Caietele Academiei InternaŃionale „Mihai Eminescu”

Nr. 2

Emil Cioran
Editura

EUROPA

Caietele Academiei InternaŃionale „Mihai Eminescu”

Nr. 2 .

Emil Cioran

Caietele Academiei InternaŃionale „Mihai Eminescu”
Caietele au fost fondate, la 1 octombrie 2006, de către: Constantin Barbu, Ion Deaconescu, Octavian Lohon

Comitetul de redacŃie Constantin Barbu – Director Ion Deaconescu – Redactor şef Mihai GhiŃulescu – Secretar de redacŃie Constantin Cubleşan – Redactor Iosif Cheie-Pantea – Redactor Nicolae Georgescu – Redactor

Colegiul internaŃional Slavco Almăjan (Serbia) George Astaloş (FranŃa) Nicu Ciobanu (Serbia) Mihai Cimpoi (Republica Moldova) Oliver Friggieri (Malta) Valeriu Matei (Republica Moldova) Boris Vişinski (Macedonia)

Editor: FundaŃia Europeană „Mihai Eminescu” Editura Europa

Adresa: Str. Mareşal Alexandru Averescu, nr. 7, Bl. N6, Ap. 7, Craiova Tel./fax.: 0351 428 268, 0726 122 796, 0722 929 693 ISBN 973-87280-0-0

Caietele Academiei InternaŃionale „Mihai Eminescu”

EMIL CIORAN
Îngrijirea Caietului nr. 2 „Emil Cioran” Constantin Barbu, Ion Deaconescu, Octavian Lohon

Caietul nr. 2

Editura EUROPA

2007

E
.

7

Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997)

1911, 8 aprilie

1921-1928 1928-1931 1931 1931

1932

1933

1934

1935 1936

1937

– S-a născut la Răşinari, jud. Sibiu, Emil Cioran (la Paris va semna E. M. Cioran). Tatăl, Emilian Cioran (1884-1957), a fost preot în sat, consilier mitropolitan, protopop al Sibiului, publicist (colaborator la Gazeta Transilvaniei, Revista teologică, AcŃiunea, Tribuna, Cuvântul poporului ş. a.); mama, Elvira Cioran (1888-1966), a fost gospodină. – Elev la Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu. – Studii de filozofie la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti (cu profesorii C. Rădulescu-Motru, Nae Ionescu, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti ş. a.). – Începe să colaboreze la Mişcarea, Gândirea, Revista de filosofie, Revista teologică. – Octombrie: examen de licenŃă cu o teză despre intuiŃionismul bergsonian. Se înscrie la doctorat (se va înscrie şi la Paris; nu va susŃine niciodată o teză de doctorat). – Colaborări la Floarea de foc, Azi, Calendarul, Arhiva pentru ştiinŃa şi reforma socială. – Intră în AsociaŃia de arte, litere şi filozofie „Criterion”, unde vorbeşte despre Bergson şi filozofia vieŃii (30 noiembrie). – Începe să colaboreze la ViaŃa Românească, Vremea, România literară, Discobolul, Abecedar, ViaŃa literară, Gând românesc, Rampa. – 8 februarie: programat să conferenŃieze la FundaŃia Universitară „Carol I” din Bucureşti despre Nihilismul spiritual, în cadrul ciclului „TendinŃe” organizat de AsociaŃia „Criterion” (simpozion interzis de autorităŃi). – Se integrează Grupării Intelectuale „Thesis” din Sibiu în cadrul căreia conferenŃiază despre Antropologie filozofică (martie), ExperienŃa eternităŃii (martie) şi Entuziasmul ca formă a iubirii (20 mai). Toamna – pleacă la Berlin cu o bursă Humboldt (până în 1935). – Începe să colaboreze la Convorbiri literare, ViaŃa ilustrată, Pagini literare. – Pe culmile disperării, lucrare premiată de Comitetul pentru premierea tinerilor scriitori needitaŃi, apare la FundaŃia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”. Au scris despre lucrarea de debut: Octavian Vuia, Septimiu Bucur, Pericle Martinescu, Şerban Cioculescu, Al. Dima, Traian Herseni, Constantin Noica, Nicolae Roşu ş. a. – Începe colaborarea la AcŃiunea. – Începe colaborarea la Da şi Nu. – Mai: apare Cartea amăgirilor (despre care vor scrie Liviu Nanu, Mihail Sebastian, Octavian Vuia – în 1939 – ş. a.). – Este profesor de filozofie la Liceul „Andrei Şaguna” din ‘Braşov (printre elevi: Ştefan Baciu). – Ianuarie: apare Schimbarea la faŃă a României (altă ed., 1941; ed. definitivă, 1990; reeditată 1993). Numeroase cronici, semnate de: Arşavir Acterian, Miron Radu Pa-raschivescu, Mircea Streinul, Nichifor Crainic, Licu Pop, Dragoş Protopopescu, Dan Petraşincu, Bucur łincu ş. a.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

8

Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997)

1938 1940

1941

1943 1944 1947 1948

1949

1950

1951 1952

I953

1955 1956

1957

– Iunie: examen de capacitate. – Noiembrie: apare Lacrimi şi sfinŃi (Editura Autorului). Cronici de Arşavir Acterian, Mircea Streinul, Ionel Neamtzu, Mircea Eliade, Stelian Tecucianu ş. a. Pleacă la Paris pentru studii de doctorat. – Începe colaborarea la Cuvântul. – Martie: începe să scrie Îndreptar pătimaş (refăcut până în 1942; forma ultimă, în 1945; tipărit în 1991). Apare Amurgul gândurilor (despre care scriu Grigore Popa, O. Vuia ş. a.). – 27 noiembrie: conferenŃiază la Radio Bucureşti despre Profilul interior al Căpitanului (publicat în Glasul strămoşesc, 25 decembrie 1940). – Ianuarie: Colaborează la ÎnălŃarea (Sibiu), cu „Ardealul – Prusia României”. – Februarie: pleacă la Paris, de unde nu va mai reveni vreodată. – Schimbarea la faŃă a României, ed. a II-a (cronici de Octavian Vuia, Petru Manoliu ş. a.). – În Seara îi apar două texte. – Mircea Vulcănescu îi dedică Dimensiunea românească a existenŃei; Cioran răspunde printr-o scrisoare. – Încearcă să traducă pe Mallarmé în limba română; renunŃă curând. – Colaborează la cele două numere ale revistei Luceafărul (Paris, noiembrie 1948, mai 1949) cu „Fragmente” şi, respectiv, „Razne”, scrise în limba română şi semnate: Z. P. (Vezi: Razne, 1995). Frecventează cenaclul „Korona”, iniŃiat de Mircea Eliade (şi în 1949). – Précis de décomposition, la Gallimard, cu semnătura: E. M. Cioran (tiraj: 2000 ex.). Nu i se acordă premiul scos la concurs. Cronici de: Maurice Nadeau (Combat), André Maurois (Opera), André Thérive (Paroles Françaises), Claude Mauriac (La Table Ronde), Anne Blanchard (Cahiers du Sud), radio ş. a. Trad. în germană (1957); spaniolă (1972); română (1992). Reed.: 1965, 1977. – Iunie: Premiul „Rivarol” pentru debut în FranŃa; în comisie: André Gide, Jules Supervielle, Jean Paulhan, Jules Romains, André Maurois. I se acordă o bursă de 10.000 franci (1950-1951). – Începe să colaboreze la La Table Ronde (august), cu „Le croyant et l’homme du refus”, şi la Combat (8 noiembrie) cu „L’Occident et le sens de la fatalité”. – Syllogismes de l’amertume, la Gallimard (aproape toate cărŃile originale vor apărea la prestigioasa editură pariziană); tiraj: 2 000 ex., din care se vând doar 500); trad.: în limba germană (1969, 1980), română: 1992. Reed.: 1976, 1988. – Aprilie: începe colaborarea la Preuves („Comment on devient fataliste”). Colaborare la Profiles. Text în La Table Ronde (aprilie): „Avantages et inconvénients de l’exil”. – Începe să colaboreze la: La Revue de la Culture Européenne, Liberte de l’Esprit (mai), La Nouvelle Revue Française („D’une certaine experience de la mort”, iunie). Lehre vom Zerfall Essays. Trad. de Paul Celan (alte ed.: 1978, 1979). – PrefaŃă şi note la Machiavelli, Le prince. – La Tentation d’exister. Ed. americană, 1968; trad. în spaniolă: 1973; limba română: 1992. Reed.: 1974. Cronici de Claude Mauriac ş. a. În România, atitudine hotărâtă împotriva cărŃii (vezi: Valentin Lipatti, D. D. Roşca ş.a., în culegerea de faŃă). – Joseph de Maistre. Introduction et choix de textes par E. M. Cioran. – Refuză premiul „Sainte-Beuve”. – „Lettre à un ami lointain”, în La Nouvelle Revue Française (august); scrisoare

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997)

9

1958 1959 1960

1961 1962 1963

1964

1965

1966 1967

1968

1968-1969 1969

către Constantin Noica. Inclusă în volumul Histoire et Utopie (1960; trad. românească, 1992). C. Noica îi răspunde la 22 noiembrie 1957 (ciorna tipărită în revista 22, 8 martie 1991, şi forma trimisă, apărută în ViaŃa Românească, septembrie-octombrie 1996). – În La Nouvelle Revue Française publică eseurile „Quelques imprécisions sur la Russie” (ianuarie) şi „Essais sur l’Utopie” (iulie). – La aceeaşi La Nouvelle Revue Française continuă colaborarea cu „Mes amis les tyrans” (ianuarie) şi „Odyssée de la rancune” (noiembrie). – Histoire et utopie (cronici de Henry Amer, George Uscătescu ş.a.). Trad.: germană (1965, 1979); spaniolă (Mexic, 1981); română (1992). Reed.: 1974, 1977, 1986. Începe să intre în istorii literare, dicŃionare, enciclopedii. Gaëtan Picon, Panorama de la nouvelle littérature française (trad. în limba germană, 1963). – Colaborează la Evergreen (martie-aprilie), cu „Beyond the Novel”. Herder, Lexikon der Weltliteratur im 20. Jahrhundert, Bd. 2. – În Merkur publică „Wider die Zivilisation. Eine Schährede”, iar în The Hudson Review (1962-1963) „A bouquet of heads”. – Colaborează Le Nouveau Commerce („Définitions de la douleur”). Manuel D. Dieguez, „E. M. Cioran”; în: Pierre de Boisdeffre (ed.), Dictionnaire de la littérature contemporaine. – În La Nouvelle Revue Française apare „Les dangers de la sagesse”, iar în The Hudson Review, „A portrait of a civilisation man”. – La chute dans le temps. Cronici semnate de: Constantin Amariu (La Nation Roumaine), Jean Duvignaud (La Nouveau Revue Française), Vasile Posteucă (Cuvântul), Monica Lovinescu (FiinŃa Românească) ş. a. Trad. în: germană (1972, 1980); spaniolă; română (1994). Reed.: 1981. – Cu „Tolstoi et l’obsession de la mort” prefaŃează: Leon Tolstoi, La mort d’Ivan Ilitch. Maître et serviteur (trad. de Bons de Schloezer). M. de Grève, „Cioran, Emile Michel”; în: J. Aerts ş. a. (ed.), Moderne Encyclopedie der Weltliteratur, II. – colaborează la Mercure de France (ianuarie) cu „Le mauvais démiurge” şi la Tri Quarterly. I se reŃine pentru Une anthologie vivante de la littérature d’aujourd’hui (ed. Pierre de Boisdeffre) textul „La tentation d’exister”. Geschichte und Utopie (altă ed.: 1979). – André Bourin, Jean Rousselot, Dictionnaire de la littérature française (Larousse). – Începe o corespondenŃă cu George Bălan, care plănuieşte o carte despre filozof şi mai apoi şi o culegere cu eseuri cioraniene. – A. E. Baconsky proiectează (pentru Editura pentru Literatură Universală) o culegere cu texte franŃuzeşti ale lui Cioran. The Temptation to exist. – Philippe van Tieghem (ed.), Dictionnaire des littératures, I (P.U.F.). Se preconizează un număr special (nr. 4, aprilie) al revistei Secolul 20 pentru Cioran. – George Bălan scrie lucrarea Sublim şi drama la Emil Cioran. Va apărea în 1996 (în vol. In dialog cu Emil Cioran). – Colaborează la Hermes (cu „L’Indélivre”) şi la Marginales. Colaborează la vol. omagial dedicat lui Mircea Eliade, Myths and Symbols, cu „Beginnings of a friend-ship”. — 28 iunie: în Le Monde i se dedică două pagini, cu texte Florilège din scrieri şi cu articole semnate de: Gabriel Marcel, Alain Bosquet, Jeannine Worms.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

Fernando Savater (Revista de Occidente) ş. Sanda Stolojan (Limite). Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . în limba română). ianuarie-februarie). – Syllogismen der Bitterkeit (altă ed. – Interviu acordat pentru Helga Perz. Mambrino (Etudes). Essai sur la pensée réactionnaire (şi separat: Ed. Mircea Popescu (La Fiera Letteraria. – Tipărirea trad. română (1995). tiraj: 1 000 ex. „Cioran Emile”. Robert Poulet (Rivarol). în vol. – La Nouvelle Revue Française îşi deschide numărul din ianuarie cu „Hantisse de la naissance”. – În Le Monde (13 iunie) apare „L’Horreur d’être né”.a. Mircea Eliade (L’Herne). Horia Stamatu (Cuvântul Românesc). – Colaborează la Antaeus. în: spaniolă. Contra la historia (Barcelona). – În Francia (aprilie-iunie) publică „Portrait d’un philosophe: Gabriel Marcel”. Cronici de: Maurice Chapelan (Le Figaro Littéraire). J. 60-65). – Valéry face à ses idoles (L’Herne). – Refuză un premiu literar american. De l’inconvénient d’être né. Rowohlt Literaturlexikon 20. Mihai Niculescu (Ethos). română (1995). Zürich). iar în La Nouvelle Revue Française „Après l’histoire”. Cronici de: Claude Mauriac (Le Figaro). Jose Maria Bermejo (Estafeta Literaria.10 Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997) 1970 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 Le Mauvais demiurge. Tony Cartano. Enzyclopădisches Lexikon. Anne Fabre-Luce (La Nouvelle Revue Française). şi trad. în italiană (1972). Amariu (La Nation Roumaine). – Refuză premiul „Roger-Rimier” (vezi Le Monde. în SuddeutscheZeitung (7-8 octombrie). G. 11 iunie 1977). Fernando Savater. în spaniolă a lucrării Le mauvais démiurge este interzisă de cenzură. 5 (Mannheim. Meyers. Laffly (La Revue des Deux Mondes).:1982. unui fragment) ş. – „Les débuts d’une amitié”. – Lacrimi şi sfinŃi (Paris. a. – Colaborare la Akzente (şi în anii următori). Jean Roudaut (La Quinzaine Litteraire). Bd. Fata Morgana. cu „La passion de l’exhaustif”. pp. Jacques Folch (Liberté). Trad. Jahrhundert (Hamburg). Carlo Bronne (Marginales). Traducătorul. – Horia Stamatu. Mircea Popescu (Il Giornale d’Italie. 1973. Trad. „Cioran în România” (Criticon.: 1980). în limba germană. Taurus) (prezentată ca teză de doctorat şi respinsă în 1975) (trad. – PrefaŃă la Joseph de Maistre. André Marissel (Esprit). În Die Zeit (10 aprilie) se publică interviul acordat lui Francois Bondy (în vol. Cronici de Jean Grosjean (La NouvelleRevue Frangaise) ş. – Octavian Buhociu. – Illyes Gyula. în: Helmut Olles (ed. Ed. – Colaborare la La Délirante cu „La catastrophe nécessaire”. Trad. în: spaniolă (1983). – Claude Bonnefoy. Cronici de Şerban Cristovici (Ethos). – Convorbire cu Fernando Savater. în El Pais (23 octombrie). a. iar pe cel din mai cu „Sur l’inutilité des révolutions”.). 1985). Cronici de: Lucien Guissard (La Croix). Jacques Brosse (Les Nouvelles Littéraires). Revista Scriitorilor Români). română (1995). Reed. – Colaborare la La Quinzaine Littéraire (ianuarie). a.). Dictionnaire de littérature française contemporaine. Jean Roudaut (Les Cahiers du Chemin) ş. Szetten es eroszak (Budapesta. C. Madrid). Daniel Oster.: 1972). – În Ethos se tipăreşte „Lettre sur Mircea Vulcănescu”. – Ecartelement. Ion Cuşa. publică Ensayo sobre Cioran (Ed.

fragmente din Nr. Cioran. – În revista Nu (Cluj) se publică. – Refuză o bursă pentru Berlin.). Doris Heres. Marius Ghica. în Săptămâna muncheneză. – Elisabeta sau vulnerabilitatea. La chute dans le temps ş. editoriai şi de public cititor. Traducători: Ionel Brandabur. Essais et portraits. Trad. Almanahul literar. Arca. Emil Cioran şi românii. Raddatz. Radu Enescu. Emanoil Marcu. la Centre Roumaine de Recherches din Paris despre „Tacite et Cioran”. – În presa din România sunt reproduse. fotocopiată). Memoria. – Cicerone Poghirc conferenŃiază. (Heidelberg). Pe culmile disperării (trad. Schmitt. Paul Miclău ş. Manuscriptum etc. M.): Porto-Franco. Participă: Emil Cioran („Schimbarea limbii pentru un scriitor”).). a. – Ein Gesprdch (Tübingen). a. – Nicolae Tertulian publică în Quinzaine litteraire (1 iulie) articolul „La période roumaine d’E. trad. – Colocviu „Cioran” la Universitatea din Bochum. Cicerone Poghirc. în: Jean Pierre Beaumarchais ş. Coresi. Sanda Stolojan („ObservaŃii pe marginea unei traduceri”). pp. Trad. Familia. trad. ca: ViaŃa Românească.-P. Cartea Românească. Argeş. Die Beziehungen der franzb’sischen Werke Emile Ciorans zu seinen ersten rumdniscben Schriften (Bochum) (bibliografie. – 12 martie: în Jurnalul literar se publică un interviu inedit (retipărit în 1995). Vatra. Camil Mureşanu.. 1993). – Încep să se publice traduceri de eseuri în multe publicaŃii din România (îndeosebi din provincie). traduse sau date la iveală numeroase articole (edite sau inedite). Convorbire cu Fritz J. fără acordul autorului. Tribuna. – În La Nouvelle Revue Française apare eseul „Aveux et anathèmes”. literare. – Exercices d’admiration. şi în limba japoneză. „Sublim şi dramă la Emil Cioran. – Iunie: Gabriel Liiceanu şi Sorin Ilieşiu realizează filmul Apocalipsa după Cioran. Mariana Şora. La tentation d’exister. în aprilie. Entretien a Tübingen (L’Herne). – Manuela Albu-Schreyer. Suhrkamp). Almanahul Ramuri. – Octombrie: acordă un interviu lui Benjamin Ivry. Virginia Lupaşc. va apărea în nr. Daniel Corbu. – M. în cele mai diverse publicaŃii (cotidiene. Cioran. ed. Steaua ş. a. – Dasein ah Verssuchung. fragmentar a apărut în Newsweek (4 decembrie 1989) şi integral în vol. 397-449 a). – Aveux et anathemes (tiraj: 30 000 ex. M. – Eseuri. Dictionnaire des littératures de langue française. convorbire cu Verena van der Heyden-Rynsch. Magisterarbeit. săptămânale etc. în Die Zeit (4 aprilie). Bucureşti. – Pe culmile disperării (L’Herne. George Bălan. Un musée imaginaire de la littérature mondiale. Emil Michel Cioran. Dan Ciachir. Caiete critice. realizată în ianuarie 1983. Sein Jugendwerk in Rumdnien. Les écrivains du XXe siècle. românească a lui Thomas Kleininger a fost respinsă de cenzură la începutul lui 1989. revăzută de autor. 10-12 din 1989 (fără menŃionarea lunilor. a. Convorbiri cu Cioran (Humanitas. Mare succes de presă. politice ş. în limba română: 1993. a. românii şi Emil Cioran”.). Jadis et naguère şi: E. selecŃie din Précis de decomposition. Ateneu. (ed. Atlas. (până în 1989). Cronici de Michel Jarrety (La Nouvelle Revue Française). 2 • E m i l Ci o ra n . de Modest Morariu. a. Cioran”.. Sanda Stolojan).Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997) 11 1981 1982 1983 1984 1986 1987 1988 1989 1990 – André Brincourt. „Cioran”. ed. Ion Deaconescu (Tribuna) ş. Des larmes et des saintes (L’Herne. Leopold Ferdinand. Echinox. întrucât a fost tipărit în 1990).

Apocalipsa după Cioran. îngrijită de Nicolae Florescu). Introducere în opera lui Emil Cioran (Ed. – 23 iunie: înhumarea la Cimitirul Montparnasse din Paris. Cioran. a. La numărul special colaborează: Cicerone Poghirc. Despre neajunsul de a te fi născut. Demiurgul cel rău. — În ViaŃa Românească (martie-aprilie) semnează articole Mihai Şora şi Cezar Baltag.12 Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997) 1996 1997 Schimbarea la faŃă a României (ed. Sfârtecare. România literară ş. a. łara mea. Cioran. în General-Anzeiger (tradus în Adevărul literar şi artistic. Literatorul. Dilema. Tribuna. – August-septembrie: număr special al revistei Jurnalul literar. La Apostrof apar 12 scrisori de pe Culmile disperării (ed. 1936). – Ion Paler. Itinerariile unei vieŃi: E. La Humanitas se tipăresc: Lacrimi şi sfinŃi. Paralela 45). Cartea Românească. Silogismele amărăciunii. În dialog cu Emil Cioran (Ed. Nicolae Tatu. Ion Vartic). Se retipăresc Razne probabil ultimele texte publicate de Cioran în limba română (1948-1949) (vor apărea şi într-o broşură. – Ales membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România. Ionel Necula. – 24 iunie: interviu cu Heinz-Norbert Jocks. M. scepticul mântuit (Ed. 2 iulie). Scrisori către cei deacasă şi Gabriel Liiceanu. dedică pagini filozofului. Mariana Sora. corespondenŃă 1967-1992 şi lucrarea Sublim şi dramă la Emil Cioran). Marin Diaconu Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Helicon). Cornelia Ştefănescu ş. Ambasadorul Ungariei la Bucureşti protestează printr-o scrisoare trimisă filozofului. Demiurg). – Dan Olteanu. Adevărul literar şi artistic. – George Bălan. – La Humanitas: Mon Pays. Mistica metafizică la Cioran (Ed.

Mă interesează tot ce e descriere de viaŃă. Sibiul era cuprins în Transilvania. tatăl meu era preot ortodox de Ńară şi eu m-am născut lângă munŃi. că nu e nimic de făcut.. mă simt tot mai aproape de originile mele. Am mult din felul de a fi al unui Ńăran. am ajuns la concluzia că Ńăranul român avea dreptate.. Europa răsăriteană era pe atunci Imperiul austro-ungar. un ideal universal. ci doar s-a îndurat istorie. de gusturile şi obiceiurile lor. părinŃii mei au fost deportaŃi de unguri. manipularea unor concepte metafizice dubioase – ca destin.13 Emil Cioran ConştiinŃa ca fatalitate Motto la o autobiografie: „Sunt un Raskolnikov fără scuza crimei” entru mine. fatalitate. Îată de ce. Ei bine. Ei. şi nu subiect al istoriei. câŃi intelectuali de astăzi sunt fii de preoŃi. îmi spune lucruri despre care nu vorbeşte cu nimeni. Tatăl meu a fost mai întâi preot într-un sat din CarpaŃi. Sunt o corcitură de maghiar şi român. În timpul războiului au fost trimişi amândoi – fiindcă erau români: tatăl meu la Şopron. toate cărŃile mele sunt autobiografice. dar nici gând să fie aşa. P Nr. cu cât înaintez mai mult în vârstă. şi asta a fost tragedia vieŃii mele. Era un sat realmente barbar. îmbătându-se criŃă. E curios. toată formaŃia mea intelectuală nu mi-a servit la nimic. Cred că am fost o viaŃă întreagă mai mult decât conştient. capitala noastră visată era Viena. Cartea este a unui neamŃ şi nu este bună. de felul meu sunt foarte indiscret şi-mi place să povestesc anecdote despre mine. care crede că omul e pierdut. Realmente. Când eram tânăr. occidental. de altfel. Ca să înŃelegeŃi. este formula concentrată a vieŃii mele. autobiografie şi îmi place când cineva îmi povesteşte viaŃa lui.. Totuşi. După o existenŃă în care am cunoscut destule Ńări şi am citit multe cărŃi. Totdeauna m-am simŃit oarecum legat de Imperiul. – ca să explici lumea.. Acum ar trebui să mă simt european. łăranul acela care nu crede în nimic. PuteŃi observa şi dumneavoastră. Sunt originar din România şi circumstanŃa are însemnătate. unde fiecare a fost obiect.. dar cu o autobiografie mascată. dar încercuit în acelaşi timp de slavi. de maghiari. Mă simt foarte apropiat. poporul român e poporul cel mai fatalist din lume.. 2 • E m i l Ci o ra n . unde Ńăranii munceau teribil toată săptămână. dar titlul este rezumatul. Mă trag dintr-o Ńară unde nu s-a făcut. Pentru mine România a fost paradisul pe pământ. care se simte strivit de istorie. îmbătrânind. mama la Cluj. aparŃinea imperiului. trebuie să vă vorbesc despre originea mea. eram robi! În timpul războiului din ‘914. filozofia mea despre istorie. când ne referim la înŃelesul istoriei. în CarpaŃi. foarte profund. nu merită s-o fac. Nu vreau să-mi povestesc viaŃa. încep să mă las în voia acestui joc. în care totuşi noi. Ideologia asta de victimă este şi concepŃia mea actuală. PărinŃii mei au frecventat un timp şcoala primară ungurească şi vorbeau uneori între ei ungureşte. cel mai frumos titlu al unei cărŃi este ConştiinŃa ca fatalitate. Tatăl meu era preot: pentru intelectualii români din Transilvania ungurească nu prea existau alte ocupaŃii. În fond. asta mă indigna. ŞtiŃi ce mă interesează? Am citit nenumărate memorii. Muzica maghiară Ńigănească mă emoŃionează profund. psihologic vorbind. românii. apoi la Sibiu. ca să-şi cheltuiască agoniseala imediat într-o singură noapte. întrun mediu foarte primitiv.

Românii din Transilvania acceptau hegemonia Vienei. civilizaŃia nu sunt necesare pentru ceea ce este esenŃial.. Eram prieten cu ciobanii. vorbind cu unii şi cu alŃii. PermiteŃi-mi să vă mai spun un fel de poveste: am avut. Doar pentru a sfârşi prin a deveni cadavru ? Aceste impresii mă marcaseră foarte puternic. dar nu pe cea a Budapestei. veseli. s-a golit. şi asta e încă puŃin spus. ideea latinităŃii a jucat un rol enorm. Îmi petreceam duminica jucând cu ei şi adesea reuşeam să-i bat. Trăiau într-un fel de łară a Nimănui. nu eram suficient de tragic. Într-o seară. Aveam cinci ani. Trăiam la poalele CarpaŃilor. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . la aer. Pot să spun că tatăl meu nu era câtuşi de puŃin antimaghiar. îmi dădeam seama de existenŃa timpului. Asta e foarte important: nu cunosc alt caz de copilărie atât de fericită ca a mea. Sunt sigur că primii mei ani lângă cimitir au avut un efect în subconştientul meu. Ce e oare tragedia greacă dacă nu un continuu bocet al corului. la români. Nu aveam caracterul lui Hamlet. Nu am putut uita niciodată experienŃa aceea. neavând altceva de făcut. tatăl meu era de părere că o federaŃie era necesară. Mă întrebam mereu cum de poate fi atât de mulŃumit de sine în fiecare zi. Ca să înŃelegi natura şi viaŃa nu trebuie să fii cult. Înainte de războiul din 1914. Dar recunosc: mă simt aproape de credinŃa înrădăcinată în poporul român după care creaŃia şi păcatul sunt unul şi acelaşi lucru. în copilărie. Era un tip vesel. se bucura când deshuma morŃii şi juca fotbal cu craniile. încât sunt sigur că l-aş putea simŃi chiar şi în paradis. n-am să uit nici când ziua în care părinŃii mei m-au pus să mă urc într-o căruŃă ca să mă ducă la liceul din oraş. A fost o copilărie nemaipomenit de fericită. Mă întreŃineam adeseori cu tatăl meu asupra acestor probleme. un neam de Ńărani. Eram un copil destul de robust: pe cât sunt acuma de bolnăvicios. de dincolo de civilizaŃie. în satul acela românesc unde trăiam aveam o grădină care se afla lângă cimitir şi aşa s-a întâmplat să mă împrietenesc cu un gropar de 50 de ani. Am rămas cu un simŃământ atât de legat de viaŃa mea. pentru că eu. o grădină lângă cimitir şi groparul mi-era prieten. la masă. Satul era înfundat pe jumătate în munŃi. care e conştientizarea extraordinară a singurătăŃii individului. a căror viaŃă îmi plăcea mult. eram puşti. ŞtiŃi. pe bani sau pe bere. În copilărie eram un ateist vehement. în faŃa sorŃii? Dionysos se trăgea de altfel din Tracia. Ei reprezentau o altă lume. mai târziu. Românii nu erau umiliŃi sub regimul maghiar. Mai târziu. Vorbesc despre urâtul esenŃial. şi. în conjunctura respectivă. ca şi cum fiecare zi ar fi fost o sărbătoare. în rest îmi petreceam timpul afară. El trăia cu adevărat în civilizaŃia maghiară. prietenia noastră a suferit o transformare. deci al poporului. Începuturile omenirii trebuie să fi fost un lucru nu chiar atât de rău. la doisprezece-treisprezece ani jucam cu Ńăranii.14 Emil Cioran Maghiarii aveau un dinte împotriva intelectualităŃii româneşti din Ardeal. s-a imobilizat: un fel de angoasă insuportabilă. Când. se spunea vreo rugăciune. n-am mai întâlnit niciodată ceva asemănător. nu erau persecutaŃi. pe-atâta eram atunci de rezistent! Poate v-ar interesa să ştiŃi că pe-atunci cea mai mare ambiŃie a mea era să fiu primul la jocul de bile. mă antrenam toată săptămâna. mă jucam liber la câmp şi la munte. prăbuşirea lumii mele. Deşi pe atunci n-aş fi putut formula cele întâmplate. deşi ei erau mai puternici decât mine. Această relaŃie directă cu moartea m-a influenŃat fără îndoială în subconştient. în plus. fără obligaŃii sau datorii. iar el avea cam cincizeci de am. A fost sfârşitul visului. cu siguranŃă de vară. dar erau totuşi trataŃi şi priviŃi de unguri ca o populaŃie inferioară. tot ce mă-nconjura şi-a pierdut orice sens. mă ridicam şi ieşeam imediat.. Mă duceam în casă doar să mănânc. Există un vast câmp cultural balcanic în care se boceşte continuu în legătură cu creaŃia. Cultura. în CarpaŃi. Nu voiam să plec niciodată din satul acela. devenind o problemă: mă întrebam pentru ce trebuie sa afli toate acestea încă în timpul vieŃii.

cum spune Nr.. De la zece la paisprezece ani am stat în gazdă la o familie. un sentiment de ruşine când. trebuia să mă culc. după cincizeci de ani – mă simt mai fericit. Consider asta ca pe o înfrângere. Mi-am iubit mult satul. singura amintire care mă obsedează e titlul acesta. într-un colŃ al vitrinei. cu Ńăranii absolut neştiutori de carte. căci nu mai trăiesc în aceeaşi tensiune. În ochii celor două domnişoare bătrâne facem figură de micuŃi barbari. Atunci eram ca un demon. Personal cred că religia merge mult mai în adâncime decât orice alta reflecŃie a spiritului uman şi ca adevărata viziune a vieŃii este religioasă. care a durat un ceas şi jumătate. înainte de masă. Îmi aduc şi astăzi aminte de călătoria pe care am făcut-o într-o căruŃă cu cai. Îmi petreceam timpul sporovăind şi bând cu ei. dar trăiam cu adevărat intens.] Îmi amintesc de ea ca de ceva definitiv pierdut. desigur. [. Deci. şi oameni civilizaŃi. Aş da toate peisajele lumii pentru cel al copilăriei mele. Am avut sentimentul unei mari prăbuşiri. tot drumul acela. părinŃii mei m-au strămutat la oraş. Omul care n-a trecut prin religie şi care nu a cunoscut tentaŃia religioasă este un om vid. Dar aveam un singur gând: să părăsesc România. Ceva care nici măcar nu este viaŃa mea.. îmi petreceam tot timpul afară. eram nişte mici neciopliŃi. Dar acum – să spunem. O parte a satului se află la poalele CarpaŃilor. Am început să sufăr de insomnie. Copilăria mea a fost raiul pe pământ.ConştiinŃa ca fatalitate 15 Copil fiind. Tata e cel care mi-a spus într-o bună zi: trebuie să te duci la oraş. în munŃi. de dimineaŃă până seara. rostea o mică rugăciune. sa stai un timp în pensiune la o familie nemŃească şi să înveŃi acolo limba germană. ca un animal sălbatic. ca de un eveniment antediluvian. Dar am simŃit mereu şi inconştient acest contrast. Ar fi chiar mai multe de spus în această privinŃă. care aveau la Sibiu un fel de pensiune de familie. noi. că nu suntem civilizaŃi şi nu cunoşteam bunele purtări. contradicŃia dintre copilăria mea şi tot ce s-a petrecut după aceea. Am fost întotdeauna tentat de religie. Mi se pare că este foarte departe în trecut şi totuşi foarte contemporană. La zece ani. Domnişoarele de la pension ne-au spus că mai bine rămâneam în creierul munŃilor. Şi. Erau. treceam prin faŃa unei librării şi nu uitam să arunc o privire rapidă la cărŃile ce se schimbau destul de des chiar şi în acel oraş românesc de provincie. Contrastul cu copilăria a fost pentru mine o mare experienŃă. din nefericire. Era o reacŃie juvenilă. eram cu toŃii români. pe la 15-16 ani. o preexistentă. sunt incapabil de a fi credincios. Îmi amintesc – cum se întâmplă la oamenii bătrâni: foarte exact – de copilăria mea ca de ceva absolut inaccesibil. Deşi sunt sensibil la problemele pe care religia le pune. Mă smulseseră cu forŃa şi. alături de tatăl meu. ci altă viaŃă.. presimŃeam o pierdere ireparabilă. Ceea ce am iubit cu deosebire din România a fost faŃeta ei extrem de primitivă. în comparaŃie cu ceea ce am fost ca tânăr. Până la douăzeci de ani nimica nu-mi plăcea mai mult decât să mă duc de la Sibiu la munte şi să vorbesc cu ciobanii. Răul s-a petrecut pe la 16-17 ani: TinereŃea mea a fost o adevărată catastrofă. O ştergeam. încercam. eram absolut disperat. într-un fel. În fiecare dimineaŃă. Din cei patru ani. părea uitată acolo de luni de zile: Bestia umană (La Bête humaine) de Zola. aş fi fost mult mai optimist în gândurile mele. eram incapabil să fac ceva. Eram prima generaŃie de copii veniŃi de la Ńară să urmăm şcoala la oraş. de Sibiu. mergând la liceu. Când tata m-a trimis la liceul din Sibiu am fost foarte nefericit că a trebuit să-l părăsesc. În timpul zilei. aşa încât o dădeam mai mult pe româneşte şi prea puŃin pe nemŃeşte. un peisaj sălbatic. m-a distrus interior. Una singură. Daca aş fi avut o copilărie tristă. Acest lucru. Oraşul în sine era foarte plăcut. 2 • E m i l Ci o ra n . puteam să mă prăbuşesc în orice clipă. dar cei pe care-i preferam erau inculŃii. două nemŃoaice din Austria. încântător. După trei-patru ani m-am îndrăgostit şi de oraş. Am fost dus într-o casă Ńinută de două domnişoare bătrâne.. întradevăr. elevii. analfabeŃii. dar. cu amestecătura lui de naŃii şi limbi. sunt acum.

Manipulator fără pereche. Nu m-au marcat autorii care nu prezintă decât o experienŃă intelectuală. Aveam un profesor de filozofie. care Ńinea cursuri mai ales despre filozofi şi esteticieni germani: Georg Simmel. Worringer. era cumplit. În tinereŃe. Mă interesează toŃi cei care merg spre catastrofă. În acea perioadă am scris Pe culmile disperării. [Această perioadă] a fost momentul unei violente respingeri. scriitori religioşi care sunt constant la un pas de erezie.. În orice caz. acordând limbajului o importanŃă ameŃitoare. Tocmai acest Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . cu moartea. după opinia mea. ăsta e cuvântul. în gândire sau în literatură manifest interes înainte de toate pentru fragil. Aceste câteva momente de iluminare m-au condus la cunoaşterea fericirii supreme de care vorbesc misticii. ideea morŃii era pentru mine o obsesie care mă domina în permanenŃă. în tinereŃe l-am citit mult pe Lev Şestov.] De asemenea. De aceea l-am iubit pe Nietzsche sau pe Otto Weininger. Ei bine. Rătăceam noaptea pe străzi. ea însemna o prezenŃă uriaşă. Înainte de toate caut însă cazul.. Eram pasionat de studiile pe care le făceam. de un vid triumfal. unde trăiam cu părinŃii. O înfiorare năvalnică te cuprinde pe neaşteptate. Mama plângea de disperare şi mă aflam. pradă unor obsesii funebre. nimic nu posedă o adevărată existenŃă. l-am citit mult atunci şi pe Kierkegaard. ajuns în pragul a 21 de ani. Era între 1920 şi 1927. pe când încă nu era la modă.. pe carel împinge totuşi prea departe. atitudinea mea faŃă de lume.. Sau şi autori ruşi ca Rozanov. precum Qilthey etc. nu o mai asociez cu viziuni sumbre. Din Heidegger m-a interesat latura lui kierkegaardiană. pentru ceea ce se prăbuşeşte. Fiind nucleul realităŃii. Mă situez de partea vieŃii. un nerealizat. detaşată de influenŃe literare. epocă de nelinişte permanentă. La Sibiu.. În general. un text filozofic se goleşte în mod straniu. Am convieŃuit. autorii despre care se poate spune că sunt „cazuri” în sensul aproape clinic al expresiei. mai curând. Oricum ar fi. O poziŃie care implică o altă intensitate. nu am înŃeles nici până azi. Deşi aş avea acum mult mai multe motive să mă gândesc la ea. În 1929 am mers la Bucureşti pentru oarece studii. [. atestând însă ameninŃarea. ceea ce m-a interesat cu deosebire întotdeauna este filozofia-confesiune. Insomnia mi-a modificat perspectiva. demn de toată cinstea. Georg Simmel rămâne pentru mine unul dintre cei mai mari. chiar dacă în sens patologic. nu latura lui husserliană. mărturisesc ca eram chiar intoxicat de limbajul filozofic pe care acum îl consider un adevărat drog. trăim în regatul umbrelor. la care nu suntem chemaŃi decât în mod excepŃional şi numai pentru scurt timp. Tudor Vianu [. E o încercare la care ar trebui supuse toate. Dar cel care m-a interesat cu precădere. gen Dostoievski.. Atât în filozofie cât şi în literatură mă interesează cazurile. cu viaŃa ratată. el posedă un adevărat geniu verbal. În afara acestei fericiri. Asta pentru că am o părere grozavă despre tinereŃea mea. a fost Georg Simmel. dincolo de scârbă şi teamă. Totul se învârtea în jurul ei. Fără discuŃie. FascinaŃia pe care o exercita limbajul explică. De ce nu am făcut-o. un om slab. deşi foarte tânăr. precar. ca Husserl. A fost o experienŃă capitală revelaŃia directă a zădărniciei a tot ce există. FiinŃa se simte cuprinsă de o plenitudine extraordinară sau. pe punctul de a mă sinucide. Cum să nu te laşi îmbătat şi însetat de iluzia profunzimii pe care o creează? Tradus în limbaj obişnuit.]. ca şi aceia care au reuşit să se situeze dincolo de catastrofă. care era foarte cunoscut atunci în România. ca şi pentru ceea ce rezistă la ispita prăbuşirii.16 Emil Cioran francezul. am trăit clipe când te afli dincolo de aparenŃe. Wolfflin.. Nu pot admira pe nimeni mai mult decât pe cineva care a fost pe punctul de a se prăbuşi. Peste 7 ani ai tinereŃii mele nu i-am dormit: eram istovit. cel pe care l-am iubit cel mai mult. succesul lui Heidegger. Noaptea cutreieram prin tot oraşul. În toată această perioadă de tensiune interioară am făcut de câteva ori experienŃa extazului.. o mare influenŃă asupra mea au exercitat-o gânditorii germani ai aşa-numitei „filozofii a vieŃii”. nu te întorci niciodată acelaşi din paradis sau din infern.

îi dărâma unul câte unul şi aproape totdeauna lovea fără greş. In felul ultim. devii îngâmfat. cum i s-a întâmplat atunci când 1-a atacat pe Arghezi. căci uneori se mai înşela. Şestov. Filozofia este extrem de primejdioasă pentru tineri. Mi-am pierdut somnul. a jucat un rol important în viaŃa mea. StudenŃii de la filozofie sunt de fapt insuportabili. pe care noi o invocam cu mândrie. de altfel. pe bună dreptate. numai autobiografia are idei. Îi admiram mai ales textele despre artă. mare poet. de o înfumurare provocatoare. prin prodigioasa lui inventivitate verbală. rară la germani. te crezi important. dar păstra nostalgia unei atari realizări. eram treaz zi şi noapte. pentru unul subiectiv. Fără îndoială. pe nedrept mi se pare. ajungi teribil de fascinat de tine însuŃi. de a stârni ceva nou cu orice preŃ. Ce fac ei. ca apoi să mă decepŃioneze. Când i-am citit pe Kierkegaard şi pe Schopenhauer am avut senzaŃia că sunt Dumnezeu. să-mi deschidă ochii. aroganŃi. vor spune unii. pe „ramoliŃi”. Mi s-a părut că se încearcă să fiu înşelat cu vorba. Nr. există de când lumea. Era un adevărat scriitor. pe toŃi cei trecuŃi de 30 de ani. durerea nu este acceptată).ConştiinŃa ca fatalitate 17 exces a trezit în mine îndoieli. Şestov era foarte cunoscut în România. cu care adesea este asociat. Am studiat filozofia şi am făcut-o cu toată seriozitatea. generaŃie care nu izbutea să se realizeze spiritual. Frenezia era la ordinea zilei. pentru că naşte în tine un dispreŃ suveran faŃă de cei care sunt în afara ei. Eşti predestinat să trăieşti în preajma categoriilor sau în preajma ta. numai ideile au biografie. ÎŃi insuflă aroganŃă şi-Ńi dă o reprezentare greşită şi despre tine. consacrat. se exacerba voinŃa de a forŃa Istoria.. ale cărui RevelaŃii ale morŃii le-am publicat când am fost numit pentru câteva luni îngrijitor de colecŃie la Plon. În ea se exprima. Era pe atunci idolul „noii generaŃii” – formulă magică. pentru noi. dar i-am citit mult mai puŃin opera decât pe cea a unui alt filozof rus. Pentru un filozof obiectiv. Atunci ceva s-a petrecut în viaŃa mea: o prăbuşire. Toate nopŃile mele au devenit nopŃile unui om care nu mai putea să doarmă. Această infatuare. Îi dispreŃuiam pe „bătrâni”. Cele două tipuri de filozofi: cei ce gândesc asupra ideilor şi cei ce gândesc asupra lor înşişi. şi despre lume. Credea. în 1932. în care demonstra o uimitoare sensibilitate.. L-am întâlnit pe Eliade prima oară prin 1932. în primul rând.. Deosebirea dintre silogism şi nefericire. Aveam ceva de monstru în mine. Lupta dintre generaŃii ni se părea a fi cheia tuturor conflictelor şi principiul explicativ al tuturor evenimentelor. că adevăratele probleme scapă filozofilor. a fi în mod automat şi genial. A făcut chiar şcoală acolo. A fi tânăr însemna. când. altceva decât să escamoteze adevăratele nelinişti ? Cel ce mă interesa era. precumpănitor este contactul direct cu viaŃa. Trebuie să-i mulŃumesc lui Heidegger că a izbutit. a cărui singură vină era aceea de a fi fost recunoscut. spun „aproape”. unde tocmai terminasem vagi studii de filozofie. de fapt. la Bucureşti. Filozofia este o disciplină periculoasă. filozofia este meditaŃia poetică a nefericirii. pofta de a ne implica în Istorie. cu încercările ei (în filozofie. Simmel. Am admirat personalitatea lui Berdiaev. fără să fi avut fericirea să-1 cunosc personal. Deci la început filozofia m-a atras. Şestov.. cu alte cuvinte. De fapt. Deşertăciunea unui asemenea exerciŃiu mi-a sărit în ochi. Trebuie să cunoşti filozofie. Mentorul nostru spiritual ducea împotriva lor o adevărată campanie. 2 • E m i l Ci o ra n . Era filozoful generaŃiei căreia-i aparŃineam. am citit Sein und Zeit. pentru că scria într-un mod remarcabil – Bergson avea în comun cu el această calitate – şi se ştie că un asemenea talent e rar la un filozof! Simmel folosea o limbă de o mare claritate. Îmi place să repet că am învăŃat mai mult de la oamenii rataŃi decât din cărŃile de filozofie şi morală. dar numai ca s-o poŃi depăşi. Îi rămân foarte credincios. Am văzut ce trebuie cu orice preŃ evitat. dar nu cred s-o fi împins cineva atât de departe ca noi.

Întreaga mea viaŃă a stat sub semnul morŃii. pentru că această limbă se pretează mai bine decât franceza la impreciziile sugestive ale limbii române. pe jumătate. [Pe culmile disperării] am scris-o la 22 de ani. un Nietzsche deci care ar fi început cu criza finală si care abia apoi ar fi scris Naşterea tragediei şi celelalte lucrări. Pradă insomniilor care îmi devastau sănătatea. însă nu mă puteam hotărî la care să mă opresc. această extremă carte. nu-Ńi mai aparŃine. incapabil să înfrunte un haos esenŃial. Şi atunci mi-am spus: trebuie să scrii o carte! Aşa s-a născut prima mea carte. am scris-o în româneşte la vârsta de 21 de ani. Îmi lipsea credinŃa. Aveam mai multe titluri în cap. banal: Pe culmile disperării. să mai public. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . cu toate că s-a diminuat cu timpul. şi oamenii din acest orăşel credeau că am mintea zdruncinată. Prima mea carte. Am început aşadar cu o carte absolut trăznită şi apoi am devenit din ce în ce mai normal. Am reuşit chiar. a fost răspunsul meu. Pe urmă am comis altă carte. aproape tot atât de frumos ca Tubingenul: Sibiu. eram ca o stafie.18 Emil Cioran fără întrerupere. chiar prea normal. e constatarea eşecului unei forme de gândire care s-a dovedit un divertisment leneş. Această carte explozivă şi barocă e greu de tradus în franŃuzeşte. Tratatul – nu va fi decât continuarea lui. Exprimarea te diminuează. o traducere foarte reuşită a apărut în germană. După ce am scris această primă. însă imaginaŃi-vă un Nietzsche a cărui primă carte ar fi fost Ecce bomo. Şi nu am scăpat niciodată de acest gând. Locuiam într-un oraş foarte frumos. Pentru a mă face înŃeles. De ce ? Pentru că a scrie. atunci se chema că el o făcuse „pe culmile disperării”. m-a ajutat să trec de la un an la altul. să-l abat pe fratele meu de la gândul de a se călugări. obsesiile exprimate fiind atenuate şi. spus filozofiei. dar şi împotriva lui Dumnezeu însuşi. Pe vremea aceea. Acum sunt normal. Lucrarea e un fel de adio. Era o oboseală – chiar atunci când mâncam. te sărăceşte. aş dori să fac o comparaŃie absolut nelalocul ei. cu titlu sforăitor – Pe culmile disperării –. In schimb. prin discursuri violente pe care i le Ńineam. Mă plimbam noaptea. asta era o expresie care apărea in mod curent în ziare la rubrica „Diverse”. Îmi cunosc limitele şi nu sufăr de grandomanie. într-un alt stil. Iar a publica. mai cu seamă părinŃii mei. Am procedat atunci aşa: mă duceam la cafenea şi întrebam un chelner: pe care din aceste trei sau patru titluri l-aŃi alege ? Aşa am făcut şi la prima carte. Orice ateism proclamat cu violenŃă ascunde o nelinişte. am scris un rechizitoriu la adresa unei filozofii lipsite de orice eficacitate în momentele grave. A produce înseamnă o extraordinară uşurare. Comedia s-a repetat vreme de peste patruzeci de ani. fie că urma să se întâmple ceva ieşit din comun. dar furia nu-mi lipsea deloc. Cei doi studenŃi m-au întrebat de asemeni de ce n-am încetat să mai scriu. În tinereŃe mă gândeam în fiecare clipă la moarte. lumea s-a îngrozit. Dacă cineva se sinucidea. însoŃind-o cu aceeaşi promisiune. te scapă de un prea-prin împovărător. Nu toată lumea are şansa sa moară de tânăr. deopotrivă. făgăduindu-mi totodată să fie şi ultima. Când cartea a apărut. te uşurează de greutatea propriului eu exprimarea este pierdere de substanŃă şi eliberare. am fost absolut convins fie că mă voi sinucide. Titlul ei este pompos şi. TinereŃea mea a fost marcată de o reacŃie împotriva bisericii. oricât de puŃin. depăşite. şi la următoarea. Te goleşte deci te salvează. Cu fiecare carte ce apare viaŃa ta sau măcar o parte din ea îŃi devine exterioară. adresându-i un ultimatum plin de ură. după ce mi-am terminat studiile de filozofie. plin de furie şi amărăciune. în Ardeal. nu mai puŃin. încetează să te mai chinuie.

Nu-l citeam decât pe Shakespeare (locuiam într-un oraş de provincie din România) şi texte religioase. atunci!” A plecat şi a spus tuturor că Cioran a refuzat să vorbească cu el pentru că nu era Shakespeare! Eram într-adevăr cam nebun. Eram la Braşov. o sectă smintită şi un partid. să citesc.. dar şi ceea ce e logic”. mi se părea chiar că-i înŃelegeam. Nu sunt un om credincios. nici în altceva. normal. O stare de spirit pe care de atunci am observat-o deseori. Se vorbea acolo mai puŃin de o redeşteptare naŃională şi mai mult de măreŃia morŃii. mă ducem în fiecare zi la cafenea. chiar şi la o sectă religioasă morbidă. ce n-am făcut ca profesor! Mă duceam la ore. îl întrebam pe câte unul: „De ce nu se poate spune « fenomene psihologice ». şi trebuie să spunem « fenomene psihice »?” Elevul răspundea: „Un fenomen psihic este instinctual. deşi îmi pare evidentă prezenŃa isteriei mele de atunci. Dar am avut o criză religioasă. cu condiŃia să fie excesiv. acest text este poate cel mai pasionat şi în acelaşi timp îmi este cel mai străin.. Sufăr de o îndoială incurabilă.” Iar eu: „Nu-i adevărat. Am scris aceste divagaŃii [Schimbarea la faŃă a României] în 1935-1936. trăiam o adevărată luptă între ispită şi refuz. L-am întrebat: „Cine sunteŃi?” Iar el: „Nu mă cunoaşteŃi? Sunt profesorul de gimnastică!” „Cum. Am scris o carte de adnotări pe marginea acestor texte.. cu pasiune şi orgoliu. La sfârşit am înŃeles că nu eram făcut pentru credinŃă. Am fost profesor un an. şi nu numai la cei de 20 de ani. căreia. şi la oameni de 60 de ani.. Dar la şaptesprezece ani am trăit ca şi cum aş fi putut avea o criză de epilepsie. în care am anticipat tot ce am scris mai târziu. O dată. de exemplu. ceva se împotrivea în mine: „Nu. Ca profesor. nu numai ceea ce este psihic. un oraş de provincie în România. Şi nu mă regăsesc în el. Adesea în viaŃă am cunoscut porniri religioase. ba chiar adăugam: „însuşi principiul de identitate este bolnav”. Din tot ce-am publicat în româneşte şi franŃuzeşte. nu i-am aparŃinut.].ConştiinŃa ca fatalitate 19 [Am început] cu o carte la Bucureşti. Garda de Fier. La acest lucru sunt acum imun.. ceea ce eu numeam criza mea zilnică de epilepsie. dar.. dar niciodată n-am putut să depăşesc îndoiala. câŃi aveam eu atunci. spuneam lucruri provocante. aş fi aderat la orice. E cea mai filozofică dintre cărŃile mele în ceea ce scriu eu nu există creştere.. nu rămâneam decât o jumătate de oră. Eram îngrozitor de nefericit. de altfel. în 1933. a fost un fenomen foarte curios.” Când am scris Lacrimi şi sfinŃi. elevii mei erau complet năuciŃi. elevii îmi ziceau „Nebunul”. intitulată Pe culmile disperării. FascinaŃia negativului îmi este atât de naturală că îi simt prezenŃa în orice clipă. Stupoarea în clasă era generală. la 24 de ani. ci. decisesem să nu mai vorbesc decât cu Shakespeare. Numai stilul diferă. Am aflat atunci pe propria-mi piele ce înseamnă să fii dus de val fără nici cea mai mică urmă de convingere. şi citeam Shakespeare. un an întreg n-am făcut altceva decât să citesc mistici şi vieŃi de sfinŃi. tot ce e psihic este anormal. 2 • E m i l Ci o ra n . Eram înclinat spre exces. mi-am dat seama de acest lucru datorită unei mari crize de disperare. nu sunteŃi Shakespeare? PlecaŃi. Prima mea carte conŃine deja virtual tot ce am spus după aceea. când să fac saltul. De exemplu. adnotări care erau în acelaşi timp pentru şi împotriva religiei. Nu cred nici în Dumnezeu. din păcate.] Garda de Fier era considerată un fel de remediu al tuturor relelor şi al plictisului [. [. mai mult decât atât..] Garda de Fier era un complex de mişcări. mă cufundam în lectura misticilor. Nr. n-ai să mergi prea departe. [. profesorul de gimnastică s-a aşezat la masa mea. pe la douăzeci şi şase de ani. M-am considerat întotdeauna un epileptic ratat.

am cutreierat cu bicicleta întreaga FranŃă. vroia de fapt să se facă avocat. când mai eram înscris la Sorbona. Am întâlnit pe cineva. mă angajasem faŃă de Institutul Francez să scriu o disertaŃie – anunŃasem chiar şi tema. ceva despre etica lui Nietzsche.. În loc de asta. E cea mai bună carte pe care am scris-o în româneşte. Şi astfel cartea a apărut fără editură. începea cu un citat din Rilke: „Se vine aici pentru a trăi. la puŃin timp după instalarea mea la Paris. în urma unei iluminări pe care nu izbutesc s-o definesc. Mi s-a lăsat totuşi bursa. şi am sperat să fac asta până la sfârşitul zilelor mele. Îndată după sosirea mea în FranŃa. Dacă tot e să-Ńi ratezi viaŃa.. dar nici nu mă gândeam s-o scriu. Trebuie să-Ńi alegi locul unde vrei să-Ńi ratezi viaŃa. Când am sosit la Paris. Când am sosit la Paris cu o bursă franceză. un român care participase la revoluŃia din Rusia şi îl cunoscuse pe Lenin.” Articolul a avut un mare răsunet în România. mâncam la cantine studenŃeşti. M-a întrebat ce mi s-a întâmplat. I-am povestit întâmplarea şi am aflat că omul avea o tipografie. [. deoarece înfăŃişează o controversă de tip balcanic cu Dumnezeu. care îmi scria cât de tare a supărat-o cartea mea. Apoi a venit o lege care interzicea înscrierea la facultate după vârsta de 27 de ani şi am fost izgonit din acest paradis.] La câteva luni am primit o scrisoare de la mama. I-am răspuns că ea reprezintă singurul lucru religios conceput în Balcani. El a fost foarte dezamăgit când a citit Lacrimi şi sfinŃi. nu are legătură cu ceea ce se întâmpla.. Nu sunt nihilist. Tratatul. ultimul in limba română. iar tatăl meu. peste o lună m-a chemat Ia el sămi spună că nu îl poate tipări. Mi-au spus: „Nu se poate să vorbeşti aşa despre Dumnezeu şi despre sfinŃenie!” Aproape toŃi m-au atacat. Am venit la Paris în 1937. Mama. dar o parcursese zeŃarul – care a spus că îşi datorează averea lui Dumnezeu şi de aceea nimic în lume nu l-ar putea determina să publice o asemenea carte. sau mai curând pentru a muri. aproape un copil când am încercat pentru prima dată sentimentul nimicului. despre Cartierul Latin. în 1937. Mama mea era în consiliul bisericii ortodoxe din Sibiu. nu avea nici un fel de afinitate cu problemele pe care le punea istoria la vremea aceea. era de o tristeŃe nemaipomenită şi era cât pe-aci să-mi pierd bursa de studiu. Aproape toŃi prietenii mei s-au înfuriat când au primit-o. mă simt năpădit de conştiinŃa eşecului şi înŃeleg că nu aparŃin rasei celor care găsesc. tentaŃia misticii se îndepărtează de mine. el nu o citise. Mă aflam tocmai în perioada pregătirilor de plecare la Paris şi mă întrebam disperat ce aş putea face. e rezultatul acestei perioade. deşi negaŃia m-a ispitit întotdeauna. Pe culmile disperării. care nu era de fapt religioasă dar se afla sub influenŃa contextului. ci că destinul meu este să mă chinuiesc şi să lâncezesc. e mai bine să Ńi-o ratezi la Paris decât în altă parte. am decis că trebuia cu orice preŃ să trăiesc acolo. De fapt. E scrisă de un evadat din umanitate. dar nicidecum foarte religios. fiind în acelaşi timp un om sincer..20 Emil Cioran Când am trimis manuscrisul editorului meu român. m-a rugat să-mi retrag cartea. Acum 40 de ani. Parisul era paradisul terestru. un preot foarte bun. deoarece pentru români. Visul lor era să risipească o Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Eram foarte tânăr. Acest regret se manifestă încă din prima mea carte. Am scris un articol. considerânduse că a străbate FranŃa în lung şi-n lat cu bicicleta este totuşi demn de toată lauda.

Camus era un provincial. într-un sat nu departe de Dieppe. am sosit la Paris. e limba unui venetic. Am scris: „Este unul din oraşele cele mai triste. alături.. pe care i-am arătat-o unui prieten francez. Dacă vroiam să spun ceva. În 1937. [. ca un funcŃionar. Sartre se afla în apropierea mea. În ziua următoare m-am întors la Paris şi am început de îndată să scriu în limba adoptivă pe care o alesesem de la o clipă la alta. nu l-am văzut mai îndeaproape. Foarte curând. A spus: – De fapt.” Mi s-a părut ceva incredibil de impertinent. însă abia după ce meditasem o bună bucată de vreme asupra limbii franceze. Camus mi-a vorbit ca unui şcolar. S-ar putea ca Précis de décomposition să nu fie o carte prea bună.. în schimb este singurul bursier care cunoaşte FranŃa temeinic. ce doriŃi ? – Aş dori o scrisoare de recomandare.] N-am stat niciodată de vorbă cu el. ca bursier al Institutului Francez din Bucureşti. soŃia lui punea masa de prânz. deoarece a umblat peste tot şi. ca simplu exerciŃiu. ca să-l rog să-mi dea o scrisoare de recomandare ? – Imposibil. Ce am învăŃat în FranŃa? Mai cu seamă două lucruri: să mănânc şi să scriu.] Scrisesem câteva cărŃi în limba română tot ca un animal. Précis de décomposition: „Acum trebuie să treceŃi în domeniul lucrurilor care sunt într-adevăr intelectuale. Nu mă gândisem niciodată la stil. [. După o jumătate de oră. Ce puteam face? Am dat telefon unui prieten: Cunoşti cumva un profesor? N-ai vrea să mă prezinŃi.. Verdictul său a fost necruŃător: Nu e bine.. de vreme ce nu te cunoaşte! – Putem totuşi încerca. a luat naştere prima variantă a lui Précis de décomposition. – Exista un profesor de filozofie. În ultimul an al războiului. M-am apucat şi am scris o nouă variantă. cunoştea numai literatura franceză.] Ne-am dus la el.] Conducătorul Institutului Francez din Bucureşti. nu a scris nici o lucrare de doctorat. Pe Camus l-am văzut numai o singură dată şi mi-a displăcut. De fapt.. convins doar pe jumătate. Şi. era ora 11 şi jumătate. nici măcar nu mă gândisem vreodată la o temă. am încercat. am avut aproape o revelaŃie: Trebuie să te desprinzi de limba ta şi să începi să scrii numai în franceză. instinctiv. trebuia să trimit la Bucureşti doua scrisori din partea a doi profesori francezi. Trebuie să rescrii totul. să traduc Mallarmé în româneşte. voiam să fac o impresie bună şi am început să vorbesc despre filozofii germani. era un om luminat. despre tot felul de cărŃi şi pomeneam mereu nume germane despre care el nu prea auzise. însă am terminat prin a-mi spune că avea dreptate. Nu am făcut nici cea mai mică încercare în acest sens. mai cu seamă despre Simmel. îmi era totuna cum anume o făceam. în 1944. După un an. până la urmă. sau catolice. Voiam însă neapărat să rămân în continuare la Paris.. În 1947. În ceea ce priveşte cultura. vara. mă duceam în fiecare dimineaŃă la ora opt la Saint-Germain-des-Près. Nu l-am mai revăzut niciodată. Nr. Am rămas zece ani în Paris. Lucrurile aşa şi stăteau. Promisesem sa scriu o lucrare de doctorat.. şi apoi să se sinucidă. dar asta era o minciuna. [. Dar eu eram total necunoscut. Luni întregi am cutreierat întreaga FranŃă pe bicicletă şi am dormit în cămine ale tineretului. – Am fost dezamăgit şi furios.. – Dar nu vă cunosc! – Am vorbit o jumătate de oră cu dumneavoastră şi puteŃi constata că am unele cunoştinŃe. fără să fac ceva precis. asta e mai mult decât o teză de doctorat. căci nu fusesem niciodată la vreun curs.. – S-a ridicat ca un automat: Cum vă numiŃi? Şi apoi a compus scrisoarea cu expresia evidentă a unui complice nefericit. De multe ori. A spus despre mine: M-a minŃit. Nu cunoşteam însă nici un profesor. se numea Lavelle. [. 2 • E m i l Ci o ra n . care mă trimisese la Paris. cele mai melancolice din lume.” Aş dori acum să explic mai îndeaproape cum am ajuns să renunŃ la limba maternă. fie comuniste.ConştiinŃa ca fatalitate 21 avere la Paris. deşi nu încetam să afirm că lucrez la teza de doctorat. am auzit cum.. De la opt la douăsprezece şi de la două la opt şi de la nouă la unsprezece. deodată. Asta nu e o franceză corectă.. la cafeneaua „Flore”.. după ce mi-am publicat prima carte. Mi-a spus ceva nepotrivit. dar se vede totuşi că am oarecare nivel.

22 Emil Cioran Am rămas zece ani în Paris. aş fi avortat. i-am spus: „Nu mai pot”. De ce? Ei bine. Dacă scriu. dar simt că singura existenŃă reală este a mea.. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .. Astfel. dar eu sunt un fals filozof. Se spune că filozofia este impersonală. Deoarece cărŃile pe care le-am scris s-au ivit din indispoziŃiile. opera mea. Toată noaptea vagabondam. douăzeci şi şapte de ani dormeam două-trei ore cel mult. dar am încetat să mai cred în filozofie în urma unei catastrofe personale despre care vorbesc în toate scrierile mele: pierderea somnului. nu există literatură impersonală. doar trecutul este cu adevărat real. De fiecare dată după ce scriu câteva rânduri îmi vine să fluier.” M-am cutremurat. mai sufăr şi acum. pentru a mă elibera de obsesiile. Într-o zi. pentru nimic altceva. pentru că nu scriu când sunt mulŃumit. Faptul că exist eu dovedeşte că lumea n-are nici un sens. Nu. o altă lume. este pentru a mă elibera de ceva. Am studiat filozofia. trebuie neapărat să-i transmită într-un fel acelaşi lucru şi cititorului. Sunt convins că nu sunt absolut nimic în Univers. m-arn eliberat de ea. Latura grotească a acestor posesive. ca să nu zic din suferinŃele mele. sunt aceste întâlniri unice. Destinul cărŃilor mele mă lasă indiferent. pentru că în realitate nu cred niciodată în cititor. Pentru mine. fără să fac ceva precis.. La douăzeci şi şase.. să pună totul sub semnul întrebării.. dar mi-a făcut un bine enorm. Oamenii cărora le povestec totul despre mine şi care îmi spun totul despre ei.. viitorul este exclus sub toate aspectele. Rezultatul ? M-am suportat mai uşor şi am suportat mai uşor viaŃa. la care ea mia răspuns cu o frază care mă impresionează şi acum (nu trebuie uitat că maică-mea era soŃie de preot): „Dacă aş fi ştiut. Am scris ca să insult viaŃa şi să mă insult. Cred totuşi că unele din insolenŃele mele vor rămâne. Perioada de nebunie despre care vorbeam în legătură cu ispitele politice corespunde acelei faze de insomnie. să-1 biciuiesc... scriu pentru mine. am făcut o teză despre Bergson. CărŃile mele dau o idee completă despre mine dintr-un motiv limpede: pentru că scriu numai în momentele de descurajare. încât maicămea plângea. ideea mea e să trezesc pe cineva. la douăzeci de ani. Când scriu o carte. am abandonat filozofia. Era atât de grav. dar nu în sens patologic. de tensiunile mele. în care oamenii îşi spun totul. Tot ce am scris atunci e delirant şi nu se înŃelege nici una din reacŃiile mele fără a le raporta la acea catastrofă. Tot ce am scris e un soi de terapeutică. nu-mi plac cărŃile care se citesc aşa cum ai citi ziarul: o carte trebuie să zguduie. nu prea mă preocupă utilitatea a ceea ce scriu. Ce să scriu? CărŃile mele. deoarece nu-mi mai folosea la nimic. În FranŃa. Dacă mă întreb ce-mi place cel mai mult în viaŃa mea.

Şi când te gândeşti că ne putem lipsi de a trăi tot ce-am trăit! După ce am citit şi am cugetat îndelung. nu mi-am pierdut timpul. 2 • E m i l Ci o ra n .ConştiinŃa ca fatalitate 23 Orice viaŃă este povestea unei prăbuşiri. în acest univers aberant. m-am vânzolit şi eu. Trebuie să te resemnezi şi să te pregăteşti să întâmpini viaŃa pasiv. ca orişicare. Antologie Marin Diaconu Nr. am ajuns la aceeaşi concluzie la care au ajuns şi Ńăranul român şi străbunii neştiutori de carte: nu există răspuns. La urma urmei. Biografiile sunt atât de captivante tocmai pentru că eroii – iar laşii deopotrivă – se străduiesc deopotrivă să inoveze în arta degringoladei.

