Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.

Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul II, Nr. 9 (13)
Septembrie 2011
Occidentul impune pia]a,
Orientul o g@nde[te
Iulian CHIVU
Istoria universal, dac vrea
s fie onest, chiar si atunci cnd
se scrie n Occident, nu are drep-
tul s nu ia n seam marile civi-
lizatii orientale sub toate aspec-
tele lor. n timp, dup cum vom
vedea, tendintele de suprematie
au alternat cnd n favoarea Ori-
entului, cnd n favoarea Occi-
dentului si de aceea nu se poate
face afirmatia instalrii definitive
a unei prti a lumii deasupra ce-
leilalte, mai ales c realittile lumii
contemporane demonstreaz mai
mult esecul Occidentului vanitos,
lipsit de autoprotectie, cu o etic
incoerent, dar centrat excesiv
pe nnoirea continutului vietii, pe
cnd Orientul, cu tot riscul de a-
i face pe toti oamenii deopotriv,
de a prea stagnant din cauza
conservatorismului su etic, a a-
juns s-si demonstreze constant
viabilitatea pn la suprematie.
Fie c a fost vorba despre econo-
mie, despre idei, despre art, un
lucru continu s si probeze
valabilitatea si astzi; cel ce stie
s produc trebuie s stie s si
mpart. ntr-o lucrare despre n-
toarcerea la capitalismul sl-
batic
1
, Philippe Labarde si Ber-
nard Maris recunosteau c nu se
poate sti dac pietele gndesc
bine, dar cu certitudine nu se
poate gndi mpotriva lor. Ele au
impus un sistem n care, treptat,
fiintele libere au devenit fiinte sa-
lariate, angajate ale unui proiect
care nu le apartine, cu o fiabilitate
nesigur, fiindc oricnd piata l
poate desfiinta. mi amintesc c
nsusi Cicero
2
, n urm cu vreo
2060 de ani, i prevenea pe romani
asupra unor chestiuni economi-
ce privind echilibrarea bugetului,
ntrirea tezaurului, reducerea
datoriei publice si a aparatului
functionresc, limitarea ajutoru-
lui ctre provinciile imperiului
deoarece, pentru a nu se prbusi
Roma, oamenii trebuia s ren-
vete cum s munceasc. Evolutia
ulterioar a lucrurilor de la
aceast prim form de Uniune
European reprezentat de Im-
periul Roman a condus la subor-
donarea economic a socialului,
cu toate avantajele si dezavanta-
jele care au decurs de aici pn
la impunerea contemporan a
mondializrii. Blugii notri, vn-
duti de comercianti francezi,
sunt fabricati n Tunisia, cu ma-
ini controlate de ordinatoare
fcute n Coreea i programate
de ingineri pakistanezi
3
, reti-
neau aceiasi Labarde si Bernard.
Pn la acest aparent echilibru
ns, sortii au surs cnd Orien-
tului, cnd Occidentului si rz-
boiul economic a avut ecouri n
F
l
o
r
i
n

