Abocalipsa dupa Petru de Antoan Desant-Exuberant Seara zilei de dooj mai la prins pe petronel galcievescu in satul natal, situat

cam pe unde se termina moldova. Si incepe iara. Ocupase premonitoriu pozitia caprioara, cu nasul minimal manjit de balega din fata carciumii satesti, exact cit sai confere un spor de credibilitate post polemizanta. Din interior se auzi un al driacu futivaca, ce sa obraznicit! Concluzia urma momentului de gloriei care la rinduei durase vreo cinci minute in caresi exprimase fara menajamente parerea in fata personalitatilor satesti: popa, primarele, sefude post si nea ilie, cu care o impartea pe joiana, plus inca cativa care din motive bineintemeiate cascau gura fara sa toarne lichiden ea. Primusi revenise popa, danu pentru ca bause irelevant mai putin fata de toti ceillati ci sprijinit mai mult de ascendentul pe carel avea asupra junimii satesti caci majoritateai trecuse pe subt poala. mai pietronele, ce apolcaplipsa, de unde stii mai lucruri dastea!? Starea de mucificare avansata se manifesta prin noi culmi de coierenta si deci Petronel cu deshturidicat amenintator si balanganinduse in sens contrar acelor de ceasornic le balmaji ceva despre citit pe un blog. Primarele cu o mina strecurata sub basca se gandi cu voce tare la blocurile pline cu mizgaliturile cele mai perverse pe care le vazuse in Iasi da cind ai plecat tu din sat ma Petronele, ca blocuri nus decit haaat la Iei!? Sefu de post, pentru care cuvintele primarelui aveau caracter de lege, se reanima brusc si pentru ca nu intelesese decit ultimul cuvant racni plin de avint intelectual bu, futivaca, nauzi ma sa iei!? Dupa care se imbulzi insotit de cei care se mai puteau tinen picioare catre protagonistul acestei povestioare de cacat. Petronel mai sfida vreo zece secunde si legea gravitatie dupa care ateriza in locul si pozitia descrise mie lene sa numar cite rinduri mai sus.