Când l-am revăzut. în locuinŃa sa. Percepea aproape fizic alunecarea Ńării noastre din timp şi nu înŃelegea de ce ne dezonorăm atât de mult prin incapacitatea de a pune în practică marile acŃiuni de renaştere naŃională. devenea de o gravitate sublimată ce decădea într-o tăcere delicată. De aceea. ba chiar a trăncănelii. În 1988. care nu şi-a uitat niciodată Ńara şi oamenii ei. în anii 1987-1992. cunoscuŃi sau cu persoane interesate de opera sa. în sinea lui. pierzând un conviv de marcă. Atunci am înŃeles că marii scriitori trăiesc la înalte temperaturi interioare. punctată uneori cu sintagme franŃuzeşti. până la urmă. a avut o neaşteptată tentativă de a reveni în patrie.24 Argument e Emil Cioran. Deşi se spunea despre el că-şi trăia voluptos singurătăŃile. Găsea întotdeauna soluŃii. 2 • E m i l Ci o ra n . fiind la curent cu o zvonistică suculentă şi spectaculară. Ştia absolut tot ce se întâmpla în lume şi-n preajma lui. dar. ale oamenilor de pe stradă. o mască pe care ceilalŃi nu avuseseră răbdarea să i-o desprindă de pe chip. fără un act de identitate. urmare a celor ce se petreceau în România. ale vânzătorilor din micile librării pariziene. refuzând uneori să se întâlnească cu prieteni. din rue de l’Odéon. mărturisirile lui Cioran. să aibă parteneri de conversaŃie şi de plimbare. ca şi când ar fi participat la o importantă conspiraŃie împotriva lui Dumnezeu şi a Nimicului. devenită celebră. cu stil şi metodă. P Ion Deaconescu Nr. căpătase proporŃii nebănuite. lipsa discuŃiilor. de o vivacitate extraordinară. cu trecerea anilor. dezamăgirea lui Cioran. Chiar dacă experimentase până la o decantare extrem de originală şi rafinată drama singurătăŃii şi a plictisului. apoi în primăvara lui ‘89. înclin să cred. ca o apă de munte ce se potoleşte înspre vărsare. în plus. unele de-a dreptul eficace şi surprinzătoare. cu un excesiv interes pentru timpul şi faptele acestuia. împreună cu marele om de cultură Raoul Şorban. chiar şi propria lor linişte şi fericire. în emanciparea culturii româneşti. Emil Cioran nutrea. se lansa în şocante interpretări ale fenomenului politic şi se da în vânt după şuşotelile prietenilor. l-am întâlnit. emanând căldură şi generozitate. a suferinŃei şi a disperării atât de nuanŃate. însă a eşuat în acest demers. Vorbea o română impecabilă. de mai multe ori. i-ar fi plăcut enorm să se considere un complice din umbră în demersurile de reintrare în normalitate a Ńării noastre. deoarece nu avea un paşaport şi nu-şi imagina cum să călătoreşti într-o Ńară comunistă. Emil Cioran era un interlocutor fascinant. fiind capabili să sacrifice totul pentru opera lor. avea explozii de mânie la starea precară a poporului din care plecase. Cioran îşi construise. reunite în această carte. meditativă. cel care radicalizase voluptatea sarcasmului şi făcuse din angoasă o construcŃie atât de specială. în 1992. se vor a fi crâmpeie din disperarea atât de originală a unui mare creator. resimŃea acut.

expresive şi paradoxal punctuală „Nu Dumnezeu l-a creat pe om. M. Cu o fineŃe retorică aproape perversă. făcând bilanŃul căutărilor sale metafizice. Nagârjuna sau Chandrakirti (printre alŃii). fără teama de a greşi. dialogurile unora dintre confraŃii noştri cu E. supuneau dialogul iniŃiatic regulilor unei partide de şah. intrând în stabiliment. Cioran fiind condus la hotel. tot aşa şi E. îl încadrau pe inspiratorul tezelor lor. de-a lungul întregii sale existenŃe. cu ajutorul „ispitei de a exista”. nu fusese suficient de incisiv. pusă sub semnul contra cronometrului. Cina avea loc într-unul dintre acele restaurante westfaliene de prestigiu. M. Hotelul era pustiu în acel februarie al colocviului. unde filosoful perora animat de prezenŃa tinerelor doctorande care. consacrându-i astfel un corpus de circa încă o sută de pagini. Efectiv. M.. reprezintă cea mai profundă confruntare avută de vreunul dintre compatrioŃii noştri cu cel mai mare stilist al literaturii franceze de la Pascal încoace. făcându-i eseistului nostru gambitul evocărilor. explozive şi incurabile”. oferindu-i. fiind inevitabil subordonat falnicei insomnii a maestrului. Ion Deaconescu îl invită pe filosof să i se destăinuiască. Format la şcoala unor Nietzsche. Aversiune ce l-a împins pe Cioran încă de tânăr (după cum mărturiseşte el însuşi cu accentul unei nevoalate mea culpa) în meandrele „delirului reacŃionar”. Ajungând la hotel (eu mă duceam spre hotel pe jos în F Nr. ne răspândeam care încotro. înŃelesese că vorbise prea puŃin despre Dumnezeu. Kierkegaard. l-a sabotat cu încrâncenare pe Dumnezeu. Cioran (în orice caz cele la care am avut eu acces) au aerul de improvizaŃii pripite. Scenariul era acelaşi în fiecare seară. Cioran. se cantonează confortabil în spaŃiul ireductibil al dezagregării credinŃei.” Samuel Beckett iind scriitorul român căruia de-a lungul exilului E. Aşa cum Kant. la iniŃiativa universitarilor de la catedra de limbi romanice.. Cioran i-a dat dovezile unei complicităŃi spirituale unice. divulgând aversiunea lui precoce pentru cuvântul „Dumnezeu” şi pentru ceea ce îmbracă sau simbolizează vocabula incriminată. încurajat de natura explicită a întrebărilor şi sensibilizat de inteligenŃa lor implicită. Parcurgându-le. cum era considerat Cioran de analiştii Hexagonului. Cândva. un atu în plus pentru a fermeca asistenŃa. devenind. Cioran avea o vitalitate nocturnă inimaginabilă. nu departe de locul unde se Ńineau lucrările. sublime. Cioran. Pe marginea unei fresce existenŃiale. Întradevăr. Asvagosha. filosoful îi dă frâu liber răfuielii. ai impresia ca promotorii acelor zvâcniri „recuperatoare”. nu la multă vreme de la dispariŃia lui Mircea Eliade. 2 • E m i l Ci o ra n . iar acesta. în faŃa căruia îşi lua la revedere de la gazde. că dialogul purtat de poetul şi profesorul de retorică Ion Deaconescu. organizat de Universitatea din Bochum. M. astfel. E. în vechiul său conflict cu Creatorul. despuiate de orice substanŃă spirituală. Tillich. aşa cum se califică el singur: „antreprenorul unei suferinŃe corozive. După reuniunea ex cursus de la restaurantul teuton.25 Gheorghe Astaloş Dacă m-aş fi aruncat în Sena. Pe durata colocviului fuseserăm cazaŃi într-un mic hotel de la liziera unei păduri. ci omul l-a creat pe Dumnezeu. considerând spre sfârşitul vieŃii că. la provocarea subtilă a lui Ion Deaconescu. unde îşi începea veghea de noapte. am fost invitat împreună cu Cioran la un colocviu în Germania. (am evocat în textele precedente natura complicităŃii noastre) pot spune.

nu Dumnezeu l-a creat pe om. parcă tot pentru a-şi justifica negarea lui Dumnezeu: „Cred că Beckett avea dreptate. să ilustreze admirabil întreaga viaŃă a protagonistului. Ion Deaconescu ne oferă o frescă existenŃială a lui Cioran. RecepŃia unui hotel este inconfundabilă. mai mult sau mai puŃin maliŃioase la adresa scriitorilor compromişi din Ńară şi mai mult sau mai puŃin licenŃioase. Samuel Beckett. între acceptarea supusă a existenŃei FiinŃei Fondatoare şi lepădarea necondiŃionată de credinŃă – lepădare care îşi avea rădăcinile în „excentricitatea” lui Dumnezeu de a nu îi fi provocat tulburările mistice pe care şi le-a imaginat întotdeauna. Cioran şi Ion Deaconescu. Într-una dintre celebrele noastre nopŃi de insomnie voluntară. interlocutorul filosofului a reuşit. Gheorghe Astaloş Paris / Martie 2000 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . La una dintre observaŃiile mele inocente. privind evocarea sa panigerică. nu cred că ar fi mai inspirat traducându-se prin „lucrează în mine”. Realitatea este că.26 Gheorghe Astaloş compania câtorva dintre profesorii care mă invitaseră la colocviu) îl găseam invariabil pe Cioran străbătând sala recepŃiei în lung şi-n lat – calm. reducând modulul confesiunii la esenŃial şi orientând vectorii interogativi spre adevăratele frământări ale clasicului nostru. Mai târziu aveam să înŃeleg că.M. cu mâinile la spate şi cu pasul măsurat. după cum avea să-mi spună la terminarea colocviului. nu ai în fond nici unul”. Dealtfel. cum sună originalul. atunci când scrisese versul: „Dumnezeu meştereşte în mine”. Cioran a alunecat uşor spre zona sacrului. fără să le fi trăit însă vreodată. deopotrivă expresivă şi paradoxal punctuală. În acelaşi registru. după tot felul de piruete mai mult sau mai puŃin frivole.. un lucru pare indubitabil şi anume: oscilaŃiile bardului de la Răşinari. aşa-zisul reproş îndreptat spre vechiul său complice de tribulaŃii spirituale. IntenŃia lui era de a mă angaja în insomnia lui – ceea ce a izbutit fără un efort particular. Traducera versului e barbară. Cioran îşi fixa cartierul general la recepŃie. ci omul l-a creat pe Dumnezeu”. noaptea fiindumi şi mie „sfetnic bun”. Într-adevăr. apărută în presa românească din exil la dispariŃia lui Mircea Eliade. aşa cum aveam să înŃeleg dintr-o întorsătură necontrolată de fraza (oboseala). nu era. dar „travaile en moi”. ca pe parcursul a cincizeci de pagini de dialog. Aşa cum cititorul va descoperi singur parcurgând textul confruntării dintre E. Dincolo însă de ceea ce putem crede despre conflictul dintre Cioran şi presupusul său Creator. Cioran mi-a replicat cu tonul unui fel de reproş postum adresat defunctului: „Când ai mai mulŃi Dumnezei ca Eliade. evocând plimbările lui cu Samuel Beckett prin grădinile „Luxembourg-ului” mi-a spus. decât un alibi al propriei sale rupturi cu Atotputernicul. ca să nu-i scap. rememorând frânturile de fraze rostite de filosof în momentele lui de pace relaŃională. Cioran era răscolit tot atât de profund de existenŃa posibilă a Dumnezeirii. în realitate.. pe cât fusese reprezentantul metafizicii occidentale.

pretextând că vă transpiră mâinile aŃi renunŃat la acest instrument în favoarea unor lecturi care v-au marcat pe viaŃa. baroni de Comaniciu. cel de la Răşinari la Paris. pentru a-şi plăti paguba. în acea perioadă de maghiarizare forŃată a românilor. a fost preot în Răşinari. – Mă obosea teribil vioara. – Fratele Dv. cu popasurile şi răscrucile existenŃiale.. nu numai să citiŃi. aŃi copiat caiete Nr. având încă din copilărie. fiind elev la liceu. din łara Oltului. din când în când.27 Dacă m-aş fi aruncat în Sena. aŃi debutat într-o gazetă locală cu un articol despre Greta Garbo. la insistenŃele Mitropolitului Bălan.. M-am epuizat glorios în acest oraş al viitoarei mele ratări. tata a absolvit cu mari dificultăŃi Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. Şerban Cioran. liceul „Gheorghe Lazăr”. o mare disponibilitate pentru studiu. i s-au furat banii şi a trebuit să facă un credit împovărător la Banca „Albina” de la Sibiu. mai mult sau mai puŃin favorabile. mi-a spus că. adică un fel de casier. cu familia Dv. în zona Făgăraşului. apoi a acceptat postul de protopop al Sibiului. şcoală de tradiŃie. s-o obligi la acte infidele despre trecut. pentru a evita monotonia mărturisirilor.. apoi. mama fiind baroniŃă. Tata.Fragment - – Domnule Cioran. născută Comaniciu. în ungureşte. Un lucru e cert: la Sibiu am studiat cu coerenŃă filosofia germană şi m-am interesat mult de teologie. 2 • E m i l Ci o ra n . punându-vă întrebări. cu îngăduinŃa Dv. (Interviu realizat de Ion Deaconescu) . fusese perceptor la Primărie. De fapt. Bunicul.. recunoscută pentru calitatea învăŃământului. era din localitatea VeneŃia de Jos. – Pe cine ar interesa viaŃa mea atât de banală şi fără nici un fel de semnificaŃie ? Nu ar fi demnă de a fi un exemplu pozitiv. Bunicul fusese notar şi avea o situaŃie materială foarte bună. V-a plăcut. întrun oraş aproape decadent. mai ales la Sibiu. Îmi plăcea. dinspre tata. N-aveam talent pentru muzică. favorizat fiind de reforma învăŃământului. latina. – Am avut totuşi noroc: în loc de opt clase. E stupid şi indecent să-Ńi siluieşti memoria. Emilian Cioran.! – Mă obligaŃi la o întoarcere în timp.. La un moment dat. sinonimă cu trădarea. dar să şi scrieŃi.. v-aş ruga să păşim împreună pe un drum ce vă este foarte cunoscut. – AŃi urmat. poetic şi sterp. La Sibiu am trăit cele mai profunde decepŃii. şcoala primară aŃi făcut-o la Răşinari. să începem cu părinŃii. După nopŃi de insomnie am avut revelaŃia inutilităŃii. cel care a protestat atât de violent împotriva cedării Transilvaniei. Celor din familia Comaniciu li se spuneau baroni. Nietzsche şi Schopenhauer. am făcut şapte. la fel ca şi tatăl Dv. atunci. i-am citit pe Dostoievski. Am citit enorm. de la fratele Dv. – Aşadar. Mama. ştiu căpână-n clasa a lV-a aŃi studiat vioara. Urmare a celor întâmplate. – Totuşi. Elvira. casar.

unii chiar rafinaŃi. cu oameni inteligenŃi. cea de la şaptesprezece ani. până la urmă. Kant. O aberaŃie. Hegel. condimentat natural cu silă. nu este imposibil ca insomnia să fi lăsat urme adânci în comportamentul meu atât de contradictoriu. – Cum era Sibiul tinereŃii Dv. egoist chiar. Aproape că devenisem complice cu starea de a fi treaz. Patul e turnul de fildeş al oamenilor normali. Spre nenorocul meu am depăşit această boală. Insomnia nu e o stare tranzitorie. M-a agonizat doar. desigur? – Pe culmile disperării reprezintă efectul acestor chinuri. v-a marcat întreaga existenŃă. Arogant. Gândeşte-te.? – Sibiul era un burg fascinant. mama. lehamite şi tristeŃe! Sunt un deprimat ce m-am impus prin nefericirile mele. – A fost. a nevrozei iscată de istovire şi de fascinaŃia răzvrătirii. într-adevăr. Somnul e un simplu simulacru al vieŃii. cosmopolit şi echilibrat.28 Interviu întregi din opera lui Dostoievski. – ŞtiŃi prea multe despre mine. o aventură irepetabilă. ce coşmar. Atunci am avut revelaŃia nimicniciei şi a inutilităŃii. Revenind la întrebarea Dumitale. – Spune-mi cât de lucid eşti ca să-şi spun cât suferi. Atunci m-am scufundat cu voluptate în bezna propriilor mele instincte. Nu a fost atât de subtilă. harnici şi însemnaŃi de maturitatea istorică a acestei părŃi de Românie în căutare de identitate şi de viitor. erudiŃi. Am fost poate o victimă a maşinăriei acesteia. Îi uram pe cei care dormeau. În special. un egoism desuet şi lamentabil. de mic Heidelberg căzut în desuetudine. s-ar putea să gafez definitiv punându-vă următoarea întrebare. interesant. a fost groaznic. Nu merită sa vă pierdeŃi timpul cu detalii gratuite. – Domnule Cioran. ViaŃa mea. a disperării sublimate. E ca un sfârşit al lucidităŃii. relaŃia destinului cu viaŃa şi a cauzalităŃii cu moartea. Eminescu. Pentru mine. subiecte referitoare la complexitatea culturilor şi uniformitatea lor. ce s-ar fi întâmplat să fi rămas treaz. Ma decepŃionat. al celor care n-au probleme. eram singur. – Ce urme a lăsat această insomnie. sfârşitul insomniei a însemnat sfârşitul tinereŃii. Recuceresc somnul sau pier”. fără să pierd atâta vreme în pat. Nu ştiau ce să mai creadă. Sunt conştient de gravitatea ei şi totuşi îmi asum aces trisc: nu cumva insomnia. într-un extaz negativ. Balzac. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Câtă deconcentrare şi lenevie îŃi oferă acesta! Nu voi putea niciodată să înŃeleg de ce noaptea dormi şi visezi. mai ales pentru părinŃi. m-am scufundat în viitorul dezamăgirilor şi al ratărilor. clădiri misterioase. Dezastrul m-a consolidat în persecuŃie şi în extazul gratuităŃii. E chiar imoral. logica organică a existenŃei. ci o formă specială de luciditate. De aceea mă oboseşte până şi somnul care jubilează de permanentele mele decăderi în nefericire. Am gustat decepŃia vieŃii şi fascinaŃia morŃii suportând toate degradările existenŃei. Şi totuşi. de prost gust. în planul creaŃiei. a lucidităŃii revizuite. – Exact. Atunci am urât cel mai mult. aşa mi se părea atunci. Cu parcuri umbroase. sistemul devenirii şi problematica simultaneităŃii. în germană. Hermanstadt având o atmosferă aparte. v-a obosit într-atât încât v-aŃi spus: „dorm sau mor. Atunci mi-am pierdut inocenŃa. dezvoltând.

Ce bine ar fi fost să fi ajuns cioban! Ori lăcătuş. 2 • E m i l Ci o ra n . jandarm. Dar. N-are nici un fel de libertate. Departe de lume. fratele meu. Aici mi-am pierdut copilăria. cât şi pentru viaŃă. AŃi fi dorit să rămâneŃi la Răşinari? – În mod cert. profesoratul pentru mine a fost un dublu sabotaj.Să lămurim situaŃia. Îmi sleia puterile. pădurar ? – Pentru frivolitatea meseriei. Iar eu n-aş fi ajuns un rebel. Vai de capul lui! Eu n-am avut talent de învăŃător ori dascăl. în cele din urmă. natura ? – Prefer pierderea derutantă în nestatornicia anonimatului. – Vă plac pădurile. în nici un caz preot ori învăŃător. Aş fi preferat să fi fost pădurar. într-o colibă. Mi l-a trimis Relu. poet în nefericirile pe care le-aŃi întemeiat. Poate el. – Ce tragedie! Nu am avut chemare pentru învăŃământ. AŃi cerut un post de profesor şi la Liceul Normal. după cum vezi Sibiul mi-a fost fatal. Profesorul e un tip cuminte. cât mai aproape de Nimic. inutil. expediată la Paris. Pierdeam mult timp. pe munte. pentru ceea ce visam să fac. totuşi. dar aŃi fost profesor un an de zile la Braşov. Pădurea e. – Trebuia să trăiesc.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 29 Sibiul a fost neşansa vieŃii mele. gropar. O viaŃă sfărâmată în cioburi. să se uite pe fereastră şi să caşte ? Sau să se epuizeze în meditaŃii despre femei ? Absolut. cârciumar. N-o să mă crezi. în anul 1938. oricare dintre ei putând să devină un codru. dorinŃa de a reveni la Răşinari. insist. bântuit toată viaŃa de frământări şi dezgust. animalele. A fi profesor e lamentabil. dar la Paris am început să cânt la fluier. Ńăran. Am aflat această informaŃie dintr-o scrisoare a lui Ovidiu Cotruş. de a revedea spaŃiul „Pe sub Arini”. Mă simŃeam ridicol în faŃa elevilor. Greşesc oare ? – Dumneata eşti un provocator. – Bine. plugar. Un poet al suferinŃei desăvârşite. Vă simt. „Coasta Boacii. de a participa la Rusalii şi Înviere. Eram prea nervos. Un vitriol pus pe rană. nu are nici o iniŃiativă. Nu a fost uşor. Poate ca numai aşa l-aş fi perceput pe Dumnezeu şi nu mi-ar fi devenit ostil. – SunteŃi sarcastic şi prea exigent cu Dumneavoastră. Un Don Quijote convertit la cuminŃenie. cimitirul din sat. Înseamnă că nu aŃi dispreŃuit meseria de dascăl. Un impostor. Cunosc din corespondenŃa avută cu fratele Dv. Sigur că mi-e dor de copilărie. – De ce. Nr. o aglomerare de copaci ce nu seamănă unul cu altul. în timpul orelor. la Sibiu m-am îndrăgostit definitiv de filosofie. tot aici insomnia mi-a însemnat existenŃa. . – Impresionant ce spuneŃi. de a asculta „bocetele”.. – De ce credeŃi că n-aveaŃi chemare pentru învăŃământ ? – Profesorul e sechestrat în clasă multe ore pe zi. bine. Aveam nevoie de o anumită situaŃie financiară.

ei s-au şi realizat: Eliade. fără măsură. Un exces ce ne-a molipsit pentru a face istorie şi a ne implica în prezentul ei. v-aş ruga.. atunci. – Vă propun să abordăm un alt subiect. Aşadar. cu permisiunea Domniei voastre. pe care am dorit s-o edificăm altfel. care ne-a cuprins pe toŃi. Mircea Vulcănescu. Nae Ionescu. O stare pasională. expansivi. apoi. – Garda de Fier a fost un moment delirant. Nea pălmuit şi ne-a împovărat cu tembelismul ei. subscriind la fanatismul clipei şi al visului. ce să mai spun! Extraordinari erau Comarnescu. I-am şocat pe toŃi printr-o extravaganŃă aiurea. O alunecare inerentă către frivolitate şi inutilitate. delirantă. Comarnescu. fiind un punct litigios al existenŃei Dv. de plictis şi neconsolare. Sebastian. nu e lipsit de importanŃă. Eliade era foarte apreciat pentru cultura lui. în momentele mele de sfâşiere. în acte reprobabile. Cu accente naŃionaliste şi creştineşti la început. Nici eu nu m-am exclus de la plăcerile paradoxale ale frivolităŃii. dar şi în alte părŃi ale lumii. să abordăm un subiect delicat. să vă reamintiŃi de perioada bucureşteană. abjecte şi perverse. – Domnule Cioran. Mircea Vulcănescu. vă întreb despre acest subiect cu multă jenă şi temere. un strălucit student. şocant şi nebunesc al istoriei României. Mişcarea a degenerat. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . aceeaşi istorie. Eliade spunea cândva că gruparea de la Criterion a reprezentat un existenŃialism „avant la lettre”. M-a îndârjit în a deveni un personaj cunoscut şi insolent. Secretul vieŃii constă în pasiunea pentru bucuriile derizorii. Crede-Ńi-mă. O stare de euforie. – Prin dispariŃia lor. Polihroniade. Nichifor Crainic au însemnat istoria. d-le Cioran ? Interviu – De multe ori. în România şi în FranŃa. când aŃi fost. – Domnule Cioran. ne place risipirea în gesturi ce nu implică reputaŃia şi orgoliul grandorii. – Deloc. referitor la anii petrecuŃi în Bucureşti: gruparea de la Criterion. – Să nu exageraŃi.30 – AŃi cochetat cu frivolitatea. de-atâtea ori. – Bucureştiul a reprezentat mult pentru mine. Dimpotrivă. Eram tineri. deşi îmi dau seama că v-am obosit cu neinspiratele mele întrebări. – Dar şi Dv. Regretele sunt tardive. tineri intelectuali implicaŃi cu toate energiile lor în emanciparea României. Eu am fost un intrus. O obsesie necesară. Fiecare dintre noi dorim sa fim altfel. Falimentară. Noica. În orice caz. aş dori. ne-a scuipat pe obraz.. Există o perversitate pe care o căutăm în clipele noastre de refulare gratuită. m-am consolat. în final. inteligenŃi. Noica ştia atât de multe. S-a spus. că aŃi fost membru al Mişcării legionare. în Bucureşti poate fi localizat un început al existenŃialismului european ? – Fenomenul. după cum am aflat.

Petru Comarnescu. Nr. sa obŃinem burse în străinătate. – De fapt. reproducea conŃinutul discursului. Pentru prima şi ultima oară stânga şi dreapta erau împreună.. daca mi-amintesc bine. De asemenea. în martie ori aprilie. Nu era vorba de rasism. În fond. filosofie. – Noica vorbea foarte frumos. MulŃi evrei conferenŃiau: Sebastian. litere „Criterion” ? – În primul rând. într-adevăr. ToŃi. mentorul acestei generaŃii ? Ce rol a jucat „Marele dezvăŃător” în existenŃa anilor ‘30 ? – DezvăŃător ? Nu ştiam că i se spunea aşa. despre cultura individualistă. E enervant să vorbeşti altora. Cred că în 1933. Comarnescu a jucat un rol major. ca şi când tu eşti cel mai deştept. antisemitism. IŃi dai seama că ne sincronizam cu toată cultura şi ştiinŃa Europei ? În al doilea rând. – Noica este cel care 1-a etichetat astfel. – Tinerii de la . comunism. Nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc în public. indiferent de convingerile lor politice. atunci. Era o realizare colosală să fii diplomat. – Dar Eliade? – Eliade a vorbit foarte mult. Eu eram prea nervos ca să-mi exprim ideile. – De două ori: despre pragmatism. Dan Botta şi alŃii. – Noica spunea că s-a pregătit două săptămâni pentru o conferinŃă: a învăŃat pe de rost ceea ce trebuia să spună şi. niciodată n-am avut o memorie bună. Cred că a fost foarte importantă această mişcare coagulantă a tinerilor de atunci. tinerii cei mai dotaŃi ai României: Mircea Eliade. – Nu se înŃelegeau? – Nu. ortodoxia. să intrăm în diplomaŃie. Mi-amintesc că odată i-a spus lui Noica să nu mai vină la cursuri. aduceau în Bucureşti teoriile lui Heisenberg. 2 • E m i l Ci o ra n .Criterion” dar şi alŃii erau influenŃaŃi de Nae Ionescu. – Ştiu că şi Dv. Constantin Noica. Nu exista demagogie. ce urmăreau cei de la AsociaŃia de arte. Polihroniade. – Da. Se discuta despre orice. fascism. – Între el şi Noica nu erau relaŃii dintre cele mai bune. în iarna lui ‘33 şi a doua oară. unii se ocupau de ştiinŃă. toŃi. în faŃa oglinzii. Cioran. foarte culŃi. să ne cunoască lumea. a însemnat ceva. Mircea Vulcănescu. de exemplu. visau o nouă spiritualitate. Paul Sterian. gândeau la emanciparea României. să cucerim poziŃii în societate. aŃi conferenŃiat la „Criterion. ale lui Broglie sau Schrödinger. El a fost unul dintre cei mai importanŃi oameni de la „Criterion”. Mihail Polihroniade.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 31 – S-au manifestat. ne plăcea să fim în centrul atenŃiei. Ionel Jianu. care era grec. se punea în discuŃie liberalismul.

cine v-au fost maeştrii spirituali ? – Mai mulŃi: Nietzsche. atât de sublimă şi incurabilă. Eu însumi sunt un eşec al existenŃei. În Vremea am scris mai multe articole. – Aş dori să abordăm câteva aspecte legate de intenŃia. de ce a eşuat acest proiect ? – Am eşuat în tot ce am dorit să realizez. aşadar. ori de câte ori am avut ocazia. – Domnule Cioran. Eminescu. – Dar şi în Gând românesc. într-adevăr. pe când München-ul ori Dresda sau oricare alt burg german te sileşte să gândeşti politic. 490. ar fi înregistrat. Chestov. Devenind un sceptic patetic. Am scris un articol impertinent despre Nae Ionescu. Aici. Dostoievski. în cea mai controversata metropolă a lumii. în ziua de 6 iunie 1937 – n. Am devenit doar antreprenor al suferinŃei corozive şi explozive. (Articolul se intitulează „Nae lonescu şi drama lucidităŃii” şi a apărut în „Vremea”. Vremea. cunoscut şi interpretat prin intenŃie şi nu prin exerciŃii specifice intelectului şi instinctului. scrisul Dv. Un articol insolent. cu siguranŃă că aŃi fi făcut puşcărie. mi se pare în Vremea. cărŃile lui Suzuki fiind repere importante în bogata Dv. transformări. Îmi propusesem.). dar. lectură. ori poate în Calende. am învăŃat că Parisul îŃi rafinează suferinŃa. la fel ca şi ceilalŃi intelectuali de vază..32 Interviu – Apropo de Nae Ionescu. Unde oare l-am publicat ? A apărut prin ‘37. cu siguranŃă. Se ştie că aŃi venit aici pentru a vă perfecŃiona în filosofie.. SunteŃi de acord că Parisul a constituit salvarea şi gloria Dv. Să nu crezi că n-am fost invidiat pentru poziŃia mea de parizian fără acte în regulă. mi-a provocat o mare dorinŃă de a mă defini prin deziluzie şi plictis. intrând într-un provizorat care s-a dovedit falimentar. de a pregăti un doctorat la Paris. – S-a spus.. să aprofundez conceptul de timp. Nagârjuna. ? Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Kierkegaard.D. Parisul însă m-a prins în mrejele ratării şi m-a izbit de prăpăstiile interiorităŃii mele. ca o revanşă. aŃi fi lăudat noul regim. Căderea în timp este o replică la Căderea în cosmos a sa ori nu-i nici o legătură între cele două sintagme? E o pură întâmplare? – Nici o legătură.. Paul Tillich. însă articolele politice nu vreau să fie editate. nici măcar de Dumnezeu. un avorton al acesteia. Plecând de la misticii germani. aŃi trecut prin budismul zen. Un articol inadmisibil. anul X. Aş dori ca acesta să nu fie publicat. – Articolul ăsta despre Nae Ionescu cred că a apărut în hebdomadarul . mai bine zis. Ce sa întâmplat. Am spus că acesta ar trebui să fie profesor de arheologie în Suedia. – În 1937. Chandrakirti.. ulterior. Asvagosha. nu m-am lăsat condus de nimeni. de dorinŃa Dv.. dacă aŃi fi rămas în România. în ultima vreme. – Poate. v-aŃi fi renegat experienŃele tinereŃii. Am scris un articol împotriva lui Maniu. Ar fi bine ca toate aceste articole din tinereŃe să fie adunate întro carte. L-am luat în răspăr. că practicaŃi în lucrările Dv. Aş vrea să se uite această prostie. pe care l-am sabotat. uneori de sorginte eminesciană. un nihilism extrem de original. I. nr.

mi-aş fi pus capăt zilelor. Între plimbarea pe bicicletă prin provincie şi biblioteca de la Sorbona. m-am hotărât să nu părăsesc FranŃa. a visat-o. intrând în contradicŃii irezolvabile cu existenŃa. În aceste condiŃii. Am o oarecare experienŃă. am devorat atâtea cărŃi. doar bârfe ordinare. o oarecare funcŃie. în gândurile şi simŃămintele chinuitoare atâta vreme. pentru încrâncenări cu existenŃa. anxios chiar din copilărie. totuşi. această soluŃie ? – Dacă aş fi găsit un post în Ńară. Cu o fascinaŃie aparte. în filosofie. sunt lipsit de suflu şi de ritmul consecvenŃei. să te emancipezi prin euforie. ai totală dreptate. nu am avut competenŃe pentru a izbuti într-un anumit domeniu. corespondenŃa era cenzurată. am radiografiat lacrimile şi am îmbălsămat disperările. între prezentul trăit dezinvolt. Apoi. au început să apară greutăŃile. Am fost şi am rămas un mediocru al construcŃiei ample. te înseninează. Nr. de la început. – Cum era Parisul în anii ‘30-’40? – În 1935. pe consideraŃii livreşti. n-aş fi rezistat. Şi. Vezi sfârşitul lui Socrate. a trudit pentru realizarea ei. femei frumoase şi elegante. cu această întrebare. de aceea am făcut trotuarul fragmentarismului. în ce aŃi fi excelat ? – În teoria negaŃiei şi a nefericirii. – Din câte cunosc. bistrouri. n-am avut răbdare. ci pe propria-mi existenŃă. ca Eliade. Pe plan intelectual. – Atunci. la această vârstă. în schimb. recunosc. să zicem. ale dezgustului. m-aş fi întors. între excese şi perspectivele neputinŃei. disperarea cunoscuŃilor şi a prietenilor mei. Plăteam 360 de franci pe lună pentru o cameră la hotel. am locuit la un prieten. Câtă fericire să fii naiv ! Nu. Aş fi clacat la prima disperare de acest fel. Şi acum. şi cu propria-mi viaŃă. atâta tot. încă de la Sibiu. care nu interesează pe nimeni. După ‘37. dar n-a fost suficient. De ce aŃi ales. S-au creat însă nişte circumstanŃe inhibatoare. am ales prima variantă. E mai uşor. mă risipesc în drame interioare nesemnificative. Mă consider realizat în simulacre ale nefericirii. – N-am vrut. în 2 rue Lhomond şi Parisul mi s-a părut colosal. fiindcă n-am fost făcut pentru luptă. Filosofia te pregăteşte doar pentru moarte. Lipsit de vigoarea străbunilor. nu am avut deprinderea exersării în interpretări şi-n meditaŃii ce-Ńi tocesc voluptatea dispersării şi a misterului. de exemplu? – N-am fost niciodată un tip organizat în planul speculaŃiei intelectuale. Nu aş fi ajuns la esenŃe şi.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 33 – Dacă mă gândesc numai la Noica. m-aş fi ratat şi-n filosofie. încălzită însă. oripilată de atâtea eşecuri şi neîmpliniri. o viaŃă de noapte excitantă şi perversă. Eliade şi-a propus încă din Ńară să creeze o operă. Cu nervii distruşi de la şaptesprezece ani. în plus. totuşi. E adevărat că am fost ispitit de filosofie. M-ai tulburat. A fost groaznic. Am pendulat. de ce n-aŃi devenit om de ştiinŃă. 2 • E m i l Ci o ra n . Nefericirea şi-a avut propria-i sursă în chiar corpul meu. uneori inocent. anemiată prin generaŃii şi generaŃii. Nu m-aş baza pe argumente. m-am plâns tot timpul. Bucur łincu. să vă stabiliŃi la Paris. Eu. războiul. în primul rând. până la treizeci de ani. vă asigur. venind din Germania. iar românii de aici nu făceau nimic pentru tine. nu aŃi fost hotărât. Cu siguranŃă că m-aş fi sinucis. în general.

Cu câteva excepŃii: Ionescu. într-o Ńară în care prestigiul are un rol capital. Aşa că m-am răzgândit şi ulterior am înŃeles că am procedat bine. – Apropo. A fost un geniu. câŃiva medici şi pictori. în provincie. am evitat să-i întâlnesc. aproape treizeci de mii de franci şi m-am gândit să mă întorc acasă. v-aŃi îndrăgostit la Paris? Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . pe unii prieteni. o vreme.. am întâlnit-o pe Principesa Cantacuzino care mi-a spus acelaşi lucru. sfidându-l. de exemplu. polonezii. cred că ne-am fi înŃeles. Or engleza era limba unui imperiu. De ce n-aŃi făcut-o? – În mai 1946 luasem bursa pe şase luni. evreii. – SpuneŃi-mi. plângându-vă că. Cu alte cuvinte. de ce v-a fermecat atât de mult această metropolă? – Pentru că m-a transformat. meserie anostă şi stupidă. cu faimă. cum aŃi caracterizat-o dintotdeauna. Iubesc Parisul.. Ionel Jianu mi-a povestit multe despre el. pentru felul cum vorbeau în englezeşte. mai recent Astaloş. pe el. şi el un fel de pictor. scriaŃi părinŃilor că v-a apucat disperarea. – De ce nu aŃi aderat la acŃiunile şi manifestările românilor din Paris? – Spectacolul coloniei româneşti a fost mereu deprimant. ÎŃi ruinează fiinŃa şi spiritul. mi-a atras însă atenŃia că situaŃia României se va complica cât de curând şi cu siguranŃă că aş fi avut probleme cu autorităŃile. în 1940. în situaŃia revenirii în Ńară. să-mi risipesc îndoielile şi plictiseala. Cât priveşte masa. prin frivolism şi cosmopolitism ieftin. n-au făcut nimic pentru Ńară. la o cantină studenŃească costa în jur de 25 de franci. iubit de cele mai frumoase femei. soŃia lui Istrati. Insist să vă întreb. l-aŃi cunoscut pe Brâncuşi ? – Nu. în comparaŃie cu ruşii. cum aŃi afirmat cândva. Am fost gelos. – Evident că Parisul. Un prieten. sincer. începând cu 1940. Persoana care s-a bucurat de atenŃia sculptorului a fost o pictoriŃă româncă. în 1946 vă gândeaŃi să vă întoarceŃi în România. aproape definitiv. De ce engleza? – Am vrut să-l citesc pe Shakespeare în original. în rest. repet. ca şi spaniola sau portugheza. În plus. poezia lui Emily Dickinson. veŃi ajunge dascăl. – Am aflat că. Într-o zi. Muriseră unchiul şi mătuşa şi simŃeam din scrisori că familia avea nevoie de mine. la Bucureşti. De pildă. fie la Sibiu. Acum. un medic român.34 Interviu Plecam. poezia are o sonoritate excepŃională. Era bogat. – La 35 de ani. aŃi luat lecŃii de engleză de la o englezoaică bătrână şi nebună. deoarece se îmbătrâneşte iremediabil fie la Paris. în Bretania sau Alsacia. şi încă ceva: în engleză. dacă îmi amintesc exact. într-un ratat. alături de Sibiu şi Dresda fac parte din geografia frumoasă a sufletului Dv. Au fost şi sunt şi acum purtători de veşti proaste. curtat de toată lumea. îi invidiasem. ori de câte ori se ivea vreo ocazie. Natalia Dumitrescu. că doamna Simone nu ne aude. Te fascinează până la decădere.

SaŃietatea te converteşte. în prag de sinucidere. exact şi dogmatic. într-o deplină derogare de la FiinŃă. ÎŃi trebuie rigoare şi stil chiar în catastrofe. cum a făcut Celan şi atâŃia alŃii. două lucruri m-au interesat: să câştig ceva bani şi să-mi fac un nume. Jean Paulhan. – Dar aŃi obŃinut „Premiul Rivarol”. ViaŃa mea aici a fost o ironie a destinului. aerul din hoteluri. Cred că i-am pus pe gânduri şi mi-au dat o medalie ca să tac din gură. aveaŃi un singur gând: să plecaŃi din România. RegretaŃi. Mă descumpăneşte insolenŃa cu care urmăream cât s-a vândut din tiraj şi ce scriau jurnalele despre mine. Mi-au plăcut însă tinerele din provincie. André Gide. regret foarte mult acea frivolitate literară. Ca intrus. fără de provocări şocante. AroganŃa şi cinismul autorului cărŃii i-a impresionat. ca o posibilitate de a mă izbăvi pe cont propriu. la Paris.. ci doar pentru gesturi capitale. spectacolul oferit de prostituate. în singurul oraş. supravieŃuieşti doar prin gesturi fatale. ViaŃa mea a fost tristă fiindcă am obosit tot încercând s-o compromit. Recunosc însă că Parisul m-a sedus. avea şansa să se „trateze” într-un actual atât de străin de cel parizian. cele care lucrau după miezul nopŃii şi de cele disperate. în România. Parisul este un păcat şi un fruct al Creatorului. – AŃi mărturisit că încă din tinereŃe. în care merită să-Ńi ratezi viaŃa. I-am indus în eroare prin tupeul de a spune altfel nişte adevăruri cunoscute deja. gândurile sinucigaşilor. să mă retrag într-o peşteră ori într-un pustiu. cu care m-am îndopat şi m-am pustiit. să las totul baltă şi să mă compromit definitiv? RenunŃarea ca şi sinuciderea.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 35 – (Râde) Doar de femeile străzii. pe vremea când vă aflaŃi la Sibiu. Nu-mi amintesc mai mult. Şi aŃi ajuns aici. Sartre. – Au gafat cu toŃii. – N-a avut deloc dreptate. Colette. A trăi şi a scrie la Paris a fost. Atâta tot. fără ajutorul nimănui. am arătat cu degetul o realitate fardată şi incompetentă în esenŃa ei. întâlnite în excursiile mele pe bicicletă. Jules Romains. Nu uita că atunci era în vogă Camus. Jules Superville. Nr. Gide. nu e făcută pentru cuvinte. acum. Să ne amintim că au zis da pentru acest premiu nume precum André Maurois. reprezintă semnul unei decrepitudini rafinate şi îndestulătoare. lumea mi-ar fi reŃinut imediat numele. aşadar vi s-a recunoscut valoarea. mi-a stârnit orgoliul şi aroganŃa de a deveni un nimeni. în timp ce el. artificoasă şi perversă. 2 • E m i l Ci o ra n . un chin pe care l-am resimŃit de-atâtea ori. – Noica vă atrăgea atenŃia că riscaŃi să vă efeminaŃi într-un Paris care vă va îmblânzi prin expresie şi literatură. dintotdeauna. Oare se va afla vreodată de câte ori am vrut să fug din Paris. fiind un partizan al nefericirii. – Vă întreb în legătură cu debutul Dv. – Deloc. ei fiind obişnuiŃi cu scrisul academic. parizian. după cum tot Dv. această opŃiune? V-aŃi ratat existenŃa? – Mi-a plăcut la Paris cum se plimbă oamenii. revelaŃia speranŃei de a deveni important. aŃi spus. Acum. Dacă m-aş fi aruncat în Sena. mă refer la ceea ce rămâne după moarte. Cum aŃi primit primele ecouri referitoare la Précis de décomposition ? – Atunci. Ştiu că nu poŃi trăi de pe urma cărŃilor. – Vă suspectez de prea multă modestie. largul orizont al dorinŃelor şi al ratărilor. aproape o eroare trăită indecent. cu frivolitate nemăsurată.

– Domnule Cioran. inapt Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . nu? – Am scris aşa ceva ? Nu-mi amintesc. Unii spun că am devenit bârfitorul cerului prin sfâşieri grave ale neîncrederii în El. obsesivă şi degradantă.36 Interviu – Pentru a încheia subiectul referitor la Paris. Nu a devenit interesant în nici un moment al vieŃii mele. ba chiar şi o doză de duplicitate. a religiozităŃii excesive. în cele din urmă. celebru. I-am perceput doar excentricitatea. – De ce v-aŃi ascuns existenŃa cu atâta perseverenŃă şi n-aŃi răspuns la impulsurile gloriei ? – A fi străin la Paris e o aventură dramatică. în toŃi aceşti ani. atunci când simt nevoia să-l dezonorez. un glonŃ în Ńeastă te pot face. cuvântul Dumnezeu m-a împins într-un delir reacŃionar. Nevoia de a te îndepărta de Dumnezeu nu m-a părăsit. adică singura mângâiere valabilă ce există sub soare. poate ca s-a întâmplat când l-au arestat pe Relu. Mama a suferit enorm. uneori. Recunosc că sunt un cinic dezlănŃuit. Până la un anumit punct e drama vieŃii mele. Devii cunoscut doar prin gestiuni radicale. Atunci aş fi trecut de partea lui Dumnezeu. viaŃa ta nu interesează pe nimeni. o zădărnicie în plus. că l-aŃi nefericit pe Dumnezeu printr-o aritmetică coerentă şi extraordinar de articulată a dezgustului şi a lucidităŃii orgolioase ? – Am mai spus şi-n alte ocazii că Dumnezeu este contagios şi nu se statorniceşte în nimeni. Crează doar iluzia eternităŃii în faŃa celor orbi de credinŃă. prezentându-vă aceste constatări personale. – Nu. Din moment ce aveŃi credinŃă în Dumnezeu. la inconştienŃă şi trădare. Teama de a-mi pierde fratele m-a împins la acte schismatice. nu credeŃi deloc în Dumnezeu? – Aş vrea să se înŃeleagă că am ajuns la o reală fecunditate în ceea ce priveşte dezagregarea credinŃei. M-am deprins. În mine. mi se pare că sunteŃi destul de înarmaŃi pentru a suporta orice suferinŃă. fiind doar mister şi fascinaŃie ieftine. O săritură în Sena. indiferent de împrejurări. Am înŃeles destul de repede că trebuie să te consideri. A fost o tragedie pentru părinŃi. – Într-o scrisoare către părinŃi spuneaŃi următoarele: „Nu trebuie să vă lăsaŃi copleşiŃi. să-l vulgarizez spre a-l umaniza. vă întreb dacă v-aŃi găsit Dumnezeul Dv. deşi poate nu sunt în fond atât de necredincios pe cât par?” E şocant. Crede-mă. AmbiŃios în suferinŃele şi eşecurile mele. – Aşadar. i-am acceptat vecinătatea decepŃionantă. Aproape e o nevroză ce se înfruntă cu o divinitate echivocă şi falimentară de atâtea ori. Aici. şi concesii. reverberează doar eşecurile şi sinuciderile. poate că prin indiferenŃă l-am umilit. există în această dispută cu Dumnezeu şi trădări din partea Dv. de un gen aparte. niciodată nu a fost actual în tulburările şi meditaŃiile din pricina cărora am suferit încă de la Sibiu. o frânghie legată de gât. din motive întemeiate. devenită tenebroasă şi maladivă. Vă rog să nu vă supăraŃi. în capitala FranŃei? – Încă din tinereŃe. Dumnezeu s-a ratat definitiv. Dumnezeu nu mi-a provocat spiritul niciodată. – Să înŃeleg că aŃi rămas pentru toata viaŃa un eretic. chiar şi atunci când.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n . În timpul războiului.) pentru mine. În ce mă priveşte. franceza nu era o limbă străină. Din acest motiv. spiritul. – Nu vă este dor de fratele Dv. de premiile pe care şi le dau unii altora. de frică ? – Întâlnirea cu locurile copilăriei s-ar putea să-mi fie fatală. o română în franceză..D. aŃi fost boicotat. uitând româna. toŃi ştiau să vorbească perfect franŃuzeşte. Mai ales că-n România citisem mult în germană. chiar de unii confraŃi ? Mă gândesc la cele întâmplate lui Vintilă Horia când i s-a acordat „Premiul Goncourt” pentru romanul Dumnezeu s-a născut în exil ? – Lumea literelor m-a dezgustat întotdeauna. am îmbătrânit şi nu mai am forŃa de a mă înfrunta cu amintirile. I. În franceză. fiind extrem de consecvent în această decizie majoră. din când în când. cu câteva excepŃii. Am fi doi impostori într-o amintire comună şi frumoasă. în fond.n. La 24 de ani. scriu în franceză. Am făcut un efort teribil. n-am nici unul şi nu văd cum aş obŃine aşa ceva din România. Cred că ar fi ilegal. Aurel ? – Desigur.n. În România era acea aristocraŃie grecească. Nu e posibil sa eşuez astfel. cu bună ştiinŃă. I. desigur. când am schimbat eu limba. – La ce m-ar fi ajutat cetăŃenia franceză ? Tot un exilat aş fi rămas în labirintul singurătăŃilor mele. E ca un fel de ruptură (s. fiindcă româna este o limbă bogată şi expresivă. sunteŃi un apatrid. În general. era deja târziu. este foarte dificil. – De ce nu vă întoarceŃi în România. viaŃa mea m-a dezagregat cu nesăbuinŃă şi ar fi fost indecent să afle şi alŃii. aici. mi-e teamă că revederea s-ar transforma într-o tristeŃe esenŃială. Evit româna pentru că este un pericol (s. la vârsta mea. Când schimbi o limbă trebuie să-Ńi modifici radical mentalitatea. în FranŃa. – Nu cumva. mai ales după ce scrisesem cinci cărŃi în română. chiar şi astăzi.n. Deci. M-am distanŃat.D. Cât priveşte actul de identitate. Am oroare de găştile scriitorilor.. da.D. Însă pentru mine. atunci. De aceea. mă iniŃiez permanent. pericolul reîntoarcerii (s. Consider că este foarte important în ce moment al vieŃii ai schimbat limba. o limbă mult mai poetică decât franceza. măcar pentru o scurtă perioadă ? – Din doua raŃiuni: de frică şi pentru că n-am un paşaport. – Într-adevăr este o performanŃă şi am mizat pe ea. de majoritatea scriitorilor.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 37 pentru desăvârşire. Eu ştiam mult mai bine germana. – Cum. – SunteŃi un „caz” special.). eu scriu altfel în franceză. – De ce nu aŃi primit cetăŃenia franceză ? Din câte ştiu.. e. în favoarea francezei. Care au fost raŃiunile acestui demers ? RecunoaşteŃi că e o performanŃă să te impui într-o altă cultură.). limbă în care aŃi scris câteva cărŃi importante. AŃi renunŃat Ia limba română. La 20 de ani este perfect. I. într-un mod aparte.

Am învăŃat mereu. Este pericolul limbii materne (s. reprezintă exemplul cel mai tipic al dramei poeziei noastre. La bacalaureat am luat 6. – Există o concluzie unanimă că scrisul Dv. nu se pot converti şi este un mare păcat. Aveam un profesor bătrân de franceză care moŃăia tot timpul. aproape imposibil. Cum să traduci în franceză.D. – Numai pe temeiul unor eforturi serioase şi permanente aŃi ajuns la stăpânirea unei franceze încărcată de nuanŃe şi virtuŃi stilistice. Este absurd să traduci „Luceafărul”. Când am început să scriu în franceză. s-o abandonez în favoarea francezei. pariziene. – Cred că şi educaŃia din România. limba română. M-a marcat acest sentiment. Creierul e nevoit să facă o întoarcere spre origine. – La liceu am fost lamentabil. am plecat de la studierea aprofundată a gramaticii. după atâŃia ani de izolare pariziană. Prima oară. Am făcut această alegere. Nu pentru alte motive. În momentul în care am început să scriu în franceză a trebuit să renunŃ şi la propriul meu trecut. în special Biblia. Evident. anii de şcoală au contribuit la performanŃele Dv. – Da. Bacovia. o mare pierdere pentru literatura română. fiindcă sunt cuvinte pe care le-am pronunŃat ultima oară la Răşinari. De aceea. nu se poate. Acum s-a terminat. am luat-o de la început. dar acela nu mai este Eminescu. Din aceste motive. Ca apoi. Fiindcă nu am încredere în franceza mea. Précis de décomposition am rescris-o de patru ori. fac un fel de schiŃă. să rescriu. unul dintre cei mai mari poeŃi ai lumii. E un complex proces de reîntoarcere spre punctul de plecare. Aşadar. Aceasta este problema şi nu poŃi gândi în acea limbă decât dacă renunŃi la limba ta. Am citit în acea perioadă tot ce puteam găsi în româneşte.n. căci. În acelaşi timp şi complexul că părinŃii mei nu ştiau franŃuzeşte. Trebuie să refac. e ceva şi din structura mea de transilvănean. suport consecinŃele. Cum să-i traduci pe Barbu. fiecare dintre cărŃile mele este rescrisă de cel puŃin trei ori. E o limbă extrem de bogată şi expresivă. – Asta numai pentru că tot refac textul. Poate doar să spună „bonjour”. Se poate vorbi de o tragedie a lui Eminescu. este totuşi intraductibilă. – Acum. să revin la o anume stare de acum 50 de ani.). „Luceafărul” ori „Ce te legeni”? Limba lui Eminescu. de exemplu. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . este precis. o limbă poetică ce a permis poeziei româneşti să capete o mare valoare în toate epocile.38 Interviu am învăŃat două lucruri: engleza şi româna. există posibilitatea să-i transformi textul. pentru a mă perfecŃiona în această limbă. atâta vreme cât scriu în franŃuzeşte nu pot să vorbesc româneşte. sintetic şi înscris într-un discurs perfect. mai ales că gândisem în româneşte scriind cele cinci cărŃi. cum vi se pare limba română ? – Eminescu. îmi este extrem de dificil. dar mai ales pe Arghezi. Toate cărŃile mele în franceză sunt scrise de cel puŃin trei ori. fiind una dintre marile limbi de poezie. Nu poŃi scrie într-o limbă decât dacă gândeşti în limba respectivă. I. cu influenŃele ei populare. E ceea ce am făcut eu. dar era o limba pe care nu o cunoaştem bine. citisem în franŃuzeşte. Sunt cuvinte pe care nu le-am mai rostit în româneşte de atâŃia ani. Eu cred că marele nenoroc al României este acela de a avea o limbă extrem de poetică. Din această cauză poezia românească nu s-a tradus şi nu a fost cunoscută la adevărata sa valoare.

Mi-am dat seama ca României i-ar fi trebuit peste 20 de ani ca să se refacă după dezastrul pricinuit de acesta. M-a îngrijorat uciderea acestuia de către comunişti. Noi n-am avut mari romancieri de talia poeŃilor. este extraordinar. Să fim serioşi. exasperant de solemnă. când se vorbeşte despre viaŃa pământeană a celui dispărut. Dialoguri. o să mă sinucid şi o să scriu la gazetă că mi-am luat viaŃa din cauza lui. posedând exactitate şi o aleasă claritate. Am avut viziunea pierderii războiului de către România dar nu am crezut că se va complica atât de dezastruos. Enervat de insistenŃa acestuia. Ataşatul nostru la Paris. sună grotesc. exprimate într-o limbă deosebit de bogată şi de expresivă. ediŃie îngrijită şi prefaŃată de Ştefan Augustin Doinaş. Este imposibil să te duci la biserică şi să auzi Evanghelia în franceză. i-am spus într-o zi că. – De ce credeŃi că sunteŃi cel mai important şi subtil interpret al limbii franceze.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 39 a căror poezie este străbătută de atâtea sentimente profunde. Sunt doar un scrib al ei. Un prozator poate fi tradus în franceză. – A fost o problemă grea pentru mine. Pătrăşcanu era un foarte fin intelectual. în special cel de la înmormântare. tot timpul. considerată ca fiind cea mai buna din Europa). alături de nemŃi. Războiul a fost cauza deciziei de a rămâne la Paris. de folosit în eseuri şi în conversaŃie. nu aveam de gând să mă stabilesc definitiv în FranŃa. îndeosebi pentru contacte. Biblia în româneşte. Cred că l-am impresionat fiindcă m-a lăsat în pace. tot serviciul religios. Trebuie organizat la Centrul „Pompidou” o expoziŃie de carte franceză apărută în România. echilibrată şi miraculoasă în gratuităŃi. (Îi înmânez lui Emil Cioran un exemplar din Secolul 20 şi lucrarea Paul Valéry. dacă am fi avut prozatori de valoarea acestora. pe când limba franceză este o limbă juridică. Îi place mult această publicaŃie. Cândva am şi scris ca nu se poate imagina Iisus vorbind franŃuzeşte. poetul este însă condamnat. 2 • E m i l Ci o ra n . locuia în acelaşi hotel în care se afla şi comenduirea germană şi. – De ce nu aŃi revenit în România după război ? – IniŃial. Gorgoveanu. spunându-mi că Michaux fusese entuziasmat de a fi publicat în această revistă. dacă nu mă lasă în pace. România fiind în război. atunci când literele îmi dau un ultimatum. – Transmite-i lui Doinaş întreaga mea consideraŃie pentru izbânda aceasta de excepŃie. Spunei să trimită publicaŃia la toate ziarele şi revistele din FranŃa. Sunt doar un actor al scrisului. poetică şi stilistică. Poezii. Dacă vreŃi. Limba română este colosal de poetică însă dificil de tradus tocmai datorită bogăŃiei şi expresivităŃii sale. – Ştiu că aŃi fost chemat cu insistenŃă de către organele militare româneşti să reveniŃi în Ńară spre a fi mobilizat. Am păcătuit doar scriind în această limbă. Nr. mă ameninŃa cu tribunalul militar dacă nu mă întorc în România. atunci literatura română ar fi căpătat o cu totul altă dimensiune. Prozatorii au mai multe şanse. Dacă Pătrăşcanu n-ar fi fost ucis de-ai lui şi eu şi Eliade ne-am fi întors în Ńară. col. pot să vorbesc cu directoarea acestei instituŃii fiindcă e necesar să se ştie că românii cunosc atât de mult despre cultura franceză. uneori grav. la ambasadele franceze din lume. la armată. adică un stilist împovărat de glorie ? – Mi s-a făcut o nedreptate considerându-mă altfel decât francezii. E inadmisibil ca la ei acasă să te iei în serios.

Nu credeŃi că. ci devii suspect atât pentru prieteni cât şi pentru duşmani. uneori. Este adevărat că aŃi refuzat. Poate că asta face parte din firea mea de transilvănean. in stilul Dv. Nu prosperi când primeşti un premiu. tentaŃia de a fi momit cu premiul Nobel pentru literatură. E o ruşine să primeşti premii. de două ori. E decadent pentru spirit să-1 amăgeşti cu glorii ieftine. nici nu sunt francez. – Am auzit că. gloria doar un artificiu? – O singură dată am acceptat un premiu. am acceptat. Mi-a plăcut întotdeauna. Ba nu. Apoi. Premiile de aici Ńin de un fel de mondenitate. consecvenŃa poate deveni falimentară? – În fond. onoarea. de ierarhiile literare.40 Interviu – De ce aŃi refuzat premiile literare? Chiar Dumneavoastră aŃi spus că dacă încerci să fii liber.. premiul ar trebui să fie acordat unui tânăr. Reprezintă premiul. – Chiar în aceste zile vi s-a propus premiul „Paul Morand” al Academiei Franceze. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . bineînŃeles. AŃi refuzat. Ar fi fost o trădare a propriului meu fel de a fi (…). Nu vreau să ies din ea. Prima oară cu Pe culmile disperării. Nobelul? – Sunt doar un cabotin al încăpăŃânării. chiar cu inocenŃă şi neruşinare. Mie îmi repugnă. în cele din urmă. Lui Eliade îi plăceau distincŃiile şi recompensele. se bucura nespus când era ales membru în nu ştiu ce academii şi asociaŃii. deja cunoscut. n-a fost decât un exemplu de sterilitate al mai marilor peste visele scriitorilor. „Premiul Rivarol” pentru Précis de décomposition. E o vulgaritate să te cunoască atâta lume. dar îndeosebi de un anumit tip de spectacol. Îmi convine această stare. acordat de către „Comitetul pentru premierea tinerilor scriitori needitaŃi”. Eu sunt un trândav al propriei mele condiŃii. vei muri de foame.

începutul unei relaŃii epistolare. într-o primă fază. rugându-mă. Blazat şi cu gustul tainei singurătăŃii în multitudinea ei de manifestări. Schimbarea la faŃă a României (1936). în mai 1990. tipărite anterior (Pe culmile disperării (1934). împreună cu scriitorul Constantin Barbu.41 Întâlniri esenŃiale cu Cioran n numărul 26 din 26 iunie 1986 al revistei Tribuna publicam o recenzie. ulterior. Au urmat mai multe întrevederi. în felul lui. La rugămintea lui Emil Cioran. Cum perioada de zece ani s-a scurs deja. cum stupid s-au exprimat Marta Petreu şi un oarecare Dan Craioveanu în revista Apostrof. I-am expediat lui Cioran un exemplar din respectiva revistă şi nu mică mi-a fost mirarea când am primit de la el un răspuns de mulŃumire. ne-a pus la dispoziŃie mai multe documente privitoare la familie şi la traiectul scriitoricesc al celebrului său frate: fotografii ale părinŃilor. acesta a primit şi el. am cercetat în această „arhivă”. În ceea ce priveşte cărŃile româneşti. la rugămintea sa. Ion Deaconescu Nr. bucurându-se de un interes enorm din partea cititorilor. scrisori. RegretaŃii Mircea Ciobanu şi Cornel Popescu. copii ale diplomelor de bacalaureat şi de licenŃă. transformată într-una de complicitate literară. de asemenea. apărută în acelaşi an. dar. care trebuise să facă eforturi serioase pentru ca articolul să vadă lumina tiparului. rămasă familiei. după o absenŃă de aproape o jumătate de secol din cultura românească. conducătorul acestei publicaŃii. Cioran îmi acordase copyright-ul încă din 1989. iar în 1989. Căprariu. care. „infernul” cotidian. în cele din urmă. întărită de mai multe vizite în rue de l’Odéon. Cartea amăgirilor (1936). figuri emblematice ale Editurii Cartea Românească. s-a entuziasmat şi de perspectiva de a fi tipărit în Iugoslavia. îngăduiala lui Cioran de a fi publicat la această editură. la indicaŃia lui Cioran. posibil în urma unor intervenŃii imperative din partea noului director al fostei Editurii Politice. Cioran mi-a acordat dreptul de a mă ocupa de apariŃia celor cinci cărŃi. 2 • E m i l Ci o ra n . scepticul cel mai fascinant al secolului. antologia a apărut. devenită „Humanitas”. ce apar în acest Caiet Cioran. Î Referitor la fotografiile cu Cioran. TristeŃea de a fi – manuscrise inedite şi articole netipărite în cărŃile româneşti). în intimitatea mansardei sale celebre era un interlocutor fascinat. Lacrimi şi sfinŃi (1937). a cărŃii Exercices d’admiration. Şi. în 1990. sabotând. ne vom ocupa în viitorul foarte apropiat de editarea celor cinci cărŃi româneşti publicate de Cioran până în 1940. la Editura Gallimard din Paris. Pregătirile de publicare a unei prime antologii din creaŃia sa (Eseuri) la Editura Cartea Românească. de fapt. În plus. precizez că au fost primite cu prilejul mai multor vizite şi nu sunt trucate. i-am făcut o vizită la Sibiu. atât în română cât şi în sârbă şi. acordându-i copyright-ul pentru Antropologia filosofică. a făcut câteva modificări şi. Am reuşit să îi prezint lui Cioran şpalturile. acest moment însemnând. în consecinŃă. evident. au făcut tot posibilul ca prima culegere din opera cioraniană să apară la Bucureşti. gata oricând să guste o întâmplare ori un fapt de cultură. „Emil Cioran sau monologul în filigran”. anumite lucrări de care moralistul nu uitase (pe unele le va edita Constantin Barbu. să desluşesc motivele întârzierii apariŃiei cărŃii acesteia. după ce Emil Cioran le va fi revăzut la Paris. în traducerea lui Modest Moraru mi-au prilejuit mai multe ocazii de a mă afla în preajma sa. tot la Editura Cartea Românească. demers sprijinit de Al. extrem de generos. fratelui său Relu. Amurgul gândurilor (1940)). cu o curiozitate debordantă în legătură cu realitatea românească. pentru o perioadă doar de zece ani. m-a îndrituit să fac demersurile respective în acest sens. Sfârşitul care începe.

42 Întâlniri esenŃiale cu Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Întâlniri esenŃiale cu Cioran 43 Nr.

44 Întâlniri esenŃiale cu Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Întâlniri esenŃiale cu Cioran 45 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

46 Întâlniri esenŃiale cu Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Întâlniri esenŃiale cu Cioran 47 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

ca cea a lui Goethe.) vreunei idei”. Coordonatele eticii cioraniene convoacă efecte reconfortante în acest pesimism funciar. P Nr.. vreau să spun că nici unul nu s-a substituit (s. Atitudinea aceasta zelatoare este. Cioran se dedă cu voluptate suferinŃei.). guvernată de gesturi colerice: „Există un mare deşert în România. Altfel spus. de remarcat o gândire bulversantă şi bulversată de o exemplară exigenŃă plasată în zona mizantropismului. Nu există popor în lume care să facă o virtute din faptul de a nu munci. tristeŃile în văpăi şi văpăile în tristeŃi”. încercând – rareori cu succes.. prin scurte fragmente. diferenŃa între categoriile gândirii şi cele ale credinŃei se demonstrează a fi fundamentale. care „să meargă”. este rezultatul unei gândiri de un tip special din care s-a alimentat ceea ce s-a numit „fenomenul Cioran”. în spaŃiul cultural românesc. este constatarea: „De când există România nici un intelectual n-a murit pe o idee. cu voce tare.48 Octavian Lohon Emil Cioran pentru eternitate ână prin 1990. intervenŃii cu pretenŃii docte la te miri ce simpozioane. de activitatea sa publicistică. bucuria în suferinŃă. cu o carieră fulminantă pe malurile Senei şi cu ecouri până în Japonia. chemaŃi şi nechemaŃi. E.. Între smerenia suferinŃei şi vocaŃia hiperbolei şi a paradoxului se plasează marea negaŃie cioraniană. Este. trăiri irepresiv eruptive. totuşi el are un spaŃiu spiritual de izbăvire: „Afară de Eminescu. un român nu se poate face interesant într-o societate de conaŃionali.. edituri apărute ca ciupercile după ploaie. conştient fiind că. oarecum. decât etalându-şi defectele. o excepŃie inexplicabilă printre noi”. de la început. prin citate cu grijă alese. capătă căderi abisale într-o exigenŃă abisală de natură negativist lirică. Îndreptar pătimaş (1991) – relevă un spirit original. De la debutul cu volumul Pe culmile disperării (1934). În contextul negaŃiei de vârf proferate de Cioran. dincolo de obişnuinta sferă a experienŃelor de viaŃă. de atenŃia cuvenită. Toate scrierile în limba română ale lui Cioran – Cartea amăgirilor (1936). totul este aproximativ. circulând doar cu circumspecŃie. tipul omului inteligent şi unanim simpatizat este chiulangiul sistematic”. deplângând cu suflu liric depeizarea de „ce pays qui fut le nôtre et qui n’est plus à personne” (Lettre à un ami. În jurul acestor concepte ale gândirii sceptice s-a construit „fenomenul Cioran”. Amurgul gândurilor (1940). o lungă confesiune. dar mai ales dând rateuri lamentabile – să reediteze opera lui Emil Cioran. elanurile în dezamăgiri şi dezamăgirile în elanuri. C. dacă ne gândim că scriitorul nu mai beneficiase. Totul pleacă de la inconfortul îndoielii plasate între experienŃa religioasă şi speculaŃiile legate de divinitate. insuficienŃele. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Opera sa. Dureroasă. 2 • E m i l Ci o ra n . cum se spune. dăltuită în adâncurile firii româneşti. Lacrimi şi sfinŃi (1937). Schimbarea la faŃă a României (1936). comparat de Mariana Şora cu magicele cuvinte ale lui Schopenhauer din aforisme. Odată cu întâmplările deceniului ‘90. „studii”. Căci nu l-am declarat cu toŃii. Moralmente. explicabilă. opera cioraniană poate fi considerată.. din care Ńâşnesc atitudini colerice. Voluptatea angoasantă a analizei lucide.. suferinŃa „se converteşte în bucurie. să-i consacre „exegeze”. cu voie de la „stăpânire” adică. consumatori iliciŃi de cerneală au căzut într-o alarmantă maladie cioraniană. numele lui Emil Cioran era pronunŃat mai mult în şoaptă şi doar cei slobozi la gură îşi permiteau să vorbească de titlurile cărŃilor sale. a deselor răbufniri de sarcasm uluitor.

este o explicare a lucidităŃii extreme de la care porneşte şi la care revine cu premeditare. Setea nestăvilită de schimbare. „un vid”. scormonitor. adică sunt o durere sublimată. la rându-i guvernată de rezonabilitate şi scepticism. vorbi despre o conştiinŃă a finitudinii. conducând la un fel de maladie. Neliniştit şi preocupat de a-şi depăşi propriul destin. elementele unei confesiuni de mare intensitate. ca la Goethe. 2 • E m i l Ci o ra n . care îi permite o negare totală a libertăŃii interioare. Această atitudine a filosofiei lui Cioran vine după ce. care îşi găseşte expresia într-o frenetică şi atotcuprinzătoare imprecaŃie. nimic nu se poate. pentru că privirea-i operează o permanentă suspiciune faŃă de orice opŃiune favorabilă a a celorlalŃi. Salvarea de această neantizare ar avea o singură cale de însănătoşire: plonjarea şi scufundarea în Nirvana – altceva decât neantul. reŃinându-i-se autenticitatea. Dar. Fără vibraŃii interioare. din ce în ce mai insistent şi clar. înŃelegând că elemente ale scepticismului său manifestat plenar ulterior sunt reversul afirmaŃiilor anterioare. Această poziŃionare sinceră validează o aventură metafizică sprijinită solid pe o sete irepresibilă de a sugruma răul care guvernează lumea şi eliminarea conştiinŃei neantului propriu de origine manicheană. afirmarea absolută a vieŃii (simpatia faŃă de Garda de Fier). extremist între modestie şi orgoliu. În contextul întregii sale opere. gânditorul închipuie „o hermeneutică a lacrimilor”. De aici rezultă un model de gândire sceptică modernă. sfâşierea de către inamici pe care-i binecuvintează. Luciditatea aceasta de maximă luciditate cade. însă. Cioran se supune sistematic unor rigori pe care el însuşi le numeşte „a gândi împotriva sa”. Nihilismul funciar de tinereŃe conŃine. Altfel spus. astfel. sugerând inactivitatea. de altfel. dar se plasează în stupoarea metafizică. niciodată lipsită de emoŃiile pe care le furnizează paradoxurile introversiunii. al nebuniilor tinereŃii. la teroarea neantului. lacrimi ce imprimă „un caracter de eternitate devenirii” (Lacrimi şi sfinŃi). ataraxia. în toată opera sa. Pe măsură ce înaintează spre maturitate. de profundă rostire patetică. În tot ce scrie Cioran se simte aripa neagră a conştiinŃei neantului nostru. încă din prima sa carte. scriitorul invocând „răutatea” şi „frica” de a fi înşelat de o transformare în favoare proprie. înainte de Război. Aşa cum au observat mai toŃi comentatorii lui Cioran. calea de urmat este cea a reducerii totului la inexistenŃă. „un neant lipsit de calificativele sale negative”. la emoŃii şi paradoxii. refuzând spiritul de geometrie în favoarea simetriei drămuite într-o manieră specială. ca în Rugăciunea unui dac. De aici. Cioran se plasează într-un colŃ al obiectivităŃii irevenŃioase a cărei componentă tutelară este construită pentru a întreŃine starea dilematică. ci se reformulează. ExerciŃiu de nesupunere. resentimentele se vor manifesta după Război ca un sentiment al înfrângerii. cu accesorii. Spiritul său suplu. nu face. capitolul Exercices d’insoumission. nimic nu se întâmplă. ca în Précis de décomposition. ca un rezultat al unei absorbŃii culturale de mare anvergură. fără tensiunea sufletului – spune –. cum avertizează chiar scriitorul. la patetism. dar suportul este fragil. parcurgând – cum mai Nr. „lacrimile sale se transformă în gânduri”. pedanterie savantă. căci nu avem la dispoziŃie decât „un erzaŃ de a fi”. argumente şi demonstraŃii aranjate într-un eşafodaj bine compartimentat. EvoluŃia spre marca definitorie de gânditor cu răbufniri contradictorii se evidenŃiază prin trecerea – cum s-a spus – de la tonul rapsodic. imprecaŃiile împotriva lui însuşi. generatoare a unui fel special de joc de spirit. iar cadavru-i lăsat fără mormânt şi defăimat. El cere. Cioran este derutant. într-un adevăr cât de cât „respirabil”. la Cioran. până la maltratarea fizică. modalitatea de abordare a subiectului. remarcabil. interogaŃia esenŃialului.Emil Cioran pentru eternitate 49 Ca. Am putea. gânditorul operează cu un concpet firav – amăgirea cu miraje – care-i furnizează starea imună la tot ceea ce înseamnă iluzie. Pe culmile disperării. în loc să cadă în plâns. este o reacŃie de şantaj al tinereŃii faŃă de vârsta matură. Din acest punct de vedere. despre zonele metafizice şi despre tentativele de a găsi certitudini. El acceptă ca adevăr doar ceea ce este disperant. gândirea cioraniană nu-şi modifică la modul spectaculos pulsiunile oarecum haotice. omagiase acŃiunea. Respingerea.

pentru el. emoŃionându-ne pentru că „paradoxurile şi contradicŃiile sunt ale noastre”. este agreată trecerea de partea vieŃii. ImprecaŃiile fără echivoc au. se simte – noi am sugerat-o cât de cât – o tentaŃie constantă a rebeliunii. După Cioran. reversul luptei cu eternitatea. acceptând ca adevăr doar ceea ce este disperant. ca în câteva dintre poemele eminesciene. Este o gestică gnostică într-o scenografie şi o regie ce invocă disperarea existenŃială şi setea de aneantizare. Jünger. Pentru că suntem sau nu parte a eternităŃii. eroare. ca revers al neputinŃei. marca Cioran: plasarea într-o luciditate feroce care îl obligă să respingă orice idee reflexă a dorinŃelor noastre mărturisite sau ascunse cu excesivă grijă. viaŃa este „parŃialitate. aşa cum au făcut şi alŃi gânditori şi scriitori campioni ai culturii europene. ipostazierile cioraniene vizează răul care macină umanitatea încă de la începuturile sale. evident. Ieşirea din captivitatea temporalului. ci la prăbuşirea în timp. tragică. iluzie şi voinŃa iluziei. aşa cum încearcă să o desigileze în Silogismele amărăciunii. este cel puŃin dramatică prin incesabilitatea sa. înŃelegându-l ca pe un erou byronian. producerea de judecăŃi obiective”. El suspicionează orice opŃiune favorabilă celorlalŃi şi se autoimunizează în faŃa atacului oricărei iluzii. Gottfried Benn. generează sarcasmul. care îl conduce la un fel de maladie a obiectivităŃii ireverenŃioase de gen dilematic. Căci aceasta ar însemna asumarea atributelor diavolului. Prin urmare. înseamnă „a trece de partea morŃii”. sistematic rigorilor a ceea ce el însuşi numeşte „a gândi împotriva sa”. de la care porneşte în mod continuu. Octavian Lohon Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . dar fără – paradoxal – acceptarea devenirii. rezumat nu doar la căderea în păcat. constant. precum Heidegger.50 Octavian Lohon subliniam – calea de la glorificarea acŃiunii la ataraxia apoteotică. Constatarea. identice cu ale timpului şi cu ceea ce ne acaparează încă de când trăiam fără Dumnezeu. ceea ce. Cioran se supune. Este o stare de luciditate belicoasă. Este un „exerciŃiu” de explicare a lucidităŃii extreme. În tot ce a scris. Satan este „marele Trist” (revers blagian?!). În Tentation d’exister. Malraux sau. Mircea Eliade. în întreaga sa operă.

cu poiematica vacuităŃii aşa cum este ea risipită – creând prin abolire – în eminescianitate. A sfârşit prin a spune că limba română „este limba celui mai nihilist popor din lume”. o carte care să-i facă pe câŃiva intelectuali francezi să înveŃe româneşte – numai astfel ar putea înŃelege francezii ceea ce este mai apoteotic-negativ în Eminescu. Nimeni n-a observat până acum cât este. iar pe cea de-a 65-a o vom numi ultima negaŃie. tot Manualul de descompunere n-ar fi decât un comentariu la Rugăciunea unui Dac. I-am spus că Eminescu studiase buddhismul indian după cartea unui francez – Burnouf. fragmente din Nâgârjuna. în Despre neajunsul de a te fi născut. Tânărul poet care nu visa decât la „disoluŃia finală”. „Să-şi explice singuri” – spunea Cioran. Nu s-a observat încă miezul luciferic (amintind de treptele iniŃierii nihiliste a lui Hyperion) al viziunii despre extaz şi vid din Lacrimi şi sfinŃi. I-am spus lui Cioran că există în Eminescu negaŃii tot atât de îndrăzneŃe precum în Nâgârjuna. 2 • E m i l Ci o ra n .. Asvagosha. O carte profundă despre Eminescu. Chandrakirti. – aşezat alături de Nâgârjuna. Traducerile în franceză nu-1 pot impune aşa cum el chiar este. Iar înainte de plecare. Găsise acolo zeci de pagini strălucitoare despre Nirvana.universul nu era decât un cuvânt • Rugăciunea unui Dac. Cioran chiar a comentat aforistic întreaga zestre de vacuităŃi – aşa cum ni le înfăŃişează Chandrakirti în Intrarea în Miez. dar vom păstra cifra de 64. Cină Cioran scrie l’lnâelivre.51 Un cuvânt despre 64 de negaŃii plus ultima Un cuvânt despre 64 de negaŃii plus ultim • Budha ar putea fi gelos? • Un geniu de care nu încetez să mă mir • Tot ce este negativ în el • Dacă n-am fi avut pe Eminescu? • Dumnezeu nu este mai mult decât o proiecŃie a „setei de repaos” • În vacuitate . Constantin Barbu Nr. într-adevăr. Cioran mi-a spus că sunt 65 de negaŃii!. prin PrâjnaParamita. Chandrakirti şi Shantideva – nu era altul decât Eminescu şi disoluŃia finală nu era altceva decât „intrarea în vecinicul repaos”. teoria şi practica vacuităŃii se întâlnesc.. După propria confesiune. Am vorbit de mai multe ori cu Cioran despre Eminescu. Am exersat împreună 64 de negaŃii. de eminescian Cioran.