M

c
e
y
a
n
u

-
L
u
m
i
n
i
y
Dialoguri indo-europene
continuare n pag. 26
Iulian Chivu, Dialoguri indo-europene:
Occidentul impune piata, Orientul o
gndete ................................................pp. 1,26-28
Janet Nic, ]ar sfnt, Cu miez, despre
coaj ...................................................................p. 3
Doina Drgu(, Turul promotional pe Dunre ..p.4
Aspecte de la Promotional Danube Tour ....p. 5
Marin Budic, Janet Nic - Balad cu
miorite................................................................p. 6
George Roca, Interviu cu Alexandru Florin
]ene.............................................................pp. 7-12
Florentin Smarandache, Vorbe de duh i
nduh.........................................................pp.13,14
George Filip, Lre des potes ..............pp. 15,16
Slavomir Almjan, Perpetua rostire (***) ...p. 17
Cezarina Adamescu, Vrste i anotimpuri;
Cettii de spirit: Constelatii... ......................p.18
Daniela Sitar-Tut, Narcisism, seductie i auto-
erotism n prozele H.P.-Bengescu ..........pp. 19-21
Florentina Dalian, Seful de gar.................p. 21
Marian Ptraycu, Cravata roie de
pionier (I) .................................................pp. 22,23
Traian T. Coyovei, Poezie, muzic i
atitudine ...........................................................p. 23
Ovidiu Ivancu, Mit i modernitate (II) ..pp. 24,25
Liviu Florian Jianu, Poeme ..........................p. 25
$tefan Doru Dncuy, Grdina lui Dncu ..p. 28
George Paya, Un poet pe Plaja cu suflet ...pp. 29-31
George Ioni(, Poeme.....................................p. 31
Adrian Botez, Obrii ....................................p. 32
Cristian Petru Blan, Cuptorul lui Nabuco-
donosor .....................................................pp. 33,34
Nicolae Dima, n gura foametei ............pp. 35,36
Emil Bucureyteanu, Trg de carte la Piatra-
Neamt ........................................................pp. 36,57
Ion Pachia Tatomirescu, Elegii ....................p. 37
Ioana Stuparu, Marianty ...............................p. 38
$tefan Lucian Mureyanu, Intimitatea ca mani-
festare perfect a eului superrealist ....pp. 39,40
M. Vicky Vrtosu, Pasiunile Erzsici ........p. 40
Florian Copcea, Eminescu - valoare european
i universal .............................................pp. 41,42
Maria Cozma, Luminile transfigurrii ........p. 43
Nicolae Blaya, Sara...............................pp. 44,45
Anton Vasile, Doctrina japonez.........pp. 46-49
Cozinia-Cristina Rdu(, Supravietuitorii
colectivizrii fortate.............................pp. 50,51
Georgeta Resteman, Poeme estivale ...........p. 51
Geta Truic, Jacopo Ortis... ..................pp. 52,53
Grigore Lupescu, Constelatii epigramatice ..p. 54
Octavian Lupu, Schit de studiu a Bibliei... ..p. 55
Mihai Batog-Bujeni(, Osul ...................pp.56,57
Constantin E. Ungureanu, Marin I. Arcu - un
nume..................................................................p. 58
Veron Ene, Constelatii epigramatice .........p. 59
Aspecte de la Promotional Danube Tour ..p. 60
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redac(ie
- Acad. Constantin BLCEANU-STOLNICI
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British
Literature, English Departament, Bucharest University
2
Anul II, nr. 9(13)/2011 Constela\ii diamantine
Responsabilitatea privind con(inutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apar(ine strict autorului
care semneaz textul.
Adresa redac(iei:
Cartier Lpuy, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
ISSN 2069 0657
DTP: Doina DRGUT
Sumar
Redac(ia
Redactor-yef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redac(ie:
JANET NIC
Consilier artistic:
FLORIN MCE$ANU
Redactori asocia(i:
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- Lector univ. dr. ALINA-BEATRICE CHE$C,
Universitatea Danubius, Gala(i
- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Literatures 249 East Pyne, Princeton University
- Prof. univ. GRIGORE AVRAM
Materialele se pot trimite la adresa:
constelatiidiamantine@yahoo.com
Constela\ii diamantine
http://www.scribd.com/constelatii_diamantine
Constela\ii diamantine
3
Anul II, nr. 9(13)/2011 Constela\ii diamantine
Janet NIC~
O PINIE,
DOU{ PINII
CU MIEZ, DESPRE COAJ
Nu stim cum este lumea n miezul ei.
Simturile noastre i deseneaz coaja
si ne pun n fat, n fel si chip, portretul fizic al lumii,
adictelea, chipul.
Avem, n orice acum si n orice aici, imagini
si suprafete, aparitii si disparitii.
Lumea este, nainte de toate, alfabet, scriere si descriere.
Vedem litere, auzim litere, mirosim litere, pipim litere.
Lumea pare, ntr-adevr, un text.
As zice, ca un adevrat pseudo-demiurg, c:
La nceput a fost EPIDERMA!.
Care epiderm continu s fie si va s fie, n acelasi timp,
miracol si blestem.
Ne cunoastem, n prim faz, ca suprafete, ca ntregi.
Ne cunoastem, mai nti, ca NUME.
Numele sunt NTREGII ecuatiilor si ale inecuatiilor lumii.
Asadar, lumea ni se arat, iar noi o citim.
i citim peisajele, tablourile, panoramele.
Viziunea fonetic a lumii ne duce de mn spre silabele existentei,
spre diftongii perceptiei si spre triftongii mirrii de a fi.
Si, deodat, pe aceast cmpie plan a ntlnirii cu lumea,
un PUNCT se misc, el nsusi tat si mum.
Este CULTURA !
Cultura nseamn, nainte de toate, adncime.
Si nltime.
Si semnificatie.
Si ascundere si dezvluire.
Lumea arat actiuni,
cultura organizeaz activitti.
Lumea ofer ntmplri,
cultura spune povesti cu tlc.
Natura simte, cultura ntelege.
Cultura este rezonant, aur, interioritate, aventur subteran,
ptrundere, cutare, efort, rbdare, un mereu DINCOLO.
Deodat, NUMELE devin bortoase de sens.
Cultura paste vesnic oile MIEZULUI.
Ea este un SUB
care te ridic DEASUPRA.
Este adncimea care ti d nltime.
Parafraznd o vorb cunoscut,
DAC ADNCIME NU E,
NICI NLTIME NU E!
TAR SFNT
Prin vremuri, multe tri s-au autoproclamat
,TRI ALE LUI DUMNEZEU. N-a fost s fie niciuna.
Adevrata tar a lui Dumnezeu se contureaz a fi ROMNIA.
N-o spun eu, o spun altii: Avem o tar MINUNAT.
Avem un popor MINUNAT.
La noi, MINUNILE cresc pe marginea drumului ca musetelul,
ca troscotul si ca pirul.
Avem grmezi de MINUNI, adic de lucruri imposibile reale,
pe care numai eroii si zeii le pot face. Nu suntem tar de eroi?
Viitorul nostru e TRECUTUL. Nu e asta o minune?
Cu noi viitorul trece! spunea si Eminescu,
bnuind o bnuial adevrat.
Evolum prin involutie, spre slbticie, ne civilizm prin barbarie.
Ne stilm prin vulgaritate. Ne aristocratizm prin mahalagism,
ne simfonizm prin manelism. La noi, pe-o gur de rai,
contrar gravitatiei bunului simt, ce e gratuit se plteste,
apa potabil nu se poate bea, frigul din calorifere se plteste
precum cldura, pensiile sunt mai mari dect salariile,
salariile cresc prin diminuare, naintm privind n urm,
nivelul de trai creste scznd, speranta de viat e mai mare
prin cresterea mortalittii, ieftinul e mai scump,
construim prin distrugere, producem importnd.
Diploma de competent e spaga, constitutia se respect
ocolind-o si srind-o, se aleg academicieni cu patru clase primare
si cu media sczut la purtare.
Asfaltm cu gropi si avem realizri doar pe hrtie.
Avem libertti garantate, dar pedepsite, avem scoli
unde se nvat analfabetismul, spitale care te mbolnvesc,
vinovati fr vin, coruptie fr corupti, terorism fr teroristi,
salarii fr bani, cafea fr cofein, bere fr alcool,
turism fr turisti. n fond, nu avem dect forme fr fond.
Aici e tara unde FR nseamn PLUS.
Pe lng MINUNI avem si SFINTI.
Avem trei milioane de SF. ION, dou milioane de SF. Gheorghe,
un milion de SF. Vasile, un milion de SF. Stefan,
un milion de Sf. Marii!
Credinta romnului se concretizeaz la orice pas: Doamne,
ce-o mai fi si asta? Apr, Doamne, si fereste!
Trim cnd invers, cnd de-a-ndoaselea.
Suntem n lumea lui Kafka? Nu, trim o realitate paralel!
Suntem TARA SFNT! Ne-a pus DUMNEZEU mna n cap!
Fr ndoial, DUMNEZEU E ROMN!
44
Anul II, nr. 9(13)/2011 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Doina DR~GU}
Pe unde trece, Dunrea unete oameni
i destine. Este un ru plin de viat i de
linite.
Napoleon numea Dunrea regele rurilor
europene, iar Nicolae Iorga, cea mai bogat
n daruri, ea bucurndu-se de atentia po-
poarelor continentului. Pe malurile ei s-au
Iurit si au durat pn n zilele noastre civi-
lizatii milenare.
Dunrea, al doilea ca lungime ntre fluviile
Europei (dup Volga), fiind singurul fluviu
european ce curge de la vest la est, izvorste
din muntii Pdurea Neagr (Germania) sub
forma a dou ruri numite Brigach si Breg,
ce izvorsc de sub vrful Kandel (1.241 m) si
se unesc n orasul Donaueschingen (altitu-
dine: 678 m), n curtea castelului Frstenberg.
Denumirea dat de romani, Danubius
(Zeul fluviilor), a fost, mai trziu, preluat de
alte popoare si modificat, devenind Donau
n limba german, Dunaj n limba slovac,
Duna n limba maghiar, Dunav n limba
srbocroat, Dunav n limba bulgar, Dunai
n limba ucrainean, Danube n limba englez
si limba francez si Tuna n limba turc.
Dunrea este un important drum fluvial
international ce curge prin zece tri (Germa-
nia, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Ser-
bia, Romnia, Bulgaria, Republica Moldova,
Ucraina), are afluenti n alte sapte tri si trece
prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava,
Budapesta si Belgrad.
Turul promotional pe Dunare a durat 10
zile (03.09-12.09.2011), fiind un program
gratuit pentru jurnalisti internationali si lo-
cali, conceput pentru a arta frumusetile na-
turii, obiective turistice, istorie, buctrie si
oferta turistic local a ntregii zone trans-
frontaliere Bulgaria si Romnia, de la Portile
de Fier pn la Delta Dunrii.
Participantii la tur s-au bucurat de mersul
pe biciclet, plimbatul cu barca, cu vaporul
sau cu caiacul, trecnd prin locurile cele mai
interesante si frumoase de-a lungul Dunrii.
Turul promotional pe Dunare a fost
organizat n cadrul Danube Velo Route,
proiect finantat de Programul de Cooperare
Transfrontalier Romnia-Bulgaria 2007-
2013.
Proiectul Danube Velo Route (1-3.1-9)
se desfsoar pe o durat de 18 luni, n peri-
oada 20.05.2010-19.10.2011. Parteneri sunt:
Agency for Regional Development and Busi-
ness Center - Vidin (ARDBC), Asociatia
Romn pentru Industrie Electronic i
Software - Oltenia (ARIES Oltenia) si Pa-
tronatul Local al ntreprinderilor Mici i
Mijlocii (PLIMM Calafat). Obiectivul prin-
cipal este promovarea si dezvoltarea turis-
mului transfrontalier de-a lungul Dunrii n
Romnia si Bulgaria.
Acest proiect reprezint un pas ctre dez-
voltarea si promovarea turismului de-a lungul
Dunrii n Romnia si Bulgaria, construind o
imagine a zonelor de atractie turistic.
Danube Velo Route este o binecunos-
cut destinatie pentru biciclisti si turisti. Este
recunoscut oficial ca parte a Eurovelo
Route nr. 6, care ncepe de la Marea Adria-
tic si ajunge la Marea Neagr.
Turul promotional pe Dunare a urmat
itinerariul: Drobeta Turnu Severin, Eselnita,
Orsova, Cetate, Calafat, Vidin, Belogradchik,
Kozlodui, Oryahovo, Nikopol, Svistov, Dve
Mogili, Ruse, Tutrakan, Srebarna, Silistra,
Clrasi, Mcin, Tulcea.
Printre obiectivele vizitate: Decebalus
Rex, Fortreata Baba Vida, Pestera Mgura,
Rezervatia natural de la Srebarna, Stncile
din Belogradchik, Nava Radetzky, Mns-
tirea Basarbovo, Delta Dunrii etc.
- Decebalus Rex - Statuia regelui dac
Decebal, nalt de 55 m, aflat pe malul
stncos al Dunrii, ntre localittile Eselnita
si Dubova, n apropiere de orasul Orsova, n
zona cataractelor de la Cazanele Mici (golful
Mraconia), pe malul stng al Dunrii, acolo
unde adncimea fluviului este cea mai mare:
120 de metri. Statuia l reprezint pe Decebal,
ultimul rege al Daciei, si este sculptat ntr-o
stnc. Este cea mai nalt sculptur n piatr
din Europa. Omul de afaceri si istoricul Iosif
Constantin Drgan a fost cel care promovat
si finantat ideea acestei lucrri. La aceast
constructie au lucrat 12 alpinisti, timp de 10
ani (1994-2004), iar realizarea ei l-a costat pe
I. C. Drgan peste un milion de dolari.
- Fortrea(a Baba Vida, din Vidin, Bul-
garia. Cetatea dateaz de la nceputul seco-
lului al X-lea si a fost ridicat pe locul unui
turn roman de supraveghere. Numele pro-
vine, conform legendei, de la fiica unui rege
bulgar ce stpnea trmurile Dunrii, care,
rmnnd nemritat, a poruncit constructia
acestei fortrete pentru a fi n sigurant ntre
zidurile ei. Astfel, btrna (baba) Vida ar fi
dat numele edificiului, si, de la el, si al ora-
sului. De-a lungul secolelor, cetatea a fost
folosit si ca nchisoare sau depozit de ar-
mament. Cetatea Baba Vida este una din-
tre cele mai bine conservate fortretele me-
dievale din Bulgaria. Din 1958, a fost des-
chis pentru turisti, n incinta ei fiind inau-
gurat si un muzeu.
- Peytera Mgura, situat la 180 km de
Sofia, capitala Bulgariei, 17 km de orasul
Belogradchik si la 35 km sud-vest de orasul
Vidin, este una dintre cele mai mari pesteri
din Bulgaria, lungimea total a galeriilor des-
coperite pn n prezent depsind 2 km.
Intrarea n pester se afl la 370 m deasupra
nivelului mrii, iar iesirea este la lacul Ra-
bisha. Pestera este bogat n stalactite, sta-
lagmite, are multe holuri, unele dintre ele fiind
imense. Au fost descoperite urme de locuinte,
diverse unelte de munc si ornamente. n
pester au fost gsite picturi n guano. Galeria
cu picturi are 300 m lungime pe ax. ntr-una
dintre ramificatiile pesterii se produc vin si
sampanie.
Motto:
The Beautiful Blue Danube
They drift down the hall together;
He smiles in her lifted eyes.
Like waves of that mighty river
The strains of the Danube rise.
They float on its rhythmic measure,
Like leaves on a summer stream;
And here, in this scene of pleasure,
I bury my sweet dead dream.
Ella Wheeler Wilcox
continuare n numrul urmtor
Constela\ii diamantine
5
Anul II, nr. 9(13)/2011 Constela\ii diamantine
Aspecte de la Promotional Danube Tour
Statuia Regelui Decebal
Fortreata Baba Vida
Muzeul din incinta Fortretei Baba Vida
Vedere din interiorul Pesterii Mgura
Panoul cu schita si istoricul Pesterii Mgura
n fata hotelului Bononia din Vidin
6
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
Aceast balad a lui Janet Nic este -
lund n seam pagina n care se consem-
neaz De acelasi autor - a zecea carte a
acestui autor care si-a ascuns firea ironic si
ntelegtoare ntr-ale vietii, pulveriznd n tot
ce a scris un umor cnd discret (care l prinde),
cnd voit agresiv (care si acesta l prinde
dac nu cade n sarcasm - nu poti s fii si
blnd si ru), cu aerul c nu-i pas de jude-
ctile altora fat de poezia lui. Fiindc, s fie
clar, Janet Nic este n primul rnd poet. A
debutat n 1981 la Ed. Litera din Bucuresti cu
volumul de poezii intitulat Semntorul de
limite. Apoi n creatia lui a intervenit o pe-
rioad lung de tcere, pn n 1995, cnd i
apare la Ed. Anteu din Craiova Cocheta
pa-sre din ochi, al doilea volum de poezie,
urmat de Testamentul vesel la Ed. Cugetarea
Tigero, Craiova, 1997, volum mai degrab de
sarje la adresa prietenilor, profesorilor si cu-
noscutilor, n care predomin umorul si bo-
nomia, n texte savuroase prin alturrile co-
mice de cuvinte, menite s strneasc buna
dispozitie. Dar Janet Nic se dovedeste im-
previzibil, fiindc imediat locul acestor ba-
dinerii este luat de dou crti de haik-uri,
autorul lor dovedindu-se foarte abil n dis-
punerea celor 17 silabe dup modelul ja-
ponez: Shinto calea zeilor, Ed. Sitech,
Craiova 1998 si Crily floare de lotus, la
aceeasi editur, n 2000. Tot n 2000 i apare
un dictionar umoristic intitulat Cuvintel-
nic aproape rebel la Ed. MJM din Craiova,
ca apoi poetul s experimenteze canonul unui
sonet-glos n Pulsatoria, Ed. MJM,
Craiova, 2001. n Ft-frumos din lacrim
de paradox - Ed. MJM, Craiova, 2004, Janet
Nic experimenteaz eseul paradoxalist,
model fiindu-i Florentin Smarandache, ma-
tematicianul si scriitorul romn care promo-
veaz n America literatura paradoxalist
si, n fine, n 2007 public un Astruyni-
citelnic la aceeasi editur.
Asadar, simpla nsiruire a titlurilor din
1981 pn n 2007 ne pune n fata unui autor
care practic cu dezinvoltur poezia, eseul,
poezia n form fix, trecnd cu usurint de
la una la alta, ns cu aerul c putin i pas de
deruta provocat cititorilor si. Dovad este
acest lung poem, Balad cu miori(e, aprut
n 2010 la Ed. Alma din Craiova, nsotit de un
grupaj de meditatii despre art, artisti, dar
chiar si despre moral, formulate n acelasi
mod original, propriu autorului: Cu ct sunt
mai artist, cu att sunt mai singur; Pot fi si
chiar sunt foarte singur, dureros de singur,
multiplu de singur. Ca atare NU COMUNIC,
ci m COMUNIC pe mine nsumi, mie n-
sumi. Obisnuit cu acele nstrusnicitelnice
creatii ale lui Janet Nic (exceptie fcnd
haik-urile) cititorul este de-a dreptul uluit s
constate c n Balad cu miorije se afl n
fata unui poet de un lirism profund elegiac,
pentru care ideea poetic trebuie neaprat
mbrcat n forma elegant a metricii si a
versificatiei clasice. St mrturie prima strof
a acestei balade, un nceput de adevrat
ars poetica, sesizat de criticul Marian Bar-
bu: - Dragii mei, visnd departe,/ voi pleca-
n Literatur -/ un trm cu totu-aparte,/ sfer
Ir de fisur! Demersul este dureros, dar
Janet Nic#
Balad# cu miori]e
implacabil: Plnge mama fr seamn,/ pln-
ge tata apsat/ Eu, al fluturilor geamn,/
prsi-voi vechiu-mi sat. Dar poetul refuz
melodrama, ajungnd la performanta s m-
bine elegia cu ironia si autoironia, constient
de blestemul care-l paste odat cu iesirea
din normalitatea diurn: Dragii mei, v-am
spus si zic:/ Voi pleca si nu m-ntorn!/ Nu m-
abate-al fricii spic,/ nu m-ndoaie zvon de
corn!/, desi stie c-n lumea care-l cheam
nu curg laptele si mierea: Nu visati c-n lu-
mea aia/ e doar nunt cu mirese!/ Vraja-si
flutur vpaia/ prin oculte interese.
Trebuie s ai mult curaj s scrii cu att de
aparent nepsare strofe ca acestea n care
autorul lor pare s se ia peste picior, dar care
n realitate mustesc de iubire pentru literatur:
n adnca alergare,/ savura-voi pe-ndelete/
largi metafore-n frigare,/ ostropel de epitete./
/Caltabosi de rim macr/ n untur de vo-
cale,/ carne de litot sacr/ pitulat n sar-
male.// sinecdoci n saramur,/ ironie la gr-
tar,/ epitrope mur-n gur,/ metaplasme cu
mrar.// Cozonaci de asonante/ si hiperbole-
n piper,/ iambi adusi cu trboante/ pe jratic
de mister ca s ncheie n aceeasi not
fals sgalnic: Si, de-o fi si-o fi s fie/ s
ajung nemuritor,/ v promit: cu bucurie/ voi
veni la voi s mor. Hotrt lucru: Janet
Nic nu poate fi serios dect atunci cnd
mimeaz neseriozitatea. Gravitatea l sperie,
l face s aib frisoane. Trebuie s ai mult
ndrzneal s lasi impresia c te joci cu
lucrurile grave la care ai meditat ndelung si
responsabil. Acest lucru l-a surprins excelent
d-l Marian Barbu, care scrie pe coperta a IV-
a a crtii: Chemrile metricii mioritice fac
deliciul unei superbe balade - de departe o
ars poetica - n care autorul, ca odinioar
eroii din basme, si prseste mas si cas,
copii si nevast, pentru a se muta n Litera-
tur. Cultura profesorului de la Dunre fil-
treaz ca ntr-un vitraliu o dram existen-
tialist, care are ca ideal nemurirea n lumea
cuvintelor. Excelent spus.
Marin BUDIC~
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
7
Anul II, nr. 9(13)/2011
George ROCA: Distinse domn,
v multumesc c ati acceptat
acest interviu. Stiu c sunteti
venic ocupat i nu a vrea s
v rpesc timpul, dar totui a
dori s aflu ct mai multe despre
dumneavoastr. De unde v tra-
geti seva? Cum au fost nceputu-
rile?
Al Florin TENE: Pe atunci, sub
dealurile molcome cu vii ale Dr-
gsaniului, locul unde am vzut
lumina zilei, nu cunosteam un
adevr pe care l-a spus monseni-
orul Vladimir Ghika c: Omul
este una dintre fpturile care se
alctuiesc cel mai ncet i care
trec cel mai repede!. Era anul
Domnului 1942, luna iunie, 13,
cnd strigtul primului copil al
familiei Ion Tene si al Ecaterinei,
nscut Rosianu, ce atunci se
nstea, ddea semnalul nceperii
unei vieti. Era anul cnd ncepea
ofensiva lui Montgomery mpo-
triva lui Rommel la El-Alamein,
n Egipt. n orasul Drgsani, mai
trziu, s-au simtit bombardamen-
tele americane care tinteau podul
de fier de peste Olt. n timpul a-
cela, cnd sunau sirenele anun-
tnd un nou bombardament, tata
si mama cu mine n brate, punn-
du-mi plria lui tata n cap s
m fereasc de soare, fugeau pe
George ROCA
(Sydney, Australia)
Interviu cu Alexandru Florin }ene
Pre[edintele Ligii Scriitorilor Rom@ni
Dealul Viilor adpostindu-se sub
umbra vitei de vie. Era perioada
cnd locuiam cu chirie la o rud
pe strada Leulesti, actualmente
Koglniceanu, vis-a-vis de Lice-
ul Agricol. n curtea acestei scoli
ne jucam pn seara trziu cnd
apreau stelele, iar noi pe ulit
scpram cu dou pietre alte ste-
le mai mici, ntrecndu-ne care
pietre scapr mai bine si mai
frumos. De acest univers m-am
desprtit cu greu. n vara lui 1958
ne-am mutat n casa noastr de
pe strada Parcului. Construit de
printi, pe credit luat de la banc.
Dar din pcate, edificiul nu a avut
o viat prea lung. n 1978, casa
a fost demolat de comunisti
pentru a extinde perimetrul unei
centrale termice care alimenta
blocurile din apropiere. Culmea
ironiei, aceast central termic
n prezent este dezafectat. Locu-
itorii blocurilor si-au instalat cen-
trale de apartament.
nvtnd la scoal c orasul nos-
tru a fost castrul roman numit Ru-
sidava (situat pe teritoriul actua-
lului cartier Momotesti) si c pe
sub coasta de la fntna Btca a
trecut Drumul lui Traian spre Sar-
misegetusa-Rusidava fcnd
parte din sistemul roman de ap-
rare numit Limes Alutanus - m-
preun cu prietenul Ilie Vulpe,
istoricul de mai trziu, am nceput
s spm n diferite locuri pentru
a descoperii vestigii romane. Dar,
spre dezamgirea noastr, nu am
gsit nimic... Totusi, acea arheo-
logie infantil ne-a folosit la
consolidarea unor cunostinte te-
meinice despre istoria neamului.
George ROCA: Vorbiti-mi putin
despre coal romneasc a
acelor timpuri!
Al Florin TENE: Clasa nti am
Icut-o la Scoala Fratii Nico-
laescu, creia i se mai spunea
,Scoala din Piat. Prima nvt-
toare, doamna Rdulescu, omor-
t de rusi mai trziu! Apoi, printii
m-au transferat la Scoala Nicolae
Blcescu, unde l-am avut nvt-
tor pe domnul Moreanu. n clasa
nti am avut tblit de gresie pe
care scriam. O am si acum ca amin-
tire. Le-am artat-o si nepotilor
pentru a cunoaste cum se nvta
n acele vremuri... si cum arta
laptopul bunicului lor! nvt-
torii pe care i-am avut erau foarte
exigenti cu noi. Cnd nu stiam
lectia ne puneau la coltul clasei
n genunchi pe coji de nuc. Si...
astfel nvtam de team... nu din
constiint! Dar nvtam! La ciclul
primar am avut profesor de limba
si literatura romn pe domnul
Musulescu. Un brbat frumos si
exigent. Cnd nu stiam lectia ne
trgea de perciuni, spunnd:
Ttarule nu ai nvtat!.
Dovad c se fcea carte n sco-
lile primare si n liceul din Dr-
gsani este faptul c multi dintre
fostii mei colegi de clas au ajuns
mari personalitti, precum: Radu
Vasile, fost prim-ministru al Ro-
mniei, Virgil Mazilescu - poet de
mare talent, Dumitru Velea - scri-
itor, Ilie Vulpe - istoric, Mugurel
Isrescu, actualul guvernator al
Bncii Nationale, iar multi altii,
profesori universitari, cercet-
tori, oameni de stiint...
Nu pot s-i uit pe profesorii mei,
cei trei Escu: Mihescu, Isto-
cescu si Popescu, de limba si lite-
ratura romn, pe profesoara
Preda de matematic... care m-a
lsat corigent n clasa a X-a. Fiind
bun la fizic si chimie, profesorul
Cruciachevici mai ntotdeauna
m punea, la orele de laborator,
s fac experientele cu care si
exemplifica lectiile. Nu pot s uit
c am fost eliminat trei zile pentru
faptul c am fost gsit citind n
clas romanul Rusoaica de Gib
I. Mihescu, care era interzis n
acea perioad. Cartea o mprumu-
tasem de la Ionica, fiica cea mic
a autorului, care locuia mpreun
cu mama dnsei, doamna Elena,
fost Stnescu, pe o strad adia-
cent cu strada Parcului pe care
se afla casa noastr. Era perioada
cnd, din dorinta de a ne face
cunoscute creatiile literare, am
nfiintat Cenaclul Literar de pe
lng Casa de Cultur. Era anul
1958. Dup ce a fost recunoscut
(reabilitat) Gib I. Mihescu, am
botezat cenaclul cu numele aces-
tuia. Tot n acel an, 1958, mpre-
un cu colegii Ilie Vulpe, Nicusor
Brbulescu si Liviu Lica, am fcut
o gazet de perete din scnduri,
frumos construit, cu patru ru-
brici, intitulat Gazeta literar
drgsenean, pe care am pus-
o pe gardul scolii chiar la intrare.
Era noaptea. La cele patru rubrici
am publicat poezii si articole
despre activitatea cenaclului pe
care-l conduceam. Dimineata, n-
furiat, directorul Liceului, profe-
sorul Chelrescu, a dat ordin s
fie dat jos gazeta noastr, iar pe
noi ne-a eliminat trei zile si apoi
am fost criticati de mama focului
n sedintele de UTC.
Conducnd, ca elev n clasa a XI-
a, cenaclul literar pe care-l
nfiintasem, am invitat la sedin-
tele acestuia colegi si prieteni
dragi, iubitori de literatur, pre-
cum Dumitru Velea, viitorul dra-
maturg, eseist, poet (elev n acea
vreme la Liceul Agricol din lo-
calitate), Constantin Dumitru,
ajuns renumit ziarist, Nicolae Co-
chinescu, procuror n Drgsani,
viitor membru al Curtii Supreme
de Justitie, poetul Virgil Mazi-
lescu care era deja student la Bu-
curesti, Ion C. Vasile, tatl viito-
8
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul II, nr. 9(13)/2011
Gheorghe A. STROIA
rului prim-ministru, profesorul
Nit Popescu, poetul Dumitru Rai-
ciu, profesorul Emil Istocescu si
altii. Demn de recunoscut este
faptul c am avut mare noroc cu
dasclii nostri din acele vremuri,
deoarece ne-au pregtit cu dru-
ire la toate materiile, ne-au trans-
mis dragostea de cunoastere si
ne-au deschis ochii, nvtn-
du-ne cum s tinem piept vietii...
George ROCA: Am aflat, din
relatrile de mai sus, c acolo,
la Drgani, ati avut concita-
dini oameni de litere, artiti i
chiar politicieni de valoare. Pu-
teti s ne dati mai multe detalii
i, desigur, s ne mai spuneti
cteva cuvinte despre domniile
lor...
Al Florin TENE: Locuind nu
departe de casa familiei Gib I.
Mihescu, nc de prin clasele
primare am aflat c acolo a stat
un mare prozator. Doamna Elena,
sotia scriitorului, cu cele dou fe-
tite, Miruna si Ionica, au fost
scoase de comunisti din locuinta
lor, pe motiv c erau boieroaice
si fceau parte din familia legio-
narului Gib I. Mihescu (cel care
a publicat la revista Gndirea)
si mutate ntr-o cas de tigani.
Abia n 1967, dup ce a fost reti-
prit Gib, le-a fost retrocedat
casa... n acea perioad, vizitam
familia, mprumutam crti si cer-
cetam manuscrisele. Aveam si un
concurent, pe prietenul meu, pro-
fesorul Emil Istocescu, care s-a
implicat cu druire n cercetarea
operei autorului, n special al vo-
lumului Bratul Andromedei, pu-
blicnd cteva crti de referint
despre opera lui Gib I. Mihescu.
George ROCA: Care au fost
motivele plecri din oraul na-
tal? Erati deja cunoscut n Dr-
gani ca persoan public, ca
promotor cultural. Care a fost
prima institutie de nvtmnt
postliceal? Am aflat c ati stu-
diat mai nti la Bucureti, la
Scoala Tehnic de Tehnoredac-
tori Dimitrie Marinescu, pe
care ati absolvit-o dup doi ani,
dup care ati urmat cursurile
Faculttii de Filologie-Istorie
la Baia Mare. De ce un salt att
de mare ca distant geografic?
Al Florin TENE: Asa este! Du-
p terminarea liceului, am studiat
la Dimitrie Marinescu, la Bu-
curesti, dup care m-am nscris
la Facultatea de Filolgie-Istorie,
din cadrul Institultului Pedago-
gic de la Baia Mare. Dup absol-
virea faculttii, am fost repartizat
profesor la Trna Mare, comun
situat la granita cu Ucraina, pe
atunci parte intergtant a Uniunii
Sovietice. Acolo, am stat doi ani.
Este locul unde m-am cstorit
cu poeta Titina Nica Tene, care
era nvttoare acolo... la scoala
condus de fratele ei, Ion. Ca o
coincident, sotia mea si trgea
rdcinile din Usurei, un sat de
lng Drgsani. Ne-am csto-
rit n acea localitate maramure-
sean... avnd verighete cte un
fir de iarb... pe deget! De unde
aur, cnd acest metal pretios era
monitorizat de comunisti?! Tin
minte c la cstoria noastr ne-
a cntat la pian o doamn ungu-
roaic si am ciocnit cte un pa-
har de vin de Trna Mare. Asta a
fost frumoasa noastr nunt...
Eram att de tineri, plini de spe-
rante si vise...
George ROCA: Deci, dup ter-
minarea faculttii, ati fost re-
partizat ca profesor la Trna
Mare, o localitate situat n ju-
detul Maramure. Cum s-a aco-
modat un regtean get-beget cu
oamenii din ]ara Oaului? Ce
amintiri v leag de aceea pe-
rioad?
Al Florin TENE: Acomodarea
nu a fost prea usoar. Vorba lui
Tutea de multe ori, adaptarea
la mprejurri se cheam con-
formism i conformismul se de-
osebete de plonit doar prin
aceea c ea n-are ratiune. Obi-
ceiurile, dar mai ales faptul c
osanul cruia i fceam vizite la
domiciliu, ca diriginte al fecioru-
lui su, ne obliga s bem o horin-
c-dou-trei si s mncm sla-
n... (cci dac nu beam nsemna
c i suntem dusman!), nu ne pl-
ceau deloc. Asta ne-ar fi obligat
s fim mereu cu capul plin...
adic beti! Greu ne-am acomodat
n acest sens. Dar am supravie-
tuit si i-am iubit mult pentru pu-
ritatea lor!
Acolo eram preocupat de litera-
tur cu aceeasi ardoare. Deseori
trimiteam articole si poezii la zia-
rul din Baia Mare, la Gazeta Li-
terar din Bucuresti sau la Tri-
buna din Cluj. Multe din aces-
tea au fost publicate spre bucu-
ria autorului! Ne duceam, m-
preun cu sotia, iarna, pe o vre-
me de crpau lemnele de frig, la
un cenaclu din Satu Mare, con-
dus de poetul Petre Got. Desigur,
nu ocoleam nici Baia Mare, unde
eram atras sufleteste de cenaclul
Nord - nfiintat de mine, de po-
etul Vasile Radu Ghenceanu si
pictorul Mihai Olos.
George ROCA: n 1964 ati de-
venit redactor al Statiei de Ra-
dioficare Drgani. S ntele-
gem c a fost o ncercare de a
v rentoarce la matc!?
Al Florin TENE: Chemati la Dr-
gsani de tatl meu, care era n
acea vreme sef-contabil la Banca
National a raionului Drgsani
(iar Constantin Isrescu, tatl lui
Mugur Isrescu, Guvernatorul
Bncii Nationale, era inspector
sef), am ncercat s gsesc un
serviciu n orasul natal. Normal,
nu-i asa? Pn la urm am gsit
de lucru la Statia de Radioficare
din oras, iar sotia... contabil la
Intreprinderea de Transport
Auto, tot n Drgsani. Deve-
nind redactor la Statia de Radio-
ficare, aveam zilnic o emisiune de
o or n care difuzam reportaje
despre oras, anchete economi-
ce, montaje literar-muzicale, po-
ezii si cntece. Am preluat din
nou conducerea cenaclului pe
care-l nfiintasem. n aceast pe-
rioad, fcnd schimburi de ex-
perient cu cenaclul Anton
Pann din Rmnicu Vlcea si in-
vitndu-i, pe unii dintre ei, la emi-
siunile Statiei de Radioficare, i-
am cunoscut pe Doru Motoc,
care ntr-o perioad a fost redac-
Florin Mceyanu - Mesteceni
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
9
Anul II, nr. 9(13)/2011
tor la revista Arges din Pitesti,
unde publicam articole si poezii,
pe regretatul poet Traian D. Lun-
gu, o fire prietenoas si volubil,
pe Ion St. Lazr, care era inspec-
tor la Casa Creatiei din Rmnicu
Vlcea, si pe directorul acesteia,
Gheorghe Diaconu. I-am cunos-
cut n perioada cnd editau an-
tologii de poezie pe diferite teme
(si unde publicau si poezii de-
ale mele). Am avut colaborri la
realizarea unor spectacole cu
montaje literar-muzicale, cu par-
ticiparea unor artisti, muzicieni si
poetii din Rmnicu Vlcea pre-
cum: George Trnea, Felix Sima,
Doru Motoc, Traian D. Lungu,
Lucian Avramescu si Gheorghe
Voica. Prin 1966-1967, Nicolae
Cochinescu, care era procuror la
Drgsani, a scris cartea pentru
copii numit Clretul albas-
tru. Aproape toate povestirile
din cartea care a aprut mai trziu
la Editura Ion Creang. Deseori
le-a citit n sedintele cenaclului
pe care-l conduceam. Unele din
ele le-am difuzat, n lectura auto-
rului, n cadrul emisiunilor Statiei
de Radioficare din Drgsani,
care avea peste 5.000 de abonati.
Pe Nicolae Cochinescu l-am n-
sotit (fcnd si nregistrri au-
dio) la ntlnirile sale cu copiii din
clasele primare. Dorea s cu-
noasc reactiile viitorilor cititori
ascultndu-i povestirile. Pe isto-
ricul literar Costea Marinoiu l-am
cunoscut cnd participam la se-
dintele lunare ale cenaclului
Anton Pann. Despre crtile lui
am scris cteva cronici, pe care
le-am publicat n revistele Po-
vestea Vorbei si Arges. Cu
George Trnea am participat la
mai multe spectacole de poezie
si i-am admirat excelenta-i me-
morie. Avea usurinta versifica-
tiei... asa cum o aveau creatorii
populari. El venind din comun
Sirineasa, judetul Vlcea a mos-
tenit acel filon al talentului de
la mama sa (care era sor cu ma-
ma lui Mugur Isrescu).
Erau pe-atunci si multi impostori,
strecurati printre noi de securi-
tate. i ghiceai usor, deorece nu
prea stiau carte! i tratam asa
cum scria odinioar Garabet
Ibrileanu: Inteligentii joac
roluri fat de altii: protii joac
roluri fat de ei nii i, dac
sunt prea proti, reuesc s se
nele singuri.
Pe printele Blasa, l-am cunos-
cut prin 1965, pe vremea cnd
lucra la Monografia orasului Dr-
gsani. M plimbam seara cu
dnsul si i povesteam despre
cenaclul nostru. Am avut cteva
emisiuni la Statia de Radioficare
despre istoria Drgsaniului, a
originii limbii si poporului romn.
Dar, colaborarea noastr la emisi-
uni nu a durat prea mult, fiindc
Comitetul Orsenesc de Partid a
interzis continuarea difuzrii ru-
bricilor cu preotul Blasa. Mai
trziu, la Cluj, biatul meu, Ionut,
l-a invitat, mpreun cu poetul-
preot Ion Marinescu din Sutesti-
Vlcea, s-si lanseze crtile si re-
vistele n Sala de Sticl a Primriei
clujene. Rentlnirea noastr a
fost o bucurie spiritual ce nu se
uit niciodat. Atunci, am nteles
c omul de cultur este deseori
fiul durerii. Tot ce are mai fru-
mos n el se naste cu durere si
din durere. La rdcina fiecreia
din ideile sale se gseste o ran.
George ROCA: Deci, rentors la
Drgani..., ati avut o activi-
tate cultural i literar destul
de intens!
Al Florin TENE: n orasul natal,
dup ce s-a desfiintat Statia de
Radioficare, n 1968 (atunci cnd
s-au nfiintat judetele), am lucrat
ca economist la Baza de Aprovi-
zionare Pentru Agricultur nr.38.
Aprovizionam cu materialele ne-
cesare toate unittile agricole din
judet. Era mult munc. Lucram
si 10 ore pe zi, inclusiv smbta,
iar duminica ne chemau la munc
voluntar. n timpul liber rmas,
scriam la crtile mele. n perioada
aceea, l-am cunoscut pe Mircea
Ciobanu, avnd la el un manu-
scris cu poezii pentru Editura
Cartea Romneasc. Propuse-
se volumul pentru planul edito-
rial, dar, din pcate, nu a fost a-
probat de Marin Preda. Mircea
Ciobanu chiar mi-a spus, n fata
lui Mircea Danielov, care venise
s-i cear niscaiva bani: ,]ene
are poezii ce se scriu odat la o
sut de ani!.
George ROCA: Si in anii care
au urmat ce fel de activitate lite-
rar ati desfurat? Cteva
exemple, v rog?
Al Florin TENE: n perioada
1970-1971, am lucrat la ziarul de
santier Lumina de pe Lotru.
Acolo, am cunoscut oameni, fap-
te si drame care s-au coagulat n
romanul Chipul din oglind,
aprut mult mai trziu, dup eve-
nimentele din decembrie 1989, la
editura Fundatiei I.D. Srbu.
Cnd am depus manuscrisul
acestui roman la editura Dacia
din Cluj, unde director era Al.
Cpraru, redactorul de carte, Vio-
rica Mrii (sora lui D.R. Popescu),
dup ce l-a citit, mi-a spus tex-
tual: Tovare ]ene, romanul
nu se poate publica. Dac l-a
publica am intra amndoi n
pucrie!. Chipul din oglind
este o fresc a societtii rom-
nesti din perioada ceausist, o
critic aspr a politicii economice
de atunci.
Deci, cam asa a fost o ntoarcere
la marea iubire, orasul Drg-
sani! Asa cum si intitulase un
volum de poezie prietenul meu,
Anghel Dumbrveanu, numit
Fluviile vizeaz oceanul..., asa
si eu am considerat c oceanul
meu a fost si este orasul natal.
Acolo s-au nscut cei doi feciori
ai mei, Florin, care, astzi, este
specialist n imagine la televizi-
une, autor de reportaje, si Ionut,
doctor n istorie si drept, autor a
16 crti publicate.
George ROCA: Sunteti o familie
complex de artiti i oameni de
litere. Mai nti i-am cunoscut
scrierile lui Ionut, mai apoi pe
ale dumneavoastr i, n cele
din urm, pe ale doamnei Titina
Nica ]ene. Trei membri de fa-
milie cu trei stiluri diferite de
Florin Mceyanu - Vara
10
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
scris... de la jurnalism, la critic
literar, i de la poezie la po-
veti i povestiri. Multe (chiar
foarte multe) le-am redactat i
publicat n revistele cu care
colaborez. I-am lsat pe cititori
s judece, s i spun prerea...
prere care venic a fost pozi-
tiv i laudativ. Cum ati reuit
s produceti o familie att de
literar. Descrieti-i, v rog, n
cteva cuvinte pe membrii fa-
miliei dumneavoastr. Nu-l ui-
tati nici pe Florin junior!
Al Florin TENE: Nu eu am reusit
s-i fac literati pe membrii familiei
mele. Dumnezeu le-a transmis ha-
rul acesta, sau poate l-am mos-
tenit (cu totii) de la mama mea.
Sotia are n proz si poezie o
spontaneitate jucuse si optimis-
t, care deseori se evidentiaz
chiar si n poeziile cu iz putin dra-
matic. Ionut este un ambitios, un
cuttor de noutate si formator
de opinie, pe cnd Florin este un
bun practician. Se zice c n m-
na lui... orice lucru se trans-
form... n aur!
George ROCA: Cum ati ajuns,
dup aceea, iar n Ardeal? Si...
tocmai la Cluj-Napoca de data
asta!?
Al Florin TENE: Exist un pro-
verb romnesc: n orice ru
exist i un bine, proverb care
s-a materializat si n soarta fa-
miliei mele. Demolndu-ni-se ca-
sa din Drgsani, asa cum spu-
neam la nceput, ne-am hotrt
s ne mutm la Cluj, unde sora
mea, Violeta, era profesoar de
biologie la un liceu din oras. Am
Icut mprumut pe 25 de ani la
banc si am cumprat un aparta-
ment cu patru camere, n care am
locuit cu printii si cei doi bieti
ai nostri, pn cnd copii s-au
cstorit si s-au asezat la ca-
sele lor. Printii... au trecut la cele
vesnice de aproximativ zece ani.
Aceasta este istoria si motivul
venirii mele la Cluj, n vara anului
1978, astfel c istoria nu-si are o
scuz n fata vesniciei, fiindc ea
...scuz prea mult timpul, cum
spunea Cioran.
George ROCA: Cum v-ati nca-
drat n faimoasa oaste litera-
r a Clujului?
Al Florin TENE: Dup ce am
cunoscut viata de huzur a redac-
torilor de la revistele literare din
Cluj si Bucuresti, care veneau la
redactie la ora 10 si plecau la 13,
dar nu lucrnd la birou, ci pier-
znd timpul prin crciumi... nu m-
a mirat c acestia nu au prea scris
lucrri de valoare. Aproape tot
ce au publicat nu a fost bun nici
mcar pentru prezentul de a-
tunci, nemaivorbind de viitor.
Toat viata am fost un lupttor,
ntelegnd faptul c trebuie s
am un destin drept prin fapte,
n folosul societtii, fiindc re-
semnarea este un viciu. mi amin-
tesc c, n anul 1980, sotia mea si
tata, n prezenta mea, au scris o
scrisoare nesemnat lui Adrian
Punescu, la revista Flacra, n
care era criticat Ceausescu c n-
fometeaz tara. La Cluj nu se g-
sea nimic. Se murea efectiv de
foame. Scrisoarea a fost dat la
Securitate si un an de zile au c-
utat... pn ne-au gsit! Am fost
anchetati o zi si dou nopti. Apoi,
ne-au dat drumul. n urma acestui
fapt, sotia a fost dat afar din
serviciu iar eu sanctionat pe linie
administrativ. ns, peste cte-
va luni, Titina a intrat secretar
la revista Tribuna! Mai aprea
si pentru noi din cnd n cnd
cte un nger pzitor sau cte un
bun samaritean!
Mai adaug faptul c ofiterul an-
chetator, colonelul Velea, si-a ce-
rut scuze cnd, dup revolutie,
m-am ntlnit cu el. Iar un alt colo-
nel de securitate, poetul Vasile
B. Gdlin, si-a cerut iertare n
fata Icoanei Fctoare de Minuni
de la Mnstirea Nicula. Mai mult,
pentru a demonstra c nu suntem
rzbuntori, poetul Vasile B. G-
dlin, a fost admis ca membru al
filialei clujene a Ligii Scriitorilor
Romni.
Am fost un lupttor mpotriva sis-
temului comunist. Nu am crezut
niciodat n ideologia marxist-
leninist. Stiam c n democratie
legea functioneaz, n vreme ce n
comunism legea nu exist, e tira-
nie, cum ndrjit spunea Petre
Tutea. Datorit acestui fapt si a
unor mprejurri am participat ac-
tiv la Revolutia din decembrie 1989.
George ROCA: Si dup revo-
lutie...?
Al Florin TENE: Dup revolutie
am lucrat ca redactor la Curierul
Primriei si la Cetatea Cultu-
ral, unde am promovat tinere
talente si unde am publicat con-
sideratiile mele despre aparitia
noului curent literar Globmoder-
nismul, cel care a nlocuit post-
modernismul, care... a stlcit lim-
ba romn si care nu spunea ni-
mic. Globmodernismul este fe-
nomenul rentoarcerii, pe jum-
tate, la un clasicism mpletit cu
mijloacele moderne de astzi.
La Cluj, am nfiintat, n anul 2006,
cenaclul literar Vasile Sav, ce
functioneaz n cadrul unei sectii
a primriei Cluj-Napoca, iar n
ianuarie 2011, am nfiintat si ce-
naclul Artur Silvestri al Ligi
Scriitorilor Romni, sedintele ti-
nndu-se n sediul Cercului Mi-
litar Cluj.
George ROCA: Deci, pe par-
cursul vietii, ati nfiintat mai
multe cenacluri... unul n fie-
care loc pe unde ati umblat, de
la Drgani la Cluj, via Baia
Mare! De curnd, a mai aprut
