x&  "#!0%! x"#x .x@0  "!%'#x $x
""*!!%0x,#*x!90 x#*x!!x "# 9! x!0"x" $x
"!"!" x .xx0!1#&"!"%'#!!#!0  "!"# 
 
?
2

r ›e poate afirma că îmbolnăvirea parodontală este o problemă

prioritară de sănătate publică în domeniul stomatologiei.

r "#"%""# are un important caracter social, apariţia şi

propagarea acesteia fiind legată de vârstă, sex, nivel de educaţie,
nivel de trai, ocupaţie, şi frecvenţa controlului stomatologic periodic,
factori care influenţează într-o măsură semnificativă rata depunerii
plăcii bacteriene, a tartrului Ësupra- şi/sau sub-gingival), factori
circumstanţiali care favorizează producerea bolii.
r ›tudiile longitudinale Ëîn timp), sau transversale au arătat, de
asemenea, rolul diferiţilor factori etiologici în producerea bolii
parodontale şi calitatea igienei orale, a vârstei, caracterul agravant al
unor stări fiziologice Ëpubertate, sarcină, menopauză) sau patologice.
 
?
5

r " !#"#!0!"x!!%#"1xx#!*"&!9  "#x"!xx " 9

$x "!!!x x0"'x#x .x@!0x*"!9#' x!&'x!9"0x ".x!
$x!*#x.x! "!0 "0!xx "x& "#x"!"&x!.xxxx&x#x
r "!%*!0!#! !%= 0%!1! " !#"# =!'"# 
*!&" ! 0! x.!!*"x&!x%"!"=#"x&!#xx&x"# =$x
#"x&!# x"@!x "#!$x 0xxx "!
r !0!X ;x "1x#!x! " !"#"%"% &=0"!56"x
´! &!."!%#"1x!x!0!"x"!#"0!/#"0 #x$x!0!"0 x" @#"
%!0!86;x "1x "'"*x0#$x 0# x !"# #
r ."""0 %!0!6;x"##!%#"1xx#!%!1x !!
" !"#
r x!x#!"#x*!"/x#" x"#!9x#!"#x*!"#!'1!x
 % %x##  "! &!. @|62 ;9xx# "#x1"!%!%!!#"
'1"x!x" 
r x#!"#x*!"#!%#"$!#x' "# % # #"#x#!"0!
" !!#! "&x .xx"#$x!%!1x |62 ;x# "#x1 x#! " !#x
"#$x2;x"## " !!#"! %"00%! x"##"' '".xx
 x9% &=0"!56!"x
 ë #.!0

!"!.x"" " (