România nu este o Ńară luminoasă: ea este o Ńară subterană. îndoiala de sacrificiu este o nota diferenŃială a românului. Ne lipseşte pasiunea distructivă pentru ideal. prea simpli sau prea limpezi în obscurităŃile noastre. pentru care viaŃa este un prilej de capriciu subiectiv. CredinŃa în inutilitatea jertfei este aşa de organică. FrecvenŃa încercărilor de mântuire individuală este totuşi E Nr. Nu poŃi impune o valoare decât pe dărâmături: ruinele indică totdeauna prezenŃa spiritului. În România. Nu există popor în lume care să facă o virtute din faptul de a nu munci. timidităŃi durabile şi taine îngropate. se dispreŃuieşte pe sine de prea multe ori. ci este necesară o modificare structurală pe bază de orientare colectivă. pentru a convinge acest popor amărât de sensul spiritual ai renunŃării. sunt condamnaŃi mai curând sau mai târziu ratării. ce naşte pasiunea de transfigurare a lumii acesteia. că nici unul nu s-a substituit vreunei idei. tipul omului inteligent şi unanim simpatizat este chiulangiul sistematic. De ce ne vom scoate noi cadavrele în amiază? Ce caută străfundurile sufletului în lumina zilei? Nu există „suflet” decât în noapte. 2 • E m i l Ci o ra n . neavând la bază rezistenŃa substanŃei naŃionale. indivizii care vor să se salveze dintr-o romanitate deficientă. vreau să spun. Este foarte caracteristic că un român nu se poate face interesant într-o societate de conaŃionali. Şi le acceptă prea des. Căci nu cred ca România să fie timidă cu înălŃimile sau adâncurile ei. Ascunzişurile sufleteşti se alimentează din cadavrele propriului nostru trecut. de negativitate superficială. Atitudinile spirituale sunt identificabile aiurea prin nume. dezertând astfel de la responsabilitatea individuală. prin proprie lichidare. N-am întâlnit om care să aibă o mai slabă aderenŃă la valori ca românul. decât etalându-şi defectele. El ştie că nici unul dintre semenii lui naŃionali nu este entuziasmat de soarta lui de român şi atunci începe mărturisirea deficienŃelor proprii. dar fără mari întunecimi. De când există România nici un intelectual n-a murit pe o idee. Din păcate ea este prea sinceră şi prea curajoasă cu golurile ei. ne descurcăm în istoria spiritului cu ajutorul indivizilor. Intelectualul obsedat este un monstru la noi. presupune perspectiva altor lumi şi gelozia pe ele. Este drept că schimbarea la faŃă a Ńării nu se poate face prin eforturi divergente şi disparate. Dacă toată România nu pleacă la drum ca să se cucerească pe sine însăşi într-un elan colectiv. poate. Românul este consecvent numai în luciditatea faŃă de condiŃia românească. insuficienŃele. presiuni ascunse ale sufletului.52 Emil Cioran Despre Mihai Eminescu Budha ar putea fi gelos? • Un geniu de care nu încetez să mă mir • Tot ce este negativ în el • Dacă n-am fi avut pe Eminescu? • Dumnezeu nu este mai mult decât o proiecŃie a „setei de repaos” • În vacuitate – universul nu era decât un cuvânt • Rugăciunea unui Dac xistă un mare deşert în România. Elanul de autodistrugere care să se nască din dorinŃa de a da lumii contur. Suntem. Toate ratările şi golurile şi le explică prin vidurile României. încât ar trebui o febră asemănătoare epocii de martiri a creştinismului. Nici un român nu se simte personal vinovat. de exerciŃiu minor al dispreŃului. Orice complexitate sufletească presupune zdrobiri interne. interpretate şi scuzate prin viciile substanŃiale ale României.

totul este aproximativ. Cu cât viaŃa este mai strânsă în zăgazuri. Suntem numai prin ceea ce am acumulat netrăind. viaŃa noastră n-ar fi fost o serie de începuturi ratate. La urma urmei. sincer cu nimicul său. Acestea fiind spuse. Să ne fie ne-istoria izvorul nostru de viaŃă ? Fi-vom capabili să creăm prin ce n-am făcut? Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Încordările şi vibraŃiile ascezei răzbună tot ce n-am trăit. N-aş fi emis această judecată „definitivă” dacă ea n-ar fi răsărit. Dacă n-am fi avut pe Eminescu? A fi român înseamnă a fi o fiinŃă cu multă apă în sânge. pe cei tineri. pe vremuri ea mă făcea să sufăr. astăzi abia de mai pot percepe un fel de regret mai mult sau mai puŃin rece. scepticismul în toate domeniile.Despre Mihai Eminescu 53 simptomatică şi ea dovedeşte ce intensităŃi poate să atingă voinŃa de lichidare a unui dezastru naŃional. Afară de Eminescu. Individul. Exasperarea biologiei între intensităŃi şi deficienŃe constituie fundamentul spiritului. aveam şi noi reazimul gloriei: şi mărirea ne era o consolare. Şi această diluare se găseşte în toate planurile vieŃii. n-a refuzat aproape nimic şi de aceea este clar cu sine însuşi. Instinctele trebuie să ardă sub conştiinŃă. iată convingerea mea adâncă. În clipa aceea. cu atât cresc mai mult elanurile spiritului. Ceva (drept să-Ńi spun nu ştiu ce anume) mă încredinŃează că eşti victima unei înflăcărări mult prea generoase. N-am interiorizat decât resemnarea şi de aceea nu ştim ce înseamnă acumulările temporale cu inevitabilele lor declanşări explozive. care nu mai servesc viaŃa. dintr-o practică destul de îndelungată a cunoaşterii de sine. de câte ori ne-am îngenunchiat tăriile inimii slăbiciunilor spiritului? Asceza este o voinŃă de putere cu resort biologic. măcar în parte. s-ar putea susŃine că sunt demni de Eminescu. că ei singuri îl merită pe Eminescu. nu cred că trebuie să-i supraestimăm. Nimic nu te paralizează în aşa măsură pe cât afinitatea întemeiată pe admiraŃie. Pasiunile spirituale sunt clocote vitale. tot ce n-am consumat. Căci nu l-am declarat cu toŃii. înscris în sânge. Noii veniŃi ar trebui să înainteze în izbândă la fel de departe pe cât am mers noi în înfrângere. sunt expresii Nr. aceşti tineri despre care spuneai. neîncrederea superficială. Până când ne vom mai proiecta golurile noastre în vidurile României? De-am fi dezvoltat o pasiune infinită şi de ne-am fi revărsat ardori ascunse. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. amabilitatea instabilă şi trecătoare. mă gândesc la „tânâra generaŃie” de dinainte de război – ne-am dovedit capabili de un eşec nedefinit. toate acestea sunt aspecte ale diluării interne. DorinŃele neîmplinite sunt sursa dramatismului interior. Tot ce este negativ în el L-am idolatrizat întotdeauna pe Eminescu şi dacă n-am comentat niciodată opera lui este pentru că viziunea lui despre lume îmi este foarte apropiată. Nimic nu se creează în domeniul spiritului fără un anumit grad de asceză. 2 • E m i l Ci o ra n . dar cu finalitatea în spirit. prin contrast. indiscutabil şi răsunător. Românul n-are de răzbunat decât somnolenŃa lui seculară. o excepŃie inexplicabilă printre noi? Ce a căutat minor. şi numai atunci. Lipsa de orgoliu naŃional. nu de mult. Un imperialism pe alt plan. dar cu o agresivitate nu mai puŃin violentă. iar nu aspiraŃie vagă. absenŃa totală a oricărui gen de mesianism. oricât de sever voi fi fost cu mine însumi sau cu generaŃia noastră. ironia uşoară şi periferică. Tot ce este negativ în el tot ceea ne este spaimă de lume eu în el o regăsesc... Cărei idei i-am servit cu toate forŃele vieŃii.

În Ńara asta sunt prea mulŃi oameni normali. precum nici un german nu se îndoieşte de Germania şi nici un francez de FranŃa. unilateral dintr-o mare pasiune excesivă. cu normalitatea ei ruşinoasă. dar nu vom avea noi curajul unor gesturi absolute în radicalismul şi absurditatea lor. Cunosc o femeie de o adâncime sufletească remarcabilă. atunci când voi vedea în ea o voinŃă de risc. ÎncercaŃi să puneŃi marile probleme şi veŃi întâmpina neîncrederea cea mai bănuitoare. dintr-o nelinişte adâncă şi absurdă. Şi această luptă nu va fi sinucidere ci adevărată viaŃă. vor merge înspre o singură diluare totală. distrugându-şi toate iluziile şi iubirile ei de până acum. o simplă „aiurită”. ridicându-i cu o forŃă irezistibilă înspre regiuni iraŃionale. sunt aceste momente. Eminescu a fost declarat unanim o apariŃie inexplicabilă. Nu este de mirare ca în dezesperanta monotonie a ritmului vieŃii naŃionale unii să fi găsit o aproximativă salvare în asimilarea în Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . încât aburii să se ridice ca forme de ascensiune ale răului. cu o facilitate reprobabilă. tot ce e adânc e inexplicabil. sfârşesc în impotenŃă. Românul n-are sensibilitate pentru marile sincerităŃi fiindcă el nu vede în diversele experienŃe ale vieŃii răscruci. în loc să sfârşească în nebunie. neputându-şi lega numele de nici o creaŃie prea mare. Până când nu va termina cu echilibrul comod. Când românul va vrea să fie oricum numai aşa cum e nu. De nu vor avea românii atâtea văpăi în ei încât să consume întreg putregaiul din ei. nu şi l-a legat până acum de nici o absurditate impresionantă şi grandioasă. Numai în acest fel. Când se va evapora apa din sângele românesc? Când el va arde atât de tare. De aceea. ceilalŃi să vadă o pură escrocherie. unde ai gândit pentru a nu plânge şi unde ai scris pentru a nu muri. a oamenilor care. Căci România este Ńara oamenilor atenuaŃi. care n-are în nici un fel voinŃa de a fi. n-are nici un drept la existenŃă. ci explică totul printr-o fatalitate exterioară. în care totul este accesibil până la platitudine. sau aruncându-i înspre adâncimi periculoase. din viaŃa şi din moartea lui. De aceea nu se poate găsi un geniu muzical. a vorbi de moarte. de suferinŃă. La noi. şi tot aş iubi această Ńară. un dictator şi un mare criminal. Este un lucru sigur că noi nu vom intra în istoria universală prin creaŃii. Într-adevăr. de neant şi de renunŃare înseamnă a fi un escroc ordinar. la noi. România nu se poate salva decât negânduse lichidând radical cu un trecut mai mult sau mai puŃin inventat. o voinŃă teribilă de a se nega pe sine însăşi. o vulgară dorinŃă de a epata. împotriva căreia sunt înverşunat dintr-o nemărturisită iubire. să descoperi în acest scepticism o lipsă a substanŃei interioare a acestei Ńări. Vom avea noi energia a cărei explozie să fie gloria şi triumful nostru? Nu vom fi noi atât de exaltaŃi încât în mari pasiuni şi în excesive tensiuni să înfrângem pasivitatea şi indolenŃa imbecilă în care vegetează această naŃiune? Voi crede în această Ńară. nu. atunci nimeni nu se va mai îndoi de Ńara lui. că în Ńara în care toate lucrurile sunt pe deplin explicabile.54 Emil Cioran ale compromisului organic. Nimic nu este mai penibil şi mai respingător decât să auzi că acolo unde tu ai manifestat în fiecare clipă fără nici o speranŃă în posibilitatea unei salvări. Dar dacă regret ceva. Şi anonimatul le va deveni destul. când ar trebui să vezi chiar în acest dispreŃ expresie a deficienŃei naŃionale. dintr-o infinită frământare. existenŃa lor va căpăta un sens dramatic şi numai în acest fel se va ajunge la încrederea în sine. Oare ce am face noi dacă n-am fi avut pe Eminescu? Şi este o groaznică ironie de o semnificaŃie dureroasă. am avut momente când mi-a fost ruşine că sunt român. nu vede în fiecare moment un aspect din evoluŃia unui destin. România. Unde este acel fluid vital care să circule în aceşti oameni. Este o greşeală să găseşti cauza răului naŃional în dispreŃul pe care românul îl are pentru propria lui Ńară. lipsită total de sensibilitate tragică. De nu aş fi român decât prin defecte. unde este patosul marilor transfigurări şi unde este drama şi conştiinŃa esenŃialităŃii fiecărei clipe de vieŃuire? Românii nu vor fi salvaŃi decât atunci când vor începe lupta împotriva lor. care pentru acest păcat este declarată de toată lumea.

După ce ai călcat totul. qui le dépasse même. D’autres noms me poursuivent. ca un joc de umbre. întinzi la nesfârşit leagănul divin. Deocamdată îi trebuie României mulŃi negativişti. Shantideva pourfendeurs non pareils. pentru viitorul acestei Ńări. iremediabil. dialecticiens travaillés par l’obsession du salut. mon premier livre écrit en français. Le fait est que dans la page en question tout finit Nr. Plus d’un Occidental a décelé dans la littérature roumaine une note sombre. Ultima treaptă a nihilismului este absorbŃia în Dumnezeu. Cu cât mă gândesc mai mult la Dumnezeu. Dacă pustiul inimii se refugiază într-o laşitate metafizică. Astfel. Şi ca să răsbuni acest regret. est. cu atât sunt mai puŃin. Toute ma vie. suprimarea individuaŃiei Cu cât urci mai mult pe o scară divină. decât cei care trăiesc într-un naŃionalism superficial. 2 • E m i l Ci o ra n . l’univers n’était qu’un mot. cu suspine dezgropate de aurori. Ori ce-am face. La prière d’un Dace m’a aidé à résister à la tentation de mettre un terme à tout ça.. pour qui. aux épreuves ininterrompues d’un pays à la merci de tel ou tel empire.. il faut s’accrocher à un vertige qui rivalise avec le vôtre. Dumnezeu nu este mai mult decât o dezertiune ontologică a tristeŃii noastre.. La supériorité qu’a la négation sur toute forme de foi éclate aux moments où l’envie d’en finir est particulièrement puissante. Dumnezeu nu este mai mult decât o proiecŃie a „setei de repaos” ToŃi nihiliştii s-au războit cu Dumnezeu. el nu este mai mult decât o proiecŃie a „setei de repaos”. liés à une vision bien faite pour expulser de l’esprit toutes les obssesions. nu-Ńi mai rămâne de zdrobit decât această ultimă rezervă a neantului. des noms d’ailleurs. faute d’une raison précise. II n’est peut-être pas inutile de signaler ici que la dernière page du Précis de décomposition. Apreciez din această Ńară numai pe aceia care au voit să nu mai fie români fiindcă numai ei vor putea fi românii de mâine. dans ma jeunesse surtout. Chandrakîrii. Dar. Cette note existe indiscutablement et on l’attribue. très proche des excès du Dace. sages entre les sages. fără o justificare mai adâncă. încetezi a fi. A fi român cu adevărat înseamnă a nu mai voi să fii român în sensul de până acum. ne songea qu’à sa dissolution finale. iar în pragul lui Dumnezeu. Nâgârjuna. sunt de o mie de ori mai preŃioase acele elemente care au dorit să fie americani. Aucune consolation raisonnable n’étant efficace. În vacuitate – universul nu era decât un cuvânt Je ne m’arrête pas davantage devant celle du poète qui. O probă în plus pentru vecinătatea lui cu nimicul. măreşti golul lăuntric. plenitudinea naturii îl converteşte într-o aparenŃă. Ea pecetluieşte lumea. indieni.. Dar sunt ierni şi feerii în ierni şi primăveri vaste.Despre Mihai Eminescu 55 alte culturi. care fac din Dumnezeu o umbră. même les funebres. pierderea în el. acrobates et apôtres de la Vacuïté. Rugăciunea unui Dac Dans les accès de désespoir le seul recours salutaire est l’appel à un désespoir plus grand. étrange chez un peuple réputé frivole. Imposibil de a găsi gândirii alt rost. cu atât diminuezi în fiinŃă. decât acela de a te consola că nu eşti Dumnezeu. aux conditions historiques.. Apropierea de el este moartea creaturii. francezi sau germani. vivant. par le ton et la violence.

Un vieillard déçu n’intrigue personne. Plus on vit. Qu’Eminescu ait tout compris dès le début. à jamais entourés du nimbe de nos défaites. le plus sage. Quel peuple! Le plus passif. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . et qui vous donne l’impression qu’ayant tout compris. on n’échappera jamais à une malchance originelle. Mais être revenu de tout dès les premières perplexités se ramène à un saut dans la sagesse qui vous marque pour toujours. plus on se répète que même si on à vécu des années et des années loin de lui. nous perpétuons son amertume et sa rage. sa prière. à la fois dans le bon et le mauvais sens du mot. mais son inconsolation a des racines trop profondes pour qu’on puisse la réduire à une fatalité individuelle. et que les échecs y sont mis sur le compte du Destin. est là pour le prouver. du néant valaque. il ne peut s’élever ni s’abaisser à une illusion. évidemment. la plus clairvoyante. Ce Dace. N’oublions pas de rappeler que le poète était jeune lorsqu’il écrivit cette effrayante et exaltante mise en cause de l’existence. la plus impitoyable qu’on ait jamais écrits. instance suprême des vaincus. d’une malédiction sans précèdent.56 Emil Cioran mal. le moins révolutionnaire qu’on puisse imaginer. frappant un coin du monde saboté par les dieux. La Prière d’un Dace est l’expression exaspérée. parle en son nom. à un legs funeste qui ruine toute velléité d’espoir. d’une plénitude se retournant contre elle-même. A la vérité. extrême. nous procédons tout de Lui. Une telle apothéose négative ne pouvait avoir un sens que si elle émanait d’une vitalité intacte. tout avorte.

4. 11. Fromont şi Risler de Alphonse Daudet (ff. revăzut de Cioran. 71-87). bucurându-se de copyright-urile pe care i le-a semnat Cioran. Geminal de Emile Zola (ff. Doamna Bovary de Gustave Flaubert (ff. cu titluri date de editor. 12-16). 7. cuprinde: 1. din care publicăm câteva însemnări în facsimil. 10. Thaïs de Anatole France (ff. Teama de viaŃă de Henry Bordeaux (ff. Sinteze etico-sociale de Gr. 5. 25-30). 31-42). Principii de filosofia literaturii şi a artei de Constantin Leonardescu (ff. 8.102-110). Drăghicescu (ff. 3. Cristescu (ff. 2. Din psichologia poporului român de D. Caietul. 111-113). la Paris) şi TristeŃea de a fi. Arta de a suferi de Mircea Florian (ff. Mustul care fierbe de Octavian Goga (ff. Antoaneta de Romain Rolland (ff. Constantin Barbu Nr. 49-70). 3-11). 9. 2 • E m i l Ci o ra n . 88-96). 43-48).57 Caietul din 1927 C aietul tânărului Cioran cuprinde 113 pagini de însemnări literare scrise între 25 iunie 1927 şi 11 noiembrie 1927. Editorul a mai publicat Antropologia filosofică (după alt manuscris. 6. Câteva dintre ele le-am publicat în Sfârşitul care începe în anul 1991. 97-101).

58 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 59 Nr.

60 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 61 Nr.

62 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 63 Nr.

64 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 65 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

66 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 67 Nr.

68 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 69 Nr.

70 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 71 Nr.

72 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 73 Nr.

74 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 75 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

76 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 77 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

78 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 79 Nr.

80 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 81 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

82 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 83 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

84 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 85 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

86 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 87 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

88 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 89 Nr.

90 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 91 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

92 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 93 Nr.

94 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 95 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

96 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 97 Nr.

98 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 99 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

en se référant directement ou indirectement à sa propre manière d’être et de faire. Certes. je pense. c’est en quelque sorte une aventure. la parution de ce livre qui complète le portrait de l’auteur suscite chez ses lecteurs quelques questions essentielles concernant son évolution ainsi que son identité profonde. je suis moins. puisqu’il est « le privilège qu’ont certains de faire sentir leur pulsation organique ». qui renverse comme un échafaudage mental sans fondements solides l’opinion généralement admise. 2 • E m i l Ci o ra n S . élaborés dans un langage classique? En lisant l’excellente version due à Sanda Stolojan. Mais que n’a-t-il dit lui-même sur soi. En tout cas. la preuve en est qu’il a décidé de faire paraître ce texte ou consenti à ce que d’autres le fassent. ce qu’il devait ressentir en récupérant et actualisant pour ses lecteurs d’à présent un de ses livres d’autrefois. ne semble pas avoir empêché l’auteur de se reconnaître dans ce miroir supposé déformant. et l’homme mûr apparemment assagi. » Ce n’est pas la contradiction entre cette affirmation et la précédente que je veux relever: il y a des vérités qui se contredisent sans s’exclure. Y a-t-il vraiment – comme le prétendent des connaisseurs de ses premiers écrits – un abîme entre ses débuts tumultueux. Qui se hasarderait à vouloir exposer d’une manière tant soit peu semblable à la sienne une pensée qui défie le résumé et la schématisation? Qui pourrait étabir un diagnostic plus précis du « phénomène Cioran » qu’il ne l’a fait lui-même en maintes sentences lapidaires? Entre le Cioran roumain et l’auteur français du même nom « il y a identité et continuité de ton ». à ses violences et à ses éclats. Ce texte diffère des autres plus tardifs exactement dans la mesure où divergent d’habitude les débuts éruptifs et les œuvres de maturité: il y a des différences de degré. le ton dont il dit qu’il est « plus que le talent. par l’effet de freinage et de contrôle imposé à ses excès.100 Mariana Şora Cioran jadis et naguère e trouver subitement face à face avec soi-même tel qu’on fut il y a un demi-siècle. d’accord avec elle lorsqu’elle évoque le changement radical qu ‘ aurait provoqué chez l’auteur l’adoption d’un autre idiome: « La langue française a fait de Cioran ce qu’il est. eux. C’en était une sans doute pour Cioran que de rencontrer son ancien moi. coupant ainsi l’herbe sous le pied de ses commentateurs. regorgeant d’un savoir acquis par de vastes lectures. égaler! La tentation est grande de faire d’un article ou même d’une étude plus ample sur Cioran un conglomérat de citations. écrit Sanda Stolojan dans sa préface dense et compétente où elle souligne également une continuité thématique à laquelle il faudrait ajouter la permanence du souffle lyrique et de l’exigence spirituelle. mais je trouve que c’est justement ce livre de jeunesse. non pas d’essence. on retrouve aussitôt Cioran tel quel. des jugements et des énoncés formulés d’une façon qu’ils ne sauraient. irrépressible comme une force de la nature. selon laquelle il aurait solution de continuité entre le jeune coléreux d’autrefois. En revanche. on ne saurait s’y méprendre. ces irruptions d’effervescence juvénile et les essais décantés (quant à la forme). y trouvera pas mal Nr. relu aujourd’hui. mais chaotique. c’est. écrit en roumain: Des larmes et des saints. quiconque a la curiosité (et la faculté) de recourir à l’original. le timbre et les inflexions de sa voix et ce bouillonnement intérieur sous la surface lisse de l’agencement du discours. La double distance créée par le temps et par la transposition dans une autre langue. peut-être parce qu’elle est plausible. puisqu’il fournit à profusion des vues d’ensemble. marque du tempérament. en un mot. tout en permettant de prendre du recul. N’est-il pas celui de toujours? On reconnaît d’emblée le rythme de ses phrases. le ton qui lui est propre. c’en est l’essence ».

c’est elle qui écope. Pourquoi parler alors d’exil dans l’espace et non pas d’exil dans le temps? L’adhésion donnée au temporel. tout particulièrement sur un homme de lettres (et féru de lettres). Rien de plus licite. et comment cette évolution pourrait-elle avoir lieu sinon en conformité avec l’empreinte indélébile du principe qui. hantée de visions sombres. avec ses angoisses et son âme inapaisable. au beau milieu d’un discours cristallin. le hasard donc. comparable à celle d’un Nabokov ou d’un Joseph Conrad. le hasard – on peut bien nommer ainsi un vaste ensemble de circonstances –. exige que l’on se projette continuellement dans l’avenir. qui a fait de Cioran un écrivain français. au contraire. Les nostalgies de cette sorte sont les moins curables. surtout si sa formation n’est pas encore parachevée. ne peut que se féliciter. dépassé ou inacceptable aujourd’hui. ou celui de Kafka. amenés par la nature impétueuse et passionnelle de cette pensée. mais c’est cette assemblée décimée. C’est peut-être chez Cioran que la variante contemporaine de la conscience déchirée trouve son expression la plus nette et. la plus équilibrée en ce sens qu’à l’encontre des autres diagnosticiens des maux de l’époque. qu’est l’expatriation des talents les plus notables qui ont choisi la liberté. à une loi interne gouvernant l’actualisation de nos latences. paradoxalement. C’est ce caractère persistant dans son unicité. selon les « Paroles originelles ». est donc la voie vers soi-même. de la famille des dépaysés dans l’existence. » Le dépaysement dans le temps. un instrument des plus perfectionnés lui est échu en partage et il a vu s’ouvrir devant lui la porte de l’universalité. il croit à une sorte d’entéléchie aristotélicienne. L’itinéraire parcouru. Avoir pu s’acclimater à un milieu culturel nouveau (mais pas « étranger ») et parvenir à manier une autre langue d’une façon magistrale. Un mal dont Rilke connaissait la nature intime: « Das ist Sebnsucht – Wohnen in Gewoge / Und keïne Heimat haben in der Zeit. l’exagération. de propos outranciers. Car le perdant dans cette histoire. errements y compris. ce qui implique le sentiment de s’éloigner toujours davantage de l’innocence première. moule dès sa venue au monde l’être humain dans une forme unique. Lui. Dans la série d’interférences entre la nécessité intérieure et les contraintes fortuites que nous appelons destin. Ces excroissances ont été en partie éliminées par l’auteur dans la version française. les effets de choc? N’est-il pas devenu. puisqu’il n’y a de paradis que perdu. l’expatrié. tel l’étranger de Camus. lui serait tout naturellement accordée dans l’agora. dénoncée tant de fois par Cioran comme complicité avec l’histoire. qui détermine notre cheminement à travers le labyrinthe de la vie. d’énoncés apodictiques. dans un « heureux » accord avec elle. Mais ne trouve-t-on pas des échantillons du même genre dans ses essais ultérieurs et. est une performance rarissime à ce niveau. ne continuera-t-il pas de cultiver l’assertion «définitive» – pour l’instant –. Mais si on se demande: est-il un solitaire dans notre époque? il faut constater qu’il se trouve. n’est pas le principal intéressé (il pourrait tout au plus regretter la place qui. et l’éloignement à l’intérieur du temporel d’un autrefois légendaire sont des leitmotive chez Cioran. fâcheuse à certains égards. ne cherche à Nr. au milieu des siens. un virtuose du paradoxe et de l’hyperbole? Il serait absurde de minimiser l’influence que peut avoir l’esprit français. pur et serré. poème orphique de Goethe. de la plénitude originelle. ne l’a pas rendu autre qu’il n’était. il ne plaide pour rien. qu’il est chez lui en la compagnie la plus sélecte: celle des représentants les plus typiques de l’esprit de ce temps (il suffit de nommer Beckett). Les regrets. font partie de ce que j’appellerais « le complexe de l’émigré ». les historiens de la littérature et autres curieux comme moi n’ont qu’à chercher ensuite ce que l’auteur a considéré superflu.Cioran jadis et naguère 101 d’affirmations péremptoires. s’il y en a. c’est cette vie publique qui subit les préjudices causés par maintes vacances). D’ailleurs Cioran lui-même parle d’un noyau de la personnalité abritant nos déploiements futurs. Cioran fait partie de la famille de ceux qui ne se sentent chez eux nulle part. nombre d’exclamations et de fragments de phrase jaillissant comme des cris ainsi qu’une prédilection pour l’énorme frôlant parfois l’énormité. 2 • E m i l Ci o ra n . il s’agit uniquement de ramener les choses à leurs proportions véritables. cet « exil métaphysique ». ou plutôt resté. Les exégètes. il se sent vivre sans jamais être dans le coup.

de l’autre une inconvenance. indique chaque fois d’une manière assez précise que nous avons affaire à des données surgies des profondeurs pour s’imposer comme sujets de méditation: c’est souvent le cas de certaines réflexions même des plus abstraites. ou bien comme la réaction de ces soldats italiens dans l’anecdote bien connue. c’est-à-dire avec ce mélange de saisissement et de plaisir qui s’appelle joie esthétique? Et ne sommes-nous pas aussi spectateurs se divertissant à la représentation des tragédies les plus sinistres?! Il y a quelque chose de réconfortant dans ce pessimisme à outrance (cela n’est pas passé inaperçu). humains » et servant surtout au moraliste qu’il est devenu à tirer profit de ses observations acerbes sur autrui et sur soi. l’une ardente. ce qui est d’une part une inconséquence du moment que ce qu’il dit est de nature à nous toucher douloureusement (et c’est bien le cas) -. Le débat sur les problèmes insolubles de la condition humaine. étant à la fois juge et accusé. grand magicien de la parole. Chez Cioran aussi. C’est sans doute un don poétique que de savoir s’épancher avec une telle force de contagion et de contraindre le lecteur à participer au déroulement d’un combat intérieur. C’est d’habitude une généralisation. la vision la plus morne provoquent un enchantement qui force le sourire – sinon le rire franc. Quel que soit l’exposé. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . donnant l’assaut à l’inconnu pour rompre les barrières qui nous en interdisent l’accès et pour ouvrir une brèche vers le transcendant. Quiconque voudrait composer un « Cioran par lui-même » n’aurait que l’embarras du choix: autant il est discret quant aux données extérieures de sa biographie. captive et séduit. qui. plus l’adhésion du lecteur prend l’allure d’une joie secrète. tel l’humour noir. En effet nous savourons l’écriture de Cioran. C’est un peu comme si quelqu’un lisait le Livre de Job pour y chercher des figures de style. en entendant l’appel enflammé de leur commandant: « Avanti ! ». le commentent: « Che bella voce!» Mais c’est ainsi que se lisent les textes pleins: avec cette attention dédoublée. De sorte que Cioran pourrait dire comme Goethe: tout mon œuvre est une longue confession. sans en émousser le tranchant. mais aussi les réflexions sur le temps et l’histoire s’agencent chez Cioran en récitatifs dramatiques. Pourtant. le glissement subreptice de l’aveu direct à l’aveu déguisé. sinon une extrapolation. tiennent la balance en équilibre. autant il est généreux s’il s’agit de prodiguer des confidences sur ses dispositions intérieures. Les deux âmes de ce Faust. qui prête à l’homme en général les complications d’un ego élargi à l’échelle de l’humanité et devenu universel. l’éclat de gemme que gagnent les pensées par l’alchimie du verbe les transpose. Mais lisons-nous les drames d’autrui – à condition évidemment qu’ils soient bien écrits – autrement qu’en y prenant part sans y prendre part. l’autre désabusée. à des tourments déchirants. tout comme si nous ne le prenions pas au sérieux. il assiste à un drame. centré sur la saisie méditative des données de l’existence ou bien sur les arcanes de l’histoire et les avatars de l’esprit. ayant le sens de « nous autres. effet tout pareil à celui produit par Schopenhauer. Là aussi la misanthropie la plus intraitable. qui. Il a découvert très tôt les vertus du pronom « nous ». braquée sur l’heureuse rencontre entre l’acuité d’esprit et le don de la parole. procureur et avocat . nourris de toutes les perplexités du passé et de ses propres inquiétudes. mais tout aussi intégralement lui-même dans les lamentations du damné criant du fond de l’abîme.102 Mariana Şora convaincre personne. Qu’il s’agisse de textes vraiment pleins. organiques. n’est que rarement un pluriel de sa majesté l’auteur et comme tel réductible au « je ». il participe à des tristesses denses.parfois celui du diable – entièrement engagé dans l’entreprise titanesque destinée à démolir tous les Olympes. Il a le don de faire sentir comment ses idées surgissent de ses déchirements – même lorsqu’il ne dit pas « moi ». métaphysiques. surtout dans les aphorismes. Le jeu subtil de l’alternance je/nous. dans le règne esthétique. chez lui. il n’est jamais dépourvu d’un certain halo émotionnel qui persuade. tout aussi vrai dans l’éloge de la rébellion que dans celui du scepticisme ou plutôt dans le blâme de l’un et de l’autre. Chose curieuse: plus la teneur d’un passage est sombre et s’impose comme vraie par la force de l’évidence.

Mais ce n’est pas cet apparent désordre. il cultive son penchant à l’autodénigrement et se définit comme « penseur d’occasion ». notable même d’un point de vue quantitatif. qu’importe si nous les appelons caprice. Qu’à cela ne tienne. etc. Cioran est bien un penseur . c’est évidemment ce dernier qui lui est propre. est frappée de stupeur. et. s’empare de vous immédiatement. là où la raison échoue. comme soif de gloire – ou bien. et encore moins à la pédanterie savante. vous concerne. d’arguments. qui décourage le lecteur désireux d’extraire de l’ensemble de ces essais une philosophie: c’est l’auteur lui-même qui cherche à l’en dissuader. la philosophie remplit une fonction vitale. au contraire. sans tension de l’âme – point n’est besoin que ce soit un état de transe! – que serait la pensée sinon une morne théorie? Distinguons donc avec Cioran pensée et méditation. but après but ». pathétique. Tous les commentateurs de Cioran – y compris l’auteur de ces lignes – mentionnent le ton. la continuité ou rupture au cours de son évolution. Cela fait que tout livre de Cioran. comme acquiescement à la chute dans le temps.et pourtant ce ne sont que des « aspects ». de notoriété – Cioran a construit une œuvre. de la nostalgie des paradis intemporels avec leur dolce farniente. Goethe s’est déclaré poète occasionnel. comme préférence donnée à l’histoire sur l’éternité. la parfaite coïncidence ou la non-coïncidence avec soi-même. l’authenticité. ils tournent autour du sujet. la manière. état maladif ou inspiration! Ne faut-il donc pas tenir pour vraie l’affirmation de Cioran que toute idée est neutre.tout court. vous dit: tua res agitur. en dénonçant l’impulsion d’« œuvrer » comme une forme de la volonté aveugle. l’autre. Voilà tant d’aspects remarquables. chacune de ses phrases vous sollicite. Un philosophe réfractaire à la spéculation théorique. et. de la lucidité paralysante. en effet. doit la remplir sous peine d’être inexistante. l’avance linéaire qui de proche en proche va droit vers son but et dont la représentation schématique serait le sorite. émotif. la raison d’être lui échappent. A la limite. Et c’est justement parce qu’une implacable exigence ramène toujours son interrogation vers l’essentiel qu’il refuse l’esprit de géométrie. dont l’une signifie « poursuivre concept après concept. Cioran parle de la stupeur comme expérience métaphysique. méprise les fausses fenêtres. ses démences? Il appelle cela passer de la logique à l’épilepsie – hyperbole typiquement cioranienne. En poussant la méditation jusqu’au bout. 2 • E m i l Ci o ra n . les contraires se confondent et il n’y a pas de choix possible devant la Nr.. lubie. Ne serait-ce pas le moment de s’arrêter aux ouvrages parus tout en en attendant d’autres promis – pour essayer de faire le point? En définitive. Et rien ne le poussant à la systématisation d’une pensée vécue. Extrémiste de la modestie et de 1’orgueil. déroutants.Cioran jadis et naguère 103 cela est facile à vérifier: regardons-les à la loupe pour y chercher des phrases de remplissage nous n’en trouverons point. introverti (le « secrétaire » chargé de la chronique de ses états contradictoires) ou définissable par d’autres qualificatifs. voire prodigieux . autrement dit. paradoxal. « s’absorber dans une idée et s’y perdre ». Cioran s’évertue à nous convaincre de son inanité comme philosophe. et le mouvement qui décrit des cercles et des spirales en faisant d’innombrables détours par la forêt toujours vierge du réel. comme l’état le plus propre à saisir l’incompréhensible. pour la même raison. Des deux modes de la démarche de la pensée. avant d’être un penseur rhapsodique. Tout étant ainsi lié à tout. les exposés ne sont pas rigoureusement compartimentés. la conscience éprouve sa solitude dans l’univers dont le sens. au fond agréable justement par la multitude des connexions et correspondances établies par un esprit souple. tout en s’accusant d’indolence balkanique ou. Mais les années s’ajoutant aux années. ouvert au hasard. se heurtant aux limites de la compréhension. les mêmes thèmes reparaissent d’un volume à l’autre. pour la symétrie et les arrangements qui élèvent autour d’une idée tout un échafaudage d’accessoires. tout en se plaignant de sa paresse. ces deux activités divergentes. à défaut de celle-ci. que c’est l’homme qui l’anime en y projetant son feu. de son inertie. Quant aux occasions. et. Chacune regorge de substance. de démonstrations pour en faire une « théorie ». A ses yeux. Mais il faut le reconnaître: sans vibrations intérieures.

penseur penché sur les problèmes du temps et de l’histoire mériterait notre attention tout autant que Cioran chercheur d’absolu. pour la raison qu’elle est plus adéquate à son objet. cela prouve bien qu’il perçoit la souffrance. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . qui ne cessera d’évoquer. à vrai dire. Le paradoxe. et en retraçant ses attitudes successives à l’égard de la foi. Ainsi. Et quelle autre tournure d’esprit pourrait donner lieu plus fréquemment à des énoncés paradoxaux . on ne peut s’empêcher de penser qu’il s’agit là d’une généralisation de sa propre expérience. à l’instar de maître Eckhart. comme source ou plutôt cause première de ses efforts pour sortir de l’impasse par la connaissance. où nous ne possédons qu’un « semblant d’être ». il s’agit de dire non à cette création absurde. si elle ne veut pas abdiquer totalement. la pensée paradoxale ne se trouve pas démonétisée. « ses larmes se transforment en pensées ». Il nous confiait dès 1934. cette douleur sublimée.104 Mariana Şora coïncidence des opposés. la souffrance fondamentale d’être un mortel. antérieur à l’individuation – car nous ne saurions et. dont l’expression la plus frénétique se trouve dans les imprécations où aboutissent les « Exercices d’insoumission » (chapitre du Précis de décomposition). Pères de l’Église. Car ces pleurs transmués. c’est elle qui le détermina à s’attarder longuement dans le monde des illuminés de tous les temps. L’auteur. ce scandale. dans son premier livre. de Pascal ou de Kierkegaard. elle ne peut. que les suggérer par des paradoxes. Dans l’impossibilité de retrouver la plénitude première (supposée). jusqu’aux théoriciens de la théologie négative. La soif inassouvie dans les régions parcourues se change en dépit et rancœur. Bouddha. souvent dès le titre de ses ouvrages. et en continuelle confrontation avec Pascal. elles prêtent un « caractère d’éternité au devenir».non moins vrais pour autant . Ici cependant j’essaierai de frayer une voie à travers cette pensée touffue en suivant uniquement les aventures métaphysiques d’un esprit en quête de certitudes. « un statut d’ombres ». du fait même de leur concordance avec telle ou telle époque.qu’une pensée de ce genre. scolastiques et hérétiques. qu’au lieu de se répandre en pleurs. C’est bien plus que la relativisation d’une idée par une autre. lorsqu’il affirme: « Toute métaphysique part d’une angoisse ». d’une violence sauvage (à mon avis le seul passage écrit par Cioran qui semble traduit d’une langue de l’Est européen). considéré en général comme une sorte de jeu de l’esprit. ce sont souvent aussi les faits les plus familiers de l’expérience commune. de se replonger dans « le chaos bienfaisant ». Et alors que les constructions théoriques se dégradent avec le temps. « Sur les cimes du désespoir ». c’est une prise de conscience de la raison par elle-même lorsqu’elle doit s’avouer être un instrument inefficace pour la saisie des vérités ultimes. Mais qu’est-ce qui pourrait inciter aussi fort les humains à la recherche de ce qui les transcende sinon l’inexorable fin. la détresse du roseau pensant. connaisseur du cœur humain. ne voudrions même pas expulser « le venin du moi » –. Mais ce ne sont pas seulement les dernières vérités auxquelles nous pouvons accéder qui exigent une formulation paradoxale. cette chose impensable! La conscience de la finitude – conjointe à celle de l’isolement entre les murs où l’individuation nous tient emprisonnés – fut assurément le mobile des incursions répétées de Cioran dans les zones métaphysiques et de ses tentatives de trouver des certitudes auprès des saints. à vivre dans cette intimité faite d’attraction et de répulsion avec les extatiques et les ascètes. évidemment celle qui nous est commune à tous. Cioran. et qui mènent à la réinvention de la cosmogonie manichéenne dans le Mauvais Démiurge: puisque le mal gouverne le monde. engagée dans le drame de l’existence et cependant désengagée par la volonté indomptable de rester lucide? Par conséquent. est au fond un mode de penser. thème qui s’impose s’il s’agit d’envisager Des larmes et des saints dans une perspective actuelle. il est inconcevable qu’un Dieu bon soit mêlé au « scandale de la création ». plus conforme à la réalité. c’est par lui que s’extériorise une forma mentis. nous le voyons dans ce livre-ci songer à « une herméneutique des larmes »: les larmes « transfigurent [même] le crime ». impuissant aussi bien à surmonter son destin qu’à s’y faire.

par intermittence toutefois. Cette attitude du poète. et cette vision indiciblement sombre rappellent étrangement certains poèmes d’Eminescu (romantique tardif qui dépasse de tous côtés le pattern du chantre national de première grandeur). il y a une soif d’anéantissement. et qu’il fallait pleurer sur les nouveau-nés et jubiler aux enterrements. il n’y a qu’un ersatz d’être »). c’est la terreur du néant où doit sombrer notre être qui se mue en un acharnement à nier l’Etre lui-même (« il n’y a pas d’être. Cette véritable fureur de néantiser (avant la lettre) ne permet d’entrevoir qu’un seul salut (si on peut l’appeler ainsi): s’abîmer dans un Nirvana qui serait autre que le néant. dans le chaos. Il n’y a là aucune idée d’expiation. en y entraînant le temps. voire hostilité envers la religion de Nr. C’est sans doute une sensibilité trop vive à la douleur du monde qui porte à une certaine intolérance. si l’on veut. « revenu de tout » et quelque peu assagi par la force de l’âge. Tout cela Eminescu l’exprime dans les vers d’une poignante beauté. venant suspendre son « appétit forcené d’exister ». notamment ses poèmes posthumes (dont Mémento mon) d’inspiration gnostique. Au-delà de toute désespérance existentielle. Ce qu’il exècre alors. non content de se vilipender.Cioran jadis et naguère 105 C’est donc la conscience de notre néant – cet aiguillon perpétuel de nos visées sur l’au-delà – qui conduit ici à vouloir réduire tout à l’inexistence. sans précédent ni suite dans les lettres roumaines (et dont la singularité est d’autant plus remarquable que les Roumains se complaisent à se réclamer de ces ancêtres-là tout autant ou plutôt davantage que des Romains). un Satan. remplace la rhétorique fulminante par l’ironie mêlée à un soupçon de légèreté: « Périr! Ce mot que j’aime entre tous ». déchiré par des ennemis qu’il bénit. Et cette exécration couve sous la cendre des grands transports passionnels d’autrefois. à l’univers tel qu’il est. et nous le voyons « rêver d’une entreprise de démolition qui n’épargnerait aucune trace du bang originel ». c’est plutôt une volonté de se venger du mal de vivre ou. Par ailleurs. tout comme Cioran dans ses moments de frénésie autodestructrice culminant dans ces imprécations proférées contre soi-même. un désir effréné de voir le monde détruit. les milliers de galaxies se rassemblent pour aller choir. 2 • E m i l Ci o ra n . Alors. dit-il. empruntant aux malédictions leur éloquence féroce. Tout comme l’angoisse était la clef des spéculations métaphysiques. ou bien il se déclare « l’ennemi juré du macro-cosme ». c’est l’assentiment à la vie et à la survie. elle palpite encore jusque dans les tout récents Aveux et Anathèmes de celui qui. le néant se trouve privé ainsi même de sa fonction néantissante. ainsi que des considérations comme « le noyau du monde est l’éternelle malignité ». la tentative de faire table rase d’une existence vouée au malheur et dépourvue de sens. nous la voyons surgir d’une façon surprenante chez Cioran. il fait preuve d’un acharnement à disparaître sans traces. nécessaire pour concevoir ce qui est. il connaît une véritable soif de disparition qui lui inspire les accents terrifiants qu’il trouve pour se maudire jusqu’au-delà de la tombe. de s’accabler de sarcasmes. le poète n’a cessé d’évoquer la paix éternelle dans la nuit du non-être. son nom et le souvenir qu’on en pourrait garder. Car cette soif d’anéantissement intégral s’allie au souhait d’être maltraité. éteintes. qui vise plus encore que sa personne physique son existence idéelle. par rapport auquel la « transmutation de toutes les valeurs » et le « Dieu est mort » de Nietzsche semblent des tentatives timides de rébellion. maître de l’univers. de devenir son propre ennemi (« I’ll join with black despair against my soul » sont les paroles qu’il choisit comme épigraphe à son Précis). Mais n’en ayant d’aucune sorte. où l’on rencontre un démiurge solitaire qui pleure. une fureur anticosmique exprimée dans de grandioses tableaux d’une cosmogonie renversée: les cieux s’effondrent. de la rendre nulle et non avenue (en abolissant de la sorte « l’inconvénient d’être né »!). Et. de sa fameuse Prière d’un Dace – titre qui fait allusion à la croyance légendaire des Daces que la vie n’est que malheur. en proie au désespoir. de savoir son cadavre honni et laissé sans sépulture. qualifiée de pessimisme et attribuée à l’influence de Schopenhauer. cette image d’une création démoniaque et la hantise de son anéantissement sont les symptômes des tourments de l’âme tenaillée par la pensée de la non-délivrance. « un vide ». « un néant dépourvu de ses qualificatifs négatifs ». Ce nihilisme.

je suis lucide. l’activisme moderne. Pourvu que cela ne signifie pas se mettre en même temps du côté du devenir et partant de celui du diable dont les attributs sont identiques à ceux du temps et qui s’est emparé de nous depuis que nous vivons sans Dieu! D’autre part (nous l’apprenons dans la Tentation d’exister). puisqu’à ses yeux le mal qui ronge l’humanité depuis ses débuts se ramène à une chute non dans le péché. c’est en réalité un mot qui désigne la barrière que dresse la raison sceptique chaque fois que se présente une pensée bénéfique et surtout lorsque se réveille l’impulsion de se jeter dans la folie de la foi. du sacrifice assumé. après la vision retenue dans le Mémorial.106 Mariana Şora la croix. Parmi les nombreux aphorismes qui rendent la quintessence de ses attitudes. il se trouvait une vérité « respirable » et pourtant pas moins vraie? Voilà les pièges de la lucidité: elle commande la méfiance. dénoncée comme le dernier échelon de la déchéance et la tare principale de notre siècle. Les vérités qui ne permettent pas de vivre méritent seules le nom de vérités. tantôt par ces sarcasmes où il en veut à sa lucidité farouche de l’obliger à repousser toute idée suspecte de flatter nos désirs avoués ou secrets. n’est-ce pas passer du côté de la mort? » – Passons donc du côté de la vie. aujourd’hui. Satan est « le grand Triste » (ici il nous semble entendre parler un héros byronien) et il nous émeut parce que « ses paradoxes et contradictions sont les nôtres ». » Cet esprit lucide par excellence a pourtant une conviction solide: « Seul le degré de notre désabusement garantit l’objectivité de nos jugements » (extrait de l’admirable Essai sur la pensée réactionnaire). c’est pourquoi il examine d’un regard soupçonneux toute opinion qui nous est favorable. nous ne saurions être que du parti de l’éternité. » En fait. A la recherche d’un terrain ferme où l’on puisse avancer sans tomber dans les pièges que nous tendent nos propres espoirs. bien qu’autrefois à l’instar d’Unamuno plaidant pour « l’européanisation de l’Espagne ». Cioran constatera « notre impuissance d’être vraiment fous ou vraiment sages ». par hasard. De sorte que les aventures métaphysiques de cet inapaisé se soldent par un échec – avoué tantôt dramatiquement. erreur. la sortie de la prison du temporel reste interdite à celui qui ne renonce pas à la raison pour faire le saut pascalien. Quoi qu’il en soit. Cela apparaît assez clairement dans ses attaques contre « l’idolâtrie du devenir ». et la peur d’être dupe la transforme en parti pris. Mais si. il ne croit pas qu’il croit. l’un des plus significatifs est certainement celui qui se réfère au refus des vérités salutaires: « Nous n’avons le choix qu’entre des vérités irrespirables et des supercheries salutaires. non sans en tirer quelque orgueil. Le « scandale de la croix » lui est intolérable. Cioran se soumet systématiquement aux rigueurs de ce qu’il appelle « penser contre soi ». pour nous recommander de réfléchir sur cette phrase des Possédés: « Quand il croit. La lucidité dont Cioran se plaint comme d’une maladie. quand il ne croit pas. Cependant un correctif y est apporté aussitôt: « Mais la vie étant partialité. il ait rompu plus d’une lance pour la combattre – on peut déceler une critique des philosophies du devenir. la superstition du progrès – refus qui va de pair avec la surestimation de la mentalité a-historique que Cioran ne cesse de prôner comme un paradis de l’innocence. Certes. mais dans le temps. de la souffrance acceptée. le christianisme lui apparaît lugubre comme à Nietzsche. selon les vues de Cioran. porter des jugements objectifs. il ne croit pas ne pas croire. Sans cesse conscient de sa nature faite pour le dilemme. comme dans les réflexions du « non-dé-livré » (Syllogismes de l’amertume). Notons le trait romantique et la complaisance qu’il y a à se voir dans la compagnie de Lucifer et des anges déchus. surtout de Hegel et des posthégéliens. répugnance que Cioran manifeste de manière agressive. c’était hier. mais Cioran se veut totalement immunisé contre toute illusion. donc raisonnable et sceptique. Personne n’ignore que le seul moyen d’arriver à une certaine objectivité c’est de ne pas se laisser leurrer par des mirages. comme l’adhésion à l’histoire. c’est là que gît l’explication de la lucidité dont il se réclame continuellement: c’est en son nom qu’il n’accepte comme vérité que ce qui est désespérant. aurait dit: cela. une fois. illusion et volonté d’illusion. C’est d’un Pascal qui. Et Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Dans ce refus d’accorder la moindre valeur au temporel et à ses conséquences.

Vient ensuite l’aveu surprenant: «J’imagine une permanence qui m’implique. à l’abri des tempêtes. en se heurtant. d’impuissants. toute quête.. la dénégation. que sans Dieu « nous n’avons plus de Heu » dans l’espace.. dans la Tentation d’exister (livre apparenté à Des larmes et des saints). Même le diable a été sécularisé: « Les démons d’une époque sans foi sont les obsessions. une rencontre ruineuse. Cioran navigue sur des eaux plus calmes? Ou bien qu’il se repose. ». « Un Job assagi à l’école des moralistes»? Les trouvailles de Cioran en matière d’autodéfinition ne doivent pas toujours être prises à la lettre. se déroulent parallèlement aux efforts prométhéens visant à démolir toute croyance qui contrevient à la lucidité. orageux. nous lisons par exemple que nous discernons Dieu « à la limite de notre fièvre. nous l’avons vu.. on peut dire d’ailleurs que chez Montaigne il est un principe heuristique. il me semble. Faut-il croire encore qu’après les premières ferveurs. et se moque de tout le « travail de vérification ».] à une prière interminable ». Le culte du devenir étant inacceptable et le reniement de notre dimension métaphysique impossible. Quant à la sérénité de Montaigne devant la fin inexorable. Parlant des sages anciens et mentionnant leur « sérénité ». est considérée dans ses réflexions comme un idéal. avec une élégance rare. Dans l’Inconvénient d’être né. il accepte les lois de son existence et trouve une consolation en cela même qu’aucune consolation ne vienne adoucir son amertume et sa peine. du temporel et de la souffrance – on voit une fois de plus combien Cioran fut réceptif au message bouddhiste –. le consentement à la volonté de Dieu). notre rage affrontant la sienne. Cioran affirme qu’il savait à vingt ans ce qu’il sait à soixante. Cioran avoue ne pas la comprendre.. C’est plus Nr. à un esprit divin. alors que chez Cioran. car Dieu s’étant réduit à un « fantôme ». inutilement fourni entretemps. servant à la connaissance des hommes et de son moi. à son propre usage. à l’inanité de l’homme et au silence de la divinité. toutes deux meurtries. est dépourvue de sens. Les deux âmes de ce Faust poursuivent en lui leur coexistence pas du tout pacifique en s’affrontant sans cesse dans une dialectique non résolue. » Mais où sont les croyants qui n’aient pas à lutter contre les doutes. où est l’athée qui ne garde pas l’espoir secret que l’éternité « l’implique» lui aussi? Cependant « nous sommes tous des farceurs. ne pouvant être attribuée à un esprit pur. d’infortunés par des tentatives vouées à l’échec. de même que toute révolte athée. Etrange variante de la parole évangélique: « violenti rapiunt illud » ! Et nous apprenons non sans quelque étonnement que « exister équivaut à un acte de foi. c’est celui d’un Sisyphe qui a de la tenue. Engagé de la sorte dans une dialectique du renversement continuel du pour au contre et inversement. un choc en résulte. mais le plus souvent comme un recours médiocre. le titanisme. il devient un parti pris négatif. Ces débats intérieurs. au point précis où.Cioran jadis et naguère 107 puisque la volonté d’être et de faire est le mal qui nous tient captifs dans les rets du paraître. ne sachant plus distinguer entre le haut et le bas. que tout ce qui nous protège de nos certitudes irrespirables est d’essence religieuse. nous survivons à nos problèmes ». qu’après la rébellion. cependant qu’il professait. La sagesse stoïque. 2 • E m i l Ci o ra n . on assistera à de nouveaux tourments du chercheur de Dieu. Pour ce qui est du scepticisme. Pourtant.sans triomphe ni défaite définitive. » Mais le détachement n’est pas son fort. Cioran ajoute: « vocable qui à aucune époque n’a eu le moindre sens » (quiconque refuse de le croire sur parole n’a qu’à relire Marc Aurèle pour se convaincre combien la pensée de la mort tourmentait cet esprit noble. « l’amateur d’insoluble » reprend sans cesse son combat avec l’ange . effectivement pratiquée par Cioran. dans un port ensoleillé par le sourire serein des sceptiques? C’est ce qui serait à supposer. l’acte de créer apparaît comme résultant d’une volonté impure. Le principe éthique que tout cela permet d’entrevoir consisterait à dire oui à la volonté de dépasser notre condition d’ignorants. [.

Revenons. en vogue à l’époque) a imprégné ce livre de son esprit. l’atteste. déchiré par les doutes de celui qui « cherche en gémissant ». Dans ce texte de 1979. et si l’on adoptait cette méthode pour ainsi dire statistique. sur leur fécondité? Tout cela aurait pu faire croire à des aspirations profondes vers la vie spirituelle. quelque peu trompeur en ce sens. ce livre de 1937 où tout lecteur connaissant Cioran retrouvera l’image de son œuvre tout entière: c’en est l’homologue à petite échelle. après un si long détour à Des larmes et des saints. Mais quiconque l’a lu autrefois et le reprend aujourd’hui – soit dans sa forme originelle. où il reprend le thème des larmes (« pour façonner l’homme. de ce qu’il est ».. c’est là qu’il clame avec une éloquence non moins fougueuse le refus des vérités salutaires et que. Il passait par des moments de ferveur réelle. les énonciations de l’un et de l’autre formeraient un diptyque. bien qu’il se classe parmi les « fatigués de chercher Dieu ». Il est vrai que les anges et les saints étaient à la mode. une modification profonde au cours de son évolution? Écoutons-le plutôt lorsque.. en effet.. dans Êcartèlement.] qui nous projette en Dieu. il nous surprend par la déclaration qu’il ne voudrait pas « vivre dans un monde vidé de tout sentiment religieux. ses « dispositions religieuses » usées. D’un lyrisme plus franc qu’à l’âge mûr. alors que l’homme. et tout permettait de croire que le jeune auteur cherchant sa voie en avait subi l’attraction. soit dans sa version française – se rend compte dès les premières pages qu’il s’est rendu coupable d’une lecture superficielle s’il n’y a trouvé que les effusions univoques d’un adepte des mystiques. la pensée emprunte souvent à l’exclamation (pas précisément méprisée même plus tard) le pathétique de la souffrance dont elle est issue. Le titre à lui seul. Il me semble hors de doute que Cioran tenait cet élan pour la dominante de ses attitudes. néanmoins d’un fervent de la foi. qu’il devait plus tard considérer comme une abdication de l’esprit. jouit de l’avantage douteux de pouvoir « se démener dans sa pseudo-réalité ». travaillé par les inquiétudes inhérentes à une quête fébrile. Méprise d’ailleurs courante à l’époque: un mouvement littéraire d’inspiration orthodoxe formait l’un des traits saillants de la vie intellectuelle dans la Roumanie d’avant-guerre. » Tout dernièrement dans Aveux et Anathèmes. la preuve en est que c’est ce qu’il évoque en se souvenant de ses tourments de jadis. avec la seule différence qu’alors les deux voies que pouvait emprunter l’âme déchirée par sa dualité foncière étaient pareillement ouvertes. » II y a des feux qui ne s’éteignent qu’avec le dernier souffle. C’est ce que l’auteur aussi semblait croire. cette vibration [. accusant les philosophes d’avoir « le sang froid » (« il n’y a de chaleur qu’au voisinage de Dieu ») et soutenant que « tout ce qui est vivant Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . et ne trouve-t-on pas dans le journal de Kierkegaard certaines réflexions sur les larmes. on verrait que les clameurs du matin l’emporteraient.108 Mariana Şora qu’une boutade: il y a des intuitions qui correspondent à une manière d’être et de voir. Retenons surtout ce que ce fidèle de Bach « se dit et se redit » en écoutant à l’orgue l’Art de la fugue: « Voilà la réfutation de tous mes anathèmes. ou même une déchéance. c’est avec des larmes que Prométhée mélangea l’argile »). Il y avait donc dès le début cette double orientation. ce n’est pas avec de l’eau. « ne possédant qu’une existence d’emprunt ». En réalité. Où découvrirait-on. Rangées face à face. nous le voyons s’en prendre encore à ce Dieu « prisonnier de ses attributs. avidement absorbée (parmi les modernes surtout Berdiaev et Chestov. Car c’est une nostalgie douloureuse que cette aspiration vers Dieu: « Dire que chacun de nous le découvre si tard et que son absence laisse un tel vide dans l’esprit! » Et nous y voyons l’auteur faire le procès de la philosophie (dont il avait refusé l’esprit de système dès ses premiers écrits pour prôner la pensée vécue). on pouvait les croire prépondérants. le rebelle décidé à abolir la monarchie céleste s’y manifeste tout autant que l’assoiffé de participation mystique. et non pas les négations concomitantes tout aussi intenses. après avoir constaté son « dessèchement ».. il accuse l’âge de n’apporter que « l’aggravation de ses incohérences ». se trouve aussi l’aveu que les sarcasmes ne sont que des prières refoulées. bon nombre de poètes créaient une ambiance propice à leur culte. il est vrai qu’une vaste littérature spiritualiste.

cette « divinité sans scrupules ». 2 • E m i l Ci o ra n . elle humilie notre « appétit de puissance » exacerbé. nous ne sommes pas loin des thèses du Mauvais Démiurge. de la foi. Certes il ne suit pas une voie analytique. Nous sommes dans la lignée des mystiques tels que Eckart et Boehme qui conçoivent l’Éternel comme le tout qui est aussi le néant. il méprise l’argumentation serrée. « idée saugrenue » que de vouloir la démontrer par des arguments du moment que ce n’est pas une abstraction. peur qui est une « mort de tous les instants » –. est fondamentale. ou bien sa présence est reléguée dans un « autrefois » légendaire. elle nous excède. mais Cioran pousse l’idée à l’extrême: « La théologie est la négation de Dieu [. un primum movens. Mais l’esprit philosophique affirme sa présence en faisant le départ entre la spéculation sur la divinité et l’expérience religieuse.. un Dieu des philosophes qu’il s’agit de trouver. un vide plein ». « pauvres bouffons ». il s’agit ici d’une expérience négative. Cette disjonction entre les catégories de la pensée et celles. après chaque nouveau contact avec la terre. cet « impérialisme prométhéen ». de chercher refuge auprès de la divinité. en conflit avec « l’impérialisme céleste ». » Aussi une exclamation de sainte Thérèse vaut-elle plus à ses yeux que tous les traités. d’être abandonné même en Dieu. et c’est avec les mêmes accents agressifs que s’exprime ici la haine – ce retournement de l’amour – du « patron de la bêtise universelle ». On ne peut que penser aux paroles de saint Paul. Certes. Comme on voit. laquelle est synonyme de peur de la mort. depuis la crainte d’un Jéhovah terrifiant jusqu’à l’épouvante devant le néant révélé par l’angoisse. L’auteur restera fidèle à ces vues. cette simultanéité des intuitions premières de Cioran avec celles de son époque. Puis. celle du dialogue impossible. cet « Antée du désespoir » sera contraint.Cioran jadis et naguère 109 dans la philosophie se réduit à des emprunts à la religion ». nous vivons. mais le Dieu sensible au cœur. il ne se penche pas sur l’objet de sa méditation d’une façon suivie. comme le dit Cioran. l’idée de Dieu devient lassante. alogiques. L’absence d’un « Dieu accueillant » est déplorée. assaille la divinité en niant ses attributs. n’es-tu qu’une erreur du cœur comme le monde est une erreur de l’esprit? » Mais le problème n’est pas de vouloir prouver l’existence de Dieu. Ensuite apparaîtra la métaphore de « néant vibrant ». pas forcément mystiques. une modification est intervenue que l’on retrouve dans la philosophie de l’existence de Kierkegaard à Heidegger. ou plutôt: ce ne sont pas elles qui nous contaminent mais l’ambiance qui les engendre. Il faut constater simplement cette consonance. qui a créé l’homme pour échapper à la solitude et se divertir des drames que. Le Tout est devenu le Rien. et se rencontre dans bon nombre de méditations. Contrairement à l’expérience religieuse d’un Martin Bu-ber par exemple. « le dernier bredouillage mystique est plus proche de Dieu que la Somme théologique ». selon qui la sagesse du monde n’est que folie devant Dieu. De même il serait absurde de penser que telle personne a découvert « le sentiment tragique de la vie » pour avoir lu Unamuno. Attardons-nous un instant sur l’expression « se perdre en Dieu » que Cioran modifie en: « se perdre dans le néant de la divinité». surtout sa « bonté ». écrivant plus tard que la répétition incessante d’une prière inarticulée (il pensait sans doute à la « prière du cœur ») pèse plus lourd que toutes les idées. ce n’est apparemment qu’une modulation.] la version négative de la foi. la reprise du thème abaissée d’un bémol. « auteur d’un univers superflu ». et c’est également à la suite des mystiques que l’extase est décrite ici comme « présence totale sans objet. Néanmoins il me semble qu’il y a là un déplacement d’accent caractéristique de notre époque. Il y a des idées qui flottent dans l’air. dont parle saint Jean de la Croix.. Le doute s’infiltre pourtant tout de suite: « Seigneur. Inutile de se demander si Cioran avait lu Heidegger dès ce moment-là. Mais puisque « l’appétit de Dieu » est provoqué par la souffrance que nous inflige notre condition temporelle – de sorte que tous les efforts de la conscience ne sont que des tentatives pour vaincre la mort en triomphant de la vie. Un problème plus grave encore: le sentiment. nous le voyons procéder par Nr. « toute révolte est athée ». qui consiste en la découverte d’une relation « Je-Tu ».

plus le Néant.110 Mariana Şora bonds et justifier sa démarche par l’apologie de la pensée non systématique. Mais n’est-ce pas la façon la plus authentique de philosopher? Cette gratuité d’une démarche qui n’est pas dirigée vers un résultat précis comporte aussi une nuance d’esthétisme. son engouement pour les saints était loin d’être une pure vénération: il faudrait les suivre. à travers elles nous comprenons comment on peut devenir saint après avoir été homme ».]. une sorte d’envoûtement. les premiers principes inclus.. Sachant qu’il allait appeler cet émerveillement une obsession mêlée de quelque chose de « malsain et de dépravé». c’est surtout leur volonté de se mortifier.. Il sait que « les pensées nourries de souffrance prennent la forme d’apories ». C’est donc « plutôt la vie des saints que la sainteté » qu’il trouve captivante. puisque nous connaissons son examen rétrospectif de la fascination subie lorsque. l’héroïsme de leur renoncement au monde: Révélateur en ce sens est le passage même qui sert d’entrée en matière dans la version française. l’univers entier: « Le Monde. Ce fut probablement une expérience majeure. obtient son assentiment. comme il les appelait)... Il y a quelque chose de baudelairien dans ce mélange d’esthétisme et de délectation vicieuse. remettent tout en question. « Nous sommes obligés de tourner en rond ». il imaginait les extases des saintes. poussé par une indiscrète curiosité. le raffinement des peines qu’elles s’infligeaient. » Voilà un solipsisme qui équivaut à la négation de l’être. c’est à dire tout. « Je cherche ce qui est ». L’attitude du jeune auteur à l’égard de la sainteté et de l’ascèse n’est pas moins ambivalente. Mais dès le début. (Toutes les interrogations fondamentales n’en sont-elles pas nourries. En tout cas. aussi habitué aux déconvenues causées par les promesses fallacieuses de la philosophie que le vieux Faust. C’est pour savoir « ce qui est » – ou n’est pas – que les philosophes recommencent sans fin. mais de la façon dont il l’applique. Cioran applique déjà dans Des larmes et des saints la règle de penser et même d’agir contre soi. ce principe perd son sens de saisie compréhensive pour se confondre avec l’introspection. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . puisqu’elles sont insolubles?) La maxime des mystiques: connaître par le cœur. et c’est une « recherche sans objet » (voulant dire sans doute: sans projet délibéré. de même qu’une volonté prométhéenne aux abois. d’acédie. qu’il considère d’ailleurs comme l’unique méthode pour accéder à la connaissance. sans un but précisé d’avance). frappant ça et là pour faire une trouée dans l’incompréhensible. de superbe et de défi. dit-il. les secrets passés sous silence par leurs biographes et l’ambiguïté de ces états de ravissement et de langueur. et nous voyons en effet que sa compréhension pour eux. ne fût-ce qu’en réagissant de la manière qui s’y trouve consignée: il s’est attaché aux apparences à l’instant où il a compris qu’il n’y a d’autre voie vers l’absolu que le renoncement. qui ont déterminé Cioran à s’initier de près non seulement à toute pensée abstraite sur ce sujet mais surtout à la pratique vécue: la vie des saints. est entière seulement lorsqu’il s’agit de leurs moments de sécheresse. déçu par toutes les sciences. sinon cruciale. ne jaillissant pas d’une nature congénère. Il ne peut y avoir de doute sur l’authenticité des tourments liés à l’expérience religieuse. mais l’orientation de son esprit est essentiellement philosophique. remarque le jeune penseur. Il est vrai qu’aujourd’hui nous lisons autrement ses effusions (moins nombreuses d’ailleurs que dans l’édition originale. en effet. comme quoi ce qui nous rapproche des saints c’est « le réveil des larmes qui dorment au plus profond de nous-mêmes [. nous enregistrons d’une manière moins fugitive sa jalousie à l’égard du « fiancé céleste » et d’autres détails troubles de ses transports. et il s’intéresse surtout au processus par lequel un homme renonce à soi. plus Dieu. nous dit-il. « mais ils nous restent étrangers ». leur ténacité. comme celui de Werther. car Cioran a retranché pas mal de passages relatifs à ses « états éthérés ». Le regard tourné vers l’intérieur y trouvera. Ce qui force son admiration. de même que la coloration particulière que prend le penchant à se flageller rappelle ce passage de Mon cœur mis à nu où Baudelaire avoue avoir « cultivé ses hystéries avec volupté ».

il faut donc nous « désintoxiquer des saints ». son incapacité de se suffire à soi-même. ce sont les équivalents négatifs d’aspirations déçues. la charité. Ce qui. implicitement. l’obéissance. de cette « expression positive du Rien ». une pure absence. fondamentales. Ainsi. de cette « démence admise ». Dans cette complaisance. « a fait de la terreur son alliée ». Cioran avait donc détecté. Leurs excès. la « désagrégation du corps et de l’âme » par l’ascèse sont morbides. déjà signalée. ne renonce pas à la gratuité de la souffrance. L’homme aurait besoin d’une « détente millénaire » après une tyrannie qui a « légalisé ses angoisses et l’a tenu sous pression ». la composante baudelairienne. ils nous arrachent donc à notre consentement aux épreuves dépourvues de sens. ajoute Cioran. le christianisme lui paraît désuet. il s’armerait d’un poignard et avoue « qu’une nuit de la Saint-Barthélémy parmi les anges » lui ferait plaisir. sans cesse indigné et blessé par les bassesses de la bête humaine. La rancune contre les séductions célestes et la répulsion qu’il éprouve pour la vie monacale dès qu’il se la représente dans ses détails mesquins culminent dans d’extravagantes impulsions meurtrières: s’il lui fallait vivre parmi ces « experts dans l’art de l’autoflagellation ». donc de toute quête de Dieu. ne l’empêche pas de se lamenter sur le désert de l’âme causé par l’absence de Dieu: « Sans Dieu tout est nuit et avec lui la lumière même devient inutile. tout cela ressemble plutôt à la réaction d’un tempérament vif qu’à une conception élaborée. les « déserts intérieurs ». et il se montre horrifié qu’il puisse y avoir des fous du Seigneur capables de lui sacrifier tout. A part ces sorties plutôt puériles. Par la connexion étroite de la religion et de la conscience du Mal. contre le christianisme. avec une acuité intransigeante déjà à ce moment-là. l’homme prend connaissance de l’existence divine par le mal dont il souffre. sans grandiloquence. curieusement. qui. il trouve que se préoccuper des saints signifie « combattre la maladie par la maladie ». faite à l’usage des faibles. » Ce schisme engendre une vision d’ensemble que l’on peut. c’est justement « la vocation des saints pour la douleur » et « la volupté de la souffrance » qui lui semblent « une perversion sans pareille ». D’ailleurs ils sont « irrémédiablement inactuels ». où le sinistre domine et qui. où l’on retrouve les accusations dont l’accablait Nietzsche: une doctrine hostile à la vie. sa faiblesse. par ses tares.point n’est besoin de recourir à Nietzsche . D’autre part. luciférien. les relations de l’être humain avec la divinité paraissent viciées dans leur essence. Mais là il dénonce aussi. trouvant de la grandeur dans l’absence de toute finalité. Cette vacuité n’est pas seulement une carence momentanée. cependant que chez Cioran c’est une prise de conscience de ce que l’on pourrait appeler le mal ontique. appeler tragique et qui se distingue des autres par un apport strictement personnel. s’avère fondamentale. Si l’on conçoit de la sorte la genèse et la nature du sentiment religieux. ils nous « corrompent » en prouvant que nos efforts peuvent bien mener à quelque chose. il y en a d’autres. n’admet comme philosophes dignes de ce nom que ceux qui « ont rougi d’être hommes»! Et l’on ne le comprend que trop parfois s’il lui « faudrait le Sahara » pour supporter nos semblables. nos frères. bien que chez Baudelaire il s’agisse de la conscience du péché. leur fréquentation nous trouble trop fort. ces « points de moindre résistance ». l’adhésion donnée à l’orgueil romantique. C’est dans la même perspective qu’il convient d’envisager son « goût d’autodestruction » exprimé parfois sous forme de boutade – comme celle sur le regret de Nr. 2 • E m i l Ci o ra n . l’origine de l’inaptitude à s’arracher au marasme de la créature.car ils le trouvent installé dans « les vides de l’âme ». comme présence du Mal. Comment l’amour du prochain semblerait-il beau à celui qui. il faut l’interpréter comme une donnée constitutive de l’homme. il me semble: du moment que l’angoisse de se savoir mortel et la souffrance inhérente à la condition humaine sont la source de tout besoin de rédemption. En fait. Malgré cela c’est sa grande pitié de la fragilité humaine qui déclenche ses accès de haine de Dieu. On peut dire la même chose de la condamnation des vertus chrétiennes telles que l’humilité. il est normal d’arriver à la conclusion que seuls les infirmes et les déséquilibrés peuvent croire en Dieu .Cioran jadis et naguère 111 D’ailleurs les élans sublimes l’excèdent bientôt. « à commencer par la raison ».

ballotté entre le Tout et le Rien. Souvent trop sévère à l’égard de ses envolées. Il faut dire que les hauts et les bas de ses dispositions présentent un relief plus accentué dans l’original. par exemple sur les époques créatrices mais intolérantes. à étouffer la flamme de son élan vers Dieu. Car on peut constater que. développées plus tard. condamne aussi la sagesse. nous voyons l’auteur se débattre de nouveau dans les rets de la divinité. Pourtant quelques phrases du genre hénaurme ont passé à travers le filtre. en antithèse avec celles tolérantes mais décadentes. l’auteur oppose un refus net au titanisme. de la façon dont on note dans un journal selon l’humeur du moment des réflexions qui ont la couleur du jour. ainsi que sur les tares de l’époque moderne. à des débats sans fin. aussi bien que son démon prométhéen. il reparaît parfois dans les écrits de l’âge mûr. On ne peut imaginer Cioran autrement qu’abhorrant le milieu entre le Rien et le Tout. est tout ce qu’il y a de « plus plat et de plus commode ». en voici une dès la première page: « Le monde s’engendre dans le délire. puisque les modifications que l’auteur y a apportées pour la version française atténuent inévitablement le pathétique initial: l’exigence d’un goût devenu plus sévère ne pouvait que l’incliner à plus de sobriété. « problème de deuxième ordre ») ou bien à vouloir l’« user » en le harcelant sans cesse. à une interminable errance. au fil du discours. faut-il ajouter). Quoi d’étonnant après tout cela si l’amateur d’insoluble. Aussi après avoir porté au paroxysme l’acharnement à néantiser Dieu ou tout au moins à l’amoindrir (« divinité décrépite ». de sorte qu’il y a solution de continuité au beau milieu de certains développements. Prêt à assumer les contradictions de sa pensée. qui savaient mépriser le destin (tout en l’acceptant. qui n’est qu’un accommodement avec le monde. tout au moins celui que l’on porte en soi. de même qu’il y esquisse bien d’autres idées. hors duquel tout est chimère! ». « ces deux modes de se détruire ». plus verbeuse peut-être mais non inutile. à une quête de Dieu continuelle. le plus souvent sans transition. dit Cioran – il n’en est pas moins diamétralement opposé aux anciens. Mais comme ce style excessif relève plutôt d’un tempérament que d’un choix. il a éliminé par endroits la transition d’une idée à l’autre. Contrairement à l’amor fati de Nietzsche comme assentiment dionysiaque. ainsi que le stoïcisme qui. et loin de l’acceptation du sort par amor dei dans le sens de Spinoza. Les retouches apportées par l’auteur témoignent d’un esprit critique peu enclin à se ménager. à l’instar des romantiques vouant un culte morbide à leurs propres déchirements.112 Mariana Şora n’être pas un saint ou un criminel. plus décharnée. l’amour du destin apparaît ici comme joie maligne. il rend manifeste ses ressources multiples. il en atténue l’expression. Nous assistons ainsi à une interrogation toujours reprise. Si « l’homme moderne est à l’antipode des saints » – ayant « succombé à la séduction des choses finies ». Toutefois les imperfections que l’on y peut glaner – et qui dans l’adaptation française sont curieusement le contrepied de celles de l’original – n’empêchent pas ce livre d’être bien plus qu’une promesse de jeunesse. C’est le risque de l’épurement: il peut réduire à l’épure. les saillies de son époque Sturm und Drang qu’il a supprimées. Il ne présage pas seulement l’essor futur d’un esprit. plus passionnante qu’un aboutissement. en tant que justification de la sagesse. à un élan qui renaît chaque fois de ses cendres. Ce sont surtout les réflexions où il poussait le paradoxe jusqu’à la confusion ou jusqu’à l’énormité. sauf un espace entre les passages. Voilà un romantique décidé à abolir tout romantisme. mais afin d’écourter des passages au profit de la concision. ses attitudes divergentes et ses énoncés irréconciliables. Vouloir se tuer c’est d’ailleurs vouloir tuer le monde. « car nous manquons trop de sagesse pour ne pas aimer le destin avec une passion douloureuse ». Cioran met bout à bout. déjà dans ce livre. la rendant ainsi plus prosaïque. Y a-t-il aussi une part d’arrangement dans cette alternance des pour et des contre afin que le choc de leur rencontre donne une image fidèle des bouleversements vécus? Nous ne le saurons probablement jamais. car autour du thème central s’entrelacent des remarques Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Il n’était pas l’homme des demi-mesures. pour renoncer à cette vie « intolérable »? Comme tout un chacun. Une vaste culture se condense alors soudain en des aperçus dont la structure rappelle parfois celle de la métaphore réunissant des éléments lointains dans une fulguration d’autant plus intense que la distance abolie était plus grande. la recherche sans aboutissement. Mais il aurait pu dire tout aussi bien: tout ce qui en moi aspire à Dieu. et qui le rend si peu indulgent pour l’homme. de les couler dans des moules soigneusement façonnés. ou plutôt au monde. un troglodyte » parmi les civilisés (Histoire et Utopie). Le « délirant soucieux d’objectivité » a en outre son côté hédoniste (« Quel plaisir d’avoir sous la main un mystique allemand. la peine sans rachat. A son tour ce trait se trouve heureusement compensé par l’ironie toujours en éveil. Voilà son option. cet animal « abject ». fut d’abord un velléitaire de la foi. tantôt du côté des cimes dressées vers le ciel. et prompte à relever les aspects dérisoires des convictions et ambitions humaines. harmonisés par la force de l’instinct artiste qui commande de contrôler les épanchements. En outre combien d’acuité introspective dénote le seul fait d’avoir découvert très tôt (au temps Des larmes et des saints) que même « la perspective ironique » est parfois « un subterfuge du délire des grandeurs » ! Attardons-nous encore un instant à considérer l’antinomie principale produite chez Cioran par la rencontre de l’aspiration à s’intégrer dans un ordre divin et son ancrage dans le terrestre. Dans cette fidélité de Cioran envers soi-même on peut voir une application des préceptes qui depuis Socrate et Platon forment le noyau irradiant des principes éthiques de l’Occident: « Connais-toi toi-même ». qu’ils soient poussés « sur les cimes du désespoir » (titre de son premier livre de la période roumaine) ou du fond des abîmes de la désolation. C’est le journal d’un balancement continuel entre l’hymne et le blasphème. Etant donné la Nr. « Tout ce qui en moi aspire à la vie me demande de renoncer à Dieu » – évidemment. « un homme des cavernes empêtré dans des dentelles » (la Tentation d’exister).Cioran jadis et naguère 113 frivoles et profondes à la fois. « vous voyez germer Dieu ». des impressions laissées par des lectures (Dostoïevski. Mais ce sont des cris articulés. de ces saillies fougueuses et souvent téméraires que nous sommes accoutumés à trouver dans les écrits de Cioran. par certains côtés. nous le voyons dans ce livre. modulés selon les lois du biendire. scythe ou que sais-je encore? « un intrus. Comment faire. Vermeer). un poète hindou ou un moraliste français! »). Il faut compter parmi les richesses de ce texte nombre de rapprochements inattendus. et « Deviens ce que tu es. Et au fond. cependant. le conflit intérieur permament dont il dresse le constat précis: « La passion de l’absolu dans une âme sceptique! » lui arrachent des cris. Tout cela est l’effet de cette « lucidité féroce » dont se targue l’« expert en autoflagellation » à l’affût de ses propres extravagances dont il rassemble les extrêmes pour les accoupler dans ces définitions de soi-même où il cultive l’antithèse et le sarcasme. Le choix impossible. semble justifier son sentiment d’être aux prises avec un atavisme oriental. il aime son drame. amplement contrebalancé cependant par un côté sévère qui n’est pas sans rappeler l’âpreté de Léon Bloy. 2 • E m i l Ci o ra n . il y a tout de même pas mal de coquetterie dans son insistance à se prétendre thrace. par l’œuvre de Bach: en écoutant l’orgue « aux résonances métaphysiques ». me demande de renoncer à la vie. Le « velléitaire du Nirvana ». Cioran est resté à louvoyer. Mais ce sont surtout l’urgence de l’interrogation et la tension intérieure qui placent Des larmes et des saints au même rang que les ouvrages parus ultérieurement et rendent le livre tout particulièrement attrayant pour le lecteur qui s’intéresse aux débuts de cette quête fébrile et qui est fasciné par tant de constance dans l’inconstance» par tant de persévérance dans l’inconséquence. Rilke) par des tableaux (Ruysdael. qui compensait « son manque de talent » pour celle-ci par l’intensité de son ardeur à la chercher – et à la combattre. par ta turbulence d’un esprit sans cesse prêt à livrer combat à l’ange – et aux démons. » N’est-il pas étrange qu’un homme aussi imbu de culture se soit toujours complu à se représenter en barbare? Si son tempérament. tantôt du côté des portes de l’enfer.

l’urbanité. lui prodiguant des soins afin qu’il puisse tenir son rang auprès des autres. sommes-nous vraiment « tous farceurs » pour autant? Et si les pensées de Cioran sont. relevant un contraste analogue chez Joseph de Maistre. que Cioran exalte tout en les niant. il reste sans doute un écart considérable entre l’urgence des propos et les menus stratagèmes du métier. les visées titaniques. » Réjouissons-nous donc. échauffé. la délicatesse sont connues. » Faut-il se donner le ridicule de voir là un divorce entre deux êtres incompatibles. se met à aligner des mots. intransigeant.. C’est d’ailleurs une forme de noble humilité que de peiner. par exception. c’est une ironie du sort d’avoir fait de Cioran un auteur fort apprécié. nos pauvres valeurs. Il lui est arrivé une fois d’exprimer le regret de n’être pas poète. il pourrait s’approprier l’épigraphe que porte L’Élégie de Martenbad: « Si l’homme dans ses tourments demeure sans voix. à couler une matière incandescente dans un moule de glace. En adoptant son style. le firmament s’effondre. » II y a là un grain de vérité. Cioran est le chroniqueur d’une apocalypse permanente. mais ce qui sort de sa bouche ou plutôt de sa plume. nécessaires pour accommoder ceux-là ad usum publia. Quelle distance entre la soif d’absolu. sur la solitude par exemple. car toute écriture est un artifice. les deux le sont assurément. tel qu’il se dégage de ses écrits. En fin de compte. le souci de se faire publier. combien relatives. « Accablé par la solitude de la matière. lorsque. des « larmes transformées ». souvent avec une patience de bénédictin. en hédonistes de l’esprit. Fort de cet exploit. II a pleuré les océans et les mers. les exigences de l’orgueil et les consolations de la gloire littéraire. mais lui. non sans jeter un coup d’oeil du côté du lecteur et supputer ses réactions. dans le titre même d’un volume tel que Exercices d’admiration) un grand amour pour l’être humain tant honni et pour ses valeurs. fiévreux. et la sincérité totale ne mène qu’au balbutiement. ou se fourvoyer en se demandant lequel est le vrai? La question ne se pose pas.114 Mariana Şora substance de ses dires. lui aussi quelque peu « stylisé »? Il y a en effet un certain désaccord. « nous survivons à nos problèmes ». la besogne de gratter du papier. ou alors des fragments de poèmes en prose: «Je suis comme une mer qui retire ses eaux pour faire place à Dieu ». la terre se dérobe sous ses pieds. qu’il se soit adonné à la pratique de choses aussi futiles et vaines que la recherche du mot juste. d’engager la bataille avec les mots. on peut lire entre les lignes (et. agité. et l’homme dont l’aménité. encore fallait-il qu’il réussît à parfaire cette métamorphose. comme il dit quelque part –. etc. le bouillonnement des idées. on pourrait proclamer: chaque succès est un ratage! (ce qui ne veut pas dire que chaque ratage soit un succès). Comment le portrait de Cioran. qui n’est pas resté inaperçu. même celui de la photographie. Faut-il parler d’une incongruité existentielle? Mais qui dira jamais de combien d’incongruités nous sommes faits! Faut-il s’écrier: Qu’il mourût? Quelle absurdité! Eh oui. n’eût-il pas été. ou sur « le langage des choses » déchiffré en écoutant « leurs silences sans pareil ». prenant sa meilleure encre – et l’on croirait le voir « cramponné à son stylo ». comme il l’affirme. on s’attendrait à voir Cioran balbutier. Imaginons-le en train de fignoler pour donner à son texte ancien une forme neuve. Un dieu m’a fait le don d’exprimer ma souffrance. D’autre part. c’est à ces occupations « frivoles » que nous devons ces essais remarquables et finalement harmonieux – où tout au long d’une navigation téméraire parmi les récits et les bancs de sable. vit de stylisation. » Dans le journal d’Italo Svevo figure cette remarque: «Je connais quelqu’un qui écrit trop bien pour être sincère.. entre l’écrivain misanthrope. ce sont des phrases parfaites. Mariana Şora Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Sur ce point aussi il s’explique. il ajoute avec un délectable humour: « C’est qu’un penseur met d’ordinaire sa folie dans ses oeuvres et conserve son bon sens pour ses rapports avec autrui. Au fond. « extrémiste ». Mais rien que de ce texte on pourrait extraire une petite anthologie de passages pleins de souffle lyrique. Tout art. de se plier aux règles du jeu. mais rien qu’un grain.