i al patrulea... cenaclul Artur
Silvetri! Care este menirea i
scopul acestuia? Este un oma-
giu marelui crturar disprut,
al marelui promotor cultural?
Al Florin TENE: Da! Asa este!
n luna ianuarie a acestui an, am
nfiintat cenaclul literar Artur
Silvestri. Acest OM, care-i poar-
t numele, mi-a fost prieten spiri-
tual. L-am nfiintat cu scopul de
a fi o scoal de literatur pentru
membrii Ligii Scriitorilor romni,
si nu numai. La sedinte particip,
de obicei, peste o sut de per-
soane. Am nfiintat acest cenaclu
n spiritul lui Garabet Ibrileanu
care spunea: Cultur nu e un
lux, este un strict necesar. Fr
cultur un popor nu poate re-
zista n concurenta vital dintre
popoare.
George ROCA: V-a ruga s mi
dati mai multe amnunte despre
debutul dumneavoastr n lite-
ratur? Cu ce gen ati nceput
s v faceti cunoscut?
Al Florin TENE: Am debutat cu
poezie Eu m-am nscut cnd...
n luna mai a anului 1959, n re-
vista Tribuna din Cluj. Am tri-
mis poeziile semnate asa cum
sunt n buletinul de identitate,
adic Tene Florinel Sandu. Mai
trziu am aflat cine mi-a fost na-
sul de botez literar, cel care mi-a
pus pseudonimul Al. Florin Te-
ne. Era poetul Negoit Irimie,
seful sectiei Poezie din cadrul
redactiei. Pe atunci era redactor
sef Dumitru Mircea, cel care pu-
blicase romanul Pine alb.
Mult mai trziu, n 1974, am pu-
blicat, la Editura Litera din Bu-
curesti, volumul de versuri Ochi
deschis, fiindu-mi redactor de
carte distinsul romancier si edi-
tor, de pe vremurile de dinaintea
celui de-al doilea rzboi mondial,
Radu Albala. Si al doilea volum,
aprut n 1979, la aceeasi editur,
a fost redactat tot de Radu Al-
bala. Volumele de poezie Cerul
meu dFlorin Mceanu -
Mestecenie hrtie si Masa
cea fr de tain au fost traduse
n lim-bile englez si srb.
Volumul Cerul meu de hrtie a
fost pu-blicat la Uzdin, n Serbia,
de ctre prietenul Vasile Barbu,
n urma primirii Marelui Premiu
la Festi-valul International de
Poezie.
George ROCA: Unde ati mai
publicat? Stiu c pe internet
sunt nenumrate situri de re-
viste care fac referint la numele
dumneavoastr! Cte articole
ati publicat?
Al Florin TENE: Am publicat
poezie, articole, critic literar si
eseu n revistele: Luceafrul, Ga-
zeta Literar, Familia Romn,
Romnia Literar, Arges, Secera
si ciocanul, Orizont, Scrisul B-
ntean, Iasul Literar, Convorbiri
Literare, Confluente, Cronica,
Ramuri, Mozaic, Agora Literar,
Cetatea Cultural, Ardealul
Literar, Curierul Primriei Cluj,
Flagrant, Postasul, Orient Latin,
Heliopolis, Rusidava Cultural,
Poezia, Oglinda literar, Esteu,
Columna, Citadela, Aurora, Al
cincelea anotimp, Pietrele Doam-
nei, Climate Literare, Viata de pre-
tutindeni, Napoca News, Fclia,
Adevrul de Cluj, Mesagerul
transilvan, Radix (Belgia), Roma-
nian VIP (Dallas, Texas), Iosif Vul-
can (Australia) s.a. n total, am
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
11
Anul II, nr. 9(13)/2011
publicat peste 6.000 de articole
si reportaje n pres.
George ROCA: Am aflat c ati
fost membru activ al Uniunii
Scriitorilor Romni. Ati prsit
acest forum fiind acuzat de pla-
giat! Care este adevrul? Ni-l
puteti relata? Ce argumente
aveti n aprarea dumneavoas-
tr? Dac vi se pare o ntrebare
jenant puteti sri peste ea!!!
Al Florin TENE: Pardon! Nu am
nimic de ascuns! n anul 2000,
am fost exclus din Uniunea Scri-
itorilor din Romnia fiind acuzat
de plagiat! De fapt, folosisem in-
tertextualitatea, asa cum au fo-
losit-o foarte multi altii din ge-
neratia optzecist. Adevrul este
c... publicnd un articol ntr-un
ziar din Valea Jiului, unde am ar-
tat c o parte din conducerea Fi-
lialei Cluj a Uniunii Scriitorilor a
colaborat cu securitatea comu-
nist... am fost executat! M-am
bazat pe unele documente gsite
n Comitetul judetean PCR Cluj
n timpul Revolutiei din Decem-
brie 1989. Trei scriitori din con-
ducerea filialei s-au simtit cu
musca pe cciul! Ca urmare
acestui fapt... m-au asteptat la
cotitur si m-au pocnit! Me-
tode mostenite de la comunistii-
stalinisti! Noroc c nu m-au tri-
mis la canal! Doar o parte din
conducere a votat excluderea
mea din Uniunea Scriitorilor n-
scennd plagiatul. Acest fapt m-
a determinat s nfiintez Liga Scri-
itorilor Romni! Pe atunci, era
presedintele Filialei USR amicul
Constantin Cublesan, care a r-
mas pentru mine doar a-mic cu
toate c mi-a trimis o scrisoare n
care si recunostea greseala, ce-
rndu-si iertare! La Bucuresti, la
Comisia de Disciplin, din cinci
persoane, doar trei au votat ex-
cluderea. Despre acest caz s-a
scris mai amnuntit. Scriitorul
hunedorean Petre Biru, n car-
tea sa Al Florin Tene - viata ca
literatur a publicat si scrisoa-
rea lui Constantin Cublesan.
Adevrul scris de mine s-a ade-
verit. Eugen Uricariu, Ion Mu-
resan, Augustin Buzura si multi
altii s-au dovedit a fi colaboratori
ai odioasei institutii de tortur,
stiind faptul c nu puteai func-
tiona ca redactor la o publicatie
important dac nu ddeai cu...
subsemnatul la secu! n condi-
tiile n care aceast functie echi-
vala cu cea de activist de partid.
Cum se explic faptul c tova-
rsul scriitor Cublesan a fost, pe
vremea odiosului, cel mai cl-
torit scriitor din tar? Cum se
explic faptul c, imediat dup
revolutie, Horia Bdescu, Mircea
Oprit si Vasile Igna au fost tri-
misi de tov. Iliescu, ca directori,
la Centrele Culturale din Paris si
Budapesta? Nu cumva aveau do-
sarele verificate nc dinainte, de
ctre cine trebuie?
George ROCA: Dup revolutie
ati fost selectionat de ctre Uni-
unea European pentru a par-
ticipa la cursurile internatio-
nale de jurnalism organizate de
aceasta. Cteva detalii v-a ru-
ga. Stiu c ati fost foarte apre-
ciat, c ati primit i premii...
Al Florin TENE: Nu au fost
cursuri. Comisia European de la
Bucuresti, condus pe atunci de
Karen Fogg, a organizat un con-
curs de jurnalism, avnd ca pre-
miu o burs n structurile Uniunii
Europene de la Bruxelles. Am tri-
mis materialele, cteva reportaje,
pe temele solicitate si am obtinut
bursa. Alturi de mine, a mai fost
selectionat si filozoful Gabriel
Andreescu, cu care am fost n
capitala Belgiei. n urma acestei
burse si a concursului, am obti-
nut Diploma de Jurnalist Euro-
pean.
George ROCA: n urm cu un
an mi-ati trimis spre publicare
un manifest adresat Patriarhiei
Romane prin care propuneati
acesteia sanctificarea poetului
national Mihai Eminescu. Care
a fost i este motivatia dumnea-
voastr? Ce ecouri a avut acest
manifest?
Al Florin TENE: Dac nu s-a
Icut pn acum sanctificarea lui
Eminescu, sunt sigur c peste
ctiva ani se va face! nainte de
a propune acest lucru, am cerce-
tat arhivele si am dat peste infor-
matia c la evenimentul Serbri-
lor de la Putna, din august 1870,
Mihai Eminescu a propus ca
Stefan cel Mare s fie fcut Sfnt!
Un jurnalist anonim, de la ziarul
Traian, scria c cititorii s-au
obinuit cu aberatiile lui Emi-
nescu. Auzi, Domnule, Stefan cel
Mare s fie sfnt!?. Iat ns c
astzi, Stefan, Domnul Moldo-
vei, este sfnt n Calendarul Or-
todox. Asa am ptit si eu cu pro-
punerea mea! Au fost ctiva care
m-au dezaprobat... ba chiar cri-
ticat vehement! Dar... sunt sigur
c viitorul mi va da dreptate.
George ROCA: S revenim la
Liga Scriitorilor Romni. Fiind
preedintele acesteia i prim-
membru fondator, v-a ruga s
ne relatati mai multe detalii
despre nfiintarea ei. Care este
menirea ei? Este o concurent
a Uniunii Scriitorilor Romani!?
Cine au fost/sunt primii membri?
Ce efective aveti n anul 2011?
Cum v desfurati activitatea?
M refer la membri, filiale, orga-
nizare, etc.
Al Florin TENE: Initiativa de a
nfiinta o nou organizatie scri-
itoriceasc n Romnia am avut-
o eu, dup ce m-am rentors din
Belgia. Vznd c n aceast tar
functionau cinci asociatii scriito-
ricesti (n bun ntelegere! Sic!)
si cunoscndu-i pe unii scriitori
de acolo, mi-a venit ideea de a
democratiza si n tara noastr mis-
carea scriitoriceasc. Dar nu na-
inte de-a m interesa despre ce-
lelalte uniuni din fostele tri
socialiste. n urma documentrii,
am aflat c numai n Romnia a
rmas o singur asociatie scriito-
riceasc de tip sovietic, adic
Uniunea Scriitorilor. n toate ce-
Florin Mceyanu - Toamna
12
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
lelalte tri, foste socialiste deci,
uniunile s-au desfiintat, iar n
locul lor s-au nfiintat mai multe
organizatii scriitoricesti. Asa cum
s-a ntmplat si cu partidele poli-
tice. Cunoscnd realitatea din
Europa, am luat hotrrea, mpre-
un cu alti 10 scriitori clujeni, s
nfiintm Liga Scriitorilor Ro-
mni. Hotrrea judectoreasc
de nfiintare dateaz din august
2007. Astzi, dup aproape patru
ani de la acea dat, avem 31 de
filiale, publicm 12 reviste, din
care 9 pe hrtie, dar toate pe in-
ternet, avem un site, sigl natio-
nal, sigle ale filialelor, etc. Fie-
care filial are un cenaclul literar,
iar unele, cum ar fi cele din Timi-
soara, Vrancea, Vlcea, au editat
Antologii si Anuare. De curnd,
am editat primul volum al Dicti-
onarului biobibliografic al Ligii
Scriitorilor, n format A4, avnd
446 de pagini si cuprinznd 200
de autori. Acum lucrm la volu-
mul doi, care sperm s apar p-
n n noiembrie. Filialele au orga-
nizat lansri de crti, medalioane
literar-muzicale, inclusiv sedinte
de cenaclu. Cu sprijinul poetei
Daniela Voicu, membr a Ligii, am
organizat anul acesta la ncepu-
tul lunii iulie, n Elvetia, Festiva-
lul de Arte umane, la care au
participat 25 de scriitori, att din
tar ct si din Germania, Canada
si Elvetia, unii dintre ei fiind att
membri ai Ligi ct si ai Uniunii
Scriitorilor.
George ROCA: Ce alte secre-
te ne dezvluiti despre activi-
ttile LSR?
Al Florin TENE: Sunt foarte
multe de spus despre activittile
Ligii Scriitorilor. Mai pe larg le-
am expus pe parcursul a sase pa-
gini din prefata dictionarului de
curnd aprut. Tin s subliniez
c Liga Scriitorilor nu face con-
curent nimnui. Ea acoper o
arie ce nu poate, sau nu doreste,
Uniunea Scriitorilor s o cuprin-
d. Noi dorim s evidentiem si
s i aducem n atentia publicului
pe scriitorii din Romnia profun-
d, acei autori care cu modestie
si bun simt si scriu si si public
volumele, fr s apar tenden-
tiosi si nfumurati pe micile
ecrane si pe primele pagini ale
revistelor aservite. Ei sunt cei ca-
re trudesc la construirea edificiu-
lui cultural al trii fr sprijinul
nimnui. Datorit fenomenului
de globalizare aceste opere ar fi
n pericol s piar, s se estom-
peze. Noi ns, cei din Lig, fiind
constienti de acest fenomen, ne
dm seama c tot ceea ce creeaz
acesti autori face parte din lada
de zestre spiritual a neamului
romnesc. De aceea ncercm s
promovm aceast creatie, s o
impunem atentiei cititorilor si de-
sigur si forurilor culturale. n
acest context am depus, conform
legii, la Ministerul Culturii, do-
sarul privind obtinerea statutului
de Asociatie de utilitate pu-
blic a Ligii Scriitorilor. Sunt
confirmri din partea oficialilor c
vom obtine acest deziderat.
George ROCA: O ntrebare la
care a dori s mi rspundeti
ct mai amnuntit. Cum se de-
finete Al Florin ]ene pe plan
literar? Poet, scriitor, jurnalist
sau critic literar? Ce v distinge
mai mult?
Al Florin TENE: Este o ntrebare
dificil. Dar voi rspunde sincer:
sunt scriitor. n acest termen intr
toate celelalte enumerate de
dumneavoastr. Scriitorul este
creator de frumos, iar frumosul
are si valoare moral, ntr-o ac-
ceptiune mai larg a termenului.
Poate nu serveste eticii sociale,
dar creeaz ethos. Frumosul pu-
rific, desctuseaz, chiar si a-
tunci cnd este doar un strigt
de disperare... l exprim ori pe
om, ori divinitatea. Pn si opera
artizanal a acelor artisti cu su-
fletul urt, turntori la securitate,
prin jocul liber al formelor sale,
prin cuvintele scrise frumos, prin
lumea ce-o aduce n suflet, nt-
reste moralul, dorinta de viat.
Frumosul creeaz astfel, mereu,
libertate. Iar etica adevrat n-
seamn libertate. Dac ar fi exis-
tat un gen de art pur, misiunea
artistului ar fi fost mai usoar.
Dificultatea ns const n faptul
c o asemenea puritate nici nu
exist si nici nu trebuie s existe.
Dac dorim s facem art, trebuie
s atacm, de fiecare dat, pro-
blema cea mai dificil si, pn la
un anumit punct, insurmonta-
bil, a dreptei msuri ce trebuie
respectat n acest amestec.
George ROCA: Cte volume ati
publicat pn n prezent? Enu-
merati cteva, v rog!
Al Florin TENE: Pn n prezent
am publicat 47 de volume de...
poezie, romane, proz oniric,
eseu si critic literar. Printre
acestea enumr cteva volume
de poeme: Cerul meu de hrtie,
Cina cea fr de tain; trilogia
romnesc: Insula Viscolului,
cuprinznd romanele Chipul din
oglind, Insula Viscolului si
Orbul din Muzeul Satului. Ese-
urile le-am publicat n mai multe
volume, dar acum amintesc doar
volumul Prizonierul oglinzilor
paralele. Critic literar am pu-
blicat n cteva volumele printre
care Ochiul magic al metaforei,
apoi teatru n: V somez, Dom-
nule Doctor!, Arca frumoaselor
vise de vnzare, O stafie tul-
bur speranta. Am publicat si
volume de piese de teatru n ver-
suri, toate fcnd parte din Epo-
peea Romn ce cuprinde: Flo-
rile Sarmisegetuzei, n cinci acte
si Io, mare Voievod si Domn!,
n trei acte. La aceast epopee,
care va cuprinde n final zece
piese de teatru n versuri, mai
lucrez nc.
George ROCA: Ati avut parte
nu numai de recunotinta citi-
torilor, dar i de cea a forurilor
competente. Ce premii, diplome
sau distinctii v-au onorat?
Al Florin TENE: Am primit 53
de Premii si Diplome nationale si
internationale pentru activitatea
mea literar si de promotor cul-
tural. Acest fapt m-a bucurat si
m-a impulsionat s produc ct
mai mult literatur... Am simtit
ca oamenii au nevoie de scrierile
mele... iar criticii, n majoritatea
lor, au scris la modul laudativ
despre crtile mele. ns eu m
feresc de laude si nu iau n seam
critica nvluit n elogii! Sub
carapacea ei se ascunde deseori
smburele veninului!
George ROCA: Sunteti director
al revistei Agora literar.
Aceasta este publicatia centra-
l a Ligii Scriitorilor Romani?
Mai sunt i alte reviste aparti-
ntoare de aceasta?
Al Florin TENE: Desigur! Dau
doar cteva exemple: Cetatea lui
Bucur, editat de filiala Bucu-
resti, Heliopolis a filialei Banat,
Moldova cultural, editat de
filiala Iasi, Dobrogea literar,
filiala Constanta, Pietrele Doam-
nei, filial Arges, Memoria slo-
velor, de la Rmnicu Vlcea,
Constelatii diamantine, Lite-
raria, de la Craiova, etc. Dup
cum vedeti filialele Ligii Scri-
itorilor sunt active. Se pare c la
numrul de reviste concurm cu
Uniunea Scriitorilor.
George ROCA: De curnd ati
devenit membru corespondent
al Academiei Romno-Ameri-
cane. Care au fost criteriile pe
baza crora ati fost admis?
Al Florin TENE: Criteriile de
baz au fost: opera publicat si
activitatea mea de promotor cul-
tural de-a lungul a peste 50 de
ani de activitate n domeniul cre-
atiei literare si a promovrii li-
teraturii romne n tar si str-
intate.
George ROCA: Deziderate,
sperante, planuri de viitor?
Al Florin TENE: n primul rnd
s fiu sntos. Apoi s obtin
pentru Lig, din partea Ministe-
rului Culturii si implicit a guver-
nului, recunoasterea oficial a
acesteia ca asociatie de utilitate
public. n prezent lucrez la un
volum de versuri, apoi... vom mai
vedea!
George ROCA: Un mesaj adre-
sat cititorilor notri.
Al Florin TENE: S ia seama la
faptul c, dac ar exista numai
indivizi si obiective individuale,
politica, inclusiv politica edito-
rial, n-ar mai exista ca disciplin
aparte. S-ar confunda cu morala!
Din moment ce exist ns gru-
puri de oameni, inclusiv de artisti
si scriitori, si obiective de grup
de-o valoare absolut, a cror ser-
vire este si obligatia individului,
atunci ia nastere sistemul spe-
cific de norme al politicii, sistem
care este independent si opus
aceluia al eticii.
George ROCA: J multumesc
pentru osteneala de a rspunde
la ntrebrile acestui lung in-
terviu.
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
13
Anul II, nr. 9(13)/2011
Florentin SMARANDACHE
(SUA)
Totul este posibil, chiar si imposibilul!
Nimic un e perfect, nici chiar perfectul!
Unii se bat, iar altii cstig!
Cnd citesc o carte, las urme pe ea, s se cunoasc. O trec prin
mine.
mi place s m joc cu literele, cteodat ca un copil n trn!
M atrage avangarda literar fiindc nu-s n stare s creez nimic
traditional!
Emigrantul poart cu sine tara n suflet.
Mie-mi plac fetele urte (fiindc cele frumoase m-ar nsela cu altii)!
As vrea s merg n iad, deoarece n rai am impresia c-i teribil de
plictisitor si monoton...
Doresc pe cineva care s m iubeasc pentru defectele mele, nu
pentru calitti.
S ne salvm de noi nsine.
Tembelizorul - masin de produs minciuni...
n orice societate mass-media este un mijloc de manipulare a
opiniei publice ntr-un procent mai mic sau mai mare.
Nu doar s cunosti lumea, ci s poti s-o si schimbi.
Dumnezeul ti d ntr-o parte, si-ti ia n alta.
S gsesti solutii comune la lucruri aparent contrare.
S renasti din nfrngere ca un vulture ridicat din mocirl.
Nici nu-ti sede cum ti st.
Un fel de doua feluri e un fel de n-ar mai fi!
Directorul, care si-a schimbat ochelarii, va privi din alt punct... de
vedere!
Unii mor balen, altii rag ca o balen.
Dai un ban, dar stii c nu-l mai ai.
S fii ct de srac, numai s ai bani multi.
Tu, cel care urci, mai priveste si ndrt!
S-ti cad ochii n gur si s privesti printre dinti, de n-o s crezi.
Rochie creat la... minte.
Cnd o femeie intr n scen i se asociaz cuvntul dragoste ori
intrig amoroas.
El nu cumpr tigri, fumeaz ALTORA.
Unul prea mare are ru de altitudine.
S ataci aprndu-te, si s te aperi atacnd.
Cnd a luat cuvntul X... s-a pstrat un moment de reculegere!
I se amestec ideile n cap atunci cnd merge sltat.
Trage concluzia pn la etajul II.
Timpul se face c nu m vede si trece nainte.
Dac vorbiti serios, v bateti joc de mine.
Dac nu vorbiti serios, v bateti si mai ru joc de mine.
A nu face binele care se asteapt de la tine, nseamn a face ru.
E mai usor s critici dect s faci.
Cnd sunt obosit, mi creste barba mai repede.
Dac nu-i nseli tu, te-nseal ei. Adic: esti n legitim... aprare.
Politicienii sunt falsi reprezentanti ai poporului.
Ru mi pare de voi, dar de mine mi se rupe inima!
Eu gndesc cu creionul n mn.
Pe femei nu le multumesti niciodat.
Exist scriitori celebri si scriitori celebrizati.
Putin din fiecare nseamn nimic din toate.
Pentru a ajunge la organizare trebuie s treci prin dezorganizare.
Numai din necazuri se naste fericirea.
Stai pe fundul tu, nu depinde de altul.
Cnd dusmanul ti d cadouri nu-i de-a bun.
M jur pe ce-am mai nesfnt.
Viata e precum te-ai duce la piat, ceri ou si ti se dau castraveti!
Mcar s faci praf, dac altceva nu poti!
Nu fii prost degeaba... fii prost cu folos!
Din piatr seac s poti scoate diamante.
S fim cinstiti fat de noi nsine.
Brbatii s-ar neca n ttele femeilor.
Munceste cu-ndrzneal si mnnc cu scuteal.
S clasm tot ce nu se poate clasa.
S emancipm femeia ca s fie si ea la fel de exploatat ca brbatul.
Sunt mprejurri n viat cnd nu e ru s faci ru.
Copiii sunt pietrele care atrn de clciele nevestelor.
Mi-as fi dat viata pentru el dac as fi fost mort.
n literatur au chemare toti nechematii.
N-ai cui s dai bun ziua c nu merit nimeni binetea asta.
Poetii sunt niste scntei care cum se aprind se si sting.
Ce-i al su e pus de-o parte n traista altuia.
Orice om tnr e frumos, chiar dac e urt; pe cnd cel btrn...
Bancu-i vechi, dar prostu-i nou.
Cel mai bun soldat este cel prost - pentru c sare si-n lac si-n put
dac-i cere ofiterul.
Nu ntotdeauna e bine s fii primul, sunt cazuri n care ultimul e
mult mai avantajos.
Femeia este o bomb pe lng care s umbli usor ca s nu-ti
explodeze n cap.
Brbatul e mgarul familiei.
Eu nu mi-am schimbat niciodat nevasta, dar ea m-a schimbat pe
mine (de cmas).
Dect repede si bine, mai degrab ncet si prost!
Dect s te doar punga, mai bine s te doar dunga.
Cine are urechi de auzit, s vad!
Nu legea s fie dreptate, ci dreptatea s fie lege.
Dou vorbe, trei prostii.
Nu umbla ca puica din cuib n cuib.
Cnd cineva si pierde numele, si-alege un pseudonim.
Cerul de zbor al poetului este pmntul patriei.
(inspirate din folclor, din lecturi diverse,
sau originale)
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
14
Anul II, nr. 9(13)/2011
Cine munceste, nu mai are timp s si cstige.
S nu te faci c te prefaci.
Unuia cruia i e lene si s fac pe lenesul!
Mergem din ce n ce mai bine ... spre mai ru!
Ca s-i treac durerea de cap si-a bgat un supozitor n fund.
D-ti jos cciula din cap c nu poti sa gndesti din pricina ei.
S nu faci afaceri cu cel priceput n afaceri.
Ion Barbu a rmas cunoscut ca matematician datorit... poeziilor
sale!
Cartea ta de poezie e mai mult hrtie.
Un bun exemplu tine loc de caz general.
Cnd urci n functie ti se nmultesc si prietenii si dusmanii.
Te cunosti att de mult, c ti-e scrb de tine.
S-ti faci datoria fat de fiul tu, asa cum nu si-a fcut tatl tu
fat de tine.
Adevrata tar este la tar.
Lucrurile au o rezolvare simpl, ns nou ne place s le
complicm!
Asa de mic-i tara noastr si totusi asa de mare!
S fii cltor prin tine nsuti si prin altii.
S nu te poti plnge n viat c n-ai rs destul.
Sunt cte unii care, ludnd pe altii, si fac de fapt apologie lor
nsisi.
Dup ce-ai fcut un bine / ti dai seama c se poate si mai bine.
Cu notiuni putine si mici s ai teoreme multe si mari.
Matematica este abstract pentru cei care n-o nteleg.
Pentru unii este posibil orice, pentru altii nimic.
Fiecare si face mprtia lui.
Unii-s buni numai s judece pe altii, dar nu si pe ei.
Natura ne naste, natura ne creste, natura ne omoar!
Cteodat este bine s mai fii si divortat cteva sptmni.
Si pierderea si greseala sunt necesare progresului.
Exist o exceptie pentru fiecare regul care nu are exceptii.
Toate sunt schimbtoare, doar schimbarea este constant.
Cel care pariaz este fie idiot (nu stie despre ce este vorba), fie un
sarlatan (stie despre ce este vorba).
Copilul care nu face prostii nu e copil.
Orice fiint este o necunoscut.
Capul face, fundul trage!
Fiecare este sclavul cuiva si stpnul altcuiva.
Du-te, brbiereste-te pe dinuntru, nu doar pe dinafar!
Propaganda produce singur si contrapropagand.
Eu sunt antimsura tuturor lucrurilor (parafraz).
Nu conteaz c ai lipsuri, dar s stii s le ocolesti.
Cine s-a nscut nti: materia sau ideea?
Mi-e dor de dusmani fiindc m ntrt.
Baiurile-s ntre oameni, nu ntre pietre si pmnt.
M trage curentul / paradoxist, postmodernist si maritim.
Soferii sunt bacteriile societtii.
Unii sunt n fat miere si n dos fiere.
Tot nvtatul si are dezvt.
nvtmntul e cenusreasa industriei.
Acum eroi sunt altii, aceia care nu lupt.
Cei care stiu s fac un lucru, l fac. Cei care nu stiu, i critic pe
cei care l fac.
l bate la fund ca s priceap la cap.
S ai ncredere n nencrederea oamenilor.
Am uitat si ceea ce nu stiam...
Un cerc mngiat pe toate prtile devine vicios.
Unei femei nu-i place s stie c alta a fost iubit mai mult.
Esti un mic afacerist: furi de la tine si dai la altii.
Oamenii mari au de unde s cad, dar cei mici n-au de unde s se
ridice.
ntotdeauna omului i place ceea ce n-are, si s fac ceea ce nu
poate.
Prietenul bun anevoie se cunoaste.
Culmea matematicii: s te culci cu dou necunoscute si s nu
rezolvi nici una.
Pentru unii cnt cucu, pentru altii cucuveaua.
Unu si cu una fac trei.
Doi si cu doi pot face cinci.
Are o inteligent... cu totul neiesit din comun.
ntotdeauna prezentul a criticat trecutul si s-a prosternat n fata
viitorului.
Femeia nu concepe viata fr scandal: e ca un ru care vine
nspumat.
O surpriz te bag-n priz pe timp de criz.
Uneori suntem tristi din nu stiu ce motive, alteori veseli din nu
stiu ce motive!
Diferenta dintre adevr si neadevr este ambigu.
Cine afirm c nu face greseli nu lucreaz probabil n cercetare,
sau mai ru: nu lucreaz deloc!
V-ajunge din urm rul ce-ati fcut, nevoia de a-l mprti (frteste)
cu noi sau a-l arunca n ntregime pe seama noastr.
S creezi pan te dor creierii de atta gndire!
Dac ai printi, mai esti copil.
Dac vrei s nu se fac nimic, angajeaz multi si pe toti sefi.
Creatia nseamn sacrificiu.
Veni, vidi, fugi...
...Si aa mai departe pn (n) aproape...
Florin Mceyanu - Albstrele
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
15
Anul II, nr. 9(13)/2011
George FILIP
(Montreal)
UN MIRACLE INSOUPONNABLE
Ramenez tous les arbres aux pieds de mon corps non mort
Cest ainsi quon baigne les arbres en de fausses vibrations
Je me doutai que dans le fruit des chants de nol funbres
On verse en personne sans souponner la moindre tentation.
Bien que la rivire des ternels regrets ne memporte
Dedans mon corps sbat en de bien rondes symtries
Un troubadour qui y va et vient de mmoire dhomme
Et lon ne saura onques o il part, ni do il surgit
Dans mon vers, je dissimulai de prcieuses nigmes
Signe que mon pauvre corps est simplement un corps mortel
Chahutez la femme qui dpose nos dpouilles dans une urne
En rflchissant la craque, si vous pensez elle.
Cest un livre bien troublant jamais le crayon ne trahit
Et je my accroche avarement, car moult affam
Znith de la perfection je veux boire de la lumire
Et atteler mes vers les fragments de mes penses.
Sans aucun doute, il est bien loin, lau-del des rves
L-mme o la Mer sempourpre et senflamme haut en couleurs
Et cest bien l que les potes crucifis par la vie
Vont trop rarement faire leurs ablutions, pour leur malheur.
Sil vous arrive de voir une nuit en robe de chimres
Et des gens qui labourent les champs de scories en jachre,
Maudissez la terre trop rude, le destin et lesprance
INSOUPONNABLE MIRACLE MME TON RAYON ADULTRE.
UN RVE BIEN TROUBLANT
Cette terre ntre laquelle flaire tout avarement
Par lintermdiaire de ses tonnerres meurtriers,
Sans abondance comme sans abris non plus
Cette informe par le Soleil abandonne
Laquelle sous sa crote continue de brler
Et avec la Lune a commis le pch,
O nous sommes tous enterrs tour de rle
De toute ternit et tout jamais,
Cette terre manquant de la moindre couleur concrte,
Coquine roulant parmi les constellations,
La gravitation cheville au corps
Jouissant de relatives illimitations.
Cette terre dpourvue de couleurs et de gots
Ce plancher des vaches o lherbe verte perd du sang
Et lorsquon sent le vol et que lon senvole
Elle est l, qui les ailes des paules pourfend.
tre rond et parfait, ne me satisfait point
Pas plus que dy mordre pleines dents, dautant moins.
Mes parents, enclins penser, scoulrent
Parmi les torrents des dparts vers la fin ;
Diane, toi et moi nous sommes encore vivants
Ne tavise pas prononcer un mot
Qui mveille : je serai lche, mon amour
Lon sinsinuera les deux au tombeau.
Le prince des potes
George FILIP nest pas un personnage, car il ne perd pas son ge crire des btises Il
nest pas une personnalit non plus, car loin dtre une personne alite, il est trs actif, on
peut dire quil a la bougeotte, quil ne tient pas en place Comme il nest pas une figure, car
il naugure jamais de faire fi (ou, tout au plus, de ce qui nest pas posie).
Non, cet Homme, malgr son nom qui reprend en cho le renom dau moins un roi, est
simplement un Pote ! Vous, Pote, vous tes la peau (peau+tes) de ce monde, prte tre
caresse, faite de ptales, de couleurs, de gots et dodeurs Des gots et des couleurs Il se
dit tre Saint Georges rincarn, celui qui a tu de sa lance le dragon du mauvais got, de la
mchancet, de la guerre, de la misogynie. Et passim !
En effet, il est des fois o il parat crire ses pomes non pas dune plume, mais du bout de
sa lance, mouille dans le sang des sacrifices sur lautel de lart pur. On le dit un Matre de la
Perfection, un Chevalier sans peur ni reproche de la Posie, un Champion de la beaut et de la
bont de la Femme, un Partisan de la Paix, un Adepte de la bonne entente et de lHarmonie.
Peut-on tre tout cela la fois ? Apparemment, oui, si on sappelle George FILIP
Constantin FROSIN
Professeur des Universits
16
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul II, nr. 9(13)/2011
LA GENSE
il neige, il neige, il neige
les temps se dilatrent
sur un pan de mninge
une fille vit la lumire
l se trouve le mot non encore prononc ;
cest que le vu divin sest bien avr
et cette bien grande nouvelle
coule dans lternit
rpandant cette nouvelle
parmi les anims
depuis prvus secrets de transformation
vint au monde la gense depuis la cration
il pleut, il pleut encore
le bl pousse et surgit
une re dun nouveau bord
sallume dans les bougies
tous les Irode du monde dambulent pantois
pes non chrtiennes frappent durement les saintes croix
princes et vovodes bien beaux
scoulent vers les orients
agneaux, bufs et chevaux
portent aux mythes lenchantement
cest ainsi que tout ce qui est se fit sable ;
pensais-tu, Diane, tre un jour dvisageable ?...
REMEMBER
il revenait vivant de la guerre
il ramenait un harmonica tout petit
lorsquil spoumonait souffler dessus
je pensais quil avalait du pain bni
Simon avait hrit de deux bufs
la peau et les cornes les deux ltaient
lorsquils charriaient la bouse vers les vignobles
jusqu mon cur au joug sattelait
il avait aussi une lanterne allemande
que jai troqu contre un pauvre fanal
jen tais ma premire escroquerie
je ne salue mme plus ce type trop ple
le temps est pass je prends du bouchon
la guerre est morte dans des grottes de fume
mes os grincent dj et je grisonne
la lanterne mest utile prsent, allez
DES OMBRES
ne marchez pas sur les ombres, lombre
est quelque chose de passager
elle se soumet vous tant
que lon vit au calendrier
fidle linstar dun chien
elle habite la chane non vue
qui nous attacha aux ombres
moi je ne lai jamais su
htres et chevaux jettent des ombres
comme les fleurs des hypoges
insectes, enfants et le dor
restent lombre dun tre sacr
lombre de la Lune charlatane
recle potes et coquins
et durant ses rares clipses
elle offre son ombre chacun
et la mer, pour grande quelle soit
transporte des ombres dans tout flot
parfois, pendant les naufrages
on crie aprs lombre dun bord
des ombres, des ombres infinies
qui nous broutent fort indomptes
et si lon fche le destin
on reste son ombre, ombrs
le seul Christ ne jette pas dombre
son ombre est celle de personne
mais les chrtiens mendient son ombre
en guise damen et dallluia
Lhomme abandonna pied
la rvolution cyclique
et vers le soir, il parvint
dans la lgende biblique
dans son crne nul il cachait
sept vocables peut-tre latins
des trucs et autres choses pareilles
dautres tares et pchs humains
dans le vide croisa un Homme
et y allongea son fer
ce fut l le premier pacte
conclu avec Lucifer.
la nouvelle parvint au ciel
o Dieu sorts forgeait bien coi
qui pensa sentencieusement :
Tiens, lhomme ressemble bien Moi.
Din volumul Lre des potes, n curs de aparitie,
la Editura Destine, Canada
CET OUBLI
lombre descend, abandonne le corps de lhomme
se fait tapis mes pieds horizontale
on marche dessus, on la crache et on luse
elle ne se plaint pas quelle en ait du mal
je la considre qui gt sous moi
et parfois rarement je maperois
que cest bien lombre muette qui me porte sur son dos
tout comme dans le temps, mes pre et mre moi
je veux lui payer boire dans quelque bistrot
que lon prenne un verre ensemble, quon sattable
mais lombre fidle reste immobile, sans broncher :
linstar dun chien, elle reste sous la table
je pensai alors descendre jusqu elle
mais elle sest enfuie quelque part sous la terre
nous fmes submergs par les fleurs et loubli :
il nous survolait quelque chose comme un souffle dair.
LHUMAIN
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
17
Anul II, nr. 9(13)/2011
Slavomir ALM~JAN
(Canada)
Perpetua Rostire
***
(_n colivia stigmei)
Existm, undeva, la marginea
de sus a verticalei, pe baza unei
identitti pe deplin cunoscut
numai de Dumnezeu si, n parte,
de sinele nostru. Spun n parte
datorit diverselor contexte n
care ne scriem prezenta sau des-
tinul vremelnic. Astfel, vechea
zicere cunoaste-te pe tine n-
suti devine un ndemn la nefe-
ricire, nefericire datorat inabili-
ttii noastre de a fi prtasi unei
cunoasteri depline n contextul
materialului. Suntem, precum
curgerea ntre maluri, prinsi n
paradigmele create de fluxul pu-
ternic al realului social, al ten-
dintei noastre continue de a ne
adapta unui context n mare parte
ostil strigtului nostru luntric.
Cu att mai riscant este tenta-
tiva de definire a identittii lun-
trice printr-un mijloc venit tot de
dinluntru! Da, ati nteles, este
ca si cum ai ncerca s te ridici de
la pmnt trgndu-te de siretu-
rile pantofilor cu care esti ncl-
tat. Desigur, nevoia de autodefi-
nire a fost pentru multi rostul n-
tregii lor triri. Este nevoie, si o-
mul o recunoaste singur, de o
privire de din afar, de un ochi
care s vad conturul sinelui, da-
c pot spune asta, exact asa cum
cosmonautii vd conturul p-
mntului de pe lun.
nainte de a discuta despre
ceea ce stim noi nsine despre
noi n relatia cu Dumnezeu, pro-
pun s ne oprim putin si s me-
ditm la oglinda ochilor de afar
atintiti asupra noastr. Asa cum
titlul acestui articol sugereaz,
suntem n permanent expusi ris-
cului de a cdea n capcana opi-
niei semenilor nostri si de a ne
conforma prezenta social n
conformitate cu aceste opinii.
Este, dac vreti, o treptat, aproa-
pe imperceptibil alunecare n
capcana unei false identitti pe
care as numi-o stigm. Este ca o
sumedenie de urme, adnci si u-
rte lsate n cugetul nostru de
bocancii murdari de caporal ai
celor ce-si asum libertatea de se
rosti n perceptiile cele mai intime
pe care le formm despre ceea ce
suntem vis-a-vis de realitatea
imediat. Cred c nu identitatea
noastr este alterat de aceast
alunecare, desi scopul nedeclarat
al celui ru este s-o altereze, ci
doar perceptia a ceea ce suntem
este alterat si uneori pn la mu-
tilare. Asistm zi de zi la tragedii
care surzesc universul, tragedii
venite din conflictul dintre re-
alitatea prezentei noastre asa
cum o percepem si o realitate fa-
bricat, cu normele relative ale
mass-media. Aceste norme, de la
definirea frumosului pn la m-
surarea succesului, sunt niste n-
locuitori jalnici a ceea ce abso-
lutul adevrului lui Dumnezeu
propune ca norm, ca reper a tot
ceea ce poate fi frumos, nobil, a
tot ceea ce este demn de a fi
numit succes.
Oglinda ochilor de afar, con-
ditionat de populatia covoare-
lor rosii ale Hollywood-ului, a
creat o imagine att de distorsio-
nat a realittii nct, pentru un
ochi cu priviri nealterate, aceasta
tine de domeniul basmelor cu ex-
ceptia sfrsiturilor care dintr-o
dat atest falsul premiselor, de-
mascnd niste precepte menite
s rspund chemrii dolarului
n ultima instant. Vedetele de
azi, jalnice strluciri spoite peste
putregaiul luntric, etaleaz o
idee de frumusete bazat pe te-
melii mai mult dect absurde. Ce
poate fi mai efemer dect ceea ce
goliciunile etaleaz sub masca m-
brcmintei de mod? Si apoi, ce
va mai rmne atrgtor din te-
suturile pielii mncate de viermi,
putrede, undeva sub o impetu-
oas piatr de mormnt? Fru-
moasele de azi, cele care impun
standardele acceptrii, n-ar pu-
tea fi demne nici mcar s lustru-
iasc pantofii curtezanelor de
acum un secol...
Aviz amatorilor! Idolii vostri
de putregai de azi vor fi n scurt
vreme niste fosti, pentru care nu
se va irosi nici mcar o brf
Cutati-v pilde de urmat n alt
parte! Nu vedeti fetele nflorite
de o frumusete ngereasc ale
mamelor consumndu-se ntr-o
dragoste jertfitoare pentru o-
draslele lor, ale bunicilor cu munti
de rbdare pentru nepotii lor, ale
nvttorilor de scoal veche
care se irosesc n arturile noi
ale mintilor tinere de dragul vi-
selor care trebuiesc cultivate si
apoi plivite de buruienile monde-
nului, pentru cauze mult mai pre-
sus dect multumirea de sine?
Auzim, vorbindu-se de trage-
dii, mai ales n tnra generatie,
ca urmare a falselor premise ale
frumusetii. Tinere handicapate
psihic pentru c sunt scunde, pe
cnd Paris Hilton este aproape
unanim vzut drept purtnd o
frumusete demn de rvnit... Al-
tele, ntre tinerele de azi, sunt
bntuite de gnduri de sinuci-
dere, pur si simplu pentru c nu
sunt acceptate social din pricina
simplelor atribute fizice. Depre-
sia si anorexia au ajuns probleme
obisnuite pentru noua generatie
de tineri.
n rndul bietilor, presiunile
sunt asemntoare. Trim intr-o
vreme n care valorile generatiei
noi se bazeaz pe tot ce este tre-
ctor... O muzic bun trebuie
s fie n primul rnd vandabil,
s creeze emotiile primare si s
rspund acestora. O carte bu-
n trebuie neaprat scris de
scriitori mediocrii sau de cei vn-
duti mediocrittii. Influenta arte-
lor de azi este dezastruoas. M
ntreb cum de libertatea de ex-
presie legiferat de stat si prote-
jat att de bine de cei ca ACLU
a generat att de multi nrobiti
de gunoaiele senzualului si ale
violentei? Ce-ar fi zis Dostoevski
daca s-ar fi trezit deodat pe aleile
de Best Sellers ale librriilor de
azi? Care ar fi clasicii produsi
de anii 2000?
Este timpul ca oamenii n toa-
t firea s-si dovedeasc puterea
de a discerne. Prea mult din ceea
ce suntem cu adevrat este n-
ghitit de stigm... Este timpul s
readucem absolutul drept reper
pentru ca tot ceea ce este vremel-
nic s fie nghitit de valori nepie-
ritoare. Exist un neam de oameni
de umerii crora atrn puterea
dar si rspunderea pentru initie-
rea si producerea unor profunde
schimbri... Biserica, cea care ar
fi trebuit s fie leagnul sublimu-
lui att prin convingerile divine
ale credinciosilor ct si prin ncu-
rajarea spiritului creator al indivi-
dului, a ajuns mai degrab un loc
unde elitismul a atins apogeul.
Cum ar putea cineva care, pre-
cum David, simte cum cuvinte
pline de farmec mi clocotesc n
inim cum ar putea deci acel ci-
neva s fie auzit, cum ar putea el
s sreze pmntul cu sublim,
dac toat lucrarea asta este re-
zervat profesionistilor? Este
drept c lucrarea mea de laud,
cum zice psalmistul, trebuie s
nzuiasc nspre atingerea subli-
mului, dar o inim aleas poate
muri cu cntecul nluntru atunci
cnd nimenea nu este pregtit s
asculte. Da, precum n colivia
stigmei, purtm n noi comori as-
cunse, ngropate adnc de ceea
ce altii, semenii nostri, gsesc c
suntem. O, libertate, unde sunt
aripile gndului nnobilat de
sfinte cutri, s ne duc ntr-o
nltare de spirit vrednic de a
ne dezvlui adevrata identitate,
ca din colivia si de sub semnul
stigmei s ne ridicm purtnd
semnul mprtesc de copii ai lu-
minii?
Din fericire, suntem prezenti
n realul vremelnic purtnd chi-
puri distorsionate de contextul
care ne este ostil dar existm ntr-
o rostire infinit mai nalt, suntem
prilejul rostirii perpetue a unei
libertti cum numai btlia crucii
o poate aduce. Da, exist sansa
propriei regsiri, sansa iesirii din
labirintul relativismului!
18
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
Cezarina ADAMESCU
*Spectacol autumnal
lun-n declin,
srb de frunze.
*Frgezite lumini
de septembrie
dincolo de orizont.
*Tipt nelinistit
albatrosi n siaj
departe un far.
*Zdrente din mantia
de lumin a noptii -
Auror.
*Marf proaspt
n hala cu vechituri
a mahalalei.
*Cohorte de astri
saturate de cer -
rtcite pleiade.
*Frunze fosninde
scrijelate cu lama;
mrul viermnos.
*Glezne ntinse
bot umed de ctelus
rcoare duioas.
*Pupa de flutur
n bratele strvezii
pianjen flmnd.
*Ninsori vestede.
Covrig n coada mtei
iarna la us.
*Nunt-ntre cer si pmnt
pe-o srm ghimpat
doi gugustiuci.
V^RSTE {I ANOTIMPURI
FR~GEZIMI DE SEPTEMBRIE
*Verde la chip
omul pdurii
cu sufletul desfrunzit.
*Cai de fum
n spatele steiului -
umbre mprstiate.
*Bnuti glbiori
cu gust de cmpie
fulgi de porumb.
*n aerul pur
zvon gures de grauri
despic pdurea.
*Mori de cuvnt
macin gnduri -
n evantai de miresme...
*Frunze lichide
lun muscat de nori
cocorii plecnd.
*Dulce efemer
sculptur n pepene
rosu parfumat.
*Desisuri virgine;
cerb rtcind prin pduri
ctre izvor.
*Greieri pe miriste
mpart linistea
satul fr cosasi.
*Seri de Gustar,
frunze murite.
Tcere strivit sub tlpi.
Zbor ideatic
Lumin de Duh
Crez yi mrturisire.
Virtutea valorii
n spajiul de grajie
din Constelajii.
Mit yi istorie
floare de vers
fructe de spirit: Lumin!
Buchejel de corali
din adnc spre nalt
Constelajii.
Simplitate de spirit
mrejia smereniei
destine.
Crestele lumii
prinse n duh de cuvnt.
Cetate de spirit.
Pcla vremilor
zdrobit de lumina
din Constelajii.
Constelajia Lyrei.
D-mi Doamne,
aripi diamantine.
Senzajie
nimic ru nu te poate
atinge
Poezia.
Treapt cu treapt -
Parnas mioritic.
Pas definitiv.
O floare de vers
nmiresmeaz-n culori
ntreg Univers.
Duhul cuvintelor
jyneyte-n azur
curcubeu de nesajiu.
Pe sub stele duium,
poetul arhitect yi
constructor de fum.
Mori de cuvnt
macin gnduri -
n evantai de miresme...
Adierea mtsii -
clipe nscrise
pe-un ceas de nisip.
Licr de suflet.
Plpnd yi sacru
ACEL CEVA.
Prezent continuu
urgenj liric,
stare de grajie.
CET~}II DE SPIRIT:
CONSTELA}II DIAMANTINE
-omagiu liric aniversar-
CET~}II DE SPIRIT:
CONSTELA}II DIAMANTINE
-omagiu liric aniversar-
secven]#
nipon#
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
19
Anul II, nr. 9(13)/2011
Daniela SITAR-T~UT
(Bratislava)
Narcisism, seduc]ie [i autoerotism
\n prozele
Hortensiei Papadat-Bengescu
H
o
r
t
e
n
s
i
a

