Antecedente al CD

La inceputul anilor 80 sistemul international a suferit o schimbare radical. Integrarea sistemelor economice ( globalizare) punea la incercare rezistenta modelului traditional de guvernare a statului natiune. La nivel international, Sfarsitul Razboiului Rece si a suprematiei

bipolarismului deschidea noi scenarii de integrare care necesitau modele alternative si noi de guvernare. Pe de o parte se postula o guvernare globala ( supranationala) iar pe de alta parte, la nivelul domestic se dorea o schimbare in modalitatea de a realiza politici publice, un nou regulament cu privire la relatiile dintre stat si societate. In ceea ce priveste economia anii 80 erau vazuti ca o epoca promitatoare pentru aparatorii mecanismelor de piata si principiile concurentei. In domeniul politic are loc procesul de descentralizare in noile democratii. Amintim de Carta Europeana a Autonomiei Locale (1985), ce constituie una dintre expersiile cele mai importante din perspective institutional, a

preocuparii europene de a respecta principiile democratice in exercitarea puterii publice. Carta reprezinta o legitimare ce va servi la afirmarea relatiilor internationale a guvernelor locale si a paradiplomatiei. In afara de orasele state grecesti si cele din Italia Renasterii, guvernele locale nu apar pe scena international pana la sfarsitul decade a sec XX-lea. In 1913 s-a creat International Union of Local Authorities si in 1951 Consiliul European al Municipalitatilor si Regiunilor dar doar in anii 80 acestea apar pe scena international. Aceasta aparitie coincide cu inceputul procesului de descentralizare si intarirea autonomiei locale si totodata convingerea ca guvernele locale sunt actori fundamentali in dezvoltare. A fost momentul in care ele au incetat sa fie vazute ca manageri a politicilor care au fost dictate de catre guvernul central si au inceput a fi vazuti ca actori fundamentali in intarirea democratiei. Astfel ca o multitudine de guverne locale si retele regionale au s-au infiintat in Europa, cooperand cu fiecare . A fi membru a platformei europene a reprezentat pentru multe guverne locale un prim pas in a deveni international extinzandu-si activitatile peste hotare in cautarea oportunitatile pentru dezvoltare.Pentru multi ani UE a reprezentat un mechanism pentru obtinerea de resurse economice si de finantare. UE a generat o serie de mecanisme interesante care a facut posibila coordonarea diferitelor nivele: local, regiona si statal si guvernarea Europeana pentru a define polticile publice care pot fi aplicate la nivel comunitar. In America Latina,Africa si Asia guvernele locale au format legaturi, structure pentru cooperare si de a le permite sa aiba impact

politic. Reteaua de Mercociudades a actionat ca purtator de cuvant pentru guvernele locale in cadrul proceselor. In cadrul cooperarii pentru dezvoltare,guvernele locale europene au inceput a-si define relatiile cu alte orase in tarile aflate in curs de dezvoltare inca din anii 80. Activitatea international a guvernelor regionale sau paradiplomatia a fost cercetarea unei modeste literature care detaliaza diferite cazuri si cauta sa inteleaga fenomenulAldecoa and Keating 1999; Palard 1999; Bernier 1994; Michelmann and Soldatos 1990; Duchacek, Latouche and Stevenson 1988). Activitatea internationala a acestor guverne este sesizabila: au birouri de reprezentare in afara , conduc misiuni comerciale negociaza si semneaza acorduri si chiar tratate, participa in organizatii internationale sau relatii bilateral cu state sau guverne regionale. Definind trasaturile guvernelor regionale ca actori internationali multi sustin ca exista o lipsa a legitimitatii externe si in majoritatea cazurilor absenta unei capacitati formal-legale pentru a actiona peste granitele nationale. Lipsa lor de legitimitate externa provine din faptul ca regulile si practicile in politicile contemporane internationale au fost stablite pentru state. Organizatiile internationale in general rezerva calitatea de membru statelor. Acesta este cazul ONU care a contribuit la consolidarea statutului international a statelor si a UE. Regulile internationale si regimurile prestabilite nu afecteaza toti actori. Agentii poltici si economici ca miscarile sociale, organizatiile non-guvernamentale sau corporatiile multnationale au devenit proeminente in world politics si negocieriile internationale. Acesti actori nu folosesc canalele conventionale proiectate pentru state pentru ca nu sunt structure de stat. Guvernele regionale sunt se afla intr-o pozitie mai delicate din moment ce reprezinta entitati institutional teritoriale care nu pot folosi metodele de actiune ale celorlati actori mentionati mai sus. Problema entitatilor sub statale ca actori internationali este una foarte sensibila pentru state implicand o provocare a suveranitatii si problematica pentru articularea unei politici externe coerente. Daca guvernele regionale, care erau lipsite de statutul necesar a fi acceptate ca actori in politica globala dobandesc prezenta international este o consecinta a schimbarilor structural. In acest context, politica lor externa si relatiile internationale poate fi inteleasa in termeni de structure de oportunitate1, ceea ce inseamna ca ele sunt conditionate de contextele institutionale externe si interne care impun multe constrangeri dar ofera si oportunitati de actiune. Conceptul de paradiplomatie sugereaza ca guvernele regionale devin actori internationali. Ca o consecinta, aceasta contesta fundamental
1