115 Constantin Barbu Cioran. o iluzie. deşi mă gândesc zilnic la El. este un fel de „Ecce homo” în care Nietzsche ar fi trebuit să se sinucidă. 2 • E m i l Ci o ra n . singurătate. nihilist european de origine română 1.. La 8 aprilie 1933. Câtă groază şi câtă bucurie nu încerc la gândul că aş fi prins deodată în vârtejul haosului iniŃial. vecină nebuniei sau provocării”. Aş vrea să trăiesc la începutul lumii. „Nu înŃeleg cum sunt oamenii care cred în D-zeu. Înainte de a fi un „veleitar al nirvanei”.. Lumea este un ceva în oare nu se rezolvă nimic. „Pe culmile disperării”. Luther punea religia înaintea muzicii. când totul e absurd şi renunŃare. „o creatură ratată”. „o existenŃă de împrumut”.. lumea nu-Ńi dă decât sentimentul sfârşelii şi al agoniei. efectivă. lipsită de o excelenŃă formală şi de un sens geometric. presentimentul nebuniei şi al morŃii. Simetria acestui vârtej este singura simetrie haotică. Mai bun decât ersatzul de fiinŃă nu poate fi decât întoarcerea în haos. Prima carte. este experienŃa neantului. filosoful scria: „faptul că exist eu dovedeşte că lumea n-are nici un sens”. În „Totul n-are nici o importanŃă” (Pe culmile disperării) Cioran mărturiseşte: „sunt convins că nu sunt absolut nimic în Univers. tristeŃe. Cioran simŃise că „nu există fiinŃă. Totul să vibreze de o nelinişte universală de început. şi cine va putea vedea în original această pungă îl va putea înŃelege pe Cioran.. pentru mine muzica este suprema expresie şi numai în al doilea rând. Cioran recunoaşte că există în această carte „o sinceritate infernală. nu există decât un ersatz de fiinŃă”. „De ce îŃi condiŃionezi existenŃa de credinŃa ta în Dumnezeu ?” întreabă Cioran undeva.. religia. dar simt că singura existenŃă reală este a mea”. suferinŃă. „o mare care îşi retrage apele pentru a-i face loc lui Dumnezeu”. În „Convorbire la Tübingen”. ca o trezire din neant. grotesc şi disperare. Unde ? Într-o scrisoare către fratele său. destrămarea lumii realizează un proces contrar evoluŃiei legilor cosmice.. un apocalips răsturnat. spre haosul absolut!. Unde se afla Cioran ? Se afla în într-o cafenea din Berlin. Îl ai în tine. iar hârtia pe care scria nu era altceva decât o pungă ordinară. Să existe în mine posibilităŃi de forme. când Cioran împlinea 22 de ani. Şi întreba: „căci în ce fel pot găsi un sens în frământările unui ora. infinit dramatic şi nefericit. Scrisul lui umple feŃele exterioare ale pungii. căci nimeni nu poate dori întoarcerea în haos fără să fi suferit toate ameŃelile apocalipsului”.. Nu pot trăi decât la începutul sau la sfârşitul acestei lumi”. Dar există în orice vârtej o posibilitate viitoare de formă. Crizele religioase sunt aşa de importante şi de grave. un scrib disperat scrijelind cu cerneală epiderma unei creaŃii ratate. dar nici una să fie realizată. încât e greu să se spună N Nr. precum în haos este o posibilitate de cosmos. în confuza şi în paradoxala lui simetrie. pentru care totul se reduce în ultima instanŃă la neant şi pentru care legea acestei lumi este suferinŃa?” În substanŃa lui. un „mareşal al autodistrugerii”. „Înapoi spre haosul iniŃial. Nihilism şi trăire ihilismul nu se învaŃă. Când simŃi că nu mai poŃi trăi. Are dreptate Cioran spunând că nihilismul este în tine sau nu este. În interiorul nostru să dispară legile lumii. lumea nu-i decit melancolie.. acest gând negru este identic cu gândul negru al lui Emineseu în oare poetul Panoramei deşertăciunilor susŃinea că este „o greşeală pe care Universul a comis-o”. în vârtejurile demonice ale haosului originar. astfel eternitatea este o vorbă.

poate o revelaŃie apocaliptică arătându-ne cu degetul amputat al Dumnezeului o apocalipsă fără apocalipsă. Criza viziunii asupra lumii Nimic nu dezvăluie mai bine istoria Occidentului în plan spiritual decât cearta dintre viziunile despre lume.” Tot aşa precum în paginile din cartea Pe culmile disperării. îl ameŃeşte. îl dezvăluie. ea nu poate îi decât geneză barată (création baclée). dar în faŃa întrebărilor mele este tot atât de mic cât un plutonier. 3. nu uita că în afară de viaŃă nu există decât iluzii. „Memento mori” este compus în 1872. privat. („Numesc sunt. manualul poetic al nihilismului european. decât când orgoliul mă identifică cu el. e o iluzie. Niciodată n-am crezut în D-zeu. Metafizicile sunt construcŃii false. Cioran comentează. Ca şi Nietzsehe. N-am făcut altceva cu El decât să-i cer socoteală. ca şi Eminescu. Dochia anunŃă că „Dumnezeu e mort”. nici nu-l respectă. mai nimeni nu se teme de el. Vestea pe care o dă smintitul în „ŞtiinŃa veselă” nietzscheană şi anume că Dumnezeu a murit. Eminescu ne anunŃă că: „E apus de Zeitate ş-asfinŃire de idei”. Şi de atunci numai căderi. frumos şi bine ce nimic nu însemnează”) nici Cioran nu crede în valorile supreme. În 14 aprilie 1935 (Cioran este născut la 8 aprilie 1911) el îi mărturiseşte fratelui său: „în D-zeu nu cred. cu acuitate şi multă subŃirime a observaŃiei: „Un zeu care şi-a delapidat capitalul de cruzime. El a întrevăzut cea mai crudă deconstrucŃie trăită a acestui secol: „Nu există fundament. îl înnegreşte. În definitiv Dumnezeu nu răspunde niciodată. Nu te juca cu destinul tău.” Că D-zeu nu răspunde niciodată. A gândi cu adevărat înseamnă a gândi în eroare. Gianni Vattimo o numeşte naşterea postmodernităŃii în filosofie. FaŃă de lucrarea de bună calitate a lui Dumnezeu nu putem avea decât o „adeziune abstractă”. În „Memento mori”. Sintagma „Dumnezeu a murit” este o constatare a decesului creştinismului. În piesa „Decebal”.. din Demiurgul cel rău. Piesa a fost scrisă în 1873. Odată cu moartea lui Dumnezeu totul este permis ca-n Dostoievski. ÎnŃelegi: nu ca problemă a lui D-zeu ci ca problemă a mea. „ŞtiinŃa veselă” este scrisă în 1882. Liga NaŃiunilor şi federalizarea statelor europene”.” În economia celor omeneşti. credea Cioran. «Dumnezeu a murit» În „Noii zei”. El nu poate nimic împotriva voinŃei infinite. un vid. chiar zdrobi pe Dumnezeu. dar totdeauna m-a interesat personal. sinuciderea pură (meseria din tinereŃe a lui Cioran) este acel ceva care l-ar umili. cărora am început deja să le pun capăt şi le voi pune. Punctul culminant al acestei gigantomanii este moartea lui Dumnezeu. Odată cu moartea lui Dumnezeu se poate produce acel declin al suprasensibilului care se numeşte descompunere. Cu D-zeu am început şi eu. În eseul „Principiul suveranităŃii statelor. singura realitate. 2. Cioran citează aceste cuvinte ale lui Celsius: „Nu este nevoie ca Dumnezeu să-şi corecteze lucrarea”.” DeconstrucŃia trăită a lui Cioran este risipită în toate punctele negre ale unei vârtelnice strămoşeşti care nu este decât una a disoluŃiei. Cioran citează chiar o „Krise der Weltanschauung” a lui Kalergi. Dacă există.116 Constantin Barbu dacă pleacă din boală sau ele însele sunt una. nu numai în aprilie 1935 ci şi în septembrie 1990. Descompunere Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Ziua naşterii îl tulbură.

2 • E m i l Ci o ra n . iar germanii Verwesung. La Cioran este altfel decât în Nietzsche. 50-51) Cioran compune acest teribil manual al nihilismului rus în şapte rânduri: „Un Tchadaev qui ne trouvait aucun mérite à sa nation. 2. Cioran va publica articolul „Nihilism şi natură”. Jacobi într-o scrisoare către Fichte. Pe o foiŃă cât un sfert de pagină. Cuvântul nihilism a fost proiectat mai târziu. devenirea este o iluzie care nici ea nu spune mai mult decât cuvântul a fi. omul n-a făcut decit să înregistreze consecinŃele catastrofale ale pulsului adăugat naturii. doi dintre părinŃii nihilismului european. B. H. Bio-bibliografia nihilismului Se spune că primul care ar fi pronunŃat cuvântul nihilism ar fi Fr. şi atunci. Cine n-a putut să uite să se nască şi nici nu poate să-l zdrobească pe Dumnezeu sinucigându-se nu poate alege decât veşnicul repaos fiindcă „gloriosul delir” de care vorbeşte Theresa d’Avila nu există decât în lumea spiritului (spirit care nici el nu există – inutil a mai spune aceasta). atunci iluzia că totul e o iluzie nu este totuşi o iluzie?” Şi pentru gloria cui să scrii atâtea aforisme dumnezeieşti dacă Dumnezeu a murit? 4. nimic nu poate fi înlocuit de nimic decât de nimic.” Este ideea fixă a lui Cioran de a fi „împotriva a tot ce s-a făcut de la Adam încoace”. În eseul „Rusia şi virusul libertăŃii” (Histoire et utopie – pag. Plekhanov: Histoire de la pensie sociale en Russie. Iar pe verso. care a fost publicată prima dată în toamna anului 1799. devalorizarea celor mai înalte valori ale lumii nu afectează lumea care este ispitită să instituie o nouă ierarhie de valori. Nihilismul lui Cioran pare a fi un nihilism mutilat. dincolo de care poate să nu fie nici măcar neant. N. Pentru Nietzsche. Berlin. orice aşa zisă viziune asupra lumii îl lasă „nemuritor şi rece”. Leipzig. Este ceea ce Cioran a trăit de unul singur în ultimele pagini din Précis de décomposition. se întreabă precum budhistul Marelui Vehicul: „dacă totul este o iluzie. 4. Stepniak: La Russie souterraine. Orice aforism al lui Cioran pare ca un vid înconjurat de hotarele neantului. 1888. Era acelaşi vertij abisal pe care-l cunoscuse şi Eminescu în „Rugăciunea unui Dac”. „De la Adam până la Baudelaire sau Dostoievski. 6. un comentariu în jurul lui „nimic n-a fost niciodată”. 1880. Nici fiinŃa nu mai poate fi prezenŃă care durează. nihilist european de origine română 117 francezii spun décomposition. 5. fără să-şi piardă unda de ecvanimitate. Dostoievski însuşi vorbeşte în „Discurs despre Puşkin” (1880) despre ce înseamnă Puşkin pentru Rusia. creându-i destin. A voi nu poate să însemne voinŃa de a fi stăpân din clipa în care Dumnezeu a murit. Cioran notează sub tema NIHILISMUL RUS următoarele şase titluri: 1.Cioran. de către Turgheniev. Sunt citaŃi între alŃii Dostoievski şi Nietzsche. El nu caută vreun nou centru de perspectivă. În Planul CreaŃiunii spiritul n-a fost luat în combinaŃie. I-II. la el totul se distruge mai departe. sub tema „Sociologie”: Jean Bourdeau: Le socialisme allemand et le Nihilisme russe. ou un Gogol qui la railla sans pitié y Nr. În revista „Vremea” din 1937. 3. Karlowitsch: Die Entwickelung der russichen Nihilismus. Oldenberg: Der russiche Nihilismus. şi atunci Cioran. Din Nietzsche se citează aceste vorbe aforistice: „Ai căutat cea mai grea povară şi atunci te-ai regăsit pe tine însuŃi”. „Puşkin a descoperit şi recunoscut fenomenul morbid al Intelligentsiei nihiliste ruseşti şi a descris „tipul omului negativist al Rusiei noastre”. Strakhov: La lutte contre l’Occident dans notre littérature. Séverac: Vladimir Soloviev. în lume. În notele bibliografice din manuscrisele lui Cioran apare străvezie preocuparea asupra nihilismului. Introduction et choix de textes (ediŃie franceză). J.

înseamnă diferenŃă II – care se ditstinge. prajnaparamita. Filosofia ca expresie a decadenŃei (paragrafele 239 şi 246) o determinare greacă a nihilismului.” Alături de nihilismul rus. o rezistenŃă faŃă de instinctele normale”). „o specie de izolare. reactionaire à tous crins. 2) – indiferent. Antechrist. Diaophoros înseamnă: A) – care diferă I – diferent ca substantiv. Genealogia moralei. astfel Socrate şi filosofii postsocratici ar reprezenta formele tipice ale decadenŃei între care: anarhismul şi nihilismul (adiaphora – paragraf 239). remarcabil B) . . to diaphoron. Le plus forcené des nihilistes. Există în VoinŃa de putere. Ce este diaphora? I – diferenŃā 1) diferentā. Çandrakîrti. adiaphoria ? Verbul adiaphoreo înseamnă: 1) – a nu diferi de. superior. sunyata. partea a III-a. 2) – diferendul. diversitate. 2) – a fi indiferent faŃă de. cu „acrobaŃii şi apostolii VacuităŃii budhismului: Nâgârjuna. Crepusculul idolilor.marcând separaŃia) 1) – a dispersa. Adiaphoria înseamnă indiferenŃă. nihilismul germanic al lui Nietzsche (şi al precursorului său Schopenhauer) trebuie revelată relaŃia spirituală a lui Cioran cu budhismul mahayanic. Nétchaiev.care diferă ca părere. a deşira. l-a îndrumat spre prăpăstiile pe care şi le amintea din coşmarurile sale reale: era budhismul. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . lucruri indiferente (nici bune nici rele). 4) – a dizolva. de ex. presupusă faŃă de instinctele violente.. contestaŃia III – acŃiunea de a se îndepărta.118 Constantin Barbu étaient aussi attachés qu’ un Dostoievski. anume. procureur du Saint-Synode. Çantideva.(paragraf 246) vorbeşte despre marea adiaphorie (anume: „obiectivitatea considerată ca dezagregare a voinŃei”.marcând transoprtarea) – a face să evacuezi umorile corpului. prin paginile din Die Welt als Wille und Vorstellung. 5. Cioran s-a destrămat în nihilismul nietzschean. Le reste n’est qu’attitude. cu „conceptele lui: nirvana. 5) – a fi nesigur II – (dia. de a se duce dincolo de cealaltă parte. Cette hantise seule compte. Astfel grăit-a Zarathustra. fut tout aussi hanté par elle que Pobiédonostsev. dezacordul.a fi diferent (diaphoran echein) sau diferenŃa de la Dumnezeu la om (theoy pros anthropon) II – diferendul. o poziŃie excepŃională. Histoire et utopie). Urmându-l pe Schopenhauer care.. a răspândi. „Problema filosofului şi a omului ştiinŃific” . În tinereŃe şi la bătrâneŃe: nihilismul eminescian. ca sentiment I – care este în dezacord 1) – partea adversa. Cerbul diaphoreo cunoaşte următoarele înŃelesuri: I – (dia. Adiaphoros înseamnă: 1) – nondiferent. Nihilismul Cronologic. Acestor trei nihilisme nu uităm să le adăugăm nihilismul românesc care provine din naştere şi din Eminescu. Care este înŃelesul grec al indiferenŃei. 3) a sparge. Nihilismul nietzschean – cel din VoinŃa de putere. în cartea a II-a. Nietzsche identifică nihilismul prin cuvântul „adiaphora”. Al „treilea” nihilism: nihilismul rus (în Schimbarea la faŃă a României. 2) – a risipi. Critica valorilor superioare.

3) – nihilismul extrem. În VoinŃa de putere există mai multe cercuri ale esenŃei nihilismelor care se întrepătrund. 15). vivant. Doctrina vacuităŃii a lui Nâgârjuna pare a fi fost scrisă şi pentru fiul preotului din Răşinari. Suferire înseamnă suportare. Cei mai importanŃi compuşi ar fi ablatio. VI. Rusia şi virusul libertăŃii e un mic manual depăşind nihilismul rus. III. „Apoteoza negativă”. des noms d’ailleurs. acest nihilism extatic numai poate fi gândit ca o „nostalgie a neantului”. Nr. 2 • E m i l Ci o ra n . prin cel mai smintit dintre nihilişti Neceaiev. nici-nici. II. 6. apatie (în sens etimologic). Turgheniev. Acum. Komiacov. Candrakîrti. ferre. Neantul valah I.” Nihilismul rus l-a străbătut prin Dostoievski. fi un mod divin de a gândi (VoinŃa de putere nr. suffero şi transfero.. Cine îşi aminteşte o însemnare a lui Eminescu despre Indifferentialul. Nâgârjuna. aproape se suprapun se îndepărtează. Çantideva –. nici”. à une vision bien faite pour expulser de l’esprit toutes les obssesions. se contrazic sau chiar nu se întâlnesc. Dobroliubov. même les funèbres. o delăsa de a fi. 5) – nihilismul pasiv. subjectum şi hypo-keimenon? Pentru Nietzsche există mai multe straturi ale nihilismului: 1) – nihilismul ca preformă a nihilismului. Nu numai ultimele două file din Manualul descompunerii sunt o Rugăciune a unui Dac. Nietzsche spune că ar putea. nihilist european de origine română 119 3) – diferenŃa II – care contrariază Verbul latin care corespunde lui diaphero. 4) – nihilismul activ. „Un nenoroc originar”. O însemnare din „De l’inconvenient d’être né” e lămuritoare: „Je ne m’arrête pas davantage devant celle du poète qui. Ciadaev. latum). şi el trimite cu gândul la subiectul grec. nepăsare („nepăsarea sfântă” cum spune Eminescu). Ce ar fi atunci nihilismul adiaphoretic ? Marea adiaphorie ar consta în indiferenŃă.. „Nota întunecată şi stranie a unui neam”. sages entre les sages. tuli. Nihilismul eminescian este prezent inconştient şi atemporal. pour qui. V. „A fi abandonat totul”. Soloviev.. Pisarev. Toată contra-creaŃia lui Cioran este un comentariu amar la Rugăciunea unui Dac.. Sensul verbului fero este de a purta. ne songea qu’à sa dissolution finale. VIII. Mors. pourfendeurs non pareils. Despre aceasta formă a nihilismului extatic activ şi radical. 6) – nihilismul extrem-activ ca nihilism clasico-extatic. liés à un enseignement impitoyable et apaisant. „Cel mai cuminte”. el are o altă soartă (fortuna). acrobates et apôtres de la Vacuité. Cernisevski. Care sunt secretele lui suppositum. Nirwana ? Luceafărul (purtătorul de lumină: lux fero) nu poate ferici (ferax) pe nimeni. IV. 2) – nihilismul incomplet. l’univers n’etait qu’un mot. povestea lui alegorică este o transcriere metaforică. Nihilismul mahayanic este diseminat în toată opera lui Cioran. „Blestem fără precedent şi exaltanta incriminara a existenŃei” IX.Cioran.. dialecticiens travaillés par l’obsession du salut. este differe (fero. „Nici. a duce. VII. „ÎnŃelegând totul”. „Eşec şi destin”. „Excesele Dacului”. a sta sub. a transporta. X. D’autres noms me poursuivent.

a se stinge. Nirwana („nir” – „wana”. 4. a (se) desăvârşi. repaos. „Şi tot pe lângă-aceasta cerşesc înc-un adaos”. Coomaraswamy – Prajapati reprezintă imoliŃia voluntară de sine”. Comentatorii lui Eminescu n-au ştiut că Prajapati joacă atât rolul sacrificatorului cât şi al sacrificatului şi „natura-reală a sacrificiului este în chip egal indicată prin întrebuinŃarea rădăcinii sham în Rig-Veda. tăcere. interpretează pur şi simplu ek-sistenŃa. Revelează: o ekstază. Prajapati se autodistruge.Prajapati îi dă Dacului ochii care văd lumina zilei.versul lui Prajapati se exprimă printr-o voce melodică. În textele privitoare la sacrificiu. de Ananda K. Eminescu îi conferă lui Prajapati următoarele puteri propoziŃionale: . Atunci versul: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! devine transparent cu toată strania lui obscuritate referenŃială. extra FiinŃa. a se pune în afară de sine şi (intranzitiv) a fi înafară de sine. cunoscută lui Eminescu din Gramatica sanskrită abreviată a lui Bopp. 43. a pierde raŃiunea. adică „fără-suflare”. poetul scrie: „îmi dete ochii” şi „cerşesc înc-un adaos”. Cosmologia vedică nu aşază în eternul început decât „Identitatea Supremă” a „Acestui Un” (tad ekam – fără distincŃie între FiinŃă şi neFiinŃă). intitalase Rugăciunea unui Dac. dincolo de FiinŃă. A da şi a căpăta („a primi”) sunt unul şi acelaşi lucru”. Cioran. deci). adică datul înafara FiinŃei. aceste braŃe care „dau lovitura de graŃie” regelui Soma (somasya ye shamitara)”. ekstasis. În limbajul biblic. simŃirea ce aude cântecul. prin excesele Dacului. Neantul acesta ekstatic este invizibil şi de negrăit. . Neantul valah. Ex-cesele Dacului sunt din lotul ex-cepŃiei.zeul îi umple inima cu farmecele milei. imn vedic care a catalizat Rugăciunea unui Dac. Excesele sunt o „depăşire” a condiŃiei de subiect. începe printr-o ekstază. Eminescu. În corolar. . Ex-cepŃia e ex-ousia. V. Supra-darul este ceva dincolo da dat. „pacistor” şi sanskritul „posa” însemnând „legatorul” morŃii. excessus este traducerea extazului. o metaforă descriind tulburata exterioritate. într-o variantă. a se îndepărta. Sunt aparŃinătoare excendenŃei. Prajapati este aici distribuitorul care împarte daruri. vorbind despre excesele ekstatice ale Dacului eminescian. inima plină de pharmakon-ul milei. Verbul ekstazei este ezistémi: a transporta. urechea care aude mersul. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . cuvântul santi (pornind din rădăcina sham – „a se repaosa”) înseamnă nu numai pace. Prajapati dăruieşte şi Dacul cere. o trăire a absenŃei iraŃionale. Latinescul „pax” sălăşluieşte în acelaşi orizont cu „pangere”. stingere. calm ci şi a ucide. Excesele Dacului Excesele Dacului se nasc din subtilităŃile obscure ale Imnului către Prajapati. Observăm încercarea lui Eminescu de a cuprinde cele cinci simŃuri elementare: ochiul care vede. . „Devenit numele însuşi al Sacrificiului şi modelul arhetipal al sacrificantului – scrie Gérard Leconte în prefaŃa la Doctrina Sacrificiului. Pentru a da naştere Universului în începutul lumii. Cel ce ucide şi dragonul ucis – adică sacrificatorul şi sacrificatul – sunt unul. Neantul valah începe printr-o ekstază. o depăşire a datului. Adaosul cerşit se interpretează ontologic drept încă un dar pe deasupra.120 Constantin Barbu I.mersul zeului este auzit în vuietul de vânturi. Intrarea în vecinicul repaos ar fi traducerea sintagmei sanskrite „nigantum slantim”. este ex-ceptul.

„Interesante prin aspectele lor speciale sunt cuvintele care înseamnă destin”. în latineşte. se spune vidhi care. un înŃeles înrudit îl are şi cuvântul daina (rudă bună cu latineştile divus şi divinus). soartă”. moarte”. înseamnă a refuza existenŃa: „Să simt că de suflarea-Ńi suflarea mea se curmă Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă”. Un alt compus al verbului stano. necuprinsul ca esenŃă şi toŃi ceilalŃi opuşi ai marii coincidenŃe. noian. Nota întunecată şi stranie a unui neam Destinul Dacului este un destin individual dar blestemul lui poate fi grăitor peste un întreg fragment de lume urgisit de zei. Aşezat între imperii moarte. Cuvântul destin păstrează aceleaşi atribute ale statorniciei şi nestrămutării. Abisalul curge peste noi din obligaŃia celeştilor de a ne face să nu ne dăm un înŃeles prea „clar”. prin înŃelesurile sale. fiindcă dac-ar fost vreodată i-ar fi omorât pe toŃi cei care au trăit în sclavie (cum alŃii în sclavia lui Faraon). creator (Brahma). „a orândui”. transmigraŃiune. destinul înseamnă. Zeul Prajapati fiind Unul este şi sacrificatorul şi victima. Doar în Scrisoarea I. conduse de regizori cinici şi antiistorici. cel din primele cărŃi) ar putea vedea că aceste moduri sunt chiar 64. suport. Zeul Prajapati este şi zeul preFiinŃei („El singur zeu stătut-a ‘nainte de-a fi zeii”) şi esenŃa fără dualitate. destin. Stranietatea aceasta fragilă e un erstaz de excendenŃă. Suflarea individuală se curmă din pricina suflării universale. fixat. a fi stabilit). kala. am perfecŃionat sadic Levantul. „Suflarea” este un infinitiv lung al fiinŃei ca vieŃuitoare. România e un comentariu nemuritor la Eclesiast. Eşec şi destin Eşecurile sunt puse pe seama Destinului. Ura şi blestemul i se cer acum zeului. traducând Imnul CreaŃiunii din Rig-veda (o versiune în germană). iar darurile sunt refuzate. cea care spulberă şi stinge. rezoluŃie. un alt compus. ca în sanskrita lui Nagarjuna. 2 • E m i l Ci o ra n . III. a(d)stantia. „mers. este sinonimul latin al grecescului parousia care înseamnă praessentia. cu khronos de la greci”. destin”. Cioran spune în scrisoarea către Mircea Vulcănescu: „Pentru Nr. noian. adică şi învierea vieŃii şi moartea morŃii. este întrebuinŃat de Lucretius ca sinonim al lui esse (şi echivalent al grecescului synstami – a fi ferm. CondamnaŃi să trăim în Balcani. S-a spus că „Dumnezeu a fost român” dar eu cred că Dumnezeu n-a fost român. der jähe Abgrund? – va deveni: „Fu prăpastie? genune? fu noian întins pe ape?” Neantul valah vorbeşte până acum prin ekstaz şi ex-cendenŃa (un mod de exterioritate ontică) şi prin ascunzătorul şi întunecatul Abis numit prăpastie. „susŃinător. dhator. ceri intensificarea nebună a acestui nenoroc. În clipa în care eşti fără noroc pe lume. Cuvântul acesta prezintă multă asemănare. Eminescu. ne-au vândut vânduŃii noştri „naŃionali”? Dacă un străin ar studia modurile de negaŃie din România lui Eminescu (sau a lui Cioran. monedă de schimb în economia simbolică a măiestriilor universale. Cuvântul nostru noroc derivă din slavul naroku care înseamnă ceea ce s-a rostit. investeşte cuvântul Abgrund (abyssus) cu trei nume: prăpastie. gati. ataşat. Noroc. înseamnă „orânduire. la hinduşi: vidhi. etimologic. nu cumva. de la verbul vi-dha. „timp. constare. în sanskrită. creator (Brahma).Cioran. scrie Cioran despre poporul său: „Les êchecs y sont mis sur le compte du Destin”. poporul român şi-a trăit nenorocul ca pe un destin. genune. ceea ce este oprit. cel mai des. Was wüllte ein? Wo borg sich der verborgene ? War’s wol die Wasserflut. Abisul traduce întunecarea noastră. Cuvântul sanskrit daina înseamnă divinitate şi destin. A refuza darul lui Prajapati. nihilist european de origine română 121 II. – spune învăŃatul Teofil Simensky. destin”. creaŃiune. Cuvântul francez échec provine din persanul shah care înseamnă rege. înseamnă izbândă. genune.

a elabora (cuvintele greco-latine metron. nenoroc. conducătorul. sau cu un termen heideggerian – Zwiefalt. tăbliŃa de lemn pe care răspundeai la întrebările oracolului. IV. l’Inconnaissable. însoŃitorul. Omul (engl. Francezii spun în loc de noroc: la chance.s-au născut şi cuvintele manas (spiritul interior).. E rău ca am ales nenorocul urmând ceea ce nu s-a rostit de fratele mai mare? În Dimensiunea românească a existenŃei. întâmplare. Aici soarta se întâlneşte cu norocul şi hazardul. Iar rezumatul revelator. sentimentul acesta khairotic. Neantul valah „este”: ex-cendenŃă. Dacă norocul nostru derivă din slavonul naroku însemnând „ceea ce s-a rostit”. abis. zaruri servind la oracol. la Puissance (Shakti)” du Seigneur. Mircea Vulcănescu scrie: „E curios că ideea aceasta a deşteptării. Cel mai cuminte în sensul bun dar şi rău al cuvântului”.. maya (iluzie). conceptul românesc prin excelenŃă este acela de nenoroc”. mensura (măsură). norocul ar fi ceea ce s-a rostit (naroku). condiŃie umană. dimensiunea. la Chute dans le temps cum zice Cioran sunt pentru om iluzie şi nenoroc. Iluzia (maya) Ńine să ne reamintească în chip continuu că lumea este inconceptibilă. 2. Acest cuvânt franŃuzesc nu şi-ar fi meritat conŃinutul decât fiind o derivare.(. lot. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Un fel de a fi între fără să stăpâneşti calea de mijloc.).” Mintea şi iluzia sunt „a filei două feŃe”. germ. Căderea noastră în cosmos. Nu trebuie să ne mire nimic. matrix. iluzie. Aşadar. Cel mai cuminte A fi cuminte înseamnă a fi cu minte. tyche. a forma. atingerea Ńintei.înseamnă a măsura. ÎnŃelegând totul A înŃelege nu este decât o aşezare între lucruri sau între fiinŃe. un fel de Zwichensein. atunci nenorocul traduce ceea ce nu s-a rostit. convertorul. Acum înŃelegem ce vrea să spună Cioran prin cuvintele: „Ce popor!. aşa cum şi este. Nu poate fi cuprinsă în pânza de păianjen a vreunei limbi. de „acum ori niciodată” este o idee care tulbură neamul românesc”. emblema destinului nostru ar sta în formula verbală: N-a fost să fie. pentru că omul ca iluzie şi neştiinŃă este un exsistent care cade în timpul distrugător. avidya sans commencement. Mensch) aparŃine propriei noastre memorii care meditează în sânul iluziei asupra unui vid aproape nemuritor. a construi. distrugătorul. cuminŃenie nu este altceva decât iluzia minŃii omeneşti.. fila aceasta este omul azvârlit în cosmos. cădere. de-venire şi fientia înseamnă cădere. din strămoşul latin cadere. ar fi zis Hegel. Atât ex-sistentia. mentalul.. revelaŃie obscură care în Majjhima-Nikaya înseamnă: 1. dar cuminŃenie şi minte nu înseamnă numai a avea memorie şi a gândi. Ne mulŃumim să amintim doar că soarta (sors) înseamnă în latineşte sorŃ. Maya înseamnă clasificare. divinitate şi destin (daina) victorie. V. Maya est „la Non-Rêlevé.122 Constantin Barbu mine datul esenŃial. nenoroc. ce să înŃelegem prin eşecul pus pe seama destinului? Probabil: un existent cu sentimentul regalităŃii care trăieşte destinal. adică parusiac. materia – sunt din această generaŃie). mens (minte). ce par quoi tout ce monde et mouvement est appelé à naître. din sanskritul matr. que le sage inférre de la considêration des possibilitês d’existence (karya = factibilia). iar matr. Aşadar. abis. destin. Regele (Shahul) şi eşecul îmi amintesc de straniul cuvânt sanskrit venaiyka. în greacă. Neantul valah înseamnă excendenŃă. Aşadar. Pentru Shankara „le plus grand interpréte du mayavada. man. cum ar fi zis Nae Ionescu. Optarea alternativă pentru „croieşte-Ńi altă soartă” îi pare lui Vulcănescu drept altceva „funciar strein”...

Cioran scrie că poporul român nu poate nici să se înalŃe nici să se coboare înspre vreo iluzie. DispensaŃia fiinŃei este gândită în sensul cel eminent al participiului verbal eon. „Abaisser à une illusion” înseamnă a coborî într-o iluzie. A înŃelege totul înseamnă a întrevedea panorama deşertăciunilor. nenoroc. nenoroc. abis. chance „derivă” din cadere. este o depăşire a fiinŃei. iluzia. Heidegger spune că „istoria este DispensaŃia Pliului (das Geschick der Zwiefalt)”. iluzie. Neantul valah: excendenŃă. ca sunya – vid al buddhismului mahayanic). Nici. Nr. O panoramă a deşertăciunilor. a te scufunda într-o vedenie. el spune că acesta nu este nici sfârşitul lumii. a citi. o întreagă vedere iluzorie a vidului (vid ca deşertul hebel al Eclesiastului. „Malédiction” este nenorocul valah. ni l’adepte cherchant la délivrance. Fiindcă înŃelegând totul (ayant tout compris) insul nihilist din Valahia cu (m)-prinde totul. nici aceasta. neti. să capteze Marele Captor. „Oriens” înseamnă în latină orient. iluzie. abis. cum spune Eminescu. ceea ce ar fi o aberaŃie eronată. Acel élever l-a folosit Derrida când l-a tradus pe Aufhebung. ni son apparition première. negru (ca latinescul malum). Cioran spune „une malchance originelle”. vacuitate. Ce să însemne această ironie a lui Cioran: une malchance originelle? Nu cumva une malchance originelle grăieşte ceva straniu despre întunecata cădere a Răsăritului? Neantul valah? E steagul nefiinŃei strălucite? Neantul valah: excendenŃă. Adică încearcă să cuprindă cuprinzătorul. ni l’adepte qui l’a trouvée”. epekeina tes ousias. Malchance înseamnă rea-cădere fiindcă aşa cum am amintit. il ne peut s’élever ni s’abaisser à une illusion. nici Abgrund. nici să coboare spre iluzia sa: nici Ungrund. rea cădere. de verbul ly . ni l’être-dans-les-liens. abis. a alege. VII. Auf-hebung este o negaŃie. în timp ce „originelle” denunŃă ideea de a se trezi. vacuitate. iar mal înseamnă sumbru. Atunci neantul valah devine: excendenŃă. Absolutul nu este nici aceasta. Blestem fără precedent şi exaltantă incriminare a existenŃei Malédiction sans precédent şi effrayante et exaltante mise en cause de l’existence sunt perfect traductibile. Aşadar. 2 • E m i l Ci o ra n . întunecat. Oare iluzia nu este ea exact opozantul lumii solvabilităŃii? Nu Ńine oare ea. Această exigenŃă a esenŃei traduce Binele platonician (Binele platonician!) care este dincolo de esenŃă. în sensul în care narokul înseamnă ceea ce s-a rostit. Legere înseamnă reculegere. Istorie înseamnă viziune. iluzie. A vedea întreagă această dispensaŃie eontică înseamnă a avea panorama lumii iluziei. ÍnŃelegând totul semnifică acel a te aşeza în vacuitate. Un nenoroc originar Ín loc de noroc originar. nihilist european de origine română 123 Undeva.care ne şi eliberează dar ne şi ucide? Apoi cine trăieşte neantul valah nu poate nici să-şi reveleze absolutul (ca dincolo de esenŃă). nici NegaŃia dublă nici. neti. nimicnicie. a aduna. VI. nici s-a sudat pentru insul neantului valah în nimicnicie. VIII. Ceea ce s-a rostit de către străini a fost o maledicŃiune. nimicnicie. în Moira. nenoroc. Când vidul deşert creşte fără-ntrerupere. vacuitate. „malchance” înseamnă ontunecată cădere. nici iubirea dintâi: „Non ! ce n’est ni la fin du monde. DispensaŃie eontică înseamnă distribuŃie donatoare a FiinŃei percepute ca verb şi nume. iar „originalis” – original.Cioran. a răsări. ni l’être-libère. stând nemişcat între deşert şi vid. Când indianul vrea să-Ńi vorbească despre spiritul absolut brahman.

„Gelazenheit” o fi fost poate la Eminescu nepăsarea tristă: „Toate-s vechi şi nouă toate” „Tu rămâi la toate rece” „Tot ce-a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate. rea vestire. o dezlegare a FiinŃei. Neant (non-ens) se spune în romäneşte fiinŃă (fientia însemnând de-venire. Dar de-a lor zădărnicie” „Se supun câte există” Neantul valah nu ştim dacă mai este: excendenŃă. Filosofia occidentală a FiinŃei (ca ousia. – descifrează în Rugăciunea lui Eminescu o apoteoză negativă. nu sunt nici făcute. nici eterne. vacuitate apoteotică. Pentru madhyamika. rea cădere. (de)-lăsare de a fi. cădere). Eminescu citise nu numai Lumea ca voinŃă şi reprezentare a lui Schopenhauer ci şi Introducere în istoria buddhismului Indian a lui Burnouf. în studenŃie. Răzvrătirea din Rugăciunea unui Dac este împotriva ei înseşi fiindcă Dacul păstrează puterea de sacrificator şi victimă deopotrivă. rea cădere. nici distruse. nimicnicie. niminicie. nu Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . iluzie. În Burnouf avea să găsească fragmente mai mari sau mai mici. adică sunya. nenoroc. iluzie. Wesen) este mult subminată de abandonul încrustat în absolutul FiinŃei. Cel ce-l va izbi cu pietre drept în faŃă să aibă viaŃă veşnică. rezumate din „Abhidharma sau Metafizica” ori privind pe Nâgârjuna. rea vestire. Apoteoză negativă „Adevăratul aducător al relei vestiri” – aşa-l numea Maurice Nadeau pe Cioran. essentia. Citind Bhagavad-Gita. Tchandra Kirti. inima s-o rumpă câinii vieŃii neantului. rea vestire. orice om născut în lume să se nască drept duşman al său. abisul cel ascuns (abis asemenea uitării oarbe). Cadavrul nevrednic să fie azvârlit în drum. Stupefiant: aceasta numeşte Dacul lui Eminescu norocul de a trăi în lume. Ab-solutul FiinŃei este o contradistrugere. nenoroc. IX. Nu e nimic şi totuşi e. deşertăciune. deşertăciune. abis. Neantul valah încă mai este: excendenŃă. Meister Ekhardt l-a conceput pe „gelazenheit”. nimicnicie. Arjuna a spus: „CreaŃia a fost învinsă în această lume de cei cu mintea egală” (V. abis. rea cădere. Vasubandhu sau Asanga. 19). X. Cum să absolvi ceea ce se surpă fără odihnă? Neantul valah încă mai este: excendenŃă. vacuitate apoteotică. abis. În valahă. Pentru nihilismul lui Nârgâjuna lucrurile nu sunt nici trecătoare. comentarii. Blestemul lui este devastator.124 Constantin Barbu Sigur că este înspăimântătoare şi exaltantă orice mise en cause de l’existence fiindcă orice cauzaŃie a ex-sistenŃei este o zadarnică încercare de fundamentare a căderii fără-ncetare. lumea este un vid de realitate. Cine s-a pătruns de Memento mori. „gânditorul crepuscular”. iluzie. Eminescu trebuie să fi dat peste această stranie exprimare a ecvanimităŃii: în cartea a cincea a Bhagavad-Gitei. Niciodată străinii nu vor înŃelege ceea ce ar fi vrut Cioran să le explice: fiinŃa noastră este neantul acesta valah. Rugăciunea unui Dac ori Glossă s-a pătruns de modul regal de a trăi în vidul nihilismului extatic. deşertăciune. neantul nostru este fiinŃa noastră. numită „Yoga renunŃării”. nenoroc. Ín loc de sanskritul saman (equanimitas). o lăsare de-a fi. Acel Ungrund boehmian. Orice apoteoză negativă este o apropiere negativă de zeu. A fi abandonat totul A fi abandonat totul este glossa Dacului. El vrea să devină cel dintâi duşman ce i-ar răpi piatra pusă căpătâi. Apoteoza negativă este una a lui.

d) . 7. nihilist european de origine română 125 sunt identice. [. Sans doute serait-il plus sage et plus elegant de n’y point toucher. nous nous employons – experts en contre – Creation . „Neexistând producere reală. mais impossible aussi de ne pas le comprendre.] că toate lucrurile revin. Si à tout prendre. Par une ingratitude légitime. toate acestea sunt trecătoare”. În celebra lui „Recapitulare”. mais. Il fut. et mal venu. les empêcher de s’exténuer et de s’avilir. aceasta este suprema apropiere a unei lumi a devenirii de aceea a FiinŃei: vârful contemplaŃiei”. 2 • E m i l Ci o ra n . et pour lui faire sentir notre mauvaise humeur. Eminescu aflase din Burnouf. Răspunsul nu-l poate da decât Eminescu: „A fi? . Constantin Barbu Nr. en ennemi”. după care: a) – „Buddha însuşi este asemănarea unei iluzii”. comment ne pas en incriminer l’auteur. à rendre encore plus piètre une oeuvre compromise deja au départ. ele nici nu se ivesc şi nici nu mor. et cependant ce n’est pas le temps qui lui manqua pour la mener à bien... en les rehaussant par l’abus ravigotant du sacrilège. b) – „subzistarea oricărei teze asupra lumii. Devenire Nietzsche zice „Werden” şi această de-venire Ńine locul valorii. de ne pas nous venger sur elle de ses incapacités à lui. iată suprema voinŃă de putere. Peut-être ne l’avons-nous conçu que pour justifier et régénérer nos révoltes.Nebunie şi tristă şi goală”. Ce straniu trebuie să pară această ecuaŃie ascunsă în manuscrisele lui Eminescu: Sein =0 Werden .à détériorer son édifice. al sensului. Nietzsche scrie: „A imprima devenirii caracterul fiinŃei. de la laisser telle quelle. Cu condiŃia să uităm un lucru fără importanŃă: că Dumnezeu nu există.eternitatea este imposibil de afirmat sau de negat. On n’en finit jamais avec Dieu. A-l putea duşmăni pe Dumnezeu este singurul nostru noroc. „Dumnezeu şi Buddha. CreaŃia barată Fără comentarii: „A contempler cette Création baclée. c) afirmativul. inexplicablement pressé. legilor şi sufletului” trebuie distrusă. nous le préférons aux hommes. Le traiter d’égal à égal. erreurs et gâchis où que l’on regarde ! Impossible de l’absoudre. nici diferite. natura şi lumea. spiritul şi omul. ci numai una aparentă”. „Memento mori” (scris în 1872) este poate cel mai radical compendiu poetic al nihilismului european.. leur donner un objet digne d’elles. inachevé. comme il nous a transmis ses défauts. Son entreprise porte les stigmates du povisoire. cela ne le met pas à l’écart de nos hargnes. nous ne saurions avoir des ménagements à son égard. pour notre malheur. Et nous le comprenons par tout ce qui en nous est fragmentaire. negativul şi indiferentul trebuie dizolvate. compendiul axiomelor nihiliste ale lui Nâgârjuna în comentariul lui Tchandra Kriti. réplique aux séductions et aux arguments du découragement.. fiinŃelor.Cioran. comment surtout le croire habile ou simplement adroit ? N’importe quel autre dieu eût fait montre de plus de compétence ou d’équilibre que lui.

.

EMIL CIORAN Texte din manuscrise .

.

ca aspecte ale orientării universaliste. Omul politic este ataşat organic cursului productiv şi nu al istoriei. Suveranitatea absolută a statelor şi Liga NaŃiunilor. care mărindu-se continuu ca în cazul procesului de universalizare devine pentru individ. 2) Atomizarea societăŃii. un cadru abstract. Liga NaŃiunilor şi orientările înspre federalismul statelor europene sunt un rezultat al tendinŃelor universaliste ale vremii noastre. desprinse de o participare funcŃională la a totalitate transcendentă lor. Nu contestăm. acesta ar consista în mentalitatea practică şi empirică a omului politic. străin. Concluzii Problema federalizării statelor europene şi Liga naŃiunilor sunt considerate de obicei în ceea ce ele prezintă caracter exterior şi superficial fără cercetări asupra psihologiei vremii noastre. Procesul de industrializare a modificat structura statului. federalismul şi tendinŃele universaliste ale vremii noastre. omul politic le judecă empiric. Statul antic. pe când perspectiva se câştigă prin depăşirea acesteia. 3) NaŃiune şi stat. Paneuropa a lui Kallergi. întrucât se desprind dintr-o atmosferă generală. vol. Imperiul britanic. Atomizarea care duce la comunitate se dezvoltă în cadre limitate fiindcă afinităŃile organice păstrează un caracter de intimă solidaritate numai atunci când individul simte concret apartenenŃa lui efectivă şi vie la un cadru de viaŃă. nu este însă instructivă. Care este substratul acestui universalism ? În primul rând există tendinŃa spre atomizare a vieŃii sociale contemporane. epuizarea culturilor naŃionale. Rusia. in weiche Zusammengefasst der Mensch dieser Kulturen sein Schicksal erfüllt. Und Völker sind nur die sinnbildlichen Formen. ci date constituite aparte. medieval şi modern. el trăieşte într-un raport de inaderenŃă cu viaŃa istorică. 4) Federalizarea problemei păcii. Memorandumul lui Briand. Problemele Ligii naŃiunilor. II. care chiar prin acest fapt este închis. 203. ca şi cele ale federalizării. limitat. deoarece el activează. Conflictul franco-german. că o asimilare conştientă şi dezinteresată în imanenŃa vieŃii istorice nu ar fi producătoare de cunoaştere. Dacă am căuta să află care ar fi motivul incomprehensiunii de care vorbim. Liga naŃiunilor şi federalizarea statelor europene „Weltgenschichte ist die Geschichte der grossen Kulturen. Europeanul.” Spengler „Der Untergang des abendlandes”. Statul agrar şi suveranitatea absolută. 1) Liga NaŃiunilor.Principiul suveranităŃii statelor. Spiritul de comunitate este un spirit organic. Punctul de vedere economico-istoric în aprecierea problemelor de viaŃă socială. Liga naŃiunilor privită în sine poate să fie interesantă. pentru care faptele individuale nu sunt aspecte ale unei structuri generale. Valoarea. p. fiindcă această particularitate o câştigă un fenomen individual numai întrucât el este considerat ca simbolic pentru o stare generală de spirit. Statele Unite ale Americii. doctrina lui Monroë şi Liga NaŃiunilor. el trăieşte procesul. care singure deschid perspective pentru înŃelegerea lor. fără considerarea structurii totale a vieŃii contemporane. ceea ce în fond este o privaŃiune de perspectivă. în cazul ethosului . Sensul universalismului con temporan. numai că omul politic este ataşat organic şi iraŃional acesteia.

S-ar fi putut naşte Liga NaŃiunilor dacă culturile ar fi continuat să trăiască în cadre limitate înguste? Evident. fără limită intern” vrea să semnifice că extensiunea caracterială. el este o realitate care derivă din necesitatea vieŃii istorice. procesul de universalizare este cu atât mai sărac pentru om – din punctul de vedere al vieŃii interioare – cu cât el creşte în suprafaŃă. Individualismul nu este o eroare cum cred metafizicile religioase. Pentru cine vrea să înŃeleagă lucrurile în substratul lor. tendinŃele federaliste decât o aplicare pe plan concret. Formula lui Goethe: „limitat exterior. dintro exaltare productivă şi dinamică. viaŃa. Există un destin al vieŃii istorice1. întrucât sub influenŃa culturii individualiste. în toate procesele ei. prin stilizare. dar al vieŃii intense. Alături de justificarea economico-politică este cea cultural-istorică şi care. Cultura franceză – şi aceasta este adevărat pentru toate culturile romanice – a trăit în stil. ce atestă universalismul contemporan. – Chamberlain. Numai că o înŃelegere adâncă nu o vom câştiga cu acest punct din unicul motiv că el vizează raporturi exterioare şi nu un fond lăuntric. este individul devenit conştient. Este caracteristic că în istoria lumii au jucat un rol preponderent popoarele care au avut mesianism. în cazul comunităŃii restrânse. ea nu poate fi considerată cu categoriile transcendentale ale moralei teologice esenŃialmente normativă. vom răspunde: pentru ce aceste idei au luat formă în zilele noastre ? Fiindcă în timpul când aceste formulări au fost făcute. chiar înaintea decadenŃei ei. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Ceea ce constituie nota diferenŃială a universalismului contemporan este forma specifică a atomizării de care vorbim. la francezi. limitarea exterioară este răscumpărată de o infinitate lăuntrică. AbsenŃa mesianismului dovedeşte o sterilitate. Dimpotrivă. Că în zilele noastre culturile naŃionale sunt în epuizare.130 Texte din manuscrise comunitar. se referă la epuizarea culturilor naŃionale. deşi nu în aceeaşi formă. se închide în forme. o realizare practică a destinului de sfârşit a culturii moderne ? Prin aceasta. ci se orientează înspre trecut. Saint-Simon etc. care decadenŃă se manifestă prin primatul formalului în defavorul conŃinutului. Atomizarea socială este rezultatul dezintegrării individului. El rezultă din imposibilitatea unei naŃiuni puternice de a-şi impune o formă vieŃii ei proprii. nu. Acesta mai există. Faptul că acest punct de vedere a fost adesea omis se explică prin considerarea exclusivă a punctului de vedere economico-politic. întrebuinŃează o formulă a lui Goethe pentru a ilustra opoziŃia care exită între universalism şi spirit de comunitate. câştigă în intensitate fiindcă o referinŃă concretă este oarecum imediată. această idee a destinului istoric este foarte fecundă. cât şi spirituală. în cazul problemei noastre. Abatele de Saint-Pierre. Ireductibilitatea este un caracter al vieŃii. Acesta este scos din iraŃionalul unei existenŃe limitate. De ce imperialismul francez a luat totdeauna o formă mult mai redusă decât cel german ? Din faptul că. seva culturilor naŃionale era prea proaspătă. în cartea sa asupra Bazelor secolului al XIX-lea. o slăbire a lui este foarte sensibilă. Dacă ni se vor aduce aminte ca o infirmare a acestei idei numele unor Émeric de Crucé. O diminuare. aceasta o dovedeşte faptul ca orientările noi nu mai sunt productive. încercând să actualizeze 1 Este un merit al lui Spengler de a fi vorbit despre destin în viaŃa istorică. el pleacă oarecum din sus în jos (nu era rezultat al unui imperialism oligarhic ?). astăzi el pleacă din totalitatea conştiinŃelor individuale. bazate pe spirit substanŃialist. atât biologică. Splenglerian privind lucrurile. ca rezultând dintr-o proaspătă vitalitate. Sully. orientările contemporane au fost oarecum preformate în structura unui destin specific. Mecanismul pleacă dintr-o vitalitate puternică şi nestăpânită. Căci pe când la sfârşitul lumii greco-romane.. procesul de dezintegrare a acestora a fost foarte mult accelerat. pentru ca să cedeze unui plan de orânduire raŃională. În justificarea necesităŃii federalizării găsesc că s-a omis un fapt care este destul de important şi anume: insuficienŃa şi epuizarea culturilor naŃionale. A trecut timpul entuziasmelor pe care naŃiunile le manifestau. Liga naŃiunilor. un substrat a cărui cunoaştere ne asigură o garanŃie de totală inteligibilitate. Nimeni nu ne contestă primatul acestui punct de vedere. Nu vorbesc de o încetare a mesianismului. Sieyès.

simte cu totul altcumva. Tragicul acestei existenŃe complexe. Este o chestiune de câŃiva ani. 2 • E m i l Ci o ra n . ci şi culturală. o fiinŃă liberă. Apoi. cu viaŃa interioară fluidă. comme le cèdre du jardin des Plantes a été apportée du Liban dans le chapeau de Jussien. atomizarea vieŃii sociale şi epuizarea culturilor naŃionale. – Astfel stând lucrurile apropierea lor întâmpină atâtea dificultăŃi. aduc cu sine ruperea legăturilor. În Memorandumul lui Briand se precizează că statele care participă la Liga NaŃiunilor păstrează suveranitatea absolută. Liga NaŃiunilor este expresia materială a acestei psihologii a europeanului. care încearcă depăşirea formelor de viaŃă tradiŃională. Era deci fatal ca europeanul să treacă peste barierele înguste ale naŃionalismului. nu de trăire. Cu toate acestea crizele economice sunt de natură trecătoare. fără să respecte obligaŃiile luate prin participarea în Ligă. atunci hotărârile luate nu au nici o capacitate de determinare efectivă. De exemplu. a acestei psihologii rafinate este de a nu-şi putea cristaliza un sâmbure lăuntric. opusă oricărei substanŃializări. În cazul când statele nu pot fi limitate în exercitarea suveranităŃii lor. Acest principiu se bazează mai mult pe o abilitate diplomatică decât pe posibilităŃi practice. Aspectul proteic al europeanului – care de fapt este în devenire – este constituit dintr-o structură anorganică a vieŃii spirituale. capabil să trăiască o multiplicitate de stări sufleteşti diferite. Acest tribunal internaŃional. De aici posibilitatea lui de adaptare multiplă. Cu toate acestea vom vedea mai târziu. iar pacifiştilor umani. care trăieşte în metropolele moderne. Ele nu depind de condiŃii ca să zicem antropologice. Sunt două Ńări cu cultură cristalizată specific. Este un proces de re-trăire. Din acest motiv ele pot fi uşor modificate. aceasta prevede toate măsurile ce trebuie să de ia celelalte state. pe când cele culturale pleacă dintr-o spontaneitate iraŃională. în cazul când nu sunt executate de statele vizate. Omul moral este eminamente substanŃial. Este o trăire în nelimitat. când un stat recurge la mijloace militare pentru rezolvarea unui diferend. ObligaŃiile pe care şi le iau statele atunci când participă la o ligă cum este aceea a naŃiunilor implică limitarea suveranităŃii absolute. cu consecvenŃă lăuntrică rigidă până la fixitate. în urma unor deliberări. prezintă teoretic destule garanŃii. Europeanul este o fiinŃă nouă. că unificarea are destule piedici indirecte dintre care cea esenŃială este cea privitoare la conflictul franco-german. europeanul. TradiŃia nu are semnificaŃie decât pentru viaŃa regională. Este o mare iluzie în a crede că ea a izvorât din câteva ambiŃii particulare sau dintr-o simplă iniŃiativă străină. de care vorbea Nietzsche. faptele economice au un caracter de exterioritate. care au dus la ideea federală şi la Liga NaŃiunilor. este necesară câştigarea unei perspective juridice pentru aprecierea relaŃiilor care se constituie contractual între state.mai adevărat că schimbarea configuraŃiei interne a omului îşi găseşte exprimarea în exteriorizări adecvate. Că această limitare suveranităŃii statului întâmpină dificultăŃi aceasta este evident Nr. Este orientarea înspre perspectivism istoric. Am remarcat două aspecte ale problemei universalismului. Ńariştilor şi internaŃionaliştilor – decepŃie.” Tot aşa nu este adevărat că Societatea naŃiunilor ar crea o altă înfăŃişare a omului. tribunalul de la Haga. Cum foarte bine spune undeva Thibaudet: „La Societé des Nations n’a pas été apportée à Geneve dans la valise du Président Wilson. din cauza deplasării continue a axei interioare. Aşa e bunăoară. care nu este numai de natură politică. formulează anumite hotărâri care. izolarea lor de celelalte state. După examinarea presupoziŃiilor cultural-istorice şi psihologice şi a condiŃionărilor interioare. care singur este creator.Texte din manuscrise 131 valori trecute. – Liga NaŃiunilor nu s-a născut artificial. activitatea Ligii NaŃiunilor are o valoare numai atunci când suveranitatea statelor încetează de a mai fi absolută. În aceste metropole trebuie să căutăm să înŃelegem psihologia europeanului. El este omul mobil. Omul. Dacă Liga NaŃiunilor nu dispune de mijloace directe de intervenŃie. ci este mult . Ci pleacă din însăşi determinismul culturii moderne. Desigur că nu mai puŃin importante sunt motivele de ordin economic. – Prin urmare. pe când elementele culturii depind de condiŃii de această natură. deşi nu s-a probat efectiv. Această precizare a lui Briand a fost de natură a provoca neîncredere statelor participante. cu toate acestea ea are mijloace indirecte a căror eficacitate.

acela al abatelui de Saint-Pierre la Congresul de la Utrech. Pe viitor statele vor trebui să renunŃe la dogma suveranităŃii absolute. Evul mediu prezintă o structură dualistică a statului şi care se bazează pe opoziŃia puterii temporale şi spirituale. el voia să cruŃe susceptibilităŃile naŃionale. Numai prin limitarea ei se va obŃine prima garanŃie a păcii. (Această distincŃie între suveranitate de ordin constituŃional şi suveranitate de ordin internaŃional. Principiul suveranităŃii absolute este în genere legat sau mai precis se armonizează cu statele de formaŃiune agrară. statul modern păstrează o configuraŃie unitară. care nu sunt greu de realizat.. Până acum proiectele de pace erau simple deziderate utopice. care să intervină atunci când o naŃiune nu s-ar supune obligaŃiilor contractate prin tratatele de pace. Acestea sunt state închise în ele însele. vom Staate unabhängiger Betätigung gegeben. 4 aufl. was einzig und allein die Souveranetätvorstellung zum Bewsstsein zu bringen vermochte : der Gegensatz der Staatsgewalt zu anderen Mächten” (p. Statul este ceva abstract. al lui Kant şi al lui Sieyès. Ca atare. Problema individului în statul antic nu se poate rezolva cum s-au făcut unele încercări superficiale numai prin afirmarea că individul ca atare nu s-ar fi dezvoltat în antichitate. Proiectele de pace şi de federalizare al lui Éméric de Crucé şi al lui Sully s-au născut după războaiele religioase. După războiul mondial s-au căutat diverse soluŃii. prin care se consideră ca delict propagarea în 2 Jellinek : Allgemeine Staatslehre. Statului antic îi lipseşte un element fundamental pentru reprezentarea suveranităŃii: opoziŃia forŃei statului faŃă de celelalte puteri2. legăturile care se creează între state aduc cu sine limitarea suveranităŃii. principiul suveranităŃii absolute trebuie să cedeze. fiindcă în formaŃia industrială. juridică.132 Texte din manuscrise atunci când structura statului modern este pusă în justa ei lumină. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . NaŃiunea este consolidată pe baza tradiŃiei. o totalitate de regulative practice. wie im modernen. izvorât e din meditaŃia cât orva izolaŃi. aber zum Bewusstsein des rechtlichen Charakter dieser Staatsfreien Sphäre ist es im Altertum nicht gekommen. Este vorba în primul rând de modificări juridice. problema păcii s-a născut în momentele de criză. Mult mai eficace îmi pare o inovaŃie introdusă în proiectele de cod penal al României. pe baza afinităŃilor. Vorbim deci de suveranitatea constituŃională. al Sf. ci trebuie remarcat că ea n-a fost simŃită ca o valoare. faŃă de naŃiune. Poloniei şi Brasiliei. el reprezintă un schematism. Este în tot cazul caracteristic că în Grecia nu a existat. 1922. natura statului nu este de ordin iraŃional. absenŃa spiritului de insurecŃie împotriva statului. De aici lipsa de revoltă. Problema păcii nu se poate concepe în afară de limitarea suveranităŃii naŃionale. Statul antic este monistic. 440). Un drept privat propriu-zis. „Es mangelte nämlich in der Alten Weit. S-a propus bunăoară să se formeze o armată internaŃională. De fapt. Individul era asimilat statulu. el reprezintă o structură formală. Stat şi naŃiune nu se acopăr. Statul nu mai poate fi considerat ca entitate. eine Sphäre freier. după Napoleon. datează de la Grotius). Unde industrializarea modifică structura statului. 307). Ceea ce caracterizează statul modern în deosebire de cel antic este conştiinŃa suveranităŃii pe care cel antic n-a cunoscut-o. Iată de ce spune Jellinek: „Dem Individuum war im antiken Staate. Nu exista conştiinŃa independenŃei lui faŃă de stat. Atunci când Briand neglijează aceste realităŃi se datoreşte unui act conştient. Das Bewusstsein vom dieser individuellen Freiheit als eines rechtlichen Institutes ist bedingt durch das Bewusstsein von einem Gegensatz des Individuums zum Staate” (p. al Ńarului Nicolae în momentul când se presimŃea o catastrofă apropiată. nu de cea internaŃională. cum erau bisericile sau corporaŃiile. care era considerat ca o entitate supra-individuală. Istoriceşte. în momentul RevoluŃiei. Statul modern a ajuns la conştiinŃa suveranităŃii datorită procesului de înfrângere a puterilor ce dominau evul mediu şi care tindeau la asimilarea statului. Alia. – SubstanŃialismul grec nu era favorabil unei valorificări sau comprehensiuni a individului. particularităŃii lor. Prin depăşirea acestui dualism.

