Care este adevrata Biseric a lui Iisus Hristos?

Igumen Andr Wade

n Romnia Biserica Ortodox este astzi tinta atacurilor greco-catolicilor si protestantilor, care se dedau la o costisitoare activitate prozelitist. Aceast situatie deplorabil comport o provocare teologic, fiindc pune o ntrebare fundamental: unde este adevrul? Crestinii sunt de acord c nssi creatia este o ratiune suficient pentru a crede c Dumnezeu exist; acest adevr este confirmat prin nvierea lui Hristos, care este deopotriv si dovada divinittii Fiului lui Dumnezeu. Apostolii, care au fost martorii oculari ai nvierii, au fost att de convinsi de realitatea acestui eveniment si de semnificatia sa revolutionar pentru om, nct si-au nchinat cu bucurie toat viata vestirii lui. n diferite timpuri si locuri ei au preferat s-si dea mai degrab viata ca martiri dect s renege acest adevr - si aceasta n niste circumstante care fac imposibil de crezut teoriile isteriei colective sau a unui eveniment mitic si doar simbolic. Dificultatea apare atunci cnd ne ntrebm: "Care este adevrata nvttur crestin? Exist o Biseric care s fie adevrat - si care e aceasta -, sau nu este nici una?" Pentru a rspunde la aceste ntrebri, eu propun s utilizm metodele si argumentele folosite de catolici si de protestanti, analizndu-le rationamentele n fata adevrului istoric. Vom vedea la ce concluzii ne va conduce aceasta. Protestantii vor ntotdeauna s citeze Biblia. O vom cita. Catolicii se sprijin ntotdeauna pe al 16-lea capitol de la Matei. S lum acest text (Mt, 16; 15-19): 15. Si le-a zis Iisus: Dar voi cine ziceti c sunt? 16. Rspunznd Simon Petru a zis: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu. 17. Iar Iisus, rspunzndu-i, i-a zis: Fericit esti Simone, fiul lui Ion, c nu trup si snge ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatl Meu, Cel din ceruri. 18. Si Eu ti zic tie, c tu esti Petru si pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui. 19. Si ti voi da cheile mprtiei cerurilor si orice vei lega pe pmnt va fi legat si n ceruri, si orice vei dezlega pe pmnt va fi dezlegat si n ceruri. Versetul 18 zice clar c Hristos a ntemeiat o Biseric ce va rmne n veac. Urmeaz c bisericile protestante nu pot fi aceast Biseric, fiindc ea e una, n vreme ce ele sunt o multime, si nici nu au fost ntemeiate de Hristos, ci de oameni, la mai bine de paisprezece secole dup El. Care sunt caracteristicile acestei Biserici? Sfntul Pavel ne-o spune n Efeseni 4, 4-6:

4. Este un trup si un Duh, precum si chemati ati fost la o singur ndejde a chemrii voastre; 5. Este un Domn, o credint, un botez, 6. Un Dumnezeu si Tatl tuturor. El spune de asemenea (I Cor. 12, 12): 12. Cci precum trupul unul este, si are mdulare multe, iar toate mdularele trupului, multe fiind, sunt un trup, asa si Hristos. Putem conchide c aceast Biseric este una, c dureaz pn astzi si c are o unitate de credint. Cele vreo 400 de biserici protestante sunt toate convinse c au o nvttur just, dar ele sunt n contradictie unele cu altele. Aceast absent a unittii de credint demonstreaz c ele nu sunt niciuna Biserica lui Hristos (si asta chiar lsnd la o parte faptul c ele nici n-au fost ntemeiate de El). De altminteri, Noul Testament - la care ele fac ntotdeauna apel - demonstreaz aceasta prin nssi existenta sa. Biserica a existat nainte ca primele crti ale Noului Testament s fie scrise. Aceste crti au fost redactate n Biseric, de ctre Biseric si pentru Biseric. Si abia ctre anul 150 canonul crtilor ce compun Noul Testament a fost definitiv stabilit de ctre Biseric. Urmeaz c fr Biserica ntemeiat de Iisus Hristos nu ar fi existat nici Noul Testament, si, deci, c Protestantii sunt separati de Biseric. Bisericile care exist din timpul lui Hristos si pn astzi sunt: Biserica