P
a
p
a
d
a
t
-
B
e
n
g
e
s
c
u
continuare din nr. trecut
n paragraful V, aceasta face o declaratie
socant: Am un amant! Da. Eu, Bianca
Porporata, alba ta amic, ultima ta cuce-
rire, imaterial, eu, cea mai mndr. Ea
utilizeaz termeni aproape lubrici, amantul
constituind un substituit al iubitului, pentru
ca tenta de mister si ilegalitate a isprvii sale
s fie augmentat, actionnd similar fetelor
din veacul XX, atinse de morbul psihanalizei,
care erau capabile s verbalizeze pornogra-
fiile cele mai crase, dar nu puteau trece la
fapt, bariera logos-actiune vdindu-se im-
pasabil. Amantul fetei, cel care vine n-
cruntat, rece si aprig, o rstoarn violent, o
osteneste, asud, o strnge n brate nimici-
toare, o bate si o alung, se dovedeste a fi
vntul, fie unul periodic ca musonul, fie aprig
ca mistralul. Pretinsa perfidie si intruziune a
pajului-vnt-zburtor, dincolo de aspectul
personificator si metaforic, are ca scop cre-
area unui egalitarism: unui summum de aman-
te reale, pe care Juan le-a avut de-a lungul
vietii, Bianca-i opune o parodic echiva-
lent, de factur ireal ns. Silueta indefinit
a fiintelor masculine, ca ntrupri zburtoresti
este prezent n numeroase naratiuni, de-
venind un veritabil laitmotiv ale prozelor
scurte bengestiene, printre care Vis de fe-
meie, Dorinja, O pasre, probnd nc o
dat dorinta nerefulat de mpliniri erotice la
protagonistele scriitoarei.
nchis de vie ntr-un carmel, Bianci
nu-i rmne dect evaziunea, ca mijloc de
existent. Oamenii de aici i sunt strini, vor-
besc o alt limb, a crei inteligibilitate nu
poate fi decriptat de o eroin care vibreaz
la melosul altor sfere. Orgia erotic, pe care
si-a imaginat-o cu numai cteva pagini n
urm cu vntul-zburtor, confer parc fetei
perceptii hinduse ale fenomenului. Ea se la-
menteaz unui ideatic Don Juan pentru viata
stearp si steril pe care o duce, de spleen-
ul cotidian, de viata ei pauper la nivel faptic,
explicitnd astfel necesitatea confesiunii:
Juan, fiindc mi-e urt.
Poetica atmosferei pare lugubr, un to-
pos claustrant, ale crei singure vietti sunt
corbii, mesageri thanatici. De altfel, simili-
tudinile cu poemele bacoviene sunt, nu att
de ton, ct de atmosfer. Exist, dei nu la
fel de metalic, de rece i de dezolant ca
la Bacovia, o atmosfer uneori sepulcral,
cu amurguri triste n care cobesc, preves-
titori, corbii
11
, este de prere Eugenia Tu-
dor Anton, exegeta care consider, n acelasi
studiu
12
, c nuvela reprezint o conversie fe-
minin a Luceafrului eminescian. Pe un ton
ce se vrea intimist, Bianca dezvluie secrete
paradoxale. De exemplu, ea este unica deti-
ntoare a stiintei modalittii n care iubesc
bietii mici: la fel ca acei mari, mai trziu! Lo-
gica ironiei elucubrante mai nltur o parte
din vlurile siropoaselor ipostaze anterioare,
sentimentalismul desuet, lacrimogen, roman-
tismul purulent liric. Verbele sunt trecute a-
cum la modul conditional, delimitnd oare-
cum transant granita dintre ipotetic si vir-
tual. Luna si imnul adresat ei, se impune
ca artificiu hipnotic al divagatiilor anamnetice
ale Bianci. Etapizat, apar n scen si alte
personaje, episodice desigur: Doamna Fro-
sina si cumtra Anita, cea rea de gur i
cu glasul de cratit spart, inoculnd un
tranzitiv aer de veridicitate. Astrul selenar
este personificat si el, metamorfozndu-se
n Domnita proteguitoare, zna bun a ino-
centei fete. ntr-o astfel de sear cu lun plin
(propice aparitiei vrcolacilor si altor ntrupri
fantastice), fata are impresia prezentei lui, a
lui Don Juan, n ipostaza unui fecior ntu-
necat. Zburtor si Luceafr n acelasi timp,
acest Satan, brbat fermector oniric,
prjoleste buzele fecioarei, dornice de iubire
si posesiune fizic. Desi Bianca pare a fi ferm
n prezentarea veridicittii aparitiei demoni-
cului brbat, n fraza imediat urmtoare, jocul
nuantei si al incertitudinii, al aparentei ambi-
guizante, dezvluie nc o dat, tectonica
temporal si triseria verbului.
Fantasmele fetei par a acoperi ntreg uni-
versul: luna este nvinuit de un misterios
rendez-vous, comportndu-se ca o signor
mascat, ca o amant voalat, florentin desi-
gur. Nu mai suntem siguri nici de geografie.
Dac la nceputul micro-romanului delimitrile
spatiale confereau cu certitudine indici de
ordin hispanic, acum dinamitarea hrtii ne
dirijeaz spre Italia. Echivocul pluteste n aer
si, ntocmai ca si n cazul lui Kierkegaard (n
al su Jurnal al seductorului), te ndoiesti
de tot: Johannes seduce ntr-adevr sau to-
tul se petrece la nivel cerebral? Aceeasi am-
biguitate evenimential planeaz faptic si n
cazul eroinei indigene: Bianca este sedus,
se autoseduce, este sau nu femeie? Elogiile
ei, de la lun la mare, de la vnt la Don Juan,
de la ploaie la corbi, dau impresia unei ambi-
valente sexuale, desi androginismul prota-
gonistei este exclus. Bianca si propune s se
ndrgosteasc, si creeaz iubirea, o descrie,
o evoc, o multiplic, amplific, dovedind
veleitti certe de cosmopolitism senzual.
Masochismul intelectual, pigmentat de
nevoia paralelismului (eroina ndoindu-se re-
toric de capacittile ei de a fi o nou Des-de-
mona, Julieta sau Margareta), gliseaz n-
spre o analiz in nuce a apriorismului sufe-
rintei, a martiriului erotic, de care au parte
reprezentantele sexului frumos. Dorind s se
nscrie n galeria marilor iubite donjuanesti,
Bianca oscileaz spasmodic ntre Eros si
Thanatos, proclamnd omniscient: e mult
mai uor s mori pentru cineva, dect s
trieti pentru el. Elogiul este deturnat
nspre viziunea vietii n doi, ipostaz nu toc-
mai idilic, n care destinul implacabil ar fi
operat si mai insinuant distinctia dihotomic
dintre yin si yang. Autoflagelarea sa este si
20
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
de factur sufleteasc, eroina motivndu-si
alegerea pentru suferint, pentru dorinta de
a fi pedepsit, ca urmare a faptului c mi-
nile tale cu eter impalpabil sunt netrebnice
acum. Bianca se simte datoare s-l pone-
greasc totusi pentru afront, dar l si gratiaz
imediat, considernd preferabil s-si permute
suferinta si s-o ridice la exponent. Bianca
este o cabotin redutabil, care debuteaz
mimetic, ntr-un temerar act de rivalizare cu
prototipul, fiind, in facto, ntocmai ca ma-
estrul su, incapabil de iubire. Este mult
prea narcisiac si, n ciuda bovarismului de
suprafat, nu are sentimente de admiratie si
dragoste dect pentru propria-i persoan.
Invocarea lui Don Juan, cruia-i solicit lectii
de seductie, nu este dect un pretext, care
s-i legitimeze, egalitarist, expansiunile ero-
tice ulterioare. Bianca are cteva din carac-
teristicile Diotimei din Banchetul lui Platon,
a crei inteligent nu cunoaste ns, spre
deosebire de modelul elen, dect subspecia,
nu tocmai neglijabil, a intuitiei instinctuale.
Eseistul mexican, Octavio Paz, n Dubla fla-
cr. Dragoste i erotism, consider c Don
Juan reprezint imaginea rsturnat a ero-
sului platonician
13
. Analogia ntre eroina
Hortensiei Papadat-Bengescu si partenera
de conversatii socratice, se axeaz pe aceeasi
logic a legitimittii distributivittii si descri-
erea gradat a etapelor erotice. Pornind de la
mentionarea faptului c este imposibil s nu
iubesti un trup frumos, Diotima remarc non-
salant c acesta nu constituie un unicat si
c ar fi aberant prin urmare s nu le iubesti pe
toate. Femeii nici mcar nu-i trece prin min-
te s se gndeasc la sentimentele celui pe
care l/o iubim; i vede ca pe nite simple
trepte ale urcuului ctre contemplatie. De
fapt, pentru Platon dragostea nu este propriu-
zis o relajie: este o aventur solitar
14
, re-
marc Octavio Paz.
Desi intitulat Lui Don Juan n eternitate,
macro-poemul nu pstreaz nimic din sce-
nariul arhetipal: femeile din trecutul sedu-
ctorului sunt abia sugerate (rareori numite),
el nu este nsotit de nici un Leporello, Don
Camillo eventual, n ultim instant ar putea
fi echivalat unui Don Ottavio (logodnicul)
sau Comandorului (tatl), dar ipoteza este
deja deplasat. Important pentru Bianca nu
este evenimentul n sine, (demersul lui fap-
tic), ci trirea lui afectiv, surogatul fictional.
Astfel, nu conteaz dac Don Juan a venit
sau nu n umbra grdinii, dac l-a srutat,
asteptat, gonit, dac orgia erotic, protejat
de umbra noptii s-a materializat sau nu,
elogiul continu, infatigabil, ineluctabil: A
fost o noapte de nesatiu? Nu tiu. Cunoa-
terea nu e lucru de cpetenie. Eu simt, deci
exist. Practicnd sofismul, logica para-
doxului feminin declanseaz perceptii decon-
certante, cci pentru Bianca este mai impor-
tant starea de ndrgostire, dect iubirea
n sine, concret, veridic, determinabil.
n subcapitolul XVI, Forse che si, forse
che, destinul eroinei mbrac fermele con-
tururi ale unei existente cotidiene aplatizante,
trit ntr-un prezent extrem de acut. Don
Camillo (consortul sau doar confesorul ei),
sugerndu-se chiar ipoteza unui iubit teres-
tru, ceva mai n etate, este nftisat ca unica
efigie a lucidittii, singurul care se ndoieste
de veridicitatea acestui Don Juan (cci pe
cel adevrat pare a-l cunoaste), dar care
i confer chiar si sosiei circumstante atenu-
ante. n viziunea sa, prototipul si caut per-
petuu idealul, dar Satan, stpnul su, nu-l
las s-l descopere: Eu tiam c Don Juan
are fatuitatea unei glorii numerice, tiam
c e un mare statistician, i de aceea ntre-
barea mea e inutil. Domnita alb este o
femeie - mai mult, o cifr. Domnita alb si
pajul sunt personaje dublu fictionale: n pri-
mul rnd de autoare, iar apoi de eroin, avnd
de-a face astfel cu o poveste n poveste. Cu-
plul din vis reprezint o proiectie, un dublu
al Donei Bianca Porporata si-a lui Don Juan,
legenda fiind concurat de cuplul oniric.
Bianca, n schimb, e sigur de veridicita-
tea fantasmei sale, pe care o interpeleaz cu
obstinatie asupra capacittii acestuia de a o
iubi, l acuz pentru masculina lui lasitate,
un excelent prilej pentru naratoare de a-si
derefula spinii estetici androfobi. Pentru ca
diferenta dintre iubirea feminin (o mare
problem a existentei) si cea masculin (o
destul de mare problem) s fie si mai tran-
sant, protagonista propune nici mai mult
nici mai putin dect o grev a amorului la fe-
mei. Si aceasta, n plin Ev Mediu spaniol,
(regizat desigur), enclava temporal pertur-
bat doar de prezenta telefonului. Abia acum
identitatea lui Don Camillo este dezvluit,
el fiind tutorele su, un prelat rspopit, care-
i tine permanent predici despre pcatul lco-
miei, parabola fructului oprit si despre infern.
Din cntul XVIII se produce o sciziune
n dragostea idolatr a Bianci. Ea ncepe
s-l acuze pe seductor de cameleonism, sub
influenta lui Don Camillo - poate -, conferin-
du-i atribute de sarpe biblic. Ipostaza nu este
deloc original, n multe variante Don Juan
fiind asemuit fie Sarpelui, fie Diavolului. Jean-
Paul Clbert, schematiznd simbolistica
reptilei, nu ezit s-l apropie de seductorul
legendar: ,arpele a rmas stpnul dia-
lecticii vitale, strmoul mitic, eroul civili-
zator, Don Juan-ul stpn peste femei i deci
tat al tuturor eroilor i profetilor ce apar
ntr-un anumit moment al istoriei, i aseme-
nea lui Dionysos, regenereaz omenirea
15
.
Apsnd puternic tasta solitudinii, prota-
gonista opereaz n sfrsit disjunctia predo-
minant dintre ea si cuceritor: Juan, tu cu-
noyti viata, eu o ghicesc., fraz ce dezvluie
multiplele trepte pe care trebuie nc s le
escaladeze n procesul devenirii unui dublu
al maestrului. Reprosul, de aceast dat, este
realizat din considerente de ordin faptic si
reprezint disperata resemnare a unei femei
respinse, cu toate c atributele feminittii ei
erau toate superlative. Bianca reactioneaz
congener reprezentantelor sexului frumos din
epoca modern: dac sunt acostate, resping
brbatii, considerndu-i macho, iar n cazul
n care acestia le ignor, proclam disparitia
adevratilor reprezentanti ai masculinittii si
scderea virilittii lor. Gilles Lipovetsky, n-
cercnd s expliciteze cauzele care au condus
la disolutia tacticilor de cucerire, remarc fap-
tul c diminuarea manevrelor de seductie se
datoreaz inversrii raporturilor traditionale,
care, de secole, atribuiau brbatilor ini-
tiativa, iar femeilor ateptarea. [] Pentru
a-l seduce pe brbatul pe care l-a ales, fe-
meia nu-i poate declara dorinta, ci trebuie
s simuleze postura de victim. Cultura
masculin a agtatului a intrat ntr-o criz:
ca i alti eroi moderni, Don Juan sufer de
o mare oboseal
16
. Desi observatiile se re-
fer la epoca noastr, prin imputrile Bianci,
aceasta se apropie flagrant de ideile promo-
vate de miscarea feminist. Erotismul pro-
tagonistei nu merge pn n a vedea n Don
Juan un gogo boys ori chipendales, celebrii
F
l
o
r
i
n

M

c
e
y
a
n
u

-
F
l
o
r
i

d
e

c

m
p
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
21
Anul II, nr. 9(13)/2011

profesionisti de strip-tease masculin, dar

transform brbatul ntr-un obiect, o ppus
virilizat, pe care o schimbi n momentul n
care a aprut un model nou. Desi textul pare
destul de pudibond la nivel lexematic,
punctele de suspensie amplific insolenta
demersului eroinei. Tot acum se petrece o
sciziune n planul morfostilistic. Desi adre-
sarea este n continuare direct, iar eroina
pstreaz apelativul Juan, utiliznd un tu
generic, Hortensia Papadat-Bengescu si obi-
ectiveaz personajul, pe care-l pune sub lupa
omniscientei auctoriale, ntr-o descriere voit
impersonal a protagonistei.
Ultima scrisoare dezambiguizeaz n-
tregul, fiindc pubera are din nou revelatia
prezentei lui Don Juan. ntorcndu-se pe fu-
ris n pragul mnstirii, dintr-o escapad ale
crei actiuni sunt abia sugerate, trind din
plin beatitudinea cvasioniricelor sale elucu-
bratii, Bianca l vede att pe nenduplecatul
cerber - Don Camillo, ct si mantia neagr,
diavoleasc, a cuceritorului, o amulet pro-
tectoare a iubirilor culpabile. Ultimul anti-
omagiu reinitializeaz portretul fizic al lui
Juan, un summum de elemente a cror ambi-
gu conturare s-a produs de-a lungul poe-
mului: Sufletul asprueste echivalat vntu-
lui, ochii negri - corbilor deja semnalati etc.
Renuntarea, oboseala alergrii dup un ideal,
antreneaz aceast ultim, insidioas, com-
pensatorie ntrebare, grefat pe morbul cu-
riozittii si a nevoii de certitudini. Ea se adre-
seaz acum personajului, utiliznd persoana
a II-a plural, un pronume de politete senioral,
ceea ce implic automat si o doz de respect,
dar si distantarea, constiinta intangibilittii
idealului. Armele sunt depuse definitiv, Ero-
sul prnd a ceda locul Thanatosului: n fie-
care sear eroina si doreste s nu se mai tre-
zeasc, devenind prizonier a lui Morfeu,
preludiul mortii fiind una dintre interpretrile
cele mai frecvente ale excipitului. Aceasta
este ns doar masca santajist a victimizrii,
deoarece ultimele fraze dezmint pasivitatea,
iar travestiul inocentei, purtat persuasiv
pn acum, este dinamitat printr-o rafinat
rzbunare pervers: Juan, a vrea s-ti fac
un dar, i nu tiu dac e urt sau frumos,
pentru c strbuna mea, Eva, a amestecat
apele celor dou izvoare de Bine i Ru
Cavaler diabolic, ti promit c-mi voi lua
un mire al pcatului cu numele tu pre-
destinat. Triseria este ns major si ultra-
permisiv distributiv. Deoarece Bianca Por-
porata nu cunoaste nftisarea concret a
seductorului, promisiunea fcut, un ade-
vrat cod al onoarei feminine de aceast
dat, i confer legitimitatea de a-l cuta per-
petuu, ncercnd s-l descopere sub masca
fiecrui brbat. Inversarea rolurilor este acum
total, protagonista reusind chiar s-si de-
vanseze maestrul care, devenit inutil, este
repudiat n eternitate, n fictiunea din care
a fost invocat. Mitul androginului poate fi
perceput si n aceast istorie a seductiei, n
care Don Juan va fi vesnic cutat, dar nu
pentru a se rzbuna o onoare pngrit, ci
tocmai din pricina neexercitrii obligatiilor lui
de amant, de hermeneut al feminittii. Pro-
tagonista pare a-si ncepe propria-i legend,
ca o veritabil Dona Juana, pentru care br-
batii nu reprezint dect reduplicri ale unui
prototip, care nu poate fi atins niciodat.
Contrar feminismului promovat n epoc
de ctre contesa Anna Brncoveanu de No-
ailles, autoarea Lui Don Juan n eternitate
o devanseaz estetic. Ea atrage prin descri-
erea mecanismului autoseductiei, prin decrip-
tarea abisalelor resorturi ale feminittii,
tehnica narativ si descriptiv, n care luxu-
rianta frazeologic, proustian, este aproape
omis, (spre deosebire de abordrile roma-
nesti), ntr-o vltoare senzorial n care Eros,
Thanatos si Morfeu coabiteaz confortabil,
o od a capacittii femeii de a surmonta limi-
tele impuse de traditionalism. Optiunea este
interesant, abordarea probnd o obedient
calin la nceput, dar care este boicotat de
propriu-i text, ce demonstreaz o virilitate
cognitiv cu mult deasupra opticii vremii.
Bianca Porporata devine astfel prima Dona
Juana a literaturii romne care, printr-un
travesti provizoriu, al novicelui dornic s
asimileze lectia seductiei, ajunge nu numai
s se transforme ntr-un rival feminin al se-
ductorului, ba chiar s-l depseasc, bene-
ficiind de o experient bicefal: strategiile
ispitirii, nsusite de la maestrul de necontestat
al tuturor timpurilor, modelate pe filier femi-
nin, crora li se ataseaz propriile actiuni.
Note
11. Eugenia Tudor Anton, Hortensia Papa-
dat Bengescu i poezia confesiunii, n Ipos-
taze ale prozei, Editura Cartea Romneasc,
Bucuresti, 1977, p. 193-209.
12. ibidem, p. 428.
13. Octavio Paz, Dubla flacr. Dragoste i
erotism. Traducere din spaniol de Cornelia
Rdulescu, Editura Humanitas, Bucuresti,
2003, p. 42.
14. ibidem, p. 41 si urm.
15. Jean-Paul Clbert, Bestiar fabulos. Dic-
tionar de simboluri animaliere. Traducere
din limba francez de Rodica Maria Valter si
Radu Valter, Ed. Artemis&Cavallioti, Bu-
curesti, 1995, p. 278.
16. Gilles Lipovetsky, A treia femeie. Tradu-
cere de Sergiu Ruba, Manuela Vrabie, Editura
Univers, Bucuresti, 2000, colectia Sinteze,
p. 39-43.
O gar mic, ntre munti. Cldirea e veche,
bijuterie arhitectonic lsat n paragin. La
stresini, cuiburi. Izbnda vietii. Peronul e gol,
iar cele dou linii de cale ferat par luate dintr-
un joc pentru copii. Si totusi, pe acolo, cir-
cul, din cnd n cnd, trenuri. Si miros de tei
nflorit.
Seful de gar tine n mini o vrabie rnit.
Toat atentia lui se focalizeaz ntre cele dou
palme - asezate una dedesubtul, alta deasu-
pra psrii - ntre care s-ar zice c s-a con-
centrat ntreg universul.
Si trenurile?, ntreab femeia. Rs-
punde ntr-un trziu, cu gndul aiurea: Tre-
nurile... merg. Si cnd se defecteaz, are cine
s le repare. Dar dac pasrea aceasta nu va
mai zbura...
ntr-o gar uitat, ntr-un spatiu-timp n-
cremenit, un om se ngrijoreaz de-o arip
frnt a crei nenzdrvenire ar putea frnge
un univers.
Femeia si brbatul de ndeprteaz, l-
sndu-l pe seful de gar cu grijile lui. Toti
purtm n noi o nsngerare, i spune el,
strngnd-o la piept. Doar c nu toti avem
sansa ca cineva s ne mngie rana cu pal-
mele sale.
Trenul pare venit din alt timp. Cei doi
urc. Singurii cltori din gara dintre munti.
Ce mare tristete e-o gar mic ntre munti!
Doar seful de gar face din ea o lume. O lume
n care zborul unei psri e mai presus de
mersul trenurilor.
Gndeste la cei plecati. Cum v mai trti
dorurile dintr-o gar n alta! Mcar eu nu mai
astept nimic! Si, mai ales, pe nimeni. Si totusi,
dac reusesc s fac pasrea asta s zboare,
poate cine stie...
Florentina-Loredana
DALIAN
{eful de Gar#
22
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
Usa clasei s-a deschis brusc
si n cadrul ei a aprut domn
Nelu. Era un brbat bine cldit,
de nltime medie, cu trsturi
ferme. Sprncenele negre si stu-
foase de deasupra unor ochi
negri, scprtori, contrastau n
mod izbitor cu prul des, scurt si
grizonat, ndreptat ntotdeauna
n sus. Desi culoarea prului l
Icea s par n vrst, dac avea
doi-trei ani peste patruzeci! Si
mai avea o palm asa de grea...,
ca o lab de urs! Niciun biat nu
scpase fr a face cunostint
cu ea mcar o dat ntr-un an
scolar! Fetele erau urecheate sau
li se ddeau la palm cu linia ori
cu o nuielus de alun. De altfel,
aceste corectii erau aplicate cu
ncuviintarea printilor care, la
nceputul fiecrui an scolar, toti,
Ir exceptie, i spuneau nvt-
torului acelasi lucru:
Domn Nelu, dac nu nvat
sau nu e cuminte, altoit-l, eu nu
m supr!
Marinic si-a amintit c a-
tunci, n prima zi de scoal, n
prezenta maic-sii, Oara lui Hob-
za, sau dup mritis, Oara lu
Mrian al lu Chircut, domn
Nelu l-a luat de subsuori, l-a sl-
tat pe catedr si cu degetul art-
tor de la mna dreapt mpun-
gndu-i privirea, i-a spus ritos:
M, copile, tu dac-ai s-nveti
Marian P~TRA{CU
Cravata ro[ie de pionier (I)
(fragment din cap. I al romanului Via]a ca o provocare,
Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010)
(fragment din cap. II al romanului Via]a ca o provocare,
Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010)
ca maic-ta, ai s ajungi om mare!
i fusese nvttor si maic-
sii si Marinic auzise c, ntr-
adevr, ea nvta foarte bine, nc
mai putea lega cteva propozitii
n limba francez. Dar mai stia si
c, ,,om mare - maic-sa n-ajun-
sese. Rmsese o biat casnic,
e drept - harnic si mndr, bol-
nav dup ordine si curtenie ca
si dup laudele si recunoasterea
suratelor ei, fiind nentrecut la
tesut covoare si cusut tablouri
si dnd tonul n moda feminin
din sat.
Domn Nelu a zbovit pret de
cteva clipe cu mna pe clanta
usii, cercetnd cu ochi scruttori
pe cei treizeci si opt de elevi ai
si din clasa a III-a, mbrcati fie-
care cu ce dduse Dumnezeu, n-
ct semnau cu o aduntur pes-
trit de circari: rochii ntregi sau
fuste din stamb nflorat, jersee
lli din ln sau de cumprat,
multe dintre ele desirate pe mar-
gini sau rrite n coate, veste de
ln sau de monton, cteva pu-
lovere fr mneci avnd drept
model niste romburi mari, fiecare
de alt culoare, bluze uni si c-
msi n carouri, pantaloni de rai-
cord, rar - de catifea sau stof.
n picioare, cei mai multi aveau
papuci din zdrente - trente n
vorbirea lovistenilor - sau gu-
mari. Doar ctiva se puteau mn-
dri cu tenesi sau cu sandale.
ncepuser scoala cu mai putin
de o lun n urm si vremea era
nc frumoas, aerul limpede al
toamnei dnd peisajului o nf-
tisare pictural, fascinant prin
nuantele sale coloristice. Soare-
le, ivit de dup Gornis, si revrsa
razele argintii peste sat reflectn-
du-se piezis n apele Boiei si ale
Oltului. Prin ochiurile ptrate de
geam ale clasei ptrundeau dre
de lumin n care dansau vl-
tucii de praf strniti, si mai abitir,
de zbenguiala elevilor.
Ca la un semn, la aparitia n-
vttorului n pragul usii, hrm-
laia din clas a ncetat si copiii
au tsnit n picioare ncepnd s
behie, fiecare pe vocea lui, un
cunoscut cntec patriotic la mo-
d, care n mintea celor mai multi
care-l debitau n mod cu totul me-
canic era... imnul trii:
Reeepublic mreat va-
aatr,
Nscut-n foc de btliii,
Slviiit s fii pmnt al
pciii,
Slviiit s fii, slviiit
s fiiiii!....
Marinic nu-si mai amintea
cnd renuntaser s cnte imnul
care ncepea cu Teee slviiim,
Romniiie, pmnt printesc!,
dar stia c atunci cnd l cntau,
suna ngrozitor de ru n compa-
ratie cu Reeepublic, mreat
vaaatr, care evident, nici
el nu suna ca la oper, dar totusi...!
n cadenta cntecului si b-
lngnind pe lng el catalogul
pe care l tinea n mna stng,
domn Nelu s-a ndreptat ctre
catedr si a urcat pe podiumul
vechi, care de fiecare dat scr-
tia dureros sub picioarele lui. A
trecut apoi n spatele catedrei si
a pus catalogul deasupra, dup
care a cuprins cu palmele sale
mari sptarul scaunului subrezit
de vreme si ndelung folosire.
A privit un timp n jos gnditor,
s-a ndreptat de spate si si-a atin-
tit privirea pe peretele din fundul
clasei pe care atrnau nrmate
cele dou steme: a trii si a parti-
dului. Pe peretele din spatele su,
deasupra capului, atrna, nrmat
si el, portretul tovarsului Gheor-
ghe Gheorghiu-Dej, presedintele
Consiliului de Stat al Republicii
Populare Romne.
Acelasi portret atrna si pe
holul scolii, la intrare, pe dreapta,
deasupra unui butoi mare de ta-
bl, vopsit ntr-un verde strident,
asezat pe un cadru de fier si cu
un lighean dedesubt. Butoiul a-
cesta era umplut n fiecare di-
mineat cu ap de but pentru
elevi, de Zdrncnet, ngrijitorul
scolii, poreclit astfel pentru c
zdrncnea clopotelul care
anunta intrarea n clas. Aici,
tabloul tovarsului Gheorghe
Gheorghiu-Dej era urmat de cele
ale celorlalti membri ai Consiliului
de Stat, n ordinea importantei
rangului fiecruia. De asemenea,
fiecare carte de citire sau de limba
romn ncepea cu nelipsitul por-
tret al tovarsului
Urmnd exemplul nvttoru-
lui lor, elevii priveau si ei tint, la
rndu-le, portretul lui Gheorghe
Gheorghiu-Dej, care, minune ma-
re, si el i privea tot asa, pe fiecare
dintre tncii care-si umflau piep-
turile ca niste foale, cntnd ceea
ce majoritatea dintre ei credeau
a fi imnul trii; doar ncepea cu
republic, nu? Dup doi ani si
jumtate, Gheorghiu-Dej avea s
moar, moartea lui survenind la
scurt timp dup o vizit oficial
Icut la Moscova.
Rus l-au omort!, avea s
hotrasc atunci Mrian Frntu,
un fost ilegalist care pretindea
c fusese prieten cu Gheorghiu-
Dej, cic sttuser n aceeasi ce-
lul, n lagrul de la Trgu-Jiu.
Era un personaj pitoresc,
foarte cunoscut n toat Lovistea
si nu numai. nalt si slab, dar vn-
jos, brunet si cu privirea ntune-
cat, ns ptrunztoare, purta
plete si barb lung pn la bru.
Umbla vara mbrcat ntr-o pele-
rin neagr, lung pn aproape
de clcie, iar iarna - ntr-un pal-
ton la fel, fiind nsotit n perma-
nent de doi cini-lupi. Tcut si
solitar, nu dormea vara acas, ci
undeva pe malul Oltului, unde
avea un teren pe care-l cultiva
cu porumb si legume. Acolo, la
Cnsor, era resedinta lui de va-
r, o colib din lemne acoperit
cu carton gudronat. si fcea
mncare n cutii goale de con-
serve pe o vatr improvizat, fo-
losind ap chiar din Olt, pe care
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
23
Anul II, nr. 9(13)/2011
Pe autostrada social.
Utopie yi critic, volumul sem-
nat de poetul si cantautorul Paul
Polidor, st sub semnul esentia-
lizrii, dar si al radicalismului.
Este cartea care l defineste cel
mai bine pe autor n ipostaza de
menestrel sensibil, aplecat asu-
pra sunetelor grave, profund si
reflexiv, dar si militant uneori,
pamfletar pn la limita denun-
tului social vitriolant. Mai mult,
as aduga faptul c Paul Polidor
este un exponent al multilingvis-
mului si al multiculturalittii:
poetul si muzicianul cnt n
treisprezece limbi si, acum doi
Traian T. CO{OVEI
Poezie, muzic# [i atitudine
ani, a cntat la Filarmonica de
Stat din Trgu Mures dup ce
ani de zile a fost prezent n multe
tri europene. Apropierea de
genul de performant multimedia
este lesne de identificabil si n
aceast carte-spectacol aseza-
t sau rnduit stilistic sub
motto-ul: Aceast carte este un
pamflet si trebuie tratat ca atare!
Pentru cititor, Paul Polidor
este o prezent insolit, o sur-
priz: metafora sa dezinvolt este
aidoma parfumului de ment ntr-
o lume citadin sufocat de tevi
de esapament. Pentru comenta-
torul avizat, legitimitatea demer-
sului su poetic este nsotit (si
uneori accentuat) de moralita-
tea civic... o moralitate persona-
lizat. Pn la urm avem de-a
face cu amprenta unui destin
asumat, un destin plasat sub sem-
nul comunicrii: s spui ceva
oamenilor/ mi s-a zis/ dar mutam/
n goacea ei/ tcerea// n-am pus
lirei/ mai putini paznici/ tot ce st
sub putere/ tace/ tace (S spui).
Paul Polidor este, evident, un
poet al confesiunii, un mrturi-
sitor, un rascolnic, dar n registru
romantic. Poate de aceea, uneori,
furia lui ori disperarea (perso-
nal), dezabuzarea si grimasa
dezamgit se sting n elegie, ca-
pt surdina unui blues nesfrsit:
Vorbesc cu tine/ despre amr-
ciunea zilelor/ si reverii./ Eu dez-
volt visul/ tu privesti zilele/ n-
covoiate/ de limita gorkian/ an-
tonimul ducelui/ bobrnac pe
scara Richter.// Eu cresc/ tu
rmi suspicioas/ minele regelui
Solomon/ ar putea produce aur/
la iesirea/ din clinice/ latente.
(Nencredere).
n alte secvente din cartea sa
poetul se rfuieste cu oamenii
prescurtati de gnduri ori de
idealuri. Spatiul meschin-bel-
feresc-citadin-deprimant i se
pare claustrofobic si este tratat
cu deferenta aristocratic a celui
ce caut altitudinea ideilor ori
intimitatea cea mai simpl ntr-un
registru ce aminteste de Brumaru
ori Radu Stanca: Nu m lsa s-
mi fie dor de tine/ Vino prin pes-
terile cerului, polare; Tu uit de
robirea ta docil,/ Tu uit de re-
tete culinare.// Ce snii curg prin
plopii ti trzii/ si se lovesc de
rdcini amare// ntoarce-te n
aburul fierbinte/ Al somnului ca
fluture de noapte,/ C aripile-ti
arse n deliruri/ Mi-s rsuflare si
o si bea, ceea ce era pentru con-
steni de mare mirare cum de nu
se mbolnvea.
Uneori da la peste cu plasca
intrnd n ap pn la bru, nu
se-ncurca el cu undita. Alteori i
ajuta pe Vasile din Pru, Vasile
Ureche dup numele adevrat,
cunoscut si ca Vasle al Stanc
sau Buzrnea, pe Rpu, Rancot
sau Puvneci care ddeau cu h-
lul la peste. Se pricepea la vslit
si conducea cu dibcie luntrea pe
firul apei, mai primea si el cte un
peste, cel mai mult i plcea somnul.
Pe atunci, Oltul era plin de
peste. Apele btrnului ru erau
curate si nepoluate - situatie care
a nceput s se schimbe n mod
dramatic dup construirea com-
ospt de soapte.// Stiu, iar atrni
n albul tu cuier/ ncercnate de
trziu suspine;/ De n-o s vii, o
s te simt cum ningi/ Si-o s te-
mbrac cu litere aldine (Snii
curg).
n general, Paul Polidor dove-
deste o tandrete anarhic si un
condei pus pe pamflet si glceav
cu lumea din jur. Cu o aureol
vesel si trist, n siajul lui Cara-
giale, prin paginile crtii pluteste
cte un Romic americanizat ori
cte o fantom a feminittii des-
puiat de sentimente... Deasupra
plpie lumina uni supermarket
globalizant si depersonalizant.
Paul Polidor este un poet cu
o bun aplecare spre social, sen-
sibil, inteligent si retractil n fata
glgiei generale. Poemele sale
se refugiaz n sentiment, n ce-
tatea de gheat a ideilor din care
se lanseaz n incursiuni devas-
tatoare spre teritoriile unde stafia
lui Vlad Tepes a rmas electrifi-
cat pe un panou publicitar care
v anunt c ati intrat n Ro-
mnia!
binatelor chimice de la Victoria
si Fgras. Pescari priceputi la
manevrat luntrile proprii si la dat
cu hlul, pescuiau pe atunci
clandestin, se-ntelege, mituindu-l
cu peste pe Horelu - seful de post!
Se prindeau mai ales somn, mrea-
n, clean si crap. Erau adevrate
delicatese, laptii si icrele - mai pu-
tin cele de mrean, pe care dac
le mncai, ajungeai n mod sigur
la spital, fiindc erau otrvitoare.
Cei mai mari pesti, erau som-
nii. Marinic avea vreo cinci-
sase ani cnd Buzrnea, cumna-
tul bunic-sii Hobzoaica, fiindc
era cstorit cu sora ei mai mic -
Stanca -, s-a-ntors ntr-o dimi-
neat devreme de la Olt, cu dita-
mai somnul, abia l-au adus acas
crat de patru oameni pe-o targ.
Copilul dormise n Cmpuri la
Hobzoaica, bunica lui dup ma-
m, iar Stanca venise din viu
nopt s-o cheme la ea acas ca
s-o ajute s urzeasc si s vop-
seasc niste jurebii din fire de l-
n tigaie, pentru c sor-sa Hob-
zoaica se pricepea la astfel de
treburi. Voia s fie pregtit din
vreme, cci nainte de a ncepe
postul Crciunului, toat mu-
ierea vrenic punea rzboiul de
tesut macaturi, casa n care nu
se-ntmpla acest lucru, fiind
considerat cas de prpditi.
Hobzoaica l-a luat si pe Marinic
la sor-sa, crndu-l n crc pe
jumtate adormit, cci era de-
vreme. Marinic pircota n vr-
ful patului lng Rica, fata Stan-
ci, mai mare dect el cu un an,
iar cele dou surori trebluiau la
urztor, cnd s-au pomenit cu
somnul acela urias n cas. L-au
pus pe o mas si au nceput s-l
transeze, femeile lsnd balt ur-
zitul. Copiii, speriati la vederea
monstrului aceluia de peste cu
capul mare, negru si cu mustti
lungi, negre, au rmas n vrful
patului, la nceput cscnd ochii
ct cepele. Somnorosi cum erau,
ns, s-au linistit repede si au n-
ceput din nou s pircoteze.
Din cnd n cnd, Marinic se
trezea si, de fiecare dat, se uita
mirat la forfota din jurul somnului
aceluia urias si, tot de fiecare
dat, n primul moment, avea im-
presia c nea Vasle al Stanc
tiase porcul, desi nici vorb s
fi venit Crciunul!
24
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
Ovidiu IVANCU
(India)
pasiv, mitul l transform pe individ n actor
efectiv, odat cu actualizarea lui n rit. Ritul
nu mai este o realitate contemplatoare (asa
cum este povestea), ci devine realitate po-
tent, reactivnd periodic, prin ceremonialuri
mai mult sau mai putin fastuoase, structuri
mitice. Prin rit, mitul devine trire autentic,
evadeaz, deci, din fictional. Individul re-
celebreaz astfel, desigur n forme specifice
modernittii, momentele esentiale ale dez-
voltrii societtii umane, redevenind, cu toa-
te limitrile pe care le presupune cultura n
mijlocul crei evolueaz, contemporan cu
tipul de trire prin gest al omului primitiv.
Mitul apare cel mai frecvent dublat de un rit
pentru c, dac violarea interdictiei este nece-
sar, ea nu este posibil dect n atmosfera
mitic, iar ritul introduce individul n aceast
atmosfer. Sesizm aici esenta nssi a srb-
torii: este un exces permis prin care individul
se vede dramatizat i devine astfel eroul,
ritul realizeaz mitul si permite trirea lui
7
.
S ne gndim doar la coridele spaniole, legi-
timate n virtutea unei traditii ndelungate,
chiar dac ele nu reprezint, ca act propriu-
zis, dect semnele unei barbarii refugiate n
inima unei Europe creia i repugn, declarativ
cel putin, orice form de violent (abund n
Europa organizatiile care au ca unic scop
protectia animalelor).
Credem c metafora cea mai potrivit
pentru descrierea relatiei dintre mit si poveste
este cea a cercurilor concentrice aprute pe
suprafata unei ape. Energia (mitul) care gene-
reaz aceste cercuri concentrice nu se reg-
seste integral n niciunul dintre ele. Povetile
nglobeaz mitul fr a-l reda n integralitate
si fr a-l epuiza.
Pentru Northrop Frye, mitul [] are
multe alte semnificatii n afara structurii sale
literare
8
, el definind, asa cum poate, credin-
tele religioase ale unei societti, traditiile isto-
rice, speculatiile cosmologice []
9
. Tot el
sesizeaz c miturile contin forme ale tra-
ditiei
10
. Prin traditie, Frye ntelege, aseme-
nea lui Eliade, pe care l si citeaz, de altfel,
cutume originare, transmise din illo tempore.
Ne apropiem cu aceast viziune de ceea ce
ni se pare c defineste orice mit autentic:
Mit [i modernitate
Mitul ca Deus ex Machina (II)
Deseori, ntre mit si poveste se aseaz,
explicit sau subnteles, semnul egalittii.
Miturile au fost considerate adesea drept
fabule, cu sigurant surse de plcere, pro-
babil un mijloc indirect de a plvrgi, dar
niciodat modalitti originare de oferire a
unui sens figurat, de manifestare, ntr-un timp
narativ, a unui adevr fundamental
1
. ntr-
un anume sens, mitul chiar este o poveste,
dar evadeaz din notiunea prea facil a po-
vestii abia cnd constatm, si vom fi fortati
s ajungem la o asemenea constatare, c el
este prezent nu n lumea fictional, ci tocmai
n cele mai non/fictionale (dac ne este per-
mis o asemenea formulare), ipostaze ale
existentei umane. Opoveste, orict mitologie
ar actualiza, este, fatalmente, dependent de
contextul crerii ei, ea poart cu sine am-
prenta unui timp real n care a fost conce-
put
2
. Prin urmare, actul narrii este din start
viciat. El apartine, indubitabil, istoriei, n sen-
sul n care dependenta lui de un context isto-
ric este evident. ntelegem, aici, prin istorie
un fel de bucl sau de hernie pe suprafata
eternittii, o cltorie circular pe care ome-
nirea o ntreprinde pentru a-si recupera para-
disul pierdut
3
. Exemplul cel mai la ndemn
(unul din multele) l regsim n textele croni-
carilor romni, acolo unde un personaj istoric
este nftisat n functie de interesele de mo-
ment ale cronicarului. Chiar si atunci cnd
nu realismul este formula estetic ce st la
baza unei naratiuni, amprenta sau spiritul
veacului (un echivalent al zeitgeist-ului din
filozofia hegelian) sunt usor identificabile.
Pe de alt parte, mitul transcende timpul, el
este parte component a unui imaginar care
se adapteaz epocii, fr s se destructureze
n esenta sa, cci este n firea miturilor s
ncerce s prind viat si s modeleze re-
alitatea dup imaginea lor
4
.
O a doua diferent (care ni se pare fun-
damental) ntre poveste si mit este caracterul
de construct al primeia vs. geneza organic
a celui de-al doilea. Chiar atunci cnd avem
de a face cu o creatie a literaturii populare,
autorul ei se ascunde ntotdeauna n spatele
textului sau al rostirii (nu restrngem noti-
unea de poveste, asociind-o exclusiv narati-
unii scrise), pe cnd mitul, prin structura lui
arhetipal, este mai degrab rodul ciocnirii
dintre fiinta uman primordial si misterul
unui illo tempore imposibil de stpnit. El
descinde dintr-o transcendent care nu poa-
te fi atribuit povestirii, acest atribut al mitu-
lui contribuind din plin la situarea lui n afara
sferei de influent a societtii umane. Aceas-
ta si pentru c, pe de o parte, se pare c,
atunci cnd vorbim despre mit, totul se poate
ntmpla. Nu exist logic, nu exist conti-
nuitate. Orice trstur poate fi atribuit ori-
crui subiect; orice relatie posibil poate fi
identificat. Odat cu mitul, totul devine po-
sibil. Dar, pe de cealalt parte, acest arbitrariu
este contrazis de similitudinile ntre miturile
existente n diferite regiuni. Aceasta este pro-
blema: dac n structura unui mit totul este
posibil, cum putem explica faptul c miturile,
oriunde n lume, sunt att de asemn-
toare?
5
.
Diferentele dintre mituri si poveti ni se
par substantiale n primul rnd pentru c,
asa cum reiese din argumentarea noastr, po-
vestea nu poate exprima dect ceea ce este
accesibil omului, pe cnd mitul ncearc s
ne transmit idei despre o exterioritate n care
individul nu este dect unul dintre elemen-
tele ce particip n calitate de actant, un ac-
tant incapabil s anticipeze sau s genereze
modificri esentiale n structura mitului. Spre
exemplu, s analizm mitul care (ntre miturile
escatologice) se detaseaz prin frecvent si
important: cel al potopului. l regsim, fr
greutate n Epopeea lui Ghilgames, n Vechiul
Testament, n mitul disparitiei Atlantidei sau
n mitologia irlandez. Raportul dintre mit si
textele citate (adic raportul dintre mit si po-
veste, cci el este n discutie) este unul de
subordonare a povestii: textele difer, seco-
lele se scurg, dar mitul rmne nealterat n
semnificatiile sale. Nicio poveste ce valorific
mitul potopului nu se poate sustrage sem-
nificatiilor acestuia: ca si botezul, potopul
purific si regenereaz, el este un imens botez
colectiv. [] Dac formele n-ar fi regenerate
prin disparitia lor periodic n ape, ele s-ar
atrofia, si-ar epuiza posibilittile creatoare si
s-ar stinge definitiv
6
.
Mai mult dect att, n vreme cepovestea
se rezum la a se transmite unui asculttor
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
25
Anul II, nr. 9(13)/2011
transcendenta si permanenta. Orice posibil
definitie ce nglobeaz aceste dou trsturi
distinctive este, deci, susceptibil a surprin-
de esenta structurilor mitice. Rmnem pe
aceeasi linie, trecnd n revist si opinia lui
Jean-Jacques Wunenburger, conform cruia
formarea unui mit nu trebuie nteleas ca o
inventie sau o creatie, ci, mai degrab ca o
actualizare sau, asa cum sugera deja Platon,
ca o reminiscent
11
.
Pentru Roland Barthes, mitul este un tip
de discurs ales de istorie: el nu poate evolua
din natura lucrurilor
12
. Analizndu-l cu
instrumentele semiologiei, la Barthes mitul
are o structur tridimensional: semnifica-
tul, semnificantul si semnul
13
. n fine, pentru
Claude Levi-Strauss, substanta mitului nu
st n stil, n originalitatea muzicii sau a sin-
taxei, ci n povestea pe care o spune
14
. Con-
siderm c ambele interpretri sunt incom-
plete. Nu se poate sustine dect fortnd lu-
crurile c mitul este un discurs ales. Credem,
asa cum am mai afirmat, c el evolueaz n
afara oricror paradigme predictibile, si cte-
odat chiar mpotriva lor (Lucian Boia vor-
beste de contra-mituri, dezvoltate tocmai ca
reactie la discursul istoriei).
Vorbind despre relatia fabul-mit (nte-
legem fabula n acceptiunea pe care Umberto
Eco i-o d termenului) ntr-un text popular
descoperit de Constantin Briloiu, Mircea
Eliade constat c numai mitul spune ade-
vrul. Nu era oare mitul mai adevrat din
moment ce el restituia istoriei un sunet mai
profund si mai bogat, revelnd un destin
tragic?
15
.
Am trecut n revist doar cteva dintre
opiniile celor care au cercetat miturile si au
ncercat dac nu s le defineasc, atunci cel
putin s le surprind trsturile distinctive
si modurile diverse de instaurare n lume.
Observm cu lejeritate diversitatea si, uneori,
divergenta opiniilor. Ea este generat de fap-
tul c n general, participarea la mit este du-
bl, fiecare fiind, n acelasi timp, receptor,
prin ascultare, prin lectur si totdeauna si
putin recreator, n msura n care transmisia,
oral sau scris, d povestirii un aspect ima-
ginativ personal
16
. Un punct comun putem,
totusi, gsi. Exist un acord cvasi-unanim n
privinta permanentei miturilor. Ele nu pot lipsi
din nicio societate, fie ea traditional, mo-
dern sau postmodern.
Conceptul de Deus ex Machina, element
al tragediilor antice grecesti, este asociat
astzi cu orice rezolvare brusc a unui con-
flict. Extrapolnd, miturile reiterate permanent
n ritualurile modernittii pot contribui
decisiv la solutionarea crizelor identitare si
de legitimitate. La primul semnal al unei
primejdii majore, ne va fi dat s auzim vuietul
magmatic al miturilor ce urc din nou din
adncuri si vom dori s ni se par c zrim
lumina ncurajatoare a rugului reaprins
17
.
Mitul se afl n permanent dialog cu so-
cietatea n care se manifest, un dialog de
substant despre origini, despre modul n
care ele se pot proiecta pe axa viitorului. La
baza ntregii gndiri se afl o structur
complex de metafore mentale, n virtutea
crora ntelegem orice lucru ca fiind asem-
ntor cu oricare altul
18
. Si tocmai aici si g-
seste orice analiz a miturilor utilitatea ime-
diat. Ct despre mitologia romneasc, ea
pare a fi de mult ori centrat pe complexul
cettii asediate. Important, dac nu cumva
decisiv pentru definirea si ntelegerea mi-
tologiei noastre istorice, dar [...] si a celei
literare este prezenta constelatie de mituri
legate de fragilitatea fiintei nationale
19
.
Concluzionnd, vom ntelege prin mit o
realitate ontic, un Dasein heideggerian, o
remanent mereu actualizat, o permanent
Ir de care evolutia mentalului colectiv nu
poate fi nteleas.
1
Jean-Jacques Wunenburger, Viata imaginilor.
n romneste de Ionel Buse, Cluj-Napoca, Editura
Cartimpex, 1998, p. 36.
2
Cu exceptia cazului n care acceptm teoria
conform creia un creator se poate sustrage n to-
talitate timpului n care creeaz, ceea ce e cu totul
improbabil.
3
Vladimir Jankelevici, Pur i impur. Traducere
din limba francez de Elena-Brndusa Steiciuc,
Bucuresti, Editura Nemira, 2001, p. 72.
4
Roger Caillois, Abordri ale imaginarului.
Traducere din limba francez de Nicolae Balot,
Bucuresti, Editura Nemira, 2001, p. 100.
5
Claude Levi-Strauss, The Structural Study of
Myth, p. 429.
6
Mircea Eliade, Trait dhistoire de religions,
apud Jean Chevalier si Alain Gheerbrant,
Dictionar de simboluri, vol. 2. Coordonatori
Micaela Slvescu si Laurentiu Zoicas, Bucuresti,
Editura Artemis, 1994, p. 308.
7
Roger Caillois, Mitul i Omul, p. 19.
8
Northrop Frye, Studies in Poetic Mythology,
New York, Harcourt, Brace @ world, inc, 1963,
p. 38.
9
Ibidem, p. 33.
10
Ibidem, p. 31.
11
Jean-Jacques Wunenburger, Viata imaginilor,
p. 41.
12
Roland Barthes, op. cit., p. 108.
13
Ibidem, p. 113.
14
Claude Levi-Strauss, op. cit.
15
Mircea Eliade, Mitul eternei rentoarceri.
Traducere de Maria Ivnescu si Cezar Ivnescu,
Buc., Ed. Univers Enciclopedic, 1999, p. 48.
16
Jean-Jacques Wunenburger, Viata imaginilor,
p. 34.
17
Eugen Negrici, op. cit., p. 291.
18
Roberto Quaglia, Gndirea stocastic. Tra-
ducere de Cornel Nicolau, Bucuresti, Editura
Nemira, 2004, p. 165.
19
Eugen Negrici, op. cit., p. 12.
Axa
Trec crucioare singure spre piat,
Si singure se-ntorc apoi n cer -
Tot goale, si de sensuri, si de viat,
Tot scrtind din rotile de fier -
Stiu drumul singure, naveta asta hoat
De aruncat uleiul n neant,
Un du-te vino de la cer, n piat,
Si napoi, n mersul lor perdant -
Ce crucioare sunt acestea, oare,
Ce duc si-aduc nimica, de niciunde,
Ducndu-si existenta la plimbare
Doar, doar, n propriul mers, s nu se-afunde?
Au ngeri pzitori lng mnere,
Si heruvimi, si sfinti, n ochiuri rare,
Si nimeni, nu le-mpinge, n tcere,
Doar ele misc clipa-n calendare -
Un cer ntreg, de n-ar fi ele, nc,
S-ar prbusi peste pmnt, si toate
S-ar face una-n bezna cea adnc,
n Geniala Inutilitate -
Din cnd n cnd, un crucior dispare,
Vin altele, la rnd, de nicieri -
Trec, singuratic, simple crucioare,
Ducnd spre mine, golul lor de ieri
Eu ytiu cu cine votez! Voi?
E tot ce este mai frumos.
E tot ce e mai bun, din toate.
Si-atunci v-ntreb, cum de se poate
De nu-l votati chiar pe Hristos?
Si preoti mari n buntate,
De ce nu-ndeamn, luminos,
S l voteze pe Hristos,
O turm plin de pcate?
El a murit si a-nviat,
S aib omul sntate,
S fie omul educat,
S fie harnic, bun, si frate
Celui mai slab, si vinovat -
Si-atunci, de ce nu e votat?
De ce si azi, e condamnatul
mblsmat, cu tmiatul?
Un om, sau altul, cnd conduce
Spre lipsuri crunte de-ndurat,
De ce nu-i Domnul de pe cruce,
Votat, ca Rege, si urmat?
De Raiul dincolo ne-asteapt,
Cum s l suportm, calici,
Dac n legea Lui cea dreapt,
Nu facem Rai nti, aici?
E tot ce este mai frumos.
E tot ce e mai bun, din toate.
Si-atunci v-ntreb, cum de se poate
De nu-l votati chiar pe Hristos?
Liviu Florian JIANU
26
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
Dialoguri indo-europene:
Occidentul impune pia]a,
Orientul o g@nde[te
Iulian CHIVU
cultur, n arte, n moral si ceva
mai putin n religie, aceasta con-
tinund s fie, n egal msur,
si mijloc, dar si scop. n chip lo-
gic, genul se regseste n esenta
speciei, iar atributele acesteia
sunt predicate ale judectilor
particulare, n timp ce speciile
sunt atribute ale unor judecti
universale. Occidentul a gresit
tocmai ncepnd de la judecat;
o greseal de predicat a judectii
universale. Greseala aceasta au
ntrevzut-o primii si au ncercat
s-o evite nsisi vechii greci care
stiau, si chiar au demonstrat-o
sub Mecena, c totusi cea mai
bun guvernare nu este spre
folosul cetteanului, ci n binele
lui. Greselile istoriei au fost tot-
deauna greseli ale gndirii pentru
c orice istorie este n cele din
urm o istorie a gndirii, dup
cum spunea R. G. Collingwood
4
si, ca atare, istoricul prelev din
evenimentul istoric gndirea fap-
tului a crui istorie o studiaz.
La aceast chestiune revine si
Jean-Paul Sartre
5
cnd averti-
zeaz c istoria nu tine seama de
exigentele ideale ale Adevrului
(ceea ce ar face-o s aib un fi-
nal simfonic, ci are sens ca Isto-
rie doar dac are un sfrsit catas-
trofic). Cel mai concret s-a nselat
totusi J. Stuart Mill
6
care s-a limi-
tat la exigentele ideale ale Ade-
vrului. El aprecia c, din aceast
perspectiv, civilizatia chinez
a ajuns de mult vreme ntr-o
faz stationar, nc de mai
multe mii de ani; i c, dac vor
ajunge chinezii s mai progre-
seze, aceasta nu o mai pot face
dect prin intermediul str-
inilor. Chinezii au izbutit mai
presus de orice sperante s re-
alizeze ceea ce se strduiesc fi-
lantropii britanici s fac i n
tara noastr. Anume, s-i fac
pe toti oamenii deopotriv. C
istoria judec dup alte criterii, a
trebuit s-o demonstreze nu nu-
mai faptele, ci s-o semnaleze si
analisti de talia lui Niall Fer-
guson
7
; nu exist un viitor unitar,
ci unul complex, polimorf, si, n
consecint, trecutul e la fel de
complex si polimorf, dar istoria
este unic. ntr-o carte care si
propune s acopere sase secole
de istorie universal, Ferguson
demonstreaz obiectiv c Occi-
dentul a generat si Binele si Rul
prin competitie i monopol, prin
tiint i superstitie, prin liber-
tate i sclavie, dar mai ales prin
munc intens i lene
8
.Cam
acelasi lucru l notam si noi cu
un alt prilej (Dialoguri indo-
europene, IV), cnd retineam c
Orientul a fost dintotdeauna mai
retinut fat de civilizatia euro-
pean, cu toate c Occidentul a
descoperit cu adevrat Orientul
abia n ultimele dou secole,
odat cu numeroasele lui misiuni
antropologice, sociologice, et-
nologice fiindc relatiile comer-
ciale mult mai vechi fuseser or-
bite de competitie. Ferguson ne
reaminteste
9
pilda dat de octo-
genarul mprat chinez Qianlong
n 1793 contelui Macartney c-
ruia i primise doar din ratiuni
diplomatice cele cteva daruri
10
care se doreau a fi o invitatie la
deschidere spre cercetarea sti-
intific a Chinei. Qianlong le a-
runca printre vechiturile palatu-
lui su spunnd c nu ne lipsete
nimic!... N-am pretuit niciodat
prea mult obiectele stranii sau
ingenioase i nu avem nevoie de
produsele trii voastre
11
. Rs-
punsul nu era o ofens lipsit de
o minim diplomatie, cum s-ar
crede, ci o expresie de team de
a nu se ndeprta de esentialul
autohton, o team care exclude
curiozitatea, ncercarea, desco-
perirea - suficiente motive pentru
constatarea lui J. Sturart Mill, la
care fceam trimitere mai sus. Dar
s nu uitm ns c pn la acea
dat China descoperise tiparnita
cu imprimare mobil nainte lui
Gutemberg (1440), descoperise
hrtia nainte ca aceasta s fie
folosit n Occident, banii chi-
nezilor erau din hrtie, ei desco-
periser tapetul si chiar hrtia igi-
enic. Chiar plugul Rotherham
din fier si grapa englezeasc fu-
seser anticipate de chinezi
odat cu Tratatul de agricultur
semnat de Wang Zhen (1313). Si
tot chinezii, ne spune Ferguson,
au descoperit furnalul pentru
topit fier naintea celui construit
la Coalbrookdale (1709), cel mai
vechi pod suspendat din fier a
fost fcut tot de chinezi, nu de
englezi, ei au dominat industria
textil si utilajele aferente: roata
de tors, rzboiul de tesut pe care
abia n secolul al XVIII-lea l-au
importat italienii, iar la data cnd
Cristofor Columb se ncumeta n
istorica lui cltorie, chinezii deti-
neau vasul amiralului Zhen He
de cinci ori mai mare dect Santa
Maria. Toate acestea si multe al-
tele contrapuneau adaptarea ra-
tional la lume (de tip confucia-
nist) conceptului occidental de
stpnire rational a lumii, n
analiza lui Max Weber. Supre-
matia Orientului, cu toate c nu
a fost recunoscut ca atare de
Occident, a durat cam pn pe la
1650 sau mai sigur pn la apa-
ritia Iluminismului (1685) - pro-
dus al crizei constiintei europe-
ne - ctitorit de John Locke. Pn
atunci Europa se confruntase cu
interzicerea cultelor pgne si
triumful crestinismului (396), cu
cderea irecuperabil a Imperiu-
lui Roman (476), pe care n zadar
Carol cel Mare (800) ncercase
s-l refac, cu Renasterea, cu cele
opt cruciade (1099-1270). Ori-
entul, pe de alt parte, reprezen-
tat n special de China, se con-
frunta la 1640 cu o prbusire fis-
cal dublat de o schimbare cli-
matic cu consecinte dezastru-
oase: epidemii grave urmate de
decimarea populatiei (35-40%
mortalitate) si nemultumiri n
mas care au dus la prbusirea
dinastiei Ming (cderea Beijing-
ului n 1644 l determin pe ultimul
Ming s se spnzure). Japonia,
care observase atent aceste flux-
uri si refluxuri de putere, consi-
der c prin politica shogunatu-
lui se izoleaz complet si inter-
zice orice fel de contact cu lumea
extern. Pe acest fond se insta-
leaz n Orient cele dou puteri
iberice, cnd nsusi Vasco da
Gama se stinge de malarie n drum
spre India, n 1524, si dup ce n
expeditiile anterioare se purtase
ca un cuceritor despotic. Asa se
explic si pentru autorul Lusia-
continuare din pag. 1
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
27
Anul II, nr. 9(13)/2011
delor (Lus Cames) cum Portu-
galia, o tar cu numai 1% din
populatia Chinei, reusea s-o do-
mine comercial dup ce inspi-
rase fric (Temeti-v de mretia
noastr i respectati-ne virtu-
tea, citeaz Ferguson
12
). An-
glia, prin comert si colonizare, se
impune si ea n fata trilor
orientale. Nvlirile asiatice, din
stepele mongole nu ajung prea
departe n Europa, ele lovindu-
se de sistemul de aprare ru-sesc,
care le rezist si devine de temut
mai ales dup moartea lui Timur
Lenk. Ciudat este c totusi dis-
persate, cu interese adesea con-
trarii, trile occidentale se impun
n fata Orientului pn si n timp
ce se luptau ntre ele (Rzboiul
de 30 de Ani din Germania,
Rzboiul de 100 de Ani, precum
si sngeroasele rzboaie care au
urmat Reformei) inclu-siv pentru
disensiuni conceptuale (Civili-
zasion/ Kultur). Englezii ajung
n mai putin 500 de ani s dep-
seasc PIB-ul Chinei, dar adev-
ratul lor cstig este unul de alt
natur: coloniile. Altfel, de mult
nvtati cu alcoolul, ei au fost
scoi din betie n secolul al
XVII-lea de ctre tutunul ameri-
can, cafeaua arabic i ceaiul
chinezesc
13
. n acest timp, chi-
nezii rmn sub efecte opiacee
inspirate din bunvointa Compa-
niilor Indiilor de Est care le co-
mercializa. Anglia aceea care la
1842, cu Flota ei Regal urcase
pe Yangtze si ajunsese pn la
Marele Canal, ngenunchease
China, fiindc oficialittile au-
tohtone dispuseser distrugerea
unor importante depozite de opiu
(Rzboaiele opiului), si o obliga
(vae victis!) la despgubiri evalu-
ate de Ferguson la nu mai putin
de 21 de milioane de dolari, apoi
o obliga s accepte deschiderea
unor noi porturi pentru comer-
tul britanic, n plus lundu-i si
Hong Kongul. Scparea din chin-
gile pietei occidentale avea s
vin ns nu peste mult timp, cel
mai sigur odat cu reformatorul
postmaoist Deng Xiaoping care
proclam deschiderea portilor
din convingerea c nicio tar ca-
re vrea s prospere nu mai poate
urma politica usilor nchise
14
.
Deschiderea duce n zilele noas-
tre la exces si nu ntmpltor se
spune, fie si n glum, c Dumne-
zeu a creat cerul si pmntul, iar
chinezii au creat restul. Un studiu
amnuntit al pietelor occidentale
va releva Orientului fisurile si de-
rapajele haotice din economiile
occidentale. De pild, si astzi
Marea Britanie, mama dreptu-
rilor omului i a securittii soci-
ale [...] are cei mai bine pltiti
patroni din lume (nc o dat i
jumtate fat de salariile echi-
valente din Franta), cele mai
dezastruoase servicii publice,
aspectul unei tri excomuniste,
un acces derizoriu la serviciile
medicale i o mortalitate n
cretere vertiginoas, un alco-
olism nfricotor; dar... dar... o
rat a omajului inferioar celei
franceze: 6,5%, comparativ cu
12,5%, dup aprecierile lui
Labarde si Maris
15
. Si cu toate
acestea, Anglia, pn pe la 1990,
era una dintre principalele cinci
puteri occidentale care dominau
lumea alturi de Statele Unite,
Germania, Franta si Canada
pentru c laolalt reprezentau
44% din productia mondial.
Uniunea Sovietic si Japonia nu
mai erau de luat n calcul, locul
acesteia din urm fiind luat de
China tot mai infiltrat n eco-
nomia SUA pe seama prelurii
da-toriei publice
16
. Aceasta are
astzi un PIB care, e adevrat,
reprezint 39% din cel al Statelor
Unite, iar n urm cu numai 30 de
ani, la nceputul reformelor, a-
cesta era doar de 4%. Si s nu
uitm c Singapore are deja un
PIB mai mare cu 21% dect cel al
SUA. Schimbrile se regsesc si
n etica muncii. De pild n num-
rul de ore lucrate anual/salariat,
ntr-o descrestere fie haotic si
sub presiuni sindicale la unii, fie
controlat, printr-o politic econo-
mic echilibrat la altii. Hong
Kongul coboar controlat de la
2800 de ore n 1950 la 2300 n anul
2000. O situatie similar o relev
si Japonia care coboar de la
2530 de ore la 2300 n acelasi in-
terval, pe cnd n Singapore, de
pild, se lucrau 2080 de ore de
fiecare muncitor anual n 1950,
se depsesc 2200 de ore n 1960,
coboar apoi la 2200 n 1968, iar
dup 1970 coboar la 2100 si tot
asa merge aproape constant p-
n la 1700 n anul 2000. n schimb,
n SUA se porneste de la 2250 de
ore/salariat n acelasi interval si
se mentine n aceast limit pn
spre 1965, apoi coboar putin
sub 1600 de ore anual n 1990, ca
apoi s urce din nou spre 1900
de ore pn n anul 1994 si co-
boar la 1650 n 2000. Cifrele sunt
si ele n raport de exodul fortei
de munc spre cele dou Ame-
rici, cnd nu mai putin de 58 de
milioane de europeni trec Atlan-
ticul definitiv (ntre 1840 si 1940)
pentru certitudinea unei vieti
prospere. Tot atunci, 52 de mili-
oane de indieni si chinezi se n-
dreptau spre Asia de Sud-Est,
spre Asia Austral ori pe coas-
tele Oceanului Indian. Pe de alt
parte, sentimentul religios cu-
noaste, n consecint, modificri
importante chiar pe intervalul a
20 de ani, ntre 1980-2000 cnd,
de pild, francezii si italienii sus-
tin n procente de 38% si, res-
pectiv, 86% c Dumnezeu are un
rol important n viata lor, dar l
caut n biseric doar n procente
de 7% si, respectiv, 32%. Nici
japonezii si nici chinezii nu stau
mai bine la acest capitol, ei decla-
rndu-si credinta n Dumnezeu
n procente de 50% si, respectiv,
de 28% si merg la bisericile lor
doar n procente de 3% si, res-
pectiv, 16%. Nu la fel stau ns
lucrurile n ce priveste nvt-
mntul. De pild, rezultatele me-
dii la examenele de matematic
ale elevilor de clasa a VIII-a
17
sunt mult mai bune pentru elevii
din China si din Coreea dect
cele pentru elevii din Anglia, din
SUA ori chiar din Austria si
F
l
o
r
i
n