Tot în acest sens sunt interesante polemicile lui Vermeil cu Ernst Robert Curtius. etica imperativului şi a necesităŃii ideale o fundamentare a acestui nihilism ? Von Bülow. – Aşa fiind tradiŃia culturii germane. Istoria ne învaŃă că imperialismul se naşte totdeauna după regimuri Nr. Nu spun oare germanii ca politica pacifistă a FranŃei este îndrumată înspre limitarea forŃei lor. Mi-a fost dat să întâlnesc asemenea opinii în presa germană din Ardeal. Un alt element al păcii. realizare exterioară a unui fond lăuntric specific ? Militarismul german are o semnificaŃie cu totul particulară care-l desparte de. – Germania nu este o Ńară pacifistă. care a scris un proiect al păcii eterne. cea care se teme de o înfrângere viitoare ? Deşi lucrurile acestea nu sunt mărturisite explicit de presa de dreapta din Germania.Texte din manuscrise 133 favoarea războiului de agresiune. ElveŃia. Din partea FranŃei există o teamă foarte serioasă pentru un viitor imperialism german. Altă dificultate în calea federalizării statelor europene o constituie Rusia. germanii au o cultură a vieŃii. Din punct de vedere economic şi politic. Idealul păcii este lupta împotriva spiritului militarist. Francezii prezentau aceasta ca o absurditate. Germanii pleacă de la un ansamblu de concepte morale în justificarea ideii militariste. Nu este vorba de un stat federal cum este de ex. dimpotrivă. În tot cazul. pentru Uniunea vamală pe baza tarifului preferenŃial. Pe când francezii reprezintă o cultură în care viaŃa este cristalizată în forme. care ni se revelează în trăire. închide drumul şi perspectiva oricărei posibilităŃi de echilibrare. dar că în dosul măştii există FranŃa veritabilă. Nu este oare etica normativă. ceea ce. a conŃinutului. Ernest Slillire a urmărit în lucrările sale afinităŃile gândirii metafizico romantice din Germania cu mişcările politice. este oprită din mersul ei prin încadrare schematică. Un lucru este sigur: există o mare diferenŃă între spiritul culturii franceze şi între cel al culturii germane. În timpul războiului s-a pus problema posibilităŃii de convieŃuire a culturii şi a militarismului. este fatal ca militarismul să nu fie părăsit aşa uşor. găsea că însuşi Kant. În toată această politică ar fi evidentă recrudescenŃa imperialismului germanic diminuat temporal de blazarea post-belică. 2 • E m i l Ci o ra n . pangermanismul nu o dată şi-a găsit o fundamentare metafizica. Această inovaŃie este o manifestare a tendinŃelor de internaŃionalizare a dreptului public intern. ci de o federalizare a statelor. totuşi ele pot fi întrezărite. căci puteau exprima liber părerile. este pentru o unificare totală. fiindcă nu angajau prin nimic o politică de stat. În formaŃia actuală a ei nu putem bănui cea mai mică intenŃie de apropiere. Care sunt motivele care împiedică o grabnică federalizare a statelor europene ? În primul rând: conflictul franco-german. Oare simŃul pentru caracterul imperialist al vieŃii. Filosoful englez Santayana a remarcat că ceea ce alcătuieşte caracterul specific şi diferenŃiator al filosofici germane este apologia forŃei întrucât ea pleacă dintr-un dinamism nestăpânit al vieŃii. să menŃină condiŃii de viaŃă adecvate spiritului militarizat. că este cu alte cuvinte o politică mascată. Una din marile lui bucurii era să deschidă geamul de cât e ori trecea muzica militară. O apropiere între ea şi celelalte state nu este posibilă decât prin schimbarea structurii statelor occidentale. FranŃa. care să constituie un fel de derivativ al regimului revoluŃionar. Izolarea ei de restul Ńărilor europene este chestiune de tactică. militarismul vulgar. Ea vede în politica Germaniei o tendinŃă de a forma blocuri care să se izoleze de celelalte. Germania este pentru acorduri regionale. În afara divergenŃelor între FranŃa şi Germania. există o diferenŃă esenŃială privitoare la tradiŃia de cultură. pentru vitalitatea pură. Ceea ce este de temut este un viitor imperialism rus. Nu putem crede că 2-3 generaŃii ar putea rupe complet cu o tradiŃie militaristă. vorbind despre afinităŃile culturii germane cu militarismul. avea mare admiraŃia pentru disciplina militară. Procesul de normalizare a vieŃii contemporane este împiedicat de faptul că naŃiunile sunt obligate să păstreze în timp de pace un regim pregătit pentru război. să nu se lege printr-o intimă corespondenŃă de natură originară cu militarismul. ca o combinaŃie stranie şi ininteligibilă. îngreunând bugetul enorm. este federalizarea. prin orientarea înspre stânga.

134 Texte din manuscrise revoluŃionare. Spiritul în care se discută problemele de pace sau de federalizare au dezvoltat şi ocazionat atitudinea profetică. ConŃinutul poate să varieze. ExigenŃele ideale au. valoarea lor. însă. Statele americane exercită o mare influenŃă prin numărul de voturi dat în adunare. ca rezultat al aspiraŃiilor lor generoase. „Unirea sau moartea este o formulă care circulă. decât o manifestare a sensibilităŃii escatologice care totdeauna apare în momentele de criză şi este semnul unei adânci efervescenŃe spirituale ? Coudenhove-Kalergi. forma. Pe de altă parte. întrucât este simbolică pentru o atmosferă generală de spirit. Solidarismul este doctrina curentă. păstrează un caracter de stabilitate. ne vom prăbuşi cât de curând. dar de stabilitate ideală. dimpotrivă. Există în psihologia acestora toate elementele pentru o sensibilitate escatologică. orice intervenŃie efectivă din partea statelor străine este oprită. care vizează transecendenŃa. speră că singura soluŃie o poate constitui o influenŃă sistematică a spiritului slav în Europa apuseană. Prin doctrina lui Monroë dezvoltată ulterior de preşedinŃii Roosevelt şi Wilson. Un alt aspect al psihologiei lor este conştiinŃa că trăim vremuri importante. cred ei. exaltarea în viziunea unei refaceri totale. spunea că trebuie să opunem logicii lucrului. bucuria pentru un viitor apropiat mai bun şi mai în conformitate cu principiile eticii. ar începe procesul de umanizare a Europei. iată elementele acestei sensibilităŃi escatologice. Este ca tentativă de a ieşi din haos. – În felul acesta. anchilozată în forme de ură şi de adversitate. Numai că ei n-au dat o formulare explicită acestei tendinŃe. nu materială. – O situaŃie dificilă pentru Liga NaŃiunilor o prezintă şi Statele Unite ale Americii. ci şi în substratul problemelor. Spre aceeaşi politică de izolare sunt orientaŃi Englezii. care izvorăsc din necesitatea şi determinismul interior al culturilor. pentru care a luptat Coudenhove-Kalergi. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . viaŃa apare mult mai transfigurată. Liga NaŃiunilor n-are nici o influenŃă asupra lor. Aspectul paradoxal al situaŃiei este acesta: occidentalii cred că „îndreptarea” situaŃiei nu poate veni decât de la orientarea spiritului rusesc înspre cel al occidentului. O mare parte dintre ei tind să se detaşeae de sistemul european pentru a forma acel United Empire preconizat de lordul Beaverbrook şi de lordul Rothermere. niciodată nu va putea realiza acea expresie de armonie visată de sufletele generoase. Este o corespondenŃă de atitudini. Presentimentul sfârşitului unei civilizaŃii bazate pe prejudecăŃi. ProfeŃiile unei vieŃi altcum decât cea de până acum au intrat până şi în conştiinŃa scepticilor. Adevărul este că nu se pot înŃelege deplin. ruşii. că dacă nu ne vom uni spre a salva viitorul Europei. ConştiinŃa că suntem la o răspântie a istoriei. Este problema psihologiei acelora care militează pentru ideile de federalizare de pace. Nu un escatologism ca acela al metafizicilor religioase. Iar Europa. Numai de aici. SituaŃia aceasta este cu adevărat paradoxală. Orientarea normativistă este specifică acestor militanŃi. ci unul care se menŃine într-un plan imanent. în a sa Krise der Weltanschauung. consideraŃiile noastre prind problema Ligii NaŃiunilor şi-a federalizării nu numai în aspectul lor exterior care vizează realităŃi de ordin economic. toate acestea sunt expresii ale acestei sensibilităŃi escatologice. Nu se poate pretinde Ligii NaŃiunilor unitatea ideală pe care o imaginează utopiştii. De aceea. Aici de fapt ei au prins bine realitatea. Fiecare stat reprezintă interese specifice greu armonizabile cu ale altora. – Ce înseamnă închiderea şi limitarea viziunii realiste pentru a proiecta într-un viitor apropiat o domnie paradisiacă a păcii. a întâmplării – etica acŃiunii. AfinităŃile acestei sensibilităŃi cu cea de la sfârşitul lumii antice este de natură formală. hotărât oare. din a cărui înŃelegere rezultă descoperirea sensului simbolic al fenomenelor individuale pentru totalitatea din care ele fac parte. – În ordinea culturală Rusia se deosebeşte esenŃial de celelalte Ńări. Prin aceasta. În legăturile cu preocupările pe care le suscită Liga NaŃiunilor şi federalizarea există o problemă căreia merită să i se dea atenŃia cuvenită.

Nu vom căuta noi în trecut nici idealuri. atunci când doreşti o revoluŃie spirituală. făcându-şi din elasticitate o virtute. este o lentă şi imbecilă agonie. decât cel românesc. Şi ce este omul inteligent în accepŃia naŃională ? Acela care nu crede în propriile sale idei. un rest de barbarie. Ce istorie este aceea care e satisfăcută de existenŃa ei ca atare ? Ca popor e acela care are instincte numai în indivizi. înainte de a se fi chinuit cu o problematică de viaŃă ? Din lipsa unui curaj neînfrânt sau a unei nelinişti. nici viziuni. de la această gelatină morală de la aceste biete existenŃe. dar care n-are nici un instinct pentru propriul sau destin ? Deplâng în România o viaŃă care nu se afirma. de a îndrepta sau de a continua. care nu vrea sau care nu poate să se afirme. o îndoială neîntreruptă. precum nici un act eroic nu este posibil fără o mare disperare. Cum să sperăm o altă Românie de la aceşti diletanŃi şi domnişori ai spiritului. este Nr. Pentru destinul unui popor. Cum să-mi explic altcumva scepticismul atâtor şi atâtor intelectuali de la noi care nu cred în nimic. Blazarea. neanimate de nici o ardoare profetică. Nu cred să existe pe întreg globul pământesc un popor mai sceptic şi mai neîncrezător în lucrurile esenŃiale. emasculării i se spune fineŃe. 2 • E m i l Ci o ra n . de nici o voinŃă de transfigurare. Este infinit preferabil acestei specii actoriceşti un om care are o singură idee şi care poate muri pentru ea. D-zeu ştie ce scuze sau justificări ascunse să mai cauŃi pentru blestemata inerŃie a acestui popor blazat. după care distincŃia se măsoară după distanŃa de intimităŃile tale cele mai dureroase. În locul unei admiraŃii nejustificate. Un popor nu se afirmă în istorie dacă nu are un substrat vital. morală. care nu-şi ia în serios atitudinea sa de viaŃă. de o viaŃă care cere alte conŃinuturi şi alte valori. politică. aceştia se complac în paradoxe facile. Căci trebuie să ne întrebăm cu toŃii dacă avem ce salva din ce s-a făcut până la noi. un negativism feroce este infinit mai creator. toleranŃa şi concesivitatea duse până la laşitate. cu atât e mai fecundă. mai bine am privi ceea ce avem de distrus în el. o existenŃă ironică. nici nu neagă fanatic. O negaŃie cu cât este mai puternică. Un istorism. care să ne însoŃească în cultură ca un rezervor sau un resort. o relaxare ruşinoasă a energiei vitale şi cadenŃa imbecilă a istoriei noastre. La noi nu se apreciază decât omul „inteligent”. de sâmburele existenŃei noastre naŃionale. ci este o problemă de destin. vor fi componentele orientale sau indefinitul etnic la plămădirea lui. complicând prin cuvinte inutile şi goale ceea ce nu li se poate deschide viziunii lor. În alte Ńări se pune problema de a salva ceva. Aş prefera de o mie de ori în locul scepticismului şi vulgarităŃii de la noi.Texte din manuscrise 135 Cultul puterii Nimic nu aste mai întristător decât să vezi în România un ritm încetinit de viaŃă. decât o îndoială raŃională sau o distanŃă comodă de lucruri. compromisuri şi ruşini. Românul nici nu crede orb în ceva. legată de o fatalitate adâncă. fără punctaŃii de lumină sau de întuneric. Dar în pudoarea culturii noastre. Va fi prea multă apă în sângele acestui popor. Ceea ce e grav este că lipsa de articulaŃie spirituală pare a fi organică. de nici o mare sinceritate ? De Ńăranul român să nu mai vorbim. ci se îndoieşte sistematic de toate. dacă are vreun sens să însumăm activitatea noastră la o sumă de cârpeli. gata de explozie oricând. Orice negaŃie hotărâtă şi fanatică este un act de viaŃă. nici credinŃe. Fără nihilismul rusesc revoluŃia rusă n-ar fi fost posibilă. îndoiala şi dezabuzarea sunt cancerul fiinŃei noastre naŃionale. iar neseriozităŃii inteligenŃă. La noi nu se pune problema de a transforma ceva. O viaŃă ce nu poată sari din limitele ei normale n-are nici o valoare.

precum trebuie distruse toate acele concepte al căror vid n-a putut substanŃializa viaŃa istorică a acestui popor. În marile colectivităŃi umane. Şi deplâng o naŃiune care nu vrea să devină o mare naŃiune. Problemele naŃionale nu trebuie privite prin prisma aspiraŃiilor individuale. aspecte minore de viaŃă. Toate formele care au înăbuşit viaŃa noastră de până acum trebuie distruse. În politica externă şi în cea internă – pentru a da numai un exemplu – România n-a avut instinct pentru propriul său destin. Împotriva acestei devitalizări a României. O naŃiune ce nu aspiră spre o mare putere. cultul puterii. de orice act care frizează eroismul. Sunt aici două ordine ireductibile. trebuie executate cu mai multă intensitate şi cu mai multă ardoare. de un alt spirit. O viaŃă ce rămâne totdeauna timidă. toate succesele noastre au venit din afară. de o altă înŃelegere a vieŃii. În numele acestei voinŃe el poate sacrifica orice. ci de orice fenomen care atinge o intensitate paroxistă. Nu trebuie să fim atât de laşi încât să ne inventăm o istorie naŃională. AspiraŃiile universaliste sunt justificate atunci când eşti o forŃă dar un universalism ce rezultă dintr-o lipsă de axă interioară este mai mult decât o ruşine. ca sa nu mai vorbim de istorie. PoŃi să ataci România la fiecare pas. înainte de a exista o finalitate socială a istoriei. există una naŃională. este o evidenŃă. îndoindu-se de toate pentru a nu risca nimic. Că în România este nevoie de un alt ethos. trebuie instaurat cultul puterii. ce nu doreşte să-şi creeze un destin istoric dintr-o direcŃie lăuntrică. dar absolut orice. tot ce se refugiază într-o fadă raŃionalitate. acesta trebuie încontinuu iritat şi trezit la viaŃa. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Un popor trebuie să fie implacabil cu voinŃa lui de a avea un destin. Un fond iraŃional iŃi dezvăluie afinităŃi pe care le-ai negat. al vitalităŃii ce se vrea realizată. care nu iubeşte forŃa şi elanurile de viaŃă. Cultul puterii este doar extazul propriei tale puteri. de a se închide în iluzia lui. Un individ îşi poate permite luxul de a trăi detaşat. În culturile mici. ne-au iubit prea puŃin. Dar o naŃiune n-are drept la iluzii. în tot cazul de viitor. Deplâng în România lipsa de orgoliu de marcă istorică şi de viziune mesianică. În acest fel. aşa încât în astfel de culturi cultul iraŃional ai puterii şi cultul puternic al iraŃionalului. este interesant de observat cum în România manifestarea puterii. incertă. cât e laşităŃi.136 Texte din manuscrise mai mult decât un non-sens în România. Şi nu vorbesc numai de manifestările imediate şi vitale ale puterii. ci trăieşte în umbra odihnitoare a unor iluzii vulgare. n-are dreptul la existenŃă. a forŃei a fost totdeauna ininteligibil dispreŃuita. Strămoşii noştri au vărsat prea puŃin sânge pentru libertate. al energiei explozive. Trebuie dispreŃuit tot ce este atitudine atenuată. dar care n-au izbucnit mai puŃin la lumină. Hidoasă este o Ńară ce-şi doreşte moartea în umbra istoriei. încât am avut tot atâtea succese. al vieŃii ce se afirmă fără restricŃii şi condiŃii limitative din afară. este mai hidoasă decât moartea. nu este mai puŃin adevărat că o iubire desesperată pentru ea te leagă dacă nu de trecutul ei. de a se consuma în valori străine celorlalŃi. este mai mult decât evident. pentru a masca un deficit vital şi a acoperi orice răbufnire imperialistă. din cauza unei nesiguranŃe şi timidităŃi a fondului vital. ce nu se poate realiza din impedimente lăuntrice sau din afară.

O mie de ani într-o monotonie sub-istorică. acela pentru care ea nu este o obsesie dureroasă. fiindcă pierdut va fi el însuşi. imperialismul cultural şi politic. nu i-au refuzat acesteia posibilitatea unui nimb istoric. nu e naŃionalist acel care nu sufere infinit că România n-are misiunea istorică a unei culturi mari.Texte din manuscrise 137 Din mărturisirile unui naŃionalist Niciodată nu vom putea încorona România cu un nimb istoric. Nu este naŃionalist acela pe care nu-l chimuie până la halucinaŃie faptul că noi românii n-am făcut până acum istorie. numai că variaŃiile peisajului dau iluzia unui joc istoric. Dacă nu vom încerca subiectiv regresiunea în dezastrul şi tragedia istoriei noastre. dacă fiecare din noi nu va trăi cu o pasiune vijelioasă şi dureroasă toate umilinŃele care au umplut trista noastră istorie. în tărăgăneala melancolică a melodiilor noastre populare ? Nu va arde uneori ca o otravă concentrată toată seria umilinŃetor îndurate şi nu troznesc în voi toate dorinŃele de răzbunare. Pentru spiritele problematice care îşi dau seama mai mult de umbrele istoriei universale. când tot ce a trăit acest neam se actualizează în voi şi se subtilizează într-o muzică de monotone lungimi orientale. Pierdut este acela pentru care retrăirea destinului nostru nu este o răspântie în viaŃa sa şi un prilej de tragedie. caracteristice marilor naŃiuni. Nu este mare lucru a iubi România din instinct. a unei misiuni şi a unui destin. Nu aveŃi momente când auziŃi trecutul nostru. îmi pare totul. lunecând spre depărtările neamului românesc şi să mă chinuiesc scufundat în durerile lui. a acelor culturi care n-au curajul să se învârtă în jurul propriei lor axe. Şi cine n-a disperat de destinul României niciodată. Nu înŃeleg cum există oameni care dorm liniştiŃi după ce se gândesc la existenŃa subterană a unui popor persecutat. gemetele şi toate jelaniile consumate în umbră. a unei drame închise şi înăbuşite. Când văd Ardealul mi se desfăşoară o configuraŃie plastică a unor dureri mute. decât de luminile ei. la secolele de întuneric. Dar să o iubeşti după ce ai disperat total de destinul ei. de groază şi de iobăgie. nu este naŃionalist acel ce nu e frământat de limitarea fatală care închide România în cercul şi fatalitatea culturilor mici. care înŃeleg că există Nr. Aceeaşi lipsă de libertate şi în celelalte provincii. România nu poate fi iubită naiv. al labilităŃii formei noastre de viaŃă şi al inorganicităŃii stilului nostru de viaŃă istorică. acela n-a înŃeles nimic din complexitatea acestei probleme şi acela nu va fi angajat nicicând profetic în destinuil acestei Ńari. o mie de ani. acumulate în sute de ani ? N-a înŃeles nimic din problema României. să ne dinamizeze un torent transcendent fiinŃei noastre. precum nu e naŃionalist acel ce nu doreşte fanatic saltul transfigurator al istoriei noastre. Iubesc blestemele aruncate de-a lungul veacurilor de acest popor şi mă înfioară resemnarea. – n-au mărturisit o viaŃa întreagă dispreŃul pentru forma românească de existenŃă. a unui singur moment! Spectacolul invariabil al persecuŃiei îmi dă fioruri reci. neproblematic. nu este nici un merit. o neîncredere totală şi un scepticism ironic ! Eate un semn de aspiraŃie profetică în elanul acelora care. CâŃi dintre acei care au încercat să pătrundă sensul vacuităŃilor şi discuŃiunilov noastre. ca o multiplicare monstruoasă a unui moment. megalomania inerentă şi voinŃa nesfârşită de putere. Viziunea lucidă şi amară a trecutului ei trebuie trăită până în ultimele consecinŃe pentru ca să ne putem da semna de sensul unei mari misiuni. Îmi place în clipele de tristeŃe să măresc intensitatea acestora. a unui unui timp fără istorie. ci am aşteptat să ne facă istorie. căci mă înspăimântă o dramă cu un singur motiv. pierduŃi suntem pentru transfigurarea viitoare a acestui neam. fiindcă nu este atât de evident că România trebuie iubită. pătruns de exigenŃele unei iubiri evidente. după ce au confruntat lucid toate ironiile şi paradoxele ciudate ale României. 2 • E m i l Ci o ra n .

138

Texte din manuscrise

neamuri condamnate şi ratări fatale, decadenŃe precoce şi anonimate inevitabile, aderenŃa la direcŃia internă a unui poopr în naştere nu este un act atât de spontan. Precum sunt oameni care iau cunoştinŃă de ei înşişi, care ating un nivel de autoconştiinŃă, târziu în maturitate, tot astfel sunt neamuri care se descopăr lor însele după ce biologic au consumat o mare parte din existenŃă. România este o Ńară biologic matură; ea nu-şi poate permite să trăiască, pe planurile spiritului, în formele naive ale acestuia. Spiritual, românii n-au fost niciodată copii şi nu vor putea fi niciodată. Întâiul nostru pas istoric trebuie să coincidă cu o afirmaŃie de maturitate a spiritului. România a putut vegeta secole, fiindcă nivelul sub-istoric nu cunoştea exigenŃele imperialiste ale spiritului. Dar acum România nu mai are timp. Ori o transfigurare istorică, ori nimic. Cea mai mare parte din culturi îşi au copilăria lor, cunosc formele aurorale ale spiritului, ating grandoarea în naivitate. Nouă nu ne rămâne altă cale, pentru a atinge un nivel istoric, decât să explodăm cu toată substanŃa noastră, într-un efort de maturitate spirituală. Cu tot ceea ce individualizează esenŃa fiinŃei noastre, au rezervele neconsumate ale unui neam, să ne ridicăim la un rang istoric, din perspectiva căruia să deprindem în orizonturile noastre contururile unei mari naŃiuni sau dacă nu voinŃa de afirmare a unei naŃiuni, Tot ce n-am trăit până acum în viaŃa spiritului să-şi găsească o expresie şi împlinire şi toate rezervele ce trebuiau consumate în decurs de secole în procesul vital al unei naŃiuni, să se canalizeze în voinŃa de putere a unei naŃiuni. Toată misiunea noastră să fie un act de infinită răzbunare. Şi în pasiunea pentru creaŃie să ne pedepsim propriul nostru somn istoric. România are o situaŃie analogă Rusiei. Rusia, în secolul trecut, a intrat deodată în istorie. Întâia generaŃie de intelectuali a marcat categoric stilul cultural al Rusiei. Şi cum saltul în istorie, fără continuitatea evidentă a unei tradiŃii culturale, pretindea determinarea direcŃiei vieŃii naŃionale, tot secolul trecut n-a făcut altceva decât să dezbată problema misiunii Rusiei. FranŃa, care are o istorie atât de rotunjită, n-a cunoscut niciodată tortura ideii mesianice, fiindcă misiunea ei se desprindea firesc din procesul normal al istoriei sale. Gândul mesianic a fost în Rusia expresia trezirii din somnul ei istoric. AbsenŃa unei logici a vieŃii istorice ruseşti a fost motivul care a determinat viziunea iraŃională în filosofia istoriei din Rusia secolului trecut. Într-o astfel de viziune, istoria poate să aibă o finalitate şi fără imanenŃa unui logos. Mesianismul rusesc a împrumutat de la Hegel doar patosul şi monumentalul viziunii istorice, fără să-i accepte raŃionalismul dialecticii sale. Este de altfel caracteristic tuturor marilor mesianisme, viziunea dinamică şi finalistă fără perspectiva raŃionalistă. Anomaliile istorice ale Rusiei, sunt pe plan incomparabil mai redus ca ale noastre. La noi, însă, numai după război şi în deosebi în ultimii ani, problema misiunii României, adică a obligaŃiei supreme şi ultime faŃă de esenŃa ei, a devenit arzătoare. Un neam care n-are o misiune, nu numai că nu merită să trăiască, dar n-are absolut nici un sens. Ceea ce există în România incontestabil este aspiraŃia mesianică; dar nu există o determinare a conŃinutului acestei misiuni în conştiinŃa publică. Miturile României sunt numai în germen. Pentru ca un neam să trăiască sentimentul propriei sale dilatări lăuntrice, trebuie să i se aducă în conştiinŃă aceste mituri, să i se determine explicit sensul misiunii sale. Decât , în această misiune trebuie să fie o aşa de mare proiecŃie de orgoliu încât incomensurabilul viziunii mesianice să menŃină o atmosferă mistică în jurul ei. Un mesianism fără mistică e gol şi inutil. România numai atunci va avea un sens în lume când ultimul român îşi va da seama de specificul şi unicul condiŃiei româneşti. Ce mituri a scos la lumină viaŃa noastră politică de până acum ? Când n-au fost platitudini, au fost abstracŃii goale. DemocraŃia românească n-a creeat nici măcar conştiinŃa de cetăŃean. Cu platitudini şi cu abstracŃii vide nu se poate exalta un popor. România are nevoie de o exaltare până la fanatism. O Românie fanatică este o Românie schimbată la faŃă. Fanatizarea României esfe transfigurarea României. Miturile unei naŃiuni sunt adevărurile ei vitale. Acestea pot să nu corespundă adevărului; faptul n-are nici o importanŃă. Suprema sinceritate, a unei naŃiuni faŃă de sine

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

139

însăşi se manifestă în refuzul auto-criticii, în vitalizarea prin propriile ei iluzii. Şi apoi o naŃiune, caută adevărul ? O naŃiune caută puterea. Misiunea României trebuie să ne fie mai scumpă decât toată istoria universală, deşi noi ştim că trecutul României este timp fără istorie. Oamenii în care nu arde conştiinŃa unei misiuni ar trebuie suprimaŃi. Fără spirit profetic viaŃa este un joc inutil. Numai în clipa când România se va consuma în flăcările interioare ale misiunii sale, ea va înceta să fie întristătoare. Căci dacă Rusia a fost numită sfântă şi tristă, atunci România, aşa cum ea a oscilat până acum în nesigura ei viaŃă, nu poate fi numită decât întristătoare. Şi întristătoarea Românie va înceta să fie o realitate numai când ceasul solemn al ei va bate. Dar ce poate însemna ceasul solemn al unei naŃiuni ? Când a naŃiune ia conştiinŃa de sine însăşi, pentru a-şi modifica direcŃia şi cursul existenŃei sale, când la această respântie ea înŃelege să-şi valorifice toate virtualităŃile ei în sensul ancorării în marele ritm al istoriei, atunci acea naŃiune se apropie de momentul ei esenŃial, dacă nu de culmea sa. Dacă România nu Ńinteşte în spre momentul ei solemn, dacă tot ce a trăit această Ńară într-un trecut de umilinŃe şi un prezent de compromisuri, nu se va răzbuna în voinŃa de afirmare şi de definire a unui destin, atunci totul este pierdut. În umbră a trăit; în umbră va muri ! Dar dacă forŃele subterane ale României, care trebuie să existe şi pe care noi nici nu le bănuim, vor scoate la iveală o altă Românie, cu alte conŃinuturi şi cu alt contur ? Nu vom fi atunci îndreptăŃiŃi să aşteptăm splendoarea unui destin, ce în trecut nici măcar în transparenŃa iluziilor noastre nu ni s-a revelat ? Ca oameni avem dacă nu dreptul, în tot cazul libertatea la multe speranŃe. Ca români, nu putem avea decât una singură: speranŃa într-o altă Românie.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

140

Texte din manuscrise

Intelectualul român (II)

AfirmaŃia, că noi nu vom crea niciodată o cultură originală ale cărei valori să-şi primească unitatea organică din legătura lor cu presupoziŃiile şi elementele esenŃiale care stau la baza oricărei culturi proeminente, va părea multora îndrăzneaŃă, fiindcă ea se referă la datele viitorului, asupra cărora noi nu putem face decât consideraŃiuni problematice. În cazul de faŃă această rezervă nu are nici o valoare, fiindcă atunci când vorbeşti de destinul unei culturi, nu este acelaşi cu destinul individului, care este mai flexibil, cu posibilităŃi multiple de transformare, ceea ce nu este cazul culturii, a cărei dezvoltare se realizează totdeauna necesar, după o alcătuire interioară ce nu poate fi modificată. Unitatea interioară este caracteristică marilor culturi, a culturilor originale, pe baza acestei unităŃi noi putem bănui posibilităŃile lor de viitor. În culturile mai mici rezultate dintr-o îmbinare de elemente eterogene, consideraŃiile asupra viitorului nu-şi au o justificare atât de evidentă ca în cazul culturilor mari; dar aceasta nu înseamnă că trebuie să renunŃăm la aceste consideraŃii. Desigur, noi nu vom putea spune că intelectualii noştri nu vor crea valori, ci numai că acestea nu se vor ridica niciodată la rangul de creaŃii profunde şi originale. Deoarece aici ne interesează numai fizionomia spirituală a intelectualului român, nu putem dezvolta mai departe problema structurii culturilor. O chestiune, însă, trebuie lămurită: cum putem vorbi noi de o cultură viitoare, atunci când trăim curentete de decadenŃă ale apusului ? Aproape toŃi suntem convinşi de falimentul culturii moderne, individualiste şi raŃionaliste, de epuizarea fondului de productivitate spontană, de înlocuirea trăirii naive printr-un perspectivism istoric, de imposibilitatea de a mai produce valori noi, resemnândune la un simplu compromis. Cine ar putea bănui că noi vom putea crea o cultura originală, atunci când ceea ce ar trebui să constituie elementele originare şi esenŃiale de la baza unei culturi, sunt toate împrumuturi dintr-o cultură în decadenŃă. ReacŃiunea tradiŃionalistă de după război nu-şi găseşte absolut nici o justificare. FaŃă de ce sa păstrăm tradiŃia? Nu cumva faŃă de o cultură pe care n-am avut-o niciodată ? Ori, după cum afirmă unele cercuri tradiŃionaliste, faŃă de etosul specific al naŃiunii, singurul creator, restul fiind de esenŃă artificială şi străină. Acest etos specific este cu adevărat creator ? Nimeni nu se întreabă de ce intelectualii noştri sunt atât de sterili; sau ei nu pleacă din aceeaşi pătură asupra căreia ne facem prea multe iluzii ? Unde este suflul creator cu care ne lăudam atât ? O creaŃiune pentru ca să alcătuiască un element în totalitatea bunurilor unei culturi trebuie să fie rodul unei meditaŃiuni personale interne. Ori chiar această preocupare personală lipseşte intelectualului român. MeditaŃiunea personală este semn de nelinişte interioară, iar această nelinişte este izvorul şi mobilul creaŃiei. Dar se va spune: sunt şi excepŃii. Desigur; dar excepŃiile nu trebuiesc luate în consideraŃie atunci când e vorba de trasarea unei schiŃe generale, de descriere a tipului. La noi nu există o preocupare cărturărească pentru ea însăşi, pentru bucuriile pe care le poate aduce ea. Cartea este considerată ca un mijloc de parvenire, şi, încă întrucât este posibil, de parvenire cât mai timpurie. Este foarte interesant faptul că intelectualul român citeşte cam până la vârsta de 25 ani, pentru ca după aceea să exploateze lectura, făcută după o selecŃie foarte discutabilă. Aceasta dovedeşte că noi nu avem dezvoltată organic tendinŃa de a ne informa, de a asimila cât mai mult conŃinut de cultură. Chiar la oamenii care se ocupă şi mai târziu, cară studiază o viaŃă întreagă, nu vezi acea curiozitate multiplă, care te face să citeşti cu egală bucurie o carte de filosofie, de artă sau de ştiinŃa. Specializarea până la paroxism

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

141

este un semn de sterilitate lăuntrică. La noi este rezultatul imposibilităŃii de a trăi mai multe unităŃi de valori. Există între caracteristicile intelectualului român o capacitate de a prinde repede lucrurile şi o oarecare fineŃe de observaŃie. Această capacitate de a prinde repede lucrurile este îndeosebi apreciată de străini şi este prima remarcă atunci când ei ne aduc elogii. Această capacitate care face din români nişte excelenŃi moralişti (în sensul pe care francezii îl dau, îndeosebi, acestui cuvânt) are şi o parte slabă mulŃumindu-se cu o prindere imediată a realului, intelectualul român părăseşte analiza şi aprofundarea. Este aici un defect organic: aproape nimeni nu urmăreşte până în ultimele elemente un lucru. Nici o idee nu este analizată, nu este desfăcuta în elementele ei constitutive, urrnărindu-i-se tot firul procesului de formaŃie sau confruntată cu altele, pentra a i se preciza structura ori pentru a i se găsi locul originar de plecare. Aceasta, fiindcă prinderea intuitivă şi directă, care este superficială pentru români, este o dispensare de analiză şi aprofundare ? Nu găseşte nimeni caracteristic, că noi nu putem crea nimic original şi profund în metafizică şi muzică, domeniile care ilustrează mai viu şi mai concludent etosul unei naŃiuni şi stilul ei lăuntric ? Trebuiesc părăsite iluziile şi iluzionările, care totdeauna sunt semne de slăbiciune şi emasculare. Fizionomia intelectualului român, aşa cum ea este prezentată aici, unora le va provoca regrete, altora, neîncredere. Aceste atitudini îşi au o justificare numai parŃială, fiindcă nimeni nu e de vină. ViaŃa noastră spirituală, a cărei natură pleacă dintr-o substructură raŃională care nu poate fi modificată, explică toate anomaliile de care am vorbit în legătură cu intelectualul român. Pentru cine înŃelege determinismul ineluctabil din viaŃa culturilor atât a celor mici cât şi a celor mari, orice regrete sau condamnări sunt zadarnice.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

142

Texte din manuscrise

Scormonirea învolburatului suflet românesc

Pentru a determina psihologia unui popor, este necesar a cunoaşte mai mulŃi factori care influenŃează şi modelează în continuu structura sufletească. Astfel sunt: rasa, clima, configuraŃia geografică, factorii istorici şi sociali. Dintre aceşti factori, cei sociali şi istorici joacă rolul precumpănitor. Şi asupra acestora insistă, îndeosebi, autorul. Pentru a pătrunde mai bine în formaŃia sufletească a poporului român, Drăghicescu analizează psihologiile specifice ale fiecărui popor, în comparaŃie cu sufletul neamului românesc pentru a se reliefa mai eclatant caracteristica fiecărui neam, în concertul sufletului universal. Neamul românesc, produs al contopirii elementului geto-dac şi roman, este logic ca să cuprindă caracterele specifice ale acestor două elemente, îndârjirea, cruzimea, caracteristicile Dacilor, şi viclenia, disciplina riguroasă, caracteristicile poporului roman, se îmbină în prima înfăŃişare a sufletului românesc, în primitiva licărire a naşterii unui nou popor. Ar fi fost o prea mare nenorocire căzută pe neamul românesc, dacă această înfăŃişare sufletească ar fi rămas nealterată în scurgerea rapidă a veacurilor următoare. Năvălirile, incursiunile permanente ale popoarelor învecinate au modificat structura sufleteasca a românilor. Astfel, influenŃa slavă a fost o mare forŃă de modelare a primitivismului psihologic al poporului român. Slavii au trăit cu românii în bune relaŃiuni. De la aceştia au moştenit românii simŃul estetic, dragostea de poezie şi întreaga comoară a literaturii româneşti care, după susŃinerile unora, ar fi de origine slavă. După influenŃa slavă, au urmat altele, care au exercitat o modelare sufletească nefastă, care au pregătit cursul, deşi nereuşit, al anihilării conştiinŃei noastre. Printre acestea sunt: influenŃa maghiară, turcă, fanariotă şi franceză. Se cunosc de toată lumea tentativele maghiarilor de a secătui vlaga sufletului nostru, pentru a ne maghiariza, pe noi cei din Ardeal. Dar dacă în schimb, Maghiarii n-au reuşit în tentativele funestre, au reuşit Turcii, în łările româneşti, de a transforma, de a transfigura fizionomia sufletească. Aceştia au adus cu ei toate moravurile orientale, întreg cortegiul de datini, care au pătruns în sufletul românesc, datorită înclinaŃiunii spre imitaŃie a moravurilor străine neamului românesc. Resemnarea, indolenŃa, fatalismul, impasibilitatea şi atâtea altele, au fost altoite pe sufletul primitiv al românilor. „Vin turcii” – iată zicala care inspira groază neamului românesc, ca şi „Hanibal ante portas” a vechilor noştri strămoşi. łăranii trăiau într-o stare de animalitate. Şi era firesc să fie aşa. NesiguranŃa vieŃii, vicisitudinile sorŃii şi absenŃa averii au încrestat în sufletul românesc ideea nepăsării. Drăghicescu afirmă că această somnolenŃă a românilor era o stare de fapt şi că ideea resurecŃiunii n-ar fi mocnit în dosul resemnării. Dar cine ştie cum îşi va înăbuşi scrâşnirile de revoltă ! Şi pumnii de cât e ori nu se vor fi ridicat ameninŃători ! Cred c-ar fi foarte inutil să mai reamintesc influenŃa şi mai nefastă a infiltraŃiei fanariotismului, ale cărui rămăşiŃe mai persistă încă, ca drojdia într-o apă de cristal. Deşi autorul îşi propune să studieze psihologia Ńărănimii, el analizează şi roadele influenŃei franceze. Oare Ńărănimea noastră n-a rămas ea intactă faŃă de înrâurirea franceză ? Deşi autorul înşiră toate evenimentele mai principale din istoria românească, n-a cuprins în opera sa viziunea întregului aspect al sufletului românesc. S-a referit mai mult

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

143

asupra stărilor din vechiul regat. Dar Ardealul, care cuprinde o psihologie specifică, deşi nu depărtată de fizionomia întregului suflet românesc ?... La decăderea continuă a Ńărănimii noastre a mai contribuit un factor dintre cele mai însemnate: aristocraŃia noastră, boierimea. Aceasta ar fi după părerea lui Drăghicescu de structură eterogenă, străină de neam şi de sufletul românesc. Numai aşa se poate concepe antinomia ce-a existat între Ńărănime şi aşa-zisa aristocraŃie. În Rusia aristocraŃia este de origine scandinavă, în Germania de origine normandă. Daca evenimentele istorice le-a adus într-o corelaŃie, mulŃumitoare cu evoluŃia sufletului românesc, despre religiozitatea românilor, însă, afirmările sunt discutabile. Nu ştiu raportul care există în vechiul regat între Ńărani şi religie, între profani şi cler, dar ştiu că afirmările autorului nu se potrivesc în această privinŃă cu realitatea situaŃiei religioase din Ardeal. În capitolul „Religia şi cultura la români”, autorul încearcă să dezmintă aserŃiunile acelora care susŃin că în decursul veacurilor „legea creştină ne-a scăpat neamul şi Ńara de pieire”. Dar nu numai atât, însăşi biserica a împiedicat evoluŃia noastră prin certurile religioase fără capăt ce s-au succedat în continuu în domeniul vieŃii noastre religioase. „Datorăm deci virtuŃilor şi însuşirilor noastre sufleteşti admirabile, pe care ni le lăsară moştenire părinŃii noştri etnici Daco-Romani că până acum nu ne-au înghiŃit nici puhoiul barbar, nici neamul slav, nici torentul turcesc, nici putreziciunea morală greoo-fanariotă”. O mare parte de adevăr cuprinde afirmaŃia aceasta. Dar nu adevărul întreg. Autorul cade din ce în ce în exclusivism, până a nega fondul religios-mistic al poporului român, reducând toată viaŃa noastră religioasă la un formalism trivial. „Partea intelectuală superioară, metafizica creştinismului n-a fost nicicând înŃeleasă, pătrunsă şi simŃită de români. Pentru cine ştie să observe cu luare aminte desfăşurarea vieŃii religioase, mai ales a Ńăranului român, lipsa fondului mistic şi metafizic este de la început izbitoare. Ceea ce este de temelie în practica sa religioasă este cultul, ritualul, adică împlinirea tuturor formelor şi a formulelor”. Iar ca o potenŃare a acestor afirmaŃiuni iată ce spune mai departe: „Românii sunt dintre toate naŃiunile creştine de orice rit, poporul cel mai ateu, cel mai sceptic, cel mai puŃin credincios.” Şi mai în jos: „Săteanul nostru, în afară de Paşte, nu simte obligaŃia conştiinŃei de a merge la biserică decât de 3 ori în viaŃa lui: o dată la botez dus de alŃii, o dată la cununie, când îl duc alŃii, şi apoi la moarte când după el se duc alŃii.” Întreg capitolul abundă de aceste afirmaŃii pe cât de bizare, pe atât de depărtate de realitatea adevărată. Nu ştiu de unde o fi autorul, însă prin aceste afirmaŃii trădează cea mai elementară absenŃă a pătrunderii psihologice. Nu ştiu, de asemenea, cum or fi fost stările în regat (cartea a apărut în 1906), dar nu cred să fie aşa cum le prezintă autorul. Dacă a voit să alcătuiască o psihologie a întregului neam românesc, trebuia să cerceteze şi Ardealul, care dezminte categoric opiniile lui Drăghicescu prin realitatea palpabilă. Dar ceea ce indignează este continua referire a autorului la alŃi autori străini. Domnul C. Rădulescu-Motru, într-un articol din „Ideea europeană”, (Duminică, 13-20 Ian. 1924) publică un articol „Religia şi politica la sate” în care clarifică raporturile dintre orăşeni şi Ńărănime. „Creştinismului Ńăranului nu-l văd orăşenii Nu este nici o mirare în această orbire, mai ales când orăşenii sunt crescuŃi în şcoala culturii europene din Apus, aşa cum sunt de regulă crescuŃi oamenii culŃi români. Creştinismul Ńăranului român nu stă descris în cărŃile Apusului, orăşenii noştri n-au prin urmare de unde să-l cunoască. Ar trebui să-l simtă direct, în contact cu Ńărănimea, dar pentru aşa ceva ei se cred prea inteligenŃi. ObişnuinŃa lor de

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

144

Texte din manuscrise

gândire îi opreşte să se scoboare ca să ia cunoştinŃă de puterea tradiŃiei şi să se pătrundă de misterul creştinismului primitiv: cele două fundamente ale religiei Ńăranului român.” Eu cred că altă cauză a neînŃelegerii psihologiei Ńăranului român este felul lui de a fi. łăranul român niciodată nu-şi va dezvălui taina sufletului său. În el clocotesc patimile, crâcneşte revolta, dar foarte rar şi-ar da-o pe faŃă, deoarece evenimentele prin care a trecut neamul românesc i-au sădit în suflet prudenŃa în gesturi şi atitudini, care este de multe ori lipsită de francheŃe. Acelaşi lucru se petrece şi cu conştiinŃa religioasă. Orăşenii vor manifestarea conştiinŃei religioase în chip zgomotos, aşa încât şi solii să vadă. Ca un răspuns la această mentalitate, voi răspunde printr-o frază culeasă din acelaşi articol al lui Rădulescu-Motru şi plină de o profundă semnificaŃie: „Idealurile vii sunt adânci şi tăcute, ca fundurile mării, căci atunci este semn că ele răsar din sufletul neamului, nu al individului. Indivizii sunt zgomotoşi în aspiraŃiile lor, pe când neamurile sunt tăcute...” Când însă analizează însuşirile pozitive şi negative ale neamului, Drăghicescu, condus de gândul de a fi obiectiv, degenerează într-un detractor, susŃinând că e „leneş”, fără voinŃă şi disciplină. SiguranŃa şi exclusivismul cu care susŃine aceste aserŃiuni îŃi repugnă. Dar a judeca o lucrare unilateral înseamnă a-i nega valoarea care se ascunde în dosul atâtor pagini, care acumulează revărsarea unei energii veşnic trează. Necitind decât volumul prim, nu pot să mă pronunŃ, dar dac-aş spune ceva, în tot cazul, aş recunoaşte o reală valoare a lucrării. Nu putem rămâne impasibili faŃă de-o carte care încearcă scormonirea învolburatului suflet românesc. Miercuri, 13 iulie 1927

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

145

Schopenhauer a privit lumea numai cu un ochi

Filosofia secolului al XIX-lea marchează pe răbojul gândirilor originale concepŃia filosofică pesimistă, prin Arthur Schopenhauer. Poate nici o concepŃie filosofică nu a avut mai adânci repercusiuni ca aceea a lui Schopenhauer. Este foarte interesant în ce mod s-a proiectat în sufletul epigonilor gândirea schopenhaueriană. Hartmann şi Geri au dus filosofia lui Schopenhauer la paroxism. De unde Schopenhauer înregistra nimicnicia vieŃii cu întregul ei cortegiu de vanităŃi, sub influenŃa pesimismului oriental, preconizat de Budha, care considera viaŃa ca o supremă renunŃare, aceştia au propagat sinuciderea. Hartmann credea că sinuciderea tuturor oamenilor la un moment dat ar fi suprema fericire. Oare nu s-a petrecut şi la noi acelaşi caz cu epigonii lui Eminescu ? Schopenhauer a fost prea obsedat de viziunea sumbră a vieŃii, prea pătrunse în fiinŃa lui misterul tragediei umane care se petrece sub ochii tuturor, fără să-l înŃeleagă. Mizantropia lui este cauzată de factori ereditari (doar tatăl său se sinucise) şi de împrejurările atât de nefaste ale vieŃii. Schopenhauer a privit lumea de sus, cu zâmbetul dispreŃuitor al mizantropului. Şi pare că în încăpaŃânarea lui a privit lumea numai cu un ochi, care revelă durerile ascunse ale învolburatului suflet omenesc, iar ochiul celălalt îl Ńinea închis ca să nu vadă tainicile sclipiri ale soarelui. Schopenhauer a căutat exclusiv durerea şi de aceea a interpretat viaŃa destul de unilateral. Schopenhauer a introdus o expresiune care conŃine baza pe care se reazimă întregul său sistem de cugetare: „VoinŃa de a trăi” este caracterul esenŃial al vieŃuitoarelor. Dar această „voinŃă de a trăi”, această sete de viaŃă, nu este rezultatul unei analize obiective a preŃului vieŃii, ci din contră e independentă de orice cercetare. O pornire oarbă, dementă, caracterizează drumul vieŃii omului, lipsa unui scop etc... Dar dac-ai întreba pe cineva de ce trăieşte ? Ar da din umeri şi chiar dac-ar replica, n-ar satisface nici spiritul cel mai stereotip. Frământăriie vieŃii iau aspectul unei comedii şi-al unei tragedii. Iată cum redă Schopenhauer acest joc tragico-comic ai vieŃii: „Văzută de departe şi de sus, viaŃa fiecărui om în întregul ei şi în trăsăturile sale cele mai izbitoare, ne înfăŃişează întotdeauna o privelişte dramatică: dar dacă o străbaŃi, în amănunt, ea are caracterul unei comedii. Traiul şi chinul zilei, necontenitele supărări ale momentului, dorinŃa şi temerea repetate, neplăcerile ceasului de faŃă, jucându-ne din întâmplare câteva renghiuri, sunt scene de comedie. Dar dorinŃele nesăturate, speranŃele sfărâmate fără milă, de către destin, greşelile vieŃii întregi, suferinŃa încheiată prin moarte sunt o tragedie”. Felul vieŃii depinde de individualitatea cuiva, depinde de caracterul care este înnăscut. Un om vesel este chiar prin temperamentul său fericit. Astfel, după Schopenhauer, fericirea sau nefericirea sunt în raport direct cu caracterul înnăscut şi imutabil. Intensitatea durerii depinde de doi factori: inteligenŃa şi cugetarea. „Cauza durerii noastre, ca şi a bucuriei, n-are izvor unic în realitatea pipăibilă, ci tot cugetarea: aceasta la rândul ei ne creează chinuri pe lângă care toate suferinŃele animalului nu sunt nimic”. Această chestiune a imposibilităŃii de mortificare a caracterului, preconizată de Kant şi mai ales de Schopenhauer, a trezit toată frenezia pasiunilor educatorilor, care vedeau în susŃinerea acestei opinii anihilarea oricărei probleme pedagogice. Jules Jayot, în „EducaŃia voinŃei”, încearcă să doboare aceasta concepŃie prin exemplificarea unor cazuri din viaŃa privată şi prin disciplinarea stărilor afective. Dar atât pedagogii cât şi filosofii promotori ai acestei concepŃii au căzut în exclusivism. Primii au fost

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

146

Texte din manuscrise

prea optimişti, prea încrezători în realizarea operei de educare a maselor, iar ultimii prea pesimişti, prea anchilozaŃi într-o concepŃie. După ce Schopenhauer ne dezvăluie toată lumea de dureri, ce mocneşte în dosul atitudinilor temerare se întreabă, de altfel foarte legitim şi logic, dacă este admisibilă realitatea unui D-zeu, care să fi semănat în lume atâtea dureri ? Este, însă, numai în cugetare. Iar dacă de fapt există un D-zeu, el trebuie să poarte întreaga responsabilitate a acŃiunii sale funeste. Încă de la început, Schopenhauer trage concluzia, cu caracter pesimist. „Şi-ntr-adevăr, dacă privim, de-o parte, arta, bogăŃia, numărul nemărginit al mijloacelor puse în lucrare: de cealaltă, neînsemnătatea absolută a rezultatului, trebuie neapărat să conchidem că viaŃa este o afacere al cărei câştig nu acoperă cheltuielile”. * Ce este amorul după Schopenhauer ? Amorul nu este deci decât „voinŃa de a trăi” a speŃei: trebuinŃa de a se perpetua în paguba iluziilor trecătoare pe care omul le simte. Deci toată viaŃa individului, care se transformă într-o cumplită „dezamăgire”, este sacrificată speŃei, care singură triumfă. Femeilor le rezervă un capitol special în care îşi revarsă toată furia şi toată brutalitatea expresiunilor. Femeia n-a fost creată pentru frământări de ordin spiritual. „Femeia este un animal cu păr lung şi minte scurtă”, „Femeia este un animal pe care trebuie să-l baŃi, să-l hrăneşti bine şi să-l Ńii închis”. Este inutil să mai înşirăm mulŃimea expresiunilor indecente şi fanteziste, care abundă în caracterizarea femeii. Mai aspru decât Nietzsche, Schopenhauer nu ezită în a recunoaşte că mila şi sensibilitatea sunt mai accentuate la femeie ca la bărbat Le-a caracterizat însă mai bine în următoarea propoziŃiune: ele nu pot ieşi din ele însele. Ceea ce vrea să însemne meschinăria preocupărilor femeii. Căsătoria este o cursă a naturii care, ca şi în amor, dă sceptrul triumfal speŃei, pe când individul rămâne o victimă fără apărare. Schopenhauer recomandă poligamia care este şi în avantajul femeilor. Aceasta ar fi o armă de paralizare a prostituŃiei. * * * Toată filosofia lui Schopenhauer cuprinde negarea „voinŃei de a trăi” care duce logic la „voinŃa de-a muri”. De ce-ar fi fericirea scopul vieŃii, când şi aşa este inaccesibilă. „Scopul imediat al existenŃei noastre este durerea, căci nu se poate admite că durerea fără margini, care se naşte din mizeria inerentă a vieŃii, să fie numai o curată întâmplare şi nu scopul însuşi”. Aceasta e marea greşeală a lui Schopenhauer, de a fi considerat durerea ca un scop, nu ca un mijloc. În loc să utilizeze suferinŃa ca un mijloc al perfectibilităŃii, Sehopenhauer a transformato în resortul vieŃii. Care sunt, după el, factorii care nutresc şi alimentează dorinŃa de a trăi: a) egoismul, care vrea bunăstarea individului; b) răutatea, care vrea nenorocirea aproapelui; c) mila, care vrea binele aproapelui. Poate nimeni n-a pus mai multă francheŃe, mai multă durere în scrierile lui ca Schopenhauer. Cât eodată simŃi în formularea unei idei pesimiste refularea, înăbuşirea unui strigăt de revoltă dar care cade răpus de inteligenŃa suverană. Iată: „ViaŃa este o vânătoare fără preget în care, aci vânător, aci vânat, fiinŃele îşi dispută fâşiile unor scârboase rămăşiŃe ale vânatului: un fel de istorie naturală a durerii, ce se rezumă astfel: a voi fără motiv să suferi, întotdeauna, apoi să lupŃi, apoi să mori şi-aşa mai departe în vecii vecilor, până ce planeta noastră se va desface în bucăŃele”. 9 august 1927

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Extirparea urii şi-a tendinŃelor moderniste. Cristescu ocupă un prim rang în ierarhia acestor luptători.Texte din manuscrise 147 O campanie de purificare Frenezia războiului a lăsat în urma ei dezlănŃuirea egoismelor respingătoare. Dar în învălmăşagul acesta. care se întreceau prin caracterul lor irealizabil şi în spiritul care nu se putea integra în conştiinŃa umanităŃii consumată de furia războiului asasin. Tot scrisul părintelui Cristescu. toŃi criticii sunt de comun acord în a o susŃine. iubire. Frumosul e numai un mijloc pentru realizarea binelui şi adevărului. către valorile morale. Aceştia militează pentru reîntoarcerea către spiritul tradiŃional. adică acea parte din omenire care-şi interpretează viaŃa şi chemările ei ca o preparaŃie statornică şi entuziastă pentru acea sublimă realitate transfigurată care se numeşte „ÎmpărăŃia lui Dumnezeu”. poartă în conştiinŃa ei marile răspunderi. plecând de la părerea că arta este o afirmare a valorilor morale. să-l interpretezi în opere superioare ca prin ele să purifici şi să înalŃi vîaŃa. într-o superioară sinteză”. către idealul moral. uitând realitatea în care zăcea omenirea. Atunci s-au ivit pe terenul vast al utopiilor diferite ideologii. Printre aceşti militanŃi. viaŃa are un singur sens: sens etic. în vicisitudinile vieŃii moderne. cine să readucă lumea în cadrul unei concepŃii salvatoare ? Răspunsul ni-l dă categoric: „Creştinătatea. este o campanie de purificare a atmosferei învolburate de patimi. deci. Trebuie să ştim scoate din clipa trecătoare ceea ce ea cuprinde etern. Aceste ideologii au fost elucubraŃii ale unei cerebralităŃi înfierbântate de viziunea imprecisă a unei alte lumi. 2 • E m i l Ci o ra n . care clocotesc în sânul statului nostru şi-al umanităŃii. mersul spre anihilarea valorilor morale. cu o intuiŃie precisă a realităŃilor sociale. idealul religios. autorul se ridică cu dispreŃ. dând o profundă semnificare valorilor etice: „Nu. înŃelepciune. Iar mai în jos: „Numai Dumnezeu a izvorât lumina în haos şi azi numai El va putea crea cosmosul social – prin Evanghelia lui Isus Hristos şi cu idealismul jertfelnic al celor ce şi-au pus-o la temelia personalităŃii lor – ca piatră unghiulară”. Arta este deci un exponent al virtuŃilor. este un efort continuu de-a modela sufletul nostru. să-l intensifici prin contemplaŃie artistică. sinceritate. Contra obscenităŃilor şi excentricităŃilor în artă. care au introdus în structura sufletească a neamului nostru platitudinea materialistă cu întreaga ei tendinŃă şi înclinare spre disoluŃie. Dar din rândul acestor protagonişti şi fanatici ai unei ideologii irealizabile. „Să absorbi din realitatea înconjurătoare elementul ideal. părintele Gr. dezinteresare etc. de-o preciziune şi exuberanŃă în cugetare şi expresiuni. statornicie. s-au ridicat unii cu spiritul mai clarvăzător. cuprinde invazia spiritului anarhic.” Asupra moralităŃii în artă. Mi-aduc aminte de spiritul clar cu care trata Gherea această chestiune. după ce ai spiritualizat fiinŃa artistului creator prin factorii etici. să dăm prin artă o puternică expresiune a năzuinŃei spre ideal. Nr. în care războiul şi-a vărsat întreg veninul lui ucigător. cine să reabiliteze vechile valori. dezlănŃuirea patimilor care mocneau în dosul entuziasmului belic. adică să spiritualizezi viaŃa prin artă. iată marea artă şi care întrupează atitudinea etică şi atitudinea estetică. Epoca postbelică. ale acestor tragice situaŃii”.

care trăiesc într-o corelaŃie continuă cu principiul suprem. deci o luptă de interiorizare. „AutocraŃia instinctului şi socializarea valorilor morale”. vor avea supremaŃia faŃă de spiritul maşinist. ce majestuoase evadări din platitudinea vieŃii cotidiene. „InegalităŃile spirituale ale societăŃii moderne” este un capitol în care se opune concepŃiilor egalitare economice. ‘927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . a sufletelor care sfruntează efemerul prin vigoarea unei religiozităŃi profunde. ce exemplificare a unui suflet veşnic preocupat de elevaŃiunea morală a umanităŃii ! Cartea aceasta nu este numai o concretizare a unui suflet etern zbuciumat. ci este expresiunea sufletelor frământate în căutarea adevărului. Dar capitole ca: „Rugăciunea şi energia spirituală a tineretului nostru”. care conduce contemporaneitatea.. deci. condusă de nefastele principii ale materialismului plat. „Kalokagathia creştină” este o interpretare etică a sensului vieŃii. Dar valorile eterne şi. în realitate însă se observă în dosul acestor pagini aceeaşi luptă de infiltraŃie şi penetraŃie în conştiinŃa omenirii a idealului moral şi-o întoarcere spre valorile interioare. Acest capitol cuprinde consideraŃii edificatoare asupra artei.. Este această carte o sinteză a sufletelor care luptă din profunzimea conştiinŃei pentru ridicarea umanităŃii care orbecăieşte. inegalitatea valorilor spirituale care străbat conştiinŃa veacului. cu D-zeu. Este antinomia dintre valorile eterne şi trecătoare.148 Texte din manuscrise „Sinteze etico-sociale” este o carte alcătuită din mai multe capitole cu caracter distinct. apelurile către cler întru disciplinarea şi ofensiva culturală. adevărate.

voim şi gândim. însă străduinŃa lui este zadarnică deoarece rezultatele lui atât de funeste. Creştinismul mistic. Prin iubire ne depăşim pe noi înşine. ÎnŃelepciunea este acea îmbinare a tot ce simŃim. SuferinŃa nu trebuie considerată ca o plagă. ale îndoielii zdrobitoare. prin faptul că ne simŃim cetăŃenii unei lumi mai mari în care şi noi contăm. Aceste suferinŃe sunt rezultatul abuzului de narcotice. importaŃie nefastă din orientul îndepărtat. sunt o pildă eclatantă a forŃei de distrugere şi disoluŃie sufletească şi trupească. Religia care a făcut din suferinŃă unicul scop al vieŃii. în care după expresia lui Claude Farrère „te simŃi din clipă în clipă mai puŃin trupesc. Din aceste exagerări. Iubirea se manifestă pe trei terenuri bine distincte: iubirea dintre semeni. care emană dintr-o zdruncinare interioară. În antichitate filosofia era o îndrumare sigură. a atâtor suferinŃe? Numai printr-o închegare a vieŃii interioare. precum ne mărturiseşte autorul. prin care putem câştiga nemurirea. Nr. Iubirea este drumul cel mai sigur spre câştigarea fericirii. Dar pe lângă suferinŃele de ordin spiritual. Arta de a suferi „duce la adevărata artă de a trăi. cu filosoful Zenon. Pentru cei cuprinşi de îndoieli şi suferinŃe. Claude Farrère caută să reabiliteze valoarea opiului. 2 • E m i l Ci o ra n . ne îndeamnă spre cunoaşterea adevăratei vieŃi. „Cine a înŃeles suferinŃa şi a încheiat armistiŃiu cu ea. înŃelepciunea este singurul îndreptar. „Creştinismul a rămas până în zilele noastre singura privire asupra lumii care a revărsat în sufletele însetate de mângâiere balsamul împăcării cu sine şi cu viaŃa”. Prin ce vom putea însă eclipsa şi diminua forŃa de penetraŃie. prin faptul că ne simŃim „înlănŃuiŃi de tot ce există”. Aceste narcotice provoacă reverii adânci. după oamenii de ştiinŃă. Tot la acestea se mai adaugă. iubirea dintre sexe şi iubirea pentru cultură. este focul care întreŃine căldura vieŃii”. atât de cântată în imnuri extatice de Asvagoşa. pentru cei ce au suferit experienŃa religioasă. aproape inerentă realizării idealurilor sau scopurilor cu caracter mărunt. frica.” Consolarea în faŃa suferinŃei a fost atât de necesară încât cugetările şi religiile s-au îndreptat exclusiv asupra acestui scop. se apropie de şcoala stoică a lui Zenon. poetul îndrăgostit de viaŃa nenorocită a lui Budha. Dar unii au dus suferinŃa la rangul unui principiu călăuzitor în viaŃă. acel carbon care. prin faptul că considera viaŃa ca o suferinŃa incontinuă. mai puŃin pământesc”. care este străbătută de viziunea pesimistă a vieŃii este religia budhistă. un îndreptar în faŃa vieŃii. i-a scos creştinismul care a determinat o nouă directivă în modul de a se orienta al oamenilor. care zdruncină. dar într-o măsură mai mică. cea mai vie exemplificare a acestei concepŃii. care ne face să biruim suferinŃa şi sa câştigăm mângâierea. acea substanŃă care scoate carbonul din aer. este gata a se împărtăşi cu taina cea mai mare. Dar „Arta de a suferi” nu este scrisă pentru cei pătrunşi de revelaŃia divină. păstrând totuşi un suflet cât mai luminos. în construcŃia psihică şi fizică a noastră. minează sănătatea şi vigoarea trupească. mai puŃin omenesc. cum au fost stoicii. mai sunt suferinŃele de ordin fizic. ci pentru cei cuprinşi de chinurile omorât oare ale scepticismului. „ÎnŃelepciunea este clorofila sufletului. în înŃelegere şi cât mai generos în faptă”. SuferinŃa oŃeleşte.Texte din manuscrise 149 Despre „Arta de a suferi” În lupta pentru câştigarea fericirii ni se opune tuturor suferinŃa. ne învaŃă. prin faptul că ne împacă cu lumea. dar cea mai simplă a vieŃii: iubirea”. lăuntrică. ca un obstacol în evoluŃia personalităŃilor sau a umanităŃii. de a fi înŃelept. prin organizarea facultăŃilor sufleteşti în sensul realizării unei fericiri dorite.

în cultul eului lor. „Mersul înainte al omenirii este opera apropierii dintre oameni. gândul morŃii te persecută cu persistenŃa lui hîdă întru a te descoase. Oare sinceritatea nu este numai o nuanŃă a iubirii ? După ce-ai străbătut cu mintea prin spinoasa analiză a sufletului omenesc. Florian cele două lumi în care se zbate viaŃa înŃeleptului în lumea înconjurătoare. Trăim clipe de extaz. e înlocuită cu logica femeii cerebrale. Femeia a fost până în timpurile moderne roaba bărbatului. Iubirea dintre bărbat şi femeie suferă zdruncinări simŃitoare. ne lăsăm stăpâniŃi de frământarea oceanului sau ne cufundăm în sufletul semenilor noştri. Trebuie să înŃeleagă că o logică inexorabilă conduce evenimentele din viaŃa. Expansiunea sufletească. de ce nu moartea cu liniştea ei îngrozitoare ? Din aceste împrejurări fatale ale vieŃii omeneşti s-au ridicat două concepŃii opuse: concepŃia pesimistă a vieŃii şi optimistă. Iubirea de cultură. e înlocuită cu bătrâneŃea precoce. comunicativitatea sunt înlocuite cu atitudini serioase şi respingătoare. Probabil că parodierea culturii adevărate dusă până la caricaturizare a provocat dispreŃul amestecat cu excesele de limbaj ale lui Anatole France. TinereŃea. Dar ce este frumos şi adevărat ? Răspund unii şi ar trebui să răspundem toŃi: esenŃa etică a fiecărui lucru determină frumosul. adică subordonarea raŃiunii sentimentelor. care nu mai poate exista. Dreptatea este de partea acelora care susŃin caracterul etic al culturii. ne apropie de lume. ne ajută s-o pricepem şi să trăim în armonie cu ea. Epoca modernă determină etapa de descătuşare a femeii din sânul unui sclavaj nemernic. caracteristică femeii. îndeosebi cele mai înzestrate dintre ele. însă nu în a duce optimismul la paroxism. că în dosul lor se ascunde o raŃiune care trebuie să dezlege problemele din lume in sensul câştigării adevărului.150 Texte din manuscrise Iubirea dintre semeni este pregătirea armoniei sociale. Care e rostul vieŃii ? de ce trăim ? spre ce ne îndreptăm ? Când încerci a fixa un răspuns. îndepărtate. însă cu emanciparea femeii apare o plagă care poate vremea o va înlătura: absenŃa instinctelor materne şi femeieşti. şi lumea interioara. Nu ştiu dacă adâncul nepătruns al lumii este iubirea. Foarte frumos şi în acelaşi timp patetic ne descrie M. o întrebare care ia forma unei obsesiuni. a întunecimii cerebrale şi-a capriciilor bărbatului. ambianŃa. nu a războiului. Nietzsche. au pierdut conştiinŃa instinctelor lor femeieşti şi materne şi se închircesc prin egoismul lor bolnav. Dară la capătul străduinŃelor noastre se ridică statuia hdă a morŃii. din cauza unei prejudecăŃi care trebuie sfărâmată. de ce atâtea vane eforturi. Sunt pline de înŃeles cuvintele lui Mircea Florian când îşi ia rolul de apologet al iubirii: „Iubirea ne redă viaŃa. rătăcim departe de interiorul nostru. în lumi străine şi. Iată ce spune Laura Marholm: „Căci femeile. lumea propriului suflet. care se socoteşte Ńinta vieŃii”. „soarele care întreŃine viaŃa laolaltă. o întrebare se înfiripă pe suprafaŃa creierului tău. a progresului. uneori. de aceea trăim mereu în afară de noi. Acea logică a inimii. Corolarul iubirii este sinceritatea. care trăieşte într-o izolare lăuntrică. lumea materială şi socială imprimă pecetea însuşirilor lor sufletului fiecăruia. Cultul eului este la femeie cultul neproductivităŃii”. Strindberg sau Amiel. când ne pierdem în cerul înstelat. ÎnŃeleptul. prin caracteristica sufletului său trebuie să fie optimist. Iar dacă o afirmă nu cad în exclusivism. însă pot să întăresc că adâncul omului nu poate fi decât iubirea. este splendoarea conştiinŃei umane”. Schopenhauer. dusă până la pasiune. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . ne adâncim în zările albastre. „Din toate părŃile. este de asemenea înfiptă în sufletul omului modern.

cercând a realiza o alcătuire curat omenească. conştiinŃa de sine ne întoarce acasă. care se văicăresc fără a înŃelege nimic din această lume şi din această eternă zbuciumare. cu o bogăŃie în imagini. o prelungire în infinit a vieŃii omului. Atunci avem impresiunea că noi „creăm” lumea că lumea nu fiinŃează decât prin faptele noastre. o îndrumare sigură pentru acei „pesimaştri” săi numim aşa. uitându-ne pe noi. 20 iulie 927 Nr. Foarte rar găseşti în literatura filosofică română cugetare amestecată cu un stil literar. care se afirmă. aşa se desprinde din acest citat că valoarea cuiva rezidă numai în bogăŃia sufletului în aceea ce s-a numit personalitate. CâŃi nu cad răpuşi de acest vis sublim !” Cum dintr-un tablou sinoptic se desprinde într-un moment toată exuberanŃa imaginilor. de-a îmbina fericit aceste două mari calităŃi care fac citirea atrăgătoare. Această carte ar putea fi un catehism. şi atunci descoperim o lume proprie originală. ne interiorizează. ne făurim idealuri pe care le cioplim prin acŃiunile noastre în marmura lumii. Acesta e meritul lui Mircea Florian. Acesta ar fi rezumatul cărŃii lui Mircea Florian. care vrea să trăiască aşa cum este şi să armonizeze lumea întreagă după îndemnurile sale adânci. 2 • E m i l Ci o ra n . care se numeşte viaŃă.Texte din manuscrise 151 „Dar după ce am rătăcit în afară. adică realizarea unui ideal într-o viaŃă scurtă printr-o concretizare a acestuia cu valorile morale.

DiscrepanŃa lor nu trebuie interpretată în mod absolut. de aceea nu putem avea decât o admiraŃie pur intelectuală pentru dl. Nu permanenŃa sau poziŃia liniştitoare. CitiŃi celecŃia „Gândirii” de la întâiul număr până la ultimul – despre care vreau să vorbesc în acest foileton – şi vă asigur că n-o să găsiŃi recenzii. Blaga n-a dat-o şi cred că n-o va da. definesc acest tip de cunoaştere. (Remarc în treacăt ce dificultăŃi. îndrăzneaŃă sau o atitudine categorică te izolează până la eliminare. subtilitatea. Pentru definirea cunoaşterii luciferice este necesară diferenŃierea ei de cunoaşterea paradisiacă. Blaga sunt convertite într-un plan logic ? Noi cei tineri căutăm peste tot disperare. provocate de insuficienŃa limbii noastre. Dacă d-sa ar fi scris într-o limbă străină astăzi ar avea o notorietate mondială. spiritul sistematic. Ceea ce determină lipsa de receptivitate a celor tineri pentru filosofia d-lui Blaga îşi are sursa în faptul că aceştia sunt torturaŃi de alte probleme şi vor alte răspunsuri. „Criza obiectului”. care în cazul când sunt obiectivul esenŃial al unei reviste nu dovedesc altceva decât o deficienŃă constituŃională a spiritului. d. – într-o astfel de cultură în care condiŃia esenŃială a „ajungerii” este ecletismul cât mai fad şi mai plat. dacă la Kierkegaard păstrau încordarea dureroasă a unei subiectivităŃi neliniştite. întâmpină un filosof când încearcă să traducă expresiile germane. vreau să lămuresc pentru ce dl.152 Texte din manuscrise Gândirea Am impresia că de cât e ori s-a vorbit despre „Gândirea” s-a neglijat un lucru esenŃial fără remarcarea căruia nu se poate înŃelege fizionomia particulară a acestei reviste. care este indiscutabil cea mai bună revistă care a apărut în România. din cauza unei despicări lăuntrice în structura obiectului. Ea provoacă o criză în obiect. incertitudinea şi aventura. deoarece amândouă sunt moduri ale „cunoaşterii înŃelegătoare”. referate. Obiectul cunoaşterii luciferice este totdeauna un mister. o incapacitate de a crea o absenŃă vădită a oricărui gen de productivitate. deoarece spiritul d-sale este înclinat mai mult în spre logică. ontologie şi întregimi complex de probleme care interesează direct existenŃa subiectivităŃii. Nu este caracteristic acest fapt că probleme atât de chinuitoare. „problematicul”. care poate fi considerat dat integral sau numai cu posibilităŃi de a fi dat. Blaga nu poate face „şcoală”. Nu i se poate contesta profunzimea. fără nici un aport personal. ei vor o filosofie a vieŃii cu toate elementele implicate în problematica ei pe care. Blaga. metodologie şi teoria cunoaşterii. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . însă. Aceasta se caracterizeaeză prin fixare asupra obiectului. pentru ce dânsul nu are aderenŃi printre cei tineri. studiul d-lui Lucian Blaga despre „Cunoaşterea luciferică. originalitatea. Înainte de a prezenta în câteva cuvinte. consideraŃii obiective. Este o ataşare familiară de obiect. Vreau să remarc faptul că într-o cultură ca a noastră. unde un rezumator de cărŃi fade este preferat unui creator şi unde o concepŃie. decât în spre filosofia vieŃii. deoarece cunoaşterea paradisiacă îşi e suficientă sieşi. Niciodată nu m-aş îndoi că este un gânditor de valoarea unui Bulgakov sau a unora dintre cei mai străluciŃi filosofi formaŃi în curentul teologici dialectice. angajând dramatic fiinŃa noastră subiectivă. fără atitudine şi fără spirit creator. ci problematicul. la d. unde nu s-au publicat decât articole şi studii despre „alŃii”. – „Gândirea” a reprezentat protestul şi manifestarea spiritului crealor al atitudinii şi al convingerilor definite. „construcŃia teoretică” sunt specifice. determinând o poziŃie liniştitoare. în deosebire de cea paradisiacă ale cărei intenŃii se limitează la determinarea unui obiect găsit într-o totală prezenŃă. Cunoaşterea luciferieă se detaşează în mod particular de obiect. fără a părăsi însă obiectul.

deoarece „înŃelegerea” românească n-are semnificaŃia gnoseologică germană). Pe când în cunoaşterea luciferică obiectul e misterul deschis. A trecut timpul în care se mai putea umbla cu formule de compromis. nu pot să nu fiu melancolic gândindu-mă la eclectismul românesc pe care nu-l găsim numai în valorile propriu-zise ale culturii. Decât . FrumuseŃea sensibilă câştigă în valoare şi transformă lumea în cosmos prin participarea la frumuseŃea primordială a arhetipului ei transcendent. cât şi din studiul de sinteză şi perspectivă „Sensul teologic al. Că această relaŃie dintre imanenŃa concretă şi transcendenŃa sofianică nu se realizează cu o negaŃie a caracterului obiectiv şi intrinsec al frumosului. în cunoaşterea paradisiacă obiectul e exterior misterului.. iar nu formală sau psihologică. Obiectivismul estetic al d-lui Crainic îşi are rădăcinile în orientarea iniŃială metafizică. aşa cum făcuse platonismul. o dovedeşte următorul citat: „Principiul divin al frumosului trebuie conceput însă lăuntric străbătând din adâncurile tainice în măduva lucrurilor şi modelându-le cu impulsul creator dinlăuntru în afară. care a devenit un îndrumător politic al tinerei generaŃii. D. Crainic are marele avantaj de a se fi încadrat iniŃial şi organic în categoriile gândirii extatice.. Dacă d. AcŃiunea lui are aspectul unei fatalităŃi organice”. istorism şi alte forme de relativism care nu pot fi depăşite decât prin gândirea extatică. Nichifor Crainic se interesează în primul rând de precizările de conŃinut şi de perspectivele metafizice ale problemelor. d. de a fi simŃit primatul ontologicului faŃă de psihologic. fără ca prin aceasta obiectivitatea sensibilă a frumosului să fie alterată atribuindu-i-se un caracter pur fenomenal..frumosului”. şi al metafizicului faŃă de istoric eliminând implicit incertitudinile provocate de psihologism. în această concepŃie ordinea lumii e un reflex al frumuseŃii transcendente.Texte din manuscrise 153 Crede d. problematizarea excesivă. 2 • E m i l Ci o ra n .] Nr.[.. determinându-le contururile şi formele ce alcătuiesc frumuseŃea sensibilă a lumii.] D. [. se referă la imperioasa necesitate de a soluŃiona practic şi imediat problemele actuale ale statului. prin iraŃionalism sau metafizică. Blaga este orientat mai mult în spre determinările formale ale problemelor religioase şi filosofice. ci este într-o strânsă legătură cu teologicul. Aceasta este evident atât din articolul asupra d-lui Blaga. Particularitatea de ansamblu a cunoaşterii luciferice este preocuparea de mister. ci şi în politică. Deşi nu admit multe elemente din orientarea politică a d-lui Polihroniade şi refuz categoric de a recunoaşte un primat al politicului deoarece consider valorile politice la periferia vieŃii spirituale – nu pot însă decât să fiu de acord cu d-sa atunci când preconizează teroarea ca unicul mijloc de a distruge venalitatea din această Ńară. Esteticul nu e autonom. în care eliminând de la început discuŃii pretenŃioase de politică principială. Mihail Polihroniade. Blaga că la noi se poate introduce problematica atât de complicată a lui Verstehen ? Eu nu cred. Florenschi şi Bulgakov identifică Sofia cu marea frumuseŃe ce străluceşte în lume. la Sofia. Această Ńara este Ńara compromisului şi în care oamenii nu se nasc decât pentru a deveni plaŃi. Un obiect al cunoaşterii paradisiace în cunoaşterea luciferică este convertit în semn arătat unui mister în esenŃă ascuns. semnează un articol despre „Necesitatea politică a reformei morale”.