Ortodox, biserica catolic a Romei si vechile biserici orientale. Acestea din urm sunt foarte aproape de a se reuni cu Biserica Ortodox dup ce s-a constatat identitatea credintei lor cu cea a Bisericii Ortodoxe. Pentru a ne usura munca ne vom pune ntrebarea: biserica roman este ea Biserica lui Hristos? La prima vedere, aceast biseric pare a fi ndrepttit la o asemenea titulatur. Ea exist din timpul apostolilor si chiar se mndreste a fi guvernat de succesorul celui mai important dintre apostoli. Ea interpreteaz pasajul de la Matei de urmtoarea manier: (i) Hristos Si-a ntemeiat Biserica pe Petru. (ii) Petru a fost primul episcop si fondatorul bisericii din Roma. (iii) El a transmis succesorilor si - papii - privilegiile pe care le-a primit de la Hristos. n virtutea acestei teorii a unui primat de drept divin, biserica roman a declarat n 1870, la Conciliul Vatican I, c papa Romei are o jurisdictie universal si imediat, si c este infailibil n materie de credint si moral, de la sine nsusi, iar nu prin consensul Bisericii (ex sese, non autem ex consensu Ecclesiae). Roma consider Conciliul Vatican I ca fiind ecumenic, si deci infailibil, cu toate c doctrina sa pare a fi n contradictie cu cea a Sinoadelor Ecumenice VI si VII - acceptate si ele la Roma - si care anatemizeaz ca eretic si monotelit pe Honorius, papa Romei.

Dar s examinm cele trei puncte ale interpretrii romane la Matei 16, pentru a vedea dac este sau nu aceasta credinta Bisericii din primele secole. Am vzut c una din conditiile necesare Bisericii lui Hristos este credinta neschimbat de la-nceput. (i) Niciunul din Printii primelor secole nu si-a nchipuit c Hristos Si-a ntemeiat Biserica pe Petru. Sfntul Augustin, un Printe foarte venerat n Biserica Occidentului, chiar o neag n mod explicit cnd spune c Petru ar fi fost o piatr foarte nesigur (bien chancelante), din moment ce s-a lepdat de trei ori. El si Sfntul Ambrozie demonstreaz c Petrus nu e petra, si c dac Hristos ar fi vrut s spun c Si-a ntemeiat Biserica pe Petru, ar fi zis: "Tu esti Petru, si pe tine mi ntemeiez Biserica." Ce este deci "aceast piatr"? Ceea ce tocmai s-a spus: "Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu". Iat de ce Sfntul Ciprian al Cartaginei - un alt mare Printe al Occidentului - spune: "Orice episcop st pe tronul Sfntului Petru". De altfel, citim la versetul 23 al aceluiasi capitol 16 c Hristos l numeste pe Petru "Satan", anume pentru ceea ce tocmai a spus. Nu este deci cu mult mai cuminte a spune c Hristos si-a ntemeiat Biserica pe Petru, dect a spune c a ntemeiat-o pe Satan. (ii) Evidenta arat c Sfntul Petru nu a fost niciodat episcop la Roma, si c n-a ntemeiat aceast biseric. Pe de-o parte, dup Sfntul Ciprian, apostolii nu au hirotonit alti apostoli, ci episcopi, care sunt succesorii tuturor apostolilor, si astfel toti sunt succesorii Sfntului Petru, care, el nsusi, a ntemeiat biserica Antiohiei (De ce n-ar fi patriarhii Antiohiei succesorii Sfntului Petru n aceeasi msur ca cel al Romei?). Pe de alt parte, se pare c Sfntul Pavel e cel care a ntemeiat biserica Romei si a hirotonit si pe primul ei episcop. n epistola ctre Romani Sfntul Petru nu e deloc amintit. Se pare c, la acel moment, comunitatea era foarte mic si prea putin nchegat. Sfntul Pavel promite s vin n curnd pentru a evangheliza Roma (Rom. 15, 32). Acestea sunt confirmate de Sfntul Irineu al Lyonului (secolul al II-lea), care spune c Pavel a hirotonit primii doi episcopi ai Romei - pe Linus si pe Cletus -, si c Petru n-a venit la Roma dect ca s moar aici, n timpul episcopatului lui Cletus. El l-a hirotonit pe Clement, cel ce a devenit al treilea episcop al Romei. Dac Sfntul Irineu l numeste pe Clement al treilea episcop al Romei, aceasta o poate face pentru