M.Keating 1996 apud Andre Lecours

conceptual al relatiilor internationale ce deosebeste intre actori statali si non statali. Pe de o parte regiunile nu sunt pe deplin entitati suverane de accea sunt in mod calitativ diferite de state. Pe de alta parte ele poseda anumite trasaturi ca le a face as se portivi imperfect in lumea transnationala a actorilor non-statali. Multi califica entitatile sub-statale ca actori hibrizi. Datorita dimensiunii lor transnationale detin accesul la retele mult mai flexibile si fluide a implicarii internationale decat statele. Emergenta guvernelor regionale ca actori internationali ofera o noua prespectiva a legaturilor intern-extern. Paradiplomatia implica o parte a politicilor domestice poriectandu-se pe scena international fara medierea statului iar cate odata in fata rezistentei institutilor nationale. Regiunile ca actori internationali raman entitati legate din punct de vedere territorial.

Obiective si prioritati de cooperare EU America Latina In decembrie 2005 Comisia a adoptat Comunicare in care pledeaza pentru un parteneriat mai puternic intre UE-AL. Aceasta subliniaza nevoia de a stabili un parteneriat strategic printr-o retea de acorduri de asociere implicand toate tarile din regiune si ajutand sa contribuie la integrarea regiunii ca un intreg. In septembire Comisia a prezentat o noua comunicare pentru a reinnoi politicile desemnate a intari parteneriatul EU-AL. Comunicarea abordeaza pricipalele patru provocari cu care se confrunta cele doua regiuni: Intensificarea dialogului bi-regional axandu-se pe principalele provocari globale ( probleme financiare, clima si migratie) si nevoia ca Summiturile sa fie orientate spre actriune. Intarirea integrarii regionale prin negocierea Acordurilor de Asociere si lansarea unui nou instrument financiar: LATIN AMERICA INVESTMENT FACILITY. Intarirea relatilor bilateral si luarea in considerare diversitatea profitand din plin de existenta Parteneriatului Strategic, Acordurilor de Asociere si Acordurilor Bilaterale. Adaptarea programelor de cooperare cu scopul de atenua efectele crizei financiare globale, o mai buna distributie a veniturilor si a justitiei, libertate si securitate. Scopul cooperarii pentru dezvoltare este de a eradica saracia si a promova dezvoltarea economica si dezvoltarea sociala incluzand astfel atingerea Obiectivelor Mileniului. Pentru America Latina , UE acorda o atentie speciala coeziunii sociale si integrarii regionale, imbunatatirea bunei guvernante si intarirea institutilor publice, dezvoltarea unei zone

commune a invatamantului superior si promovarea dezvoltarii durabile. Principalul temei juridic este INSTRUMENTUL DE COOPERARE PENTRU DEZVOLTARE.

Cooperarea international Cooperarea internationala pentru dezvoltare incepe dupa al Doilea Razboi Mondial ca un instrument de ajutor sau asistenta pentru tarile in curs de dezvoltare, avand un character unilateral: de la donator la receptor. Acest ajutor sau asistenta este inteleasa ca o politica proprie a statelor ( societatea civila si sectorul privat actioneaza doar ca observatory) si presupune un transfer de resurse sub forma subventiilor sau donatiilor fara contrapresiune din partea celui care primeste. In timpul Razboiului Rece Ajutorul Oficial pentru Dezvoltare- a fost numele care I s-a atribuit cooperarii internationale a fost strans legata de obiectivul poltic de a mentine influenta in zone geografice considerate strategice pentru cele doua super puteri US si URSS. Incepand cu anii 60, Comitetul de Ajutor pentru Dezvoltare ( CAD-OCEDE) se contureaza ca principalul referent in cadrul cooperarii internationale. Anii80 debuteaza cu dezbateri academic si politice ce sustineau incapacitatea statelor in gestionarea politicilor publice. Se stipuleaza idea de a adopta retete unice pentru a iesi din subdezvoltare, reaparand in acest fel modelul neoliberal. In America Latina aceasta ide a fost exprimata prin aplicarea masurilor Consensului de la Washington printre care: deschiderea comerciala,procesul de privatizare a firmelor, dereglementarea economiei,reforma fiscala.Agenda de cooperare internationala a suferit o influenta de proliferare a politicilor neoliberale. Astfel ca programele de cooperare se vor baza pe eficacitatea pietei,alocarea resurselor si capacitatea de a genera conditiile necesare pentru dezvoltarea tarilor. In anii90 saracia a crescut in numeroase regiuni ale globului, in special in America Latina starnind noi dezbateri privind necesitatea elaborarii de programe de cooperare orientate spre eradicarea acesteia. Declaratia Mileniului emisa de catre Ansamblul General ONU sustine aceasta ide.Obiectivul 1 - Reducerea s r ciei severe Obiectivul 2 - Accesul universal la ciclul primar de nv mnt

