Osan Andrei Chimia Mediului An I

Aluminiul
Aluminiul este un element chimic, notat cu simbolul Al. Numrul atomic al aluminiului are valoarea 13, iar masa atomic este 26.97. Este un element chimic comun, ocupnd poziia a treia, dup oxigen i siliciu, ca rspndire terestr, existnd n procent de 7.4%. Compuii aluminiului constituie 8.13% din scoara terestr, fiind ntlnii n substanele minerale, precum i n lumea vegetal i animal n stare natural este ntlnit sub forma mineralelor, dintre care amintim silicaii, silicoaluminaii (feldspat, mic, argile), criolitul (fluoaluminat de sodiu), bauxita, corindonul. Dup fier, acesta a devenit metalul cu cea mai larg ntrebuinare. Aluminiul a fost remarcat pentru faptul c este un metal uor, cu o densitate de 2.7 g-cm3. Aceasta calitate l face s fie utilizat n cantiti mari n industria naval i aeronautic. Capacitatea mare de reflexie este folosit n construirea oglinzilor metalice. Este un bun conductor electric i termic, fiind folosit n industria electrochimic sub form de srm, nlocuind conductoarele electrice din cupru, care sunt mai scumpe. Este un metal ductil i maleabil, fiind posibil obinerea unei foie subiri de 0.005 mm grosime. Totodat, aceast proprietate este utilizat n industria alimentar, aluminiul fiind folosit la ambalarea produselor alimentare sau n industria farmaceutic. O alt proprietate important a acestui metal este rezistena la coroziune, care se datoreaz formrii unui strat protector de oxid. Rezist la aciunea chimic a acidului azotic diluat sau concentrat, iar acest lucru se reflect n fabricarea canistrelor transportoare de acid azotic din aluminiu. Prezint o afinitate mare pentru oxigen, fiind utilizat n obinerea altor metale precum Cr, Mn, Co, V din oxizi.

Istoric:
Termenul "alumen," care este tradus n "alaun," apare n lucrarea lui Pliniu cel Btrn, Naturalis Historia, capitolul 15 al crii 35, furniznd detalii despre acest metal. Dei diferite

substane erau deosebite prin numele de alumen, toate erau caracterizate de un anumit grad de astringen, fiind utilizate n medicin sau ca vopseluri. n anul 1760, un anumit oxid metalic care prezenta stabilitate i nu putea fi redus a fost extras din alaun i numit alumin de ctre chimistul francez L.G.Morveau. n 1807 Sir Humphry Davy a concluzionat c reducerea compuilor chimici stabili ar trebui s se fac electrolitic cu ajutorul unei noi celule voltaice, reuind obinerea sodiului, potasiului, bariului, stroniului i al calciului n form metalic. Pentru aceast demonstraie remarcabil a puterii electrochimice, Davy a obinut un premiu de 50.000 de franci din partea lui Napoleon. Dei euase n ncercrile sale de a obine acest element, denumindu-l aluminiu, era evident c restul metalelor obinute de el prezentau un caracter reductor mai puternic dect al carbonului i al hidrogenului. n 1808 reuete s obin pentru prima dat bor elementar prin reducerea oxidului boric cu potasiu obinut prin electroliz. Pierre Berthier descoper n anul 1821 lng Baux-de-Provence o min n care exista un mineral ce coninea mai mult de 50% de oxid de aluminiu. Mineralul va fi numit bauxit. Cercetarea aluminiului metalic a fost continuat de ctre chimistul danez Hans Christian Oersted, care descrie n 1825 Societii Filosofiei Naturale o metod de reducere a clorurii de aluminiu la o form metalic cu ajutorul unui amalgam mercuric al potasiului. Mercurul din amalgam era treptat ndeprtat prin distilare, produsul rezultat fiind o pulbere gri, care a fost descris ca aluminiu, dei era posibil s fi coninut o cantitate mare de oxid. n 1827, Wohler mbuntise metoda de reducere propus de Oersted prin utilizarea unui proces gazos n care triclorura de aluminiu volatilizat reaciona cu potasiul metalic. Potasiul era un metal rar i foarte reactiv, iar triclorura de aluminiu, datorit higroscopicitii sale era un material cu care se lucra greu. Experimentele iniiale ale lui Wohler produceau cantiti mici de pudr de aluminiu, ns nu constau baza producerii aluminiului n mas. Munca sa timpurie asupra aluminiului a fost abandonat pn n anul 1854, cnd a modificat procesul astfel nct a produs globule mici i strlucitoare, care erau suficient de pure pentru confirmarea densitii reduse a aluminiului i pentru stabilirea ductilitii i a caracteristicilor chimice. Chimistul francez Henri Etienne Sainte-Claire Deville a mbuntit de asemenea metoda lui Wohler n 1846, descriindu-le n anul 1859, printre care afiase i propunerea folosirii sodiului n locul potasiului costisitor. Aluminiul a fost ales drept material pentru vrful Monumentului Washington n 1884, cnd o uncie (30 g) de aluminiu costa ct salariul zilnic al unui colaborator la acel proiect; aluminiul era la fel de valoros ca i argintul. n anul 1886, Charles Martin Hall, student la colegiul Oberlin, a obinut