c Linus a fost cel dinti. Cum s se poat afirma c episcopii Romei sunt succesorii Sfntului Petru? (iii) Pretinsele privilegii ale lui Petru au fost date de Hristos tuturor apostolilor dup nviere, si chiar nainte: a se vedea Mt. 18, 18 si n. 20, 22-23. Si noi am vzut c pentru Sfntul Ciprian "orice episcop st pe scaunul lui Petru". ns nu e deloc evident c primatul lui Petru ntre ceilalti apostoli era conceput n termeni de jurisdictie si de dominatie; cu att mai putin Petru l-ar fi transmis cuiva n felul acesta. Hristos spune (Lc. 9, 48): Cci cel ce este mai mic ntre voi toti, acesta este mare". (Lc. 22, 25-26): Regii neamurilor domnesc peste ele si cei ce le stpnesc se numesc binefctori. Dar ntre voi s nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi s fie ca cel mai tnr, si cpetenia ca acela care slujeste. Dac Sfntul Petru ar fi avut rolul de a conduce pe toti episcopii, ne-ar fi lsat ceva n sensul acesta n scrisorile sale, pe care le aflm n Noul Testament. ns el, dimpotriv, iat ce spune (I Pt. 5, 2-3):

2. Pstoriti turma lui Dumnezeu, dat n paza voastr, cercetnd-o, nu cu silnicie, ci cu voie bun, dup Dumnezeu, nu pentru cstig urt, ci din dragoste; 3. Nu ca si cum ati fi stpni peste Biserici, ci pilde fcndu-v turmei. Cum vom mpca acestea cu termenii declaratiei de la Vatican I? Aceast critic a doctrinei papale de astzi este esential pentru subiectul nostru, pentru c dac demonstrm c Biserica Romei a schimbat credinta primelor secole, vedem c ea nu va putea fi Biserica lui Hristos. Cu toate acestea, cele ce tocmai le-am vzut n Sfintele Scripturi si la Printii Bisericii corespund ntocmai nvtturii Bisericii Ortodoxe astzi. Ecleziologia Bisericilor orientale desprtite dup Calcedon (451) este ntru totul cea a Bisericii Ortodoxe si nu comport nici o urm a doctrinei papale. Aceasta ne face s ne gndim c n secolul al V-lea toat lumea crestin avea aceeasi credint, pe care Biserica Romei a schimbat-o mai apoi. Ultima parte a investigatiei noastre priveste secolul al VI-lea. La aceast epoc, Grigorie cel Mare era pap al Romei. Biserica ortodox l cinsteste ca sfnt, iar biserica roman l numeste "doctor al Bisericii". De la el ne-au rmas pn astzi scrisorile sale, din care voi cita niste extrase dup editia benedictin (catolic). Aceste scrisori privesc o controvers a papei cu Ioan Postitorul, patriarhul de Constantinopol, cruia mpratul i dduse titlul de "Patriarh ecumenic". Acest termen onorific exprima legtura cu capitala imperiului. Generalul armatelor din Constantinopol era si el numit "general ecumenic". ns acest titlu a fost redat n latineste prin "universalis", iar Grigorie cel Mare nu stia greceste. Protestele sale ne fac cunoscute sentimentele sale cu privire la dominatia Bisericii de ctre un singur episcop. Din scrisoarea sa ctre Ioan Postitorul (epistola 25, liber 1): "Gnditi-v numai c prin aceast nfumurare prea-ndrzneat pacea ntregii Biserici este tulburat, si c sunteti vrjmas al harului care s-a dat tuturor n comun. (...) Deci, prea-iubite frate, iubiti smerenia din toat inima, cci ea este aceea care sustine buna ntelegere ntre frati, cea care pstreaz unitatea n sfnta Biseric universal. (...) Ce veti spune lui Hristos, Care e capul Bisericii universale, la judecata final, dac prin titlul de universal v-ati supus toti membrii ei? (...) Petru, primul ntre apostoli, si membru al Bisericii sfinte si universale; Pavel, Andrei, Ioan nu sunt ei capi ai anumitor popoare? - si totusi toti sunt mebrii sub un singur cap. )...) Nu sunt ei membrii ai Bisericii? Si totusi nici unul dintre ei n-a voit s fie universal (...). "Frtia voastr o stie: oare n-a dat - n mod onorific - venerabilul sinod de la Calcedon titlul de universal episcopilor acestui scaun apostolic, n care sunt si