Il peut sembler insensé d’affirmer. je ne l’ai vu amer ni crispé. Comme il vivait chaque instant intégralement. que la volonté d’avoir un nom lui semblait inconcevable. auquel. Pour moi. la formule. à l’heure où celui-ci s’approcha de l’Arbre de la Science. à aucun moment. de cet espace clos. l’âme de BaalShem-Tov s’échappa et ainsi ne mangea point du fruit de l’Arbre”. Et parce qu’il était si étranger à cet orgueil de mauvais aloi. lui. s’abritait l’évadé d’une icône. par masochisme ou Dieu sait quoi. Plus je pense à votre père. une monade paradoxalement munie d’une fenêtre. une exception vertigineuse.” Nous n’étions pratiquement jamais d’accord sur le rôle dévolu à notre pays. avait marqué de ses genoux te sol de sa chaumière. tout ce dont il parlait devenait un univers. Un jour que. nullement exposé à ces faiblesse. il avait omis la plus importante. à propos d’un esprit véritablement universel. un vice de scribe. Le péché originel. avec une insistance dont votre père ne pouvait pas me savoir gré. qu’il ne fut à aucun moment séduit par la gloire. et à moi-même. Souffrir jusqu’au tourment à cause de l’insignifiance historique de son pays est une infirmité de littérateur. la donnée essentielle. locutions autochtones chargées de sens et de sagesse. cela ne comptait guère pour lui. Je ne veux pas faire de votre père un saint mais il l’était en quelque sorte. que les valeurs intrinsèques: que son pays. J’ai visité souvent le Parc de Versailles. existait ou non aux yeux des autres. de façon définitive. lui aussi. car son savoir prodigieux était doublé d’une pureté telle que je n’en ai jamais rencontré de semblable. Je ne pense pas qu’il ait jamais été effleuré par l’idée malsaine d’être un incompris. à Wendy et Dinu-Noica. Songez que lui. d’avoir eu raison. cet intervale qu’on aperçoit au bout. le concept roumain par excellence était celui de nenoroc. La sainteté véritable n’a pas besoin de se montrer et d’être reconnue. le 20 Janvier. Dans ce débat où nos thèses s’affrontaient. n’a jamais aspiré à en être un. qu’il devait également avoir éludé par quelque miracle notre commune malédiction. l’emblème de notre destinée. il émanait de lui une puissance et une lumière qu’il ne m’appartient pas de définir. 1968 Dans les Récits Hassidiques. inoubliable. il ne s’évertuait pas à être. cette tentation dé l’homme déchu et qui ronge tous les mortels. n’appréciait. dans un accès de fureur contre ce que j’appelais alors „notre néant natal”. je me plaisais à ne reconnaître aucun mérite ni aucune chance. qu’il n’avait pas goûté au fruit maudit. Mircea Vulcănescu. que le jardin que nous contemplions du haut de la terrasse était conçu comme une monade. il est dit de Baal-Shem-TOV: „Alors que les âmes étaient toutes en Adam. Je revins à la charge. en lui qui était si bien en chair et en qui. on que lui-même.154 Texte din manuscrise Lettre sur Mircea Vulcănescu Paris. avant la guerre. dans une lettre. J’y faisais allusion en toute rencontre. il ne jalousait et ne haïssait personne: hostile à la possibilité même de se faire valoir. C’était avec une ferveur savante Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Qu’il parlât Finances ou Théologie. vous comprendrez aisément pourquoi. sauf quelques isolés qui ont retrouvé l’innocence aux extrémités de l’esprit. on rejoint l’infini. cette fois-là. par où. maintenant je ne suis plus si sûr. trahissait quelque véhémence: „Vous auriez du voir cette vieille que j’ai connue dans un village perdu et qui. entouré d’auteurs. la plus révélatrice: „N-a fost să fie” – dans laquelle je voyais le résumé. la dernière que je lui écrivis pour le remercier d’une étude qu’il m’avait dédiée et où il citait force. mais où. Cela doit être vrai pourtant. avec le recul. il me répondit avec son aménité coutumière qui. évident en nous tous. plus il m’apparaît qu’il était. paradoxe merveilleux. d’une seule. entre deux peupliers. lui disais-je. à force de prosternations et de prières. il était. n’était pas visible en lui. je lui disais que nous n’avions pas été capables de produire un seul saint. lorsque votre père nous expliquait. Son extraordinaire vitalité transfigurait et les problèmes et les paysages. mais je ne l’ai vu réellement qu’une seule fois.

c’est ce que j’aimais en lui. indigne de lui. aurait-on dit. Je ne puis imaginer votre père dans le désespoir. il n’était cependant pas voué par nature à concevoir l’enfer. Nr. l’acceptation ou. encore moins à y descendre. gardait une empreinte nette.Texte din manuscrise 155 qu’il nous révélait ce monde parfait. Ce que je tiens à vous dire. un texte long et détaillé sur la première guerre mondiale ! Il y avait consacré des mois et des mois. aucun ne m’a laissé. il le fut. il nous échappait toujours. plus vive que toute autre. duquel sans doute sa mémoire. c’est que de tous les esprits que j’ai aimés et admirés. un souvenir aussi fortifiant. d’être tout”. d’un autre côté. si vous voulez. bouleversante de clarté. secret que. Mais. il me suffit de me rappeler son image. la sienne eût été plutôt: „L’acceptation indéfinie d’être n’importe quoi. je souhaitais tant pouvoir lui dérober. autant que votre père. pour que soudain je trouve un sens à l’insanité d’être et que je me réconcilie avec l’ici-bas. si préparé à comprendre tout. 2 • E m i l Ci o ra n . Quelle ne fut pas ma stupéfaction quand il m’apprit un jour qu’il venait d’écrire. si ouvert. Lui. Par quelque côté. Jamais il ne s’abaissait au regret. de soutenir qu’il était ceci ou cela. il était bien mieux qu’un philosophe. il n’aurait pas souscrit à la devise de Valéry. je vous avoue. „Le refus indéfini d’être quoi que ce soit”. j’en avais la certitude. il nous faisait. sans le sentiment d’avoir perdu son temps ou d’avoir abordé un secteur extérieur. la théorie du paradis. la joie. marqué néanmoins d’une faille métaphysique. En même temps. Il était miraculeusement n’importe quoi. II n’y a pas de sujet qu’il ne traitât avec empressement et minutie. il me semble difficile de croire qu’il n’en ait pas connu les affres. Philosophe. tel me paraissait être son secret. Impossible de le cerner. non. pour je ne sais quelle encyclopédie. point de doute.

Faci cea mai mare greşeală dacă vei părăsi dreptul. Fii diletant cu principiul ultim. Nu te băga sluga lui D-zeu. dacă vrei). Admit să studiezi mistica. Odată prins în el. Dar la teologie nu vei găsi mistică. teologia n-o să-Ńi dea nici o satisfacŃie de orgoliu.. istorie şi raŃionalism voalat. dar totdeauna m-a interesat personal. În principiul ultim eşti pentru ultima oară.. 14 Aprilie 1935 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . entuziasmul religios constituie o salvare. presupunând neapărat că ai o doctrină şi o organizaŃie. fiindcă viaŃa ei a fost imensă. Agonia ei este atât de lungă. care ne seduce cu certitudini ce sunt doar amăgiri. Aş vrea să nu mă înŃelegi greşit. vei găsi. Acum regret de a nu fi studiat dreptul. fiindcă în câŃiva ani vei părăsi şi teologia. după muzică. Şi atâtea altele. religiozitatea ta este fructul unei crize trecătoare. Tu eşti un temperament sceptic şi prin studiul teologiei îŃi vei mări dar îndoielile. decât când orgoliul mă identifică cu el. Pentru cucerirea puterii se poate învăŃa numai de la Cristos şi dintr-un tratat de tactică militară. pe care. iar nu a unei dispoziŃii organice. religia este un deliciu otrăvitor. că pentru creştinism nu se mai poate lupta eficace şi ca atare studiul teologiei nu mai poate constitui o misiune. Dumnezeu nu răspunde niciodată. dogme. pe D-zeu nu l-ai descoperit în tine. nu vei mai avea libertatea să te duci în altă parte. În D-zeu nu cred. Biserica a fost instituŃia cea mai grandioasă. mai departe. Eu nu sunt împotriva convingerilor tale religioase. Niciodată n-am crezut în Dzeu. însă. ca model şi formă politică de viaŃă (ca tactică. rămânând de două ori vid. fiindcă nu-i rentabil. n-are legătură cu biserica lui. privat. Când am descoperit religia şi eu am fost tentat să urmez teologia. dacă n-ar fi decât pentru cultura juridică. N-am făcut altceva cu El decât să-i cer socoteală.156 Texte din manuscrise Dumnezeu – mic cât un plutonier A crede în Dumnezeu. care mă interesează mai mult din punct de vedere politic. Toată Biblia este un sistem de amăgiri. o sumă de iluzii. Eu nu cred în aceste amăgiri. În definitiv. o preŃuiesc mai mult din tot ce au produs oamenii. dar le preŃuiesc mai mult decât orice realităŃi. Vei fi mai nefericit decât înainte. ÎnŃelegi: nu ca o problemă a mea. ci împotriva ataşării tale de o instituŃie moartă sau care moare. pentru ca odată epuizat să te lase vid. Dar în faŃa întrebărilor mele este atât de mic cât un plutonier. Pentru oameni ca tine sau ca mine. ci în neliniştea ta (care nelinişte în câŃiva ani sunt sigur că nu va mai avea conŃinut religios).

El nu poate nimic împotriva unei voinŃe infinite. a orgoliului fecund şi calculat. Tu trebuie să mă înŃelegi bine: eu nu sunt împotriva credinŃei în D-zeu. sunt mai drastice decât ale acestuia. îneît e greu să se spună dacă pleacă din boală sau ele însele sunt una. îŃi sacrifici viitorul pentru un ideal fără durată. Crizele religioase sunt aşa de importante şi de grave. nu uita că în afară de viaŃă nu există decât iluzii. De la sfinŃi am învăŃat în ce fel mă pot face independent de lucrurile absolute prin metoda mea. de-a dreptul în tragic. religia. singura realitate.Texte din manuscrise 157 Dumnezeu îşi compromite în noi eternitatea De ce îŃi condiŃionezi existenŃa de credinŃa ta în D-zeu ? În loc să lucrezi la fortificarea şi la autonomia ta. îşi compromite el eternitatea. cărora am început deja să le pun capăt şi le voi pune. el este totuşi timpul nostru. pentru mine muzica este suprema expresie şi numai în al doilea rând. 2 • E m i l Ci o ra n . Te înşeli dacă îŃi închipui că nu iau în serios convingerile tale sau că nu le apreciez. Numai că eu ştiu că dacă D-zeu nu trăieşte în timp. Nu te juca cu destinul tău. Ceea ce e dureros pentru mine este că le iau prea în serios. care. Luther punea religia înaintea muzicii. Cu D-zeu am început şi eu. Nr. În noi. considerând comparativ lumea noastră şi a lui Pascal. ci împotriva consecinŃelor pe care tu le tragi din ea. Şi de atunci numai căderi. Nu înŃeleg cum sunt oamenii care cred în D-zeu. deşi mă gândesc zilnic la el.

cu atât mai mult cu cât n-ai rezervele de neseriozitate care m-au salvat de atâtea ori. eşti slugă naturii. Eu îŃi dau numai un sfat: nu lua acum hotărâri prea mari. Spiritul nu ne mai poate salva pe nici unul. te-ai băgat acum slugă şi lui D-zeu ! Tu ştii. Nu-Ńi doresc în nici un caz să încerci pe cont propriu toate experienŃele prin care am trecut eu. M-ar durea teribil să te văd preot. slugă societăŃii. Scrie-mi amănunŃit ce e cu tine. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . încerc disperat să-mi caut un Ńărm şi o direcŃie. ca om. De ce vrei cu orice preŃ să-Ńi pui viaŃa la bătaie ? După ce. încât pe calea ce-ai apucat nu vei rezolva nimic. Devin-o activ şi fă politică. că nu se poate sluji la doi stăpâni. Că am o slăbiciune pentru spirit este ultima mea tărie şi nu ştiu a câta tristeŃe. ce intenŃionezi. Sunt atâtea lucruri de rezolvat în lume. mai mult decât durerile mele. Şi acest lucru m-a durut mult.158 Texte din manuscrise Nu ştiu a câta tristeŃe Ai fost tot timpul slab. însă. cu şanse improbabile. unde vrei să ajungi. Când răul devine organic într-o familie. atunci totul îmi pare pierdut. dar la trei. trist şi abătut. După ani de zile de naufragiu. căci mai târziu regretele nu vor fi mai puŃin mari.

la o risipire în forme fragmentare şi izolate. ViaŃa morală este interesantă în studiul omului numai întrucât revelează elemente caracteristice pentru înŃelegerea naturii acestuia. în acest caz. metodele şi criteriile ei. formalizare a împiedicat. DiferenŃierea valorilor a dus la o distrugere a unităŃii spiritului. 2 • E m i l Ci o ra n . iar nu o alăturare amorfă de elemente divergente. care-i împrumută caracterul unei discipline cu perspectivă sintetică. de a surprinde caracterul originar şi datul pur. bunăoară. Dacă presupune. se deviază de la intenŃia principală a Nr. în consideraŃiile asupra vieŃii. deoarece ele nu se cristalizaseră în sisteme autonome. Mai mult: o situaŃie de supraordonate.Texte din manuscrise 159 Antropologia filosofică Antropologia filosofică există de când omul a încercat cu o perspectivă cuprinzătoare să-şi înŃeleagă esenŃa şi destinul său. aceasta nu înseamnă că admite. Decât . antropologia filosofică intenŃionează o considerare sintetică derivată din faptul că ea presupune toate disciplinele referitoare la om. Importă în acest caz mai puŃin structura valorilor în configuraŃia lor imanentă. În fiecare cultură există o anumită viziune a omului. cât relaŃiile ce se stabileau între diverse domenii. Unii concep sensul antropologiei filosofice în preocuparea exclusivă de acest raport al omului cu lumea înconjurătoare. reprezentând în acelaşi timp o viziune bine închegată. sustras asimilării naive în obiectivitate. FaŃă de aceste dizarmonii rezultate dintr-o diferenŃiere excesivă. DiversităŃii de perspective pe care le prezintă sistemele individuale. viziunea şi înŃelegerea vieŃii şi a omului. cunoaşterea intuitivă opune orientarea şi considerarea globală. care adânceşte conŃinuturile dincolo de formele exterioare vieŃii într-un efort de pătrundere unitară. de când acesta. Astăzi antropologia filosofică îşi are o relativă independenŃă faŃă de domeniile care vizează indirect omul. Preocupările antropologice au început să ia o dezvoltare atât de bogată în lumea contemporană din două motive: necesitatea de a găsi o disciplină care să depăşească printr-o cuprindere bogată diferenŃierea valorilor rezultată din specializarea excesivă a ştiinŃelor spiritului şi insistenŃa crescândă a interesului omului pentru propria sa fiinŃă. Omul în faŃa acestei existenŃe alcătuieşte un dualism rezultat din eliminarea diverselor elemente care se interpun între el şi existenŃă. Această. Prin aceasta cadrele transcendente ale valorilor sunt sfărâmate realizându-se o apropiere de imanenŃa vieŃii. Dacă antropologia filosofică nu ocupă în cadrul disciplinelor filosofice pe care le-au produs diversele culturi un domeniu determinat aceasta se datoreşte faptului că ea a fost integrată în concepŃiile de etică. ReacŃiunea împotriva formelor din orientările intuitive în cunoaştere rezultă din necesitatea de a prinde viaŃa în plenitudinea şi multiplicitatea expresiilor ei. întrepătrunderea lor fără ca aceste relaŃii între domenii să fi fost conştiente omului. s-a diferenŃiat de lumea înconjurătoare şi a devenit conştient de această diferenŃiere. Constituirea valorilor într-o regiune independentă de om şi considerarea lor ca atare a eliminat posibilitatea unei înŃelegeri vii a productivităŃii unui fond antropologic. etica. Valorile s-au cristalizat în structuri autonome cu tendinŃe de închideri şi delimitări categorice. O orientare intuitivă n-a fost posibilă decât acolo unde încordarea unui dualism a necesitat din cauza tensiunii extrase o apropiere între cei doi termeni. Interesul crescând pentru natura omului a dus în lumea contemporană la un fenomen destul de interesant şi care consistă într-o simplificare a raporturilor dintre om şi existenŃa concretă. ReacŃiunea atât de evidentă azi împotriva simbolismului culturii este expresia necesităŃii de a înŃelege datul în mod viu şi nefalsificat. Omul se separă de lume. viziunea antropologică fiind închisă în aceste concepŃii şi consideraŃii. dar acest act de separaŃie este numai un moment în procesul de recâştigare a existenŃei.

la naşterea căreia mai contribuie şi fenomenul apariŃiei istorice a acestor atitudini în structura lor ireductibilă. admiŃând o perfectibilitate continuă şi un spor al echilibrului vieŃii ce se realizează istoric. limitându-i domeniul de cercetare la caracterul exterior al omului. incapabilă de universalitate. unei dezagregări interioare care pe planul culturii a dat naştere acelui antinomism în lumea valorilor ce împrumută acesteia un vădit caracter de inconsistenŃă. Critica poate să vizeze cel mult planul sistematic al concepŃiei. au devenit în faŃa realităŃii simple iluzii. ExplicaŃia şi justificarea încercărilor tipologice îşi găseşte un fundament în perspectiva istorică atât de bogată pe care o are lumea de azi care-i dă omului posibilitatea de a cuprinde complexitatea lumii istorice. În antropologia filosofică. ConcepŃiile antropologice îşi au sursa într-o trăire iraŃională. O critici fiindcă experienŃa ta subiectivă te orientează în altă direcŃie. Din acest gând al iraŃionalitaŃii atitudinilor de viaŃă derivă în fond încercările de tipologie. fiindcă aceea care s-a născut în diversele culturi. Nu că prima s-ar putea dispensa de cea din urmă. a configuraŃiei lăuntrice unitare. la modalităŃile obiective de comportare. Interesul pentru om. însă. schematizarea devine Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Antropologia filosofică este mult mai aproape de teoria concepŃiilor de viaŃă decât de antropologia ştiinŃifică. care poartă toate caracterele unei destrămări a omului. înfăŃişează o imagine care se opune imaginii antropologice plină de clasicitate a umanismului. ficŃiuni sau drăgălăşii filosofice. ExperienŃele din care se constituie o atitudine de viaŃă nu se produc după criterii sau formule. insuficientă şi agitată. Structura formală şi sistematică a concepŃiei reprezintă expresia şi realizarea obiectivă acestor experienŃe. luptându-se între naivitate şi conştiinŃă. Nu se poate spune că o atitudine de viaŃă nu este adevărată. fiindcă nu există posibilitatea de a convinge pe cineva de non-valoarea sau falsitatea atitudinii sale. În ştiinŃă stadiul ultim e cel mai valabil. Atitudinile în faŃa vieŃii şi a omului sunt dincolo de criteriul adevărului sau al valabilităŃii. dezintegrată din cosmos. Slăbirea interesului pentru natură şi mărirea interesului pentru om este semnul unui umanism nou ? Despre un umanism nu se poate vorbi în cultura contemporană. ci se nasc spontan. În cultura contemporană domină viziunea pesimistă a omului care se opune optimismului umanistic. De aici derivă fenomenul destul de interesant că în evoluŃia concepŃiilor de antropologie nu se poate vorbi de progres în sensul în care acesta ne este prezentat de ştiinŃa pură. dar intenŃiile şi perspectivele sunt altele. nu poŃi pretinde să modifici atitudinea altuia. Omul ca o fiinŃă contradictorie. Evident.. Provizoratul lui rezultă numai din raportarea la o formă ideală de cristalizare definitivă. pentru rosturile lui. Umanismul pleacă de la ideea consistenŃei omului. Ceea ce acesta concepuse ca posibilităŃi indefinite ale omului. într-o experienŃă vie care determină un sens specific construcŃiei teoretice. tipologia ocupă un loc însemnat. ConcepŃiile lui Scheler sau Heidegger ar fi apărut chiar dacă Daubenton sau Blumenbach n-ar fi pus bazele antropologiei ştiinŃifice şi aceasta n-ar fi existat.160 Texte din manuscrise antropologiei de a cunoaşte esenŃa omului. Din acest motiv antropologia are la bază un procedeu descriptiv. Nu se poate contesta că în intenŃiile tuturor încercărilor de tipologie tendinŃa spre schematizare este intenŃional eliminată. Niciodată. (Descriptivul fiind considerat într-o accepŃie mnai generală decât cea curentă). la anumite momente istorice s-a limitat numai la o pură construcŃie fără să încerce şi o înŃelegere a tipurilor antropologice. a căror studiere nu deschide perspectiva înspre fondul lăuntric. Tipologia rezultă din necesitatea de a simplifica şi ordona această complexitate. numai în antropologia contemporană. sau o însumare progresivă a valorilor care-ar echivala cu conceperea omului contemporan ca reprezentând totalitatea istorică într-o expresie actuală. de a găsi constantele esenŃiale şi fundamentale în direcŃiile multiple ale activităŃii omului. nu s-a născut din nevoia unei supravalorificări ci din tendinŃa de a înŃelege fără anticipaŃiile şi atribuirile subiective care falsifică o realitate obiectivă. Practic. de a cristaliza în forme determinate conŃinuturile spirituale. Aceasta nu trebuie să asimileze antropologia filosofică antropologiei ştiinŃifice. omul rămânând fiinŃa torturată aruncată morŃii. cu posibilităŃi finite.

Un tip nu este o unitate determinată în mod absolut. dar şi o perspectivă relativistă.O imagine concretă a omului n-o putem câştiga decât dacă-l privim ca o fiinŃă temporală şi istorică. când le construieşte din afară referindu-le apoi la om.. Antropologiei umaniste îi ia locul o antropologie tragică în care omul este prins în toată structura lui antinomică. VariaŃiile existente între tipuri sunt fatal neglijate. Dacă există un sens al omului acesta nu poate fi determinat decât din derivarea lui din imanenŃa istoriei. Aceasta nu înseamnă că ea se delimitează la o enumerare şi înşirare de fapte şi forme pe care le-a produs această viaŃă. Prin aceasta ea scoate pe om din istorie. Transcendentalismul acestei etici derivă din caracterul ei formalistic. Orientarea descriptivă a antropologiei se referă la faptul că omul nu poate fi înŃeles în natura lui concretă decât prin desprinderea esenŃei sale din ceea ce el a realizat. derivă şi cel optimism moral. Cercetările lui aprofundate au adus această problemă în centrul atenŃiei generale. nu este viu decât dacă îmbracă forme relative. Aceasta o diferenŃiază de filosofia culturii. că un sistem al acesteia pentru a fi complet nu o poate negiija. de la alcătuirea lui formală pură. Antropologia pleacă de la om în spre valori. un complex de elemente organizate într-o alcătuire diferenŃială. în celebra sa carte „Geschlecht und Charakter”. În acest caz n-ar mai fi antropologie filosofică pură. fără nici o derogaŃie de la sensul lui ideal. care individualizează acel tip în cadrul celorlalte valori specifice a căror cunoaştere este lămuritoare pentru structura aceluia. Procedarea normativă pleacă de la o poziŃie transcendentă omului. antropologia umanistă a creat o imagine abstractă a omului.Texte din manuscrise 161 inevitabilă. istoria concepŃiilor antropologice constituie părŃi importante ale unei antopologii şi care îi împrumută acesteia un caracter de complexitate. Otto Weininger. ci reprezintă o anumită diversitate. a arătat cum în caracterologia mai veche problema bărbatului şi a femeii era aproape inexistentă. atât de dezvoltată în sistemele de etică normativă. Omul nu se poate realiza după ea decât în expresii individuale. care a arătat ce rol mare joacă această problemă în interpretările mitologiei. Pe acest criteriu al valorilor specifice se bazează şi posibilitatea de individualizare şi deterninare a culturilor. Tipologia este cea mai mare lecŃie de relativism. dacă-l integrăm în existenŃialitate. Nu mai puŃin interesante în acest domeniu sunt studiile lui Bachofen. După ea normele pot modifica efectiv omul asimilându-l într-o sferă ideală de valori. toate aceste expresii în care se realizează omul dovedesc capacitatea lui finită. Acestea oferă material concret şi studii particulare pe care se poate construi şi sintetiza. în urma acestui fel de consideraŃii devine o fiinŃă complet insuficientă.. iar cel normativ nevalabil. Antropologia nu poate sa aibă o consistenŃă decât privind descriptiv ceea ce a realizat în decursul vieŃii istorice. posibilităŃile reduse şi limitate. Ceea ce caracterizează tipologia este încadrarea şi delimitarea tipurilor după criteriul valorilor specifice. Omul. dincolo de timp şi istorie. acestea fiind în mod fatal determinate şi mărginite. absolut inacceptabil pentru cine cunoaşte omul aşa cum acesta s-a prezentat până acum. ceea ce a produs în decursul dezvoltării lumii istorice.. Procedarea ei consistă în a trece de la valori în spre om. trebuie amintit că problema caracterologică a sexelor este şi o problemă de antropologie. încercările tipologice. Etica normativă de stil vechi se menŃine într-o astfel de poziŃie faŃă de om. religios. politic etc. Omul economic. Există însă în acest complex elemente sau valori care predomină. Fără să fie în intenŃiile ei. Încercările tipologice în antropologie nu se pot realiza fără concursul psihologiei şi caracterologiei. incapabilă să realizeze o totalitate armonică. Eficacitatea soluŃiilor care este atât de mult apreciată de astfel de sisteme devine iluzorie când se găseşte caracterul de exterioritate al normelor. Deoarece caracterologia este indispensabilă antropologiei. 2 • E m i l Ci o ra n . Defectul ei esenŃial apare atunci când vrea să atribuie omului sensuri care nu sunt imanente lui. care le aduce Nr. Studiul sexelor. Precizarea aceasta explică de ce elementul constructiv este secundar în antropologie. În domeniul problemelor de cultură ea nu se interesează de structura valorilor ci de omul care produce valori. fragmentară. Din cauza credinŃei în norme. Nu putem înŃelege esenŃa şi destinul omului decât considerând ceea ce el a realizat.

În această ordine de idei nu este inutil a aminti o particularitate a omului şi care vizează imposibilitatea lui de a privi lucrurile în afara de semnificaŃii şi atribuiri. în cele mai multe cazuri. ci li se atribuie o anumită valoare. deoarece reprezintă criteriile în activitatea de valorificare. de a judeca sub unghiul valorii aduce cu sine o problematizare a vieŃii. tendinŃa de căutare de semnificaŃii. În antropologie judecăŃile de valoare trebuie eliminate. care prezintă o viziune cu totul particulară a omului. ci este în funcŃie de realităŃi transsubiective. nici nu este posibilă în cadrul ei. ceea ce. Este caracteristic faptul că temperamentele pesimiste sunt acelea care apreciază cel mai mult cu perspectiva valorii. iar nicidecum una pe care i-am atribuit-o noi. fie din raportarea acestora la o regiune ideală a valorilor. Trebuie să recunoaştem că orientarea descriptivă a antropologiei nu poate fi realizată integral şi ca atare există în tendinŃele ei multe din elementele unei exigenŃe. care să transfigureze anumite conŃinuturi. Omul o valorifică şi pe aceasta. constituie o subiectivizare. judecăŃile de valoare se nasc de regulă acolo unde e vorba de o modificare într-un sens oarecare. Antropologia nu intenŃionează să schimbe pe om. De fapt. viziunea rezultată din tendinŃa de a-l raporta pe acesta nu la valori exterioare lui. totul se reduce la viaŃă. Ea concepe că omul poate să realizeze absolutul şi universalul. PosibilităŃile de mântuire. O observare mai atentă descoperă că idealul unei antropologii religioase este divinizarea omului. de a voi să elimine şi să elibereze o fiinŃă istorică din istorie. cum e cazul eticii. Pentru animal. Oricum în cazul pesimismului. Sistemul normelor. DiferenŃierea antropologiei de etică se prezintă şi în problema judecăŃilor de valoare. al valabilităŃilor etc. aşa cum au încercat unii teoreticieni mai noi ai metodologiei istoriei. să-i delimiteze un cîmp de activitate. Ea aduce în planul central fiinŃa subiectivă. care o scoate din iraŃional şi din cursul ei spontan. formele reduse ale vieŃii apar înaintea acesteia în toată nulitatea lor. insuficiente şi inconsistente. ci la transcendenŃă. De aici derivă o atitudine cu totul particulară a omului în faŃa vieŃii. situându-se oarecum în afară de ea.162 Texte din manuscrise la incapaciatea unei modificări efective a omului. Numai prin raportare la regiuni transcendente devine o fiinŃă cu sens. activitate care ierarhizează valorile şi conŃinuturile. Pesimismul viziunii antropologice religioase pare că ar deriva din faptul că pentru religie (în special cea creştină). Se realizează în acest caz mai puŃin o judecată de valoare cât o încadrare într-o valoare ce a produs-o omul în decursul timpului. Aceasta n-are farmec decât dacă te abandonezi ei. dacă te contopeşti cu devenirea ei iraŃională. Valorificarea nu cunoaşte datele pure şi nici structurile obiective în alcătuirea lor. Valorificarea poate să constea fie din obiectivarea unui fond subiectiv. Acestea toate nu sunt considerate în existenŃa lor pură. omul este o fiinŃă decăzută ce trebuie depăşită. numai gradual. ConcepŃia religioasă a omului este numai aparent pesimistă. Este în structura eticii activitatea de valorificare de apreciere. cel puŃin judecăŃile de valoare aşa cum ele se prezintă în etică. ci constată care sunt elementele esenŃiale ale omului şi de aici pleacă în spre o determinare a sensului său. Paradoxul antropologiei religioase consistă în a voi să scoată pe om din omenire. care specifică şi individualizează manifestările spirituale. Soloviev şi Berdiaeff formulează concepŃia omului-Dumnezeu. independentă de un fond antropologic. Omul în concepŃia religioasă n-are valoare decât prin relaŃie cu divinitatea. Din acest motiv nu există în religie o antropologie pură. rădăcina primă a judecăŃii de valoare – la copil fiind acelaşi caz –. – FaŃă de o astfel de antropologie care plasează pe om singur în faŃa vieŃii se ridică antropologia religioasă. Cercetarea şi aprecierea. ale cărui reacŃiuni instictive reprezintă expresia cea mai embrionară. Formele vieŃii sunt finite şi limitate. perspectiva se măreşte până a deveni una a eternităŃii. de transcendere a omenescului sunt foarte vii în cercul problemelor ei. Omul nu este adus singur în faŃa vieŃii nici nu e supus destinului său interior. care în fond nu reprezintă altceva decât expresia unui optimism pe care nu-l justifică datele realităŃii. aceasta. Toate acestea derivă în cele din urmă din Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . să-i fixeze linii şi direcŃii. care diferenŃiază şi izolează diversele forme de viaŃa. Singur nu este conceptibil şi nu este susceptibil de inteligibilitate. ocupă un rol aşa de important în etică.

nu există o valabilitate universală a logicului. ci de la om în spre valori. Din cauza acestei multiplicităŃi nu este posibilă o oaracterizare şi o deteminare tranşantă şi închisă a omului. Antropologia religioasă este foarte interesantă pentru studiile de istorie a antropologiei. esenŃa şi destinul omului nu ni le poate revela decât o antropologie imanentă. epocile acelea au fost mai fecunde şi mai productive în care omul s-a menŃinut într-un echilibru viu şi organic cu valorile produse. ci în funcŃie de realităŃi transcendente. Numai comunicarea imanentă determină caracterul viu. Nu poŃi spune că omul este o fiinŃă care crede în Nr. întrucât aceasta nu s-a dezbinat într-un dualism ireductibil. Antropologismul nu are o justificare mai adâncă. cristalizare care dacă înseamnă moarte nu este mai puŃin adevărat că alcătuieşte o regiune a formelor. 2 • E m i l Ci o ra n . Psihologismul şi antropologismul reduc datele ideale de la caracterul lor absolut la relativitatea temporalului şi succesivului. Omul se adaptează la această diversitate. Omul în această concepŃie reprezintă posibilităŃi care nu sunt închise în structura omenescului. de consumare a conŃinutului. Antropologia nu implică neapărat antropologismul. ci sunt adăugate. Sub forma istoricizantă.Texte din manuscrise 163 incomprehesiunea religiei pentru timp. În realitate omul n-are o justificare mai adâncă decât în el însuşi. – Împotriva unei astfel de concepŃii. pentru noi. întrucât el neglijează un fenomen esenŃial şi care vizează detaşarea lumii ideale de om. închegări şi cristalizări variate. antropologismul ne prezintă lumea idealului ca dependentă de diversele forme de cultură. Este logicul succesiv ? Se desfăşoară istoric? După antropologism – nu numai logicul. fiindcă reprezintă un efort de a justifica omul faŃă de un principiu din afara lui. Teoria cunoaşterii şi logica pun problema antropologismului în momentul cercetării asupra caracterului de universalitate al adevărului şi al principiilor logice. această problema este numai de domeniul teoriei cunoştiinŃei. în funcŃie de specificările pe care diversitatea vieŃii istorice le prezintă ca expresiile unei bogăŃii de conŃinuturi. Acesta creează valori care au caracter viu până atunci când el păstrează cu ele legătura organică necesară spre a evita procesul de formalizare. Dezbinarea de lumea ideală şi de lumea valorilor aduce cu sine creşterea acelora în acel caracter de valabilitate ce le asigură rigiditatea formală. este cea referitoare la faptul dacă antropologia implică sau nu antropologismul. Iată de ce orice antropodicee reprezintă o încercare fără termen. Dacă ele sunt în funcŃie de structurile psihologice multiple şi variate. Domeniului valabilităŃii pure i se substituie existenŃialitatea care scoboară idealul în devenire şi concret. problemă foarte neglijată în studiile de această natură. care anulează orice posibilitate de autonomie ideală. Ceea ce trebuie stabilit este că antropologia consideră lumea ideală ca având o valoare şi o fecunditate numai întrucât omul se menŃine într-o relativă comuniune cu ea. Mai mult. Ea explică de ce în decursul vieŃii istorice. O problemă esenŃială într-o antropologie. fiindcă ea revelează o perspectivă cu totul specifică a omului. pentru viaŃă. mai puŃin importantă însă. în care acesta nu este considerat în alcătuirea şi natura lui imanentă. Pentru antropologie teoria culturii se reduce la această problemă esenŃială. cristalizarea în forme autonome. Aici e sensul afirmaŃiei pe care am făcut-o când susŃineam ca în antropologie nu plecăm de la valori în spre om. pentru încadrarea temporală a obiectelor şi fiinŃelor. fiindcă acesta este dependent de condiŃii de ordin concret şi existenŃial. şi productiv numai întrucât este asimilat unei forme particulare şi unui moment specific al vieŃii istorice. valabilă pentru constituirea unor scheme regulative. El este viu. Aparent. O adâncire descoperă că ea interesează însăşi chestiunea sensului omului. dar datele ideale în genere sunt în funcŃie de elemente Ńinând de configuraŃii şi alcătuiri specifice şi diferenŃiale. pentru limitarea şi insuficienŃa în care trăieşte lumea întrucât aceasta are un caracter de temporalitate. Multiplicitatea momentelor istorice implică structuri şi consistenŃe diferite. Antropologia religioasă crede că ridicarea omului nu se poate realiza decât prin negarea lui. dar şi sterilitatea pentru un fond subiectiv de viaŃă.

ca o compensaŃie a deficienŃei vitale. Cercetarea funcŃiunilor esenŃiale este mult mai fecundă decât unele determinări secundare. a unei deficienŃe vitale. care dac-ar deveni ireductibilă prăbuşirea omului ar fi rapidă şi inevitabilă. Complexul întreg de instrumente a rezultat din incapacitatea omului la un moment dat să reacŃioneze în faŃa mediului cu posibilităŃile lui proprii. o incapacitate de a suporta demonismul şi relativităŃile vieŃii. Artificialitatea tehnicii derivă din formalizarea excesivă pe care ea o implică. Ceea ce caracterizează pe om şi-i demarcă un loc particular în lume este sustragerea progresivă din iraŃionalitatea vieŃii. decât procesul fatal al dezintegrării. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . o adaptare mai vie. unde izbucnirea acesteia a suferit o îngrădire. Asceza înseamnă o fugă de viaŃă. a unei integrări întro totalitate vie şi armonică. în spre a cărei intensificare activează întreg procesul istoric.164 Texte din manuscrise zei sau vizând diversitatea de constituŃii spirituale. rezultată din necesităŃile unei vieŃi insuficiente. deoarece ea vizează mai mult o orientare intenŃională de transcendere a vieŃii. care izvorau în formele primitive din izbucnirea năvalnică a vieŃii sunt potolite iar uneori paralizate. Omul antic reprezintă. de depăşire a antinomiilor şi antagonismelor. bunăoară. de aceasta. întrucât acesta creează valori de cultură. Nu toate epocile resimt acest conflict cu aceeaşi intensitate. Faptul cel mai important din lumea istorică – şi fără de care aceasta este inconceptibilă – îl constituie apariŃia conştiinŃei. Structura complicată a tehnicii. faŃă de cel creştin sau indic. Omul este un animal dezintegrat din viaŃă. faŃă de cel contemporan la fel etc. Ea nu mai constituie o completare şi o întregire ci separă şi întoarce pe om spre alte valori decât cele naturale. Max Scheler numeşte pe om un ascet al vieŃii. Trebuie stabilit că această dezintegrare nu are un caracter absolut. Valorile pe care lea produs omul n-au toate sensul unei ameliorări a ordinii lui în univers. ci surprindem elementul dramatic ce a fost adus de acest fenomen. În urma unui proces s-a pomenit în faŃa vieŃii într-o dualitate. ci aceasta a dat naştere tehnicii. Omul n-a fugit. cât de raporturile cu momentul istoric respectiv. că omul ar fi. Deşi sugestivă această caracterizare cu toate elementele pe care le implică este insuficientă. Este aici un proces ciudat care converteşte mijlocul în scop şi care în cele din urmă negând progresiunea dialecticii absolutizează formele finite ridicând mijlocul în planul intenŃionalităŃii pure. Apoi relaŃia valorilor cu orientarea dinamică a istoriei le determină o specificitate care nu depinde atât de structura lor interioară. omul Renaşterii. Nu tehnica a produs inconsistenŃa vitală a omului. fiindcă nu în fiecare el se realizează în expresii extreme. tehnica s-a interpus între om şi viaŃă. Astăzi nu mai considerăm acest fenomen cu optimismul superficial care vedea în el expresia unei tendinŃe de armonizare şi echilibrare în univers. Întreaga viziune psihanalitică a culturii are ca bază această teorie care scoate pe om. Ceea ce se numeşte dominarea instinctelor nu are altă semnificaŃie decât aceea a unui minus de viaŃă. Toate forŃele istorice pe care le-a îmbrăcat omul manifestă în expresii variate şi gradual diferite acest fenomen al dezintegrării. din imposibilitatea unei reacŃiuni şi adaptări spontane la viaŃă. de complexitatea crescândă inclusă în acest dramatism. din preponderenŃa cadrului formal asupra fondului şi conŃinuturilor concrete. ci se dezvoltă uneori în contradicŃie cu tendinŃele lui. care consta într-un ansamblu de mijloace. Din acest motiv. în spre o izolare de ambianŃă. Omul apare numai atunci când asimilarea în existenŃă nu mai are un caracter de unificare absolută. însă. Omul este un deficient al vieŃii. o teamă de devenire şi de timp. din iraŃionalitate. ReacŃiunile imediate şi spontane. spre a deveni scop şi preocupare în sine. a deviat de la sensul ei iniŃial. o fiinŃă melancolică. tendinŃa crescândă în spre diferenŃiere de lumea înconjurătoare. În decursul procesului istoric se prezintă grade diferite de adaptare şi de dezintegrare. Întregul ansamblu al tehnicii derivă în fond din deficienŃa vitală a omului. urmând treptat procesul unei desfăşurări în complexitate. ci se clatină tinzând în spre dualizare. ApariŃia conştiinŃei n-a fost posibilă decât acolo unde imperialismul vieŃii a suferit o limitare.

transcenderea procesului de dezintegrare readuc pe om în starea originară anterioară culturii. o renunŃare la ceea ce constituie specificitatea sa alcătuieste fenomenul decadenŃei. nu a unei diferenŃieri originare. dualism bazat pe diferenŃierea substanŃială între cele două realităŃi. decadenŃa se caracterizează prin epuizarea fondului de viaŃă şi prin tendinŃa unei orientări cu totul opuse celor din cultura organizată. Destinul omului devine. tendinŃa de a depăşi dualitatea om-existenŃă. în convergenŃa deplină a energiilor subiective în spre o cristalizare armonică a fiinŃei. în fine. pe care trebuie să-l admitem şi să-l înŃelegem. Apoi Scheler reînvie prin concepŃia dualismului originar de natură substanŃială curentele vechi care nu puteau explica posibilităŃile de contact între cele două substanŃe. Epocile clasice ale umanităŃii în care omul se integrează organic într-o valoare sau întro sumă de valori diminuează dualismul şi reduc încordarea din antinomii şi paradoxii. Leo Frobenius şi Theodor Lessing au adus o perspectivă mai acceptabilă a problemei. De aici echilibrul sufletesc specific omului clasic. acest sfârşit al omului care înseamnă o reintegrare în viaŃă. impresionant. decât ea. care au depăşit încadrarea naivă în existenŃă. contaradicŃiiie şi antinomiile imanente structurii sale îi reduc. îi paralizează spontaneitatea şi-i distruge elanul iraŃional. Nu suntem absolut deloc îndreptăŃiŃi să credem că omul ca o fiinŃă producătoare de valori de cultură se va mai menŃine mult. Cred că într-o antropologie nu poate să lipsească problema decadenŃei omului. fiindcă omul însuşi este expresia vieŃii. fiindcă particularitatea lui derivă dintro singularizare dureroasă a omului în univers. Încadrarea până la asimilare în existenŃă. întrucât inconsistenŃa. arătând că el este mai slab decât viaŃa. Îndepărtarea de naivitate eliminează experienŃa iraŃionalului. ceea ce echivalează cu scoaterea ei din iraŃionalitate. DecadenŃa trebuie înŃeleasă ca o negare a omului. faptul că omul derivă din universalitatea firii – unificarea cu ea îi determină implicit şi lui un Nr. Întoarcerea în iraŃionalitatea vieŃii. ceea ce împiedică înŃelegerea fenomenului intensităŃii superioare a uneia faŃă de cealaltă.Texte din manuscrise 165 Raportarea continuă la viaŃă spre a înŃelege omul nu ne depărtează de la gândul unei antropologii pure făcând nevalabilă obiecŃia adusă antropologiei religioase ? Nu. Ceea ce numim spirit s-a născut din acea deficienŃă de care am vorbit. posibilităŃile şi capacitatea productivă. Însemnă aceasta că spiritul e mai tare ca viaŃa ? Scheler – care între antropologii mai noi pune această problemă o rezolvă foarte acceptabil pentru concepŃia noastră a dezvoltării la un moment în timp a spiritului. Spiritul este acela care desprins de rădăcina lui vitală se menŃine ca un ghimpe în viaŃă. TendinŃele în neohegelianism (la Richard Kroner în special) de a baza antropologia pe ontologie. Ce sens are pentru problematica unei antropologii antinomia spirit-viaŃă ? Mai întâi ea distruge credinŃa falsă în unitatea perfectă a omului. 2 • E m i l Ci o ra n . Numai că Scheler pleacă de la dualismul originar între spirit şi viaŃă. dar a unei vieŃi ce se cunoaşte pe ea însăşi. DecadenŃa este un fenomen fatal. Îndepărtarea spiritului de viaŃă este rezultatul unui proces. ea. Detaşându-se succesiv de viaŃă. dezvăluie agitaŃia şi complicaŃia lui. În fenomenul marilor culturi. s-a situat într-o regiune transcendentă ei. Este un aspect al tragediei omului în această incapacitate de a trăi viaŃa în plenitudinea ei. încadrat în astfel de fenomene. Pentru această idee este ilustrativ faptul că acei indivizi au perspectiva mai adâncă a vieŃii. trebuia privite cu o oarecare rezervă. Problema antinomiei dintre spirit şi viaŃă devine mult mai inteligibilă când ea nu mai păstrează urme ale unei viziuni perimate. Fără a dezvolta aici o escatologie. Refuzul unui astfel de fenomen derivă din faptul că omul sub impulsul unei tendinŃe de eticizare a realului atribuie acestuia valori în ordinea binelui a căror dezvoltare este indefinită în timp. O concepŃie substanŃialistă a spiritului face inteligibilă deficienŃa acestuia. Faptul că el este supus decadenŃei explică de ce o antropologie este mai aproape de realitate cu cât predomină tragicul ca un element esenŃial în alcătuirea ei. Nu toate epocile resimt acest tragic cu o intensitate egală. ca o deviere esenŃială de la natura lui specifică. menŃinând ireductibilitatea absolută între ele în mod fatal. În gândirea contemporană Ludwig Klages. cu mai puŃine capacităŃi de acŃionare efectivă. prin contopirea în aceasta din urmă.

O nouă formă a negat pe cea care a precedat-o. fiindcă ea nu mai este încadrată exclusiv în filosofia istoriei. Caracterul de finitate al omului îl exprimă aceasta diversitate însăşi. cum invers nu se întâmplase. neagă Renaşterea. am câştigat în înŃelegere. Barocul. depăşeşte diferenŃierea excesivă a valorilor din specializarea dusă până la paroxism în lumea modernă. Încadrarea omului în existentă în genere nu trebuie concepută ca fiind un mijloc de a trece peste insuficienŃa omului prin proiectarea pe un plan general care să şteargă dizarmoniile şi contradicŃiile. ViaŃa istorică prezintă o serie de forme care se succed pe baza unei productivităŃi a unui fond de viaŃă. Am dezvoltat tehnica şi am pierdut mitul. întrucât aceasta se realizează în forme limitate şi ca atare insuficiente. este constituit dintr-o succesiune de astfel de forme care nu indică însă decât capacitatea redusă a omului care nu poate crea decât pierzând. Întreaga problemă a progresului apare într-o altă lumină. nu constituie neapărat o estompare a specificărilor legate de diversitatea momentelor istorice. Integrarea în universal. În devenirea culturii fiecare câştig reprezintă şi o pierdere. Astfel. ea trebuie să individualizeze omul. cu caracterul ei sintetic. îşi găseşte încă o justificare. Înlocuirea treptată ce se realizează între formele istorice nu este expresia unei totalizări ce ar transforma momentul actual în deŃinătorul valorilor tuturor momentelor antecedente. Religiei i-a luat locul teologia. dreptul etc. Un fapt este sigur: în viitorul cel mai apropiat antropologia va constitui preocuparea centrală şi esenŃială a filosofiei. ci numai pentru o înŃelegere mai adâncă. moravurilor. ci fiecare formă aduce ceva nou care este în acelaşi timp o negaŃie a celei antecedente. Numai după ce această individualizare s-a făcut. prin faptul că-i neagă specifitatea înglobându-l într-o totalitate care fiind prea bogată răpeşte individului orice valoare şi semnificaŃie. tot ca în cazul antropologiei – în istorie. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Antropologiei îi este mai puŃin esenŃial procedeul reductiv. ci intră şi în consideraŃiile antropologice. Toate acestea dovedesc că procesul culturii. toate acestea nu lămuresc satisfăcător destinul omului.166 Texte din manuscrise caracter universal –. precum altă dată religia. mecanica sau istoria. afirmaŃia că antropologia. prin ceea ce are el specific. dar am pierdut instinctul creator. în procesul istoric al culturii. o raportare la un cadru general devine valabilă. cu diferenŃa că ea le va utiliza şi pe acestea.

astfel că tragedia se petrece în fondul organic al existenŃei lui subiective. Adevăratele stări depresive sunt acelea care provin din constituŃia organică a fiinŃei. Caracterologic. limitată încontinuu în expansiunea ei. care n-a rezultat din condiŃiile imanente ale fiinŃei. care rezultă din determinate accidentale. La aceştia anumite maladii n-au făcut decât să actualizeze o dispoziŃie primară. Este foarte probabil ca trecerea de la o stare aproximativ normală la una patologică. Nu-mi propun să vorbesc aici de formele şi manifestările depresive în caracterul lor pur patologic. la perspectiva pe care ele o deschid în spre lume. la depresivi organici. dar fiindcă nu poate. este a nu depăşi o explicare pur medicală sau psihologică. este acela al părăsirii complete într-o lume esenŃial diferită de el. Chiar dacă maladia ar avea un caracter de exaltare şi excitare nervoasă.Texte din manuscrise 167 Despre stările depresive Considerarea stărilor sufleteşti este numai atunci fecundă când te referi la capacitatea lor de revelare a existenŃei. trebuie să se Ńină seama în procesul de fixare a unei configuraŃii psihice diferenŃiale. Ńinând de substanŃa inferioară. A le considera în sine. deoarece o fatalitate lăuntrică îi taie din aripi la fiecare pas. dar există la tipurile depresive o frecvenŃă evidentă a acestor stări. nu fiindcă nu vrea să se realizeze. de a căror prevalenŃă cu excluziunea implicită sau umbrirea altora. Există în structura stărilor sufleteşti. Din acest motiv s-a putut face o diviziune a tipurilor psihice. Căci între stările aşa zise normale şi cele patologice. Cele care sunt cauzate de motive secundare. a personalităŃilor normale plecând de la tipurile patologice. el este un individ în care antinomia s-a instalat în centrul fiinŃei lui. pe lângă o deficienŃă organică. sunt susceptibile de a fi depăşite cu timpul: ele sunt însă nu mai puŃin chinuitoare. a te limita la constatarea unei tulburări funcŃionale sau la o afecŃiune organică. Melancolia lui Kant din tinereŃe a derivat din îngustimea excesivă a pieptului. iar disperarea i-a devenit constitutivă. 2 • E m i l Ci o ra n . Trecerea de la o structură schizotimă la una schizofrenică îşi găseşte o justificare în acest fapt. Nu este acelaşi caz cu Michelangelo. se realizează o convertire în sensul dispoziŃiei lor. care fiind mai accentuate şi mai categoric diferenŃiate. Depresivul este un om care refuză. Sentimentul de viaŃă pe care-l are acesta. nici să remarc sensul lor în cadrul unei personalităŃi cicloide. Nici o bucurie şi nici o plăcere nu pot fi gustate integral: dorinŃele sunt distruse în însuşi procesul lor de realizare. căci în depresiune. care este o stare astenică. unde alternativa depresivului cu hipomanicul creează o complexitate psihică impersionantă. cari sunt constitutive. Accentuarea frecvenŃei aduce cu sine o dezvoltare excesivă a receptivităŃii pentru genul specific de stări care individualizează tipul respectiv. direcŃiuni şi tendinŃe specifice. Deci. tot aşa precum în viziunea tipului depresiv exuberanŃa şi diversitatea vieŃii sunt convertite în planul unei monotonii esenŃiale. sunt susceptibile de o descriere şi o caracterizare pregnantă. care-i provoca dificultăŃi în respiraŃie. nu există cazuri în care frecvenŃa stărilor depresive să fie absolută. cu o tendinŃă de cristalizare psihică în acest sens şi cu o înclinare puternică în spre integrarea tuturor elementelor într-o formă depresivă. a individualităŃii şi derivând dintr-un fond originar. consumându-i-se din elan şi redudându-i-se din exaltare. vitalitatea este chinuită zilnic. depresivi organici. vie şi spontană s-a grefat o alta. nu există o diferenŃă de natură. Căci aici pe o structură dinamică. inseparabile de un substrat organic. Astfel. ci mă interesează doar viziunea lumii care se deschide depresivului. Este un caz de depresiune secundară. toate acestea nu pot fi înŃelese dacă omul n-a ajuns la convingerea despre importanŃa Nr. ci numai de grad. presupune intensificarea receptivităŃii pentru elementele constitutive acelei stări. aspiraŃiile frânte în chiar înflorirea lor. Kierkegaard sau Tolstoi.

CeilalŃi privesc viaŃa în dinamismul ei concret şi înşelaŃi de aspectele şi aparenŃele îmbătătoare prinşi în mirajul unei eternităŃi de viaŃă. care totdeauna are un caracter filosofic. DispoziŃia – după cum e depresivă sau hipomanică – selecŃionează în viziunea realităŃii elementele după specificitatea sa. De aici lirismul lor. fără a trai în ceea ce are ea exterior. complexul stărilor depresive ne îndrumă în spre înŃelegerea ineluctabilului. Iată de ce pentru depresivi problema vieŃii este inseparabilă de problema morŃii. creşte şi se intensifică implicit fenomenul conştiinŃei. În realitate ei tremură mai mult decât vă închipuiŃi. Numai în stările depresive omul este în faŃa realităŃii capabil de a se diferenŃia conştient de lume. Deşi în mod fatal parŃială. o exaltare nebună şi o tensiune dureroasă. fiindcă ei sunt singurii care o presimt şi o bănuiesc. Existentul. Daca dispoziŃia erotică ne deschide o lume de încântare. Şi deoarece nu pot vorbi de lucruri capitale fără să amintesc de moarte pe care o consider ca fiind cea mai gravă problemă de filosofie – deşi aceasta nu poate spune ceva deosebit. Filosofii sunt falşi atunci când spun că nu se tem de moarte sau sunt prea orgolioşi pentru a mărturisi. ni se revelează numai în astfel de stări. Angoasa în faŃa morŃii n-o au decât aceia pentru care moartea este o problemă. fiindcă numai în stările depresive izolarea în lume crescând la paroxism. creează un paroxism al subiectivităŃii. fiind prgoresivă. întrucât acesta constituie o obiectivate transsubiectivă. pe care doar o consideră. care îşi trăiesc drama fără o participare naivă la fluxul existenŃei. Ei sunt singurii care scoboară în adâncurile vieŃii până acolo unde aceasta se îmbină cu moartea. ea revelează nu mai puŃin un aspect esenŃial al firii. trăind numai direcŃiunea dinamică a timpului. realizând altfel o obiectivizare a trăirii subiective. aceia care înŃeleg mai bine fenomenul morŃii sunt depresivii. fecunditate şi plenitudine. care fac din subiectivitatea depresivului un teatru pentru o tragedie continuă. DiferenŃierea subiectivă de obiectivitate. Lumea comună nu se teme de moarte fiindcă ea trăieşte ca şi cum moartea n-ar fi. dacă ar avea curajul absolut să o privească în faŃă – trebuie remarcat faptul că dintre toate tipurile de oameni.168 Texte din manuscrise dispoziŃiei în aprecierea realului şi în perspectiva vieŃii. a fatalităŃi şi a structurii exitenŃiale şi concrete a firii. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . fiindcă toŃi filosofii ar înnebuni imediat. ToŃi depresivii sunt tipuri eminamente subiective. Singurii oameni cari se tem de moarte sunt acei la care stările depresive sunt intense şi frecvente. uită sau mai bine zis sunt incapabili să sesizeze tragedia esenŃială din adâncuri.

Filosofia ne vorbeşte cu multă suficienŃă profesională de diversele îndoieli metodice la filosofii mari. Întreg farmecul acestui gen de îndoială consistă într-un paradox ciudat. CâŃi dintre noi n-au conştiinŃa că în lumea aceasta nu se resolvă absolut nimic ? CâŃi nu simt imposibilitatea organică de a se pronunŃa într-o chestiune şi câŃi nu simt că se epuizează gândind la probleme pe care nu le vor rezolva niciodată. Sunt afirmaŃii fără sistem. dezvoltând la paroxism procesul de vitalizare a lumii şi transfigurând aspectele existenŃei ca în seducătoarele viziuni paradisiace. Decât toate aceste genuri de îndoială nu-mi inspiră nici un respect şi nici o simpatie. deoarece ele nu-i împiedică pe filosofii noştri să aibă o digestie plăcută sau un somn uşor.Texte din manuscrise 169 O formă ciudată de scepticism Pun întrebarea aceasta tuturor acelora care nu circulă în lume cu ochii închişi: mai este ceva pe acest pământ care să nu poată fi pus la îndoială ? Dacă este. un vitalism optimist de care puŃini sunt capabili. Îndoiala raŃională îşi are sursa într-o exagerare deosebită a procedeelor analitice care desfăcând un lucru în elementele lui simple îi anulează implicit individualitatea. 2 • E m i l Ci o ra n . Nu este aici vorba de o îndoială calculată. o zbatere dureroasă şi o incertitudine fără ieşire. într-o participare vie la calitate şi valoare. de natură pur formală sunt trecătoare şi foarte puŃin interesante. VreŃi speranŃe şi certitudini ? Dar cum să vă dau dacă nici eu n-am ? Cunosc însă o incertitudine de o calitate superioară. în care omul era asimilat într-un ritm normal şi progresiv cursului iraŃional al vieŃii i se substituie în îndoială o progresivă dualizare cu viaŃa. Este o îndoială pur cerebrală. îndoieli care nu torturează. Sunt chestiuni insolubile. fiindcă nici unul n-are nici o valoare şi nici o importanŃă. un scepticism care. o prezenŃă ciudată a unui radicalism şi a unei tendinŃe voite de pozitivitate în chiar sânul negativităŃii sceptice. care nu e posibilă decât într-un cadru de intimitate organică. deşi pleacă din disperare se învăluie totuşi de o aureolă. de transcendere a naivităŃii şi de avântare paradoxală. să combată pe adversari sau să prefere o mişcare politică. ci de o îndoială organică şi intimă. neuitând să facă elogiul unor astfel de procedee modeste şi rezervate. Numai în aceasta văd un oarecare sens. Cu ce angajează ele subiectivitatea ? Cu nimic. de o îndoială metodică sau de alte prostii de această natura. Magia presupune. Orice lucru poŃi să-l pui la îndoială. Raportului iniŃial de comuniune naivă. dintr-o antinomie în rădăcini. Este în această antinomie de bază sursa întregului proces ulterior de părăsire a cadrelor normale. Singura îndoială impresionantă îmi pare a fi aceea care pleacă dintr-o nelinişte organică şi totală a fiinŃei. Ceea ce îmi place în acest scepticism este o nelinişte adâncă. care răsar ca explozii sau scânteieri izolate de o fosforescenŃă orbitoare. răsărită dintr-o speculaŃie pură şi din incertitudinile implicate în problemele cunoaşterii. nu numai din cauza insuficienŃei şi limitării omului. care face pe un individ care nu crede în nimic să afirme anumite atitudini. însă. convingeri şi idei. să se pronunŃe în toate chestiunile. ea este chiar antipodul atitudinii magice. ExistenŃa are mai mult sens decât non-existenŃa? A trebuit lumea neapărat să fie? Nr. am vrea să-l ştim şi noi care am căutat în zadar fără a găsi puncte solide de reazim. ci şi din motivul mai profund care nu poate găsi o justificare deosebită existenŃei lumii în genere. Îndoieli pur speculative. Îndoiala te separă de lucruri. fiindcă sunt îndoieli fără consecinŃă. Şi cum să fi capabil de un asemenea optimism în lumea acesta în care nimic nu e sigur afară de moarte. nu una superficială şi trecătoare.

un scepticism combinat cu tragism. o ardere interioară care este extrem de fecundă pentru individ. Nu voi contesta niciodată că există în acest eroism care dezvoltă pe un fond de negaŃie sadică afirmaŃii şi atitudini paradoxale. absenŃa spiritului de calcul şi de combinare raŃională sau de apreciere ordonată. ci se complică în grimasă sau alte manifestări deviate. exaltarea într-un fel de apocaliptică nereligioasă. cu o flacără interioară într-un joc ciudat şi paradoxal? Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . toate chinurile lor plecând dintr-o infinită dramă interioară. Lipsa de seninătate din acest scepticism. un om care dacă nu şi-ar fi stăpânit sensibilitatea nu şi-ar fi stilizat lirismul. demonism şi eroism aduce la capătul îndoielilor o transfigurare. Cu toată devalorizarea realului din consideraŃiile sceptice. Tensiunea lăuntrică atunci când are un fond de infinită tristeŃe demonică dă naştere unui tragism grotesc. Cum se explică un radicalism în afirmaŃii într-un mediu în care sentimentul neantului este dominant ? Care este motivul mai adânc al paradoxalei întrepătrunderi a afirmaŃiei cu negaŃia ? Nu este greu de văzut că afirmaŃiile şi convingerile când apar izolate într-un cadru mai mare de negaŃie îşi au rădăcinile într-o tensiune vitală. Iar dacă se va vorbi despre îndoielile lui Pascal sau Şestov. Scepticismul de tip pascalian nu poate fi înŃeles decât de acei care dincolo de conciziunea reflecŃiilor simt un om extraordinar de chinuit. obişnuit şi periferic. constituie aspecte ale acestui eroism în care contradicŃiile sunt nu numai dureroase în forma obişnuită. Valoarea scepticului în antichitate se măsura după calmul sufletesc şi egalitatea de dispoziŃie. pe care l-au atins numai evreii. care prin afirmaŃii exprimă o reacŃiune a vieŃii împotriva pornirii negativiste din sentimentul neantului. Dar mă gândesc dacă forme atât de ciudate de scepticism mai pot fi înglobate în cadrul atitudinii sceptice. într-o efervescenŃă organică şi într-o agitaŃie interioară. ar fi atins desigur patosul imnurilor budice. voi răspunde că acestea n-au nici o legătură cu scepticismul vulgar. De ce n-am creat noi care trăim agonia modernităŃii un etos tragic în care îndoiala şi disperarea să se îmbine cu o pasiune. Ce legătură mai poate fi între un scepticism atât de complicat şi scepticismul obişnuit? Aproape nici una. multe elemente care se situează între tragic şi grotesc. Numai oamenii religioşi pot trece peste această concepŃie a iraŃionalitătii imanente şi fatale a existenŃei.170 Texte din manuscrise Este aproape imposibil să găseşti o raŃiune mai profundă existenŃei în afară de ea însăşi. O vitalitate oricât ar fi de diminuată are întotdeauna destule rezerve pentru a învinge temporal atracŃia ce o exercită neantul asupra omului.

singurătatea nu este momentan ascetism. Fiindcă ea este compatibilă. Din contră. însă ea alege. ou ochii aŃintiŃi spre cer. Ea urăşte spiritul de turmă ce uniformizează. ca esenŃă a necontenitei lupte spre depăşire prin actualizarea mijloacelor de transfigurare sufletească. militarismul barbar. interiorizează radical şi anihilează instinctul luptei până la sacrificiu cum o cerea Brand care dispreŃuia semnificaŃia efortului este o aberaŃie. Ea îi repugnă biologic. cuprinde în sine germenii care să dezvolte exuberanŃa de rodnicii? Nu. complacerea în flagelarea trupului obsedaŃi de iluzia îmbogăŃirii spiritului (aşa cum credeau asceŃii creştini). Dar separă ea individualul de social ? Îşi poate imagina utopia izolării absolute. Şi de ce ar face ? Singurătatea fără un finalism social are vreo valoare. Dar cei care aruncă aceste obiecŃii cu dezinvoltura tipică a omului superficial uită că singurătatea este puntea de încercare a unei individualităŃi. S-ar putea imagina banalul vagabond de stradă retras într-o casă meditând asupra morŃii ? sau burghezul întins pe o pajişte. selecŃionează. 2 • E m i l Ci o ra n . însemnează numai anumite individualităŃi. sociologismul extrem culminant în comunism. cea mai precisă măsurare a valorilor personale. Ci este disciplinarea valorilor spirituale armonizate cu specificul individualităŃii.Texte din manuscrise 171 Despre singurătate Se consideră refugiul din tumultul societăŃii ca un semn al unei zdrobitoare deprimări sufleteşti. pătruns de melancolia infinitului sau de spleenul caracteristic contemplativilor? Singurătatea prepară individualităŃile pentru luptă. Solitarul este considerat ca un blazat căruia resursele eului său s-au anihilat la începutul luptei. Societatea nu-Ńi pretinde o valoroasă manifestare de valori. Suntem pentru singurătatea ce creează valori atât în domeniul spiritualităŃii pure cât şi pe tărâmul militantismului. recunoscând exclusiv pe cel spiritual. Singurătatea este o noŃiune corelativă cu individualitatea. Singurătatea creează valori. spiritualitatea. Îi repugnă şi sistemul de organizare socială actuală care preconizează naŃionalismul şovinist. radicala izolare de societate. care ulterior vor putea fi transpuse în cadrul realităŃii tangibile. de idei inedite. ce impune odiosul criteriu al identităŃii indivizilor. ca un semn vizibil al abdicării individualităŃii în faŃa organizaŃiei sociale. Nr. Singurătatea care închide. fiind însăşi neglijată. nu-Ńi cere nici efortul de a-Ńi îmbogăŃi valori spirituale.

Sensibilitatea mistică face apel la iraŃional în toate domeniile spiritului. cât iraŃionalul mai adânc care îmbină toate aspectele lumii undeva departe. atunci acea mişcare devine mistică. 1934 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Toate celelalte mistici sunt mistici incomplete şi nerealizate. dacă nu epuizează sfera valorilor mistice. determină gradul mistic al acestora. atunci el devine mistic. Elementul mistic este atribuit unor sfere de valori care pot avea o oarecare tangenŃă cu mistica (de exemplu ceea ce este extatic în erotică o leagă pe aceasta direct de mistică) sau unora care n-au nici o afinitate directă (politică). ci se reclamă de la un iraŃional ce le depăşeşte infinit. fără multe motivări din-afară şi când ea se afirma din exces de vitalitate lăuntrică. Dar mistica are o întindere mult mai mare şi se situează într-un anumit loc în planurile diferite ale spiritului. într-o regiune de presimŃiri şi de revelaŃii. Când capătă un fenomen politic un aspect mistic ? Atunci când intensitatea lui nu depinde de valori specific politice. Nu este atunci de mirare. Nu este sensibilitate mistică aceea care ne adânceşte totul până la extaz. Determinarea ar fi posibilă numai când conŃinutul misticei s-ar identifica şi s-ar epuiza în sfera valorilor pur religioase. statice în orice fenomen şi direcŃie a spiritului. cu atât îŃi dai mai mult seama că nu există o determinare precisă a conŃinutului şi domeniului misticei. Ele nu dovedesc decât primordialul şi ireductibilul misticei religioase. Toată problema consistă în determinarea locului şi al momentului. Toată lumea vorbeşte de o mistică în politică. care creşte fără necesitatea justificărilor raŃionale. aceasta nu vrea să dovedească altceva decât imposibilitatea şi incapacitatea omului de a găsi un absolut pe o singură cale şi mai cu seamă refuzul drumului direct spre absolut din mistica pur religioasă. Tot ceea ce trăim devine mistic în clipa în care conŃinuturile trăite nu sunt simŃite ca atare. pentru ce mistica religioasă. deoarece romantismul e înrădăcinat toată viaŃa politică într-o zonă în care formei externe de organizare şi de cristalizare i s-a substituit vibraŃia internă. dacă este ars la o temperatură înaltă a sufletului nostru se subŃiază în cele mai fine vibraŃii. nu este mai puŃin forma originară şi tipică a oricărei mistice. de prea multă vibraŃie. în artă. Şi orice mistică scoate lucrurile din legile lor fireşti. rezonanŃa inimii. Berlin. Ea ne revelează mai puŃin substanŃa interioară a fiecărei realităŃi în parte. Aproape totul devine într-un anumit loc şi la un anumit moment mistic. în orice cerc mai mare de valori. Un fenomen trăit până în ultimele lui rădăcini şi consecinŃe este convertit în plan mistic. FrecvenŃa stărilor. 13 Nov.172 Texte din manuscrise Sensibilitatea mistică Cu cât pătrunzi mai mult în esenŃa misticei. aşa încât o tipologie a formelor de realizare mistică a omului n-ar fi decât suma de ocoluri ale fiinŃei umane în căutarea absolutului. Când o mişcare politică izvorăşte dintr-o credinŃă oarbă şi dintr-un elan. Când un fenomen încetează a mai fi el însuşi. când ea se dilată dintr-un impuls organic. în erotică etc. pe care o situează ca un criteriu şi ca un obiectiv. ci adâncite atât de tare încât se subtilizează în vibraŃii. VibraŃia extatică o încoronează şi o străbate în întreg cuprinsul ei. Romantismul a construit o întreagă mistică politică. Că există o sensibilitate mistică ce cuprinde toate ramurile spiritului la un moment dat. Fenomenul cel mai puŃin receptiv misticizării. deoarece este scos din legea lui firească. indiferent de raŃionalitatea sau iraŃionalitatea acestora.

decât să ne scufundăm în indefinitul neliniştii noastre PierduŃi în obscurităŃile unei mine şi condamnaŃi fără scăpare. încât presiunea unei vini. cu aceia care n-au de ales decât între suferinŃă şi paradis ? (Este oare admisibilă altă alternativă ?) Şi ce se întâmplă cu aceia care de frică de a pierde suferinŃa prin câştigarea paradisului nu pot renunŃa niciodată la ea ? În ce lume să se aşeze acei ce se simt tari numai în contradicŃie. ne-ar fi frică să nu fim aruncaŃi la coş de Divinitate şi am prefera o rătăcire pentru a ne împlini un orgoliu absolut. Neliniştea creşte cu atât mai mult. Când ne simŃim responsabili faŃă de sursele prime ale vieŃii. Dar o suferinŃă infinită. triviali şi bestiali. 2 • E m i l Ci o ra n . pentru care ea este o simplă potecă. şi dacă ar mai fi posibilă o mântuire prin ocolurile răului. împovărează în aşa măsură conştiinŃa noastră. N-am comis nici o crimă şi n-am ofensat nici cea mai neînsemnată fiinŃă. Cu toate acestea nu există nimeni care să nu privească pierderea mântuirii. pe calea mântuirii inverse. O teamă de claritate ne stăpâneşte. Este ca şi cum odată mântuiŃi. ce sunt victorioşi doar între două tăişuri ? Nu este existenŃa cea mai plină aeeea în care mugurii surâd putregaiului ? Într-o mare existenŃă. care să nu se îmbujoreze în visul alb al transfigurării. să fi distrus un prieten. Mai repede am accepta să fim recunoscători unei victime. ca pe cea mai mare ocazia pierdută. Şi această situaŃie este atât de dramatică. Reflexul DivinităŃii în om este sesizabil în rezistenŃa în antinomii. însă. pură de bucurie şi de voluptate. să fi ruinat o familie. cu cât noi nu putem găsi un determinant concret şi imediat. adaugă un atribut dureros acesteia. Dar omul nu poate trăi numai în nelinişte şi numai în durere. O vină fără obiect. când neliniştea şi suferinŃa se închid în ele însele pentru a-şi medita abisul ? Atunci ne mai putem noi crede pe drumul mântuirii ? Sau mai vrem noi să ne mântuim? Nu se poate şti dacă omul vrea sau nu să se mântuiască. n-am presimŃi nimic din procesul prin care fără să fim vinovaŃi faŃă de ceva. Fără acest compromis superior. cu tot ceea ce există. o nelinişte fără o cauză exterioară. contradicŃia este o supremă unitate.Texte din manuscrise 173 Păcat şi transfigurare Există multă bucurie în nelinişte şi multă voluptate în suferinŃă. ConştiinŃa vinovată ne oferă exemplul celui mai mare naufragiu moral. de cât e ori antinomiile se rotunijesc în bolta Nr. Iubirea infernalului nu esta posibilă fără reflexele de paradis ale bucuriei şi ale voluptăŃii pure. Dar când conştiinŃa noastră. Ne-am ascunde în zone de întuneric de frica luminii. Suntem pe calea Dumnezeirii de cât e ori în noi dialectica nu mai este un proces. Refuzul mântuirii pleacă dintr-o iubire secretă a tragediei. ExistenŃa exclusivă în gama stărilor negative. putem fi vinovaŃi faŃă de tot. rămâne la un moment dat. fiindcă nu se poate şti dacă momentul ultim al mântuirii – transfigurarea este altceva decât o înfundătură sublimă. Naşterea conştiinŃei vinovate nu se poate concepe în afară de o existenŃă care suferă. Ce se întâmplă. încât te întrebi dacă Dumnezeu nu ne-a exilat pe pământ pe fiecare în parte. o teamă de lucruri transparente. ne-am simŃi mai luminoşi decât în mrejele unei vini ce n-o putem înŃelege. precum nu există nimeni. Ne simŃim treptat apăsaŃi de temeri ascunse şi responsabili fără să ştim faŃă de cine. Drumul spre păcat pleacă din suferinŃă şi este suferinŃă. dar conştiinŃa este turburată ca după o crimă şi ca după cea mai grozavă ofensa. să fi fost murdari. Am vrea atunci mai bine să fi făcut o crimă. îngustă ca şi dorinŃa lor de fericire sau de nefericire. cine ştie dacă s-ar mai fi găsit oameni care să-şi caute fericirea în nefericire şi salvarea pe drumuri de întuneric. fără întoarcere la naivitate şi fără înaintare în transfigurare. Fără ea n-am înŃelege nimic din toată drama păcatului. fără să aibă nevoie de justificare. Presiunea conştiinŃei vinovate n-o cunosc aceia la care suferinŃa încetează. Naşterea conştiinŃei vinovate indică un moment primejdios Şi fatal. atunci curajul gândirii noastre a devenit primejdie pentru existenŃa noastră.