Obiectivul 3 - Promovarea egalitatii intre sexe si afirmarea femeilor Obiectivul 4 - Reducerea mortalitatii la copii Obiectivul 5 - Imbunatatirea sanatatii materne Obiectivul 6 - Combaterea HIV/SIDA si a tuberculozei

Obiectivul 7 - Asigurarea durabilit ii mediului Obiectivul 8 - Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare2

A contribui la indeplinirea Obiectivelor Mileniului , rezulta a una dintre cele mai mari provocari ale legaturilor de cooperare pe mai multe niveluri ca acelea invocate in paradigm cooperarii descentralizate. In acest mod se sistematizeaza un nou mod de a concepe si gestiona cooperarea internationala, inglobata in cadrul paradigmei cooperarii ca instrument pentru dezvoltarea umana. Aceasta abordare propune o schema de cooperare multidirectional ce privilegiaza dezvoltarea capacitatilor locale in realizarea programelor incepand cu initiativele proprii a tarilor generand sustinerea autohtona prin abordari participative care sa implice actori strategic sis a garanteze o mai mare eficacitate a actiunilor in materie de cooperare. Noua conceptie a cooperarii, constituieo strategie mulitlaterala si multidirectional de colaborare intre agenti si parteneri, nu doar o simpla strategie unidirectional ce merge de la donator la receptor. Acesta noua abordare are si instrumente diferite: asistenta tehnica si financiara, transfer de tehnologie, formare in domeniul resurselor umane, dezvoltare institutional si schimb de experiente.Noua organizare a cooperarii . S-a trecut de la un model traditional bazat pe relatii vertical Nord-Sud spre un alt model, unde cooperarea descentralizata aspira sa fie parte a polticii publice locale bazat pe relatii orizontale si parteneriat, ce revalorizeaza capacitatile locale. Unii autori au ajuns sa diferentieze cele doua modele Ajutor pentru Dezvoltare ( identifica modelul classic de cooperare) si cooperarea pentru dezvoltare ( asociata conceptiei recente ca instrument al dezvoltarii umane). Rolul guvernelor subnationale in relatiile internationale si revalorizarea comunitatilor locale in strategiile de dezvoltare alimentau necesitatea de regandire a abordarilor traditionale a cooperarii internationale. UE a inceput a constientiza rolul active al oraselor si comunitatilor pot sa-l aiba in cooperarea international nu doar ca simpli beneficiary ci ca actori protagonist ai intiativelor. Ca o optiune de a infrunta debilitatile precepute ca mecanisme traditionale si pentru a oferi un raspuns noilor realitati internationale apare abordarea cooperarii descentralizate. Conform lui Gonzalez Prada se poate defini ca o noua abordare a relatiilor de

Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, http://www.onuinfo.ro/odm/

cooperare prin stabilirea de legaturi directe cu organelle de reprezentare locala si a stimuli propriile capacitati de proiectare si a duce la bun sfarsit initiativele de dezvoltare cu participarea directa a grupurilor interesate. CD. are semnificatii si atinge diferite domenii putand avea forme si modalitati diferite.CD include noi agenti publici si privati : infratiri intre orase, la initiativa colectivelor regionale a ONG-urilor, a micilor firme ce utilizeaza dispozitivele de cooperare descentralizata pentru a-si face loc in tarile din sus, Aceasta abordare ofera administratilor locale un rol prioritar ca legatura intre agentiile central, destinatarii si ofertele de cooperare. Acestea pot oferi un cadru de lucru efficient ca cele furnizate de concentrarea cooperarii intre guvernele central.Ca parte a procesului de transformare a relatiilor internationale deferitele lecturi despre agentii cooperarii descentralizate reflecta o dezbatere in jurul actorilor paradiplomatiei. CD detine caracteristici proprii ce o diferentiaza de cooperarea international: Operatori noi si flexibili Optiuni de participare a cetatenilor O mai buna utilizare a capacitate de legatura intre comunitatile din nord si sud. Reduce numarul de intermediari ce gestioneaza intiativele Stimuleaza participarea entitatilor subnationale in campul relatiilor internatinale. Intareste paradiplomatia. CD. isi are originea in entitatile teritoriale descentralizate actionand in mod direct, avand proriile programe si bugete3. Puterile publice locale se constituie ca agenti ai cooperarii descentralizate. URB-AL este un program ce s-a nascut sub aceasta abordare.

Gonzlez Parada, J.R., 1998