cantiti mici de aluminiu prin electroliza oxidului de aluminiu dizolvat n criolit topit, folosind electrozi de crbune. Cu toate c procesele de extragere au suferit mbuntiri, preturile scdeau ncontinuu, iar n 1889 se descoperise un procedeu simplu de extragere al aluminiului. Invenia dinamului de ctre Siemens n anul 1866 a uurat producerea procesului de electroliz pentru extragerea metalului. Procesul Hall-Heroult din 1886 i procesul Bayer din 1887 marcheaz nceputul aplicaiilor multiple ale aluminiului. Utilizarea acestui metal ca material de construcie a devenit att de rspndit, nct a fost folosit n Sydney, Australia unde a fost folosit la construirea cupolei Secretariatului cldirii. Anul 1900 marcheaz perioada cnd producia mondial de aluminiu a ajuns la 6700 de tone, 1939 cu 700000 de tone i 1943 cu 2.000.000 de tone, datorit celui de-al Doilea Rzboi Mondial. De atunci, producia crescuse mai mult dect cea a celorlalte metale neferoase. Anul 2008 marcheaz perioada cnd preul aluminiului a atins apogeul n iulie, fiind cotat la 1.45 dolari per livr, ns a sczut n decembrie la 0.7 dolari per livr.

Proprietati:
Proprietatile interesante pe care le - a remarcat la aluminiu l determina pe Saint - Claire Deville sa se preocupe intens pentru fabricarea acestui metal. Cu sprijinul financiar al guvernului francez al lui Napoleon al III-lea el reuseste sa prezinte, n 1855 la Expozitia universala din Paris, o bara de aluminiu, n greutate de cteva zeci de kilograme, obtinuta din bauxita. Deville numeste acest metal foarte usor si stralucitor (ca argintul) "argint de lut", nsa metoda sa pentru obtinerea aluminiului nu a putut fi extinsa deoarece era prea scumpa. Aluminiul este un metal alb-argintiu si care poseda o mare plasticitate. Cristalizeaza n sistemul cubic cu fete centrate fara a mai avea si alte forme alotropice. Din punct de vedere al proprietatilor fizice se remarca n primul rnd faptul ca este un metal usor, avnd o greutate specifica, la 200 C, de 2,7 kg/dm3. Datorita acestei proprietati este ntrebuintat, cantitati mari, ca metal sau sub forma de aliaj n industria aeronautica si navala. Dintre proprietatile fizice deosebite pe care le mai are aluminiul trebuie mentionate buna conductibilitate termica si electrica. La temperatura de 200 C, rezistivitatea electrica are o valoare de 0,027 mm2/m, iar conductibilitatea termica de 2,176 J/cm.s.0 C. datorita acestor calitati aluminiul este folosit n industria electrotehnica sub forma de srma, nlocuind conductorii electrici din cupru care sunt mai scumpi. Este un metal maleabil si ductil, ale carui proprietati mecanice sunt influentate de impuritatile pe care le contine, precum si de procedeul de prelucrare la care a fost supus. Ca urmare, poate fi tras

sub forma de srma sau laminat n foite subtiri (0,005 mm grosime), utilizate la ambalarea produselor alimentare, farmaceutice si n alte scopuri. Fiind un metal cu proprietati diferite are numeroase utilizari n foarte multe domenii. Ca urmare, productia mondiala de aluminiu, n anul 1970, a atins 10.000.000 tone pe an. Printre tarile producatoare de aluminiu se numara si Romnia a carei productie de aluminiu depaseste n prezent 200.000 tone pe an. Productia de aluminiu la noi n tara a nceput n anul 1965 la ntreprinderea de aluminiu Slatina. Cea mai mare parte din productia de aluminiu se obtine prin electroliza aluminei topite. Deoarece bauxita, pe lnga Al2O3; contine numeroase impuritati (SiO2; Fe2O3; TiO2; CaO; etc.) n prima faza sunt necesare o serie de operatii pentru obtinerea aluminei pure. Daca bauxita are un continut mai mic de 8% SiO2 obtinerea aluminei pure se face dupa procedeul Bayer, aplicat si n tara noastra. Procedeul poarta numele chimistului K.I.Bayer, care l-a conceput si experimentat la Petrograd, la sfrsitul secolului trecut. Potrivit acestui procedeu bauxita macinata este descompusa cu ajotorul unei solutii concentrate de hidroxid de sodiu, la o temperatura de 180-2000 C si la o presiune de 18-30 at., dupa reactia: Al2O3 *H2O+2 NaOH=2 NaAlO2 + 2H2O