M

c
e
y
a
n
u

-
I
a
r
n
a
28
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul II, nr. 9(13)/2011
Suedia. De fapt civilizatia apu-
sean ncepuse s-si piard n-
crederea n sine nc din 1963,
cnd tot mai multe universitti
de prestigiu
18
nu se mai arat in-
teresate de istoria Occidentului,
dar ideea se contureaz chiar
dup Primul Rzboi Mondial n
rndul mai tuturor trilor vorbi-
toare de limb englez care se
arat mai interesate de alte cul-
turi dect de a lor*. A urmat mai
apoi ndeprtarea dintre Statele
Unite si Europa (asa-zisa ltire
a Atlanticului), dup ce acestea
au dominat lumea vreme nde-
lungat n secolul al XX-lea, iar
puterea occidental slbeste evi-
dent n Orientul Mijlociu (n pri-
mul rnd prin interventiile n Irak
si Afganistan). La acest aspect
se adaug criza financiar care
debuteaz n 2007 si afecteaz n-
treaga piat a liberului schimb (a
se vedea consecintele n situatia
Greciei astzi) permitnd sansa
Chinei si Indiei s speculeze cu
inteligent bursele si s treac la
achizitia avantajoas de datorii -
o sans aproape sigur pentru
Orient de a demonstra c Phi-
lippe Labarde si Bernard Maris
aveau dreptate doar cnd spu-
neau c nu se poate sti dac pie-
tele gndesc bine, dar nu si a-
tunci cnd si imaginau c nu se
poate gndi mpotriva lor. Lumea
contemporan demonstreaz
Ir echivoc c o piat poate fi
oricnd nlocuit de o alta mai
eficient, mai usor de controlat,
ceea ce se vede de fapt din com-
petitia dintre bazar si supermar-
ket, iar acest control l poate face
doar acela care stie la fel de bine
s mpart dup cum stie s si
produc. De aceast solutie s-a
apropiat doar fenomenologia se-
colului al XX-lea prin conceptul
husserlian de Lebenswelt, care
l-ar exclude pe cel de Wesenchau
doar dac ar tinde cu precdere
spre partea mundan (Welt-lume)
a sensului si nu spre partea lui de
viat (Leben) . Ceea ce rmne n-
s de vzut e dac cu Orientul,
care reprezint necesitatea, istoria
tinde spre esent (Wesenchau) si
va avea un sfrsit simfonic, sar-
trian, ceea ce nu nseamn c e
mai fericit, sau dac cu Occiden-
tul, care reprezint necesitatea
19
,
ea continu husserelian, ca lume
a vietii (Lebenswelt), si va fi sor-
tit cu adevrat unui final catas-
trofic. S nu mai existe totusi o
cale de mijloc?
1
Labarde, Philipp si Maris Ber-
nard; Doamne, ce frumos e rz-
boiul economic!, Editura Antet,
Bucuresti, f.a., p.20
2
Cicero; De re publica
3
Op. cit, p.42
4
Vezi Autobiography, London,
1939
5
Vezi Existent i adevr, Ed.
Polirom, Iasi, 2000, p. 31
6
Vezi Despre libertate, Ed. Emi-
nescu, Bucuresti, 1996, p.134
7
Profesor de istorie la Harvard,
la Oxford University si la Lon-
don School of Economics, autor
al lucrrii Civilization: The West
and the Rest (2010), versiunea
romneasc n trad. Ed. Polirom,
Iasi, 2011.
8
Ferguson, Nial; op. cit, p.18
9
Op. cit., p.56
10
Ustensile pentru un planetariu
cu cea mai mare lentila din sticl
de pn atunci, telescoape, teo-
doliti, pompe de aer si alte inven-
tii stiintifice occidentale
11
Barrow; Life of Macartney, vol.
I, p. 388
12
Op. cit., p.48
13
Ferguson Niall; op. cit., p. 55
14
Op. cit., p. 57
15
Op. cit., p. 114
16
La nceputul lunii august 2011,
China avertizeaz n virtutea a-
cestei prerogative SUA, care se
confrunt cu un deficit bugetar
ngrijortor s ia msuri adecvate.
17
Cifrele sunt preluate din lucra-
rea lui Niall Ferguson, pe care am
citat-o aici de mai multe ori.
18
A se vedea de pild cazul Univ.
Stanford.
* As aminti, cu aceast ocazie,
Ir insistent ns, c de cealalt
parte, n cultura indian, se pro-
moveaz din secolul al XX-lea
prin scriitori ca Anita Desai, Ami-
tav Gosh, Arudhati Roy sau prin
R.K. Narayan - ctitorul romanului
indian scris n limba englez - o
literatur post-colonialist (pre-
dilect pe tema rupturii dintre tra-
ditie si modernism).
19
Vezi Noica, C.; Jurnalul de idei,
Ed. Humanitas, Buc.,1991 145
Si nu una oarecare mi-am fcut, ci una n mijlocul orasului
Trgoviste!
- Te dai mare? vor ntreba prostii!
- Da! M dau mare!
Nimeni, n niciun oras din Romnia n-a putut face asa ceva; ori,
permisiv cum sunt, pot zice c nu s-a gndit la asa ceva. Au trecut
peste 20 de ani de la fatidicul 1989 si poporul nostru zace ntr-o
mizerie mai crunt dect cea lsat mostenire de Ceausescu.
n anul de gratie 2011, an n care tara nu mai este condus ci
deposedat de ultimele valori de care dispune si care se numeste
om romn - am avut curaj s-mi investesc banii n aceast grdin.
n fapt, o afacere cu flori n care se regsesc att specii aduse din
Olanda, Italia sau Turcia, ct si plante produse n Romnia.
Nu mi-am fixat o cifr de afaceri. Nu mi-am fixat un public-tint.
Nu m-am luat dup manualele gen Arta succesului. Singurul meu
scop este s vd dac, lucrnd cu acte-n regul, pot mentine o afa-
cere viabil la noi. O echip format din 6 observatori va analiza,
zilnic, timp de 3 luni de zile, sansele de reusit ale acestei investitii.
La finalul acestor 90 de zile, voi prezenta public un bilant-balant si
numele celor 6 observatori (acestia fac parte, cu totii, din institutiile
statului).
Scurt:
1. Nu voi da spag.
2. Dac voi fi amendat fr motiv de ctre institutiile statului,
voi apela la justitie. A doua zi dup ce voi fi amendat, pe masa insti-
tutiilor va poposi citatia la judectorie (mi rezerv dreptul de a-i cita
NOMINAL, conform Constitutiei, pe cei ce efectueaz controale).
3. n cazul n care mafia local m va mpiedica s-mi desfsor
activitatea (prin violent, prin diverse persoane cu autoritate, prin
distrugerea florilor
mele etc.), voi rspunde
cu aceeasi moned.
Reprezint acum
omul care a fcut o in-
vestitie, a creat o afa-
cere, a creat locuri de
munc. Dac n 90 de
zile valoarea beneficiu-
lui meu este depsit
de impozitele pe care
trebuie s le pltec sta-
tului - e clar c ori tre-
buie s plecm, ori mai
punem de-un scandal.
Cu dragoste de tar,
Stefan Doru DNCUS
Trgoviste,
iulie 2011
{tefan Doru D~NCU{
Grdina
lui Dncuy
Motto:
Foaie verde i-o sulfin
Si-o fcut Dncu grdin...
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
29
Anul II, nr. 9(13)/2011
George PA{A
Universul poetic al lui Ioan-Mircea Po-
povici ar putea fi definit prin chiar formula
sa, Plaja cu suflet, un spatiu interior unde
Tympul are atributele unei geneze a sinelui,
n relatie cu tot ceea ce exteriorul trimite spre
sublimare. De fapt, Tympul capt alte va-
lente n creatia autorului, fiind perceput, une-
ori, aproape de maniera proustian, alteori,
aproape de viziunea eminescian din Scri-
soarea I (Doar ceasornicul urmeaz lung-a
timpului crare). As zice c se poate pleca
de la nssi literaritatea cuvntului: T-ymp,
unde T este simbolul consacrat pentru con-
ceptul respectiv, iar ymp vine de la initialele
numelui autorului. Se foloseste y, fiindc
viziunea este aceea a depsirii unei linearitti
a timpului, acesta fiind asemenea unei crri
bifurcate, crare a destinului pe care l are fi-
inta ce trieste sub timp, trebuind s aleag
ntre contrarii. Poetul alege ntotdeauna ca-
lea binelui, a adevrului, a iubirii, a sperantei
si a bucuriei, fie c este nevoit s rtceasc
prin labirint sau, asemenea lui Ulise, pe mare,
pn la rentoarcerea pe Plaja cu suflet (Itha-
ca sa, de altfel). Suntem n fata unui demers
Un poet pe Plaja cu suflet
Ioan Mircea Popovici Fata m#rii
poetic inedit: are tent suprarealist, desi sea-
mn prea putin cu discursul altor suprare-
alisti; este ermetic uneori, asemenea discur-
sului poetic barbian, chiar dac nu avem de-
a face cu maniera tioas, de o rceal astral
a poetului-matematician. Mai precis, discur-
sului lui Ioan-Mircea Popovici sublimeaz
mai tot ceea ce nseamn curente si tendinte
literare, inclusiv (sau mai ales) romantismul.
Nu sunt excluse, n ceea ce scrie, ludicul, para-
doxul, reveria simbolist, viziunea unui blci
al desertciunilor, sublimarea detaliilor sem-
nificative ale cotidianului, jocul hazardului (de
fapt, impune si un concept, Sah cu hazar-
dul), dimensiunea mistic a reflectiei etc.
Ioan-Mircea Popovici este cunoscut, n
primul rnd, ca matematician, autor a nume-
roase crti si studii din domeniul problemelor
de echilibre economice, teoria punctelor fixe,
teoria operatorilor pozitivi si compacti, spatii
liniare dirijate cu proprietti speciale, pro-
babilitti, Fuzzy, teoria complementarittii si
probleme de calcul variational, echilibre Nash
etc. Autorul are ca pasiuni, nafara literaturii,
pictura si muzica. Debutul editorial are loc n
1994, cu volumul de eseuri Voiajul, aprut
la editura Muntenia.
Fata mrii, cartea la care ne vom referi
n rndurile de fat, apare n 2011, la editura
Nautica din Constanta, n colectia Nau-
tarius. Este un volum de versuri, ntinzndu-
se pe 87 de pagini (excluznd prologul si
epilogul, numerotate separat, cu cifre roma-
ne), compus dintr-un Prolog de logodn,
un Epilog - scrisoarea lui Alexis si trei ci-
cluri poetice: Fata mrii (n ayteptarea lui
Alexis) (10 texte), n ayteptarea lui Alexis
(ochiul peytelui) (14 texte), n ochiul peytelui
(fata mrii) (11 texte). La facerea crtii, au
contribuit: acad. Ioan-Iovitz Popescu (refe-
rent literar), Maria Gheorghe (lector de carte),
Dorina Popovici (coperta si ilustratiile), An-
gela Mamier (prezentarea de pe coperta a IV-
a). Neobisnuite n grafica volumului sunt att
copertile si ilustratiile realizate de Dorina
Popovici (ulei pe pnz - Cheia ]rmului;
M. C. Escher, Coaja - colaj; ciclul Ceaca de
cafea - desen n tus), acestea nsotind poe-
ziile ntr-o armonie de vers si culoare; ct si
paginatia crtii, textele fiind scrise pe o sin-
gur parte, cealalt rmnnd pentru cititor;
adic un alb al hrtiei pe care acesta si poate
asterne gndurile despre versurile citite si,
eventual, un joc secund al creatiei respec-
tive. Un alt aspect inedit l constituie mbi-
narea dintre vers, sunet si culoare, spre exem-
plu, poezia scara cu ploi i cntec (p. 55-58)
fiind nsotit nu numai de ilustratii, ci se face
trimitere si la buctile muzicale care nsotesc
textul: Plou-n septembrie (Alexandru Po-
povici si Ioan-Mircea Popovici); Cntecul
flanetarului Alexis, Iarn n gnd, Ninge
pe crengi de gutui (Ioan-Mircea Popovici).
ntregul discurs poetic al volumului este
presrat cu o retea de motive si laitmotive
(constante ale poeziei lui Ioan-Mircea Po-
povici), multe ntlnite n poezia tuturor tim-
purilor: marea, luna, soarele, apa, focul, lu-
mina, izvorul, clipa, pietrele, ua, pragul,
nceputul i sfritul, frunza, plopul, salcia,
salcmul, fluturele, ploile etc.; altele capt
contexte cu totul personale, putnd fi usor
recunoscute, de cel familiarizat ct de ct cu
universul poetic al domnului Popovici, ca
mrci stilistice auctoriale: ochiul de pete,
scara fr nume, pescruul, plaja cu suflet,
ltratul de cine, undeva i cndva, atunci
i acum, ieri i azi, trziul i prea trziul,
butucul, piramida, floarea mslinului sl-
batic, fumtorul de pip, insula de mine,
portativul, digul, semnul de carte, rosto-
golirea bilei, paii desculti, tabla de ah,
dunga zrii, rodador, amphiteatrul de pia-
tr, inorogul alb, ceaca de cafea, pietrele
Annei, papagalul lui Alexis, motanul Pica-
sso, manechinul din lemn de gutui, zarul,
btrnul de la far etc. ntre aceste semne,
se perind personajele discursului epico-liric,
unele avnd corespondent si n realitate, al-
tele tinnd doar de lumea povestii: Alexis,
Corinna, Celcarezice, ltrtoarele Ponna,
Dora si Dorruta, papagalul Remmy, motanul
Picasso etc. Lexicul nu depseste, dect pe
30
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
alocuri, barierele normei lingvistice, prin c-
teva licente poetice (bazardine, stransfug,
destrmurire). Era de asteptat ca, de la un
matematician, s se vin cu o avalans de
termeni din stilul stiintific, ns acestia sunt
putini la numr (cercul, integrala, numere
magice, - 3; 7; 17 -, raport, coordonate,
matrice, tangent, punctul, ptratul, pira-
mida, egalitate, identitate, derivate parti-
ale, jumtti inegale etc.), fiind integrati n
contexte poetice adecvate, de multe ori, me-
taforice. Este aici, n opinia mea, si dorinta
de a fi poet atunci cnd se scrie poezie. ntr-
un fel, acest lucru si desparte discursul po-
etic al dlui Popovici de acela al lui Ion Barbu
sau al lui Paul Valery, de exemplu.
Prezentarea doamnei Angela Mamier evi-
dentiaz unele dintre aspectele importante
ale personalittii creatoare a lui Ioan-Mircea
Popovici (poetul intimittii, al linistii si-al
echilibrului, [care] face parte dintre cei care
incit reflexele ineditului vietii, al umbrelor,
al angoaselor, al fulguratiilor, adevrate du-
minici ale sensibilittii), precum si ale discur-
sului si ale imaginarului poetic din volum:
n spatele cuvintelor se simte o euforie
irezistibil care, n superbe revelatii, aproape
insuportabile, l cunun cu marea (...) Punctul
de sprijin al Poetului este clipa, pe care o
plimb fantastic n peisajul Trmului-Tymp,
un peisaj interior ntors n lumina de la mar-
ginea infinitului.
Titlul volumului ar putea sugera, fr n-
doial, pe muza poetic, rsrit ca o afrodit
din spuma valurilor, chiar dac, n poezia ap
-foc, se face timitere la Nemesis, zeita rzbu-
nrii din mitologia greac: tu/ fata mrii/ ce-
lebra Nemesis/ tinnd n balant/ zilele si
noptile mele (p. 4).
Mai multe putem discerne din poezia care
deschide volumul, Prolog de logodn, cu
subtitlul lumina dinti, o adevrat profesi-
une de credint, un punct din care toate con-
verg spre lumina nceputurilor, sau din prima
poezie, de nunta tcerii. n marea structur
a Textului, ideile si imaginile de aici sunt liniile
directoare tangente pe acelasi cerc. Dac sen-
surile nu se scald-n lumina dinti, naste-
rea Textului nu-si mai atinge menirea. Viata
impregnat de apele Textului si Textul ncer-
cnd s ating deodat toate sensurile lumii:
iat ce mi se pare o calitate a demersului po-
etic de aici, desigur, integrat ntr-un ansam-
blu, fr de care preambulul ar putea prea
incomplet. Am putea spune c se vizeaz nu
numai nceputul lumii, ci si acela al creatiei
poetice, cu rdcini n ntelepciunea Prin-
telui Isihie (Ghelasie Gheorghe), cu ale sale
o mie de retete de fericire/ duse-n curentii
nceputului/ precum apele lui alpheu/ curg
n sens invers/ spre gineceul izvoarelor/ ape-
n treptele adevrului/ aproape-departe n
viata poemului (p. I). Tot n aceast poezie
programatic, discernem dimensiunea uma-
nist si social a scriiturii lui Ioan-Mircea
Popovici, conform creia poetul nu trebuie
s rmn n lumea imaginatiei, o gar fr
linii/ si fr sfrsit, trebuie s se hrneasc
din viat, cu tot ceea ce implic ea: suferint
si bucurie, sperant si deziluzie, iubire si p-
rsire (esti poet/ hrana ta-i din toate clipele/
viat adevrat-n cascad p. II). Cuvntul
poetic germineaz n adncurile tcerii, ca o
smnt de gnd. Din adnc, spre naltul
stelelor. Este evident acea coincidentia
oppositorumde care vorbea M. Eliade. Pen-
tru c toate se afl ntre da si nu sau, conco-
mitent, are punctele de inflexiune si pe da, si
pe nu.
Ceea ce mi se pare foarte rar n ceea ce se
scrie, n domeniul poeziei, este acea unitate
a tuturor textelor, astfel nct poezii sau frag-
mente izolate, la o privire fugar (comun,
de altfel, exegetilor grbiti, care citesc mai
mult pe diagonal), par a nu spune nimic sau
nimic deosebit, fiindc numai ntregul dezv-
luie sensurile cioplite n arama cuvintelor. De
altfel, discursul poetic d, de multe ori, impre-
sia de colaj, adunndu-se laolalt versuri li-
bere si albe, pasaje narativizate, versuri n
prozodie clasic, avnd o rim predominant
masculin, nu totdeauna depsind facilul.
Dar aici este, as spune, si capcana pe care o
ntinde cititorului grbit versul lui Ioan-
Mircea Popovici, fiindc ludicul acestor rime
ar putea avea rolul de a nvlui ntr-o retea
armonic, astfel nct exist riscul s nu se
treac de suprafat si adncurile s rmn
incomprehensibile. De fapt, autorul si per-
mite chiar o invitatie adresat cititorului
namorat de setea cea perfect a formelor
eterne, n poezia dati-mi o rim pentru al-
batros (p. 67-68), unde, dup ce nsir nu
mai putin de 100 de rime facile pentru cu-
vntul albatros (aparent facile, fiindc une-
le sunt chiar inedite), cere s i se dea o rim
nou pentru acest cuvnt, dar s se termine
n -batros. Apoi ni se spune c totul s-a
ntmplat pe scara vaporului/ cnd triun-
ghiul si cercul/ prin curba marii integrale/ si
cutau rdcinile/ n grdina inorogului alb.
Una dintre primele poezii ale volumului,
ap-foc, situeaz Totul ntre nceput si sfr-
sit. Cntecul poetului se desfsoar aici sub
semnul unor elemente primordiale, apa si
focul. Pragul si usa sunt semne ale intrrii-
iesirii n/ din camera misterelor, evocat si n
volumul Voiajul. Timpul (sau, mai degrab,
Tympul) nsusi are propria sa armonie, cul-
minnd cu spulberri si refaceri, ntre ncepu-
turi si sfrsituri, dublate, n aceeasi cheie ar-
monic, de nenceputuri si de nesfrsituri, n
fond, toate fiind reflexe ale acelorasi rsrituri
si apusuri, de lun sau de soare, pstrate, un
timp, n punctul de convergent cu minunea:
pe marginea norilor/ pescrusii tip/ venirea
zorilor// un pic mai aproape/ nenceputul si
nesfrsitul/ culeg pietre si scoici (p. 6). Ma-
rea, cu propriul su portativ, pe care se pe-
rind notele din cntecul nceputului, con-
trapunctul dat de tiptul pescrusului, bu-
curia rentlnirii cu lumina, ltratul de cine
sunt alte structuri lirice din care strbate
bucuria ntlnirii cu viata, reiterat cu fiecare
dimineat: cinii latr la lun/ luna-si pre-
gteste crarea/ dincolo de Infinit// pe plaj/
urmele gndului/ cu intrarea-n taina lui 17//
un drum/ nceputul si sfrsitul clipei/ topite-
n cndva// tu deslusesti/ cripticul de lun/
cu cifra zecilor/ rest la crrile plajei/ din
ceasca de cafea// catarge si pnze albe/ pe
portativul mrii// n jarul butucului/ zborul
lui Jonathan/ cu pescrusii stradelei/ se adu-
n-ntr-un punct/ de foc (p. 7).
O remarcabil poezie, poate printre cele
mai valoroase ale volumului, este din gr-
dina inorogului alb, unde sesizm, nc din
primul vers, acea armonie a contrariilor, de
care vorbeam nainte: trziul s-a lsat astep-
tat de preatrziu (p. 43). Semnele textuale
alterneaz ntre real si magic, plecndu-se,
ca si altdat, de la evenimente autobiogra-
fice, care, sub pecetea tainei (vezi Mateiu
Caragiale), capt conotatii simbolice. Este
aici afirmat puterea punctului, care, la in-
tersectia ntre linia vietii si linia mortii, d
semnelor magia unei contopiri n sacralitate
sau perfectiunea unor forme ntre care se te-
se firul povestii: cine s stie c-n aniversrile
tale/ mereu plou cu soarele ascuns n pu-
terea punctului/ fat de un cerc/ pe care-l n-
cearc tangenta-ntr-un ptrat magic/ cu fir
de borangic (p. 43).
Ne oprim putin si la poezia istmice (p.
47-50). Acea tendint spre armonizare, fie si
a contrariilor (simtire/ voint, ap/ uscat,
gnd/ trire etc.) e posibil s tin de ceva
care vine si din afara noastr - dar nu dinafara
drumului -, si din interior, sau din acea rezo-
nant cu sufletul universal. Fiindc n-am pu-
tea fi nimic nafara acestora, doar frunze duse
anapoda de vntul pustiei. Si asa viata noas-
tr este marea necunoscut, pe care numai o
situare mistic o poate rezolva. Putem numai
crede, convinsi c numerele ne pot trda, n
ciuda exactittii lor. Si totusi, suntem convinsi
c toate, inclusiv stiinta numerelor, pe care
autorul o stpneste asa de bine, vin tot de
la Dumnezeu. De aceea ntelegem si dorinta
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
31
Anul II, nr. 9(13)/2011
de destrmurire: din cele 52 de trepte/ de
pe scara Tympului/ azi e treapta cu semne/
ajunsesem aici/ cutnd al patrulea punct//
(...) nu stiam de ce trmurile se surp./ acum
am aflat. ca locul s se deschid si mai mult./
ntre ap si uscat s nu mai existe separatie.../
sigur c simtirea noastr creste, pe msur
ce/ simturile ni se armonizeaz.../ suntem pre-
cum cutia de rezonant a unui univers n/
care cineva d sens/ fiecrui gest, fiecrui
gnd, fiecrei respiratii...// scoal-te azi c
avem multe de destrmurit/ nu m-ai fi sculat/
la ora asta/ dac nu aveai nimic s-mi spui//
mereu ntre ele/ orbiti de prea mult voint/
n care sufl vltorile haosului/ pe usile
pronaosului (p. 47-50).
n rostogolirea bilei, nu putem trece
peste scara cu ploi i cntec, unde verbele-
si caut singure/ printre cuvinte/ pe drumuri
ncrucisate/ confuza si unde, pe portativul
de cntec si de ploi, par a se strnge toate
semnele cele bune si de folos: dunga al-
bastr a mrii, stransfugul, crdul de co-
cori, crrile din ceasca de cafea, ltratul
de cine, manechinul din lemn de gutui,
pipa albastr etc. Totul este un acum
dintr-un alt acum, undeva ntre marginile
unui timp care-si face nodul (pe o) scar ct
o lume adunat-n gnd. Nici peste hrtile
sufletului, poezie din ultimul ciclu poetic, nu
se poate trece usor. Pentru c n cercul de
foc de pe dunga albastr se acumuleaz
toate tririle ce ies din sfera logicii comune,
ntrezrindu-se acea legtur ascuns cu
urmele pasului descult pierdute pe valuri,
sacralitatea unui moment miraculos, cnd
trupul lui i e totuna cu crarea luminii pe
ap. Si se pare c ar fi aici un nou sah dat
hazardului: am ntins mna s dibuiesc mar-
ginea/ am trecut peste si cntecul s-a umplut
de culoare/ valurile se sparg de dig lumina-si
face crare spre/ ltratul cinelui// trupul lui i/
crarea luminii pe ap// punctul/ discul de foc/
suspendat de jocul ntmplrii (p. 75).
Nu putem epuiza, ntr-o cronic de ntm-
pinare, ntregul univers de semnificatii si ima-
gini al unui volum de versuri, ns merit s
mai amintim cel putin alte cteva poezii care,
n opinia noastr, constituie niste texte valo-
roase, despre care suntem convinsi c se va
mai vorbi: ora mslinului slbatec, od bu-
curiei, unde se iubir plopii, n ochiul pe-
telui, destrmuriri .a. Consider c volumul
de versuri Fata mrii aduce o poezie care
lipsea n spatiul liricii romnesti actuale, prin
echilibrul dintre starea poetic si expresivi-
tate, prin dozarea ambiguittii, alternarea
dintre lirism si conceptualizare poetic, prin
originalitatea viziunii asupra unui spatiu poe-
tic inepuizabil.
George IONI}~
execu(ie public
aduceti aligatorii s-mi sfsie carnea
aceast carne infestat cu atta dragoste
s nu mai ridice nimeni piatra
nimeni s nu plece capul rusinat
tu caut poemul nostru scris pe frunza-acum uscat
Irmiteaz-o
mprsti-o n vntul toamnei
si clipa asta de noapte
pentru ca sufletul meu
s nu-si gseasc locul
mereu s te caute
mereu
o alt norm
n noaptea asta alb am ucis
toate psrile
si zborul lor
am strivit florile
pngrindu-le culoarea
si Te-am rugat pe Tine Doamne
s schimbi aceast norm
s nu mai fiu proscrisul alungat cu pietre
s pot privi n ochi iar lumea
dar ruga mi-a fost surd
cci ce e scris asa rmne
Tu n-ai putut dect att s faci
ai lcrimat cu mine
... yi pentru tine
cititorule
nu-mi mai spune uneori
c versurile mele ti-au plcut
tu trebuie s stii doar att
cineva a lcrimat si pentru tine
extaz
n-am crezut vreodat c iarba
poate fi asa de albastr
cerul senin de un verde crud
c zborul psrilor coboar att de jos
nct poti s-l atingi si trilul lor devine soapte
si vntul se ncurc prin suvitele tale blonde
acoperindu-ti ochii cu ultima lui adiere
odihnindu-ti privirea cnd albastr cnd verde
c zmbetul tu poate alunga toat tristetea lumii
punnd n loc un strop de fericire
n clipa asta-n care se comprim
minute
ore
ani
si-atta viat
si timpul nu mai e timp n eternitate
ai putea s ytii vreodat
ai putea s stii vreodat ct am iubit
sau ct am urt n aceast clip
ct am plns cnd am privit
culoarea unei flori asternut
parc peste inima mea
sau ct de mult mi s-au deschis porii
ca s ncap toat muzica lui
Pink Floyd
Emerson Lake & Palmer
John Lennon
vei putea s stii vreodat
dorin(
as vrea s te duc undeva departe
unde iarba e cnd verde
cnd albastr
si cerul e uneori albastru
alteori verde
unde fluturii zboar tot timpul
si florile nfloresc
chiar si cele de mr
Ir s rodeasc vreodat
as vrea s te duc acolo
unde clipa bate infinit
s te pot respira
tu s-mi mprumuti aripa ta
s putem zbura amndoi
ntr-o singur btaie de inim
iar eu s m privesc n ochi fr s m vd
Ir s-mi fie team
rnit, umbra mea
rnit
umbra mea
se mprstie
peste zpada
imaculat
nltnd nmeti
de uitare
n care iglu
s te mai caut
fata morgana?...
32
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul II, nr. 9(13)/2011
Obryii
nu-mi am obrsia-n vulcanii-acestei lumi
de carne preaflmnd si nebuni!
din lumea Frumusetii-am asfintit
Iubirea-i raza care m-a urzit...
cu ct aici mai ltrtori sunt cinii
cu-att m-nalt spre astrele preasfinte:
hoiturile mputite si strinii
mi-alung sufletul din fraze si cuvinte!
pleca-voi de aici ca iar s fiu iubit
si s iubesc - cu ngerii-nfrtit:
vreau s respir lumini si Dumnezeu
nu - sufocat - ur s scuip din greu:
m voi topi-ntre duhuri-simfonii
n armonii eroice si vii!
***
Un biet contrabandist
astept s bat clopotul n cer
s se-n clestar desfac nopti barbare
astept ca Marele Bijutier
s fulgere din taine milenare
m-am poticnit de-o pricin a lumii
o coas - rdcinile stelare
le-a retezat din inimi - si strbunii
mi-au sters litera din abecedare
sunt singur fat-n fat cu amurgul
n straiul alb - astept securi s cad:
nu mai sunt inorogii s m vad
voi trece rni prin vmi la Taumaturgul...
...s nu si-o ia n cap un biet contrabandist
s-a pus de straj Raza de-Ametist!
***
Ecouri de lumi
Tmplarul nu mai face case - ori
ferestre - doar
sicrie - si lumea nu mai este dect
un mort fardat
se povestea - cndva - se spunea
cndva: nu se mai spune - nici
povestitorii nu mai triesc - s-au
ngropat n azur - dimpreun cu
povestile lor
e un ecou de lume - pe
care l-au lsat n urm
muntii - nainte de a se
scufunda n amurgul perpetuu
...doar Demonul - nu stie nici el de ce
nu poate dormi: se rsuceste
n neant - de pe o parte pe alta - fosnind
iluzia de
amintire - degeaba
***
treceau femei - dintr-o camer n
alta - rostind poemele
altora: erau att de savante - nct
recitau precum girafele - scandnd
din gt
a trecut - apoi - n vizit - focul
s-si ncerce - pe vietile noastre
norocul: si-a ascuns partea lui
sentimental - ntr-o gleat cu zoaie si
smoal - ceasurile nu mai au paradis - trec
vorbind
prorocind - ca n vis: numrnd sclavii
degetelor
pe plantatia colii de hrtie - mereu ti ies fr
sot - fr
bis - te culci la loc - ndjduind s-ti treac
prin somn
aripi de ceat - versuri mpachetate cu
at - si - ca spectacolul s-si aib seaua si
avntul de drog - l-astepti crispat - pe
directorul de scen - deslat
inorog
o lume n care nimeni nu priveste
Golgota - deci toti se cred - cu
trie - martiri
***
primvara si vara au fost de cenus
cobrele mi-au mprumutat anotimpul lor - din
gus
crtile nu se mai las citite - ci doar
rsfoite febril - de ispite: cnd ceasul noptii
este
deplin - ele si iau aripile la spinare
fl-fl - si trec prin lumina de lumnare
ctre luna de ml
msori mtasea n intervalele dintre o moarte
adevrat si una de-arlechin - si constati c
dinspre niciun rsrit - lebede nu mai vin
este sear - luciul apelor s-a-nglbenit
ti fac semne disperate - fosforescent
stime si frunze - iele si stele - desprinse -
toate - de pe ramuri imaginare - care
niciodat nu s-au vzut - dar te-au tinut n
umbr ca pe un necunoscut
rnile din anii trecuti - acum pufoase dar
cu att mai dureroase - ale
fructelor - ngrsate cu lumin si
jind - prin nori rtcind
din nou sngernd
ti aduc vesti despre o camer mobilat - n
care s-a tolnit - de-o vreme - un
strin - si-ti bea ultimul vin
...Dumnezeu s-a suit pe-o scar - dar
vznd cum s-au asezat lumile si cum
Ir nicio msur - fr umbr de mister si
bun-simt - s-au umflat si-au crescut
se d jos iar
***
Adrian BOTEZ
Era n amurg
era n amurg
cavalerul n negru m astepta la povrnisul
dinspre pdure: era palid si-ncruntat
si-a azvrlit peste mine - mantia
neagr - voind parc - din mine
s nteleag
pentru prima oar - corbul nevzut din
ceruri - a cntat
era n amurg - si deodat - toate frunzele -
cascad de nendurat - s-au prvlit peste
mine - cu ochii deschisi
arztori: era liniste - ca-n nori
cavalerul si-a tras mantia napoi: am rmas
gol - cu luceferi pe umeri si-n frunte - era
ca dup o nuntire de munte
stele multe au ltrat n limba cea uitat a
mea - si m-am prefcut c sunt de acord
nu mai e lume - nu mai ai nume - doar
cavalerul amurgului - venit din Nord
tremur de frig gndurile - un pescrus
rtcit a trecut peste inima mea - si o a
rcit - dar ct de grbit
sun din tamburine - surd - copacii mririi
sun din valuri urmasii ursirii - ba chiar
ursii se iau dup constelatii - si
afl unde mi-e ascuns
odalisca cea tuns
mi-e fric de tiptul pescrusilor - c-l vor
trezi pe mosul din stele - pe moasa-ntre iele
c se vor destepta chiar greul pmntului
si greierele de ametist - si-mi vor cnta
dezacordat - concertul lui
Liszt
scotocesc adnc prin buzunare - dup
lumin: nu gsesc dect orbi nsetati de
lumin - si scnteia
de vin
sunt bucuros de oaspetele pcat - si n fata
lui m-am plecat: am luat ap cu pleoapele
din agheazmatarul lunii
si - fluiernd ceva ce nicicnd n-am nteles
- dar acum am vzut - am plecat
...niciun cavaler n negru - de atunci - nu
m-a mai cutat - ori - sub pdure - asteptat
- nici ncruntat - nici nencruntat: si
doar attea amurguri - de atunci pn
la noapte - n fntni - au
scptat...
***
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
33
Anul II, nr. 9(13)/2011
Cristian Petru B~LAN
(Chicago, SUA)
- Si va s zic voi n-ati vrut s v nchinati
dumnezeilor mei si chipului de aur nltat de
mine n locul acesta...
- Nu vrem si nu putem, mprate, i rspun-
ser cei trei tineri evrei din din fata lui, care-l
priveau fr fric drept n ochi, desi au fost a-
dusi legati naintea mpratului de ctre oame-
nii de gard care stteau toti cu spadele trase.
mpratul Nabucodonosor al Babilonului
(Nabucadnetar, cum i ziceau localnicii si e-
vreii) sttea pe un tron luxos de aur, mng-
indu-si nervos barba neagr si ncretit, scru-
tndu-i sfidtor cu privirea pe cei trei. Nimeni
nu ndrznise pn acum s-l nfrunte cu at-
ta curaj si dispret. Asa ceva nu i se mai ntm-
plase si l fcea acum s turbeze. Toti supusii
tremurau temtori n fata lui si-l respectau
adnc, nu att pentru ntelepciunea pe care
zicea c o posed, ct mai ales pentru pedep-
sele aspre si nstrusnice inventate de el si
puse n practic pe tot ntinsul mprtiei sale
ce-o tinea n fru cu deplin strsnicie.
Una din cele mai diabolice schingiuiri a-
plicate condamnatilor la moarte era pedeapsa
aruncrii lor ntr-un cuptor mare, ncins, s-
pat ca o groap larg n pmnt, asemntor
cuptoarelor de fcut var, pe care dup ce-l
nrosea bine, i arunca pe cei nesupusi nl-
untru unde pe dat se prefceau toti ntr-un
pumn de cenus.
Preotii care slujeau pe idolii Babilonului
l-au sftuit pe mprat s ridice un monu-
ment nchinat zeului Marduk, divinitate su-
prem a panteonului babilonian. n acest
scop, n valea Dura, Nabucodonosor a ordo-
nat s se toarne o statuie de aur masiv care,
n mare msur, i semna destul de bine chi-
pului su. Statuia o ridicase pe un soclu nalt
n mijlocul unei piete deschise larg si avea
saizeci de coti n nltime si sase n ltime.
Ziua de nastere a mpratului a fost aleas
ca o zi a inaugurrii monumentului pentru
care se pregtise un ceremonial fastuos cum
nu se mai vzuse pn atunci. Preotii pgni
au sfintit chipul de aur al zeului stropindu-
l cu vin si snge de tauri tineri, arznd grmezi
Cuptorul lui Nabucodonosor
- Povestire biblic -
de mirodenii la picioarele statuii. Sute de mii
de oameni - babilonieni, asirieni, caldeeni,
evrei, greci s.a. - au fost adusi s asiste la
inaugurare si s se nchine zeului.
La semnalul a zeci de tobe, a unei trmbite
lungi, a unui caval, a unei harpe, a unei alute
si a tot felul de alte instrumente, toti cei de
fat - inclusiv preotii pgni - au fost obligati
s cad cu fetele la pmnt naintea chipului
uman turnat n aur. nsusi mpratul a fcut o
plecciune adnc n dreptul lui Marduk.
Numai trei tineri vnjosi, care stteau ceva
mai departe de monument, au rmas nemis-
cati n picioare, tinnd bratele ncrucisate,
plini de demnitate si privind cu scrb la mul-
timea aceasta prosternat care a rmas ca o
turm de vite lungite la pmnt, stnd asa mi-
nute ntregi. De fapt, adusi ca martori la spec-
tacolul acesta grotesc erau nu trei, ci patru
tineri, numai c cel de-al patrulea, Daniel-
Belsatar, se afla mult mai departe, ntr-un loc
izolat ntre tufe, unde nu-l putea vedea ni-
meni, privind cu acelasi dispret de la distant
desfsurarea acestui ceremonial pgn, stu-
pid si insulttor pentru orice fiint omeneasc.
Cei trei tineri iudei fuseser ns urmriti
si zriti de mai multi slujitori caldeeni care, la
sfrsitul ceremoniei, i-au prt de grab mp-
ratului care, auzind acest lucru, a ordonat s
fie imediat arestati si adusi legati n fata lui.
Se stia ce va urma. Mniindu-se foarte, Nabu-
codonosor i-a chemat furios sub umbra sta-
tuii unde sttea pe tronul de aur, n timp ce
niste sclavi i fceau vnt si-l rcoreau cu ra-
muri late de palmier.
- Refuzul vostru este semn ru, ridic to-
nul mpratul. Chiar ru de tot!... Si nu pentru
mine, ci pentru voi! Au n-ati putut s faceti
tot ce-au fcut ceilalti? Nu vreti s v supu-
neti ca ei? Doar vzurti c tot poporul acesta
cuminte, mpreun cu mine n frunte, am dat
cinstire marelui Marduk care este Copilul
Soarelui, cel cu cincizeci de nume sfinte:
Addu - stpnul norilor; Aga-ku, domnul des-
cntecului care nvie mortii; Agil-ma, crea-
torul pmntului si al cerului; Ara-nunna,
sfetnicul zeului apelor Eea; Asha-ru, organi-
zatorul destinelor, zeul magiei; Lugal-ab-du-
gur, domnul cel vesnic; Tutu, nnoitorul zei-
lor; Zulummu, atotputernicul inegalabil... Uite
ce puteri mari are el! Iar voi? Hm! Dar ce tot
vi le spun eu vou, c le stiti mai bine dect
mine!? Nu m ndoiesc c deja voi stiti cu
sigurant puterile zeului nostru Marduk, fi-
indc sunteti destul de ntelepti. Din tot Ieru-
salimul vostru pe care eu, marele mprat, vi
l-am clcat cu fal n picioare transformndu-
l n ruine vesnice, dup ce v-am luat aproape
tot poporul ca robi, trndu-l cu sila dup
mine pn aici n marele Babilon ca s-mi
slujeasc cu fric, din acesti robi nemernici,
eu am decis s aleg patru tineri falnici - pe
cei mai ntelepti dintre voi evreii, pe care i-
am tinut pe lng mine - adic pe voi! Pe voi
trei: pe tine, Hannania, cruia ti-am dat nume
de-al nostru si ti-am zis Sadrak; pe tine, Mi-
sael, cruia ti-am zis Mesac; pe tine, Azaria,
cruia ti-am zis Abed-Nego, dar si pe Daniel,
proorocul meu prea onorat de noi, cruia i-
am zis Belsatar, aproape cum l-am numit pe
fiul meu. Chiar m ntreb pe unde o fi umblnd
acest Daniel n clipele acestea importante,
de nu-i cu voi aici... Au nu vzurti oare ct
onoare v-am fcut? Stiti prea bine c pe voi
v-am pretuit ntotdeauna ca pe niste oameni
nvtati ce sunteti si cu toate c apartineti
iudeilor care m ursc de moarte din cauz
c i-am cucerit si njosit, iat, eu v-am dat
dregtoriile cele mai de seam, pe care nu le-
am ncredintat nici mcar nvtatilor din po-
porul meu, cci si eu am destui oameni n-
telepti si as fi putut s-mi aleg sftuitori dintre
ei. Dar v-am ales cu drag pe voi... Iar voi? Voi
asa m rspltiti pe mine? Asa mi rspltiti
voi buntatea, grija ce v-o port si asa mi rs-
pundeti: cu sfidare? O, asta nu o voi putea
trece usor... Este prea mult. Prea mult! rcni
el. Daniel-Belsatar m-a fcut s cred putin n
Dumnezeul vostru Iehova, pe care n parte
vi-L respect. Si v-am respectat si pe voi...
Atunci pentru ce v ncptnati si nu vreti
34
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
toti trei s v nchinati dumnezeului meu c-
ruia eu i-am nltat n acest loc un chip mi-
nunat de aur unde locuieste chiar sufletul
lui? nadins oare, Sadrak, Mesac si Abed-
Nego, refuzati s slujiti dumnezeilor mei si
nu v nchinati chipului de aur, pe care l-am
nltat aici? Ce ru v-a fcut el vou? Ce ru?
Spuneti! De ce nu vorbiti? Nerecunoscto-
rilor! Dar iat: pentru c m-ati slujit bine pn
acum, pentru c v-am pretuit, eu v mai dau
o sans... De aceea, acum fiti gata, c-am s
v pun la o ultim ncercare... n clipa cnd
veti auzi sunetul instrumentelor, s v arun-
cati cu fata la pmnt si s v nchinati chipu-
lui mret pe care l-am fcut; iar dac nu v
veti nchina lui, atunci veti fi aruncati pe dat
n mijlocul unui cuptor aprins! Si care va fi
oare dumnezeul acela care v va mai putea
scoate vreodat din mna mea?
Rostind aceste vorbe cu ochii rosii de
mnie si cu pumnii strnsi, Nabucodonosor
Icu un pas ameninttor spre cei trei. mp-
ratul tremura nervos din tot corpul si scoase
cu o miscare fulgertoare sabia din teaca de
aur cu rubine. Cei trei dregtori evrei l pri-
veau calmi, cu zmbete abia retinute.
- Noi n-avem nevoie s-ti rspundem la
cele de mai sus, a zis Sadrak, cu glas potolit.
- O, mprate, continu Mesac, ascult-
ne: afl c Dumnezeul nostru, cruia i slujim,
poate s ne scoat din cuptorul tu aprins.
Te asigurm c El ne va scoate neatinsi si
din mna ta, dac meritm...
- Si chiar dac nu ne va scoate, a completat
Abed-Nego, s stie mria ta c noi tot nu
vom sluji dumnezeilor ti si nici nu ne vom
nchina chipului de aur pe care l-ai nltat!
- Asa? url mpratul cu niste priviri tur-
bate. Si adresndu-se grzilor narmate si slu-
jitorilor de lng el, porunci: ncingeti imediat
cuptorul, de sapte ori mai mult, pn ce se
va nrosi bine - si la foc cu ei!
Apoi le ntoarse cu ur spatele celor trei.
Avea fata umplut de mnie. si bg cu mis-
cri bjbite sabia n teac, dup care a po-
runcit unora din cei mai voinici stratioti din
ostirea lui s-i lege pe rzvrtiti si s-i ndrep-
te spre gura cuptorului aprins aflat lng
unul din zidurile cettii. Acolo ardea perma-
nent un foc mare n care zilnic erau aruncati
toti nesupusii.
Condamnatii, nsotiti de o gard nume-
roas, au fost legati cu cmsile, mantalele
si celelalte haine ale lor, apoi au fost mnati
toti trei spre gura unui cuptor urias. Se apro-
piau de el tcuti, cu pasi mici. Din cosul lui
ieseau trmbe de fum albstrui. Intrarea n
cuptor era ca o bort joas, neobisnuit de
larg. Acolo li s-a fcut deodat vnt celor
trei condamnati. Ei au alunecat pe o pant si
au disprut n marea de flcri orbitoare care
preau s-i mistuie.
Nabucodonosor nu s-a grbit s intre n
palat si, rzgndindu-se, a chemat pe purt-
torii unei lectici, dup care s-a urcat n ea
cerndu-le purttorilor acesteia s o apuce
spre directia cuptorului unde, la ceva distant
de foc, se oprir. Cine i-ar fi privit atunci fata
mpratului care si schimbase deodat cu-
loarea, ar fi crezut c parc ar fi regretat c s-
a grbit s-i pedepseasc att de aspru pe
cei trei dregtori, mai ales c, pn atunci, ei
i fuseser totusi de mare folos, fiindc l-au
slujit cu destul supusenie. Dar ordinul luat
cu atta ndrjire fusese deja ndeplinit. To-
tusi urmrile acestui tip de executie, ntr-o
asemenea zi festiv, au fost cu totul si cu to-
tul neasteptate iar porunca mpratului de a-
i nteti arderea, de a suprancrca pn la re-
fuz cuptorul, a avut niste urmri neplcute.
nc de la nceput, vlvtile focului au trans-
format cu repeziciune cuptorul ntr-un ade-
vrat iad, care duduia neobisnuit de ncins,
nct limbile focului s-au lungit ca niciodat
de mult, dansnd ameninttoare spre aerul
din afar. Drept urmare, dogoarea ucigtoare
si gazele fierbinti scpate n jur au ucis prin
surprindere pe toti cei din garda condamna-
tilor atunci cnd acestia i-au mbrncit pe
Sadrak, Mesac si Abed-Nego n foc. Cei trei
au ajuns drept n mijlocul vlvtilor...
mpratul care, de la nu prea mare dis-
tant, privea curios acest spectacol nfior-
tor, se ridic ncet n picioare din lectica lui
purtat de patru sclavi, fcu ochii din ce n
ce mai mari si strig nedumerit:
- N-am aruncat noi oare n mijlocul focului
pe cei trei oameni legati? Atunci ce caut
oare patru siluete n cuptor, fiindc eu vd
bine c sunt patru oameni umblnd slobozi,
nepstori si nevtmati prin mijlocul vlv-
tilor. Iar chipul celui de al patrulea seamn
cu al unui fiu de dumnezei. Oare ce se ntm-
pl acolo?
- Chiar asa este, mprate, se auzi deodat
vocea vesel a lui Daniel care apru fr s-
l bage nimeni n seam lng lectica lui Nabu-
codonosor. Al patrulea este un nger al Dom-
nului care ti va dovedi c Dumnezeul nostru
este Domnul cel adevrat, nu idolii ti de
aur, si c mpotriva vointei Lui nu-i poate sta
nici un mprat!
Tremurnd de spaim, Nabucodonosor
se apropie mai mult de locul unde era cuptorul
si, punnd minile plnie la gur, strig cu
glasul tremurnd:
- Sadrak, Mesac si Abed-Nego, slujitorii
Dumnezeului Celui Preanalt, iesiti afar si
veniti ncoace...
Spre uimirea celor de fat, nu si a lui
Daniel, cei trei iesir zmbind din cuptor
afar, vii si nevtmati. Mai mult, hainele le
rmseser neschimbate; nici un miros de
fum nu se prinseser de ei si nici mcar un fir
de pr nu li s-a prlit de pe capetele lor des-
coperite. Ba chiar aveau un miros plcut, ca
de flori... Atunci Nabucodonosor si-a plecat
capul n fata lor, a ridicat bratele amndou
spre cer si, cu lacrimi n ochi, a strigat n au-
zul tuturor:
- Binecuvntat s fie Dumnezeul lui Sa-
drak, Mesac si Abed-Nego, care a trimis pe
ngerul Su si a izbvit pe acesti slujitori mi-
nunati care s-au ncrezut n El, prefernd s
ncalce porunca mpratului si s-si sacrifice
mai degrab trupurile lor dect s slujeasc
si s se nchine altui dumnezeu dect Dumne-
zeului lor! De aceea, eu izvodesc tuturor o
porunc: Orice popor, trib sau limb care
va gri cuvnt de defimare a Dumnezeului
lui Sadrak, Mesac si Abed-Nego, va fi fcut
bucti iar casa lui va fi prefcut ntr-un mor-
man de moloz, dac va vorbi contra Lui, pen-
tru c nu exist alt Dumnezeu care s izb-
veasc pe oameni cum i izbveste El!
Dup aceea, mpratul i-a reasezat n sluj-
bele lor n tinutul Babilonului pe cei trei eroi
si, n plus, i-a nzestrat cu vrednicia de a cr-
mui peste toti iudeii care se aflau n acel timp
n Imperiul Babilonian, insuflndu-le speran-
ta c se apropie ziua cnd se vor ntoarce li-
beri n tara lor de unde fuseser adusi ca robi. F
l
o
r
i
n