eu - prin vointa lui Dumnezeu - slujitor? Si, cu toate acestea, niciunul n-a voit s permit s i se dea acest titlul; niciunul nu si-a atribuit acest titlu ndrznet de team ca, atribuindu-si o onoare particular n demnitatea episcopatului, s nu par a o refuza tuturor fratilor. (...) "Domnul a zis ucenicilor Si: "S nu v numiti Printi, cci voi nu aveti dect un singur Printe". Ce veti spune deci, prea-iubite frate, la nfricostoarea judecat ce va s fie, dac doriti s fiti numit nu doar Printe, ci Printe universal al lumii? (...) Trebuieste, e adevrat, ca tulburrile s vin; da, ns vai aceluia prin care vine tulburarea! Ca urmare a titlului vostru nelegiuit si plin de mndrie, Biserica este mprtit si inimile tuturor fratilor sunt tulburate (...).

"Dac nu voi primi la aceast ndreptare a mea dect dispret, nu-mi va mai rmne dect solutia chemrii Bisericii". Iat acum niste extrase din scrisoarea Sfntului Grigorie ctre mprat (cartea a V-a, scrisoarea 20, editia benedictin): "... Prea-cucernice domn, mi apr eu n aceast mprejurare o cauz a mea? Vreau eu s m rzbun pentru vreo injurie particular? Nu, ci e vorba de cauza Dumnezeului Celui Atotputernic, de cauza Bisericii universale." (...) "Dac cineva uzurp n Biseric un titlu care rezum n el pe toti credinciosii, atunci Biserica universal - o, ce blasfemie! - va cdea odat cu el, pentru c el este numit universal! Asadar, toti crestinii trebuie s resping acest titlu blasfemiatoriu, acest titlu ce surp onoarea sacerdotal a tuturor preotilor de cum este, nebuneste, uzurpat de unul singur!" Dup moartea lui Ioan Postitorul, succesorul su - Chiriac - continua s se foloseasc de titlul de Patriarh Ecumenic, tradus prin universalis. Cu privire la acestea, Grigorie scrie si patriarhului de Antiohia (cartea a VII-a, scrisoarea 27): "Am avut grij s-i fac cunoscut prerea mea viznd titlul lui ngmfat si superstitios; i-am spus c nu va putea avea pace cu noi dac nu va renunta la acest titlu de orgoliu, care nu-i altceva dect inventia primului apostat. Nu trebuie s socotiti aceast afacere ca fiind fr de important,pentru c dac o vom tolera, vom perverti credinta ntregii Biserici. (...) Fr a mai vorbi de injuria care este adus demnittii voastre, nu se poate tgdui c dac un episcop se numeste universal ntreaga Biseric se zdrobeste dac el cade..." ntr-o alt scrisoare ctre mprat, Grigorie scria (cartea a VII-a, scrisoarea 33): "Eu spun - fr cea mai mic ezitare - c oricine se numeste episcop universal sau doreste acest titlu este - prin mndria sa - precursorul lui anticrist, cci prin aceasta pretinde s se nalte mai presus dect ceilalti. Gresala n care el cade vine dintr-o mndrie egal cu a antihristului, pentru c dup cum acest pervers a vrut s fie privit ca fiind mai presus dect ceilalti oameni, tot asa si cel ce doreste s fie singur numit episcop se ridic pe sine mai presus dect ceilalti". ntr-o scrisoare ctre Evloghie, patriarhul Alexandriei, el spune: "V spun c nu trebuie s-mi dati acest titlu, dup cum nu trebuie s-l dati nici altora. Si iat c, n adresa scrisorii voastre mi dati totusi mie, care le-am proscris titlurile orgolioase de universal si de pap! V rog, Prea Sfintia Voastr, ca pe viitor s nu o mai faceti; cci v stirbiti vou nsiv ceea ce dati prea mult altuia. (...) Dac mi ziceti mie pap universal, negati c sunteti Sfintia Voastr ceea ce pe dea-ntregul as fi eu. Lui Dumnezeu nu-i place una ca aceasta! Departe de noi cuvintele care sporesc vanitatea si rnesc dragostea!" Toate aceste extrase arat - prin gura unui sfnt pap al Romei - c episcopatul este egal n demnitate, si c e diabolic a vrea s domini pe altii. Aceast nvttur este cea a Bisericii Ortodoxe; biserica roman, ns, nvat cu privire la papi tocmai ceea ce Sfntul Grigorie condamn cu atta energie.

