Algele brune - Phaeophyceae

Acestea se dezvolta pe elemntele de decor sau pe geamurile acvariului intr-un strat subtire si indica o lipsa de lumina sau un exces de silicati. Cateva dintre algele din aceasta clasa sunt: Cystoseira, Egregia, Macrocystis, Pelvetia, Postelsia, Sargassum. Cele 1500 de specii de alge brune pot fi gasite in exclusivitate in medii marine. Algele brune includ specia cea mai mare dintre algele marine: Durvillea si Kelp (in romana varec) , care cresc in ape reci. Kelp prezinta anatomia cea mai complexa dintre toate algele cu hife trompeta si celule sita care contribuie la deplasare. Algele brune prezinta clorofila a si c, precum si caroten si xanthophylls. Peretii celulelor sunt formati din straturi de celuloza separate prin poliacaride - cum ar fi atat de pretiosul acid alginic. Celulele algelor brune au un singur nucleu, iar thylakoids din cloroplasma apar in benzi de cate trei. Majoritatea algelor brune produc o celula sexuata (zoospori sau gameti, sau ambele). Majoritatea algelor brune sunt alge marine aduse odata cu fluxul, cu exceptia varecului gigant si sunt perene. Toate sunt multicelulare cu talus filamentos, iar majoritatea celulelor sunt uninucleate. Fucoxatinul (fucoxanthin) este principalul pigment accesoriu al acestor alge, iar amidonul nu este niciodata folosit ca un produs de stocat. Talusurile cresc intercalat sau apical. Algele brune au etape de viata diferite si separate ca sporangi si gameti. Sporangii sunt monoloculari sau pluriloculari, in timp ce gametii sunt pluriloculari in majoritatea cazurilor.