Staicu Eugen Master Religia privita ca filosofare

La fel ca problematica i filosofia, religia este o manifestare spiritual foarte complexa care, prin arie i acoper o gama larg de interoga ii i trebuin e umane. Religiile i omului, nchegate nsa, dup alte rigori dect

i finalit

sunt, de fapt, ncerc ri de filosofare asupra lumii

cele ale filosofiei propriu-zise. Aceste concep ii sunt ntemeiate pe distinc ia sacru-profan. Sacralizarea este atitudinea prin care se acorda credit psihologic necondi ionat unor realit i considerate ca absolute. ntotdeauna existen a umana concreta, individual i evolueaz i i de colectiva. func ioneaz numai in raport cu un orizont simbolic (valori,

semnifica ii, norme, n elesuri) care este absolut, originar, necondi ionat, inalterabil considerat ca scop suprem al actelor concrete, imperativ "sfnt" pentru ac iune. Fa reperele sacre nu se accepta ndoiala necondi ionata. Sacralizarea are sens larg, fiind practicata (idealizarea unor evenimente istorice, personalit ce consta in con inuturile

i contraargumentele; ele sunt obiecte de devo iune i in leg tura cu con inuturi laice i, valori; mitizarea actuala a unor creatori

.a.m.d.). De aceea, nu orice sacralizare este de tip religios. Cea religioasa are un anume specific i valoriz rile aparte pe care le propune. esc realitatea nemijlocita; pe de alta parte, lumea imediata, Religiile introduc o dedublare a lumii. Pe de alta parte, lumea divina - populata cu personaje, semnifica ii care dep profana. precara sub raport valoric, a omului. Nivelul sacru cuprinde totdeauna ceea ce este autentic, valoros, cu adev rat semnificativ, modelul absolut a c rui existenta nu depinde de nimic. Sacrul religios desemneaz lumea divina (divinit i) care are func ii creatoare, orientative de supraveghere continua in raport cu lumea reala. Sacrul este, in unele religii, dincolo de lumea reala, in afara acesteia (este transcendenta), iar in alte religii se situeaz in straturile de adncime inaccesibile direct, imperceptibile, ale lumii profane. In ambele cazuri, divinitatea e caracterizata prin hierofanie, in sensul ca se ntruchipeaz , se arata, se face vizibila prin anumite fenomene reale (procese naturale, fapturi, indivizi umani, situa i .a.m.d.) care sunt semne ale divinit Hierofania nu e niciodat totala. Ea cuprinde mai multe indicii, fa ete divinit ii. Nivelul sacrului religios devine accesibil doar prin intermediul anumitor ritualuri ii. i i "ar t ri" par iale ale

tehnici spirituale. Religia se deosebe te de magie specific societ ilor arhaice ( din surse foarte diferite

i mitologie. Magia este un utilaj spiritual

i cu ndelungata supravie uire istorica), care are con inuturi

i cu semnifica ii eterogene; magia este sincretica, pentru ca este i formele spectaculare, ceremoniale. De

caracterizata printr-o fuziune a valorilor. Prin anumite componente ale sale, ea va evolua spre arta, in m sura in care vor fi specializate con inuturile intr-o succesiune logica obicei, ritualurile imitative reproduc, sub forma unui spectacol gratuit, procese, acte, ocupa ii i semnificativa f r ca aceasta sa aib o finalitate practica, utilitara. Obiceiurile folclorice (cntece, dansuri, motive ornamentale etc.) sunt, ast zi, receptate numai prin dimensiunea lor spectaculara - estetica, nsa ini ial au fost ritualuri cu semnifica ie magica; aceasta semnific ie s-a pierdut, rezultnd in receptare o arta populara. Prin con inuturile de cunoa tere efectiva a realit experimentului ii (pe calea experien ei selective), anumite ritualuri antreneaz raporturi cauzale, logice, obiective, fiind de aceea, la baza originii istorice a tiin ific (de pilda, unele ritualuri de medicina populara). Orice ritual magic este eficient in m sura in care antreneaz procese tehnici psihologice complexe, care pot fi considerate ca prime ipostaze istorice-culturale ale experimentului psihologic. E vorba de procese ca: ob inerea unei concentr ri acute cu rezultate benefice; declan area autosugestiei implicarea fenomenelor de sugestie are in raport cu sine i cu structurile biologice i i sugestibilitate; func ia autoreglatoare pe care psihicul o .a.m.d. Numai anumite elemente din ritualul i implorate anumite i naturala. Specializarea acestor con inuturi

magic vor evolua spre religie, respectiv acelea prin care sunt invocate for e, spirite etc. distincte de realitatea umana de magie.

demonologice (demonice) vor circumscrie religiozitatea ca tip de spiritualitate sensibil deosebita Miturile nu sunt nc religii dect intr-un sens foarte larg. Ele propun explica ii interpret ri cu privire la anumite domenii realitatea psiho-culturala a colectivit i

i ipostaze ale existen ei in directa leg tura cu

ilor umane aflate in faze concrete de evolu ie istorica.