M

c
e
y
a
n
u

-
F
l
o
r
i

d
e

c

m
p
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
35
Anul II, nr. 9(13)/2011
n Gura Foametei este un
document cutremurtor pe care
ar trebui s-l citeasc orice Ro-
mn dornic s-si cunoasc tara,
neamul, si istoria... Cnd s-a pro-
pus s publicam aceast carte
zguduitoare pe care confratii
nostri occidentalizati din tar au
refuzat-o, am avut unele rezerve.
Acum mi dau seama ns c prin
tiprirea ei am contribuit, foarte
putin e adevrat, la restabilirea
adevrului; la iluminarea perioa-
dei de exterminare prin care au
trecut fratii nostri Basarabeni
imediat dup rzboi. Felicitri
doamnei Flori Blnescu, sufletul
acestui proiect, si omagii postu-
me autorului, care a miglit ani
de zile s strng amintirile victi-
melor si s le astearn pe hrtie...
n anii80, cnd am publicat
n Statele Unite cartea Bessara-
bia si Bukovina, am tras conclu-
zia c din statisticile oficiale So-
vietice n anii imediat post-belici
lipseau numai n Republica
Moldova cel putin 200 de mii de
oameni. Pentru Bucovina de
Nord, precum si nordul si sudul
Basarabiei, anexate n mod ar-
Nicolae DIMA
(SUA)
_n Gura Foametei
1
de Alexei Vakulovski
1
Institutul National pentru
Studiul Totalitarismului,
Bucuresti, 2011, 240 pagini
bitrar la Ucraina si unde Ucrai-
nienii s-au purtat uneori chiar mai
mrsav dect Rusii, nu aveam
date statistice. Numai Dumnezeu
stie cti Romni au fost exter-
minati n acele regiuni! Apoi,
cnd, n 1989, am ajuns la Chisi-
nu si am ntlnit supravietuitorii
genocidului, mi s-a spus c dup
calculele lor circa un milion de
Basarabeni au fost deportati,
executati, ori au murit de foa-
me. Am avut ndoieli atunci asu-
pra unei asemenea cifre pentru
c mi lipseau dovezile. Alexei Va-
kulovski m-a convins ns de
dincolo de mormnt c cifra nu
este exagerat. Rusii, comunistii,
alogenii Sovietici si cozile lor de
topor din Basarabia si Bucovina
au exterminat ntr-adevr un sfert
din populatia romaneasc ocu-
pat n 1940 si reanexat n 1944.
Cartea n Gura Foametei
este o colectie de mrturii ale su-
pravietuitorilor din satul auto-
rului, Antonesti, fiinte umane care
n timpul foametei din 1946-1947
erau n vrst de 6 pn la 14 ani.
Un lucru foarte important trebuie
precizat de la nceput pentru c
nu reiese din lectura mrturiilor.
Tranii rmasi la sate n Basa-
rabia n 1944 erau cu precdere
sraci si cu putin stiint de car-
te. Intelectualii, oamenii nstriti,
cei cu sentimente romnesti bine
cunoscute, fuseser deja arestati,
mpuscati, ori deportati n Sibe-
ria nc din 1940. Fratele Paul
Goma descrie foarte bine n crtile
sale acele timpuri ngrozitor de
negre. Acum venise rndul oa-
menilor de rnd s fie exterminati.
Iat ce mrturiseste Vasile Gaidau
la btrnete, si care la vremea
foametei avea doar opt ani...
Foametea a fost foarte bine
pus la cale... acum mi dau seama
de asta... a fost organizat. Au
vrut stalinistii s ne mture de
pe fata pmntului. Eu, atunci,
n plin foamete, am rmas fr
tat, la sase ani, iar la sapte ani si
jumtate am rmas si fr mam...
Se ducea fratele Mihai, nscut n
1932, la balt, sprgea gheata, a-
duna scoici, papur, le prefceam
n turte si le mncam. Eram patru
frati... Cum se vede, s-a gndit ci-
neva c rzboiul i-a ucis pe putini
dintr-ai nostri si s-au gndit ani-
malele s nscoceasc alt rzboi,
cel al foametei... A murit sora lui
tata, a murit cumnatul lui tata, a
murit mtusa Olimpia, a murit
mtusa Irina... Au murit mai multi.
Era mare foamete (pagina 215)...
Cei informati despre foame-
tea din Ucraina din anii 30 reg-
sesc n Basarabia toate elemen-
tele bestiale ale genocidului. Ac-
tivistii de partid, majoritatea ve-
netici de prin alte prti, si cozile
lor de topor locale, confiscau tot
ce agoniseser tranii din putina
recolt a anului 1946... Ba, mai
mult, deseori i ntrebau pe trani
dac sunt Rusi sau Romni,
tratndu-i pe Romni cu deose-
bit brutalitate... Mturau podu-
rile bietilor oameni de ultimele
grunte; sprgeau zidurile case-
lor n cutarea alimentelor ascun-
se, gureau pmntul peste tot
s gseasc ceea ce doseau t-
ranii. Din cei care ascunseser
ceva alimente pentru copii, multi
au fost arestati, condamnati si tri-
misi n Siberia. Consecintele au
fost macabre... Au mncat oame-
nii tot ce se putea ingera pentru
a supravietui. Gavril Bnaru avea
opt ani, dar si aduce bine amin-
te: n 1946 a murit un frate de al
tatlui meu. Sidor Bnaru l che-
ma. El, sracul, neavnd ce mn-
ca s-a dus n balt dup papur,
dup rdcini de stuf, le-a adus
acas, a ncropit din rdcinile
acelea un soi de mncare si si-a
amgit foamea. N-a rbdat un-
chiul Sidor s usuce rdcinile,
s le rsneasc si s coac turta
din ele. El el-a fiert si le-a mncat
asa, verzi nc, necoapte. Le-a
mncat, s-a umflat si a murit.
(pagina 211)
Cosma Munteanu, nscut n
1936, red urmtoarele, la pagina
181: ntr-o vreme, vznd c nu
avem cu ce amgi stomacul, am
splat opincile si mama le-a pus
n sob, la copt. Cnd le-a scos
din cuptor, mai nu am lesinat de
mirosul lor plcut. Ne bteam cu
sora mea pe ele. Cnd am mncat
opincile, am dat-o pe cizme, pe
pantofi, pe sandale... Umblam cu
sora mea Tecla prin pod s cu-
tm vreo bucat de opinc.... n
continuare, tot el povesteste:
,Tin minte, a venit la noi mama
mamei mele, adic bunica mea.
Nu avea ce mnca. Nici noi nu
aveam ce mnca. Am culcat-o pe
un pat lng sob. S fie mcar
cald. Iar dimineata am gsit-o
moart. (p. 183)
Este greu de spus cti oameni
au murit, dar sunt convins ca au
murit probabil un sfert din locu-
itori. Si s-au nregistrat chiar si
cazuri de canibalism... La noi n
sat oamenii, ca s nu moar de
foame, au mncat si coaj de co-
pac, si iarb, si miez de rsarit,
si papur, si cini, si mate, si cio-
roi, si scoici, si sobolani, dar mul-
tumim, nici un caz nu a fost s-si
mnnce popriii copii, afirm V.
Gaidu... La Purcari ns, ca s
se salveze, dou femei au hotrt
s-si mnnce copiii. Au mncat
un copil iar cnd urma s-l taie
pe al doilea, mama lui n-a vrut
s-l ucid... Femeia aceea care si-
a mncat propriul ei copil a fost
pedepsit si s-a ntors din lagr
36
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
cu o fat luat de suflet (p. 140)...
Aflam din carte c au fost de ase-
menea cazuri de mame cu mai
multi copii care au ales s-i sac-
rifice pe cei mici pentru a-i salva
de la pieire pe cei mai mrisori
(Maria Chirilov, pagina 165).
Cei morti de foame erau ridi-
cati cnd se putea de cei care mai
aveau putina vlag si erau arun-
cati n gropi comune. Unele vic-
time au fost ngropate de vii, iar
un brbat a reusit s rzbat de
sub maldrul de cadavre unde
fusese aruncat si s revin aca-
s... Femeia lui Toderic Sptaru
lesinase, nu murise. Cnd au pus-
o n groap, ea nc da din mini
si din picioare... Au pus alte tru-
puri deasupra si au dat trn
peste ei... Martora Valentina reda
la pagina 200 cum a nviat tatl
ei, cruia i spuneau taca: Taca
a mncat turte din lobod si s-a
umflat. L-au dus si l-au lsat sub
gardul cimitirului. Nu mai aveau
putere s-i sape groapa... Dar el,
pe la o vreme, si-a revenit, n-a vrut
sa rmn cu mortii. Oamenii care
triau lng cimitir au observat
c taca se zbuciuma, ca vrea s
se ridice. L-au luat la casa lor apoi
i-au chemat pe ai nostri... A cres-
cut tata zece copii...
Am ncercat s subliniez c-
teva paragrafe pentru a le utiliza
n aceast recenzie, dar m-am tre-
zit subliniind trei sferturi din car-
te. Iat totusi un gnd de btr-
nete al Feodosiei Chitic: Am fost
sapte copii cndva, dar am rmas
numai eu, una. Mi-e dor de ei.
Uneori m cheam prin somn, eu
m trezesc si plng. Unde sunteti
mam si tat, surorilor Maria, Gra-
china, Dusea? Unde sunteti fra-
tilor Simion, Anton si Vasile? Scot
fotografiile lor si vorbesc cu ei,
si vorbesc pn m satur (p. 62).
Descoperi n lectura crtii ca-
zuri frumoase de omenie, cazuri
de slbticie inuman, cazuri de
tragedie grotesc si gnduri de
ntelepciune. Iat ce afirma Iacob
Mestesug n anii relativ buni din
urm, adic prin anii80, cnd au
fost culese aceste marturii: Tare
scump a fost mama noastr. Era
numai inim. Ne nvta numai de
bine. Am fost crescuti noi cu n-
vttura printilor, dar nu prea
am avut noroc n viat. Acum vd
c cei hoti si porcosi s la putere,
ei taie si spnzur (pagina 196).
Asa a fost nceputul ocupa-
tiei Sovietice n Basarabia! Asa a
fost comunismul! Aceasta a fost
omenia Rusului si a omului
international pe care l-a creat
marxismul. Si cnd te gndesti c
si azi Moscova si Rusii din Mol-
dova, mpreun cu cozile lor de
topor, regret acele timpuri... n
ce priveste situatia Romnilor din
sudul Basarabiei anexat de
Ucraina, n aceste zile autorittile
soviniste locale umbl s con-
fiste povestea Capra cu Trei Iezi
de Ion Creang, pe motiv c ar
reprezenta imperialismul Rom-
nesc. Iar biserica Romneasc
recent construit la Hagi Curda
este amenintat de Cazaci...
n opinia mea, cartea n Gura
Foametei ar trebui reeditat n
mii si mii de exemplare si trecut
pe lista crtilor obligatorii pentru
toti elevii si studentii. O eventu-
al nou editie ar trebui s aib o
not explicativ ceva mai ampl
cu contextul socio-istoric si poli-
tic al tragediei; o list de cuvinte
regionale pe care unii cititori nu
le cunosc; si eventual o hart a
zonei din sudul Basarabiei la
care se refera mrturiile.
Sub numele de LIBRIS NEAMT, ntre 1 si 4 septembrie a.c., a
avut loc la Piatra-Neamt un trg de carte organizat de Consiliul jude-
tean Neamt, Societatea Scriitorilor din jud. Neamt si Camera de Comert
si Industrie Neamt. A fost preluat o activitate mai veche, de prin
anii 70, Salonul de carte, amplificat cu activitatea de vnzare a
crtii de unele edituri si librrii, precum si mai multe lansri de crti.
De fapt, lansarea crtilor a constituit punctul forte al manifestrii, c
vnzarea, din cte am observat si am aflat de la unii retaileri, a fost n
ton cu sintagma. nainte, nainte de Revolutie (?!), erau putine crti
si multi cumprtori, azi sunt multe crti si putini cumprtori. O alt
asertiu-ne ar fi, exprimat si de Trgul de carte, c nainte erau putini
scriitori si multi cititori, acum sunt multi scriitori si putini cititori.
Acestea sunt alte aspecte ale reformei culturale din Romnia
mileniului trei.
O prezent insolit, nu att prin existent, ct mai ales prin ma-
nifestare a fost a poetului Mircea Dinescu. Etalarea sa a dezvluit
publicului potente noi de manifestare, de comunicare. Ghidndu-m
dup un dicton al unui mare filosof, de fapt m-am dus la Trg pentru
a vedea cum se exprim actorii (actori = autori de crti) inclusi n
program si nu pentru ideile ce le vor spune, fiind saturat de ele. n ce
a constat ineditul, cel putin pentru mine, si poate si pentru pietreni.
Mircea Dinescu a cntat, a recitat din volumul propriu Femeile din
secolul trecut. A avut o reprezentatie actoriceasc, cu cuvinte pican-
te, numite chiar de el porcoase, aplaudate de un public elevat -
medici, profesori, ingineri, activisti de cultur, plebea scriitoriceasc
nemtean.
A doua zi, o simpatic doamn, care pn mai ieri se ddea n
vnt pentru poetica dinescian, era amrt pentru gestul pe care l-
a fcut de a cumpra cartea amintit a moierului Dinescu. Biata
doamn, a crei pensie lunar nu atinge zece sute, regreta pentru cei
treizeci de lei dati (aruncati, zicea dumneaei) pe carte, si-mi mrturisea
c-i este rusine de sine nssi s citeasc asemenea versuri.
Revolutionarul care se fcea c munceste a adus si o alt noutate
n vnzarea propriilor crti. Sticle cu vin Dinescu (vin fcut n pro-
pria cram) au fost etichetate cu poezii marca, desigur, Dinescu.
Dou asemenea sticle de trei sferturi, una cu vin rosu si una cu vin
alb, plus o carte si un CD cu cntece pe versuri din opul amintit le
distribuia la pretul de una sut lei, un milion, n expresie veche. Si s-
au cumprat binisor.
Au existat si crcotasi. Unii au zis c este zgrcit, c desi si-a
Icut si o nou faim, c a fcut bani frumosi, n-a servit gloata mcar
Emil BUCURE{TEANU
T@rg de carte
la
Piatra-Neam]
continuare n pag. 57 Florin Mceyanu - Lirism
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
37
Anul II, nr. 9(13)/2011
Ion PACHIA TATOMIRESCU
(Din volumul Elegii din Era Arheopterix,
Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011)
Rosteyte-te, vrcolac!
Eminescu i-a vzut adeseori
pe-acei oameni-fant,
alctuiti din antimaterie,
heiniznd voios la lun,
dar cu non-cuvinte,
cu necuvinte-baionete-atrnnd n bru
ns, de douzeci de ani,
pe-acesti oameni-fant,
pe-acesti galactici mancurti,
eu i vd si ca hiene-vrcolaci,
sfrtecnd exact Luna-Patrie
ce-i Sfnta Limb Pelasgo-Dac,
una si-aceeasi cu Sfnta Limb Valah,
Ir ntrerupere
Si tot fr-ntrerupere, anatemizez
toti mancurtii din Patrie,
nfsor toti oamenii-fant
ntr-al blestemului nvod,
cu verb nspicat-rspicat:
Rostiti-v si rostuiti-v,
voi, vrcolaci-fant,
voi, vrcolaci-mancurti,
duceti-v-nvrtindu-v, roindu-v
pe toate-ncretiturile Genunii, desigur,
nu n preajma Daciei mele de Lun-Plin:
nu-mi amenintati lumina-Patrie,
c m-nfurii
si v fac mitul tndri!
Cu vocale-arznd n steme
Iesi-va-mai dintre stele,
s mai mngie acele
sfinte pntece de-ulcele,
sfinte cntece de-ulcele
smltuite, filomele,
mna mea ce-a scris poeme
cu vocale-arznd n steme,
mna mea ce-a scris cu crini
si-a dat jos coroane, spini,
mna-mi care-a pus La Vii
lan cu maci de ciocrlii,
cnd la Tine, n pronaos,
suier un tren de haos!
n somnul real, nu-n somnul din imn
n acest miez de noapte,
n acest debut de mrtisor
al anului 2009, de la Iisus Hristos,
si-ntr-al 7517-lea, de la Facerea Lumii,
n ochioasa fat a humii,
cnd apele-nceteaz s mai curg
aproape zece secunde,
ct Zna-Primvar
si mbrac rochia de zpad,
cu irepresibilii-i ghiocei,
pot s intru n somnul real,
nu-n somnul din imn,
cci poemul meu porneste
pe vile Genunii si le-albeste
n toate punctele cardinale-ale fiintei,
mai mult, ori mai putin pudrat,
sau fardat cosmic,
n armoniile gamei celeste a izvoarelor,
n sinesteziile
deltelor fundamentale,
cu vltuci de moruni,
cu nori de egrete,
ori cu tezaure de flcri
pentru merele de-aur
Despre o neliniyte a dreptului de autor
Iisus Hristos a fcut Constelatia Lirei:
ct este dreptul de autor,
domnule Prim-Ministru-al-Coasei?
Sfntul Duh a fcut cereasca bolt de ametist,
de care stau agtate
retelele de wolfram ale stelelor:
ct este dreptul de autor,
domnule Prim-Ministru-al-Nicovalei?
Dumnezeu a mai fcut o droaie de galaxii
pe lng Calea Lactee:
sti-vei vreodat ct este dreptul de autor,
domnule Prim-Ministru-al-Ciocanului-de-Silex?
Inventat-ai mpotriva Stiintei si Artei
virusul cel mai recent Ahayunuenunu:
ct ti-este dreptul de autor,
domnule Prim-Ministru-al-Vii-Genunii?
Dac oper n-ai, iarba anticreatiei te paste,
domnule Prim-Ministru-al-Coasei,
si, de-aceea, ti este foarte usor
s te pronunti asupra dreptului de autor!
Cerbul intr-n sonet
E joi si nimic nu nmugureste,
nimic nu-nfloreste astzi n gura pesterii
nici simbolul de-omt, nici sinestezia
din textul meu cu turturi la streasin,
nici maronia vit de vie din privelistea fiintrii,
nici iedera gri, cameleonul infinit-prelung al zidurilor,
pe care-au nghetat lacrimi tioase
ca luna-n dou coarne, dus-n leagn de mtas
de cerbul intrrii sublime-ntr-un sonet cu cristale
si pur morfologie de februarie,
n modernist-paradoxistul patos lucid
Ca pe foaia-mi de papirus
Ninge mrunt n aceast parte a cosmosului,
ninge cu fluturi sub curcubeul cosmicului suflet
ca si sub fruntea mea de ianuarie,
ca si sub ochii mei de culoarea inimii de nuc,
ori, mai degrab, ca pe foaia-mi de papirus,
unde-ncolteste solemn si nalt
semnificantul meu de jar,
n certitudine peren, de furar
naripat de vulturi-triftongi
Cltor n munti, omul,
cltor nencetat, din munti, rul
Poetu-i naripat de vulturi-triftongi si se bucur
cu temeinicit rost, n plaiul rului de munte
Poetu-i nsetat de privighetori si se bucur
cu temeinicit rost, n seara rului
Poetu-i imitat de ciocrlii si se bucur
n dimineata rului, printre grnele oarzne
38
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul II, nr. 9(13)/2011
C#r]i primite
la redac]ie
Ion Lazr da Coza - Apusul
ngerilor, Ed. Armonii
Culturale, Vrancea, 2011
Violetta Petre - Pianina
violet, Ed. PIM, Iasi, 2010
Violetta Petre - Dincolo de cer,
Ed. PIM, Iasi, 2010
descrie iubirea lui pentru Mari-
anty: ...i trage scaunul mai
aproape. mi aeaz o mn pe
umr, cutndu-mi privirea. Pen-
tru ochii ei calzi, numai speran-
t i vis, a fi n stare s ucid, s
topesc lumea i s o atern n ti-
pare asemeni fiintei ei, ba, nc
un Dumnezeu a ndrzni s-i cer
universului, unul numai pentru
ea, s aib doi, ca nimeni altci-
neva pe pmnt (p. 105).
Marianty, chiar de la o vrst
fraged, are o viziune cu totul a-
parte, superioar, fat de lume,
fat de viat. Necunoscutul i
strneste curiozitate, neliniste, ti-
nndu-i aprins tot timpul senti-
mentul de visare, de cutare, de
cunoastere. Spune-mi despre
mult mai multele alea, acum - i
se adreseaz ea lui Guiu. Oricare
ar fi, trebuie s se afle pe pagini
ale existentei mele. Nu m tem,
sunt gata s aud, chiar despre
ru. Stiu, e cu neputint s m
ocoleasc. (p. 105). De cele mai
multe ori, dndu-si seama c cei
din jur nu-i pot da rspunsuri la
ntrebrile care nu-i dau pace, re-
curge la puterea ei spiritual de a
se detasa, de a trece dincolo de
tipare, spre a gsi singur crarea
cunoasterii. Astfel o descrie Guiu
pe Marianty: ...pe urm, privi-
rea. Dominant cnd vrea, ca-
pabil s ndoaie orice voint,
pn la rugciune. Alteori, de o
nesfrit blndete, ce ar sfr-
ma i pietrele. Nu cunosc pe cine-
va s-i stea dinainte fr s se
clatine. E ne lumeasc, ti jur.
Nici o fiint lumeasc nu calc
aa cum o face ea, nici o alt fi-
int nu ivete sursul acela ame-
titor. Dintr-o tain i vine su-
rsul, una abia ivindu-se de sub
perdeaua universului, atta ct
s te nfioare, s-ti dai seama ce
nensemnat eti dinaintea mira-
colului. Cum s fii stpn pe aa
ceva? Poate, rob, dar ce robie
ar fi destul?... Pe femeia asta
numai o iubire ca a mea ar pu-
tea-o ucide, ns ea nu iubete...
(p. 154; 155.)
Iubirea lui Marianty vibreaz
la o alt intensitate. De fapt, Ma-
rianty iubeste IUBIREA. O iubire
pe care, ntr-o oarecare msur a
Marianty, romanul de dra-
goste cu care scriitorul Mihai
Antonescu a aprut pe piata cr-
tii n 2010 (Editura Rora), a fost
intitulat dup numele personaju-
lui principal feminin, persoan
venit pe lume anume spre a fi
iubit. Este o carte pe care o ci-
testi cu nerbdare, iar cnd ai a-
juns la final, te cuprinde regretul
c s-a terminat. Cugetul, ns, te
ndeamn la profund meditatie
fat de cele citite.
Mihai Antonescu, prozator si
poet, a stiut cum s ptrund n
tainele unei iubiri, ntr-o oarecare
msur neobisnuit, iar pe de alt
parte ct se poate de fireasc, at-
ta timp ct se petrece, dup legea
firii, ntre un brbat si o femeie.
Autorul strneste n cititor dorinta
de a se nlta la un alt nivel, spre a
putea privi lucrurile dintr-un anu-
me punct de vedere. Poezia frazei
dovedeste si talentul de poet al
autorului, dorinta de recitire a
pasajelor intervenind adesea.
Pornind de la ideea dragostei
dintre brbat si femeie, dup cum
ncepe romanul, pe msur ce p-
trunzi n adncul povestirii, n tai-
na acestui sentiment dintre perso-
najele principale: Marianty si Gu-
iu, pe care i desparte o mare dife-
rent de vrst, ea nc o copil,
el brbat n toat puterea cuvn-
tului, constati c dragostea lor nu
se bazeaz, n principal, pe chema-
rea trupului, ci pe chemarea sufle-
tului. Dou suflete care se mple-
tesc prin iubire spre alinarea unuia
de ctre cellalt, spre ntr-ajuto-
rare n momentele dificile ale vietii.
Constati si ntelegi, minunndu-
te chiar, cnd ai aflat povestea u-
nei iubiri din care nici Marianty,
nici Guiu nu vor putea iesi, fiindc
a fost urzit, asemenea unui mira-
col, la un nivel superior, astfel o-
mul neavnd alt posibilitate de-
ct aceea de a da ascultare.
Cstorit fiind, Guiu si iubes-
te nevasta si copii, ncearc s-si
fac datoria fat de ei, ns e con-
stient c nu o face ndeajuns, fi-
indc iubeste pe altcineva mai
mult dect orice pe lume, iubire
care l mistuie, iar ca s o contro-
leze nu st n puterea lui. Iat unul
dintre fragmentele n care Guiu
Ioana STUPARU
MARIANTY -
Miracolul iubire
gsit-o la Guiu, o iubire statorni-
c pe care s se poat baza ori-
cnd, o iubire care ocroteste ne-
conditionat. Si totusi, Marianty
nu se multumeste numai cu att.
Ea stie c nu va avea liniste pn
nu va gsi si segmentul cu care
s se nchid cercul. S aib n-
tregul, s aib totul.
Constient de patima iubirii lui
pentru Marianty, deseori consi-
dernd-o un pcat de care ar vrea
s se lepede, Guiu are revelatia
c prin moarte va rezolva totul.
Dar cum nu are destul putere s-
si ia singur zilele, iubirea fiind prea
mare fat de dorinta de a muri,
pleac n cutarea celei ce coseste
vieti. La o gur de canal gseste
pn la urm moartea, Peticita -
dup cum i spune el -, si stnd
fat-n fat, si prezint fiecare ce-
rerea si oferta. Guiu, desi a avut
de gnd s spun pe sleau ce vrea
de la moarte, a nceput s i se des-
tinuie, probabil asa cum ar fi pro-
cedat n fata preotului, dac aces-
ta ar fi vrut s-i asculte mrturisi-
rea: A vrea s pot ur barem o
singur zi, pe mine nsumi s m
ursc ntr-atta nct s am cu-
rajul ultimei decizii, ns nici de
asta nu-s n stare. mbtrnesc
iubind ce nu-mi e ngduit, iar
asta ajut doar singurttii, n-
strinrii de lume i de ai mei.
]i-o spun tie acum, ti-o repet pre-
cum odinioar slciilor i ape-
lor Colentinei, fiindc titi s v
tineti gura. Umblu cu telefonul
dup mine pn i n baie, n spe-
ranta c odat am s-o aud stri-
gndu-m, iar eu trebuie s-i
rspund. Uite, l port dup mine
chiar acum, fiindc din moarte
m-a ntoar-ce pentru ea, dac
mi-ar cere-o.
Cunoscndu-si limitele stabi-
lite de divinitate, iar pe de alt
parte impresionnd-o si pe ea iu-
birea lui Guiu pentru Marianty,
moartea i rspunde: Credinta
asta e mpotriva oricror reguli
ale firii. Cum s moar ini ca
tine? Nici nu sunteti prea multi
.... (p. 248.); Pleac, las-m!
Du-te, c acui se coc cireele.
Te prinde vara pe drum. (p. 252)
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
39
AOSR - Fiya postului, contract nr.88 din 29.12.2009
Anul II, nr. 9(13)/2011
{tefan Lucian MURE{ANU
Intimitatea este o stare de fapt a omului,
constient, perceptibil si josnic intentiilor,
pe care le ascundem de ochii iscoditori ai
adevratei noastre identitti. n fapt, inversul
proportional al fiindului nostru expus.
Intimitatea si-a trit posibilitatea sa, n
existentialul ev mediu crestin, si a avut o mi-
nunat evolutie n educarea omului ca fapt
al surprinderii si rusinii fat de tot ceea ce
exprima goliciune. ns Villon, redescoperit,
cu precdere dup secolul al XIX-lea, a prac-
ticat n creatia sa umorul satiric, patosul si
forta liric, scrise n argoul timpului, desco-
perind c dezvelirea trupului coincide cu ne-
frnarea instinctelor noastre, cu ascunderea
adevrului despre viat. Poate c n nicio
alt epoc de dezvoltare istorico-social a
omului goliciunea nu a fost exprimat cu atta
interes ca n perioada marii trieri inchizitio-
nale. As crede c niciodat omul nu a rbufnit
mai mult ca n perioada dintre secolele al XIII-
lea si al XIX-lea, rvnind dup trupul gol n
balastul semidoct al moravurilor, pentru c i
se impuneau limite, neconvingtoare, n mer-
sul su doritor de libertate. n intimitate si
distrugeau identitatea si deveneau ceea ce,
poate, smnta uman a fost nainte de a se
desprinde din matricea universal.
La nceputul acestui mileniu, omul s-a
simtit liber de orice chingi strangulatoare ale
liberei sale existente: unele nevrednice de
ndrituire, altele partial limitatoare de rbufniri
orduriene iar ultimele, chiar njositoare, limi-
tative la dorinta unora ca majoritatea s gn-
deasc si s vorbeasc numai ceea ce si do-
reau ei s aud. Instinctul nevrotic si viril al
entittii-om s-a vzut dintr-o dat scpat din
lantul ce-i nctusa gndirea si, nestiind cum
s o foloseasc, a rbufnit asupra libertinului.
Si a simtit c toat aceast masc, pe care o
credea a rusinii, i ardea de fapt adevrata
fat, cea a sfidrii nceputului, a goliciunii n
fata semenului su, a sfidrii existentei for-
male. Formalizarea avea s rmn ntr-o pare
a lumii, mult mai odioas dect cea care mijea
Intimitatea ca manifestare perfect#
a eului superrealist
Motto: Intimitate, o relajie n care proytii sunt atrayi
providenjial pentru distrugerea lor reciproc.
Ambrose Bierce
Cuvinte cheie: intimitate, stare, identitate, eu, libertin,
libertate, mileniu, sistem, instincte, coard, sunete, snge
acum spre lumin, n sfera celor care se voiau
s conduc, pentru etichet si fatad mpo-
dobit ridicol.
M-am tot ntrebat ce imbold a fcut ca
omul nceputului de mileniu trei s fie att de
dezinvolt si de tritor fervent al pornirilor
sale libertine. Ce a dus ca nsusi literatul s
desfrneze cuvintele n imagini si s creeze
secvente ale instinctelor mnate de perversi-
tate? Si am nteles, din toat aceast meticulo-
zitate a descrierilor, ura crescnd fat de
fiindul nostru sortit cderii, urgiei n umbra
unor energii, ntr-o continu miscare ucig-
toare a eului. Tatuarea trupului, montarea di-
feritelor obiecte n orificii vizibile sau ascunse
de ochii iscoditori si rutciosi ai celor ce-si
nfund viciile n subsolul constient al refu-
lrii intime, sunt manifestri ale personajului
superrealist doritor de un trai decent.
Literatul l surprinde pe acesta si l red
constient n toat miscarea lui n creatia pe
care o expune apoi ca pe o fecioar actului
impudic. Se vor blosi multi sorbindu-i sce-
nele, salivnd a nimicnicie, dar putini vor fi
nteles nefiindul, care doreste mplinirea ac-
tului de pedepsire crunt a celor ce i nelip-
sesc trirea ca om, asa cum s-ar fi vrut, pn
a cdea, datorit lor, n abisul goliciunii. Re-
tragerea n intimitate a personajului su-
perrealist ar fi dus la introvertire si la pier-
derea total a eului, a clacrii si a judecrii
nemeritate a ncrederii c el este vinovat de
tot ceea ce se ntmpl n lumea aceasta dez-
lntuit, ndiguit supuseniei materiale si cal-
varului existentei decimrii psihice. Versiunile
lui comportamentale n a sfida toate privirile
ce i urmresc miscrile deplasate, cu gesturi
obscene, inhibitoare si dizgratioase nu sunt
dect un rezultat a lipsei de putere a societtii
de a-i rspunde totalului su fiind. Si iar lite-
ratul si va pune pus ntrebarea: cine, pe cine
si doreste o astfel de atitudine inhibatoare a
manifestrii reale de a fi om? Rspunsul e
lumea. Lumea care populeaz cazinourile,
barurile de noapte, palatele sau maiestuoa-
sele case pe care nu le merit n totalitatea
lor, indiferent de ceea ce se cred c sunt. Ro-
manul superrealist trdeaz aceast facere
pervers a sistemului, l decimeaz si l trste
n sesul dezlntuit al libertinajului sodomic.
Apropie buze, desface picioare, ntreste
anumite prti ale corpului, umezeste s spu-
nem ochii, cnd receptm o cdere a noastr,
prin noi, aproape si iminent, poate si datorit
energiilor, care ucid energiile universului,
provocnd scurcircuit intensittilor fiindu-
lui. Omul superrealist nu se mai retrage n
intimitate, a nteles c prin exhibitionism sfi-
deaz pretinsul bun simt, pe care nu l mai
are nimeni ntr-o societate n care se sodo-
mizeaz cu crucea n mn, se minte cu mna
pe Biblie, se zmbeste n fat cu sunete de
coard jerpelit iar n spate, cnd se crede c
totul e aproximativ bine, i se nfige jungherul,
risipindu-i pe pmntul, care i asteapt, pen-
tru rumegare trupul, materia vscoas si rosie
a ceea ce a avut pentru viat. Visele i se risi-
pesc iar umbra lui nceteaz s se mai zbat
n noapte, obosit de anii petrecuti n praful,
mocirlele si gropile teluricului.
n literatura romn, personajul super-
realist apare n romanul lui Mircea Crt-
rescu. Expus, dotat, ruinat de simtiri profun-
de, pe care le manifest voalat ns cu mai
putin exercitare scenic ordurier dect n
romanele lui Bruckner, Levi, Beigbeder. n
dialogul lumii primelor decenii ale mileniului
III, se observ o sfidare a ceea ce odat se
considera bun simt si fcea delimitarea ntre
strile de fapt ale entittii noastre cu cele ale
necuvnttoarelor, o refulare a unor segmen-
te din interiorul nostru, care se doresc s fie
emanate dusmnos, ironic, sfidtor si perce-
pute ca atare. Manifestrile de tipul vopsirii
peretilor cldirilor sau a orice e imaculat este
tot un rezultat al pornirilor interioare ale in-
dividului superrealist, care si gseste o li-
nistire atunci cnd se expune, refuznd, pur
si simplu galeriile de art, de exemplu, ca ma-
nifestare si dorint n a-si prezenta admira-
torilor talentul pe pnze ocrotite de jen. n
realitate, el si etaleaz manifestarea nici-
decum interioritatea, rmnnd un ascuns,
un anonim cruia i este team de critic. Un
introvertit este si nudistul chiar dac si dez-
veleste dezinvolt aparent pentru c el nu su-
40
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
port s fie iscodit, ci simte doar acea plcere
a dezvelirii, a strfulgerrii privirilor ns nu
a lsrii contemplrii goliciunii lui.
Romanului superrealist i se pot atribui
toate aceste reliefri, pe care le prezint minu-
tios, obsedant pentru cei ce nu vor s ntelea-
g c societatea uman trece acum prin niste
momente dificile ale evolutiei sale, si c toate
acestea sunt prezente datorit lipsei de dis-
cernmnt a celor care conduc natiunile. To-
tul se afund si se pregteste pentru o cdere
dorit, ntr-o stare odioas de distrugere a
entittii-om ns a eliberrii a tot ceea ce ener-
giile telurice le are prinse de elementele cor-
pului uman. Un plan unic de triere a speciei
si de mputinare a fiindului uman. Romanci-
erul superrealist a simtit toat aceast stare
de fapt a comandamentului mondial de dis-
trugere psihologic a omului, prin eliberarea
voit a ordurierului, a imaginilor sodomiste
si horroriene, care sap mentalul distrugn-
du-i personalitatea.
Superrealismul este si n pictur si n mu-
zica reprezentativ a rockului, n arta plastic,
n medicin, prin malpraxisul dorit de nepu-
tinta unora de a cunoaste ceea ce nseamn
s vrei s fie bine, n stiint, prin toate noile
puneri n valoare ale mintii omului de stigma-
tizare a eului, n tot ceea ce se poate pune n
declin psihic si fizic fiindul uman. Cine va
tri? Din tot acest ru nimic care s apartin
omenescului, smnta va nceta s mai apar
odat cu pocnetul muntilor, cu ridicarea
valurilor si cderea cenusii. S nu si nchi-
puie cineva c nu va fi atins de teroarea mortii
prin chiar buncrele pe care le-au construit
pentru a-i salva. Tot ce va fi fcut de mn
omeneasc se va nrui si tot ceea ce a rezultat
din priceperea omului va deveni vulnerabil
si dat distrugerii. Putem oare s rspundem
unei ntrebri, pe care putini, n drumul lor
prin viat s-au ntrebat? De ce ne numim oa-
meni si de ce planeta pe care locuim se nu-
meste Pmnt?
n art, omul talentat, cu sclipiri superi-
oare profanului, a redat adevrul, care urma
s vin si s arate lumii ceea ce de fapt se as-
cundea, considerat rusinos ns dramatic de
periculos existentei noastre. Literatul de azi
creeaz si red principiile testamentare ale
fiindului cluzit de pilde, nu direct, doar prin
scene apocaliptice, episoade tribile nchise
n sicriele negre ale falsei tceri. El strig pre-
cum Ioan Boteztorul la rmsitele de oameni
care nu si nteleg rostul, sodomizati si vn-
duti puterii negre a mortii psihologice. Scri-
itorul superrealist este constient de impactul
pe care scrierea sa o are fat de unii dintre
noi si este de acord cu nchiderea ochilor
ns acestia sunt prea putini pentru a da roa-
dele dorite de fiindul entittii noastre.
n ncperea semiobscur, Erzsika, ase-
zat la rzboiul de tesut, asemenea unei prin-
cipese n fata pianului, sta tantos, nflo-
sindu-se. Mnuieste suveica de parca ar fi
mngiat clapele instrumentului muzical a-
mintit. Zmbeste. Se ridic de pe scaun, cu
elegant, mbujorndu-se la vederea noastr.
Operatorul particular, sora mea Margareta,
foloseste blitul la maxim, cuprinznd cu pri-
virea camera. Demn de o sal de muzeu,
ncperea, pstrnd patina timpului trecut
peste ea, nsufletit cu sutele de metri multi-
colori, tesute de minile ei pricepute, pare c
se ndus. Erzsebet deschide fereastra. Mi-
rosul greu de naftalin iese dintre coloanele
de testur, aliniate ca niste soldati porniti
la atac. Sunt presuri tesute din zdrente, zice
ea, iar mestesugul l stiu de la mama. Am par-
ticipat la diverse festivaluri ale mestesuga-
rilor, pentru c sunt membr a Asociatiei Ar-
tistilor Populari / Sf.Gheorghe.
Anual, merge n tabere de prezentare si
creatie, special amenajate, n ideea transmi-
terii acestui mestesug, mai departe. Este feri-
cit ori de cte ori vreun elev i solicit sprijin
pentru deprinderea tesutului. Lucreaz m-
preun centimetri multicolori, pe care mai apoi
l primesc n dar drept amintire. Mndr, ca o
pictorit, Erzsi explic, arat, povesteste. Este
mndr, dar ngrijorat c-si depoziteaz pro-
dusele n casa socrilor, construit de mai bine
de o sut de ani. N-a vrut s modernizeze n-
cperea. Nu ar fi mers. Asa c, aceast camer
depozitar e ea nssi istorie. Modelele? Cre-
atie proprie. Le inventeaz. Seara, cnd som-
nul nu vine, ea se strecoar tiptil n ncpere
si ncepe s tese. Predomina modelele geome-
trice, mbinrile cromatice ndrznete, unice,
dar si modele care imit figuri omenesti. n
vestimentatia din colectie predomin cos-
Mariana Vicky V^RTOSU
Pasiunile Erzsik#i
tumul national din zona Ardealului. Desi, pa-
siunea ntrece de departe beneficiul, Erzsika
n-ar renunta niciodat la bucuria de a crea n
serile prea lungi de iarn modele noi. Nu se
vnd? Si ce dac? Am avut cumprtori din
Ungaria si Olanda, care s-au artat dornici
s-si mbrace peretii sau pavele cu presurile
si covoarele mele, zice cu mndrie, ochii scli-
pindu-i ntr-un fel ciudat. Pe jumtate moldo-
veanc, cealalt jumtate - unguroaic,
Erzsebet combin misterios cele dou traditii
care i-au marcat pasiunea, lsndu-se furat
cnd de una cnd de alta dintre traditii. Ru-
gat s ne mrturiseasc sincer care dintre
produsele pasiunii sale i e mai drag, n-a ezi-
tat nicio clip si ne-a spus c-i sunt toate
dragi, n-ar abandona nici un centimetru, chiar
dac ar fi s nu se vnd niciodat. Sper s
aib sprijinul autorittilor locale si s-si des-
chid o sal de muzeu traditional n propria
cas, ncpere, acolo unde rzboiul ocup
un loc important. Rzboiul si toate celelalte
ustensile folosite. Nu are preferint pentru
nicio culoare, ele reprezentnd-o, mai zice
Erzsebet Bartk, plimbndu-si ca si ntm-
pltor degetele spre diplomele din perete.
Sigur, cel mai mult s-a bucurat cnd a reusit
s finalizeze simbolul sfrsitului de clopo-
tel - cum este numit traista cu nsemnele
trecerii de la o treapt scolar la alta. Simbol
al drumului vietii, tristuta contine neaprat
un creion, care va trasa drumul vietii, pine,
sare si un bnut.
Ar fi multe de spus. O privesc pe Erzse-
bet: e mndr c a mai convins pe cineva s
vad colectia ei de covorase, presuri, obiecte
nsufletite de iubirea sufletului ei; aceste obi-
ecte o definesc si-i creeaz personalitatea n
aceast lume ancorat n modernizare, haos,
zgomot. Lume care, parc, nu mai are ochi
pentru lumea apus, pentru tihna emanat
din simplitate si candoare. Fiica ei, Kinga,
absolventa de liceu i mprtseste pasiunea.
n ce msur, numai timpul o va demonstra.
O prsim pe Erzsi, admirndu-i frumoasa
gradin de flori. Nucul imens, sub care se
odihneste n dup-amiezile de srbtoare.
Motanul batrn si stirb, nprlindu-si blana
n dou culori... Rurile cromatice mi mai st-
ruie n minte, fcndu-m s m ntreb: ct
pasiune poate cuprinde inima Erzsiki, pentru
a-si continua, peste vreme nrurirea multico-
lor si n folosul cui? Poate, cine stie, cineva
care va citi aceste rnduri va fi interesat de
nfiintarea unui muzeu traditional. Iat, un
punct turistic demn de atractie. De ce nu?!
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
41
Anul II, nr. 9(13)/2011
Florian COPCEA
Fr ndoial, europenitatea
lui Eminescu se axeaz pe inter-
relatia national-european/uni-
versal, care impune n exegez,
aspecte noi.
Mihai Eminescu a ptruns n
constiinta national ca un auten-
tic semntor de idealuri n spa-
tiul nostru cultural modern
1
Desi poate fi comparat, fr nici
un risc, cu Byron si Shelly, cu
Hlderlin si Novalis, cu Leopardi
si Hugo, cu Puskin si Lermontov,
este deosebit de acestia. Roman-
tismul su este clasicizant si, tot-
odat, postmodern, ultima afir-
matie putnd fi argumentat cu
intertextualismul utilizat att n
poezie, ct si n publicistic.
Acest adevr l-a fcut pe T.
Maiorescu, dup cum am vzut,
s noteze n studiul Eminescu i
poeziile lui
2
: Eminescu este un
om al timpului modern, cultura
lui individual st la nivelul
culturii europene. Poetul a fost
atras, cum observa si Rosa del
Conte
3
de climatul magic al filo-
zofiei si al poeziei romantice ger-
mane, fr, binenteles, s mini-
malizeze pe cel mitic, specific
gndirii orientale. El si-a declarat
apartenenta la acest curent literar
Eminescu
valoare european# [i universal#
artistic aprut la sfrsitul secolu-
lui al XVIII-lea n Germania si
Anglia si extins n secolul urm-
tor n toat Europa, att n poezia
Eu nu cred nici n Iehova, ct si
n zeci de texte de inspiratie fi-
lozofic, majoritatea fiind, dup
G. Clinescu
4
, un comentariu pe
marginile filozofiei lui Schopen-
hauer. Nimic nefiresc n atare
comentariu. Eminescu este omul
czut n istorie despre care M.
Eliade, ntr-un alt context desi-
gur, pretinde c are dreptul s
valorifice simbolica arhetipurilor.
n ultim instant, observatia lui
Vladimir Streinu
5
: Eminescu
poate fi privit ca poet unic n ca-
drul conceptului goethean de li-
teratur universal, dezvluie
semnificatia universal a operei
lui. Raporturile sale cu roman-
tismul german au fost atent ana-
lizate de G. Clinescu n Opera
lui Mihai Eminescu, (Editura
pentru literatur, Bucuresti,
1969), care l-a ntlnit pe Scho-
penhauer n multe din scrierile
poetului filozof, acesta avnd
o nrurire pozitiv asupra mo-
dului su ndrznet de a medita
asupra principiilor adoptate pen-
tru a contracara teroarea istoriei.
Prin aceasta putem subscrie la
afirmatia lui George Munteanu
6
c nainte de a deveni european,
Eminescu este un poet national,
nemrginit, si nu poet al iluziei
universale cum l proclama T.
Vianu
7
.
Prelund tezele lui Vladimir
Streinu
8
, ,,faima de poet univer-
sal a lui Eminescu o putem gsi
att n opera poetic, ct si n arti-
colele filozofice, economice, po-
litice etc.
E de observat, de altfel, c
Eminescu gseste, de fapt, n
mituri, ncoronndu-si creatia cu
mitul suprem al Luceafrului
9
,
motiv care i produce lui Vladimir
Streinu
10
aceast insertie n re-
actiile de pn acum ale criticilor
eminescianizati, cum i nu-
meste Mihai Cimpoi pe cei care
au disecat opera lui Eminescu:
Latura eminescian a romantis-
mului e singura baz a universa-
littii lui. Ontologia eminescia-
n, dinamizat, evident, de tra-
ditia national, a cptat noi di-
mensiuni prin aspiratia de in-
fluente si nruriri posibile, fie
autohtone, fie din universul con-
trapunctic - mozaicat european.
Conexiuni indubitabile descope-
rim la Eminescu aducndu-i n
paralel pe ctiva dintre naintasii
si. Poeziile antume confirm din
plin aceast realitate despre care
Lovinescu n Mutatia valorilor
estetice s aprecieze injust: po-
eziile de adolescent ale lui Emi-
nescu sunt lipsite si de valoare
si de caractere eminesciene. Pri-
ma etap din creatia lui Eminescu
st sub semnul Familiei. n mul-
te dintre acestea, corect, depis-
tm irizri elegiatice din Bolinti-
neanu, Heliade, Bolliac si Alec-
sandri, dar analizndu-le pn
n colturile cele mai obscure,
dup cum se exprima G. Cli-
nescu, avem surpriza s depis-
tm reminiscente din operele
poetice ale lui Schiller, Rimbaud,
Baudelaire, Hlderlin, Mallarme,
Hugo, lucru care dezvluie o
nalt constiint european
11
si
c Eminescu nu este altceva de-
ct o rensufletire a poeziei dina-
intea lui
12
. La toate acestea se
adaug vizionarismul marelui
poet, intuitia sa extraordinar de
a personaliza ideea liric si pa-
radoxiile filosofice la care se ra-
porteaz obsesiv.
Eminescu nu s-a referit nici-
odat la nationalismul nainta-
silor pe care i numea snte firi
vizionare, chiar dac i simtea
depsiti, strictori de limb.
Pentru el literatura national
popular este o surs inepuiza-
bil de sensibilitate si moder-
nism, care reflect ndeajuns ori-
ginalitatea culturii romnesti. Din
aceast cauz el nu putea fi de
acord cu filologii nostri atunci
cnd fantasiile lor mai mult sau
mai putin ingenioase altereaz
tezaurul lingvistic al limbii ro-
mne cum ea exist obiectiv,
toat lumea o va recunoaste de
frumoas si dulce. Literatura
prezentului este criticat de Emi-
nescu fiindc este strin senti-
mentelor nationale, nu-i sincro-
nizat cu cultura din tar, n timp
ce pentru literatura popular ma-
nifest entuziasm, aceasta din
urm plin de credint, nsetat
de ideal
13
, evidentiind origina-
litatea trecutului, singura capa-
bil s salveze natiunea, al crei
suflet este desigur limba. n
Timpul
14
scrie: Trebuie s fim
un strat de cultur la gurile Du-
nrii; aceasta e singura misiune
a statului romn, si oricine ar voi
s ne risipeasc puterile spre alt
scop, pune n joc viitorul urma-
silor si calc n picioare roadele
muncii strbunilor nostri.
Nu putem fi de acord cu
concluzia, gresit de altfel, a lui
Eminescu potrivit creia nu avem
o cultur real. Iat cum justific
D. Murrasu aceast reactie:
Eminescu a fost nendurtor
fiindc n-a nteles c fiecare faz
din dezvoltarea istoric a unui
neam trebuie s rezolve anumite
probleme pe care le impune reali-
tatea vietii. Eminescu voia cultu-
r, atunci cnd noi nu eram nc
siguri de ziua de mine
15
. Emi-
42
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
nescu a fost un partizan calofil
al ideii nationale pe care a sus-
tinut-o cu violent, preciznd c
ea nu trebuie lsat la discretia
unui partid
16
, vizat fiind partidul
rosilor (liberalilor - n.n.). E greu
de admis c Eminescu sustinea
domnia elementelor conserva-
toare din tar
17
fr s accepte
legile naturale ale progresului
care actionau n dezvoltarea ci-
vilizatiunii, chiar dac ntr-o n-
semnare manuscript
18
amenda
factorul infectat de strinism
care, dominant de elemente pa-
razite, devenise o mortciune
moral a corpului. Dar Emi-
nescu a fost influentat, pn n
ultima fibr, de curentele literare
strine. Prin miscarea romantic
german, cu efect pozitiv asupra
gndirii sale literare, politice si
filozofice, el devine un exponent
al culturii europene. Desigur, el
a avut acces la Schopenhauer,
Kant, Fichte si Hegel, care i-au
format gndirea, prin Eliade,
Hasdeu, Brnutiu, T. Rosetti,
Maiorescu, Odobescu si Ion
Ghica. Ideile multora dintre a-
cestia se regsesc n articolele
publicistice ale lui Eminescu si
n unele poezii, de unde tragem
concluzia c nu opunea rezis-
tent influentelor europene chiar
dac, cteva dintre ele - abstrac-
te, trebuiau dacizate.
Aceeasi teorie o regsim si
la Octavian Vuia
19
: el deschide
larg portile spre o gndire a exis-
tentei bazat pe sentimentul au-
tohton al fiintei, fapt care con-
firm c tot ce a scris Eminescu a
anticipat ntr-un fel gndirea mo-
dern a marilor culturi strine.
Dac n poetic viziunea sa a fost
paradisiac, vistor romantic
n publicistic acesta a devenit
metafizic. El nu a trebuit, retinea
pe undeva T. Vianu, s se lupte
cu limba asa cum a fcut ctiva
din emulii si de mai trziu, s-a
pozitionat constient n curentul
limbii si a reusit s-si orienteze
pnzele n directia n care sufl
duhul ei.
Este bine cunoscut faptul c
Mihai Eminescu si-a construit
universul poetic pe temele si mo-
tivele esentiale ale poeziei uni-
versale, frecvente si astzi: cos-
micul, timpul, istoria, natura si
iubirea. Le regsim, valorificate
cu alte mijloace expresive n pu-
blicistic. Ideile sale sunt bogate
n resurse lirice si mijloace ex-
presive dintre cele mai diverse.
Iat un pasaj elocvent n acest
sens dintr-un articol aprut n
Timpul (2 septembrie 1881):
...Stilul nostru nu este eufemis-
tic. Ne-am deprins a cta pentru
orice idee expresia cea mai exact
posibil. Poetul publicist nu
ezit, cunoscut fiind revolta sa
mpotriva strictorilor de limb,
al crei stpni suntem, s creeze
constructii sintactice nemaintl-
nite pn acum. El introduce fr
sfial neologismele. Gh. Bulgr
n Momentul Eminescu n evo-
lutia limbii romne literare
20
,
constat: Eminescu (...) a impri-
mat articolelor sale pecetea ge-
niului su, pasiunea fierbinte
pentru adevr si pentru dreptate,
pentru ridicarea maselor la civi-
lizatie si cultur. Dar n pu-
blicistic Mihai Eminescu reface
experienta lui Dante, n drumul
su spre infern
21
.
Obiectivul principal al publi-
cisticii eminesciene este acela de
a respecta adevrul despre isto-
rie si trnime, aflate mereu n
centrul atentiei sale. E semnifi-
cativ faptul c Eminescu a pro-
fetizat, cu un instinct greu de ex-
plicat la vremea respectiv, mo-
dernismul european al poeziei
romne influentat de reformarea
limbii poetice, fapt care l situeaz
n centrul paradigmei culturale
romne si-l confirm drept car-
tea noastr de identitate spiri-
tual n universalitate.
T. Vianu scrie: Nimeni na-
intea lui nu dispusese de posi-
bilittile limbii romne cu o li-
bertate suveran, la fel cu ceea
atins de Eminescu prin utili-
zarea tuturor functiunilor limbii,
a ntregii ei fiziologii, a tuturor
formelor flexiunii si derivrii ei.
Limba romn devine un instru-
ment absolut docil n mna lui
magistral, si poetul o foloseste
pentru a exprima gnduri si vi-
ziuni, cum nu se mai luminaser
niciodat, ntr-o minte rom-
neasc
22
.
Convins c Europa nu poate
fi interesat de un popor fr
spirit de adevr
23
, Eminescu,
acest uomo duplex al culturii ro-
mne, se erijeaz n ,,teoreticianul
prin excelent al nationalismului
romn
24
, fr ns a face abstrac-
tie de natiunile care au interese
comune nou si se lupt alturi
cu noi
25
.
Mihai Cimpoi n Europa,
sarea Terrei... (Ed. Ideea Euro-
pean, Bucuresti, 2007) remarc:
Pro-european n pledoariile lui
retorice, Eminescu este un
european n esenta fiintei sale.
Cu toate acestea, era sceptic n
privinta orientrii poporului spre
civilizatia real a Apusului. El era
de prere c nu trebuie preluate
n totalitate utopiile comunar-
de ale unei prti a Europei in-
fectat de coruptie si de frivoli-
tate. Acest fapt l-a fcut pe Petre
Tutea s remarce: Eminescu are
meritul de a fi salvat onoarea spi-
ritual a poporului romn.
Nimeni nu poate nega capa-
citatea lui Eminescu de a asimila
valorile universale ale Europei.
Interesul su, n special, pentru
literatura si cultura german
poate fi identificat att n poezie,
ct si n publicistic. De aceea n
orice chestiune el apeleaz cu
obstinatie, fr ns s neglijeze
universul de idei nationale,
mostenite, la modelele novatoare
ale Occidentului.
Note
1
George Munteanu, Istoria lite-
raturii romne, Editura Porto-
Franco, Galati, 1994, p. 354.
2
Aprut n Convorbiri literare, 1889
(XXIII), nr. 8 p. 625- 645.
3
Eminescu sau despre absolut, Ed.
Dacia, Cluj, 1990, p. 270.
4
Izvoarele filozofiei teoretice a lui M.
Eminescu, Studii si cercetri de
istorie literar si folclor, V, nr. 3-4,
1956, p. 400.
5
Eminescu, Ed. Junimea, Iasi, 1989,
p. 133.
6
Istoria literaturii romne, Ed.
Porto-Franco, Galati, 1994.
7
Studii de literatur romn,
Bucuresti, Editura Didactic si
Pedagogic, Bucuresti, 1965.
8
Eminescu, Iasi, 1989, p. 242-243.
9
Mihai Cimpoi, Narcis i Hiperyon,
Ed. Junimea, Iasi, 1992, p. 10.
10
Eminescu, Ed. Junimea, Iasi, 1989,
p. 251.
11
Mihai Drgan, Eminescu tnr sau
a doua mea fiint, Editura Insti-
tutul European, Iasi, 1999, p. 76.
12
Idem, p. 77.
13
Dumitru Murrasu, Nationa-
lismul lui Eminescu, Ed. Pacifica,
Bucuresti, 1994, p. 146.
14
Timpul, IV, 2 nov. 1879, p. 1.
15
Nationalismul lui Eminescu, Ed.
Pacifica, Bucuresti, 1994, p. 156.
16
M. Eminescu, Studii asupra situ-
atiei, III, Timpul, V, 21 febr. 1880.
17
Timpul, IV, 27 febr. 1879, p. 1.
18
Fondul de ms. al Academiei Ro-
mne, 2257, ff. 30-32.
19
A gndi cu Eminescu, n Buletinul
Bibliotecii Romne, vol. X(XIV),
1983, Freiburg i Br.
20
Editura Minerva, Bucuresti, 1971,
p. 239.
21
Alexandru Melian, Eminescu -
univers deschis, Ed. Minerva, Bu-
curesti, 1987, p. 195.
22
Tudor Vianu, Opere, II, Ed. Mi-
nerva, Bucuresti, 1973, p. 644.
23
M.Eminescu, Strin n tara lui din
Opera politic (1880-1883), Editura
Eminescu, Bucuresti, 2000, p. 355.
24
M. Eliade, Despre Eminescu i
Hadeu, Editura Junimea, Iasi,
1987, p. 36.
25
M. Eminescu, Opere, vol. V, Ed.
Gunivas, 2001.
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
43
Anul II, nr. 9(13)/2011
Maria COZMA
(Paris)
Bocetul unei fantome
Mergeam pe sirul unei melodii n pasi
tcuti si-n soaptele sonorittilor unei lacrimi
din care se prelingeau scntei czute pe un
morman de umbre; m ctram s ajung pe
un promontoriu - fiindc acolo stiam c am
tihna mea. Valurile loveau necontenit de stnci
si freamtul lor se aduna n glasul unui flaut,
care n suflul buzelor unui ghetar scotea aburi
cu arom de pine n timp ce foamea mea
cuta ecoul unui Cuvnt uitat, prfuit si
uneori ostracizat de ignorant - carte.
Ct desert a adunat aceast ignorant si
ct prostie ostracizarea, dac lipsurile noas-
tre au mutit glasul flautului?!...
(Paris, 02 octombrie 2006)
Geologia Cuvntului
Cnd ncepi o urmrire a cunoasterii si te
afunzi ntr-un minus al tu nsuti, ncepi s
pipi caldarmurile unei absente fcute pen-
tru oameni dintr-o criz a infinitului provocat
de fenomenul om ntr-o continu deriv.
ntr-un prezent incapabil s-ti dezvluie
cum duhul despic nserrile din tine n drama
lui Dumnezeu, te nalti flcri abrupte de
unde nu mai poti cobor, dect o toamn trzie
despletit din halucinatia frumusetii sf-
sietoare a unei primveri.
ncerci s-ti amintesti ceva din privirea
omeneasc si primul gnd te aseaz n fata
unei mri plictisite de vuietul valurilor, dor-
nic s sece din plictiseala rechinilor.
Te prind fiorii unui surmenaj crepuscular
si din excesul unui delir coagulat n ratiunea
unei reverii, nu mai ncapi n fiint si debordezi
o suferint a inteligentei, incapabil de a-ti
aseza o viat: pentru c tot ce este te de-
prim si tot ce nu este te rsfat. Nu-ti
poti face o ordine n fiint si apelezi la poet,
care, bolnav de natura fiintei, devine pislog,
fiindc, n fumul diafan scos din pipa unui
filosof, nu-si mai poate opri deluviul unei
metafore adunat dintr-un vzduh al mhnirii
lui unde sufletul se sfarm-n trup, iar vz-
duhul era nimicul.
Dezamgit n cutrile tale, te fiintezi un
santier pentru arheologia unui singur cuvnt:
destin - creznd c dup spturile fcute n
el, te vei desprinde o pasiune n geologia a-
zurului unde vzduhul este nghitit de infinit.
n spturile tale, n acelasi fum diafan
scos din propria-ti pip, dezvelesti rnd pe
rnd cu prima liter si sub ochii ti ti se des-
chide un resort al aceluiasi vzduh topit n tine:
D = degeaba
E = esti S= stpnul
T = tu I = n
................... N = neant. ...................
Dezamgit, crezi c mai bine era dac o
luai de la sfrsit, cci uneori sfrsiturile, chiar
ele pot fi un nceput si n acelasi tremur al
degetelor ti se deschide alt resort, ns al
unei nserri apocaliptice:
................... N = neantul.................
I = n T = tine
S = sap E = explozia
D = deluviului.
Realizezi c de fapt tu nsuti esti Geolo-
gia Cuvntului care s-a vrut tot timpul san-
tierul arheologiei infinitului cu baza unei
piramide n cutarea unui echilibru cosmic si
vrful un pretext metafizic. De aceea, poate
poetii s-au nscut geologi ai Cuvntului si
filosofii arheologi ai literei, spnd n meta-
for ori suflnd colbul de pe ideile mpietrite
de dezgustul infernului unui zmbet. ntr-
adevr doar o metafor mai poate dezveli
neantul. Cci, neantul si el este o idee, iar
colbul suntem noi, n timp ce noi suntem ceea
ce rostim - Cuvntul.
(Paris, 03 octombrie 2006)
Nu am Tar s m duc
La ntmplare sau nu, rzlet,
la Paris, mai ntlnesc
cte-un romn;
un fel de trector
cu pasii stingheri ziditi,
o simfonie neterminat
n inima lui Decebal din munti.
ntr-o tcere de piatr,
printre gunoaie
cu porumbeii laolalt,
n glasu-i rgusit de Cuc,
pine s mnnce cat,
strignd n urletu-i mut:
miorit laie,
laie buclaie,
nu am ]ar s m duc,
i nici pine s mnnc.
Paris , 28 februarie 2009
nsemne de existen(
Dac-as sti cine esti,
ti-as spune s-o iei de la un alt capt
ori s pleci n cutarea mieilor pierduti
n timp ce baciul citeste o carte.
Dac-as sti ce esti?
ti-as spune s calci numai pe urme
lsate de licurici n prag de noapte
ori s te desprinzi de turme
n timp ce poetul mn oi la pscut,
clcnd pe roua spicului
cu bobu-i mugur de lapte.
ns cum nu stiu nici cine esti,
nici ce esti? Merg singur mai departe,
cutnd chipul luminii
cu rdcinile-i uitate-n priviri de lun;
cu bratele rupte-n raze de soare,
ce n alt lume se adun,
tocmai s stiu cine sunt eu?
Simfonia seac-n izvoare!
Ce sunt? Cine suntem?
Nu stie nici bunul Dumnezeu!
Cannes, 18 octombrie 2010
(Din volumul Luminile transfigurrii,
Ed. Junimea, Iayi, 2007, p. 212, 217 - 220)
44
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
Nicolae B~LA{A
Cu ceva timp n urm, pe vremea cnd
Tutea nc mai era n viat, iar eu o copil,
uluit de cele cteva crti ale sale, ntre Dum-
nezeu si neamul meu, Filosofia nuantelor
si altele, dar mai ales de imaginea unui So-
crate al momentului, al romnilor n special,
m-am apucat, asemenea maestrului, s scriu.
M-am gndit la o pies de teatru. Omul! Si
asta pentru c, din punctul meu de vedere,
intentia crturarului romn de a mpinge de-
mersul su spre concept n Lumea ca tea-
tru, o idee mai veche a lui Platon, esuase. n
consecint, Omul - n toat splendoarea si
natura sa. Obiectiv subiectiv, mistic, ar-
tistic, rational, moral...
- Moral? - m-am ntrebat, n timp ce par-
c m-am mpiedicat cumva n mine.
Aveam ndoieli. Unele firesti, ale omului
aruncat-n-lume. Altele... Din acest motiv, nu
am putut trece cu vederea nici marile ntrebri
kantiene, dup unii, puse fr de rost, nici
extrapolarea din gndul su strecurat n Im-
perativul absolut:
- F acel bine nct binele fcut de tine s
aib valoare universal. Si totul doar din o-
noare! Da, din onoare! - am reformulat si re-
petat n gnd, orecum rtcit, fr a putea
psi lejer prin niciunul din cuvintele ante-
rioare.
n fine, mi doream s pun n scen omul
la dimensiunea sa ontologic si s m vd
un fel de Eu-Tu universal n si dincolo de
lume. Vrnd-nevrnd, am luat pe rnd la n-
trebri cnd istoria, cnd timpul, cnd gndul
conceptualizat, rmas parc panglic atr-
nat de bierile cerului. n unduirile albastru-
lui, se zvrcolea, fireste, n mintea mea, puse
parc la un loc, fie Fiinta lui Parmenide, fie
Dasein-ul heideggerian, cobort de gnditor
la nivelul omului aruncat-n-lume, fie firea-
de-a-fi mpreun cu Eminescu, fie un rotund
a Tot.
- Cam de aici am s ncep! - mi-am zis
ctiva ani buni mai trziu si, de ce nu, am s
spun tot. Am s m spovedesc universului!
Vou, tuturor! n definitiv, ce am de ascuns?
De oriunde, prin orice, tot se vede... Doar n
propria-ti uitare mai poti sta orecum con-
fortabil ct vreme ti motie constiinta, altfel
gndul te pote urmri sau gsi pn si n g-
urile negre, dincolo de galaxii.
- Usor de spus, greu de fcut! - mi-am zis
cteva clipe dup aceea, cnd, pus la zid de
mine nsmi, mi s-a anulat parc timpul si m-
am ntors la nceputul nceputurilor. C un
nceput trebuie s fi fost, iar de acolo ncoace
am retrit, vorba lui Dilthey, un flosof german,
la dimensiuni cosmice, Facerea. Facerea uni-
versului, iar n el si eu cu pmntul, caleasca
mea cosmic de printes, c doar trebuia s
m plimb cu ceva. Si asta doar ca s nu rn-
cezesc, s nu fac mucegai ct vreme, uitat
parc ntr-un pustiu si al cerului si al pmn-
tului, cscam doar gura, ca proasta, la stele.
Iar ele, nimic! Si de aici, plictisul. Domnule,
s ti fie dat ntreg pmntul, raiul l-am in-
ventat eu, ca femeie, mai trziu, si s nu stii
ce s faci cu el, mare ncurctur! Mare, mai
ales c despre Adam am auzit ceva mai trziu,
de la un blestemat de sarpe. Cnd l-am v-
zut... Ce s v spun, bun de mncat! Mi-am
infipt dintii si... poftele mele genetice au dat
buzna. Cu ele si cicleleala. Acum trebuie s
m ntelegeti, c dac nu puteam s m bat o
vesnicie, singur, la cap, am csunat pe el.
Nu de alta, dar mi-a agtat frunza. Iar din
acel moment, dandanaua. Pune frunza, d
jos frunza!... Tvleala... Apoi, cearta, mp-
carea... Dulcegrii!
- Domnule, cic dac nu as fi fost eu fe-
meie, el ar fi rmas sfnt n slujba lui Dum-
nezeu. Pi, bine, b besleag, si sfnt si slu-
g?! - am vrut s-i zic ntr-o sear cnd abia
i-am dat botul la o parte de pe ttele mele.
Prinsese gustul laptelui. Din una, din alta,
doar stiti... Cum ce a iesit?!... Pi ce putea s
ias ct vreme nici pe vremea aceea aschia
nu srea departe de trunchi? Nu ar fi fost
tocmai greu nici cu doi buradei pe cap, chiar
dac seara, cnd intram cu el sub asternut,
mi cam ncurcau itele.
Acum, toate bune si la locul lor numai c
Cel ce ne fcuse si cerea dreptul, un fel de
spag primordial, la vremurile noastre ze-
ciuial, impozite, taxe peste taxe chiar si mai
mult! Au aprut greuttile. Copiii au crescut
si musai s cotizeze ca si mine si Adam al
meu. Domnule, taxa de protectie, legea num-
rul unu pe fata pmntului! Si o dai c nu ai
ncotro! Noi, femeile, mai trziu, cnd s-au
nmultit si pe pmnt stpnii, am mai scpat,
din cnd n cnd, cu plata n natur, c tot
era cerut. Numai c nu tot timpul datul tu e
pretuit, e pe placul protectorului. Si cnd nu-
i convine, prpd. Altceva se ntmpl cnd
ai mngiatul stpnului, fie el si clul cu
barda deasupra grumazului tu. De acolo,
din lipsa de pretuire, fie ea si formal, adic
de ochii lumii, mhnirea, apoi vrajba, ura si
evident pasul spre crim. Nu cred c trebuie
s v mai spun despre cum primul meu ns-
cut, Cain, ucis de fratele Abel, a scldat p-
mntul cu sngele su. Cum toate se pltesc
pe lume, am pltit si noi. Mai nti am ndurat
lipsa puterii de a re-cunoaste, apoi potopul.
...Ehe, si toate celelalte! Cnd ne-am revenit,
eu si cei ce au urmat, iesiti de-acum din ape,
ne-a pus, nchinatul, vorba unei babe de
pe la mama din sat, s devenim cineva, adic
s avem si noi un nume c n Noe, dac nu
pui potopul, Noe e ce? Cel mult litere la un
loc, as spune acum cnd nc mai functio-
neaz, ca form de comunicare, alfabetul pen-
tru analfabeti. De chestiunea asta de comu-
nicare, c despre ea e vorba, pe-atunci, n
vremurile n care m-am cufundat, se ocupa
sufletul. Fcea el niste semne pe cer si ne n-
telegeam. Dar numai pn la Turnul Babel,
adic pn cnd am vrut s fiu, cum spuneam
mai adineauri, un Eu n lume! De la Turnul
Babel ncoace s-a pocit totul. Ce s faci?
Cnd vrei s stai nepoftit, alturi, pe o les-
pede cu Dumnezeu, El, atotputernic, ti arde
una peste bot nct uiti pn si cum strig
altii la tine. Una e ns a vrea s stai lichea,
lng Divinitate, si alta e s vrei s fii si tu
om n lume! Reiau si completez: Eu, alturi
altora, n lume. Domnilor, cu tot ce mi s-a dat
s ndur, chiar si cu trecerea prin potop, toate
bune si la locul lor ct timp vorbeam toti pe
aceeasi limb. Cnd nu ne-am mai nteles, s-
a ales praful! Si de turn si de toti. Asta e
cnd ne-am picurat gramul de minte abia c-
ptat, n toiul cu tuic si am vrut, de-aiurea,
s fim! Nu rdeti c astea, adic toiul si tuica,
au fost printre primele inventii ale omului!
De la luatul vorbirii pe aceeasi limb si de la
inventarea toiului cu tuic, si pn ehe..., nici
c mai tin minte, nu ne-am mai putut reveni.
Am tot btut cmpii prin lume, fr mare sco-
fal. Trziu, Moise ne-a amintit iarsi de Dum-
Sara
(Fragment din romanul cu acela[i nume)
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
45
Anul II, nr. 9(13)/2011
nezeu. Dumnezeu unul si numai unul. Unii
au auzit, altii nu... Despre existenta unui sin-
gur principiu, un principiu al unittii, probabil
al unittii chiar n Divinitatea personajului
biblic, ne-a vorbit si Talles, un trimis tot de
sus, ns, iarsi, pe o ureche ne-a intrat si pe
alta ne-a iesit. La fel s-a ntmplat si cnd
Iisus ne-a propovduit dragostea ca si cale
de ntoarcere n Unul. Si dac tot s-a ntm-
plat la fel, strigtul nostru de acum, Eli, Eli,
lama sabahtani, se izbeste de portile cerului
apoi se ntoarce, Apocalips, foc si furtun,
pentru un alt nceput. Pune-L, domnule, pe
Dumnezeu n capul mesei, si-ai s vezi c
omenirea capt sens! - ne-a amintit si Tu-
tea, c doar l cunoscuse n puscriile comu-
niste. Dar te pui cu omul? Omul, n general,
c noi, femeile, nici pomeneal. Poti s ne
pui pe Dumnezeu n poal si umplem lumea
spunnd c ne-am pupa, la propriu, cu dracu!
Mda! Un alt fel de scenariu! Parc mai pe
ntelesul oricui, dect chestiunea ce tine de
conceptualizare, filosofie... Nu? Spuneti si
dumneavoastr?
Las-ne, domnit, cu bazaconiile dumi-
tale! ntorci lumea cu josul n sus, dup cum
ti se nzare si... Ce, Doamne, iart-m, c doar
nu suntem toti niste prosti! n plus, altceva
ne-a spus popa n biseric! - m-au certat
deodat toti cei ce-i port n mine.
- Pi, atunci s o iau altfel. S simplific
totul si v spun simplu povestea mea, ct
nc m mai simt n stare s povestesc si s
m las povestit. Mda! Atunci uite cum s
facem: eu vorbesc, voi ascultati, apoi retriti
cuvntul. Bine? Da! E, atunci aflati c numele
meu e Sara. Nu am idee dac are ceva comun
cu cel Biblic sau am ceva snge de evreu n
mine. Mi-am dat seama c m cheam asa
dup cum m striga bunica. n consecint,
trziu, cnd deja constientizasem cte ceva
din jurul meu. Ce bine era s m fi tinut minte
din clipa n care am crpat ochii! V spuneam
ca si poetul: Am zrit lumin pe pmnt/ Si
m-am nscut si eu/ S vd ce mai faceti/S-
ntosi? Voinici?/ Cum o mai duceti cu feri-
cirea? Apropo: Sntosi? Voinici? (....) Si
eu la fel: asa si asa ca fiecare. Dar s revin.
...Sara si nu stiu dac am ceva gene de evreu.
Asta, n conditiile n care avem n vedere c
neamurile s-au corcit si nu mergem pe o linie
strict cu nceputurile din Adam si Eva. n
plus, nu mi-am cunoscut tatl. Mama nu mi-
a vorbit niciodat despre el. Ce-i drept, nici
eu nu am ntrebat-o ct vreme mi s-a prut
mai interesant s cred c sunt, ca Mntuito-
rul, opera Duhului Sfnt. Atunci ns de ce
nu mi-au pus numele Issa? E, de ce?! ...Ce s
o mai lungim?! Nu te poti tvli cu el, cu
Duhul Sfant, dup poftele inimii, ca apoi s
aduci pe lume, ca pmntean, copii!
Primii ani de viat, dup ntrcare, i-am
petrecut cu bunica, maica Anica, n ctunul
Seculestilor, o vgun parc uitat de Dum-
nezeu, ntre niste dealuri, de pe care stteau
gata s cad peste noi, pdurile. M ndesa
zi si noapte cnd cu lapte de capr, cnd cu
sup de cartofi si morcovi pasati, cnd cu...
Degeaba ntorceam capul! Vream, nu vream,
nghiteam pn ce vedea ea burtica doldora.
Apsa asa cu degetul pe ea ca pe o pern,
apoi m lsa. Abia trziu, cnd aveam dintii
ca peria si am muscat-o ntr-o zi de deget, mi-
a mai dat pace.
- F, acum ti rup botul! - mi-a reprosat
ea. Pi, eu am grij s cresti n rndul lumii,
sntoas si frumoas, iar tu?... S vin si s
te ia cu ea acolo, n Anglia. S scap odat de
tine! Si-atunci s te vd! Ce-ai s-mi mai duci
tu dorul! Si mie si la tot...
- Eee! - am ripostat eu si am scos limbuta.
Parc tie n-o s-ti fie!
- Pi, da, dar si cu plecatul sta nu e asa
dup capul tu?! - o ntorcea ea n timp ce
m privea ca pe o gz neputincioas.
M rusinam, priveam n pmnt si m ase-
zam cu fata spre coltul camerei.
- Uite, de-aia nu mai pot eu! C te-ai bo-
sumflat tu! O s-mi fac o nuia! Mcar s ai
de ce lsa botul! n plus, joarda mblnzeste...
- Pn ai s o faci, eu sunt departe... mi
iau bocceluta si plec.
- Vezi s nu-ti uiti pamprsii! Fat mare si
face pe ea, noaptea, n pat. Am s te fac de
rs n sat!
- Da? Pi atunci si eu am s spun oame-
nilor c asear ai tras un prt... nct s-au
speriat si purecii din saltea.
- Ptiu! Bat-te s te bat! Pi tu ai vrsta
mea?
- Am, nu am, asta e! Trebuie s recunosti
c m-am tinut de nas si c nu mai puteam
respira.
- I-auzi, afurisita! Iar eu mai s jur c ea,
cu degetul n gur, dormea...
- Mai? Ce e la mai?
- Mai e mai! n cazul de fat, aproape...
- Mai, aproape?
- F, uite ce! Nu m lua tu pe mie la ntrebri
ct vreme nu ti s-a uscat bine nici mcar
buricul!
- A, deci nu stii? Pi si cu asta am s te
fac de rsul lumii!
- Bine c esti tu desteapt!
- Desteapt si frumoas! Nu ca hrca de
m-ta mare! - Asa mi-a zis mos Gheorghe,
ieri.
- Cine, f?
- Mos Gheorghe. ...Cel din spatele casei.
- I-auzi al dracu de hodorog?! Hrc e
hoasca de nevast-sa... Nu eu! ntr-o zi, am
s-i sparg capul cu mciuca.
- Aoleo, ce o s-l mai doar! ...Si e si el
btrn... Cu nuiaua nu se poate?
- Joarda e pentru curul tu... C doar ti-
am spus...
- Ai fi zis, dar eu sunt mic si nu tin minte...
- Uite, aici ne-asemnm! Numai c eu
sunt eu si tu esti tu!
- Da?
- Da!
- Pi da, sigur, asa gndeam si eu! C doar
eu sunt copil, nu cum zicea mos Gheorghe c
esti dumneata. Spune-mi mie ce e aia hrc?
- F, o s ti tai limba!
- Hai, mi spui?
- Taci, c m iau cu btul sta dup tine
si-ti rup picioarele!
- Hrc e...
- Hrca e ce e!
- Nu, hrca e mamaie...
- Da? E, las c pun eu, la noapte, joim-
rica pe tine!
- M pclesti! Doar m sperii cnd cu
popa, cnd cu ea... Bunica!...
- Ia zii, ce mai vrei?
- Mi-e dor de mami si-mi vine s plng.
- Ehe, acum si cu tine! Vezi, de-aia nu are
ursul coad! Mai puneti pofta n cui, c nu
am de unde s o iau. Acum o fi la Londra, iar
dac m gndesc, mi vine si mie s plng - a
lcrimat ea naintea mea.
- Of, iar cu... Hai, gata, nu mai zmiorci ca
o bab pclit de vulpe - i-am repetat eu ex-
presiile cu care ea mi stergea lacimile de fie-
care dat.
- Ursul, fat! Dar degeaba spun! ...C da-
c m asculta ea, fata mea, pe mine...
- Stiu! Nu mai eram nici eu si nici lacrimi
si suspine.
- Ba, tu, da, c esti ngerasul meu pe care
mi l-a dat Dumnezeu.
- nger, ngerasul meu/Ce mi te-a dat Dum-
nezeu/Eu sunt mic/Tu f-m mare/ Eu sunt
slab/ tu f-m tare/De tot rul m fereste/ Si
de rele m pzeste. F
l
o
r
i
n