Patriarhul Evloghie al Alexandriei adreseaz lui Grigorie o scrisoare n care l flateaz numindu-l succesor al Sfntului Petru. Iat rspunsul Sfntului Grigorie (cartea a VII-a, scrisoarea 39, editia benedictin): "Buntatea Voastr mi-a vorbit mult n a sa scrisoare de scaunul Sfntului Petru - printul apostolilor -, zicnd c acest apostol nc mai trieste acolo n succesorii si. (...) Am primit cu bucurie tot ceea ce mi-ati spus, deoarece cuvintele Voastre privind scaunul lui Petru au venit de la acela care si ocup acest scaun al lui Petru. (...) Desi au fost numerosi apostoli, totusi singur scaunul printului apostolilor a prevalat prin a sa princialitate, care scaun exist n trei locuri; cci el este cel care a slvit scaunul n care a binevoit s se odihneasc (quiescere) si s-si sfrseasc viata aceasta. Tot el este acela care a fcut celebru si scaunul n care a trimis pe evanghelist, ucenicul su. Si, n fine, tot el a ntrit si scaunul n care a stat timp de sapte ani, chiar dac a trebuit s-l prseasc. Deci, pentru c nu este dect un singur scaun al acestui apostol, dar trei episcopi l ocup acum - prin autoritate divin -, de aceea toate cele ce aud spuse de bine de Sfintia Voastr mi le imput mie nsumi". Asadar, vedem c Sfntul Grigorie, pap al Romei n secolul al VI-lea, era ortodox, si c a desfiintat toate tezele papiste adoptate de succesorii si - succesori pe scaunul su dar nu si n credinta sa. El spune clar c doctrina de la Vatican I este cea a lui antihrist; biserica roman si-a schimbat deci credinta de o manier extrem de grav. ntr-adevr, papalitatea a uzurpat rolul celor trei persoane ale Treimii: papa pretinde a exersa o jurisdictie universal si imediat, care apartine lui Dumnezeu Tatl; el si spune Vicarul lui Hristos, n timp ce Fiul lui Dumnezeu n-are nevoie de vicar - El a nviat din morti si a zis: "iat Eu cu voi sunt, n toate zilele, pn la sfrsitul veacului" (Mt 28, 20); el uzurp rolul Sfntului Duh de a nvta n mod colegial prin toti succesorii apostolior, spunndu-si infailibil n materie de credint si de moral - n timp de Hristos a zis: "Mngietorul, Duhul Sfnt, pe Care-L va trimite Tatl, n numele Meu, Acela v va nvta toate cele ce v-am spus Eu". (In 14, 26) n concluzie, am vzut c Biserica lui Hristos trebuie s fie ntemeiat de Hristos, trebuie s dinuiasc pn astzi, si trebuie s-si fi mentinut aceeasi credint din timpul apostolilor pn n zilele noastre. Bisericile protestante n-au fost ntemeiate de Hristos, ci de oameni, mult mai trziu si - ct priveste credinta - sunt n dezacord ntre ele si cu Biserica apostolic. Biserica Romei propune o nvttur contrar celei a Bisericii primelor secole, asa cum dau mrturie Sfintele Scripturi si Printii - si mai ales Sfntul Grigorie cel Mare, pap al Romei n secolul al VI-lea. Biserica Ortodox a fost ntemeiat de Hristos, ea exist de o manier nentrerupt de atunci si pn astzi, si a pstrat aceeasi credint pe tot timpul existentei sale. Ea este deci adevrata Biseric a lui Iisus Hristos. Traducere Iulian Nistea