Lumea mitica propune explica ii si modele exemplare anumitor trebuin e concrete de ordin colectiv. Miturile au func ionalitate valorica, au eficienta, in m sura in care semnifica iile lor sunt practicate efectiv. Prin ele se concretizeaz justific ri valorice pentru via a individuala fiind sacra), sunt raporturi de comunicare asigura coeziunea de grup. Intre lumea mitului op iuni, repere, motiva ii, sensuri i i colectiva; au func ie integrative i orientativa;

i cea reala, de i exista diferen e (cea mitica

i resemnificare in ambele sensuri. Lumea mitului

exprima nevoia umana de orientare in forme idealizate, atitudini cel al sacrului

i fundamentare valorica a lumii, vie ii

i actelor umane. i exprima

De aceea, semnifica iile mitice sunt direct legate de experien a grupurilor sociale i valoriz ri concrete.

Religiile opereaz o neta separare, pana la dedublare, a celor doua niveluri de existenta, i cel al profanului. Lumea divina este postulata prin intermediul credin ei. Credin a este un fenomen psihologic indispensabil vie ii umane. Ea consta in fixarea afectiva a anumitor cuno tin e, teze, judeca i/prejudeca i, explica ii, valori, simboluri. Prin aceasta se ob ine sentimentul de securitate interioara, respectiv de siguran a in raport cu via a Credin a, la nivelul vie ii cotidiene, func ioneaz in forma acord rii de credit f r verificare. De aceea, chiar i lumea. i ncredere

tiin a ( i filosofia) sunt practicate sub forma de credin e, i experien a i

ntrucat sunt preluate anumite certitudini f r a fi testate. Aceste credin e sunt nsa deschise la experien a. Credin a de tip religios este cea prin care se postuleaz existenta divinit ii i a lumii divine. "Crede sa accep i s crezi in existenta divinit i nu cerceta" trebuie interpretat in sensul ca este necesar ii, ntruct actul ra ional (al cunoa terii

explica iei) este insuficient

i neconcludent in raport cu absolutul; este nevoie, deci, ca dincolo ii; decretul afectiv are, in

de argumentele ra ionale sa existe un ata ament afectiv fata de lumea divina; prin aceasta ra iunea nu este anihilata. ci doar completata cu planul sensibilit con inuturile spirituale pe care le postuleaz laice, fund, de aceea, naiva acest caz, semnifica ii valorice. Credin a religioasa, in func ie de gradul de elaborare, de i modurile efective de manifestare, poate avea i experien e i practice diferite grade de intensitate. La un pol este credin a ce utilizeaz semnifica ii

i robusta, toleranta eficienta sub raport adaptativ in via a

cotidiana. De obicei, acest tip de credibilitate nu e dezinteresat, ci are mereu finalit

i implica i imediate pentru via a individului; raportul cu divinitatea, direct sau indirect, apare ca un soi de contract. Mai mult, f r a anula problemele concrete ale vie ii (interese, scopuri), divinitatea e invocata mai ales in situa ii problematice pentru fiin a umana sunt ideatice i in raport cu anumite interoga ii care i par indisolubile (problema infinitului, scurtimea vie ii, justi ia

morala etc.). La celalalt pol, se situeaz o credin a intensa, fixata numai pe con inuturile i valorice ale concep iei religioase, o credin a in stare pura c reia, de cele mai multe i exterioriz ri ce suspenda dialogul. ori, i se ata eaz st ri de tip mistic

Religia r spunde unor trebuin e umane foarte complexe:

1. Nevoi de ordin gnoseologic - cunoa terea realita ii dincolo de aparentele sale; religiile ofer imagini globale universale; 2. Nevoi de ordin spiritual purificare interioara i psihologic (nevoia de ideal, de compensare psihologica, de i calit i omene ti idealizate. Lumea divina este i i propune repere de .a.m.d.). Marile religii propun proiecte de umanitate autentica. i unitate ale lumii, principii temeiuri ale existen ei umane

Lumea divina e nzestrat cu atribute

o forma spiritual prin care omul se cunoa te pe sine nsu i

autoperfec ionare, etaloane absolute ce au menirea de a propulsa experien a profana a omului. Actul credin ei e cel prin care se instaureaz un proces de automodelare psihospirituala i morala a omului. Lumea divina propune, deci, i con ine modele de via demn . o interpretare a rosturilor specifice condi iei umane in raport cu universul. Sunt, aici, repere axiologice istoric i criterii valorice. Mai mult: este oferita o motivate temeinica i are o for a simbolica ce s-a dovedit eficienta i o instan a morala. i actelor umane. De aceea, religia a avut

i ferment de mare crea ie spiritual . Lumea divina este

in sensul ca propune anumite tipuri de conduita, exclude altele, mparte recompense