M

c
e
y
a
n
u

-
P
a
n
s
e
l
u
j
e
46
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
n aceste momente, Japonia are nevoie
de tcere. Japonia nu este doar tara n care
au loc catastrofe (cutremure, tsunami, radiatii
ucigtoare), ci e tara oamenilor tcuti, calmi,
naturali, spontani si inteligenti, tara micilor
bonsai. n filosofia Zen se spune c ceea ce
este mic este mare si ceea ce este mare este
mic. Asa ntelegem de ce japonezii pot fi nu-
miti micutii oameni mreti. Scriem n momentul
acesta tragic, fiindc iubim, la acest popor,
fascinanta mretie a sacrificiului de sine si
nfruntarea primejdiei cu fruntea senin. Dra-
maturgul Matei Visniec, vizitnd Japonia, a
auzit de la nsotitorul su japonez (un actor
care l-a invitat la un festival), pe tot parcursul
vizitei, doar dou critici la adresa japonezilor:
prima, c japonezii muncesc prea mult, si a
doua, c s-au lsat n mod facil atrasi de cul-
tura american, imitnd-o n mas n detri-
mentul traditiei lor culturale sntoase (n
detrimentul traditiei lor culturale sntoase,
am completat-o noi, c suntem mai limbuti).
(Matei Visniec - Japonia un miracol, dar la
ce pret?, Romnia liber, 29 august 2007).
Doctrina japonez este, mai degrab, o
psihologie dect o filozofie, o psihologie a
autoprogramrii mintii, n scopul abtinerii si
stpnirii impulsurilor instinctuale, a non-
vorbirii gratuite si a non-gesticii inoportune,
o psihologiei a inteligentei pragmatice. Doc-
trina calmului a fost promovat de filosoful
japonez Yoritomo Tashi, n secolul al XII-
lea. Aceast viziune, a filosofului japonez, a
avut o influent profund asupra psihomen-
talului nipon. Pentru a ajunge la o stare de
spirit natural a calmului, el struie asupra
necesittii unui antrenament sever, nc din
copilrie, pentru a combate impulsivitatea na-
tural a omului, ndeosebi a omului tnr. In-
telectul superior, spune Yoritomo, stpneste
instinctele, prin calm, prin stpnirea impul-
sivittii vorbirii si a gesturilor si prin disci-
plina abstinentei. Comportamentul natural al
calmului se obtine prin exercitii zilnice, nc
din anii copilriei. Exercitiile au rolul de a
transforma intentiile spontane n act de vo-
int, de a forma deprinderile, de a automatiza
comportamentul si a stpni impulsivitatea -
o forma mentis de manifestare normal a
individului n relationarea cu ceilalti. Doctrina
Anton VASILE
calmului, n care este inclus si puterea de a
voi, d prioritate inteligentei. Starea perma-
nent de calm trebuie s fie starea psihic
cea mai adecvat n relationarea social; ea
se regseste la majoritatea japonezilor ca o
stare de spirit natural. Aceast psihologie
a calmului l ajut pe micul japonez s evite
invidia chinuitoare, vanitatea bicisnic si l-
comia tentacular, tare morale, care, din nefe-
ricire, sunt dominante n psihologia omului
mioritic si mai cu seam, manifeste, la omul
mioritic ajuns la putere. Deprinderea calmului
predispune individul la atingerea unei stri
superioare de constiint. Pentru atingerea
unei stri maximale de constiint e nevoie ca
informatiile pe care le percepe din lumea ex-
terioar s nu fie deformate de propria minte.
De aceea, perceptia realist a lucrurilor exte-
rioare nu este posibil dect dac mintea
este perfect lucid. O minte perfect lucid
nu poate fi dect una calm, netulburat de
dorinte, emotii sau impulsuri instinctuale.
Filosoful nipon compar mintea cu oglinda
unui lac, care reflect clar obiectele atta
vreme ct atmosfera este calm, dar cnd la-
cul se ncreteste la adierea vntului, imaginile
se deformeaz, iar n caz de furtun, ei bine,
apa se tulbur, la fel si judecata omului. Doc-
trina japonez a calmului nu presupune in-
diferenta, ataraxia, pacea sufleteasc gene-
rat de insensibilitti dezolante, ca la stoici,
ci n nchiderea n sine a emotiilor, fr mani-
festarea lor teatralist. Aceasta este deose-
birea fundamental ntre doctrina japonez
si filosofia stoic. Filosoful nipon este mpo-
triva insensibilittii stoice. Insensibilitatea
cultivat din copilrie atrage ntotdeauna o
apatie moral, ce stvileste miscrile sufle-
tului din care decurg fericirea si suferintele
oamenilor. (Yoritomo Tashi - Puterea cal-
mului, doctrina japonez, p. 60). S fi cu-
noscut nvtatul japonez doctrina stoic a
grecilor? Greu de stabilit o asemenea legtu-
r, desi nu este exclus, de vreme ce si Nico-
lae Milescu Sptarul a ajuns n China, n se-
colul al XVII-lea. (Nicolae Milescu Sptaru -
Jurnal de cltorie n China). El nu a ajuns
n insulele Japoniei desi a fost tentat s-i cu-
noasc pe niponi.
n doctrina japonez, psihologia calmului
nu reprim simtirea, ci exteriorizarea semnelor
vizibile ale senzatiilor. Impasibilitatea n fata
evenimentelor, ca aceea promovat de stoi-
cism, denot ignorant, afirm Yoritomo, si-
l lipseste pe om de adevrata trire. Din aces-
te considerente, filosoful japonez respinge
fatalismul (cunoscut de noi ca fiind de sor-
ginte stoic), acceptarea resemnat a provi-
dentei, anume c ceea ce se ntmpl este
ineluctabil. El nu poate accepta asa ceva, si
aici descoperim genialitatea gndirii japo-
neze, cci depseste fatalismul stoic, anume
c mintea uman poate evita ceea ce stoicis-
mul consfintea ca fiind o legitate a destinului
- c ceea ce se ntmpl trebuie s se ntmple.
Aceast credint fatalist c ceea ce se n-
tmpl trebuie s se ntmple, l face pe om
apatic, l conduce la acea pace a sufletului,
numit ataraxia, echivalent cu impasibili-
tatea si non-actiunea, cu insensibilitatea si
lipsa de solidaritate cu aproapele. Este o gn-
dire fatalist, de genul celei din povestea lui
Ion Creang - Drobul de sare, care se reg-
seste frecvent n psihologia romneasc.
Schita umoristului romn, Alex Tocilescu,
intitulat Takamura!, din volumul Eu et al.,
relev din nou indolenta fatalist a po-
vestii, indolent, care este ct se poate de
real n psihologia omului mioritic si denot
c povestea lui Creang nu este o fctur
Ir temei. Schita lui Tocilescu e rsul-plnsul
omului mioritic, confruntat cu ciudatul om-
japonez. (Alex Tocilescu - Eu et al., p. 15-26).
Insensibilitatea japonez este o manifestare
exterioar; nu este nici reflexul indiferentis-
mului, nici a atoniei sentimentelor, ci doar o
form de aprare a mintii mpotriva excitan-
tilor exteriori, o stare de spirit care l face s-
si nghit lacrimile n fata evenimentelor-tra-
gedii, ca acea din zilele noastre si s evite ex-
ploziile de rs vanitos, n fata marilor bucurii.
Insensibilitatea nipon este o atitudine pru-
dent care nu-l expune ridicolului si mai ales
l scoate din starea de spirit a apatiei, a cre-
dintei n forta oarb a providentei. Omul calm
alege si decide, stoicul se supune fatalismu-
lui providentei, ineluctabilului: asa a fost
scris sau asa a fost s fie!, ce ne e scris
n frunte ni-i pus. Pentru omul fatalist - im-
Doctrina japonez#
Motto: Japonia ne dezvluie viitorul posibil al unei lumi
mai bune, de simpatie desvryit. (Lafcadio Hearn)
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
47
Anul II, nr. 9(13)/2011
pasul existential, jugul acceptat, existenta
n labirint, pentru omul pregtit prin exercitiu
n automatismul calmului gsirea solutiei op-
time, descoperirea firului Ariadnei si a iesirii
din labirint. Japonezul nu-si exteriorizeaz
teatralist durerea sau fericirea. Sunt sigur c
n aceste momente, ale catastrofei nipone,
plnge sufletul n ei, dar nu-si exteriorizeaz
emotia. Ignorantii nu nteleg doctrina japo-
nez a calmului, de aceea acestia i percep ca
insensibili si cruzi.
Desi exist asemnri ntre doctrina stoi-
c si doctrina japonez, ele se deosebesc prin
atitudinea fat de cellalt, a stoicului prin in-
diferent, a japonezului prin participare t-
cut. Pentru o minte lucid, Yoritomo Tashi
gseste patru calitti: retinerea - adic non-
impulsivitatea, aceasta fiind prima si cea mai
important calitate a mintii, obtinut prin
exercitiu, care genereaz automatismul si dis-
ciplina; ea ne scap de dou rele care se n-
torc asupra noastr ca un bumerang - nerb-
darea si mnia. Discernmntul, cea de-a doua
calitate este judecata limpede, care nltur
actele nesocotite. Agerimea, pe care noi o
asociem cu viteza gndirii, la japonezi este
efectul calmului si vizeaz decelarea binelui
de ru si alegerea variantei optime a binelui
ce trebuie cuprins n intentia actiunii; este
rezultatul autoprogramrii mintii, prin exercitii
de abtinere si de dominare a impulsivittii.
Principalul merit al agerimii este distingerea
ntre acceptabil si nefavorabil. (Yoritomo
Tashi - Puterea calmului, doctrina japonez,
p. 31). Ultima este perspicacitatea - e puterea
mintii, care nmnuncheaz judecata deduc-
tiv si are menirea de a elimina eroarea, e un
fel de putere interioar care evit capcanele
iluzioniste. n aceeasi viziune, Yoritomo face
apologia tcerii, nu a gndului ascuns, hime-
ric sau nseltor, care face din individ un du-
plicitar, ci a tcerii, ca principiu fundamental
al doctrinei calmului. El consider cuvintele
ca fiind niste sclavi pentru omul ntelept.
Sclavi! Asa numeste Yoritomo cuvintele pe
care le elibereaz sau le tine captive stpnul
lor. ( ibid. 52). Filosoful japonez dezavueaz
pe omul bun si drept, care nu are diplomatie,
care comite gafe, care nu are ntelepciunea
de a calcula asertiunea sa si provoac efecte
contrarii scopului urmrit. Nu-i suficient s
fii bun si drept, ci s fii abil si inteligent (nte-
lepciunea cuprinzndu-le pe toate). O cuge-
tare profund a filosofului japonez sun ast-
fel: nvat s asculti n tine tcerea! A as-
culta tcerea nu nseamn a asculta mutenia,
ci a asculta vocea sufletului, a conferi mintii
o asemenea stare de spirit nct s uzeze de
capacitatea ei maxim n gsirea celei mai
optime solutii.
Inspirat, probabil de doctrina calmului,
francezul B. Blanchard a scris o disertatie
intitulat Arta tcerii. O fabul sugestiv
de sorginte japonez ne demonstreaz c s-
a inspirat din aceast doctrin. A fost odat
un om, spune o poveste japonez, un om ca-
re avea o pasre rar: O avea nchis n coli-
vie si-o ngrijea att de bine nct pasrea se
Icea mai frumoas si penele ei deveneau
mai strlucitoare. Din nebgare de seam,
ntr-o dimineat, omul uit s nchid portita
micutei nchisori. Si pasrea zbur. Zbur
att de departe si ntmpin attea necazuri,
nct se ntoarse ntr-o stare jalnic la vechiu-
i stpn. Trebuie s spunem c, n nechib-
zuita ei aventur, pasrea aceasta tulburase
o multime de oameni care prinser a-l dusmni
pe stpnul ei. Astfel, chiar dac stpnul a
reusit s nchid pasrea n colivie, n-a putut
ns s repare stricciunile fcute de ea n
cltoria ei (B. Blanchard - Arta tcerii , p. 7).
n aceeasi not, ntelepciunea popular
romneasc a inventat zictori, ca de pild:
a scpa porumbelul din gur, sau dac
tceai filosof rmneai, sau a vorbit si Ion
c si el e om.
n ideea lui Blanchard, problema se pune
astfel: a cugeta si a vorbi, nu a vorbi si apoi
a cugeta. A sti s taci nu este doar un act de
voint, spune autorul francez, ci este un act
de moralitate. n aceeasi viziune cu doctrina
nipon, autorul francez ne propune exercitii
de tcere, care pot da o stare de spirit deose-
bit, de senintate si prudent. El afirm c
arta tcerii este o putere ignorat. Este o
putere ignorat n Europa si n America. Sti-
inta tcerii confer omului ntelept o mare
putere moral. A momi cu vorbe l descalific
pe oricare om ajuns ntr-o functie public. n
cele din urm, nseltorul este demascat, asa
cum au fost demascati politicienii nostri care
au momit alegtorii n campaniile electorale .
Cel care stie s tac nu are spiritul acela vi-
clean care i nsufleteste pe flecari. (ibid. p.
54). A sti s taci nseamn a sti s detii pu-
terea. Cuvintele, spune nvtatul japonez Yo-
ritomo Tashi, sunt mijloacele de comunicare
a spiritului, ele trebuie s aib miez, smbure
plin, care s rodeasc n alte spirite. Vorbirea
Ir miez, a celor ce url vorbe goale, e ca
zgomotul unei cascade - te asurzeste! A n-
chide cuvintele fr rost n nchisoarea mintii,
a nu vorbi dect necesarul aceasta este marea
art japonez a tcerii. Sufletul omului calm,
spune filosoful japonez, se aseamn cu o
carte nchis cu trei lacte; nu se destinu-
ieste dect celui care are cheia (Yoritomo
Tashi - Puterea Calmului, doctrina japo-
nez, p. 30 ). Aceast viziune a filosofului
japonez ne aminteste de ceea ce spunea Emi-
nescu, care avea o opinie similar asupra cu-
vntului spus sau scris: Este o zical din
btrni: gura s aib trei lacte: n inim, n
gt si a treia pe buze: cnd ti va scpa cu-
vntul din inim s nu scape de cealalt, c
dac ai scpat vorba din gur n-o mai prinzi,
nici cu calul, nici cu ogarul, nici cu soimul.
Trebuie s cumpnesti de o sut de ori o
scriere pn o dai publicittii (Zoe Dumi-
trescu Busulenga - Eminescu, Viat, Cre-
atie, Cultur, p. 40).
Totusi, n relatiile cu ceilalti, nu poti fi
ntotdeauna calm; exist oameni indolenti
pentru care numai enervarea celuilalt i poate
scoate din starea de inactiune. n aceast si-
tuatie, Yoritomo admite iritarea ca arm mpo-
triva indolentilor, dar o iritare de suprafat,
Ir durat mare si fr implicare emotional,
pe care o numeste voint de atitudine. Acest
mod de a actiona asupra indolentilor apr
organismul de energiile negative ucigtoare.
Omul calm detine secretul neprevzutului
si al surprizei, dominndu-si adversarul care
si dezvluie intentiile n vorbe. Japonezul
refuz categoric extazierea sentimentelor, ori-
ct de puternic s-ar manifesta n interiorul
su, ca de pild o senzatie exploziv sau un
secret. A nu putea s suporti singur greuta-
tea unei senzatii sau a unui secret te oblig
la expansiune verbal. Aceast expansiune
este o slbiciune a psihicului si l face, pe cel
care nu reuseste s se abtin, vulnerabil. A-
ceste expansiuni sunt admise doar ntre pri-
eteni, care sunt absolut loiali si expunerea
secretului poate avea un efect de reconfor-
tare. Expansiunile datorate slbiciunii sufle-
testi sunt condamnate, cci ele pot fi folosite
de adversari sau se constituie ca primejdii
ale trdrii voite sau inconstiente. El struie
si asupra acelora care sunt iritati ce se consti-
tuie n proprii trdtori. Rnile provocate de
F
l
o
r
i
n

M

c
e
y
a
n
u

-
T
r
a
n
d
a
f
i
r
i
48
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
vorbe declanseaz ura adversarilor care as-
teapt prilejul spre a se rzbuna. Noi trebuie
s fim stpnii vorbelor, altfel, cnd vorba
este stpna noastr, facem gafe impardona-
bile, devenim nerbdtori si mniosi n vor-
bire si gesturi, ridicm tonalitatea glasului,
ne scap porumbelul din gur, arm, care
poate fi redutabil pentru adversar. Pentru
filosoful japonez, ntmplarea fatalist poate
fi evitat prin preocuparea fiecruia de a n-
ltura factorii nefavorabili si mprejurrile si
a nlesni pe cele favorabile. Apelul la calm
nu nseamn resemnare, ci cutarea cilor
optime pentru diminuarea dezastrului. Indo-
lenta gndirii l conduce pe individ, inerent,
la acceptarea fatalittii. Ce-as fi putut face?
Aceast stare de spirit, indus de fatalitate,
ar putea fi lesne confundat cu calmul, dar
nu-i dect o lips acut de idei, n ultim ins-
tant e neantul gndirii. Calmul aparent, pe
care l afiseaz unii, ascunde, cel mai adesea,
neputinta. Yoritomo are n vedere pentru o-
mul calm, stiinta comparatiei, capacitatea de
a alege solutia optim printr-o judecat ager,
ca rezultat al analizei comparative. De aceea,
pentru o solutie optim se impune meditatia
pentru a vedea clar n noi nsine. A vedea
clar n noi nsine nseamn a sonda inconsti-
entul. Pentru asta, el recomand retragere,
izolarea psihic si meditatia. Altfel, spiritul
respectivului risc s se miste ntr-un cerc
vicios sau ntr-un labirint fr iesire.
n scopul utilizrii optime a mintii, Yori-
tomo Tashi propune un set de principii, nu-
mite Regulatorul vietii. Eroarea fundamen-
tal, spune el, pe care o svrsesc majoritatea
religiilor, ct si unele filozofii idealiste, const
n promovarea cu acribie a sufletului ca ideal
si dispretul pentru materialittile existentei,
n spet, a sufletului n detrimentul trupului.
Or, ca o minte s functioneze lucid si optim,
s perceap n mod real universul nconju-
rtor si nu deformat, asa cum se deformeaz
imaginea ntr-o balt ncretit de adierea vn-
tului, sunt necesare a fi respectate cteva
reguli de baz pentru sntatea corpului si a
creierului. Prima si cea mai important, pentru
o bun functionare a mintii, este regularitatea
si durata rational a somnului. Insomniile
conduc la depresie, iar depresia, ca forma
mentis, la deformarea circumstantelor vietii.
Insomnia epuizeaz de energii mintea. Ca re-
mediu pentru insomnie, Yoritomo nu pro-
pune sedative sau alte tehnici, ci aducerea,
chiar prin fortare si persuasiune, n memorie,
a unei teme si alungarea dorintelor sau a ngri-
jorrilor care induc insomnia. Fortarea mintii
spre a dezbate tema propus, conduce ine-
rent, ncet-ncet, la somn. A doua regul este
miscarea. Sportul nu doar mentine elastici-
tatea muschilor, dar reduce excesele glice-
mice si eman endorfine, att de benefice
pentru o stare de spirit optim judectii lu-
cide. Dr. Aslan a ajuns la concluzii similare n
ceea ce priveste miscarea. Reumatismul, afir-
ma ea, nu paralizeaz doar membrele, dar si
activitatea cerebral. A treia este refuzul de a
da curs obsesiei pentru problemele grave ale
vietii si programarea mintii pe o tem aleas.
A patra regul o constituie igiena corporal,
care creeaz confort pentru functionarea la
randament maxim a creierului. Importanta
snttii corporale pentru functionarea op-
tim a mintii decurge din faptul c afectiunea
fizic influenteaz negativ judecata. A cincea
si nu ultima este convietuirea armonioas
cu familia. Orice nervozitate, iritare, orice aba-
tere de la calm a psihicului, conduce la percep-
tii deformate ale realittii nconjurtoare, la
functionarea haotic a mintii si la lipsa de lu-
ciditate. Aceeasi viziune asupra lucidittii
existentiale o promoveaz nemtii, prin asa
numita Scoal a ntelepciunii, redeschis de
ctre Keyserling si fratele su Arnold, la
Darmstadt, dup cel de-al doilea rzboi mon-
dial. Acestia, fr a prelua ideile doctrinei ja-
poneze, converg spre aceleasi reguli simple
de respectat pentru o bun functionare a min-
tii: s-ti cunosti capacittile si limitele si s le
respecti (vechiul principiu delfic Cunoaste-
te pe tine nsuti!, preluat de Socrate si ridicat
la valoarea de prim virtute); s ai un bun
echilibru fizic pentru a judeca lucid realitatea
si a putea respinge tentatiile societtii moder-
ne care te ispiteste cu sloganuri si idei ma-
gice; s poti spune retro satana!, ispitelor
de tot felul, cu att mai fascinate cu ct sunt
mai false si mai iluzorii, pe care societatea de
consum le uziteaz cu obstinatie pentru ade-
menirea tinerilor si a rtcitilor. Si ultima, dar
nu cea din urm, o viat de familie armoni-
oas, ca principiu sine qua non al unei exis-
tente sntoase, ntr-un cuvnt s stii s
practici n mod automat, la fel ca n doctrina
japonez, abtinerea. n aceeasi idee, doctorul
francez Path, propune asa numitul check
up, reciclarea fizic si moral, care, ntr-un
anume sens, e echivalentul renasterii, propo-
vduite de Iisus. n practic, acesta propune
o disciplin simpl, dar sistematic - vointa
de a nu ncrca stomacul si miscarea zilnic,
care pstreaz manifestarea vointei si stimu-
leaz emotivitatea. Cea mai degenerescent
boal, spune medicul francez, asupra judec-
tii mintale o are diabetul. Excesul de zahr
provoac efecte catastrofale, att morale ct
si intelectuale. Fr o form fizic bun,
spune dr. Path, nu se pot emite judecti si
nu se pot lua hotrri optime. Asadar, forma
fizic excelent permite marelui contemporan
s-si foloseasc inteligenta si s-si exercite
vointa n cele mai bune conditii. (Jacques
de Launay - Psihologie i sexualitate, [ Note
preliminarii], p. 19).
n fond, pentru om, spre deosebire de
oricare alt animal, cea mai redutabil fort a
supravietuirii este mintea. Cnd mintea omu-
lui functioneaz haotic, sansele de supravie-
tuire scad la nivelul zero. Luciditatea mintal
este prima conditie a supravietuirii umane.
Strile superioare de calm conduc, pe omul
experimentat prin exercitii ndelungate, la
concentrarea atentiei, la cumularea automat
a energiilor psihice, la atingerea strii de maxi-
m luciditate si luarea celor mai optime deci-
zii. n acest sens, filosoful nipon propune
cteva principii: constrngerea proprie la t-
cere prin exercitii zilnice de tcere; izolarea
psihic, prin antifonare si protejare de exci-
tantii exteriori, prin cutarea singurttii voite,
printr-o stare de calm si pace interioar; exer-
citii zilnice pentru mentinerea strii de spirit
a calmului (exercitiul va fi ntrerupt dac spi-
ritul, n aceste momente de calm, tinde spre
nepsare fat de lumea nconjurtoare); con-
centrarea energiilor psihice disipate pe varii
impulsivitti (dorinte, griji), se va face prin
meditatie si concentrare, asimilarea tendin-
telor de risipire prin aducerea ntr-un cerc
imaginativ restrns, urmate de cteva respi-
ratii profunde; concentrarea de primul grad,
care este, credem noi, echivalentul din budism
a iluminrii. n acest moment, initiatul a atins
starea de spirit a Calmului; orice gnd secun-
dar este eliminat din minte. Mentinerea, prin
educarea vointei, a acestui ritual al exercitiilor,
va conduce inerent la autoprogramarea mintii.
Aceasta are menirea de a instaura starea de
spirit a calmului, n orice mprejurare, instan-
taneu. Starea de calm, mintea lucid, gsirea
F
l
o
r
i
n