ViaŃa ne-a fost dată ca să murim în extazul ei. ToŃi acei ce au trădat geniul pur al vieŃii şi au turburat sursele vitale în elanul demiurgic al conştiinŃei. Un criminal are o scuză pentru neliniştea lui: victima. de a nu fi făcut saltul. ci continuăm a suferi mai departe fără margine. Căci toată drama păcatului metafizic consistă în trădarea raŃiunilor ultime ale existenŃei. se neagă tot în durere şi se îmbină în durere. N-am păcătuit faŃă de nimeni şi faŃă de nimic. Toate clipele. imitând curba de azur a cerului.174 Texte din manuscrise fiinŃei noastre. au atentat la raŃiunile prime ale existenŃei. un om religios: un gest imoral. adâncuri şi iluzii.. Dintr-o mare reflexie asupra sa înseşi. s-au totalizat în vina infinită a conştiinŃei. fiindcă până acum nimeni n-a putut-o accepta ca o stare naturală. ne-am uşurat sarcina şi blestemul ? Nu.. fiindcă. Şi trăim durerea ca o dialectică cu un singur termen. se nasc la unii dintr-o frică iniŃială în faŃa morŃii. păcătuind ne-am înlăturat din existenŃă.. câştigând în schimb. Ce ispăşim când n-am făcut nimic ? O vină fără obiect ne terorizează şi povara pe conştiinŃă creşte cu progresul durerii. Este ceva monoton în toată drama suferinŃei.. conştiinŃa vinovată începe să descopere raŃiunile ultime ale neliniştii sale. fiindcă nu putem înlătura „cauza” neliniştii noastre fără să ne înlăturăm şi pe noi. de o fiinŃă determinată.. Aceşti oameni sunt scoşi din comunitate. Sau poate mai mult: păcatul este o autopedeapsă a suferinŃei. în loc să se nască individual şi disparat pentru ca să culmineze în frica de moarte. Durerea se afirmă. doar lacrimi. ci. Ispăşim prin el vina de a nu fi devenit puri prin durere. în torturile conştiinŃei vinovate. Vrând sau nevrând. Oamenii trebuiau să lucreze la construirea celui de al doilea paradis.. Căci nu se poate spune că n-am avut fiecare la un moment dat cheia paradisului. Precum formele multiple ale temerii. el este o pedeapsă a acestei suferinŃe. Datoria omului era s-o iubească până la orgiasm. Neputând-o învinge şi depăşi. ca un simplu moment în evoluŃia sa. ea se sistematizează în existenŃa noastră. Se poate oare construi un paradis cu lacrimi ? Păcatul metafizic este devierea de la suprema responsabilitate în faŃa vieŃii. când mai târziu. o deconcertantă conştiinŃă a acestei existenŃe. Fiecare din ei poate spune liniştit: sunt vinovat. la rândul lui.. Decât . iradiază de la centru toate elementele poverei noastre lăuntrice. ispăşim mai cu seamă de a nu fi voit să devenim puri. iar pe calea noastră (a celor căzuŃi iremediabil în timp) de cât e ori trăim orice proces ca o durere. îşi dă în cele din urmă seama de un atentat comis de existenŃa noastră împotriva surselor vieŃii şi ale existenŃei. dar am păcătuit faŃă de tot. faŃă de o ultimă raŃiune. Suntem vinovaŃi de a fi conspirat în nesfârşita Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . concret şi viu ? N-am vrea oare să fim vinovaŃi faŃă de ceva vizibil ? Să ştim că suferim din cauza cutărui şi cutărui lucru. un păcătos obişnuit: o abatere de la lege. încercuită de coroana neagră a păcatului. transfigurarea.. iar nu faŃă de ceva. la existenŃă ca atare. Dar acela care nu poate spune nici măcar fiindcă ? Sau. amplifică problemele existenŃei proprii. acestea niciodată nu vor putea echivala motivul precis şi cauza exterioară. Întâiul şi ultimul păcat ! Dintr-o nesfârşită suferinŃă se naşte conştiinŃa păcatului. fiecare om înclină să considere durerea ca un drum spre puritate. o vină esenŃială în faŃa existenŃei. atât ei cât şi comunitatea ştiu de ce sunt blestemaŃi. Deja. creând o dispoziŃie exact opusă purităŃii. să putem aduce durerea noastră fără nume în legătură cu un nume. Dar la această construcŃie n-a fost depusă până acum o piatră. Ştiind aceasta. De aceea ne simŃim extrem de responsabili în faŃa ei. acest fiindcă va fi urmat de o scuză ce acoperă totul şi acest tot nu va putea mângâia cu imensitatea lui dorinŃa noastră dureroasă după un păcat imediat. Ce ispăşim prin suferinŃa noastră ? Este întâia întrebare a conştiinŃei vinovate. să ne simŃim vinovaŃi faŃă de o prezenŃă. dimportivă. Aceasta este calea păcatului metafizic. Neliniştea lor are un sprijin în certitudinea motivului exterior. tot aşa în cazul păcatului metafizic. ConştiinŃa noastră vinovată. care n-au fost clipa de extaz în faŃa vieŃii. Ei au violat misterele ultime ale vieŃii şi au ridicat toate vălurile ce acopereau taine. ConştiinŃa vinovată rezultă din atentatul cu voie sau fără voie împotriva vieŃii. Aceasta înseamnă a fi vinovat faŃă de tot.

Cine a acceptat marile poveri ale vieŃii. nu scapă din vedere fascinarea învăluitoare a unei lumini finale. Căci transifugarea este o înfrângere a dialecticii. Teama de monotonia clipelor sublime este mai mare decât. să fii altcum trist. sublimele lui laşităŃi ? Există multă bucurie în nelinişte şi multă voluptate în suferinŃă. care ne-a scos din rândurerile oamenilor şi ale vieŃii. (Dar oare viaŃa n-a conspirat şi ea împotriva noastră ?) Un om care iubeşte viaŃa şi a conspirat împotriva ei. A ucide un om şi a ucide viaŃa ? În primul caz te condamnă semenii. să iubeşti absurdul. Poate numai atunci începi să ştii ce e viaŃa şi să înŃelegi lucrări inaccesibile filosofiei. de existenŃă. O diferenŃă există totuşi: Dumnezeu poate ierta dacă vrea. Transfigurarea este o mare tentaŃie după povara păcatului metafizic. teama de prăbuşire. SfinŃenia este o stare de continuă transfigurare. în al doilea destinul tău devine o condamnare. de Dumnezeu etc. Dar tot aşa nici unul. din moment ce omului îi poate fi teamă de orice mântuire ca de o mântuire înainte de vreme. mai mult decât o crimă ordinară.. atunci când mai are încă de trăit. din aceia care au trăit amarnic dialectica demonică a vieŃii. Dar dacă această lumină ar fi un moment final ? Căci din lumină nu mai putem cădea în întuneric. ne-ar fi teamă că ne-am pierdut pe noi înşine.Texte din manuscrise 175 noastră durere împotriva purităŃii iniŃiale a vieŃii. Trăieşti ca şi cum ai fi condamnat de ultimul principiu (de natură. De cât e ori până acum omul nu s-ar fi putut mântui dacă ar fi voit! Dar se vede că suferinŃa descoperă lumi ce pot înăbuşi amintirea şi regretul paradisului. ne poate reprimi numai dacă vrem noi. este asemenea unul creştin fanatic care a renegat pe Dumnezeu. un drum prin întuneric ar putea să ne descopere o lumină secretă. însă. ale nebuniei şi ale morŃii. fiind obosită şi oarbă de fulgerele noastre. decât uitările propriei tragedii. Nr. de viaŃă. De aici. 2 • E m i l Ci o ra n . nu poate accepta beatitudinea finală. Un sfânt n-are nici un fel de istorie. deoarece sfinŃenia este o depăşire definitivă a dialecticii. Este ca şi cum odată efortul transfigurator realizat. Păcatul teologic este tot aşa de grav ca şi păcatul metafizic. viaŃa. Din frica de sfârşitul lui. o transcendere esenŃială a oricărui proces. mântuirea este o chestiune de voinŃă.. pe căile durerii şi ale păcatului. Ce poate fi pentru acela transfigurarea. Nimeni.. Ceea ce înseamnă: renunŃare la calea divinizării proprii şi pierderea în anonimatul surselor vitale (recâştigarea naivităŃii paradisiace cânnd omul nu cunoaşte durerea şi pasiunea pentru durere).. el merge în linie dreaptă spre cer. atunci când lumina ne primeşte ca sfârşitul istoriei noastre. decât transfigurarea. Încă odată. să dispreŃuieşti legile naturii. iubeşte mai mult tragedia.).

atunci când e turburată de un principiu de antinomie. al cărui izvor să fie necesar în picuri de transparenŃe. de pornire pasională şi de o energie intensă. În marii creatori muzicali melancolia a fost totdeauna scuturată de o ardoare vie. Nu regretăm noi atunci că nu stoarcem o fântână de lacrimi. Când iubeşti o fiinŃă. o tendinŃă distructivă iar când pornirea spre cunoaştere devine pasiune. în acest avânt nu este mai puŃină negaŃie a cunoaşterii. cu o perspectivă obiectivă. Orice cunoaştere obiectivă e plată. Există în orice cunoaştere obiectivă. în iubire devine absolut. deoarece cunoaşterea nu salvează niciodată nimic. atunci cunoaşterea a suplinit dureros elanurile iubirii. o graŃie a singurătăŃii. mai fermecătoare decât cele mai divine iluzii şi mai îmbătătoare decât cele mai dulci reverii ? Nu ne doare în mângâietoarea sfârşală a melancolei imposibilitatea de a ne topi în lacrimi ? Numai în iubire melancolia îşi atinge propriile ei culmi. O conştiinŃă demiurgică converteşte vagul melancoliei în încordări şi trăznete. Şi dacă nu ne-am iubi decât dorinŃa noastră de iubire sau iubirea noastră. care înŃelege totul şi încearcă să explice totul. Fluxul creaŃiei este un val de impuritate şi de dramă. iar din regrete avânturi irezistibile. Iubim în măsura în care negăm cunoaşterea. o presimŃire voluptoasă a nesfârşirii. seamănă cu oricare alta ca adâncime sufletească. iar din iluziile ei încântătoare îşi alimentează flăcările tremurătoare de prea multe şerpuiri. căci numai Erosul transfigurează melancolia. Pasivitatea. ci distruge progresiv în fiinŃă. câŃi n-am renunŃa mai bine la creaŃie? De unde derivă adâncimea iubirii dacă nu din negaŃia cunoaşterii ? Ceea ce în cunoaştere e plat. e o putere în relaŃii prin care obiectele îşi pierd valoarea. Iubirea este o fugă de Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . care a crescut organic în tine. este ca o reîntoarcere în spre purităŃi pierdute. Când ajungi minus de iubire. Cunoaştem cu adevărat numai în momentele când nu vibrăm intern. sau când înŃelegi că zâmbetul ei nu e unic. făcând-o şi pe aceasta absolută. când nu ardem. ea nu este decât o formă de autodistrugere. cu cât cunoaştem mai mult cu atât realitatea devine mai comună. Numai când o pasiune exagerată. apariŃia lor se datorează unui minus de iubire. într-o oboseală plăcută.176 Texte din manuscrise Melancolie şi iubire Melancolia devine cu atât mai pură cu cât iubirea o învăluie şi o alimentează. Când ajungi uneori să-Ńi dai seama din afară. o tensiune extremă. Setea de lumi nesfârşite devine dorinŃa de a crea lumi nesfârşite şi aspiraŃia de topire în fluiditatea infinitului afirmare dramatică în infinit. ci perfect reversibil. de un elan cuceritor turbură suavitatea şi puritatea melancoliei. în măsura în care ne putem abandona absolut unei valori. tremurul imaterial voinŃă de realizare. aspiraŃiile vagi avânturi determinate. ne indică suficient pentru că ele nu pot vieŃui niciodată împreună. refluxul. mai vulgară şi mai plată. presimŃirile devin trăsnete. Din asocierea lor se naşte un tremur plăcut şi suav. când nu ne putem ridica la un înalt nivel psihic. DiferenŃa aceasta de nivel psihic între cunoaştere şi iubire. ce ar răsfrânge lumea cu sclipiri. când o poŃi înseria şi încadra în rândul celorlalte şi găseşti explicaŃii generale pentru reacŃiunile ei individuale. planarea suavă deasupra lumii realizare electivă în lume şi savurarea explozie. savurarea ca atare. tremurul imaterial purifică melancolia în aşa măsură încât starea melancolică pură devine în sine extrem de fecundă fără a fi însă creatoare. Cunoaştem un lucru pentru a-l face ca pe celelalte. Trecerea în planul demiurgic face din reveriile noastre proiecŃii vitale. lacrimile furtunii. abandonarea. Nu exista dispoziŃie mai creatoare decât cea melancolică. Dacă prin creaŃie ar trebui să renunŃăm pentru totdeauna la deliciile melancoliei pure. Atunci infinitul melancoliei devine vibraŃie puternică. care consideră relaŃii. momentele de reală cunoaştere sunt extrem de rare. numai atunci aceasta devine creatoare. că femeia care-Ńi şerpuieşte ca o obsesie întreaga ta fiinŃă.

De aceea în milă ne dăm seama atât de bine de condiŃia altuia. numai aceasta se prezintă ca stare pură. le topeşte ca într-o iluzie. Realitatea primordială şi efectivă este iubirea din noi. PrezenŃa ei fizică face din sentimentul nostru ceva prea oriental. se găseşte nu arareori o astfel de purificare a iubirii încât ei trăiesc elanurile iubirii în ceea ce ele au suav. nu suferim că suntem iubiŃi ? Şi mila noastră nu exprimă regretul de a nu mai putea răspunde Nr. Când Erosul s-a actualizat. ci şi cu obsesia unei fiinŃe din afară. atunci trăieşte iubirea ca iubire.Texte din manuscrise 177 adevăr. în iubirea ca dorinŃă. Pentru aceasta iubim. cu cât distanŃa de persoana iubita este mai mare. Iubirea împotriva adevărului. ne savurăm pe noi înşine. ne pare a veni din afară. noi nu anticipăm nimic. Iubirea care rămâne dorinŃă şi creşte numai în dorinŃă. întâia este cea primordială. în pulsaŃiile ei pure. dimpotrivă luciditatea milei răpeşte orice strălucire la care ar avea drept iluzia oricărei fiinŃe. deoarece numai ele exprimă individualul. Dar abandonarea în experienŃa voluptoasă a iubirii ca stare pură şi între abandonarea în cultul unei fiinŃe. fiindcă ne este scumpă iubirea noastră. Femeia este pretextul indispensabil care-mi aduce într-un ritm intens pulsaŃiile timide ale iubirii. Generalul cunoaşterii şi abstracŃia adevărului (chiar dacă adevărul nu există. cunoaştem şi devenim obiectivi mai repede decât menŃinându-ne în elanurile pure ale sufletului nostru. Iubim o femeie. Prin femeie. Şi în iubire nu putem cunoaşte. Căci în iubire ne gustăm. La oamenii cu multă imaginaŃie şi cu o viaŃă interioară complicată. Nu este mai puŃin adevărat că numai prin femeie putem vedea până la ce nivel se ridică intensitatea iubirii noastre. nu este decât o manifestare a acelei iubiri care nu vrea să se realizeze de teama de a nu muri. nu dăruim nimic generos. avem o viziune atât de clară a locului în lume a altei persoane. În milă. desprinzându-se din prezenŃa fizică a persoanei iubite. Numai iubirea de departe. Când începe să ne fie milă de o persoană pe care am iubit-o înseamnă că elanul nostru nu mai poate susŃine lupta împotriva evidenŃei. Din acest motiv. Căci existăm numai prin iluziile. cu o direcŃie prea determinată. în volutele vitale ale iubirii. Atunci ai priză directă pe adânca ei interioritate. când el trăieşte numai ca realitate subiectivă. Mila este o iubire în oboseală. nu transfigurăm deloc. înainte ca o fiinŃă să fi trezit la viaŃă şi să fi actualizat acest potenŃial. Nu poate exista o iubire pur subiectivă. Singurătatea sexelor şi lupta sălbatică între bărbat şi femeie îşi au izvorul în această interioritate a iubirii. Contopirea în tremurul vital în iubirea ca germen. încât ceea ce este în noi cu adevărat trăire erotică. Iubirea este o sursă de existenŃă. în potenŃialul erotic ca atare. După flăcările şi văpăile iubirii. adâncindu-te în zvîcnirile unui sentiment. există totuşi pornirea în spre adevăr) sunt atentate la iubirea noastră şi la dorinŃa noastră de iubire. clari. Iubesc iubirea din mine. în farmecul lui voluptos. deznădejdile şi greşelile noastre. 2 • E m i l Ci o ra n . Pe fiinŃa ce o iubim o cunoaştem cu adevărat numai după ce n-o mai iubim. o iubire în care obiectul ne este exterior. seci şi goi. iată o luptă pentru viaŃă. facedin sufletul acestor oameni fântâni nesecate de stări cristaline în puritatea lor. virginal. Suntem prin iubire. fiindcă persoana ce o iubim actualizează numai un potenŃial lăuntric de iubire. ne încântăm de voluptăŃile tremurului nostru erotic. Şi iubim cu adevărat numai când nu vrem adevărul. mila este ca o cenuşă ce acoperă ultimele pâlpâiri de foc ale Erosului. iubirea care creşte alimentată de fatalitatea spaŃiului. când am devenit lucizi. ne realizăm mai repede şi murim mai repede. pur elan subiectiv. Va putea Erosul să distrugă în cele din urmă logosul? Convertirea iubirii în milă determină ultima fază a iubirii. iubirea este cu atât mai intensă şi mai profundă. care face suferinŃele fluide. pentru propriile extazuri şi pentru propriile greşeli. iubesc iubirea mea. stingerea iubirii este un presentiment neliniştitor. până unde adâncimea ei neagă tendinŃa spre cunoaştere şi până unde adevărul este înfrânt de iubirea care ne face prea vii pentru a putea fi obiectivi. Căutăm iubirea pentru a scăpa de prăbuşirea în nimic prin lucidităŃile cunoaşterii noastre. agonia iubirii. Dorim iubirea pentru a nu fi contrafăcuŃi şi falsificaŃi de adevăr şi de cunoaştere. Nu ne doare atunci iubirea altei fiinŃe.

fără ca să ne doară cât de puŃin această destrămare. în acest indefinit consistă o explicaŃie a imposibilităŃii noastre de a ne sătura de melancolie. Şi învăŃăm să trăim numai prin reacŃiuni. Lupta împotriva lor trebuie dusă cu absolut toate metodele care există. cu alte adâncimi şi cu alte clarităŃi. când devin reale şi efective. Ultima fază a iubirii nu face decât să ne arate cât suntem de singuri chiar când iubim şi cum totul depinde nu de obiectul din afară. când e instinctiv. pur toarnă peste vagul melancolic un fluid imponderabil şi misterios ce se dilată în noi ca un parfum îmbătător şi fin. să începem astfel de la început. Şi triumful cunoaşterii nu ne arată decât în ce mare luptă ne-am angajat şi cât e posturi pierdute avem de recucerit. ingenuu. cu ajutorul cărora înfrângem temporal tristeŃea. Ne pompăm pe noi înşine. a o înŃelege şi a o cunoaşte. evoluează în tot. Aici cunoaşterea n-are ce distruge. Lupta dintre iubire şi cunoaştere se desfăşoară pentru ultima oară în milă. suavităŃi intime. spre tăcerea din care a purces fiinŃa ? SingurătăŃile au atâtea glasuri pentru cei care au prea multe de spus pentru a mai putea vorbi ! – Misterul zâmbetului melancolic rezultă din nelămuritul ce-l introduce suavitatea în melancolie. Şi cu cât ai înŃeles mai mult cu atit ai înŃeles mai puŃin. ÎnvăŃăm să trăim luptând împotriva propriei noastre fatalităŃi şi în lupta noastră nu face decât să secăm fântâna tristeŃilor noastre. ci de nivelul sentimentelor noastre. vulgaritate. ce cresc din nesfârşit. deoarece progresul ei nu este decât o continuă auto-anulare. pe atât sunt tristeŃile de amare. Suntem siliŃi să învăŃăm ce înseamnă a trăi numai după lungi tristeŃi. faŃa cea mai lipsită de expresie şi nu împrumută o adâncime unui vid interior ? AtracŃia zâmbetului melancolic provine şi din această prezenŃă a lui la persoane atât de diferite ca formaŃie spirituală şi ca nivel psihic. face vulgaritatea misterioasă. marşuri. Nu ne par atâtea femei superficiale. femei. doar vom putea odată. el ne va roade şi ne va putrezi înainte de vreme. într-un indefinit mângâietor. secaŃi de tot. Tot ceea ce este suav. – Nu simŃim în melancolie cum sufletul ni se deschide sub chemări vagi ? Şi nu sunt aceste chemări presimŃiri de plăcute nelinişti şi nu este dulce aroma plecată din destrămarea noastră ? Căci sufletul ni se deschide într-o voluptoasă destrămare. el evoluează deasupra lumii. Genial sau diletant. complexe? Nu transfigurează melancolia. a o găsi cândva plată. cu atât ireparabilul ce desparte două fiinŃe se adânceşte mai tare şi intensitatea ei nu face decât să arate cât de mare este în noi regretul de a nu mai putea iubi. fără să poŃi ştii dacă e înŃelegere sau extaz. Nu simŃim dimpotrivă delicii virginale. Să le suportăm numai până când ele au poezie. Nu trebuie să ne lăsăm dominaŃi de invazia tristeŃilor. Indeciziunea lui se amplifică de mărimea în spre care el se îndreaptă. Suavitatea este o sursă de lumină tainică în melancolie. care în noi s-a lichidat de mult ? Cu cât mila creşte. într-o aspiraŃie spre vag. Pe cât sunt melancoliile de dulci. utilizând toate căile şi toate posibilităŃile. pe nimic. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . datorită zâmbetului melancolic. strigăte. Şi nu ne încântă în farmecul de destrămare plăcută a melancoliei singurătăŃi sonore.178 Texte din manuscrise unei iubiri. Nedeterminatul şi vagul care se desprind din acest zâmbet te atrag ca inexplicabilul misterului. palme. Căci dacă nu vom avea atâta tărie încât să înfrângem cancerul tristeŃilor. sport. atunci e sublim. Să nu uităm că există în lumea aceasta pumni. se desprind de lucruri şi revin apoi în mănunchiuri sonore. zâmbetul acesta se opreşte pe tot. extaz într-o lume de culori ireale. cu un izvor mai pur. Plutind peste tot. Când el pleacă dintr-un rafinament interior. într-un reflux insensibil spre nesfârşirea din care au plecat. ca-ntro grădină cu flori care îşi întind petalele în nesfârşit. să izbucnim furioşi împotriva lor.

OscilaŃia lui între viaŃă şi spirit. Isus n-a venit pentru cei mai singuri. tristeŃile. Nu este revelatoare pentru esenŃa omului pornirea spre decadenŃă ? Cea mai mare parte din oameni decad . încât doreşti să devii orice numai om nu. l-au plătit cu prea multe suferinŃe. că ai în fiecare clipă în conştiinŃă această particularitate a condiŃiei umane. Orice decadenŃă este o deficienŃă de existenŃă şi o pierdere în existenŃă. înseamnă a te desgusta de fenomenul uman în aşa măsură. toate elanurile şi toate înfrângerile sunt rezultate numai din forma ta particulară de existenŃă. Aceştia nu şi-au găsit decât mângâierea propriului lor chin şi nu şi-au găsit liniştea decât în suferinŃe şi mai mari. că toate gesturile absurde. căci dac-ar fi suferit atât de mult pe cât se spune. Când te gândeşti mult asupra omului. De aceea omul are privilegiul de a putea muri oricând. Într-adevăr puŃin a avut de suferit Isus pentru ca noi să avem atâta de îndurat. Dacă ar fi suferit în natura lui divină. deşi a mângâiat pe mulŃi. că el n-are în existenŃă un punct stabil şi un centru de determinare. Căci nu te întristează numai faptul că în destinul lor poŃi vedea viitorul tău. Să-Ńi dai seama în fiecare clipă că tot ceea ce faci tu este fructul condiŃiei tale particulare . Dar Isus n-a suferit decât ca om şi astfel suferinŃa lui n-a putut răscumpăra decât atât de puŃin. 2 • E m i l Ci o ra n . * * * Este atât de greu să treci peste lipsa de nădejde din suferinŃă. prin sublim. încât nu poŃi privi cu dispreŃ iluzia creştinilor de a-şi fi atenuat suferinŃele lor prin comparaŃia continuă cu suferinŃele lui Isus ? Dar ce poŃi face când n-ai găsit nici un mijloc de a nu fi singur în durere ? Şi apoi când ai memoria atâtor suferinŃe trecute şi presentimentul atâtor dureri viitoare . după el n-ar mai fi putut exista suferinŃe. fără să fie salvaŃi prin suferinŃa lui. deja trăind. ci numai pentru Nr. Întreg procesul de decadenŃă a omului nu este decât o succesivă detaşare de existenŃă . precum este bine că se mai găsesc şi oameni care se pot înălŃa încontinuu. încât singurătatea omului este în acelaşi timp o singurătate a nimicului şi o singurătate a firii. Şi nimic nu este mai întristător decât să vezi cum decad oamenii. cu inadmisibile suferinŃe într-o lume. toate gândurile. sau prin renunŃare. după el n-ar fi trebuit să mai existe dureri. Şi oamenii au plătit scump paradoxul formei lor de existenŃă. asupra condiŃiei lui particulare în lume. sublime. riscate sau groteşti. chinurile cărui om Ńi-ar putea îndulci amarul chinurilor proprii ? Isus n-a suferit pentru toŃi oamenii . fără să poată mângâia însă pe cei mai singuri. pe care Cristos nu l-a putut realiza. numai puŃini se înalŃă. Or această formă este un paradox în lume. că dacă ai fi fost orice altceva decât om nu le-ai fi făcut. ci te întristează îndeosebi prezenŃa continuă a unui putregai în esenŃa omului. ci printr-o fatalitate asemănătoare cu aceea care aruncă la pământ un fruct putred dintr-un pom. n-au făcut prin chinurile lor decât să adauge contribuŃia lor la infinitul suferinŃei umane. bucuriile şi prăbuşirile. ea însăşi inadmisibilă. îl face să le piardă şi pe acestea şi să devină astfel un nimic care doreşte existenŃă. Omul nu-şi poate găsi nici un echilibru în lume. Este bine că în lume se mai găsesc şi creatori fericiŃi. Animalul acesta indirect doreşte spiritul şi regretă viaŃa. dar nu o detaşare prin transcendenŃă. te apucă o nemărginită amărăciune.Texte din manuscrise 179 TristeŃea de a fi Nenorocirea omului este că nu se poate defini în raport cu ceva. Acest nimic ce doreşte existenŃa este rezultatul unei negaŃii a vieŃii. Ori se pare că toŃi oamenii care au venit după Isus. fiindcă echilibrul nu se câştigă negând viaŃa. să te obsedeze absurdul formei umane de existenŃă. Obsesia de fiecare clipă a absurdului uman face de două ori existenŃa insuportabilă : ca viaŃă concepută biologic şi ca viaŃa deviată în formă umană. de a renunŃa la iluzia de viaŃă din el.

Ah ! Lumea asta care nu şi-a găsit până acum decât un mântuitor ! Numai suferinŃa schimbă pe om. pot fi distruse prin teamă. printr-o neliniştire chinuitoare şi o tortură arzătoare. chinuitor şi persistent. atitudini şi viziuni. fiindcă până acum nimeni n-a găsit mângâierile care ar putea face mai puŃin nefericite aceste fiinŃe. le-a intensificat şi le-a adâncit cum nu reuşeşte să intensifice şi să adâncească viaŃa sufletească a unui om normal o existenŃă întreagă de meditaŃie. schimbi direcŃiuni de existenŃă. al celor absolut singuri. Modificând fondul intim al fiinŃei. tot complexul de valori ale culturii nu modifică nimic în esenŃă. printr-un tremur continuu. Transfigurarea lor n-a fost opera intervenŃiei divine. printr-o neliniştire totală. concepŃii. manifeste şi legi. IndolenŃa. ea modifică implicit şi raportul acesteia cu lumea. printr-o teroare fecundă şi o suferinŃă generală. se poate dispensa pentru tot restul vieŃii lui de cărŃi. nici a lecturii şi nici chiar a singurătăŃii luată ca atare. Un om care are blestematul şi inepuizabilul privilegiu de a putea suferi absolut în continuu. Prin ea schimbi temperamente. într-adevăr. dar modifici inimaginabil de mult prin durere.180 Texte din manuscrise cei singuri. Din câte femei echilibrate n-a făcut suferinŃa sfinte ? Absolut toate sfintele au suferit dincolo de orice închipuire. numai dintr-un raport. şi de orice gen de informaŃie. După ce ai suferit mult îŃi vine imposibil să-Ńi mai dai seama de perioada de viaŃă în care n-ai suferit. ci o sumă de oameni. de idei. Pe acestea le poŃi învinge . Este drept că o suferinŃă ce vine din afară nu este tot aşa de fecundă ca o suferinŃă care creşte imanent într-o fiinŃă. Lupta împotriva propriilor întristări este atât de grea fiindcă există un fond de tristeŃe în noi. În acest fond de tristeŃe nu pot vedea altceva decât tristeŃea de a fi. Singura armă împotriva mediocrităŃii este suferinŃa. are în sine destule rezerve pentru a face inutilă orice contribuŃie din afară. sunt oameni care nu pot trăi mai departe decât negându-se continuu pe ei înşişi. Se poate scoate atât de mult din suferinŃă. care este adevărata tristeŃe metafizică. Cunoaşterea obiectivă şi impersonală nu face decât să îmbrace un manechin. însă. căci orice suferinŃă te înstrăinează de dispoziŃiile tale naturale. care te îmbogăŃeşte sau te distruge pentru a te face orice numai mediocru nu. tristeŃea de a fi. dintr-o relaŃie. scepticismul vulgar şi imoralismul superficial. SuferinŃa de fiecare clipă. Oamenii n-au înŃeles că împotriva mediocrităŃii nu se poate lupta decât cu suferinŃa. dar nu o fiinŃă. independent de determinantele exterioare ale tristeŃilor. te aduce întrun plan de existenŃă străin aspiraŃiilor tale fireşti. A lupta împotriva acestei tristeŃi metafizice înseamnă a lupta împotriva ta însuŃi. Este o schimbare de perspectivă. Un popor întreg ar putea fi modificat prin suferinŃă şi nelinişte. de înŃelegere şi de simŃire. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . de oameni. Toate celelalte experienŃe şi fenomene nu reuşesc să modifice esenŃial temperamentul cuiva sau să-i adâncească anumite dispoziŃiuni până la a-l transforma integral. Până acum nu s-a găsit un D-zeu al celor mai singuri. Nu schimbi mare lucru prin cultură sau prin spirit. Şi. deoarece orice suferinŃă mare şi durabilă afectează fondul intim al fiinŃei. Toate metodele obiective. menŃine pe om într-o tensiune în care nu mai poate fi mediocru. Dar dintr-un popor nu trebuie să faci o sumă de creatori . Întreaga nelinişte ce urmează suferinŃei. deoarece faptul pur de a suferi este suficient pentru a dispune la meditaŃie continuă. din natura intrinsecă a fiinŃei pe când neliniştea distanŃei de lume. suferinŃa face un sfânt şi în locul tuturor iluziilor lui întinde plăgile şi cangrena renunŃărilor. Astfel dintr-un om născut pentru viaŃă. din această comoară blestemată. deoarece ea izvorăşte din existenŃa noastră ca atare. Dintr-un popor indolent şi sceptic aş scoate foc printr-o teama. dar este imposibil să învingi un fond ascuns şi intim. o suferinŃă monstruoasă şi durabilă le-a relevat lumi pe care nimeni nu le poate bănui. mult mai profundă este. Nu aş conduce niciodată un stat cu programe. şi n-aş lăsa pe nici un cetăŃean să mai doarmă liniştit până când neliniştea lui nu l-ar asimila formei de viaŃă socială în care trebuie să trăiască. În intimitatea fiinŃei noastre există neliniştea propriei noastre distanŃe de lume. sursa originară a nesfârşitelor întristări.

însă. Trebuie anulate într-un mod oarecare memoria şi toate sentimentele care încearcă să se cristalizeze în noi. a atitudinii în marile evenimente. un aspect fragmentar şi simbolic . Totul este să poŃi fi total fără să ai memorie. este pentru el însuşi o nelinişte absolută şi un prilej de nelinişte pentru alŃii . Când trăieşti extrem de intens. fără perspectiva relativităŃii lui în cadrul celorlalte acte. ExistenŃa ta să n-o poată rezolva vreodată. să facă din existenŃa ta o surpriză continuă. De ce putem cunoaşte pe oameni numai în marile evenimente din viaŃă ? Fiindcă aici hotărârea şi calculul raŃional n-au nici o valoare . în ea. Ca indivizi. o nelinişte ciudată. al unui proces ascuns ce se desfăşoară în noi. Şi aceasta nu e posibil decât prin realizarea integrală a fiecărui act de viaŃă fără conştiinŃa distanŃei. să fii un „caz”. Este curios cum oamenii exagerează valoarea hotărârii. un element în succesiune. pentru a lăsa locul unor determinante mai adânci. Căci este inutil să simŃi şi să ai conştiinŃa permanenŃei şi continuităŃii eului. de presentimente. toate actele vieŃii devin materiale de memorie. calcă sigur în existenŃă. Şi ne depăşesc prin sentimentul de iresponsabilitate ce-l avem de câte ori trăim astfel de experienŃe. o teamă. mai aproape de fondul nostru iraŃional. o nelinişte. ai atunci impresia că în tine palpită forŃe necunoscute. numai oamenii care au destin. De ce să ne mai aducem aminte de ceva şi de ce să mai dorim ceva. Nimeni să nu ştie cât vei trăi. Nu avem noi în trăirile totale sentimentul unei invadări irezistibile. că se consumă un destin de care eşti iresponsabil. Acest orgoliu dispare la acei a căror existenŃă este o sumă de răspântii şi la care trăirile totale sunt atât de frecvente încât se simt depăşiŃi. cum vei gândi. un nimic ce devine fiinŃa. tot ceea ce derivă din valori şi criterii exterioare dispare. a căror viaŃă se dilată atât de mult încât n-o mai pot domina în nici un fel. în el tremurul individuaŃiei este o halucinaŃie. un extaz. Valoarea nulă o hotărârii raŃionale răsare atunci într-o evidenŃă dureroasă. Totul este să ai destin. atât de profunde şi de debordante. nimeni să nu fie sigur de drumul pe care vei apuca. VieŃuirea absolută în clipă ca supremă actualitate a vieŃii individuale. ci absenŃa ta fizică să mărească chinul neînŃelesului. în fiecare moment. cu evoluŃii de sentimente. Toate afecŃiunile durabile. a mărginirii individuaŃiei . Şi atunci i se pune aceluia ultima întrebare : dacă lumea a fost creată sau dacă n-a fost încă. de meditaŃie. 2 • E m i l Ci o ra n . ce vei face. ne depăşesc. din acest motiv. avem fatal conştiinŃa limitării noastre. sunt siguri că ei trebuie să ajungă undeva . Dintre oameni sunt impresionanŃi numai aceia a căror existenŃă este o serie de răspântii. o reverie sau o explozie. Să fii pentru altul prilej de alarmă. când în ele suntem mai iresponsabili. ci doar o teamă şi o bucurie pentru prăbuşirile şi înălŃările tale. ToŃi oamenii care n-au un destin şi care nu pot deveni „cazuri”. un extaz sau o bucurie. toate acele trăiri care ne angajează mai mult. care să evolueze în timp şi să ne legăm prin ele de obiecte ? De ce să ne mai ataşăm de lume în timp ? Oare n-am putea trece peste aceste piedici în calea vieŃii dintr-o integrare şi o semnificaŃie generală ? Trăirea sub dimensiunea amplă a timpului face din orice act al vieŃii. de ce încercăm să umplem trecutul cu o nesfârşită serie de conŃinuturi şi să anticipăm viitorul printr-o tot atât de nesfârşită serie de conŃinuturi ? De ce să mai avem sentimente. ne poate duce la anularea memoriei şi la eliminarea Nr. o creaŃie infinită. care e un „caz”.Texte din manuscrise 181 Toate trăirile totale. iresponsabilitatea este vădită. Acel om. din care nu mai rămâne în înŃelegerea lor decât o schemă. o verigă dintr-un lanŃ. dându-ne impresia infinitului lăuntric în conştiinŃa mărginirii fatale a oricărei individuaŃii. îi face insensibili la iraŃionalitatea procesului. adânci şi îndepărtate. toate regretele şi toate aspiraŃiile ce se dilată pe o sferă mare de timp ne împiedică să trăim. ne încurcă şi ne îngreunează existenŃa. dominându-ne ? De unde iluzia autodeterminării ? Interpretarea posterioară a oamenilor după ce procesul s-a consumat. creându-se astfel o permanenŃă inutilă a eului. de ură şi de entuziasm . ne doare şi ne surprinde când tensiunea intimă explodează în conŃinuturi atât de vii. cu progres de aspiraŃii şi cu adâncimi de regrete. Şi deşi în experienŃa procesului. căci finalul este implicat în premisele fiinŃei lor. orgoliul animalului raŃional nu vrea să admită rolul destinului interior la marile răspântii ale existenŃei lui. conŃinuturile fiinŃei tale debordează limitele unei existenŃe individuale . PrezenŃa ta să fie o mustrare.

nici moartea nu mai pot avea o semnificaŃie. ci rămâi ca o existenŃă. n-ai ce arunca deoarece nimic nu te apasă din afară. Atunci te miri când Ńi se spune. pentru care nici viaŃa. ci ca realizări absolute . fără început şi fără sfârşit. Numai realizarea absolută în clipă ne poate scăpa de tortura de a avea un timp al nostru. Fiind în fiecare moment total. că trăieşti precum te miri când Ńi se spune că mori. să trăim în fiecare clipă ca şi cum am trăi ceva definitiv. ca o totalitate de existenŃă. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . de la distanŃă. în care fiind totali şi prezenŃi să nu avem ce uita şi să nu avem ce dori. Să nu trăim momentele vieŃii ca probleme. Niciodată să nu credem că începem ceva şi sfârşim ceva. cu cadavrele trecutului şi cu sigurele cadavre ale viitorului.182 Texte din manuscrise deznădejdii de a trăi în timp. ci viaŃa noastră să fie ca o beŃie de fiecare clipă.

Numai un suflet ce se frământă şi care niciodată n-a uitat că trăieşte. torturaŃi şi chinuiŃi toŃi aceia care aşteaptă ca timpul să le risipească fărâma lor de existenŃă. O concepŃie dramatică a vieŃuirii în timp este la baza Nr. de a urî. trăim clipa în direcŃia ei absolută. lacrimi care nu plâng. de realizare integrală. Ultimele finalităŃi. Ca-ntr-un elan mistic viziunile să ne invadeze de străluciri. pentru prezenŃa marilor sfârşituri în marile începuturi. ardoarea noastră să îmbrăŃişeze conŃinuturile de existenŃă într-o participare originară şi până la extaz să trăim totul. Mai avem noi timp de pierdut în dovezi. sunt sceptici şi acceptă totul. ViaŃa socială să ne fie cîmpul de verificare a inflamabilei noastre sensibilităŃi şi în tot ce are exterior viaŃa să ne revărsăm infinitul nostru lăuntric. să ne orbească în paroxismul lor luminos şi indeterminatul lui să rezulte din setea noastră de absolut. pentru ca în fiecare clipă viaŃa noastră să fie un început. Dacă nu ne va arde conştiinŃa misiunii noastre. în argumente şi în convingeri ? Nu iubim profeŃia. False să le declarăm pe toate acele adevăruri care nu dor şi nule toate principiile care nu ne ard. cum pot exista suflete care nu se chinuiesc. Numai în profeŃie. nu ne vom merita nici viaŃa şi nici moartea. că trebuie să trăim cu frenezie şi să ne realizăm în profeŃie. Dincolo de cultură să ne spulberăm energiile şi intensitatea energiei noastre ca-ntr-un vârtej să crească.Texte din manuscrise 183 Elogiul profeŃiei Trebuie să ne intre în sânge tuturora că timpul nostru este un timp de mari misiuni. o culme şi un amurg. timpul ne va înghiŃi iremediabil şi viaŃa pierdută ne va fi în tot atâtea clipe câte laşităŃi ne-au diminuat fiinŃa. Valoarea ethosului profetic consistă în voinŃa de a te lichida tu însuŃi într-o trăire imensă ca un extaz. Nu încearcă profeŃia să suprime inevitabilul distanŃelor în timp şi nu încercăm în ea să trăim totul în formă absolută ? ToŃi ceilalŃi care nu cunosc văpăile consumatoare ale spiritului profetic primesc succesiunea clipelor în relativitatea lor. De nu vom avea noi dorinŃa nesfârşită de absolut. Vorbele noastre să fie flăcări şi fulgere să fie argumentele noastre. de nu doriŃi o absolută trăire. fiindcă ea înghite timpul ? Cu conştiinŃa timpului. Să devenim altceva. este profeŃia noastră şi viitorul trăit în actual. simŃiri care nu vibrează. săltând deasupra timpului. Cu un bici imens ar trebui loviŃi toŃi aceia care aşteaptă să trăiască şi care nu se consumă dramatic în demonia timpului. AŃi cunoscut cu toŃii prea puŃine înfrângeri de nu aveŃi pofta marilor prefaceri. Pe toate planurile vieŃii. vrăjiŃi de alte speranŃe şi măcinaŃi în alta deznădejdi. să fie Ńelul nostru şi să acceptăm viaŃa numai pentru mari negaŃii şi mari afirmaŃii. conŃinutul ei. Ar trebui să fie interzişi spectatorii şi toŃi aceia care din distanŃă fac o virtute. Nu înŃeleg cum pot exista oameni indiferenŃi în această lume. un salt deasupra lui. profeŃia ni le face accesibile în trăirea exasperată în moment. Şi aproape toŃi oamenii sunt fărime de existenŃă ce-şi aşteaptă propria lor lichidare. trebuie să ne trezească entuzismul nostru. inimi care nu ard. Şi n-au crescut ardorile profetice în noi din presimŃirile sfârşitului în tot ceea ce am trăit ? Cu o pornire bestială să înghiŃim timpul. de a vă arunca înnebuniŃi de obsesia altei vieŃi. de nu vă zvârcoliŃi până la plesnire. de infinită posesie. Viziuni să devină adevărurile noastre şi principiile profeŃii. PrezenŃe şi realităŃi vii devin în ea dorinŃele noastre şi viziunile strălucesc în prea-plinul actualităŃii. Cu toŃii aŃi suferit prea puŃin de aŃi devenit numai sceptici ! V-a călcat istoria şi viaŃa în picioare şi în dezastrul vostru n-aŃi avut nici curajul de a urla. în ceea ce ar trebui să fie şi înspre ceea ce ar trebui să Ńintească. 2 • E m i l Ci o ra n . Trebuie să ne încântăm de tot ceea ce-i profetic pentru pasiunea de absolut din orice profeŃie. Să trăim totul cu atâta pasiune încât destinul nostru ca un trăznet să despice obscurităŃile lumii şi ale noastre.

aşteaptă ca idealurile să se împlinească în viitor. în el să prindem această lume adăpostită în linişti şi umbre şi-ntr-o cruciadă universală. Sentimentul normal şi mediocru al temporalităŃii nu te poate duce decât la aşteptarea vieŃii. Împotriva acestei atitudini frenezia noastră profetică să nu cunoască margini. Oamenii aşteaptă totul de la timp. speranŃele să se realizeze şi moartea să vină la „timpul” ei. Marile misiuni să ne apere de cangrena timpului şi clipele să treacă în eternităŃi şi eternităŃile în clipe. Focul lăuntric să ne fie obsesia noastră şi pe el să ne înălŃăm ca pe aripi. Căci indiferenŃa este adevărata crimă în contra vieŃii şi a suferinŃei. ConştiinŃa misiunii noastre să crească dintr-o cuprindere infinită în clipă. O luptă groaznică împotriva timpului şi a inerŃiei vieŃuirii temporale. la concepŃia comodă a complacerii în surprizele diverselor momente. Mesianismul nostru să fie ca un incendiu în care toŃi indiferenŃii acestei lumi să fie mistuiŃi. Şi elanul nostru profetic să fie un tremur contagios ca boala sau ca focul. Mai 1934. de pasiunea celor absolute să nu mai poată fi indiferenŃi. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . să cucerim şi să dezrobim luminile ascunse de întunericul lumii şi al nostru ! München. din care scăpare să nu fie pentru acei care nu suferă de dorinŃa transfigurărilor ultime.184 Texte din manuscrise oricărei profeŃii. Astfel de culmi să atingem în viziunile noastre ca grandoarea lor să-i înmărmurească pe ceilalŃi şi scuturându-i dintr-o mare contemplare. dintr-o furie exaltată a vieŃii ce se vrea plină în ciuda neantului temporal.

a unei ardori pasionate cu o încordare disperată şi un ethos mesianic îmi trezeşte o nemărginită admiraŃie. ce nu se naşte numai din oscilaŃii între sfere diferite de valori. Numai acei oameni pot fi creatori care sunt arşi de o pasiune atât de intensă. acela nu experimentează nimic din drama omului contemporan. ca expresie constituŃională a omului. scepticismul şi toate îndoielile acestei lumi nici n-au putut bănui. încât au senzaŃia că mor. în incapacitatea lui de a realiza un stil armonios. Să plecăm. prin care obscurităŃile Nr. ViaŃa nu e un spectacol şi nici un joc. dezinteresare şi eroism ? Căci m-a apucat o pasiune nebună pentru tot ce e pur şi nefalsificat. murdari. incapabili de sacrificii. Amestecul. ci eşti silit să îmbrăŃişezi structuri diferite de valori. Cine nu se simte dominat de un impuls spre o vastă mobilitate. să ne avânte în conştiinŃa propriei noastre misiuni ? Cu toŃii am negat prea multe lucruri pentru a putea fi numai sceptici. dacă n-ar fi decât o barbarie de oameni inculŃi sau de oameni distinşi de cultură. oricât de durabilă ar fi. în altă atmosferă şi te obligă la o multiplicitate de atitudini contradictorii. O mobilitate dramatică îl azvârle şi-l rostogoleşte din înălŃimi în prăpăstii şi din toată existenŃa lui nu face decât o serie de surprize. te arunca irezistibil în alt spirit. să realizeze ceea ce impotenŃa raŃională. în această lume în care nedreptăŃile sunt eterne şi imanente în suferinŃele arzătoare şi infinite. la gânduri. În lumea în care unii mor fără să fi cunoscut victoria. în care unii se sacrifică din disperare. Căci astăzi este imposibil să te mai menŃii într-un cerc determinat de probleme. Un polimorfism. împotriva tuturor idealurilor moarte care ne înăbuşă elanurile noastre şi împotriva tuturor formelor care ne apasă misiunea noastră. sceptici. Îndoiala simplă. o iritare constantă şi o tensiune enervantă. dintr-o frenezie oarbă şi apocaliptică. Întreg eroismul nostru pornit dintr-o zăpăceală dinamică.Texte din manuscrise 185 TentaŃia politicului şi a jertfei OscilaŃia între preocupările cele mai detaşate de actualitate şi între necesitatea de a lua o atitudine imediată în consumarea unui proces istoric dezvoltă în conştiinŃa unora din intelectualii de azi o frenezie ciudată. mai putem zâmbi şi ne mai putem juca. aproximativă şi inutilă. în lumea asta de indivizi acri. Tot farmecul neliniştitor al omului de azi consistă în contradicŃia lui intimă. mai avem dreptul să facem numai consideraŃii ? NuŃi vine mai bine să renunŃi la cărŃile ce ie citeşti sau la cărŃile pe care le scrii. nu este ea totuşi o credinŃă. spiritul critic. Am disperat prea mult pentru a nu ne consuma în flăcările unei credinŃe. într-o sferă bine delimitată de valori. care toate astăzi s-au disociat şi s-au cristalizat autonom. de abandonare în viaŃă şi moarte cu egală pasiune. este sterilă. Ar fi o mare greşeală să se vorbească de dezabuzare sau de un scepticism comod. împotriva a tot ceea ce nu e puritate. împotriva putregaiului uman. aproximativ şi inutil este orice spirit critic. la toate ideile de bibliotecă şi la toate voluptăŃile muzicale. în culmea celei mai groaznice deznădejdi. Trecerile rapide de la probleme religioase. precum steril. 2 • E m i l Ci o ra n . artistice etc. pentru a te înregimenta într-o cruciadă împotriva tuturor nedreptăŃilor umane. la femei şi la visuri. ci şi dintr-o afirmare a neliniştii. împotriva a tot ce a rezultat din obrăznicia şi megalomania omului. izvorât fatal din îndoială. Să ne bucurăm toŃi cei care suntem prea încordaŃi pentru a fi lucizi şi prea debordanŃi pentru a fi comozi. Şi dacă credinŃa noastră n-ar fi decât avântul nostru exaltat. fraŃilor. iar alŃii urcă din iubire toată scara renunŃărilor. dintr-un elan tumultuos şi din văpăi irezistibile. planuri diametral opuse care nu pot fi trăite fără ca accesul lor să nu provoace o furie neliniştitoare. Oare toată pasiunea nebună din noi nu este atât de puternică încât. într-o cruciadă teribilă şi avântată. în psihologia omului contemporan. aruncat într-o pluralitate de forme divergente pe care nu le poate sintetiza unitar în trăirea sa. la probleme politice.

dinamică şi productivă ? Nu este datoria noastră să intensificăm văpăile interne şi să ne consumăm la înălŃimi în care tristeŃile noastre devin explozii ? Nu vom împrumuta actelor vieŃii noastre fecunditate. Numai fecioarele refuză să se gândească la ultimele probleme. cât şi moartea. dar câştigă infinit în adâncime. Numai când din obsesia morŃii putem scoate scântei. dincolo de sfera obişnuită a experienŃelor de viaŃă. Avem datoria de a ne înălŃa şi a ne scoborî la infinit pe scara formelor noastre de viaŃă. de ce să nu căutăm să ne facem nefericirea creatoare. A privi moartea în sine. Numai când trăieşti ca şi cum viaŃa este un bun pe care l-ai putea sacrifica oricând. Trebuie să ne punem viaŃa la cele mai mari încercări. descoperi un domeniu care Ńie însuŃi îŃi este accesibil numai având extazul propriilor tale vieŃuiri. este a-Ńi rata atât viaŃa. Noi nu putem găsi în evoluŃia vieŃii. bucuria în suferinŃă . Faptul de a trăi ca atare. tristeŃile în văpăi şi văpăile în tristeŃi. adică să scoatem din ea mai mult decât permit condiŃiile ei fireşti. ci totul. un domeniu în care totul se petrece ca-ntr-o succesiune de transfigurări. Este o prostie să se afirme că viaŃa ne este dată ca sa o trăim. când prin el putem da o adâncime actelor vieŃii. mult trebuie să fi suferit! Pentru ca actele vieŃii tale să capete o adâncime.186 Texte din manuscrise fiinŃei noastre devin tot atât de creatoare ca şi luminile noastre ? De ce să nu fim mândri de frenezia noastră. sub semnul nelimitatului. Dar ca să ajungi la regiunea succesivelor transfigurări. de apocalipsul nostru intern. ConsistenŃa stărilor sufleteştii dispare în această succesiune de transfigurări şi se subtilizează în extaze continui. nici o semnificaŃie. Nu există altă etică în afara de etica sacrificiului. detaşată de viaŃă. Aceasta îşi pierde puritatea şi farmecul prin această relaŃie . a căror natură să ne importe mai puŃin. ca într-o simfonie de flăcări lăuntrice. Cine renunŃă înseamnă că are prea mult de dat . Dar toată viaŃa trebuie să ne fie o serie de virginităŃi pierdute. Când trăieşti totul într-o adâncime halucinantă. Extazul pur al morŃii duce fatal la o paralizare a întregii fiinŃe. atunci când ele se consumă în condiŃiile naturale ale vieŃii. de pornirea noastră pasionată. Sentimentul interior al morŃii numai atunci e fecund. Într-o astfel de regiune. voluptatea pătimirii ? Nu pleacă din ea tendinŃa de a adânci viaŃa prin tot ceea ce atacă şi compromite această viaŃă ? Nu răsare ea din pornirea de a arde viaŃa în rădăcinile ei. negativităŃile încetează a mai fi sterile şi demoniile distructive. ViaŃa ne este dată ca să o sacrificăm. se desfăşoară şi se misituie într-un imn de viaŃă şi de moarte. n-are nici o semnificaŃie. da ! dar nu resemnări. adică la ultimele pierderi. precum fără margini să fie tremurul în care ne vibrează fiinŃa. Nu interesează absolut deloc dacă Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . decât să ne vrăjească adâncimea şi nelimitatul la care putem ajunge. bolile sau măruntele noastre resemnări ? RenunŃări. de ardoarea noastră eroică? De ce să nu ne bucurăm când văpăile dorinŃei noastre de sacrificiu înving tristeŃile. de solemn şi de ireal. nu vom trăi nelimitat. pentru ca o întreagă existenŃă s-o clădească pe flăcări ? O evoluŃie în flăcări este această voluptate a pătimirii. dacă tot ce trăim. numai atunci putem transfigura şi viaŃa. este imposibilul pe care-l realizează această pătimire în care suferinŃele sunt însoŃite de fioruri. numai atunci ea încetează de a mai fi o banalitate şi o evidenŃă. A scoate din viaŃă mai mult decât poate da ea. cine se resemnează n-are nici măcar ce primi ! Pătimirea ca destin Din moment ce nu putem fi fericiŃi. Şi este în această voluptate un amestec straniu de sublim şi fantomal. Nimic din ceea ce e periculos şi riscant să nu ne fie străin. elanurile în dezamăgiri şi dezamăgirile în elanuri . SuferinŃa se converteşte în bucurie. în desfăşurarea pură a actelor vitale. A trăi pur şi simplu este a nu împrumuta nici o adâncime actelor vieŃii. Şi atunci să ne mirăm de ce în unii oameni apare. Fără margini să fie pornirea noastră de a misitui în flăcările propriilor vieŃuiri. mult trebuie să fi pătimit! Actele vieŃii noasltre sunt banale şi nerevelatoare. ca o obsesie vitală. Există.

Dacă n-am reuşit să ne înstelăm întunecimile. să temem mai puŃin renunŃarea. turmentaŃi de atâta viaŃă. După ce ne-am ameŃit de toate întunecimile. Oare n-a venit timpul. arzătoare să ne fie avânturile şi vibrante ex-tazurile . totul să fiarbă într-un clocot şi ca un vulcan să explodăm şi să ne revărsăm. ce altceva decât transfigurarea ne îmbrăŃişează într-o aureola totală şi definitivă ? Să înscriem în edificiul nostru interior cuvintele Sfintei Tereza : „A suferi sau a muri”. cum o să aşteptăm aurora fiinŃei noastre ? În această auroră putem numai să dovedim cât suntem de aproape de sacrificiu şi cât suntem de tari în nefericirea noastră. ci numai cât poŃi fecunda interior. nu pentru a ne aminti de ceea ce vrem să facem. să suferim de prea mult inexprimabil. numai în alte forme decât ale ei. Căci nu suntem oameni care să murim la o umbră de copac.Texte din manuscrise 187 suferinŃa este cauzată de oameni. de boli sau de pierderi ireparabile. ci pentru a şti ceea ce suntom. într-o judecată definitivă. pentru ca lupta împotriva întunecimilor ei să facă mai strălucitoare luminile vieŃii ? Şi nu trebuie să ne verificăm zilnic rezistenŃele vieŃii noastre prin lupta încordată cu forŃele morŃii ? Nu trebuie şă ne salvam viaŃa în fiecare momemt ? Căci numai după ce-am salvat-o. Jarul atâtor suferinŃe să degaje o căldură învăluitoare şi. iar în gând am meditat deşertăciunile până la absurd. mai poate să ne mai mângâie de tristeŃea de a fi ? Oare nu este momentul când curajul de a trăi înseamnă altceva decât negaŃia morŃii ? Nu trebuie să îmbrăŃişăm moartea. 2 • E m i l Ci o ra n . Nr. Simbolul nostru să ne fie focul şi. după ce am vrut să epuizăm în simŃire suferinŃa şi moartea. trebuie să-nŃelegem că viaŃa. sacrificiul nostru poate să însemne întâia şi ultima noastră libertate. ori n-avem. într-o dupăamiază de vară ! Fioruri infinite să ne străbată fiinŃa şi sufletul să ne fie ca un cuptor imens . când. Ori avem un destin. dacă am pus atâta intensitate şi atât nelimitat pentru a nu deveni cenuşă. pentru ca viaŃa să capete alte străluciri şi alte adâncimi. ca-n extazurile mistice.

adică. al lucidităŃii. Necuratul le-a smuls din braŃele lui Dumnezeu şi le-a „aplicat” sărutul morŃii. Nu te poŃi duce nicăieri la nimeni. nici măcar un deşert. în jurul tău. singur. că n-ai fost niciodată decât tu însuŃi. inutil şi dezgustător ! Progresul în timp nu te învaŃă decât să rămâi singur cu tine însuŃi. Dar unde ? înspre ce nicăieri ? Căci n-ai niciodată încotro să te duci.. că mizantropia ar fi punctul iniŃial al renunŃării. Oare cum de Ńesuturile au putut acumula atâta dezolare şi materia cum de nu se aprinde din dragostea suspinelor ? Trebuie să existe fiinŃe care Ńin diavolului de urât. iar nu pentru a iubi nimicul. te pomeneşti. ca glume fantomale sau pretexte teatrale ale plictiselii tale. atât de singur ca şi nimicul să te înduioşeze. seama de clipa în care oamenii se proiectează. lucrurile se petrec chiar contrar. neantul oamenilor. ViaŃa este o înfundătură. că trebuie să-Ńi cultivi rătăcirea şi mândria acestei rătăciri. ani de zile de decepiŃii. Să trăieşti cu mii de oameni în jurul tău şi să-Ńi dai seama că te învârŃi într-un nimeni multiplicat. al tuturor oamenilor. în aşa măsură umanitatea a fost infectată de pedagogie. Nu este semnificativ că Buddha. când Dumnezeu scoboară pe creierul vostru cu toate umbrele Lui. Nu vi s-a întâmplat. După ce-ai răsturnat pe Dumnezeu şi-ai pustiit cerul. De aceea. încoronarea. căci altcum nu mai înŃeleg nimic. Pregătit încet şi durabil. Foarte mulŃi cred că începi să te detaşezi de viaŃă prin scârba de oameni. i-am iubit şi iam urât ? Când faci bilanŃul în ceasuri de singurătate. bolnav de singur. în crize de melancolie neagră. În realitate. marea şi muzica. că iubirile şi prieteniile nu-s nici măcar iluzii. a mai găsit de cuviinŃă să scoboare din singurătate spre muritori şi să se stingă între discipoli ? Să nu mi se spună că a făcut-o pentru dezvăluirea unor adevăruri. în plin delir saturnian. într-o îndurare matură şi mândră. însă. N-aŃi observat că până şi sinucigaşii vor să ne înveŃe câte ceva ? Ce uşor te separi de cer şi ce greu de oameni! Mă gândesc. de scârbă. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . fiindcă orice obiecŃie nu poate salva de la o umbră de mediocritate pe cel mai lucid om pe care l-a adăpostit pământul. înŃelegi prea bine că n-ai întâlnit pe nimeni niciodată. Nu cred să fi înŃeles vreun om vreodată pe celălalt. de ură care să-Ńi alimenteze dezgustul de lume şi să-Ńi aŃâŃe verva pesimistă sau să te înalŃe la orgoliul unei superiorităŃi melancolice. vreau să zic : al chinului. Ruptura definitivă cu această vietate este stadiul final al renunŃării. după ce-ai înnegrit soarele şi-ai îngheŃat pământul. să rămâneŃi în mijlocul oraşului şi să n-aveŃi la cine să mergeŃi ? Golul acela cumplit ce te apucă în mijlocul oamenilor şi pe care nici unul nu-l poate bănui şi descifra şi care te înăbuşe în indescifrabilul soartei tale ! Ai vrea să te duci undeva. încât nici nihiliştii nu şi-au putut învinge instinctele de învăŃători. la ce mi-au folosit toŃi oamenii pe care i-am cunoscut.. condamnat şi nefericit.. Atunci pricepi că drumul tău nu se întâlneşte cu al nimănui. după ce a lichidat interior întreaga existenŃă. dar şi posibilul. RevelaŃia subită a vidului uman presupune. Buddha a renunŃat la tot pentru a-şi cristaliza o doctrină. în centrul unui fior ce-Ńi dezgoleşte. în cea mai rece şi mai implacabilă nuditate.188 Texte din manuscrise Nu există nimeni Cine-ar putea preciza de când începe să se contureze conştiinŃa clară a vidului de umanitate ce ne înconjoară ? A-Ńi da. vidul cosmic îŃi mai lasă o scăpare şi o ieşire spre om. totuşi. nu se pot iubi decât munŃii.. şi nu numai existenŃa. în clipa în care te aşteptai mai puŃin.

groaza care nu Ńi-o poate îndulci decât o groază şi mai mare ! La cine să te duci când te năpădeşte spaima ? În vreun bordel instalat într-un cavou sau pe funduri de mare. sufletele delicate nu mai pot respira decât noaptea. Ei lăsau a se înŃelege car exista cineva. mai clare : nu există nimeni.. Căci mila este peste tot şi nu foloseşte la nimic şi nimănui. însă. vidul uman decât o viziune olimpiană a neantului. Dar groaza. cu o memorie împovărată de vid! Nr. Ce bine şi ce comod s-ar putea trăi cu ele ! Ar trebui doar – din când în când – că te-mbeŃi ca să nu înnebuneşti. La oameni în nici un caz. să vrei să mori îngrozitor de singur şi de neînŃeles. Mă îndoiesc dacă viaŃa merită atenŃia şi delicateŃea unui regret. ai vrea să mai atenuezi dintr-o atât de sfâşietoare evidenŃă... iar pentru oameni să fi suferit până la delir. contează infinit mai-dureros inexistenŃa persoanelor.. Căci nici unul n-a plâns vreodată de spaima altuia. amprente ale condamnării şi pierzaniei. Aceste lucruri n-ar fi deloc triste.. Astfel începe tăria singurătăŃii şi un eroism orgolios şi funebru. dar nici una n-a găsit-o posibilă între muritori.. pentru a-i găsi inexistenŃi. Pentru noi – ca fiinŃe ce luptăm în timp –. încolo toate ar merge strună. să mori fără nici o amintire. Este îngrozitor să te desparŃi de o lume în care n-ai întâlnit pe nimeni. dacă ar fi numai cunoaşteri sau îndoieli. Şi atunci mai poate fi mirare de ce-mi întorc inima de la oameni ? Scârba de ei te face să doreşti şi mai mult izolarea. Urmele acelei îmbrăŃişări rămân. cu voia sau fără voia noastră. în care nimeni nu Ńi-a spus nimic.. 2 • E m i l Ci o ra n . fiindcă nici un sprijin nu vrem de la fantome. Lucrurile sunt. Omul nu-Ńi poate da absolut nimic.. S-ar putea totuşi să existe ceva. Şi asta-i concluzia : oamenii nu există. Are cineva nevoie de milă ? Poate de lacrimi. Filosofilor pesimişti le convenea să susŃină că nu există nimic. Lumina a devenit un spaŃiu pentru bestii . Trebuie să fi iubit viaŃa până la demenŃă pentru a o găsi superfluă. La început îŃi pare puŃin rău că e aşa.Texte din manuscrise 189 Gândurile sunt toxine şi adevărurile otrăvuri. pentru ca la urmă să te predai acestui adevăr cu sacrificiul tuturor nădejdilor. Toate religiile au vorbit de mângâiere . pentru acel pe care l-a strâns Satana în braŃe.

ci aceea care încearcă sa înŃeleagă elementul specific şi incomparabil din această trăire. ea nu justifică decât existenŃa unei formule generale a unui tip. aşa cum aceasta se prezintă în faŃa noastră . Trebuie stabilit că această tipologie nu duce la epuizarea realităŃii printr-o cunoaştere integrală . Dintre două persoane care se ocupă de esenŃa religiei. a intuiŃionismului. acum câteva decenii. dar chiar nejustificată. avea şi un alt defect : îngusta excesiv conceptul de raŃional. cel din urmă este preferabil. până la anihilarea individualului şi altul care specifică şi diferenŃiază. intenŃionalitatea intuiŃiei religioase. Ca atare. omului de a înŃelege viaŃa spirituală în bogăŃia ei. în cadrul celorlalte. Dintre două procedee. aici nu este vorba de existenŃa sau inexistenŃa obiectului vizat. Realitatea lui poate să fie pusă chiar la-ndoială. cea religioasă are darul de cunoaştere predeterminat. Această formulare nu asimilează cunoaşterea religioasă într-una mai generală. Cunoaşterea religioasă este o formă a cunoaşterii intuitive în genere. intelectualismul. ea nu este decât o încercare de a expune comparativ. nu vizează obiectivitatea simplă. este predominarea. nu aceea care distruge specificitatea trăirii religioase prin credinŃa barbă în virtutea universală a derivării genetice. unul care generalizează. dacă nu se ridică la valabilităŃi logice. în acest caz. de transcendere a limitelor acestuia. ar fi părut nu numai deplasată. Cunoaşterea raŃională. Ce separă intuiŃia religioasă de intuiŃia propriu-zisă ? În primul rând. ci vrea să-i stabilească elementele difirenŃiale şi specifice într-un cadru mai mare. deoarece se admitea valabilitatea numai unui tip de cunoaştere. pentru realitatea ca atare. întrucât nu urmărim o critică a metafizicii religioase. unicitatea care o separă de celelalte. de la care pleca acest tip de pătrundere a lumii. obiectul ei intenŃionat. numai procedeul de individualizare e fecund şi legitim. Care este substratul acestei simpatii ? Este convingerea implicită în identitatea de structură a celui ce cunoaşte cu obiectul de cunoscut. cu excluderea tuturor celorlalte modalităŃi de cunoaştere. Evident. IntuiŃia propriu-zisă se aplică la date diverse ale realului. ci a cunoaşterii ca atare. Interesează. este de a nu fi avut o înŃelegere pentru problema religioasă. ale cărui elemente erau precis determinate. Pentru ştiinŃele istorice. care alcătuieşte centrul productiv şi imanent. în cultura contemporană. Ceea ce trebuie reproşat raŃionalismului în forma lui gnoseologică. fără să excludă prin aceasta problematica cunoştinŃei religioase. (sursa unică a sentimentului religios din frică etc. pe un plan actual. Una şi alta sunt expresia unei simpatii pentru obiectul de cunoscut. căci. nu în structura lui esenŃială sau existenŃială. Elementul esenŃial. satisface concepŃia despre diversitatea realului. Pentru problema noastră. formele care 35-au desfăşurat istoric.) este mai aproape de adevăr. ci şi limitarea închisă în concepŃiile reprezentanŃilor săi. ci absolutul care transcende obiectivitatea sensibilă. ele sunt irelevante. pentru posibilităŃile cunoaşterii religioase. se apropie de o mai vie înŃelegere a concretului. care să prindă esenŃa acestor forme diverse. cu privire la obiect. Încercările de tipologie – de orice natură ar fi ele – dovedesc tendinŃa. care explică de ce structura cunoaşterii religioase interesează atât de mult astăzi. nu numai o atitudine opusă a adus raŃionalismul în discreditul de astăzi. dincolo de multiplicitatea formelor realităŃii.190 Texte din manuscrise Structura cunoaşterii religioase Problema cunoaşterii religioase. nepermiŃând nici un fel de depăşire. nici chiar sîmburele substanŃial ce se menŃine dincolo de diversitatea formelor fenomenale. IntuiŃia religioasă. pe care încearcă să le înŃeleagă dinăuntru în afară . pe lângă asumarea unei valabilităŃi absolute. Dacă intuiŃia simpatetică Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Este un mare merit al gândirii contemporane de a fi înŃeles că numai o tipologie a formelor de cunoaştere.

tendinŃa şi sensul polarităŃii sunt de a diminua antinomia. fără a cădea în platonism. ea este deschizătoare la noi dualisme şi la noi sinteze. a arătat cum plictiseala ne revelează existentul ca total. IntuiŃia reprezintă această mulare pe elementul viu. în concepŃia religioasă. iraŃionalul în desfăşurarea realului. de intuiŃia unui concept. mai diminuat în cea nereligioasă. s-a dovedit complet incapabil de a sesiza devenirea concretă.. IntuiŃia urmăreşte o cunoaştere cu caracter definitiv .Texte din manuscrise 191 propriu-zisă explică această identitate printr-un proces de obiectivaŃiune psihologică. dincoace de sfera ontologiei. cu conceptul ca unic mijloc de apropiere de real. în esenŃa ei. Acest caracter progresiv determină caracterul de provizorat al cunoştinŃei dialectice. Unde intuiŃia nu-şi poate clarifica elementele. IntuiŃia se orientează. Cea obiectivă se referă la conŃinutul bogat şi multiplu al obiectului. dacă e intensă. în fluxul ei dinamic şi inconsistent. Când se naşte simbolul ? Atunci când intuiŃia unei realităŃi e prea vie şi prea adâncă pentru a-şi găsi o expresie adecvată. Conceptul este o formă transcendentă viului. devenirea istorică nu este o categorie constitutivă a absolutului. Cu toate acestea. Pe Dumnezeu îl pot cunoaşte întrucât sunt făptura lui. fără a fi paradoxali. Se poate vorbi. dinamic şi iraŃional. De aici derivă caracterul neprogresiv al intuiŃiei. IntuiŃia care nu se aplică în sfera religioasă intenŃionează şi alte conŃinuturi sau obiecte. absolutul nu e istoric. fără să fie semnul unei unităŃi substanŃiale. vizează realităŃi ontologice. aici rezidă şi acel sentiment de certitudine ce însoŃeşte intuiŃia. Modernii au căzut în paradoxul de a atribui absolutului categoria devenirii istorice (de ex. pe baza căruia omul atribuie energii subiective realităŃii obiective. valoarea. chiar daca ar fi astfel. În această legătură a intuiŃiei cu o anumită notă afectivă s-a văzut subiectivismul şi ne valabilitate a ei. intuiŃia este o negaŃie a istoricităŃii. în mobilitatea ei neîncetată şi în iraŃionalitatea ei organică. IntuiŃia religioasă. De aici acea certitudine caracteristică acestei intuiŃii religioase. ceea ce numim marile atitudini sau perspective nu sunt decât sublimări sau obiectivaŃiuni pe un plan mai intelectualizat al acesteia. înspre un sens sau înspre vreo idee. al cărei proces de cunoaştere imediat si progresiv presupune o desfăşurare infinită. ea se deosebeşte de dialectică. IntuiŃia. că. Decât. Toate acestea dovedesc că faptul experienŃei subiective. Din acest caracter. nu este lipsit de fecunditate. mai accentuat în cea religioasă. pe cale directă. dimpotrivă. În religie. Simbolul dovedeşte că de la intuiŃie la expresie este un drum şi că este o iluzie Nr. în care distincŃiile ar fi imposibil de făcut. care se întâlneşte la toŃi marii mistici. Intelectualismul. 2 • E m i l Ci o ra n . conŃinut inexprimabil într-o formă simplă. Soren Kierkegaard vorbind de revelarea existenŃialului. În religii. Aici nu încap compromisuri sau aproximaŃii. eficacitatea intuiŃiei religioase nu se manifestă numai prin orientarea omului înspre divinitate. simbolul apare ca o expresie determinată a ceva nedeterminabil. de care este legată intuiŃia. poate să reveleze un conŃinut destul de bogat de viaŃă. este natural să se treacă peste progresiune. hegelianismul). care certitudine nu se naşte decât acolo unde existenŃa este prinsă. Dintr-o astfel de categorie face parte intuiŃia vieŃii. intuiŃia religioasă are ca premisă această identitate. iară un punct de ajungere în acest proces. ci este necesară şi o orientare activă din partea acesteia. în religie şi în mistică. nu trebuie să se uite că trăirea subiectivă. iar groaza. în acest caz. realitatea ontologică. în păcat. Aceasta este condiŃia subiectivă. ca atare. Întruparea logosului dovedeşte o identitate de structură. IntuiŃia este o cale directă de cunoaştere. nu se desfăşoară în procesul istoric . în a sa Was ist Metaphysik ?. De altfel. polaritatea nu este conceptibilă decât activă. existenŃa în esenŃialitatea ei nu se prezintă dezvăluite intuiŃiei noastre sau sunt incognoscibile. Este explicabil de ce la baza lui rezidă un mister ce nu poate fi luminat complet. Fiind o prindere directă şi imediată. Sinteza în structura gândirii dialectice niciodată nu este definitivă . ceea ce exclude autonomia din polaritate. neantul. este o încercare de a trece peste relativităŃile vieŃii şi peste inconsistenŃa formelor. În strânsă legătură cu structura intuitivă a cunoaşterii religioase stă problema simbolului. Absolutul. Martin Heidegger.