pedepse, fiind un soi de frna morala. Religiile propun, in acela i timp, solu ii la o serie de dorin e umane iluzorii (nemurirea, de pilda). Scurtimea vie ii individuale, care este o sursa de reflec ie tragica, este anulata prin ideea unei viezi de apoi. Religiile i mitologiile sunt, de obicei, antitragice, pentru ca anuleaz , convertesc, deturneaz sau resemnifica toate acele situa ii care genereaz tr irile tragice. Cel pu in intuitiv, fiin a umana e tentata sa caute sens (rost, talc, n eles) in tot ceea ce i se ntmpla. Credin a religioasa anuleaz hazardul din lume reconfortante haosului. Lumea are o finalitate, un scop ultim de natura divina. Cursul vie ii individuale nu e simpla nsumare de experien e, ci are coerenta interioara sugerata prin ideea de destin. Sub raport practic i spiritual, lumea divina are func ii compensatore. Prin actul credin ei sunt invocate puteri absolute exact atunci cnd puterea umana este neputincioasa. Compensabile de ordin sufletesc sunt vizibile in experien a religioasa a unor secte: deficitul afectiv al raporturilor interumane din lumea contemporana genereaz experien e religioase care practica un soi de i creeaz principii ale ordinii i din via a individuala, fapt ce are efecte i sentimentul de securitate interioara. Fiin ele divine sunt

i binelui. Lor li se opun principiile destructurante ale dezordinii

psihoterapie de microgrup social. Sub raport psihologic, credin a religioasa are func ii purificatorii i chiar curative (terapeutice), pentru ca antreneaz i declan eaz procese complexe de ordin psihic: sugestie, autosugestie, reechilibrarea st rilor suflete ti, func iile autoreglatorii ale concentr rii, efectele unei interpol ri ce indemna la cunoa tere de sine lucida i la eforturi de automodelare. Religiile satisfac ordin sufletesc prin intermediul formulelor artistice. Filosofia specializata este, de obicei, caracterizata prin fondul sau interogativ, mai ales prin modul in care problematizeaz , solu iile fiind provizorii, relative i valabile doar in anumite sisteme de referin a. Filosofarea religioasa este caracterizata prin aten ia acordata solu iilor, pe care le propune ca fiind definitive, stabile, absolute. In filosofarea de acest tip, trebuie f cuta o distinc ie intre problemele pe care le abordeaz Problematica generala precum i, pe de alta parte, solu iile acestor probleme. i religie. Difer , nsa, procedurile i argumentative, i le canonizeaz , i ca fiind i umana este aceea i in filosofie i trebuin e umane de ordin estetic nu numai prin ritualurile pe care le practica, ci mai ales prin modul in care solu ioneaz trebuin ele de

interpretative, instrumentele de investigare teoretica, mijloacele conceptuale i solu iile propuse. Religiile, de obicei, postuleaz aceste solu ii in sensul ca circumscriu rigori, norme, valori, stiluri de via a singurele valabile.

.a.m.d. precise

Ca filosofare, religia vizeaz : probleme de ordin cosmogonic/cosmologic cu privire la originea, structura, evolu ia explica natura existentei i finalitatea universului; probleme de ordin ontologic, prin care i a omului; factori fundamentali prin care lumea apare ca unitara;

probleme de ordin antropologic. In acest sens, concep iile religioase sunt modele ale cunoa terii de sine a omului. Toate aceste tipuri de probleme filosofice sunt solu ionate astfel inct au o dimensiune teleologica (in sensul ca se acrediteaz ideea unei finalit universale, a unor scopuri ultime, la scara umana i in dezvoltarea i i i propulsive. i a ntregii existente). Prin implica ii

consecin e valorice, o concep ie religioasa are func ii modelatoare, proiective perfec ionare a omului (ca individ, colectivitate existen ei exterioare.

Religia este, ca manifestare spiritual , un mijloc de autoconstituire, autoconstruire

i specie) in raport cu repere generale ale

Religia eleveaz (reveleaz ) nivelul autentic al existen ei prin situarea credin ei ca sursa de certitudine absoluta tocmai acolo unde ra iunea omeneasca se mbiba cu ndoieli suporta marile ei provoc ri i i umiliri: polarizarea tensionata existen ial finitudine umana -

infinit (sau "ne-finire", cum spune Eminescu). Aceasta problematizare de limita a inteligibilit ii este intuita, deseori, in maniere specifice chiar de c tre oamenii de i om care opune rezisten tiin a. De oric rui efort fapt, cunoa terea tiin ifica produce nu numai certitudini, ci inevitabile ndoieli, ntruct

totdeauna r mne ceva ireductibil, misterios in lume religia fricii, religiile morale apreciaz cercet rii

de conceptualizare; credin a este, in aceste condi ii, legitima. De pilda, Einstein - refuznd i in general, caracterul antropomorfic al dogmelor religioase i mai nobil al ca "religiozitatea cosmica constituie impulsul cel mai puternic

tiin ifice": "cunoa terea existen ei a ceva de nep truns pentru noi, a manifest rilor i a celei mai luminoase frumuse i, ce sunt accesibile ra iunii noastre i acest sim mnt constituie

celei mai adnci ra iuni adev rata religiozitate".

numai in formele lor cele mai primitive, aceasta cunoa tere