M

c
e
y
a
n
u

-
T
u
f

n
e
l
e
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
49
Anul II, nr. 9(13)/2011
solutiilor optime si luarea deciziilor adecvate
genereaz superioritatea asupra celorlalti.
Aceast psihologie a calmului a fost nsusit
de inconstientul colectiv japonez, genernd
o a nume forma mentis, fiind ct se poate de
real la japonezi.
Starea aceasta de spirit, specific japone-
zului, este confirmat de cercetrile romnului
Ioan Timus, efectuate timp de cinci ani (1917
-1922), n Tara Soarelui Rsare. El este att
de impresionat de japonezi, nct la vederea
capitalei nipone, scria: Am strbtut attea
tri; m-am minunat de multe, dar nicieri nu
am avut impresia asta puternic de straniu
(Ioan Timus - Ogio-san, p. 42). Ciudati oa-
meni! De parc nu ar fi de pe Terra. Compor-
tamentul complet diferit de cel al europenilor
avea s-l descrie n Caracterele civilizatiei
japoneze (1940) acuitatea observatiei, exce-
lenta memorie si proverbiala migal, simpli-
tatea rafinat si impresionanta facultate de
sintez si deosebita manifestare a mintii prin
meditatie, a adncirii n sine, o total st-
pnire a nervilor, care le permite viata asta
amabil, dominarea pasiunilor si calmul sur-
ztor. Acest comportament l iluzioneaz
ntr-att pe Lafcadio Hearn, nct crede c
prevesteste viitorul posibil al unei lumi mai
bune, de simpatie desvrsit. (ibid. Doina
Curticpeanu - Japonia, peisaj viitor, pp.24-25).
Doctrina japonez a calmului nu exclude
starea de impasibilitate. Aceast stare deose-
bit de spirit este folosit de un conductor
pentru a lua cele mai bune decizii, n mpre-
jurri nefaste, de moarte colectiv, ca acelea
la care a fost supus natiunea japonez n
acest an. Impasibilitatea, spune Yoritomo
Tashi, este traducerea unei stri privilegiate
a sufletului care uit lucrurile exterioare si
refuz s se lase tulburat de perceptiile mate-
riale, pentru ca s poat citi mai bine n sine,
Ir a fi stnjenit de sunetele sau viziunile ce
l-ar putea abate de la aceast cercetare (Yo-
ritomo Tashi - Puterea Calmului, doctrina
japonez, p. 88).
Conductorul, n momentele de mare
primejdie, este animat de o intens lucrare
interioar, starea de spirit trece de la calm la
impasibilitate, energia mintal este concen-
trat spre gsirea solutiei adecvate si optime.
Tsnind ca o iluminare din ceea ce noi numim
inconstient, ea apare ca o cluz divin.
Doctrina calmului este victoria omului
aspra lui nsusi, victorie pe care nici Zeul nu
o poate opri. Viziunea japonez asupra exis-
tentei arat c fatalitatea poate fi deturnat,
poate fi nvins prin exercitiu persuasiv de
educare a mintii, prin autoprogramare n for-
marea deprinderilor si automatismelor supra-
vietuirii. Exercitiile de supravietuire sunt pri-
mele deprinderi pe care orice student euro-
pean, care obtine o burs de studii, le nvat
la Tokio. El primeste o trus de prim ajutor, o
lantern, o list cu alte obiecte strict necesare
si face exercitii periodice de simulare a unui
cutremur. Legtura dintre doctrina calmului
si filosofia Zen este evident. n aceeasi peri-
oad a secolului al XII-lea, cnd Yoritomo
Tashi promova doctrina calmului, filosofia
budist ptrundea prin spatiul chinez si n
Japonia. Doctrina japonez, lansat n secolul
al XII-lea de Yoritomo Tashi, urmreste un
singur scop - progresul si propsirea Japo-
niei. Ea a generat, de-a lungul timpului, o
psihologie de mas a atasamentului necondi-
tionat fat de stpnul feudal, apoi, fat de
ntreprinderea n care japonezul lucreaz,
analoag atasamentului europeanului fat de
mama sa, o imperioas datorie de onoare a
sacrificiului de sine pentru comunitate si
pentru idealul de reputatie a Japoniei.
n aceast ordine de idei, Japonia a re-
descoperit, dup cel de-al doilea rzboi mon-
dial, cea mai prodigioas si inepuizabil ener-
gie - puterea mintii si a creativittii ei. Pentru
niponi, teza c omul ct trieste nvat a de-
venit o practic curent. La japonezi, totul
e conceput pentru a nvta. Stimularea cu-
noasterii si a creativittii a ajuns o persuasiv
politic de stat. Dup ce-si termin lucrul,
un salariat porneste n cutarea unor ocazii
care s-i permit s nvete ceva de la natur
s-i mbogteasc cunostintele si s-i spo-
reasc creativitatea (Jean-Jacques Servan-
Schreiber - Sfidarea mondial, p. 217). Ast-
fel, a ajuns Japonia, ca pn n 1980, s fie
campioana economic a lumii. Cliseele critice
ale occidentalilor ca: salariile sczute, lipsa
asistentei sociale, msurile aspre luate m-
potriva celor care lipsesc de la lucru, inexis-
tenta concediului pltit, deprinderea de a co-
pia orbeste, toate acestea au fost cultivate
spre autoamgirea propriei lor superioritti.
De peste tot, din Occident si America, veneau
critici la adresa Japoniei, care exporta si ex-
porta mereu s se pun capt acestui grav
decalaj. Japonia ns tcea si exporta. Ea
propunea lumii un model de economie fr
somaj. Asta ntrecea orice model de asistent
social occidental, fiindc omul este pre-
destinat cunoasterii si muncii, nu lncezelii.
Or, modelul nipon, nu propunea doar un im-
perios ritual si cult al muncii, ci si o perma-
nent creativitate a individului uman. Dar Ja-
ponia, spune autorul Sfidrii mondiale, nu
poate fi luat ca model ea constituie o enti-
tate cultural aparte; nu vrea si n-ar putea s
constituie un model (ibid. p.185).
Japonia a demonstrat lumii c inteligenta
creativ nu este apanajul unei anumite rase,
ci este o fort inepuizabil a omului, dac
mintea este antrenat permanent spre cu-
noastere si creativitate. Coparticiparea co-
lectiv la creativitate, inducerea de ctre pa-
tron a ncrederii si a responsabilittii fiecrui
muncitor, iat marea lor realizare. Japonia a
realizat, ceea ce nici o alt tar din lume nu a
reusit, anume - coalizarea energiilor creatoare
colective. Asta se poate ntelege n viziunea
ratiunii europene drept ceea ce Adler propu-
nea prin conceptul sentimentului de comu-
niune social sub forma colaborrii n folosul
celorlalti. (Alfred Adler - Sensul vietii, p. 45).
n fondul ei ascuns, doctrina japonez
se dezvluie ca un imperios complex al pu-
terii, de dominare a adversarului, a lumii n
general, prin performante ale gndirii, prin
disciplina psihic a calmului, prin creativitate
si realizarea mretiei colective nipone. Au
fost inventate astfel proiecte tehnologice noi,
adoptate la Orientul Mijlociu, care au de-
terminat treptat trile din Golful Arabic s
devin din ce n ce mai legate de tehnologia
japonez. Ca s reuseasc si mai bine n a-
ceast directie, un numr n crestere de stu-
denti au fost ndemnati s studieze limba ara-
b si cultura islamic, cu scopul de a stabili
legturi trainice cu Orientul Mijlociu. (ibid.
p. 221). naltii functionari de la Bruxelles,
spune acelasi autor, sunt nsrcinati de gu-
vernele lor s gseasc orice mijloace de a
opri ptrunderea Japoniei n Comunitate. Dar
Japonia a ptruns. Se va mentine Japonia n
aceast stare de spirit a vointei de creativi-
tate sau va aluneca n confortul fatal al senti-
mentului de superioritate?
Toate shoku-rile (bombele de la Hiroshi-
ma si Nagasaki, cele trei shoku petroliere) au
avut menirea de a relansa Japonia spre o nou
linie de progres. Lovitura primit n acest an
de forta dezlntuit a cutremurului, de tsu-
nami si de radiatiile nucleare de la Fukushima,
o va duce, nu avem nici o ndoial, la o nou
renastere, o nou relansare a creativittii ni-
pone. Japonia are, nu doar vocatia renasterii,
ca pasrea Phoenix din propria ei cenus,
dar si pe aceea a globalizrii.
Bibliografie
1) Matei Visniec - Japonia un miracol, dar la ce
pret?, Romnia liber, 29 august 2007
2) Yoritomo Tashi - Puterea calmului , doctrina
japonez, Ed. AUM, Iasi
3) Nicolae Milescu Sptaru - Jurnal de cltorie
n China
4) Alex Tocilescu - Eu et al., Ed. Polirom, Iasi,
2005
5) Jacques de Launay - Psihologie i sexualitate,
Ed. Venus, Bucuresti, 1993
6) Alfred Adler - Sensul vietii, Ed. IRI, Bucuresti,
1995
7) B. Blanchard - Arta tcerii, Ed. ,,Nel, Iasi, 1995
8) Zoe Dumitrescu Busulenga - Eminescu, Viat,
Creatie, Cultur, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1989
9) Ioan Timus - Ogio-san, Ed. Dacia, Cluj-Na-
poca, 1984
10) Jean-Jacques Servan-Schreiber - Sfidarea
mondial, Ed. Politic, Bucuresti, 1982
50
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
Cozinia-Cristina R~DU}
Domnule Iordan Datcu, tinnd seama
c sunteti autorul marelui Dicjionar al et-
nologilor romni, publicat pn acum n
mai multe editii, i, ca teleormnean de ori-
gine, ati avut prilejul s remarcati preocu-
prile predilecte ale etnologilor din diferite
zone etnofolclorice. n Teleorman, dup opi-
nia Dv., care au fost cele mai remarcabile
contributii, n timp, la valorificarea fol-
clorului?
Trebuie s spunem ca interesul pentru
folclorul din zona Teleormanului dateaz din
ultimele dou decenii ale secolului al XIX-
lea. Au aprut cteva texte ntr-o revist bu-
curestean, Lumina, dar eu socotesc cunoas-
terea principalelor elemente etnofolclorice
din zon ca a ncepe cu rspunsurile unor
nvttori din zon la chestionarul lui Bogdan
Petriceicu Hasdeu intitulat Programul pen-
tru adunarea datelor privitoare la limba
romn. Si Hasdeu a primit atunci rspunsuri
din comunele Bltati, Bneasa, Brnceni,
Caravaneti, Ciocesti-Mndra, Cioara, Crn-
geni, Cucuieti, Dracea, Malu, Odaia, Pielea,
Prlita, Rioasa, Scrioastea, Socetu, Sptaru,
Traian, Urluieni, Viisoasra, Voivoda - toate
din Teleorman. ntre aceste rspunsuri eu
socotesc c remarcabil este acela al nvt-
toarei Elena Hurmuz, de la scoala mixt pri-
mar din Caravaneti. Ea a notat cu maxim
Supravie]uitorii colectiviz#rii for]ate
ar trebui lua]i \n seam#
(interviu cu Iordan Datcu)
fidelitate balade precum: Marco-Paa B-
trn, Iancu Vod i Petru Vod, Cntecul
lui Dumnezeu, Antofit, Tnislav Copilul
si altele. Un al doilea moment mai important
l constituie contributia masiv a lui Cristea
N. Tapu - profesorul de latin si greac origi-
nar din Rosiorii de Vede - la culegerea coor-
donat de Grigore Tocilescu, Materialuri
folcloristice, alctuit n dou volume, n
1900, unde contributia lui Tapu se ridic la
2.200 de piese (liric, balade si alte creatii
populare). As aminti, de asemenea, tot la sfr-
situl secolului al XIX-lea, contributia nu prea
ampl, dar important, a poetului Dimitrie
Teleor cu colinde ndeosebi la culegerea lui
Gh. Dem Teodorescu, Poezii populare ro-
mne (1885). Socotesc c momentul urmtor
l constituie contributia profesorului de limba
romn Gheorghe I. Neagu, care a functionat
la Liceul Anastasescu din Rosiori si a publi-
cat urmtoarele volume: Ghicitori din Ialo-
mita i Teleorman, n 1939, Folclor din Cm-
pia Dunrii, n 1969, colectie pe care i-am
tiprit-o eu la Editura pentru Literatur.
Gheorghe I. Neagu a publicat ns si unele
studii precum este acela privind Cteva n-
semnri pe marginea textelor folosite n
jocurile de copii, unde valorific multe texte
culese de el nsusi de la elevii liceului rosio-
rean. Si pentru c am ajuns la Gheorghe I.
Neagu, pot s spun c este o amintire plcut
pentru mine faptul c la centenarul nasterii
lui am publicat o carte, Gheorghe I. Neagu -
etnolog, iar ntr-un volum intitulat Studii de
etnologie, am publicat principalele lui studii
n acest domeniu. Trecnd mai departe, m
opresc la contributia lui Dumitru D. Stancu,
cu seria lui de volumePe deal la Teleormnel
si le retin cu deosebire pe cele aprute la
Editura Muzical, intitulate Balade, cntece
i jocuri, publicate n 1984, Balade i doine,
n 1990, Colinde, melodii de ascultat, melo-
dii de joc, precum si schita lui monografic
aprut n anul 2000, Lutarii din Mavrodin.
Un alt moment l constituie contributia lui
Iulian Chivu prin volumele Folclor din satele
de pe Burdea (1994), Cultul grului i al
pinii la romni (1997), Semioz i deictica
semnului n credintele romneti (2006) si
alte cteva volume n care el a evoluat n
mod semnificativ spre teorie, spre exegeza
creatiei populare. Vreau s remarc si studiul
lui Stan V. Cristea Traditia Cluului n ju-
detul Teleorman - de la ritual la spectacol,
din anul 2008. Ar mai fi de adugat, bine-
nteles, contributia nvttorului Anton Po-
pescu cu cele dou volume ale lui, Folclor
din zona Drcani (1997) si Folclor din Te-
leorman, tot zona Drcsani, din 2001. Sigur
c trebuie s remarcm si contributia unor
alti cercettori care chiar dac nu sunt din
zon, trebuie s-i amintim, cum este de pild
volumul acela Folclor poetic muzical din
Teleorman, al Irinei Dragnea, si mai sunt o
serie de cercettori de la Institutul de Folclor
cum este nonagenarul Alexandru I. Amzu-
lescu, cum a fost regretata Emilia Comisel
care au fcut cercetri n zona Teleormanului.
Vi se pare ntemeiat observatia c din
Teleorman au fost uitate sau neglijate cre-
atiile epice n proz? Si m refer la basm,
la legend, la snoav.
n legtur cu proza popular; cu basme-
le, cu legendele, cu snoavele, trebuie s spu-
nem cu regret c este o sectiune mai putin
ilustrat n ceea ce s-a publicat pn acum.
De altfel nu cunoastem foarte bine presa de
dup anul 1904, an pn la care au mers cele
dou volume ale Bibliografiei etnografiei
i folclorului romnesc (al doilea volum l-
am tiprit eu), deci nu putem s stim dac n
presa vremii, dup anul 1904 pn n anul
1930, cnd au nceput s apar bibliografiile
elaborate de Ion Muslea n Anuarul Arhivei
de Folclor de la Cluj, dac vor fi aprut si
legende din Teleorman. Apoi mai este o ches-
tiune: O serie de profesori, de nvttori, de
preoti au elaborate numeroase monografii,
dar care nu au aprut. Stiu c ele se afl la
Arhivele Statului din Bucuresti. Asemenea
volume nu le-a cercetat nimeni. Deci trebuie
s se fac cercetare n continuare ca s stim
sigur dac domeniul acesta a stat sigur n
atentia unor cercettori. Trebuie s mai spun
c n domeniul acesta al prozei populare, n
orasele teleormanului, la Rosiorii de Vede, la
Alexandria ori Turnu Mgurele, nu am avut
Iordan Datcu
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
51
Anul II, nr. 9(13)/2011
43
la nceputul secolului al XX-lea si n interbelic
un cercettor localnic, care s fi stat decenii
acolo si poate c n felul acesta s-ar fi aplecat
si asupra prozei populare. Sigur c profe-
sorul Neagu a fost multi ani profesor la Liceul
Anastasescu din Rosiorii de Vede, dar trebuie
s amintim c omul a fost tracasat, umilit, a
fost obligat s profeseze n alt parte, inclusiv
a fost nevoit s fac munc patriotic la sta-
dionul national din Bucuresti. Ar fi nedrept
s spun c nu am avut pe cineva care s fi
lo-cuit mai mult vreme la Rosiori, fiindc
este cazul regretatului Dumitru Stancu care
a fost dirijorul unor formatii muzicale de aco-
lo. Dar el a fost interesat predilect de cntecul
liric si nu s-a aplecat spre proza popular.
Ce considerati c s-ar mai putea face
pentru a recupera legenda? Pentru c n
afara unor toponimice din Teleorman nu
avem legende despre cosmogenez, despre
animale i psri, legende istorice.
Din pcate pentru legenda popular nu
se mai poate face mai nimic, pentru c a trecut
vremea culegerii ei, iar cei care stiau astfel
de legende au trecut demult n lumea cealalt.
Ce se mai poate face ns? Exist un gen
care trebuie de acum ncolo cercetat si n pri-
vinta aceasta cred c cel mai bun exemplu l-
a dat profesorul Constantin Eretescu, pro-
fesor de antropologie n Statele Unite, care a
publicat pn acum trei volume de legende
ale oraselor, scurte povestiri care evoc - u-
nele banale, altele cu o anume semnificatie -
astfel de elemente de legend. Ele sunt pline
de interes, iar astfel de legende sunt sigur c
circul si n zona Teleormanului. Ceea ce se
mai poate de asemenea culege? Exist nc
participanti la cel de al Doilea Rzboi Mon-
dial. Ei ar trebui cunoscuti si ar trebui pro-
vocati ca s evoce momente dramatice din
acest rzboi. De asemenea, sunt supravietui-
tori ai colectivizrii fortate. Si ei ar trebui luati
n seam pentru c ar rezulta evocri pline
de substant, pline de semnificatie, pline de
dramatism. Cam asa vd eu lucrurile.
De ce m doare astzi gndul?
De ce m doare astzi gndul
Si ochii, Doamne, de ce-mi plng?
Mi-e-atta de uscat pmntul
Si lacrimi calde-n suflet strng?
Da, lutul meu e-arid, se sfarm
Fr de Tine-mi seac-ades
Fntnile, fiori de spaim
M nconjoar si-si dau ghes!
Nu vreau s-i iau n custodie!
Alung cu-nversunare fiara
Tu-n adieri de iasomie
mbrac-m cu primvara!
Miresmele-i s curg-n mine
Ca un izvor de ap vie
Flori de iubire, cu stamine
De vers curat, n poezie
Cum sufletul smerit-Ti drui
Tu, Doamne, binecuvnteaz!
Din calea mea ziduri s nrui
Si linistea-mi n veci vegheaz!
Nu m lsa Doamne-n abis!
Ridic-mi Tu mai Sus fiinta
Cci pe pmnt e-un paradis
Ce clatin, viclean credinta.
M druie cu-ntelepciune
Cnd frica tainic m-mpresoar
D-mi harul Tu n rugciune
F gndul meu s nu mai doar!
(Limassol, Cipru, 25 mai 2011)
Georgeta RESTEMAN
Se frng n mine doruri nesfryite
Se frng n mine doruri nesfrsite
Mi-e lacrima izvorul din fntn
Si-n ochiuri de lumin rvsite
Vd cumpna cu ciutura-i btrn
Cum dintre pietre druieste viat
Si limpezimi asterne peste gnduri
Descult-n zori aprinsi de dimineat
Culeg fiori de dor de printre grinduri
Lumini adun cu bratele-mi liane
Si mpletesc din flori de portocal
Cununi de dor, sperante diafane
Si vise ascunse-n creasta unui val
Pe trmul deprtrii numr clipe
Umbrele fug de dragoste strivite
M-adpostesc seraficele-aripe
Si frng n mine doruri nesfrsite.
(Limassol, Cyprus, 2 iulie 2011)
Triste(i la malul mrii
Valuri, zbucium, stnci izbite
Pietre reci, umbra-nserrii
Suflete destelenite
Si tristeti la malul mrii
Gnduri tainice, cinte
Sparte-oglinzi n largul zrii
Cioburi de fagduinte
Din tristeti la malul mrii
ncercri nereusite
Peste lacrima uitrii
Amintiri neprihnite
Si tristeti la malul mrii
Toate-mi flutur zadarnic
Steagurile deprtrii
Eu rmn ascuns tainic
n tristeti la malul mrii...
(Limassol, Cyprus, 2 iunie 2011)
Poeme
Poeme
e
s
t
i
v
a
l
e
e
s
t
i
v
a
l
e
Florin Mceyanu - Odihn
52
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
Geta TRUIC~
O tem frecvent a literaturii
o reprezint problema moralittii
sau lipsa de virtute. De-a lungul
timpului, filosofia si-a disputat
pe terenul vast al literaturii
conceptiile despre viat si lume,
weltanschauung prin care omul,
ca valoare, si-a ajustat adesea di-
mensiunile spirituale, pornind din
antichitate, trecnd prin ilumi-
nism, ajuns n pragul lumii mo-
derne sau poposind n epoca
contemporan.
n 1802, Ugo Foscolo public
romanul epistolar Ultimele scri-
sori ale lui Jacopo Ortis, adnc
nrdcinat n evenimentele tu-
multuoase care au zdruncinat Ita-
lia sfrsitului de secol si aflat n
acelasi timp sub influenta
iluminismului francez, punct de
plecare n afirmarea rationalismu-
lui. De aici, consecinta materialis-
mului mecanicist este o stare a-
dnc pesimist, fr solutii uma-
ne salvatoare.
Notele autobiografice evi-
dente trimit la sinuciderea per-
sonajului real, pe bun dreptate
inspirator, studentul Girolamo
Ortis, nlocuit n onoarea lui Jean-
Jacques Rousseau cu Jacopo si
a crui asemnare cu eroul din
Suferintele tnrului Werther,
de Goethe, a iscat puncte de ve-
dere ofensive, subclasnd acest
roman la nivelul unei ,,brute imi-
tatii. Romanul are dou paliere
care amplific suferintele autoru-
lui, transferate cu veracitate per-
sonajului: deziluzia trit din im-
posibilitatea mplinirii n iubirea
pentru Isabella Roncioni si du-
rerea provocat de pierderea
Venetiei, cedat de Napoleon
Austriei, n urma tratatului de la
Campoformio. E vorba, n esent,
de trirea unei pasiuni duble, ca-
re-l consum pe purttorul ei,
Jacopo Ortis
sau r#stignirea virtu]ii
gestul lui final lipsindu-l de aura
eroic.
Jacopo e un proscris, el se
retrage trist si inconsolabil pe
colinele Euganee, autoizolat poli-
tic, unde trieste n singurtate
si scrie prietenului su Lorenzo
Alterani, intermediarul ctre ci-
titor. Hrnit cu lecturile lui Plu-
tarh, nu se poate desprinde de
tririle autorului, transformate
ntr-un modus vivendi, operabil
att n planul abstractiunilor fi-
losofice, ct mai ales concret si
contextual, n ntlnirea cu Te-
resa si casa domnului T. Victim
a prejudectilor, nefericita Teresa
se confeseaz lui Jacopo, desti-
nuindu-i proiectul cstoriei si-
lite cu bogatul mostenitor, mar-
chizul Odoardo. Vizitnd locurile
vietuirii lui Petrarca, personajele
se retrag ntr-un spatiu al liberttii
inimii, care le provoac marea
dram a vietii: destinuirea iubirii.
De aici ncolo, Jacopo, alter-
ego al scriitorului, trieste reali-
tatea n mod patetic, fr posibi-
litatea obiectivrii. Desi au exis-
tat voci care au considerat drept
eroare capital a operei foscolie-
ne tendinta de a proiecta n ab-
solut si n etern aspectele unui
anumit moment istoric, de fapt
repetabilitatea istoriei nu doar c
o infirm, dar se poate vorbi de o
evolutie extrem de subtil a ru-
lui, mergnd pn la amplificarea
lui spre epoca modern si con-
temporan. Evident marcat de
subiectivitate, gndirea lui Fos-
colo asupra instabilittilor ome-
nesti este general valabil, fr a
fi limitat doar la epoca sa.
Notiunea de virtute, discuta-
bil ca evolutie istoric, si are
originea n frmntrile omului
superior, preocupat de progresul
interior si n cutarea unei atare
fericiri, dac nu, a ordinii proprii,
spirituale, fr de care fiinta u-
man se afl permanent ntr-o
echilibristic riscant. Evident c
gndirea sa, oscilrile sufletesti
si modul de a tri sunt influentate
de rul secolului si devenind
o constant, conduc la teorii ne-
sustenabile: Din nefericire, n-
totdeauna am avut de-a face cu
oameni ri, iar dac uneori am
ntlnit vreunul cumsecade, n-
totdeauna am trebuit s-i plng
de mil(Ugo Foscolo,Ultimele
scrisori ale lui Jacopo Ortis,
Editura pentru Literatura Univer-
sal, Bucuresti, 1966, p. 40)
Pesimismul foscolian pare
fortat si influentat. Maladia ne-
mplinirii sufletesti are la baz o
egolatrie funest. E necesar o
disociere clar ntre miscarea su-
biectiv a sensibilittii exacer-
bate, atent si devoratoare, care
macin ntregul sufletesc al per-
sonajului ntr-o rotatie plin de
cruzime si starea de fapt a socie-
ttii care provoac acest ru,
dac nu chiar observarea faptului
c punctul de plecare al disolutiei
sociale, generale l reprezint de-
crepitudinea, ramolismentul fi-
intei umane luat n individua-
litatea ei, degradat de propriile
pasiuni. Nu poate fi neglijat nici
ndeprtarea omului de rosturile
sale fundamentale, de a realiza
binele de-a lungul ntregii sale
vieti, conditie de baz, esential
n actul necesar si generos al m-
plinirii. Aceasta e povestea unui
om singur, avnd ca incipit aban-
donarea luptei contra pasiunii si
ajungnd al fine n amarul soli-
tudii fr iesire. Marin Sorescu
ilustreaz ideea similar n Iona,
oper al crei personaj, sastisit
de continua cutare a iesirii n
afar, se ndreapt spre sine, ale-
gnd expierea contra principiului
vietii. Planeaz acelasi absurd
existential, terifiant, favorizat de
primatul ratiunii si reducerea
rolului principiului divin al re-
demptiunii.
Domnul T. e un om cult si
foarte cinstit. Adugnd c a-
cum nu le poti avea (aceste da-
ruri, n.n.) rmnnd nepedep-
sit(Idem, op.cit., p.42), perso-
najul-narator subliniaz nu doar
limitarea uman si exceptionali-
tatea omului de caracter ntr-o
societate atins de morbul ego-
ismului si al coruptiei, dar si faptul
de a fi exclus din ea, ca o per-
sona non grata.
Omul, ca fiint social, comu-
nic si se comunic. nsingurarea
nu i este proprie. Ea l anuleaz
si l exclude dintre semeni; altfel,
nimeni nu poate apartine cuiva
ntru totul. De aceea, sentimentul
prieteniei d sansa fiecrei fiinte
de a se comunica prin iubire.
Jacopo este un damnat, czut n
mrejele mizantropiei. Durerea lui
capt dimensiuni ori de cte ori
e rstignit virtutea: Morminte!
Marmuri frumoase, epitafe pom-
poase, dar dac le deschizi, g-
seti nuntru viermi i miasme.
Crezi, oare, Lorenzo, c dac
soarta potrivnic ne-ar mpinge
s ne cerim pinea, i-ar mai
aminti vreunul din ei de promi-
siunile fcute? Niciunul sau
vreunul viclean care ar vrea s
ne cumpere prin binefaceri njo-
sirea. Prieteni de vremuri bune,
n toiul furtunii ei te zvrle n
valuri!(op. cit., p.67) Consumat
la tensiuni nalte, personajul fos-
colian denunt lipsa integrittii
umane, natura vicioas a omului.
El adopt refugiul liberttii
de a nu ptimi din compromisuri
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
53
Anul II, nr. 9(13)/2011
de niciun fel, trind conditia mar-
ginalizrii geniului si mbrcnd
cu veneratie haina melancoliei
sale: ...cnd m gndesc la pie-
dicile pe care societatea le pune
n calea geniului i a inimii o-
mului, cnd m gndesc c n
ocrmuirile nenfrnate sau ti-
ranice totul este intrig, cad n
genunchi i multumesc Naturii
care, druindu-m cu aceast
fire duman oricrei sclavii, m-
a ajutat s-mi nfrng soarta....
Acel instinct inspirat de sus care
alctuieste geniul trieste doar
n libertate si n singurtate. El
se simte purttor al unei meniri
speciale, de a cuprinde filosofia
cugetrilor omenesti, hrnind fi-
inta cu idealuri si pasiuni dincolo
de care omul material se nruieste
n automatisme, ncrncenat de
a avea, mai mult dect de a fi.
Dup ce sustine ideea efeme-
rittii omului n univers ca si
Eclesiastul, ...c toti avem pa-
siuni dearte, dup cum deart
este viata omului(op. cit., p.84),
Jacopo elogiaz suprematia su-
fletului nemuritor, al crui sacri-
ficiu ar aduce n caz contrar ono-
rurile si (ne)linistea veacului co-
rupt. Un relativism etic absolut
este semnul oboselii sufletesti
care l ncearc si l transform
ntr-un discipol al durerii: nu
exist nici virtuti, nici vicii, toate
sunt cuvinte goale. Preferinta
pentru suferint, marginalizare si
nfrngere n dauna cstigului
material, caduc, este o optiune
care satisface si chiar onoreaz
omul nedeprins cu tertipurile
unei vieti stpnite de material-
ism si opulent.
Proslvirea cu emfaz a lumii
bune las personajului un gust
amar. Rsturnarea valorilor l n-
singureaz treptat, iar lipsa ori-
crui sprijin moral l coboar pe
treptele unei cderi fr remediu.
Vremelnicia, nimicnicia, iat atri-
butele fiintei pe pmnt! Viata
ca vis devine la Foscolo, ca si n
viziunea lui Calderon de la Barca
semnul unei frmntri zadar-
nice, ns si o trecere fulgurant.
Strlucirea ei, btrn div n
dizgratie, priveste gloria unui re-
member ndeprtat.
Cel credincios virtutii tries-
te n limita strmt a inadaptatu-
lui: ...unii oameni au nevoie de
moarte pentru c nu tiu s se
deprind cu frdelegile celor
ri i nici cu sfiala celor buni.
(op. cit., p.93) Pentru el, viata e o
jungl n care omniprezenta r-
ului l nctuseaz n umilinte si l
asaz la zidul imfamiei. De aceea,
...printre cei ri, omul cumse-
cade piere ntotdeauna, iar noi
suntem obinuiti s ne unim cu
cel mai tare, s-l clcm n pi-
cioare pe cel dobort i s jude-
cm dup mprejurri. (op. cit.
p. 92)
O form de virtute este si deli-
catetea identificrii cu durerile
celuilalt, empatie de care adesea
fiecare este strin, ngustnd c-
rarea spre Altul, strngnd si mai
mult raza luminii ctre sine.
Pasiunile, patimile, pornesc
dintr-un preaplin. Adevrata feri-
cire a omului este ca un rsrit
de soare la ncetarea furtunii,
este adiere lin. Farmecul ntlnirii
cu pacea divin i d o stare de
calm nfiorare, n care nimic tul-
burtor sau extaziant nu l rupe
de contemplatia lumii, dar l si
nstrineaz de ea. n fine, si a-
ceast ntelegere este un semn
de virtute. Asa c, omul e crmuit
ntreaga viat de fluxul si refluxul
propriilor umori.
De ce a fi virtuos este o pier-
dere? Poate numai pentru c ra-
portarea omului se face perma-
nent la valorile lumii. Virtutea n
sine este o bogtie de care nu
trebuie s fii constient, pentru c
ea, prin antiteze, creeaz drama
constiintei si o sporeste. Virtutea
este numele mic al iubirii, este
partea binelui care ne alung sin-
gurtatea la sfrsitul vietii si ne
povtuieste n tolerant si iertare.
Cine trieste sub steagul valorilor
morale, nu e niciodat captiv.
Eroul foscolian este prizonier al
nentelegerii vietii, fiindc el se
vrea pe sine, cutat, descoperit,
iubit. Vointa lui se ndreapt spre
triumful valorii a tout prix, fr
a explora vulnerabilitatea fiintei
umane. El este neierttor cu lu-
mea, si de aici cu sine. Cci nu a-
lege o solutie salvatoare, cons-
tructiv, ci una las, a mortii spi-
rituale. Eroul nu opteaz pn la
sfrsit pentru virtute. Aceasta s
fie calea de a te situa deasupra
rului social, o brusc recluzi-
une, un recul?
Personajul face elogiul crtii,
creia i este tributar. Ea l-a n-
vtat s iubeasc viata.
Crtile ucid ignoranta, des-
chid cile cunoasterii si micso-
reaz sentimentul omului c st-
pneste universul. Dar ele nu mai
sunt nimic, dac insul, n toat
splendoarea lui de stpnitor
peste creatia ntreag, prefer
nemuririi lui o zbatere perpetu
si inutil ntre intolerant si frus-
trare, pe fondul ptimas al iubirii
sinelui, mascat de aparenta vir-
tutii. Nici binele svrsit pentru
omenire, nici faptul de a urma
drumul drept, n arsita soarelui
clocotitor, din imensul pustiei
omenesti ctre Meka, cetatea
idealului, nu justific pierderea
de sine ntru anulare. Cci ce
va ctiga n schimb omul, de-
i va pierde sufletul lui?
Si acesta e o form de rstig-
nire a virtutii. Poate cea mai grav.
C#r]i primite la redac]ie
Violetta Petre - Poeme violete,
Ed. PIM, Iasi, 2010
Viorela Codreanu Tiron -
Fr Titlu/Ohne Titel,
Editura/Verlag/ Amanda Edit.,
Bucuresti, 2011
Viorela Codreanu Tiron -
darul iubirii/Dhurata e
dashurise, Ed. Biodova,
Bucuresti, 2011
Gheorghe Puiu Rducan -
Apocalipsa dup Gheorghe,
Ed. Tibiscus, Serbia, 2010
54
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
Grigore LUPESCU
(n.30.08.1931)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut la 30 august 1931, n orasul Trgu-Jiu, judetul Gorj, unde urmeaz cursurile primare si Liceul
Tudor Vladimirescu. Este admis la Facultatea de Regie a Institutului de Teatru Bucuresti, dar exmatriculat
dup doi ani, pentru origine nesntoas, dup care urmeaz Facultatea de Medicin General Bucuresti.
Promoveaz ierarhic prin concursuri, fiind medic de medicin general, medic secundar, medic specialist
(cardiologie), medic primar cardiolog, medic sef al sectiei de cardiologie la Spitalului Judetean Trgu-Jiu.
Este doctor n stiinte medicale, membru al Academiei de Stiinte Medicale din Romnia, membru al
Academiei de Stiinte din New-York (1997), membru fondator al Societtii Medicilor Scriitori si Publicisti din
Romnia. De mai multi ani este n atentia Centrului de Biografii Internationale Cambridge, care i-a acordat
mai multe nscrisuri si medalii si l-a inclus n dictionare de prestigiu. Este membru al Clubului Epigramistilor
Cincinat Pavelescu Bucuresti, membru al Cenaclului Hohote si al Societtii Umoristilor Gorjeni
Adrian Becherete, Trgu-Jiu, membru de onoare al Uniunii Epigramistilor din Romnia, Cettean de
Onoare al Municipiului Trgu-Jiu.
Opera sa cuprinde volumele Epigrame (1977, cu un Cuvnt nainte de Mircea Trifu si Colocviu
umoristico-medical (2005), cu o prefat de Gheorghe Grigurcu si o postfat de George Corbu.
Analizele de laborator
Cnd Moartea s-a apropiat
De-un biet bolnav, el i-a strigat:
Degeaba mi tot dai trcoale,
Am analizele normale!
Unui pediatru cu veleit(i
de epigramist
M-a atacat, mai ieri, un adversar
Cu zmbet inocent ca de sugar.
Eu l-as putea combate fr mil,
Dar cresc mortalitatea infantil.
Unei actri(e
Lng cortin, ani n sir,
Te-am contemplat de gratii plin.
Dar ce n-as da s te admir
O dat doar fr cortin!
Fra(i de cruce
Chirurgul, popa si groparul
Ce buni amici sunt ntre ei!
Cel care-l caut pe primul
i ntlneste pe toti trei...
$edin(omanie
Si voi, n orele trzii,
V-ati ntrebat mcar o dat:
De ce, cnd ordinea-i de zi
Sedinta tine noaptea toat?
Specializare
Ales printr-un concurs de-mprejurri,
A fost trimis s-nvete-n alte tri.
Un an a stat n Anglia, dar zu,
E ceat ca la Londra-n capul su!
Unei frumoase infirmiere
Cnd vd sublima ta faptur
As vrea, pe loc, mort s m crezi
Iar tu s m reanimezi
Gur la gur.
Uneori chibriturile se aprind greu
E doar un fapt minor, fireste,
Dar ce denot acest semn?
C fosforul, de fapt, lipseste
Si altor capete de lemn.
Prof. dr. Simion Cotoi, prezent la
Consftuirea de Cardiologie
Ltra un cine-n Trgu Jiu
Dar nu ltra chiar a pustiu:
Adulmecase printre noi
Prezenta domnului Cotoi.
Un demagog care yi-a ridicat statuie
Cnd si-a-nltat n piat monumentul,
Nu l-a atras mirajul nltimii,
Dar n-a voit s-si calce-angajamentul:
Mereu voi sta n mijlocul multimii!
Unui local
Cunosc un birt
(Numele-mi scap)
Serviciu-i spirt
Dar spirtul... ap.
Urare unui chirurg cu prilejul
zilei sale onomastice
Ani de viat numerosi,
Bunul Dumnezeu s-ti dea,
Cti apendici sntosi
Ai extras n viata ta!
Unei eleve foarte cochete
care yi neglijeaz ycoala
Cea mai simpl ntrebare
n dilem grea o pune.
Are-n pr soare-rsare
Iar n cap soare-apune.
Un agronom epigramist
De-al talentului altoi
Simte pana ta nevoia.
Tu te crezi artist de soi
Dar nu esti dect... de soia.
$efului meu
De cte ori am bucuria
S-l vd pe seful meu cel bun,
mi scot amabil plria
Si-n fata ochilor mi-o pun...
Unui poet
Pegasul tu lipsit de har
Alearg iute ca furtuna,
Dar aripa si-arat rar,
Pe cnd copita, totdeauna.
Talentatului umorist V. D. Popa
Astfel zici de vezi cum scrie
Si gndesti, de bun seam:
Ve De Popa... liturghie,
Dar nu vede epigram.
Logic
n a noptii grea tcere
Dintr-un plop cad dou pere.
Pere-n plop, cine-a vzut?
De-aia cred c-au si czut.
Sus pe cer
Sus pe cer ard dou stele:
Sunt chiar ochii mndrei mele!
Brusc a disprut o stea...
Faci cu ochiul, draga mea?
Epitaful osptarului de altdat
Doarme-n linistea adnc
Sub covorul de narcise.
Oare-l mai asteapt nc
Cel cu halbele promise?
Unor chirurgi
Avantajul lor cel mare
Este unul intrinsec:
Nu-i apendicile, oare,
Un organ legat de CEC?
Medicilor O.R.L.-iyti
De arta lor am spus mereu
C-i veritabil magie:
Un pusti a nghitit un leu
Si doctorul i-a scos o mie!
Epitaful yefului
Aici zace seful meu
Si-n stomacul lui... sunt eu.
Tobogan
Amorul nestiind ce e,
Ea-ntreab prima dat: CE?
Persevernd pe acest drum,
Nerbdtoare-ntreab: CUM?
Dar din pcate pentru sine,
Ea tot mai rar ntreab: CINE?
Iar azi ntreab doar att:
Nici ce, nici cum, nici cine, CT?
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
55
Anul II, nr. 9(13)/2011
Octavian LUPU
S ne imaginm c vom porni
ntr-o cltorie, tu si cu mine, un-
deva foarte departe, pe niste me-
leaguri cu totul diferite de tot ceea
ce ai cunoscut pn n clipa de
fat. Destinatia este stabilit deo-
potriv n spatiu si timp prin coor-
donate suficient de precise pen-
tru a distinge epoca si zona geo-
grafic pe care doresc s ti-o pre-
zint. Astfel, iesind din continuum-
ul spatio-temporal al clipei prezen-
te si al locului n care te gsesti n
momentul de fat, vei intra m-
preun cu mine n realitatea ce a
existat acum peste trei mii cinci
sute de ani n mijlocul vechii ci-
vilizatii a Egiptului antic pentru a
ne ntlni cu initiatorul celui mai
perfectionat sistem religios al u-
manittii, si anume monoteismul.
De fapt, am folosit cuvntul
de initiator si nu de autor, fi-
indc acest personaj istoric, cu-
noscut sub numele de Moise, n
permanent si-a subliniat calita-
tea de trimis al unei autoritti mult
mai nalte dect el, mai precis al
Celui ce stpneste peste ntrea-
ga existent si lume, adic a lui
Dumnezeu. Dar, ajunsi pe trmul
egiptean al faraonilor, va fi bine
s privim putin la cultura religioa-
s si ideologic a acelor vremuri.
Un lucru, n mare parte, comun
pentru mai toate culturile antice,
era reliefat prin conceptia c uni-
versul a aprut din niste elemente
fundamentale, dintr-o esent ce
a zmislit ntreaga realitate ma-
terial si spiritual n mijlocul c-
reia ne gsim. Aceast esent a
purtat mai multe nume, n functie
de traditia cultural a fiecrui po-
por, ns principiul fiind c din ea
s-au nscut ntr-un mod tainic
toate lucrurile. Astfel, unele dintre
primele produse ale acestei e-
sente unice au fost elementele fi-
zice ale naturii, sau stihiile n
limba greac, ntruchipate prin
ap, pmnt, vnt si foc.
Ulterior, din combinatia aces-
tora au nceput s apar si formele
de viat vegetal, animal, uman
si suprauman, adic zeii, calitatea
deosebit a zeilor fiind puterea de
a stpni ntr-o anumit msur
aceste elemente ale naturii din ca-
re, sub o form sau alta, si ei au a-
prut. n felul acesta, ntreaga lu-
me era conceput ca fiind sub in-
cidenta acestei naturi primordiale
din care, n mod spontan, au fost
zmislite toate lucrurile. Aceast
spontaneitate nu a avut o anu-
mit logic sau n orice caz noti-
unea de sens ultim nu putea fi
exprimat. De aici, dificultatea
stabilirii si mentinerii unei ordini
universale, neexistnd o autori-
tate final a tot ce exist.
Astfel, ordinea existent la
nivel cosmic, dar si terestru, se
putea mentine doar prin efortul
eroic al zeilor, semizeilor si oa-
menilor. De exemplu, dac nu ar
fi fost zeul Ra, care s se lupte
zilnic cu zeii potrivnici, atunci
soarele, pur si simplu, nu ar mai
fi putut aprea pe cer. Principiile
cosmice nu puteau fi tinute n fru
ns fr jertfe, n baza crora zeii,
la rndul lor, puteau exercita in-
fluenta lor n a le cluzi si direc-
tiona spre binele umanittii.
Cruzimea acestor practici nu
era ntmpltoare, fiindc, prin
suferinta jertfei, viata acesteia era
transferat n esente spirituale pe
care zeii le puteau folosi n exer-
citarea puterii lor de stpnire a
lucrurilor.
Dac printr-un concurs nefe-
ricit de mprejurri, aceste jertfe
ar fi ncetat s mai fi fost aduse,
atunci zeii si-ar fi pierdut puterea
lor, iar elementele naturii ar fi n-
vlit nimicitor si haotic asupra oa-
menilor, distrugnd totul n cale.
La capitolul dezordine cos-
mic se putea aduga si rivali-
tatea dintre zei, lupta lor pentru
suprematie, similar celei dintre
oameni. Practic, nimic nu era pe
deplin stabilit, totul intrnd sub
incidenta unei posibile schim-
bri, ce se putea produce n mod
neasteptat. O astfel de viziune
conducea inerent la un simt-
mnt de instabilitate, team si su-
perstitie pentru toate categoriile
sociale din acel timp.
Ei bine, n acest context,
Moise a introdus un element cul-
tural revolutionar ce a condus la
nlturarea tuturor acestor zei
prin conceptia existentei unei sin-
gure autoritti ultime, a Creato-
rului ntregii existente, incluznd
toate aceste elemente greu con-
trolabile ale naturii.
n locul unui univers nscut
din haos prin creatie sponta-
n, Moise a vorbit despre o
creatie avnd la baz un plan bi-
ne pus la punct si o voint unic
exprimat de o Persoan avnd
autoritate prim si ultim deopo-
triv.
De unde ns a preluat Moise
aceast conceptie? Cum i-a venit
o astfel de idee?
Rspunsul dat de el prin scri-
erile pe care ni le-a lsat este c
toate acsete lucruri le-a primit
deopotriv prin traditia natiunii
evreiesti, prin descoperire direct
din partea acestui Mare Autor,
precum si din studiul lucrrilor
scrise la acea dat. Pornind de la
aceste fundamente, el a ntocmit
mai multe scrieri, care ulterior au
fost grupate n cinci crti.
Prima dintre acestea, Geneza,
a fost destinat s clarifice apari-
tia universului prin creatie, evo-
lutia decadent a umanittii si mi-
siunea special a poporului
evreu. n a dou carte, Exodul, ni
se vorbeste despre iesirea evrei-
lor din Egipt n timpul su si ple-
carea ctre Palestina. A treia carte,
Leviticul, ne vorbeste despre
instituirea preotii levitice, oferind
prevederi si rnduieli despre n-
chinare. A patra carte, numit n
ebraic cu titlul n pustie, redat
prin cuvntul Numeri, ne rela-
teaz pe scurt istoria celor patru-
zeci de ani petrecuti de evrei n
pustie. Iar a cincea carte, Deute-
ronom, reprezint o sintez si un
testament al activittii lui Moise,
avnd o multime de sfaturi, ndem-
nuri si avertizri pentru natiune.
Asupra detaliilor oferite de
aceste crti, voi reveni n artico-
lele viitoare. ns acum voi insista
asupra diferentei culturale funda-
mentale dintre monoteism si po-
liteism, care pleac de la modul
n care universul a aprut si se
continu prin ntelegerea contro-
lului exercitat de ctre Creator
asupra tuturor lucrurilor. n plus,
haosul aparent al naturii si g-
seste o explicatie rational prin
existenta pcatului neascultrii
si a rzvrtirii umanittii mpo-
triva autorittii Sale.
Astfel, putem distinge cu u-
surint c ideea evolutionismului
introdus de ctre Charles Darwin,
nu reprezint altceva dect re-
venirea tezelor fundamentale ale
mitologiei antice, adic a polite-
ismului, ce pleac de la o esent
evolund haotic prin creatie
spontan si lupt pentru supra-
vietuire ctre o tint nedefinit.
Astfel, ateismul modern nu
reprezint altceva dect revenirea
acestei gndiri tributare domina-
tiei crude a naturii asupra umani-
ttii. Diferenta formal const n
disparitia zeilor supraordonatori,
locul functional al acestora fiind
luat de ctre tehnologie, tehnic
si stiint. ns neputinta zeilor n
stpnirea naturii, n ciuda pute-
rilor magice deosebite ale acesto-
ra, este similar limitrilor stiintei
si tehnologiei prezente. Magia
stiintei este limitat, transfor-
mndu-se ntr-un miraj seduc-
tor, dar insuficient n rezolvarea
problemelor lumii n care ne g-
sim. Monoteismul autentic repre-
zint singura alternativ valabil,
exact ca n timpurile lui Moise.
Schi]# de studiu a Bibliei
dintr-o perspectiv# de ansamblu
(partea I) - Originile Bibliei
56
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
Filic Bostan, alintat Bidel,
sttea pe malul rului Moldova
pitit dup o tuf de arini. Cu ochii
n patru, s nu-l prind cineva,
fiindc era n plin prohibitie, d-
dea la peste. Numai c rezulta-
tele refuzau s apar. Pestii, nte-
lesi probabil cu autorittile, igno-
rau att momelile din mmlig
cu ciment ale lui Bidel, ct si teh-
nicile sale desvrsite n cons-
tructia unor njurturi si blesteme
ireprosabile din punct de vedere
al fanteziei creatoare, chiar dac,
gramatical, lsau de dorit. Sfin-
tise pn acum, la ora prnzului,
un pachet de tigri si litruta afe-
rent de bastrc, ns de prins
nu prinsese dect o ciubot pu-
tred, aruncat de cine stie ce
gospodar pentru c nu-i mai f-
cea trebuint prin ograd. Neca-
zul era ns altul! Bidel, somer
fiind, nu prea mai avea nici un
cuvnt n cas, pn si copiii l
umileau furndu-i tigrile din bu-
zunar, iar faptul c se ducea din
nou cu mna goal acas, l cam
ngrozea, deoarece nevast-sa,
care avea serviciu si aducea tot
felul de buntti de la biseric
unde mtura zilnic, nu era chiar
o persoan comod cnd o apu-
cau nbdile. Distrus moral, dar
si oarecum prbusit fizic, Bidel
se duse, ca tot omul, s se usu-
reze n apa rului cu nume de le-
gend. Pe cnd suspina el asaaa
si se cutremura de frisonul afe-
rent finalului, zri n apa rmas,
prin cine stie ce minune, nc lim-
pede, un fel de trunchi de copac,
albicios, vag conturat de undele
rului. Hopaaa! Ideea rsri iute,
stimulat de grijile enuntate an-
terior.
Lemne pentru foc! Pi, ce-i
de colo! Bidel se desclt, si su-
mese pantalonii de salopet, cei
pe care-i pstrase nc de pe vre-
mea cnd lucra n constructii, si
scoase chiar si casca de protectie
(de aceeasi provenient), de pe
cap si intr n apa rece. Abia la
contactul apei cu picioarele omu-
lui, ctiva pesti srir disperati
s ia o gur de aer. ns nimeni
nu mai avea acum ochi pentru ei.
Bidel tr afar trunchiul. Era ne-
obisnuit de greu. Doar cnd a a-
juns pe mal si s-a asezat lng el
ca s-si trag sufletul si s tu-
seasc n voie, si ddu seama
c trunchiul semna cu un os de
curcan, asa cum vzuse el ultima
oar cnd mncase ca un spart
la pomana lu Ghibortea, un fost
coleg de puscrie din vremea
cnd, tineri fiind, foloseau n co-
mun fetele rpite din hor, sau
de pe la cosit. Curios, rci cu
briceagul si se convinse. Era un
os! ns unul urias, cam de nl-
timea lui, desi nu se putea spune
c Bidel era vreo cruce de romn,
ci mai mult dimpotriv, nedep-
sind el cu mult nltimea unui m-
gar. n capul lui Bidel ncepur a
se zvrcoli gndurile. De fapt,
unul singur! Cum s transporte
osul acas fr s fie vzut de
constenii si, bine cunoscuti ca
invidiosi, niste tlhari, gata de
orice fapt necugetat, atunci
cnd era vorba de nsusirea unor
bunuri necuvenite. Hee, hee, dar
nici Bidel nu era vreun prost! As-
cunse osul sub niste frunze, si
strnse sculele si plec fluiernd
ctre cas, asa cum fcea de obi-
cei. Nevast-sa l primi dojenin-
du-l drgstoas, tot ca de obicei,
cu: neputinciosu s betivu dra-
cu care mi-ai mncat tineretli,
ardi-te-ar focu s te arz, c nu
esti n stare d ni ica-n lumea
asta, c unde mi-or fi fost mintliii
cn te-am luat... m rog, reper-
toriul binecunoscut, specific tra-
ditional, cu o urias capacitate
de adaptare, functie de situatie,
dar, n esent, rmas neschimbat
de veacuri.
Bidel, ns, mut ca mutii, ba
mai mult, rdea strengreste pe
sub mustat, chiar si atunci cnd
i replic sotiei, calm si ntelept,
nu ca de obicei isteric, precum
c: dac n-o lua el o mai lua dra-
cu d boarf ce ierea so-ntin-
sese tot satul si regimentul d
infanterie d la Darabani unde
venea, chipurile la el, cnd era
soldat... Desigur, si asta, o tem
arhicunoscut. Doar c, dup ce
mncar de prnz, mmlig rece
muiat n mujdei si niste coliv
la desert, accentele tragice ale
conversatiei se mai domolir si
Bidel, cu o voce joas mrturisi
secretul cel mare. Toti nghetar
de spaim, fiecare cu gndurile
lui...
Noaptea, ajutat de fiul su
vitreg, mai mic cu doi ani dect
el, Bidel transport comoara aca-
s si, n grajd, o privir cu totii,
inclusiv caprele, ns ele fr s
rmn cu gura cscat. Bine in-
format asupra dimensiunilor,
Pachita, nevast-sa, cea care o-
cazional mai spla si morti, afirm
c: l d murise, musai avea cam
cinci metri lungime, iar osul ar fi
bine s fie spart ca s-i poat fi
consumat mduva. Mde, muie-
rea tot muiere, nu gndeste mai
departe de cratit! Eiii, dar Bidel
si cu Aculin, fiu-su, aveau alte
preri. S vnd osul ucraineni-
lor care fceau contraband cu
tigri, conserve de peste si ap
de colonie, c ei au retelele lor si
stiu mai bine ce valoare are osul.
Muierea i blestem o vreme, ns
si ddu seama c au dreptate,
asa c se prefcu suprat si se
duse la culcare. Ceva mai trziu,
cnd sub oghial se strecur si
Bidel, acesta i art scumpei sale
doamne, cu destul diplomatie,
c nu tine la suprare.
A doua zi, tatl si fiul, spon-
sorizati de mam din economiile
Icute de ea pe baza cutiei milei,
de la locul de munc, erau deja
de dimineat la bufet si purtau
negocieri n privinta tranzactiei.
Dar ce s vezi!? Un nemernic, pe
numele lui Gut Tilihoi, ofticat c
nu fusese cinstit si el mcar cu o
tuic, i pr sefului de post.
Ghiorlanul de Gut primi de la
seful de post, n schimbul infor-
matiei, niste scatoalce mpreun
cu promisiunea ferm c nu va fi
arestat pentru furtul gstelor
babei Neculina si plec fericit c
Icuse o treab bun.
Cam dup o or, un politist
de mrimea unui taur i slt pe
cei doi din bufet si sub acuzatia
de mpotrivire la arestare le mardi,
scurt, o mam de btaie la fata
locului, ns doar asa ca aperitiv.
Grosul urm la post, unde, dup
numai zece minute mrturiseau,
cu lacrimi de snge si cint n
ochi, ct de mare si unde era as-
cuns osul. n timp ce acesta era
recuperat de fortele de ordine, ei
mai primir drept recompens
pentru bunele servicii aduse, un
set de bastoane pe spinare, iar
seara erau deja acas zvrco-
lindu-se de durere sub privirile
crunte ale mamei, respectiv sotiei.
De auzit nu auzeau, asa c, pn
la urm au si adormit, mpcati
c scpaser cu bine, totusi, de
ghinioanele care, stiut este, se
tin lant de orice comoar.
Numai c... he, heee, ce cre-
deti, acestea, ghinioanele deci,
se mutar, o dat cu osul, n ogra-
da politiei! Noaptea trziu, seful
de post, nconjurat de toti subal-
ternii priveau ngroziti obiectul,
si ddeau cu prerea si buseau
cu sapca de dusumea, c nu prea
stiau ce s fac, deoarece regula-
mentele nu prevedeau nimic n
legtur cu fapte de genul acesta.
De dat la cini nu puteau, deoa-
rece prea fcut din piatr si ori-
cum Decebal, cinele de servi-
ciu, cnd a fost adus s adul-
mece, ncepuse s urle ca un de-
ment si nici mcar suturile luate
n coaste nu l-au potolit. S-l
arunce undeva, nici att, c-l g-
Mihai BATOG-BUJENI}~
Osul
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
57
Anul II, nr. 9(13)/2011
sea iar vreun dobitoc si rence-
pea povestea, ba mai mult, intrau
si la pitirea probelor, unde, de
fapt, figurau ca recidivisti, asa
c, treaba nu era prea simpl...
- Piii, sefu uite c zic iooo...
Privirea sefului se ntoarse
crunt ctre Titel, un putoi ne-
suferit, plin de idei si foarte bg-
ret, deci incomod. Acum ns alta
era situatia!
- Ia, zi, b, c cine stie, c-acu-
ma a ajuns ou s-o-nvete p gin,
hai, s vedem...
- Io m gndesc s le dm te-
lefon celor de la muzeu, de la ju-
det, zicem c pe timpul patrul-
rilor prin teren am descoperit
acest obiect, ce pare a fi un os
de mamut, l predm cu proces-
verbal, bgm ceva fraze patrio-
tice la adresa noastr, adic a
dumneavoastr si cu asta la re-
vedere si v-am pupat, s se spele
ei pe cap cu bzdgania asta!
Vizibil ncntat, seful trecu
usor peste chestia cu mamutul
despre care nu auzise nc si sen-
sibil la chestia cu patriotismul,
si ddu acceptul pentru declan-
sarea actiunii si ntocmirea acte-
lor necesare transferului. n felul
acesta, inteligent si dibaci, politia
arunc pisica moart peste gard,
mai precis muzeului judetean
care nu putea refuza oferta, desi
ar fi fcut-o cu mare entuziasm.
Smecherii de politisti ns, rapor-
taser la toate esaloanele ierar-
hice si politice toat daravera.
Concluzia era c oamenii de sti-
int de la muzeu trebuia s se
implice n rezolvarea cazului, mai
ales c acesta, asa cum bine apre-
cia seful judetean al partidului de
guvernmnt, ne putea aduce
faim n media din strintate,
acolo unde de peste zece ani sun-
tem prezenti numai cu orfani,
hoti, tlhari, corupti si alte min-
ciuni specifice presei capitaliste.
Nu mai era cale de scpare!
Muzeografii se narmar cu rb-
dare, rulete, sublere si cafea, apoi
pornir s se certe, asa cum le
st bine intelectualilor. Se intro-
duse n discutie ipoteza unui cur-
can iradiat de la Cernobl, a unei
farse, a unui joc al eroziunilor
apei, a vesnicului mamut, ns
acesta refuza s fie pomenit n
crtile naintasilor ca vietuitoare
a plaiului mioritic, iar la un mo-
ment dat, directorul pomeni de
un saurian urias, din aceia vzuti
de noi n filmele cu mare succes
de cass. Dar si aici aprea o pro-
blem! Nu numai din filme stim,
dar si de la televizor (ori sta este
cel mai important vector de cul-
tur!), c dihniile astea triau
doar n America, semn c nu erau
att de proaste pe ct le bnuim
noi si acum, doar americanii le
descoper si ne vorbesc nou
despre ele. Hopaaaa, apruse,
totusi, cuvntul cheie: America!
Directorul surse inteligent,
ridic un deget si toti asistentii
amutir. Pe fete li se citea vene-
ratia, sau poate scrba, dar ce im-
portant are asta ntr-un context
ce urma s devin istoric...
- ... iubiti tov... ... co-
laboratori, precum bine stim, n
ultimele decenii savantii ameri-
cani sunt singurii din lume care
pot rezolva orice disput stiinti-
fic. Suntem siguri, asadar, c
marii nostri prieteni de la vest nu
ne vor lsa prad ideologiilor co-
rupte ale celor din est si vor sri
n ajutorul nostru pentru a lmuri
aceast disput. Propun s fa-
cem demersurile necesare pentru
ca o comisie din tara vecin si
prieten s ne viziteze si s de-
cid ce este acest... acest... obi-
ect. Sau si mai bine, mergem noi
la ei, ca s vedem la fata locului
ce dotri au ei axate pe problem...
Prin urmare, naltul for deci-
zional al Academiei de Stiinte
Avansate primi o solicitare bine
argumentat si aprob o ntlnire
de lucru a savantilor autohtoni
cu unii dintr-o prestigioas uni-
versitate american. O echip
format din cincizeci de specia-
listi din tar, de la arheologi la
sculeri matriteri, condus de o
comisie senatorial plec pe ter-
men nedefinit n tara tuturor po-
sibilittilor. Duceau cu ei foto-
grafii color din toate unghiurile
ale vestitului, de acum, ciolan.
Cum acesta rmsese ns n tar,
c doar nu era s ocupi un loc n
avion cu el, se pare c si necazu-
rile ce-l nsotesc au rmas aici.
Dac stai s te gndesti, ce noroc
si pe americanii stia, c-n rest
nu-i nimic de capul lor!
cu un pahar de vin.
- De ce s dea vin, a intervenit un expert. M-ai cumpra cineva
vreun pachet?
Un adept nrit al statului de drept m ntreb:
- De ce nu are cas de marcat? Pe mama, care vinde chiprusi si
fasole n piat o taxeaz imediat.
I-am rspuns:
- Ce, maic-ta a mintit poporul cu televizorul. Apoi, bre, ea trage
la sap nu scrie poezii porcoase.
Voiam s-i mai spun ceva despre scriitori dar am lsat ideea s o
zic mai apoi, cnd am s spun cteva vorbe scrise despre un alt lan-
sator de carte, Valentin Uritescu.
Cine este Valentin Uritescu. Un artist de teatru dramatic care
dup absolvirea studiilor universitare a functionat pe la institutiile
de gen din Brila, Piatra-Neamt, Bucuresti (Teatrul Bulandra si Teatrul
National). A jucat si n multe filme. La vrsta de saptezeci de ani, anul
acesta, prestigiosul actor a scos o carte. (Cine nu scrie la btrnete!)
Titlul este deocheat: Aa sunt eu, prost. M-am gndit s aflu de ce
Valentin Uritescu se consider prost si am nceput s citesc repede
cartea. Prostul Uritescu scrie frumos, bine, asa c mi rezerv dreptul
s scriu despre prostiile lui ntr-un articol aparte.
Acum am s redau cteva vorbe de duh spuse cu prilejul lansrii
crtii.
Le redau, cu aproximatie:
- Nu m consider scriitor, zis-a el, dar cineva mi-a spus s mai
scriu dou ca s devin membru al Uniunii Scriitorilor i pot primi
i pensie. (Aplauze prelungite).
Si eu i recomand s fac acest gest, fiindc, dup cum am mai
spus, are talent de scriitor. Si chiar dac n-ar avea, ce ar mai conta
unul n plus pe lng sutele de modernisti, postmodernisti si de alte
spete care nclcesc limba romn, necititi de nimeni n trecut, n
prezent, cu sigurant, si n viitor, consumatori din fondurile sociale
ale amrtilor de pensionari.
Valentin Uritescu a aruncat o sgeat cu venin si asupra lui Mir-
cea Dinescu spunnd c poetul s-a orientat asociind vnzarea crtilor
cu vnzarea de vin.
n rest, totul s-a desfsurat n limitele normalului, cu elogii din
partea prezentatorilor crtilor, cu lecturi bine citite.
Merit spuse si n scris numele autorilor si titlul crtilor ce le
apartin, ntr-o ordine aleatoare: Cristian Livescu, cu Mihai Eminescu
i enigmele caietului vienez, Luchian Strochi cu Alfabeetul ani-
malelor, Vasile Trteanu (Cernuti, Ucraina) cu Pn dincolo de
umbr, Flavia Cosma (Canada) cu Cartierul latin (poeme), Pe ci
de nimeni tiute (poeme) si Focul ce ne arde (roman), Cristina-
Emanuela Dasclu (activitate n Romnia si Statele Unite) cu Travel
series (Jurneys os the self) (poeme). Despre ei si crtile lor au vorbit,
Cristian Livescu, critic de art, Virgil Rzesu, scriitor, Luminita Vrlan,
inspector scolar, Christian Tmas, scriitor.
O not aparte a fcut domnul Mihai Hanganu. Dumnealui si-a
lansat o antologie de autor intitulat Descult prin roua poemelor,
prezentat de Constantin Dram, profesor la universitatea iesean
Alexandru Ioan Cuza. A fcut o not aparte prin generozitate, a
oferit crti gratuit publicului si, ca bucovinean, si-a demascat ospi-
talitate tratnd audienta cu plcinte poale-n bru udate cu vin de
calitate, ca reactie la zgrcenia lui Mircea Dinescu.
La final, cnd s-a tras linia socotelilor, organizatorii s-au declarat
multumiti si au oferit editurilor diplome de participare.
Emil BUCURESTEANU
continuare din pag. 36
58
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
Marin I. Arcuy, al cincilea copil dintr-o
familie modest, Ilie si Ana Arcus, nscut la
9 mai 1938, zi cu semnificatii istorice, inteligent
si doritor s nvete carte din fraged pruncie,
dup ce termin scoala primar si ciclul gim-
nazial pe plaiurile natale, urmeaz cursurile
Scolii Pedagogice Mixte din orasul Craiova,
dup care obtine diploma de nvttor. Pe
timpul scolarittii, se contureaz si se stator-
nicesc dou pasiuni puternic evidentiate:
muzica si literatura. Acestea si gsesc mpli-
nirea prin continuarea studiilor la Conserva-
torul Ciprian Porumbescu, Bucuresti, Fa-
cultatea de Compozitie si Dirijat, Profesori
de Muzic (1962-1966) si Facultatea de Limba
si Literatura Romn a Universittii Bucu-
resti (1966-1972). Iat c Marin Arcus devine
un nume predestinat, dac e s ne gndim la
arcusul de la vioar.
Desi putea s ocupe o catedr onorabil
n orice oras al trii, chiar si n Capital, a
ales s revin n localitatea sa natal, la obr-
sie, la izvor, spre a urma, se pare, destinul
unor eroi intelectuali din opera marelui clasic
Ioan Slavici.
Statornicit n satul su natal, Rdinesti,
ca profesor de limba romn si de muzic,
devine, pe lng profesorul cu vocatie, ani-
matorul, sufletul tuturor actiunilor culturale
si stiintifice. Instruieste si conduce Corala
dnciulestean cu care obtine nenumrate
premii si mentiuni.
Ca profesor, a avut un mare privilegiu:
de a scoate n evident elementele contigue,
complementare dintre literatur si muzic, de
a realiza legtura dintre cele dou discipline,
avnd n vedere c Poezia, cu farmecul ei
de dincolo de cuvnt, cu valul ritmului ei
Constantin E. UNGUREANU
Marin I. Arcu[ - un nume
organic, se nrudeste cu arta muzical, este
curcubeul pe care se avnt muzica n ten-
siunea ei vital (Cella Delavrancea). Altul e
mesajul transmis elevilor atunci cnd se pre-
d poezia lui Mihai Eminescu, exempli gra-
tia, Luceafrul pe fundalul Appassiona-
tei de Beethoven, Scrisoarea I - Sonata
lunii, Scrisoarea III - Eroica, ambele
compozitii ale aceluiasi Beethoven; Pastelu-
rile lui Vasile Alecsandri - A. Vivaldi, Ano-
timpurile; Ion Creang, Amintiri din copi-
lrie - Suita Amintiri din copilrie, de
George Enescu. Si exemplele pot continua.
De fapt, vioara cu arcusul ei se afla la un loc
de cinste n cabinetul de limba si literatura
romn, fcnd mereu uz de ea, n predare.
n 1972, cu ajutorul elevilor, al cadrelor
didactice si al btrnilor, nfiinteaz Muzeul
satului Rdinesti, cu locatia n scoala veche,
construit n 1937. Organizeaz si conduce
actiunea de srbtorire a unei jumtti de
mileniu de la prima atestare documentar a
Rdinestilor (1989). Cu aceast ocazie, Marin
Arcus lanseaz Monografia Rdinestilor si
se nfiinteaz Societatea Cultural-Stiintific
Rdinesti-Gorj al crei presedinte a fost si
este Marin Arcus. Societatea va avea si o re-
vist, Interfluvii, nfiintat n 1992, cu apa-
ritie anual, nregistrat la Biblioteca Acade-
miei Romne, redactor-sef - Marin I. Arcus.
Dar Marin Arcus este si autorul a trei
crti. Prima lucrare, Graiul locuitorilor din
Rdinesti-Gorj, aprut n 2006, la Editura
Scrisul Romnesc, Craiova, este prefatat
de profesorul universitar Dumitru Ivnus.
Este o monografie lingvistic, redactat cu
mult acribie si cu mult dragoste fat de
locurile natale. ntocmit cu o rigoare de
Omul nu e ceea ce ascunde, el e ceea ce \nf#ptuie[te
Andre Malraux
specialist, Marin Arcus si pune n valoare
cunostintele sale de fonetician, fonolog si
gramatician. Abordeaz toate componentele
ce formeaz registrul limbii romne: fonetica,
fonologia, lexicul, morfologia, sintaxa, sti-
listica, precum onomastica (antroponime si
paronime, supranume, zoonime) si toponimia
(nume de locuri). Este o prezentare exhaustiv
cu un riguros caracter stiintific.
Cea de-a doua carte, Ipostaze, aprut
n 2008, la Editura Scrisul Romnesc, Craiova,
cuprinde eseuri despre literatur si art, des-
pre muzic si muzicieni, probleme de limb,
cteva creatii poetice proprii, recenzii, me-
dalioane despre figurile unor intelectuali care
si-au exercitat profesia ex professo n loca-
litatea Rdinesti ori care s-au ridicat din rn-
dul rdinestenilor, unii cu titluri academice
(nvttori, profesori, preoti etc.), interviuri
si referinte critice. Se sfrseste cu o bogat
iconografie.
Drum prin vremuri este cea de-a treia
lucrare, aprut la Editura Sitech, Craiova,
2011, n care autorul, Marin I. Arcus, si pre-
zint in extenso viata, ab origine, cu ascen-
dentii neamului Arcus, continund cu anii
de scoal si de studentie, dascl si director
de scoal n satul su natal si sfrsind cu
realizrile n plan profesional si cultural. Este
drumul parcurs de Marin I. Arcus prin h-
tisurile vietii, de la copilul inteligent, sagace,
plecat din lumea satului la scolile mai nalte
de la Craiova si Bucuresti, dornic s primeas-
c lumina nvtturii, pn la intelectualul
select, rasat, pentru care viata i-a fost dat
cu scopul de a munci, a iubi si a se nnobila.
Viata, pentru Marin Arcus, este un dar pe
care, prin faptele sale, l merit pe deplin.
Comandamentele dup care s-a condus
n viat au fost inculcate urmasilor si directi,
Ileana Arcus-Popescu, profesoar de limba
si literatura romn, si profesor doctor Cons-
tantin M. Arcus, specialitatea matematic,
cu sase luni, cercetare matematic n Japonia,
care, desi putea s urmeze o carier acade-
mic, pred matematica la ciclul gimnazial din
comuna natal, Dnciulesti. Acelasi destin
precum al tatlui su.
Ajuns la vrsta senectutii, acest nvred-
nicit slujbas al nvtmntului si al culturii
de pe plaiurile gorjenesti trieste din plin un
sentiment de exultare, constient c Msura
vietii omului nu st n lungimea anilor, ci n
buna ntrebuintare a ei (Plutarh).
Dixi!
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
59
Anul II, nr. 9(13)/2011
Veron ENE
(26.09.1948 - 23.04.1997)
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Nscut n orasul Rosiorii de Vede, judetul Teleorman.
n anul 1955 s-a mutat cu familia la Iasi, unde a urmat toate studiile, de la scoala general la
Liceul Teoretic Vasile Alecsandri si Facultatea de Electrotehnic a Institului Politehnic Iasi
(promotia 1973). A lucrat ca inginer, zece ani la ntreprinderea Progresul Brila, iar din anul 1983
la Combinatul de Utilaj Greu Iasi.
La Brila a fost membru fondator al Cenaclului Danubiu si a contribuit la organizarea ntlnirii
epigramistilor, cel mai vechi festival de epigram din Romnia.
La Iasi a fost membru al Cenaclului Umoristilor Ieseni - Academia Liber Pstorel, fiind
presedinte circa doi ani (1990-1992).
n 1984 a devenit si membru al Clubului Epigramistilor Cincinat Pavelescu din Bucuresti,
apoi membru fondator al Uniunii Epigramistilor din Romnia (1990).
Este inclus n cel putin 23 de antologii si volume colective de epigram.
Noi yi guvernan(ii
Ne hrnim fideli
Vesnicei meniri,
Ei din pcleli,
Noi din amgiri.
Unui manager
Vorbind de plan si de msuri scadente
Justific, se-avnt n tirade,
Enunt si defalc-angajamente
Pe ani, trimestre, luni si-apoi... decade!
Nuan(e
si fac cu totii meseria
Conformchemrii ce li-i dat:
Pe unii-i cheam DATORIA
Pe altii-i cheam ca pe tat.
Defini(ie
Minciuna este o cortin care
Ascunde dup faldurile sale
(Probabil din motive de pudoare)
Multimea toat de-adevruri goale!
Logic feminin
Dac de cnd lumea, cheia
Este, cum s-a zis, femeia
Nu nseamn c brbatul
Cum s-ar zice... e-ncuiatul?
Inven(ie (Istoria unei inven(ii)
Prea multe calitti avea femeia
Si ne-ar fi fost prea mare bucuria,
Nemeritat, poate, de aceea
Se spune c s-a inventat... sotia.
Compensa(ie
Fata de la Informatii
Ce-a adus-o stim noi cine,
Nu prea vrea s dea relatii,
Dar, ce-i drept, le ntretine.
Consecven(
Cu toate c-i fiica unor stabi,
Fidel e doctrinei proletare,
Luptnd pentru-nfrtirea-ntre popoare,
ntr-un cmin cu negri si arabi.
Mirarea inculpatului
De ce-o fi interzis bigamia
Si dreptul sta legile ni-l neag?!
Pi, dac jumtate mi-i sotia
N-am dreptul s triesc cu una-ntreag?
Familie de chirurgi
Dragoste aleas
Pentru meserie
stia si acas
Sunt la bisturie!
Argument
Nepoata stelei consacrate
Pe scen nc mai insist;
Nu are fat de artist
Dar are-un... spate.
Msur
Se aude c poznasul,
Doar prin rude avansat
Si-a gsit, n fine, nasul:
Seful su l-a cununat!
Sugestie edililor
O rug, prea stimate domn primar:
S-ti folosesti puterea ta dibace
Spre-a repara o strad, una doar,
C trotuarul are cine-l face!
Rug
Scuteste-ti rtcita turm!
I-ajung lumestile-i nevoi;
D-i, Doamne, mintea de pe urm,
Nu Judecata de apoi!
Cultura
Cultura este un izvor
De vie, nesecat ap,
La ndemna tuturor...
(Chiar si a celor ce se-adap!)
Tabagism
Tratamentul cu pricina
Nu-si arat influenta
Pentru c inconstienta
N-o trateaz medicina!
Antrenorul de fotbal
Un fel de tap ispsitor,
O victim, s-i plngi de mil.
Ingrat soart: cltor
Din club n club, din vil-n vil.
Final de campionat
Perioad foarte bun
Nu mai pierd nici cei profani
Toti cstig si adun:
Unii puncte, altii bani.
Mens sana
Tratamentul de acas
I-a fcut un corp frumos;
Mintea nu-i prea sntoas,
ns minte sntos.
Reac(ie secundar la vrsta a treia
N-a apelat deloc la doctorii,
A folosit diverse alte scheme
Si a scpat total de insomnii,
Acuma cu sculatul sunt probleme.
Epitaful unui pescar
Acuma vd aceia care
Fceau pe seama-i glume seci
C numai el a fost n stare
S prind... somnul cel de veci.
Epitaful unui olar
Cnd vzu c n-are cele
Necesare la-ndemn,
Se fcu pe loc trn...
Azi e... oale si ulcele.
Tenacitate
n urmrirea timpului fugar,
Avem dosarul plin de semnalmente.
N-am reusit s-l prindem nc, dar
I-am retinut o groaz de amprente.
Dorin(a
S-adun averi nicicnd nu vreau,
Voi numai o modest sum,
Din anticariat s-mi iau
Un tom din opera-mi postum.
60
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul II, nr. 9(13)/2011
Aspecte de la Promotional Danube Tour
n holul hotelului Continental din Drobeta Tr.-Severin Sosirea la Decebalus Rex
Ciclism de la Eselnita la Decebalus Rex
Cu ATV-ul la Decebalus Rex
Cu poetul Mircea Dinescu la conacul su din Cetate n fata Primriei din Calafat