Raspandire:
In scoarta terestra, aluminiul este cel mai abundent element metalic (8.3% din greutate) si al treilea ca abundenta dintre toate elementele chimice (dupa oxigen si siliciu). Datorita afinitatii puternice pentru oxigen, nu este intalnit in stare nativa, ci doar in oxizi sau silicati. Feldspatul, grupa cea mai comuna de minerale din scoarta terestra, sunt aluminosilicati. Cel mai abundent element metalic din scoara terestr i al treilea element chimic ca rspndire. Nu se gsete n stare nativ, fiind ntlnit doar n combinaii sub form de minereuri, dintre care cei mai importani sunt:

silicaii i silicoaluminaii (SiO2*Al2O3*Fe2O3*H2O argila, K[AlSi3O8] feldspatul, Na[AlSi3O3], albita, mica, etc.) criolitul Na3[AlF6] bauxita AlO(OH) oxidul de aluminiu:Al2O3. n funcie de impuritile coninute, oxidul de aluminiu poart urmtoarele denumiri: corindon(incolor), topaz(galben), rubin(rou), safir(albastru), ametist(violet), smarald(verde), mirghelul(negru).

oxizi micti: MgAl2O4 spinel, BeAl2O4 crisoberil.

Bauxita constituie minereul din care se extrage peste 95% din producia mondial de aluminiu. Dup coninutul lor n aluminiu i fier, bauxitele pot fi albe(foarte bogate n Al2O3, 6070%), roii (bogate n Fe2O3, 20-25% i mai srace n Al2O3, 40-60%) i cenuii (mai srace n Fe2O3 i Al2O3 dect cele roii, dar mai bogate n SiO2). Cele mai mari zcminte de bauxit se afl n Frana.

Metalurgia aluminiului:
Aluminiul poate fi obtinut din Al2O3 sau din AlCl3 prin reducere cu metale. Reducerea nu se poate face cu carbon, deoarece s-ar forma Al4C3. AlCl3 + Na - Al + 3NaCl Industrial, aluminiul poate fi obtinut prin prelucrarea bauxitei, care poate avea loc in 2 faze: Prepararea aluminei (Al2O3), proces prin care se separa alumina de celelalte impuritati, precum Fe2O3, SiO2, TiO2, etc. Aceasta preparare are loc prin procedeul Bayer, bauxita fiind calcinata la temperatura de 700C intr-un cuptor rotativ, in scopul deshidratarii si distrugerii materiilor organice. Are loc un proces de macinare fina si apoi o incalzire sub agitare cu o solutie de NaOH concentrata in autoclave aflate sub presiune de 5 atmosfere si temperaturi de 160-180C, timp de cateva ore. Oxidul de aluminiu trece in solutie sub forma aluminatului de sodiu, Na[Al(OH)4]. Amestecul se filtreaza, solutia de aluminat de sodiu fiind separata de noroaiele-rosii, bogate in Fe2O3 si aluminosilicatul de sodiu insolubil format ca produs secundar, conform reactiilor: SiO2+2NaOH = Na2SiO3+H2O 2NaAlO2 + 2Na2SiO3 + 2H2O = 3Na2O*Al2O3*2SiO2*2H2O Este foarte folosit n industrie datorit rezistenei sale la oxidare, proprietilor mecanice bune i densitii sale mici. Aluminiul este folosit n industria aerospaial, n construcii, acolo unde este necesar un material uor i rezistent. Datorit proprietilor electrice bune, aluminiul este folosit i ca material conductori.

Rol fiziologic: Datorita puternicei sa le rezistente la greutati si presiuni mari, aluminiul este folosit n industria aerodinamicii, a garniturilor de tren si la confectionatea altor aparate cu motoare, n a caror caz este importanta conservarea energiei si o buna mobilitate. Aluminiul este folosit si ca conductor de electricitate pentru masa sa mica, desi are numai 63% din conductibilitatea cuprului. Acesta masa mica este foarte importanta la transmisii cu voltaj mare la distanta,iar AL. Transporta datorita proprietatilor sale ,chiar n acest moment, peste 700.000 V. Aluminiul este folosit n arhitectura (structuri) conservarea alimentelor (ex. Foaia de AL. de 0,018 cm.) industria conservelor scopuri militare Productie: In 1886 productia globala de AL. a fost de aprox. 45 kg. , cu un pret de $11/ kg. In 1989 productia mondiala a fost estimata la 18 milioane de m3 , cu un pret de $2 / kg.