Caracterul lui unic şi singular îl face impropriu pentru asimilare în concept. şi nu trăirea ca atare. întrucât aceasta reprezintă un sistem. fără note anterioare şi fără valori însoŃitoare. la ceea ce are ea caracter de sistem. care este o expresie dinamică. nu fiindcă acesta ar respecta exigenŃele raŃionalului. IntuiŃia religioasă. alcătuind un tip de cunoaştere în cadrul celorlalte. în acest fel. care este eliminată pe baza afirmaŃiilor noastre de mai sus. o dovedeşte procesul istoric. constituie elementul fundamental şi esenŃial din faptul experienŃei religioase. Că este aşa. şi.. Atât simbolul cât şi mitul derivă din faptul ireductibilităŃii obiectului. El este expresiunea statică. este în acelaşi timp o formă particulară a unei structuri mai complexe pe care o constituie intuiŃionismul. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . predomină spiritul constructiv al cunoştinŃei raŃionale. Ce rol are cunoaşterea raŃională în religie ? Această problemă. ci fiindcă formularea lui este raŃională. atunci când ea se sublimează în planul teoretic. deoarece religia nu poate renunŃa la suma de valori care îi definesc structura. la construcŃia unitară pe plan teoretic. FaŃă de religiozitate. întru atât întru cât ea este religioasă. în deosebire de mit. care are priză în ontologie. decât în fapt. prin acest atribut este colorată cu diverse note constitutive religiei. care reprezintă un cadru mai vast în arhitectonica tipurilor de cunoaştere. Predominarea aceasta a intuitivului exclude criteriile şi valorile transcendente. această asimilare este inevitabilă. care ne arată că în epocile când domnea o dialectică facilă. Religia. Cunoaşterea religioasă. În religie. IntuiŃia. Prin predominarea elementului intuitiv în religie se realizează transcenderea tuturor formelor care se interpun între noi şi realitate. Cunoaşterea raŃională se poate exercita în cadrul dogmaticului. cu care religia în mod inevitabil apreciază realitatea ? Se execută aici o eliminare mai mult în intenŃie. sărăcia interioară era implicită. mai puŃin esenŃial.192 Texte din manuscrise posibilitatea de a-l suprima pe acesta. arta etc. viaŃa istorică a religiei. Dogmatica se încadrează într-un plan teoretic . în procesul de elaborare al intuiŃiei se execută fenomenul care o asimilează unui cerc de valori. planul formulării raŃionale este ceva derivat. îşi găseşte o importanŃă deosebită atunci când o aplicăm la materialul elaborat al religiei. toate au un domeniu limitat de valori. astfel perspectivele cunoaşterii raŃionale se pot lărgi în acest plan. care dă naştere religiei. peste care nu pot trece fără săşi altereze substanŃa lor specifică. Presupunând că intuiŃia ar fi absolut pură. chiar dacă el ar avea – şi are – rădăcini într-o regiune preteoretică. Structura cunoaşterii religioase este determinată de sfera de valori în care: trăieşte religia. singura fecundă.

În melancolie se realizează o dualizare. în impresia de definitivat pe care o avem în disperare. părăsind aceste cadre. Aceasta o temperează printr-un sentiment embrionar al graŃiei. acea gravură pe care este imprimat: Melancolia cuprinde cele mai multe elemente pentru o considerare reflexivă. n-au sens în cadrul limitat. În melancolie. a vanităŃii oricărei încercări de a îmbunătăŃi condiŃia omului în viaŃă. Şi aici stările melancolice au cadru infinitul. Decât. În locul infinitului spaŃial. creează cadrul favorabil pentru starea melancolică. Viziunea melancoliei la Dürer este lipsită de orice seninătate. în melancolie omul este singur în faŃa existenŃei. Ce deosebire. ci bucuria în faŃa unei creaŃii care dă expresie unei stări sufleteşti ca atare. precum şi pentru acea abandonare ce rezultă din asimilarea în atmosfera unei opere artistice. Dar aici separaŃia de real este oarecum retrospectivă. El redeschide o rană închisă sau actualizează un conŃinut sufletesc pe care nu-l mai putem trăi în cadrul respectiv. Aceasta o dovedeşte sentimentul regretului. dezvoltând la exces sentimentul finităŃii propriei persoane. Nr. În acest caz necesitatea psihologică primează pe cea tehnică. aici melancolia este prea mult colorată feminin pentru a mai avea acea capacitate de revelare a lumii de care vorbeam. Nu este tot aşa în Renaşterea italiană. Pe când în melancolie timpul înseamnă mai mult un principiu iraŃional. Singurătatea şi sentimentul părăsirii au. omul marilor oraşe trăieşte. regretul vizează de regulă un fapt ireparabil din trecut. în acest caz. în secolul al XVIII-lea. în disperare îşi revelează caracterul demonic. Nu este inutil a aminti aici că în oraşele moderne sentimentul infinitului a dispărut în mare parte. o separaŃie a omului de lumea înconjurătoare şi de real în genere. Privirea rătăcită. Ea revelează o neîmpăcare vecină cu tragismul. o rădăcină mult mai profundă. fiindcă legăturile cu ordinea cosmică n-au fost încă suprimate. melancolia este mai aproape de disperare decât cea din viziunea Renaşterii italiene. Mai mult decât în simpla plictiseală. Nu intră în această admiraŃie pentru numita operă a lui Dürer. ci derivă din totalitatea fiinŃei noastre. intuiŃia vagă şi difuză. însă. Dualismul nu ia forma unei tensiuni dureroase. cu toate complicaŃiile relativiste. prezent absolut totdeauna în ea. melancolia este nedezlipită de acel farmec al inutilităŃii ce se desprinde din graŃie. stabilit că separaŃia de existenŃă în melancolie nu este definitivă. şi în genere în Renaşterea nordică. la un Reynolds şi la un Gainsborough. aprecierea obiectivă ce vizează formatul. infinitul temporal ca devenire concretă. cu perspective suprimate. al suspendării chinuitoare în univers. pe care omul îl împrăştie în infinitate. Aici sentimentul absolutei părăsiri. Trebuie. şi aici ele revelează o particularitate ciudată a omului în univers. al imanenŃei răului în rădăcinile firii. pe care o presupun toate stările depresive. dau conştiinŃei noastre viu şi intens senzaŃia ireparabilului pentru totdeauna. dar încordarea reflexivă este diminuată printr-un zâmbet stăpânit şi misterios. în Anglia. Dürer a observat că atitudinea melancolică n-are o semnificaŃie mai profundă decât dacă privirii omului melancolic i se deschide o perspectivă a infinitului. ne-am fărâmiŃat pe noi înşine. al prezenŃei ineluctabile a morŃii în viaŃă. Continua progresivitate pe care o implică ideea de infinit. Printr-o intuiŃie adâncă. 2 • E m i l Ci o ra n . Faptul că am trăit în cadre de viaŃă unde am lăsat ceva din conŃinutul propriei noastre fiinŃe şi că.Texte din manuscrise 193 „Melancolia” lui Dürer Din tot ce a creat Dürer. Mai târziu. întrucât ele nu rezultă din condiŃionări accidentale sau din determinante insignifiante. care nu i se mai deschide în grandoarea lui naturală. deoarece omul este încarcerat şi apăsat de spaŃiu. La Dürer. prin intensificarea conştiinŃei diferenŃei de natură dintre om si realitatea obiectivă. în formă de compensaŃie. ea neindicând nimic pentru posibilităŃile viitoare. este desigur dureros.

unde spiritul creştin a avut mai puŃin de suferit în urma recrudescenŃei păgânismului. Barocul va relua tradiŃia gotică. ea este forma vulgară a melancoliei şi. ca atare. Neliniştea sufletului gotic n-a găsit niciodată o împăcare şi o echilibrare. în Melancolia lui Dürer. fiindcă realitatea opune o rezistenŃă prea mare omului pentru ca acesta să-i poată opune zâmbetul propriei superiorităŃi. Renaşterea nordică păstrează un caracter de torturantă incertitudine. Astfel se explică de ce Renaşterea italiană a avut o mai vie înŃelegere pentru viaŃă. întrucât un suflet a îmbrăcat forme eterogene. deoarece artiştii obiectivează trăirile iraŃionale fără raportare la planul teoretic. ci melancolia. pe care noi modernii îl sesizăm mai greu din cauză că trăim aproape numai în planul imanenŃei. La Dürer se menŃine o oscilaŃie între o intenŃionalitate transcendentă şi o imanenŃă terestră. iar în Nord este intensificată de o încordare dureroasă. deoarece plictiseala rezultă din condiŃionări cu totul întâmplătoare şi exterioare. mai diminuată în cea italiană. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Lipseşte. credem că existentul ca atare nu ni-l descoperă plictiseala. Nostalgia ce se degajează din privirea acelei ciudate persoane din gravura lui Dürer nu exprimă ceva din regretul omului religios după realităŃi pierdute ? Nu exprimă ea tendinŃa de apropiere de transcendenŃă ? Căci există în toată Renaşterea nordică şi sudică o aspiraŃie înspre realităŃi transcendente. În acest dublu aspect rezidă un aspect al tragismului durerian. Există. fiind esenŃial rezultată din absenŃa ocupaŃiei sau din lipsa excitaŃiilor exterioare. mai intensă în cea nordică. însă. Şi atunci se înŃelege de ce în Italia melancolia este temperată de un zâmbet. Dar chiar din acest motiv. Mai mult. Renaşterea nordică este un simplu episod. în Melancolia lui Dürer un fond religios. iar cea nordică pentru moarte. Este iarăşi absolut indiferent dacă Dürer s-a gândit sau nu la capacitatea de revelare inclusă în starea melancolică.194 Texte din manuscrise Împotriva lui Martin Heidegger. lipsită de orice productivitate bogată. orice expresie de ironie ca negativitate infinită.

MunŃii dau impresia unei maiestuoase transcendenŃe. o sustragere din tirania civilizaŃiei. ci şi dintr-o perspectivă exterioară. pentru a depăşi orice gen de iluzionare ce se naşte din asimilarea în ritmul nebun al vieŃii moderne.. când pentru a face carieră trebuie să ştii. în acest caz. o neînŃelegere esenŃială a afinităŃilor iraŃionale care leagă pe om de fire. din dispreŃul pentru ceea ce existenŃa a redat pur şi ireductibil. aşa că nu e paradoxală afirmaŃia care măsoară normalitatea omului cu intensitatea dezechilibrului nervos. ale cărei izbucniri se complăceau în singurătate pentru a se plânge dezadaptarea individului. Astfel se explică de ce oamenii care trăiesc în permanenŃă în asemenea regiuni sunt plini de spirit concesiv şi de umor. este ca o expresiune a agitaŃiei nebune a vieŃii. a unei seninătăŃi netulburate. în fuga de lume a romanticului. Din acest motiv. ci imperioasă. Este. unde viziunea totală a realităŃii anulează indignarea şi revolta cauzate de aspectele individuale şi limitate ale fiinŃei. Stoicismul natural. decadenŃa omului este mult mai apropiată decât se crede.. munŃii.Texte din manuscrise 195 Scrisoare din singurătate Pentru a înŃelege vanitatea ambiŃiilor şi aspiraŃiilor pe care le cultivă omul în marile oraşe. El revelează inutilitatea unei problematici excesive în faŃa existenŃei. pentru vieŃuirea subiectivă. să cunoşti pe toŃi autorii imbecili care au scris din obligaŃie profesională. pe care omul n-o poate câştiga decât prin izolare. ci de necesitatea de a prinde rosturile vieŃii şi ale culturii nu numai din experienŃa intensă. o retragere temporară nu este numai necesară. ? Cum să mai ai o perspectivă a eternităŃii. Paroxismul conştiinŃei se realizează în neurastenie. care fac ca rigiditatea lor solemnă să nege viaŃa şi dinamismul său. care toată viaŃa au scris despre alŃii. Este un semn de deficienŃă a simŃului pentru eternitate faptul că orăşenii se tulbură pentru cele mai mici neplăceri. Pe când marea. indivizii marilor oraşe. Sentimentul de viaŃă pe care-l încearcă omul în umor este ajcela al acceptării împăcate a devenirii şi distrugerii lucrurilor. Nu este de mirare că absurdităŃile cele mai mari în -aproape toate domeniile le-am moştenit de la romantici. atunci când trăieşti în ele. iar nu pentru trăiri esenŃiale. care asistăm zilnic la nedreptăŃi şi tragedii. Nu este aici vorba de acea sentimentalitate romantică. fără ca această agitaŃie să reveleze un sens. o transcendere a imperialismului vital şi chiar a vieŃii înseşi. Cum să mai fii senin când te gândeşti că prietenul cutare e marxist. Sensul romantic al singurătăŃii derivă din negaŃia pozitivităŃii concrete a firii. ei neputând spune nimic! Niciodată n-am avut mai Nr. căci el nu se naşte decât acolo unde spiritul consideră cu superioritate naturală lucrurile. sunt dincolo de viaŃă prin senina lor imobilitate. De fapt. nu este de mirare că omul cultivat este incapabil de umor şi seninătate. cu ondulările ei continui. dimpotrivă. să vorbeşti despre sute de cărŃi proaste şi necitite. deoarece nicăieri oa în această singurătate de munŃi nu poŃi avea o înŃelegere mai senină a vieŃii. că dezvoltă un simŃ al tragicului pentru experienŃe mărunte. precum l-a ridicat. pe toŃi cârpacii culturii. Se realizează. ConştiinŃa este produsul deranjării sistemului nervos. altul idealist etc. Pentru viaŃa interioară. Ceea ce numim cultură este absolut sigur că nu s-ar fi născut fără un dezechilibru nervos. celălalt spenglerian. singurătatea este un mediu de cunoaştere. o condiŃie exterioară necesară pentru a contura lucruri neindividualizabile. 2 • E m i l Ci o ra n . care trăim într-o continuă insatisfacŃie în urma unei scandaloase impresionalităŃi nervoase. Groaznica receptivitate nervoasă a omului. aşa îl va distruge. care este substratul umorului. Structura schizoidală a sufletului romantic a dezvoltat la exces interiorizarea mentală şi deci separaŃia organică de lume. ea este cadrul cel mai bun de a închide rănile acelora care au suferit din cauza vieŃii. bibliografia fiecărei chestiuni. nu-l mai putem trăi noi. Astfel stând lucrurile. Umorul este o notă caracteristică a oamenilor de la munte . o incapacitate structurală de a se menŃine în cadrul imanent al existenŃei.

pentru a ne crede numai spectatori. Va veni un timp când se va face demascarea tuturor pseudointelectualilor. care au câştigat prin lectură asiduă o cultură oarecare. cred că au şi devenit filozofi. deoarece aşa-zisele lor idei au fost numai împrumutate din cărŃi.196 Texte din manuscrise intens şi mai apăsător. am pierdut simŃul pentru eternitate. fără nici o corespondenŃă în real. care pot fi schimbate ca hainele. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . explică de ce orice ideal de înŃelepciune este perimat. Şi atunci înŃelegeŃi de ce este necesară o purificare pe înălŃimi. dar. iar nu trăite. acceptând un sistem străin. modernii. în genere. Faptul că omul contemporan nu trăieşte în conŃinuturi. Nu numai cea de şcoală. ViaŃa a devenit prea dureroasă pentru a ne permite luxul unei atitudini spectaculare. Aş vrea să văd ce s-ar alege de sumedenia de intelectuali ai lumii. dacă la un moment dat s-ar suprima toate cărŃile. sentimentul inutilităŃii complete a culturii şi în special a filozofiei de şcoală. lipsită de un conŃinut viu şi trăit. Faptul că noi. că trăim timpul ca un vârtej dramatic şi demonic. mascându-si nulitatea prin formule împrumutate. Este aproape sigur că majoritatea ar înceta de a mai gândi ceva. ca în această singurătate de munŃi. că suntem incapabili de o viziune senină a existenŃei. imediat ce au renunŃat la lectură au redevenit nulităŃile de altădată ? Este foarte adevărat ca astăzi orice ideal de înŃelepciune este nu numai inactual dar şi iluzoriu. care. toată elaboraŃiunea fadă. Ceea ce este însă imperios şi constituie obligaŃia esenŃială a momentului de faŃă este necesitatea oricărui cugetător (ca exponent specific al culturii) de a deveni un gânditor existenŃial. abstracte şi vide. Nu găsiŃi interesant că oameni fără posibilităŃi interioare. iar nu şi actori. Împotriva culturii alimentate numai din cărŃi trebuie dusă o campanie de exterminare. Ńine de caracterul neorganic al întregii culturi contemporane. îşi închipuie că gândesc sau care. ci în formule. de a vieŃui concret abstracŃia şi de a elabora după planul viziunii. Niciodată ca astăzi impotenŃa spirituală nu şi-a găsit mijloace de disimulare mai sigure. îndopate de formule. nu după acela al unei combinaŃii sterile de concepte. afişând o formulă.

Decât. încercând să fie dincolo de tot ceea ce lumea aceasta prezintă ca iremediabil şi irezolvabil. având încontinuu sentimentul acelei fatalităŃi infinit chinuitoare ce împrumută o complexitate deconcertantă tuturor experienŃelor maladive. Născută în mare parte din frica de moarte. a iubi simultan viaŃa şi moartea sau a te avânta într-o voluptate dureroasă în neant pentru a câştiga fiinŃa. fiindcă în credinŃă se restabileşte un echilibru de lungă durată. tot ceea ce lumea găseşte seducŃie sau intimitate fascinantă în real. iar polarităŃile şi antinomiile îşi dezvoltă termenii opuşi cu aceeaşi intensitate. 2 • E m i l Ci o ra n . Omul care nu crede trăieşte cu conştiinŃa iremediabilului în fenomenul bolii. a dori mântuirea şi a avea în acelaşi timp sentimentul unei imposibilităŃi de salvare . Rădăcinile credinŃei ajung până la zona unei vitalităŃi exasperate şi chinuite care vrea să se salveze. MenŃinerea durabilă în disperare implică o rezistenŃă paradoxală în neant. căreia nu-i lipsesc resursele. Dacă la întâia o senzaŃie de gol. iată expresiuni ale unei credinŃe care nu duce la mântuire. nu este posibilă decât prin raportarea lor la fenomenul disperării. termenii dialectici. însă. A te îndoi permanent de valoarea şi de autenticitatea credinŃei. Pentru această vitalitate torturată.Texte din manuscrise 197 CredinŃă şi disperare La începutul oricărei credinŃe adinei există un strigăt de disperare. deoarece dezlipirea absolută de existenŃă aduce omul în mod fatal la o exaltare în negativitate. Nu poŃi fi dincolo de moarte. se anulează într-o viziune în care variaŃiile bogate ale vieŃii apar ca forme identice şi inexpresive ale unui joc demonic. pentru aceasta. în a doua disperare. Din acest motiv. ca şi credinŃa. În credinŃă. care opune o rezistenŃă organică atracŃiei ciudate pe care o prezintă neantul pentru om. Pentru ce intensitatea credinŃei creşte în acest caz ? Fiindcă în boală viaŃa fiind lovită în plin. de neant şi de singurătate atinge o intensitate dureroasă care nu durează mult. făcând din asta o frământare lipsită de perspectiva liniştii. DiferenŃierea credinŃei autentice de credinŃa intenŃională. CredinŃa este o iluzie vitală care neagă dialectica demonică a vieŃii. având o limită în intensitate. În experienŃa disperării. viaŃa încearcă să-şi salveze forŃele ei productive şi iraŃionale din prizonieratul imanent şi fatal în forŃele demonice şi destructive. credinŃa este un salt din neant. ea nu este decât o victorie temporară şi inconsistentă a vieŃii asupra morŃii. încercările de menŃinere ale unei vitalităŃi încordate şi exasperate sunt incomparabil mai violente decât în stările aproximativ normale. Pentru el. tale . fiindcă nu poŃi triumfa asupra ei. vieŃii nu sunt separabili în mod definitiv şi absolut. atunci credinŃa reprezintă un efort de a salva subiectiv tendinŃele pozitive şi de a elimina pe cele negative. o realitate peste care nu se poate trece. Actualitatea morŃii în viaŃă şi implicarea neantului în existenŃă constituie. în care tendinŃele negative sunt tot atât de frecvente ca si cele pozitive.. Disperarea este prezentă încontinuu în credinŃă. Dacă viaŃa prezintă o dialectică demonică. o transcendere a pornirii spre negativitate. Nimeni n-a avut accesul regiunilor profunde ale firii fără acea ardere interioară şi purificare dureroasă din fenomenul disperării. într-o sinteză Nr. în timp. disperarea devine nota intimă a fiinŃei sale. ci amestecă. unde senzaŃia prizonieratului în neant provoacă o transfigurare organică şi esenŃială. nu are. ReacŃiunea credinŃei împotriva demonicului din viaŃă este încă o dată verificabilă în cazul bolii. idealismul este o mare iluzie. de voinŃa de a crede. ne mai mirăm pentru ce tot omul religios are o rană care niciodată nu se va închide definitiv ? Nu este o misiune a credinŃei în a opri această însângerare iniŃială ? CredinŃă adevărată este numai aceea care triumfă peste actul întâi al disperării. Dacă orice credinŃă autentică începe printr-o astfel de vieŃuire. a dezvolta radicalismul şi afirmarea într-un fond de negaŃie .

Astfel. SenzaŃia de echilibru luminos şi imaterial. ExperienŃa eternităŃii este singurul bun care trebuie câştigat. a căror fosforescenŃă te transpune într-o baie de imaterialitate. când o dialectică agonică sau demonică îşi frânge termenii pentru o rezolvare finală. Câtă deosebire de plenitudinea interioară a extazului. a zbaterii în clipe.198 Texte din manuscrise ciudată. de fericire extatică sau de avânt transcendent împacă omul şi-l îndepărtează de chinurile şi contradicŃiile interioare. Şi nu este un tragism infinit în această religiozitate care amestecă disperarea cu credinŃa. înspre regiuni de puritate. în care sentimentul eternităŃii se dezvoltă ca într-un mediu natural ! Tragismul reprezintă o dramă a temporalităŃii. De aici izvorăşte caracterul excesiv de problematic al acelei credinŃe. disperarea cu afirmaŃia. Drama trăirii în timp. În astfel de momente istorice omul nu mai crede cu certitudini. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . prezentului sau viitorului este infinit mai dezvoltat în asemenea trăiri. nu-l poate elimina o religiozitate tragică. deoarece este imposibil ca în acel dinamism interior să se realizeze o transcendere a timpului. veşnicia este cucerită după o prea mare luptă cu timpul. care urmăreşte zadarnic o rezolvare a incertitudinilor lăuntrice. Sentimentul trecutului. nu a eternităŃii. care toate vizează împliniri temporale. Religiozitatea tragică nu poate duce la o experienŃă integrală a eternităŃii. accesul eternităŃii este realizabil numai la sfârşit. dar pe care istoria îl prezintă uneori cu mai multă intensitate şi frecvenŃă. VieŃuirea temporalului este cu atât mai intensă şi mai prezentă conştiinŃei cu cât conflictele interioare sunt mai încordate. ci cu postulate. pe care niciodată. deoarece într-o astfel de tensiune simŃul diferenŃierii clipelor în succesiunea lor este fatal mai ascuŃit. decât realizează. care mai mult intenŃionează. ea este câştigată printr-o depăşire dureroasă a acestei lupte în temporalitate şi cu temporalitatea. după o lungă sforŃare şi luptă. De aceea credinŃa autentică şi organică neagă demonicul din viaŃă. CredinŃa pură şi adevărată este un drum înspre lumină. În acest caz. care se teme de moarte şi pune un chinuitor semn de întrebare mântuirii ? Religiozitatea tragică este un fenomen universal.

Lupta dramatică a omului cu timpul şi-a atins în modernitate una din expresiile cele mai intense. căci în istorie nu este importantă clipa şi nu interesează saltul în eternitate prin transcenderea timpului. în acest caz. Am conştiinŃa mesianică a necesităŃii de a răsturna toate valorile. exterioară şi neinteresantă. diversitatea clipelor. de a finaliza caracterul dramatic şi demonic al timpului. Prin ele nu se poate câştiga eternitatea. mai puŃin sensul devenirii. Interesul pentru istorie îşi are rădăcina în conştiinŃa timpului. din a cărui încordare va izbucni acea aruncare paradoxală în veşnicie. încât ea n-a existat pentru această modernitate nici ca exigenŃă şi nici ca intenŃiune. categoriile şi formele cu care ne-a ameŃit o cultură. Vom lupta cu timpul plnă la epuizare şi vom nega istoria până la paroxism. la raportarea lor continuă una la alta. ÎnŃelegerea atât de bogată pe care o manifestă religiile pentru eternitate îşi găseşte o expresie în abundenŃa simbolurilor şi semnificaŃiilor. aspiraŃia şi renunŃarea îşi pierd contururile şi individualizările curente. Hipertrofierea simŃului temporal a dus la o considerare a multiplicării clipelor. logica succesiunii lor şi finalitatea lor imanentă sau chiar transcendentă într-unele metafizici ale istoriei. mai ciudată decât lumina de stele şi mai seducătoare decât lumina furată de noapte. O pasiune cu flăcări mistuitoare va dezvolta un dinamism profund. considerarea realului cu respectiva devenirii. iar nu al unui dinamism profund şi interior. de unde toată această lume va apare într-o lumină ciudată. 2 • E m i l Ci o ra n . Nu mai interesează. avem dreptul să vorbim despre eternitate ? Iată o întrebare justificată şi chinuitoare. VieŃuirea în clipe. ConcepŃia progresului a rezultat din necesitatea de a găsi un sens şi o convergenŃă succesiunii clipelor. Temporalismul. nu în clipă. făcându-l infinit revelator. deoarece prizonieratul în aceste concepŃii vizând cu radicalism realitatea exclusivă a timpului elimină orice posibilitate de experienŃă a eternităŃii. deoarece eternitatea pentru om nu este atât o chestiune de Nr. valorificarea existenŃei sub unghiul unui dinamism superficial. Un simŃ scandalos pentru timp. Din acest motiv. RevelaŃiile de pe culmi vor recompensa efortul nostru şi ne vor deschide o lume pe care n-am banuit-o. apoi aceasta nu este adevărat decât despre eternitate. care ridică individualul din izolare. ci de experienŃa subiectivă a eternităŃii. pentru care ne-am arătat atât de puŃin deschişi. dacă ne-am închis unei zone profunde de existenŃă şi ne-am refuzat unei trăiri esenŃiale. ci condiŃionarea momentelor.Texte din manuscrise 199 ExperienŃa eternităŃii Noi. toată capacitatea de transfigurare şi toate posibilităŃile de metamorfoză lăuntrică pentru ca din această groaznică frământare şi ardere interioară sa răsară o existenŃă purificată infinit adâncă şi complexă. Vor trebui exploatate toate resursele de lirism revoluŃionar. înseriind momentul într-o succesiune şi intensificând conştiinŃa antecedenŃei şi succedării. făcând implicit sensibilă conştiinŃei relativitatea clipelor. a limitat atenŃia omului la remarcarea individualului ca atare. dar a cărei bogăŃie şi complexitate va trezi elan şi încântare. istorismul şi relativismul se implică. această experienŃa nu e realizabilă decât prin părăsirea categoriilor cu care ne-a impregnat lumea modernă spiritul. îndepărtându-l de la înŃelegerea semnificaŃiilor şi a simbolurilor. Nu vorbim aici de eternitate ca în realitatea şi semnificaŃia obiectivă. Nimeni nu va înŃelege pentru ce problema progresului a fost centrală mai bine de un secol în interesul şi preocupările omului modern dacă nu va sesiza implicaŃiile din conştiinŃa hipertrofiată a temporalităŃii. viaŃa şi moartea. modernii. cât posibilitatea de a vieŃui clipe cu o intensitate extraordinară şi depăşirea printr-un efort plin de dramatism al timpului. şi în razele căreia binele şi răul. devenită astăzi fadă. descoperă insuficienŃa şi limitarea închise în relativitatea organică a acestor clipe. Căci dacă am trădat ceva. dacă am părăsit o realitate şi am fugit de o experienŃă.

din perspectiva eternităŃii. Decât. Pentru aceia pentru care exaltările interioare şi drama lăuntrică sunt mai esenŃiale decât expresiile exterioare şi accesibile.200 Texte din manuscrise obiectivitate substanŃială. cât de intensitate. ea reprezintă o viaŃă ce ar deşi se consumă la o temperatură înaltă. Că nu putem depăşi în mod radical şi absolut experienŃa dramatică a timpului. să te stabileşti într-o orientare intenŃionată. În culturile în care contemplaŃia este frecventă şi prevalentă. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . unde pulsaŃiile vieŃii ating o puritate şi o imaterialitate din cele mai fecunde. ExperienŃa momentului şi întreaga tehnică a acestei trăiri este atât de complicată pentru noi. deoarece ea nu poate sesiza trăirile sublimate. însă. totuşi. Este un plus sau un minus de viaŃă în experienŃa eternităŃii ? Pentru vieŃuirea comună şi obişnuită. nouă ni se cere un eroism mult mai mare. fiind mistuite ca într-un vârtej universal. încât să te arunce dincolo de timp. iar când n-o ai. farmecul naiv al lumii dispare. unde se pretinde o experienŃă dusă la paroxism. Aceasta. Totul este să ai cu o intensitate bogată experienŃa eternităŃii. dar care. nu încetează a ne apăsa. ea este un minus. deoarece eternitatea trebuie s-o cucerim prin eforturi interioare şi să ne consumăm într-un vârtej lăuntric din care va răsări o transfigurare esenŃială. unde diferenŃierile obişnuite între valori dispar. din motivul că trebuie să ne eliberăm de o tradiŃie cu care nu mai avem afinităŃi. eternitatea este un bun pe care-l moşteneşti într-un anumit fel. de intensitate a trăirii. mai cu seamă în primele ceasuri înspre accesul veşniciei. aceasta nu exclude. Momentul trebuie trăit cu o încordare atât de violentă şi de intensă. Că. aceasta este evident din afirmarea primatului intensităŃii. dar unde din această ruină apare o beŃie de lumină. care presupune o alternanŃă inevitabilă între eternitate şi temporalitate. o compensaŃie pe un plan mult mai înalt. un haos de sclipiri şi un infinit de voluptăŃi ciudate.

De altfel. Sunt nule toate discuŃiile în jurul incertitudinilor spirituale. care să nu poată omorî în orice clipă. vă mai miraŃi pentru ce în interpretarea agoniei au adus acelaşi estetism şi aceeaşi superficialitate ? Astăzi întâlneşti la orice colŃ de stradă un individ care să strige emfatic : „agonia mea !”. Esteticul este periferic prin definiŃie. nu distrug şi nu purifică pe nimeni. Învârtindu-se. Dacă moartea este imanentă în viaŃă. destul de frecvente la unii chiar în tinereŃe. din bucuria încordării sau din încântarea paroxismului. între viaŃă şi moarte. totdeauna prevalează moartea. Nu trebuie să intri definitiv în ghearele morŃii pentru ca să ai această simŃire. în orice moment agonic. pentru prevalarea uneia. Există în viaŃa omului o mulŃime de momente agonice. Agonia din urmă în care moartea triumfă definitiv asupra vieŃii este. am ajuns la concluzia că toate trăirile care nu pleacă dintr-o suferinŃa intensă sau dintr-o maladie organică. simŃi cum moartea a mai înghiŃit ceva din viaŃa ta. fiindcă se dă cu moartea. aceea în care momentele agonice ating o expresie şi o încordare pe care nici nu le putem bănui. este a anula din esenŃa dramaticului fenomenul prăbuşirii şi al iremediabilului. de frământări accidentale. când experienŃele spirituale de care se vorbeşte atit nu angajează pe nimeni. ori sunt inutile şi nule. lipsite de dramatism. în agonie. nu sunt totuşi. celelalte momente agonice pe care le ai în decursul vieŃii. o luptă care nu poate fi decât absolută. Or. Orice agonie presupune această actualitate. nu mistuindu-se. la care toate neliniştile pleacă dintr-o zonă intimă şi durabilă de existenŃă. cea mai nulă şi mai sterilă înŃelegere. ci dintr-o regiune periferică. ori nu e nimic. Şi cum să nu-mi pară vidă această discuŃie. apoi aceea nu e agonie. Se spune : agonie înseamnă luptă ! Dar luptă pentru cine ? Căci dacă e vorba de acea luptă din pasiunea de a lupta. ca şi cum sar putea vorbi de o experienŃă a agoniei în sensul în care se vorbeşte de experienŃele spirituale. îmi apare tot mai vidă discuŃia din jurul experienŃelor spirituale. nu pot depăşi stadiul estetic. Deşi mai puŃin intense şi mai puŃin dureroase. fără o bază organică şi fără rădăcini în cea mai substanŃială intimitate a fiinŃei. rezultate din motive exterioare. procesul acesta presupune o luptă. iar din agonie caracterul ei de luptă absolută. deoarece el niciodată nu poate fi dramatic.Texte din manuscrise 201 Despre adevărata agonie De câte ori mă gândesc la semnificaŃia proprie a agoniei. la acei care pot muri în fiecare clipă din cauza experienŃelor lor. Adevăratele trăiri ori sunt dramatice. însă. Ar trebui isprăvit odată cu incertitudinile legate de vârstă şi de sex. Or. Sunt oameni care găsesc o satisfacŃie în a experimenta succesiunea inutilă a trăirilor şi care prin acest fapt n-au depăşit o înŃelegere estetică a vieŃii interioare. Nu pot concepe o experienŃă serioasă care să nu angajeze un destin. dintr-o exaltare sau dintr-un extaz al tensiunii ca atare. care este atât de vie încât omul simte în momentele lui agonice cum moartea este mai tare decât viaŃa. Decât. să le acceptăm cu dispreŃ sau resemnare şi să căutăm adevăratele frământări la câŃiva. moartea este singurul lucru sigur şi absolut din această lume. atunci agonia nu este decât lupta ce se petrece în om. A lupta dintr-un sentiment al gratuităŃii şi al inutilităŃii. O experienŃă adevărată ori este o chestiune de viaŃă şi de moarte. de care nu poate să-Ńi fie decât frică şi în faŃa căruia nu poŃi avea decât sentimentul paradoxal şi nelămurit al unei Nr. de unde orice experienŃă este un risc şi o boală. 2 • E m i l Ci o ra n . astfel printre experienŃe spirituale. o mulŃime de clipe în care se dezbate dureros procesul dintre viaŃă şi moarte. deoarece acestea nu indică decât o efervescenŃă trecătoare. Căci. singurul lucru peste care nu se poate trece. fiindcă ele nu pleacă dintr-o interiorizate bogată. Mi-e scârba de toate acele experienŃe legate de lecturi şi de întâmplări. deoarece fenomenul imanenŃei morŃii în viaŃă exprimă această actualitate a morŃii în diferite grade. dintr-o voluptate pur eroică sau dintr-un estetism al acŃiunii.

a unui sfârşit absolut. Tensiunile şi luptele zilnice se desfăşoară într-un cadra limitat. Complexitatea momentelor agonice rezultă din caracterul lor apocaliptic. Dimpotrivă. atunci când am vorbit de agonie. dramatismul agoniei rezultă din viziunea rezolvării finale. cu perspective reduse şi cu determinante mărunte. Dramatismul lor este de natură pur exterioară. A bătut ceasul când trebuie să terminăm cu atâtea experienŃe spirituale. De aceea am amintit de destin. Şi când mă gândese că unii au putut concepe o agonie fără problema destinului şi fără problema morŃii ! Dar nu poŃi avea experienŃa agoniei fără curajul şi frica momentelor din urmă.202 Texte din manuscrise scârbe sublime. aşa încât speranŃa triumfului este totdeauna prezentă. în care nu te mai poŃi frământa fără să pierzi totul. Şi ce este agonia altceva decât o anticipare a clipelor din urmă? Agonia finală va exprima numai cu intensitate mai mare aceste clipe agonice şi va adăuga peste actualitatea lor un plus de tristeŃe şi de deznădejde. angajează întocmai cum angajează clipele din urmă. O metafizică a agoniei ar trebui să arate că orice sfârşit de existenŃă individuală indică simbolic un sfârşit al existenŃei în genere şi ca imperialismul vieŃii în lupta lui cu moartea îşi va frânge iremediabil elanul. Adevărată agonie nu este acolo unde viaŃa primeşte pasiv să fie consumată de moarte. ci unde ea rezistă – deşi numai trecător – asaltului marii negativităŃi a morŃii. adevărata agonie. faŃă de diletantismul şi superficialitatea aşa-ziselor experienŃe spirituale. pentru a rămâne la momentele agonice. Căci agonia. unde triumful absolut al morŃii înseamnă înfrângerea absolută şi iremediabilă a vieŃii. Numai lupta dintre viaŃă şi moarte poate caracteriza adevărata agonie. mai mult sau mai puŃin puternică. Nu există agonie adevărată fără elemente apocaliptice deoarece orice agonie se desfăşoară cu perspectiva. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . el nevizând nici o rezolvare finală. care n-are alt sens în lume decât să desfăşoare procesul de intrare în neant.

Deşi ele sunt mult mai puŃin încordate decât la om. Şi nu este o misiune a noastră de a lichida definitiv cu orice forma clasică de spirit ? Nu suntem noi aceia în care dramaticul trebuie să-şi găsească o expresie absolută ? Cu toată dorinŃa noastră după naivitate şi după fondul originar al firii. atunci când te gândeşti că omul este o fiinŃă fragmentară. este uşor de înŃeles. fiindcă ardem şi ne consumăm de văpăile antinomiilor. În noi. Nu este aici explicaŃia faptului pentru ce găsim astăzi atâtea existenŃe dramatice ? Şi nu numai între intelectuali. cu toată plictiseala noastră de cultură şi dezgustul de istorie. Nr. nouă nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să vieŃuim pe culmi toate elementele spiritului dramatic. 2 • E m i l Ci o ra n . contează numai cristalizarea lăuntrică. de rosturile acestei misiuni şi pentru care contradicŃia este singurul mod de rezolvare a incertitudinilor. încât te întrebi dacă nu cumva naivitatea este un bun iremediabil pierdut. viaŃa a devenit contradicŃie absolută. pură. suferind de o ruptură internă şi ele un dezechilibru organic. Dacă iubesc oamenii naivi şi entuziaşti. Nu există un fenomen dramatic în viaŃă care să nu aibă la bază anumite antinomii imanente. Cum ar putea înŃelege aceasta nefirescul omului în univers ? Cum ar putea da ea seama de condiŃia atât de ciudată şi de particulară a omului în lume ? Nu găsiŃi interesant că preocupările de antropologie filozofică actuală răsar din cercul iraŃiomaliştilor. Ele totuşi nu pot explica suficient prezenŃa dramaticului în biologic. dar îndeosebi. cu toate înclinările înspre chtonism şi adversitatea nesigură faŃă de spirit. dualizată de tendinŃele divergente ale iraŃionalităŃii vitale şi ale conştiinŃei. Pentru acei care trăiesc toate antinomiile şi paradoxurile spiritului dramatic. dar în toate categoriile. una de concepere. La om. Omul contemporan este o fiinŃă care şi-a pierdui naivitatea. Cum se dezvoltă aceste antinomii în viaŃa omului. Simt o voluptate amară că trăiesc într-o epocă în care fericirea este un cuvânt ce n-are nici un sens. Singurii oameni interesanŃi sunt aceia care nu pot crede în ceea ce fac. Nu cumva în consistenŃa mai puŃin rigidă a vieŃii faŃă de lumea anorganică. există sursa acestor schiŃe de antinomii ? Incertitudinile şi labilitatea vieŃii sunt desigur condiŃii pentru apariŃia fenomenului dramatic în structura vitalului. care se îndoiesc în fiecare moment de misiunea lor. spartă în esenŃa sa. înainte de apariŃia omului. În anacronismul oricărui spirit clasic (împotriva căruia trebuie să luptăm din toate forŃele). din sfera biologică. pentru care participarea esenŃială cu un asentiment organic la munca şi la profesia lor este o imposibilitate. încât în unele epoci se poate vorbi de o hipertrofie a acestui simŃ şi a acestei trăiri a antinomiilor. fiindcă indică nu numai o imposibilitate materială. prezenŃa lor nu poate fi contestată. Mai greu de explicat sunt antinomiile din viaŃă. Căci noi nici nu putem concepe fericirea. n-o fac decât pentru a se avea un interes mai mare pentru aceste existenŃe dramatice. Fenomenul se realizează într-o astfel de frecvenŃă. că ontologia de astăzi a încetat de a mai fi formală ? IraŃionalismul a fost întotdeauna la antipodul clasicismului. Aşa e cazul epocii noastre şi aşa e cazul nostru al tuturor. experienŃa dramatică este atât de intensă. o masculinitate prost înŃeleasă şi un formalism rigid şi inexpresiv. să pleznească în noi tensiunile acestui spirit cu toate implicaŃiile sale. cu o strictă consecvenŃă lăuntrică şi cu un echilibru formal. finită şi chinuită. de care nu poate da seama antropologia clasică. cu o perspectivă antropologică în care omul apare ca o fiinŃă împlinită.Texte din manuscrise 203 ExistenŃe dramatice Viziunea clasică ne-a obişnuit cu o imagine închisă şi determinată a omului. ce nu trebuie asimilate imaginii armonice a omului naiv. de realizare. ce mai poate însemna spiritul clasic ? Nimic.

204

Texte din manuscrise

Moduri de contemplaŃie

InsuficienŃa contemplaŃiei pur interne, a adâncirii şi a concentrării exclusive asupra rădăcinilor fiinŃei subiective nu se evidenŃiază decât atunci cîmd condiŃii obiective îŃi permit să apreciezi fecunditatea contemplaŃiei externe, a viziunii esenŃiale în obiectivitate. Că este necesară contemplaŃia interioară pentru a avea pe cea exterioară, aceasta e evident pentru cine înŃelege caracterul derivat al oricărui fapt extern faŃă de caracterul originar al faptului intern. Nimeni nu va ajunge la rezultate vii şi productive până nu va vedea în orice contemplaŃie externă o verificare a uneia interne, precum şi o încercare de obiectivizare, de transpunere într-o formă comunicabilă şi accesibilă a unei fluidităŃi lăuntrice, de depăşire a unui subiectivism pur. Faptul de a rămâne numai în extazul propriei subiectivităŃi anemiază lirismul, palidifică nuanŃele bogate şi complexe ale gamei noastre sufleteşti, estompează culorile energiei psihice, deoarece lipseşte un suport obiectiv, un corectiv exterior, fără de care senzaŃia de tumult lăuntric se converteşte într-o senzaŃie de vid absolut, de vid iremediabil. Un gol nemărginit cuprinde atunci întreaga noastră fiinŃă si în locul unei creşteri bogate, al unei exaltări intime, organice şi progresive, se substituie acel absolut al ireparabilului, al morŃii definitive şi absolute. Stau aici în munŃi, într-o singurătate totală şi încerc să găsesc în contemplaŃia azurului, în concentrarea asupra unei seninătăŃi pure, experienŃa neantului, pe care nelinişti interne mi-au impus-o la paroxism. Din imobilitatea scrutătoare, din fixarea cu aparenŃe de definitivat, viziunea şterge şi anulează seducŃiile de vis ale purităŃii albastre, care dispare ca un văl ridicat de vânturi ce ascundea un alb ameŃitor şi îndepărtat. Când a dispărut acest azur fermecător, impresia de lumină vagă şi îndepărtată, de alb indefinibil şi transcendent, te transpune într-o stare ciudată în care nefiinŃa îŃi produce o tulburare plăcută, o nelinişte căreia i se asociază o graŃie stăpânită, o ameŃeală voluptoasă, un chin atrăgător şi inefabil. ÎnŃeleg pe deplin, în asemenea condiŃii, sentimentul budist al nefiinŃei şi mai cu seamă atracŃia misterioasă pe care neantul a exercitat-o şi o exercită asupra eremiŃilor indieni. Când tot ce e individual şi cristalizaŃii dispare din evoluŃiile metafizice ale acestei viziuni, când tot ceea ce este finit se subtilizează într-o universalitate de alb, atunci ce mai rămine în afară de o imaterialitate îndepărtată, de o iluzie de existenŃă ? Destrămarea tuturor consistenŃelor, fluidizarea tuturor închegărilor creează un vag indefinit, în care topiri şi volatilizări succesive dezvoltă o adevărată beŃie a nefiinŃei. Când ultimul rest de existenŃă dispare, saltul în nimic este realizat. În această contemplaŃie exterioară se întâmplă un lucru ou adevărat remarcabil şi care este de natură a-i explica fecunditatea. Pe când în contemplaŃia pur internă, intensitatea tragică, dramatismul şi încordarea intimă ating marginile, creând o tensiune psihică aproape insuportabilă, în contemplaŃia obiectivă se realizează o atenuare din cele mai salvatoare. Toate experienŃele interne care se desfăşoară sub semnul negativităŃii sunt extrem de consumatoare şi de chinuitoare.. Atunci, însă, când sunt trăite şi într-o viziune obiectivă, intensitatea lor dramatică, scade, deoarece aceasta este ca o verificare a unor date interne, o verificare ce elimină implicit caracterul de de singularitate. Este ca şi cum în contemplaŃia externă negativitatea s-ar converti în pozitivitate. Întregul complex al stărilor negative pare a-şi pierde acel vertigiu catastrofal care dezechilibrează fiinŃa şi suprimă aspiraŃiile. În felul acesta se verifică încă o dată principiul curent că salvarea color neliniştiŃi nu e posibilă decât printr-o orientare categorică înspre obiectivitate, care nu trebuie, însă, interpretată în sensul practicianismului vulgar. Căci a trăi veşnic într-un monolog interior, într-o singurătate apăsătoare, dilatându-te într-o progresivă interiorizare, dezvoltând toate

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

205

posibilităŃile schizoidale din tine, este desigur a te arunca iremediabil în nimicul absolut. Dar mă întreb cu o îndoială plină de regret dacă nu cumva obiectivitatea de care vorbesc nu este o altă faŃă a inferiorităŃii, dacă nu cumva detaşarea ei de interioritate este fructul unei mari iluzii. Căci nimeni nu poate scăpa din blestemul lui propriu. Fiecare are o regiune de întuneric sacru în care nimeni nu poate pătrunde, fiindcă nimeni nu poate fi iniŃiat în misterul altuia. Şi rămâne de văzut dacă respectivul nu este faŃă de el însuşi pe treapta primă a iniŃierii. Trebuie într-adevăr să fi suferit mult pentru a mai găsi mister în platitudinea acestei lunii. Nu numai vizarea obiectivă, nu numai prinderea exterioară a neantului atenuează intensitatea experienŃei intime a neantului, ci acelaşi proces se întâmplă şi în cazul experienŃei infinitului, experienŃă ce nu se întâlneşte decât la oamenii cu o mare sensibilitate muzicală şi cu mari posibilităŃi de contemplaŃie mistică. SimŃirea muzicală a existenŃei şi sentimentul mistic al acestei existenŃe cresc organic, se dezvoltă concomitent cu sentimentul infinitului. Este o ascensiune e şi o dilatare torenŃială a întregii fiinŃe, un salt interior de o întindere incomensurabilă, de un elan nelimitat. Nu cred să mă înşel când afirm că elanul din experienŃa infinitului este un elan pesimist, un elan care se alimentează din disperare, care creşte fără un obiectiv pozitiv, fără o finalitate determinată, fără o direcŃie precisă, dilatânduse doar într-o paradoxală efervescenŃă, într-o agitaŃie care nu-şi găseşte o raŃiune în afara mişcării ei. Inutil să descriu cât e de vijelioasă trăirea lăuntrică a infinităŃii, cât este de halucinantă drama aceasta în care te zbaŃi fără nici un simŃ de orientare. Mă încântă însă experienŃa infinitului rezultată din contemplaŃia nemărginirii unui cer crepuscular şi neliniştirea plăcută ce o simt în suflet pe aceste înălŃimi compensează şi atenuează sentimentul de părăsire şi suspendare din experienŃa intimă şi tragică a infiniituilui. Urmăresc în amurguri progresiva degradare de nuanŃe şi în evoluŃia lor înspre un punct etern inaccesibil simt toată amploarea fascinatoare şi deconcertantă a infinitului. Păltiniş – Şanta

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

206

Texte din manuscrise

Sensibilitatea tragică în România

Este unul dintre elementele tristeŃii mele de a nu putea determina decât negativ realităŃile autohtone. Entuziasmul şi facilitatea îşi găsesc o aproximativă justificare numai în ordine socială şi politică ; în ordinea spirituală, dimpotrivă, un vid total îndreptăŃeşte cel mai exagerat pesimism şi cea mai serioasă neîncredere. De aceea, e de la sine înŃeles că nu pot vorbi de-o sensibilitate tragică generalizată la noi, răspândită într-o sferă mare şi creând atmosferă, ci numai de o sensibilitate, tragică la câŃiva indivizi. Or, aceasta e tragic şi compromite orice elan şi orice încântare pentru realităŃile româneşti. Fecunditatea şi productivitatea unui fenomen Ńin de derivarea lui din zone iraŃionale, profunde şi anonime iar nu din efervescenŃa şi dinamismul indivizilor izolaŃi, crescuŃi şi asimilaŃi în alte culturi. Separarea radicală dinrtre pătura cultă şi Ńărănime n-a dus, spre marele nostru regret, la o excelenŃă a păturii culte, ci slabele posibilităŃi ale Ńăranului nostru s-au continuat în pasivitatea şi blazarea superficială a intelectualului român. În Spania, acelaşi fenomen al separării, al disocierii straturilor, sociale, a avut consecinŃe mult mai puŃin defavorabile, contrar afirmaŃiilor lui Ortega y Gasset, care vorbeşte, în mod cu totul nejustificat, de o continuă decadenŃă a Spaniei, de la origine şi până azi. Este pentru orice om cu simŃ istoric de o mie de ori mai legitimată afirmaŃia după care noi am trăit într-o continuă inexistenŃă, decât că spaniolii ar fi vegetat într-o decadenŃă imanentă fiinŃei lor istorice. CredinŃa mea, la care Ńin foarte mult, este că diferenŃele de proces şi de evoluŃie istorică îşi găsesc o explicare în dispoziŃii constituŃionale şi structurale specifice. În aceleaşi condiŃiuni şi configuraŃii sociale, în acelaşi cadru de orânduire formală, Spania a produs pe Sfântul Ioan al Crucii şi pe Sfânta Tereza, pe când România n-a produs nici un sfânt. Opacitatea românului pentru înŃelegerea vieŃii ca tragedie îşi găseşte deci motivul esenŃial într-o deficienŃă constituŃională, într-un defect de esenŃă şi conformaŃie psihică. Astfel titlul acestui articol este de o ironie evidentă, direct sesizabilă. Tragicul situaŃiei noastre este că nu putem vorbi de un curent spiritual sau de o atitudine morală fără să ne numărăm, fără o aritmetică a indivizilor şi a valorilor. Aceasta dovedeşte că fenomenul este trăit prin indivizi izolaŃi, discontinuu, fără o participare totală, semnificativă şi revelatoare. Fără să vrei, eşti silit să pronunŃi câteva nume : Blaga, Eliade, Manoliu şi Holban. Nu poŃi determina atunci tragicul ca esenŃă, ci numai legat de diversitatea expresiilor individuale, de forme particulare de realizare. Dacă tragicul în generaŃia antebelică rezulta din neliniştea şi complexul de antinomii ale vieŃuirii istorice a omului, ale antagonismelor sociale şi ale inadaptabilităŃii, tragicul în generaŃia noastră rezultă din conflicte mai adânci, are o coloratură pronunŃat metafizică, structura lui fiind legată de universalitatea destinului uman. Tragedia acelei generaŃii antebelice era oarecum exterioară, căci avea la bază numai dualismul individ-societate, cu prevalenŃa categorică a termenului din urmă, căruia i se recunoştea mai multă realitate şi mai multă consistenŃă decât întâiului, pe când esenŃa interioară a tragediei, în concepŃia noastră, rezultată din tensiunea şi intensitatea paradoxală a dualismului om-existenŃă, îşi afla o raŃiune în dramatismul vieŃuirii metafizice a individului. Tragedie nu trăiesc decât acei care simt iremediabilul în dialectica vieŃii şi care, deşi au conştiinŃa acestui iremediabil, nu renunŃă totuşi. ViaŃa ca tragedie n-o pot trăi decât aceia pentru care elementele negative din viaŃă nu sunt impedimente în calea trăirii şi pentru care fatalitatea nu este moarte, ci drum înspre moarte.

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

207

România în faŃa străinătăŃii

Am avut ocazia în Berlin şi în München să cunosc foarte mulŃi străini, care m-au interesat mai puŃin pentru mentalitatea lor, cât pentru părerile şi informaŃiile ce le au despre România. Tot ce am aflat este profund deprimant şi întristător. Şi nu aş scrie acest reportaj, dacă n-aş fi convins că totul nu este pierdut, că vitalitatea României va trebui să-şi găsească odată o expresie, că ne-am înjosit prea mult în trecutul şi în prezentul nosstru, pentru ca întro explozie să nu ne trăim o adevărată metamorfoză. Am fost totdeauna pesimist când am vorbit de România; dar cred că viaŃa este destul de iraŃională, ca să înfrângă un ireparabil al istoriei şi al destinului nostru. În momentul când aş fi convins că posibilitatea unei schimbări la faŃă a României este o iluzie, din acel moment o problemă a României pentru mine n-ar mai exista. Întreaga misiune politică şi spirituală a tinerimii române trebuie să se reducă la voinŃa încordată a unei schimbări la faŃă, la trăirea exasperată şi dramatică a metamorfozei întregului nostru stil de viaŃă. Dacă înŃelepciunea seculară, care spune că istoria nu face salturi, ar avea dreptate, atunci ar trebui să ne sinucidem cu toŃii pe loc. Dar instinctul, pasiunea şi elanul nostru profetic, de la toŃi pot să înveŃe ceva, numai de la înŃelepŃi nu. ExistenŃa noastră nu poate primi un sens decât de la un salt, de la un salt definitiv şi esenŃial. O voinŃă totală de transformare n-a existat niciodată la noi. NemulŃumirea cu destinul şi condiŃia noastră n-a depăşit forma aproximativă a unei atitudini sceptice. Scepticismul este întâia treaptă în scara unui proces de transformare, este întâiul element care ne dă conştiinŃa destinului nostru. Prin el, putem fi în afară de noi înşine pentru a ne măsura forŃele şi a ne determina o poziŃie istorică. Superficialitatea noastră derivă din a nu fi putut depăşi această primă formă, de a ne fi fixat în spectatorii comozi ai inerŃiei noastre, de a ne fi savurat ironic agonia noastră naŃională. Românul îşi zeflemiseşte propria lui condiŃie şi se risipeşte într-o autoironie, facilă şi sterilă. M-a revoltat totdeauna absenŃa dramatismului în trăirea destinului nostru, m-a durut această indiferenŃă spectaculară, acest perspectivism exterior. Dacă toŃi împreună am fi suferit intens de dezastrul nostru, dacă am fi deznădăjduit organic de neînsemnătatea noastră în lume, cine ştie dacă prin acele mari conversiuni morale ce se întâmplă numai pe culmi, astăzi noi n-am fi trecut pragul istoriei. Românii n-au devenit până acum pozitivi şi creatori, deoarece în procesul de autodepăşire şi de autonegaŃie ei nau urcat decât o singură treaptă. Va trebui o nebună intensificare a arderii noastre, pentru ca viaŃa noastră să devină foc, elanul nostru vibraŃie infinită şi toate ruinele noastre doar simple amintiri. Ar trebui cu toŃii să ne gândim solemn la această realitate : România este o Ńară fără profeŃi, adică o Ńară în care nimeni n-a trăit realităŃi viitoare ca prezenŃe efective, ca actualităŃi vii şi imediate, în care nimeni n-a vibrat de obsesia unei misiuni a României. Şi ar trebui ca-n acest gând solemn să jurăm a fi altfel, să ardem într-un fanatism orb, să ne înflăcărăm într-o altă viziune şi în noi gândul unei alte Românii să fie singurul nostru gând. A continua consecvenŃi liniei istoriei noastre, este a ne destrăma într-o formă atenuată de sinucidere. Eu nu vorbesc numai de schimbarea unor forme politice, ci de o transformare în temeliile vieŃii noastre. Va trebui să renunŃăm la lucidităŃile noastre care ne revelează atâtea imposibilităŃi, pentru ca orbi să cucerim lumina, de care ne-au înstrăinat chiar lucidităŃile noastre. Nimicul istoriei noastre nu justifică nimic. Pentru România, singura realitate este viitorul. Trecutul nostru ? Lipsă de libertate, lipsă de orgoliu, lipsă de misiune. Este un adevărat nonsens să ne reclamăm de la o istorie fără întâmplări. Noi de-abia acum începem să trăim. Şi atunci este explicabil de ce străinii nu cunosc aproape nimic, din aşa-zisa noastră viaŃă. Nu este mai puŃin adevărat că ignoranŃa lor este excesivă şi atit de mare, încât te revoltă. DispreŃul lor pentru noi este atât de exagerat, că te dezgustă pentru toată viaŃa de

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

208

Texte din manuscrise

străinătate. Am întâlnit atâŃia care nici nu ştiau că există un popor român ! Dacă aş face o listă de toate întrebările care mi s-au pus referitoare la România, atunci fie din dispreŃ, fie din ruşine, n-ar trebui să mai trecem nici unul, graniŃa. Am văzut români care râdeau la asemenea întrebări. Ele sunt întristătoare în ultimul grad. Oricât am fi noi românii de păcătoşi, în niciun caz nu trăim la un nivel atât de inferior, cum se crede în străinătate.

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

209

Maglavitul şi cealaltă Românie

Am crezut multă vreme că poporul român este cel mai sceptic popor din Europa. Această credinŃă se baza pe multe exagerări, dar şi pe unele constatări, pe cât de triste, pe atât de incontestabile. Din câŃi oameni am cunoscut – simpli sau cultivaŃi –, îi pot număra pe degete pe acei care cred ceva. Îndoiala vulgară, îndoiala de lucrurile care trec şi îndoiala de lucrurile eterne mi-a părut a fi nota esenŃială a românului. Este sceptic un popor care n-are instinctul libertăŃii. O mie de ani de sclavaj şi întuneric constituie o ereditate monstruoasă şi, când te gândeşti bine, halucinantă. S-a afirmat de multă lume că reflexia cronicarului referitoare la imperiul vremii asupra omului reprezintă expresia ultimă a înŃelepciunii noastre populare. Mărturisesc însă, sus şi tare, că, pentru destinul istoric al unui neam, nu cunosc nimic mai sinistru decât : „bietul om subt vremii !” Oare s-ar mai putea vorbi de viitor politic, cu maximele acestei înŃelepciuni paralizante ? O mie de ani am stat sub vreme. Refuz categoric pentru viitor adevărul acestei înŃelepciuni şi al acestei profeŃii. Împăcarea cu destinul, pe care o laudă toŃi istoricii noştri ca pe o salvare a poporului român, este o ruşine, pe care trebuie s-o trecem sub tăcere. Foarte rău a făcut că şi-a acceptat destinul şi va face şi mai rău de-l va accepta pe cel actual. Din naŃionalism, va trebui să înfierăm astfel de virtuŃi şi să ne fie ruşine a mai vorbi de resemnarea, noastră seculară. În domeniul religios, scepticismul părea a fi mai descurajant. AbsenŃa unei religiozităŃi pasionate şi mai cu seamă absenŃa intoleranŃei religioase erau semne întristătoare care revelau un nivel interior foarte scăzut. Nu există viaŃă interioară fără religiozitate. PoŃi fi un om superior, antireligios ; dar areligios, nu poate fi decât o mediocritate. Nu este grav a nu crede în Dumnezeu ; dar este foarte grav a nu te preocupa de existenŃa lui. Nu poŃi trece indiferent pe lângă D-zeu. Gândindu-mă odată la religiozitatea măsurată, pozitivă şi calculată a ardeleanului, am afirmat : în Ardeal nu crede nimeni în Dumnezeu. Nu se poate crede aproximativ şi raŃional. Ori crezi cu pasiunea întregii existenŃe, ori nu crezi deloc. Religiozitatea trebuie să fie lirică şi fanatică, dar niciodată blânda şi domoală. Este de o mie de ori mai bine a nu crede în Dumnezeu, decât a crede numai cât îŃi trebuie. CredinŃa oamenilor în genere este ocazională, dar a românilor, în special. Şi nu eram departe să afirm că nici un român nu crede în Dumnezeu, dacă Maglavitul nu scotea la suprafaŃă o faŃă nebănuită a Ńării. Despre Maglavit nu poŃi avea o convingere precisă şi un sentiment definit. Uneori acest fenomen îmi pare extrem de revelator şi de simptomatic, pentru ca altă dată să-mi apară primitiv, gol, înfricoşător. Este evident că Maglavitul nu poate fi judecat decât ca fenomen colectiv. Acel cioban nu interesează în sine, el aparŃinând fie misticiii, fie psihiatriei. Ceea ce îmi pare reprobabil în refuzul atâtor negativişti este neînŃelegerea scandaloasă pentru fenomenul halucinaŃiei. Noi ştim toŃi că Dumnezeu ori există, ori nu există, nu s-a arătat efectiv nimănui niciodată. Din punctul de vedere al vieŃii interioare, între mine, care n-am văzut niciodată pe Dumnezeu, şi Petrache Lupu, care l-a văzut, diferenŃa este aşa de mare în dezavantajul meu, încât sufleteşte ciobanul acela este mai bogat decât mine. El a văzut pe Dumnezeu, pe când eu n-am văzut decât oameni, suferinŃă şi moarte. Acest cioban, care mi-e perfect indiferent, este cel mai câştigat. A vedea clar nu este nici o virtute. Psihologiceşte vorbind, halucinaŃia este totdeauna un câştig, deşi psihologia este aceea care anulează halucinaŃiile. HalucinaŃia trădează ce e mai adine în noi. Toată drama lui Ivan Karamazov ni se descoperă în dialogul cu diavolul, proiecŃie a tragediei şi demonismului său. Îl vezi pe Dumnezeu numai dacă-l ai

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

210

Texte din manuscrise

peste măsură în tine. HalucinaŃia dă expresie unei supreme actualităŃi interioare. Omului normal nu i se arată nimic, fiindcă nu dispune de nimic în afară de el însuşi. Omul normal nare decât oglinda. Câtă poezie n-a pus Barrès în regretul de a nu avea halucinaŃii, în plimbările sale prin cîmpiile lorene, spre a trăi viu viziuni păgâne ? Sau mă gândesc la Rilke, în castelul Duino (unde a scris o parte din acele divine elegii), şi unde, într-o halucinaŃie auditivă, a auzit vocile atâtor morŃi ce secole de-a rândul şi-au consumat viaŃa în acele singurătăŃi. O spun mai mult cu voie, decât fără voie : a nu avea nici o halucinaŃie este un semn de deficienŃă. Cât despre cioban, să-r lăsăm cu „moşul” lui şi noi să ne întoarcem la oile noastre... Oare cum de s-au putut găsi atâŃia oameni în aşa măsura sensibili la minune ? Ar fi desigur foarte uşor să închidem întreaga Ńară într-un capitol de psihiatrie. Prin aceasta n-am realiza totuşi nimic, precum n-am realiza nimic prin reabilitarea halucinaŃiei. Există în istorie crize mistice, şi istoria nu ştiu de câte ori a fost declarată sfântă sau satanică. Fenomenele organice în marile crize religioase sunt consecutive unor drame spirituale. Omenirea, din păcate, nu este aşa bolnavă, pe cât afirmă psihiatrii. Contagiunea presupune o comuniune spirituală, căreia îi succede seria de tulburări organice. Amploarea pe care a luat-o pelerinajul poate fi explicată prin condiŃii economice, dar în nici un caz fenomenul însuşi. ExplicaŃia pur economică neglijează specificul acestui fenomen şi apreciază numai extensiunea lui. Oare o criză – care e mai puŃin gravă, decât anii trecuŃi – ar putea mobiliza mulŃimea spre finalităŃi aşa de evident extraeconomice ? Şi-ar putea închipui cineva că sectele în Rusia Ńaristă s-au născut numai din mizerie şi din cauza unui regim funest ? Ar fi absurd să se conteste caracterul lor simptomatic, precum absurd ar fi să fie interpretate numai ca reacŃiuni. Că Maglavitul s-ar fi născut dintr-o decepŃie politică a mulŃimii, este just numai în măsura în care în această decepŃie se întrevede o mare aşteptare. România se află în pragul unei mari transformări, pe toate planurile. Maglavitul închide în sine antecedentele religioase ale unei mari răsturnări politice. N-a înŃeles nimeni că Maglavitul precede un mare fenomen politic? În acest sens, au fost sectele religioase ruse simptome - ale revoluŃiei. Nu s-a gândit nimeni, că aceiaşi oameni, uniŃi astăzi în credinŃa în Dumnezeu, mâine se vor putea uni pentru altă credinŃă ? Dacă oamenii au putut face atâtea sacrificii pentru o viziune neverificabilă, de cât sacrificiu nu vor fi capabili pentru o realizare vizibilă ? Ce nu vor face ei pentru o promisiune terestră, dacă pentru o promisiune cerească şi-au părăsit temporar căminul ? FascinaŃia grandorii pământeşti nu va fi mai amăgitoare şi mai uluitoare ? Acum ştim ; ştim că şi românii pot fi amăgiŃi, că au lichidat cu un scepticism vulgar, că sunt capabili de seriozitate şi de absurd. Nu ştiu dacă e bine ca oamenii să creadă sau să nu creadă în Dumnezeu. Dar faŃă de scepticismul vulgar cu care ne obişnuisem, Maglavitul revelează un incontestabil progres. În faŃa acelei Românii superficial-lucide, surâzătoare şi pasive, se ridică una subterană, prăpăstioasă şi ameninŃătoare, care nu este ceva decât prin ce va deveni. Maglavitul ne-a dovedit o dată pentru totdeauna cât suntem de primitivi. El este nivelul Ńării. Acest fapt este desigur trist, dar şi reconfortant, căci ne eliberează de atâtea iluzii păgubitoare. România este la nivelul Maglavitului. Atunci ce avem de făcut ? Totul. D-l Lucian Blaga a scris după război, un studiu despre revolta sângelui nostru nelatin, care a provocat atunci multe discuŃii. Cred că viitorul va aduce ilustraŃii suficiente acestei teorii. La drept vorbind, nu înŃeleg deloc de ce am fi latini. N-am moştenit nici o calitate de la romani. Componenta latină trebuie să fie foarte redusă, căci în toate marile fenomene româneşti au izbucnit astfel de componente. Cine va găsi în Maglavit un strop de sânge latin, poate fi considerat un descoperitor genial. Tostul este aşa de primitiv, de teluric, de subpământesc ! Despre chtonismul autohton s-ar putea spune multe lucruri triste, dar şi multe încurajante. Toată, forma de viaŃă românească îmi pare aşa legată de pământ, încât a nu te face protagonistul unor idealuri moderne înseamnă a dori eternizarea unui suflet

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

211

teluric şi reacŃionar. Dacă aş şti că acest popor, nu se va desface cândva de pământ, atunci aş fi silit să văd în Maglavit o culme, când el nu trebuie să fie decât un simptom şi un început. Ceea ce se petrece la Maglavit nu e linia pe care va trebui să meargă România, ci numai un mod de a manifesta o solidaritate ce-şi va găsi expresie în lupta politică. Dacă oamenii de acolo au găsit atâta energie pentru a se schimba la faŃă, vor găsi în ei rezerve cu să schimbe şi România la faŃă. Dacă aş şti că Maglavitul rămâne un fenomen pur religios, fără nici o consecinŃă de alt ordin, aş fi cel mai mare duşman al lui. Când nemulŃumirile mulŃimii sunt satisfăcute numai de valori religioase, atunci orice transformare devine iluzorie. Teoreticienii revoluŃionari nu sunt împotriva religiei dintr-un refuz teoretic al valorile religioase, ci din cauza rezistenŃei acestor valori la orice încercare de transformare totală. Sentimentul religios este prin esenŃă nerevoluŃionar, iar omul profund religios a fost totdeauna un reacŃionar. Deplasând conflictele de aici, dincolo, el sfârşeşte cu timpul a fi străin complet de problema socială. Dar nu numai atât. Spiritul religios te întoarce cu faŃa spre trecut. Unui om care crede în Dumnezeu, viitorul nu-i mai poate aduce nimic. Dumnezeul este totdeauna înapoia noastră. Teologia întreagă este reacŃionară, fiindcă ea nu vede culmi decât în imemorial. Pentru teologie, timpul este o cădere; pentru spiritul revoluŃionar, singurul cadru de realizare. Mai mult : pentru spiritul revoluŃionar, timpul este o Divinitate, în timp se poate face totul. AdmiŃând posibilitatea unei modificări esenŃiale în temporalitate, spiritul revoluŃionar cade într-un paradox, care-i constituie tragicul şi farmecul său. În timp nu se întâmplă modificări de structură şi de esenŃă, el fiind o fluiditate de nuanŃe. Timpul actualizează şi distruge. Dar în el nu se poate naşte o lume esenŃial nouă. Tragicul spiritului revoluŃionar constă în violentarea timpului şi a vieŃii. Religia, opunând veşnicia în fiecare clipă timpului, paralizează spiritul revoluŃionar. Religia a oprit umanitatea în loc, nu fiindcă ar fi cât de puŃin inferioară, ci fiindcă ea e prea mult pentru om. Ce rost au viziunile cereşti la nişte fiinŃe atât de joase ? Fiindcă omul n-a meritat religia, fiindcă el nu este capabil de ea, religia l-a paralizat. Va trebui sa se nască odată o religie a lucrurilor de jos, aici, pentru noi. Cu adevărat, Dumnezeu este prea departe. Obsesia veşniciei îl scoate pe om din viaŃă. Poate că toată religia nu este decât o rătăcire divină a omului. Şi pentru ca o astfel de rătăcire sa nu ducă întreaga Ńară într-o înfundătură, va trebui să servim României iluzii terestre, promisiuni vizibile, idealuri istorice. Psihoza Maglavitului trebuie convertită şi exploatată. EsenŃialul este ca ea să ajute la naşterea unui mare fenomen politic. Nu se poate şti care va fi acela ; dar se poate şti că de nu se va naşte, suntem o Ńară condamnată. Toate fenomenele colective care se nasc în Ńară trebuiesc exploatate şi convertite. Şi vor trebui făcute pelerinagii nu numai de închinăciune, dar şi de cucerire.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

212

Texte din manuscrise

łara oamenilor atenuaŃi

Nimic nu este mai ruşinos şi mai compromiŃător decât echilibrul la popoarele mici. În culturile mari şi la popoarele mari, echilibrul are un caracter de grandoare şi de monumentalitate, deoarece amploarea stilului de viaŃă în care se dezvoltă face din echilibru altceva decât o formă limitată sau un compromis ruşinos, convertindu-l într-un fel de expresie a unei mari seninătăŃi, a unei viziuni monumentale şi a unei superiorităŃi transcendente. În culturile mici, în culturile necreatoare, echilibrul este expresia unei deficienŃe, a unei incapacităŃi organice. Neputându-şi crea un stil de viaŃa, deoarece n-au impulsul unei direcŃiuni interioare, al unei orientări specifice, trăiesc în compromis ca într-o fatalitate. Dar din moment ce culturile mici nu pot crea, din moment ce ele sunt lovite de o sterilitate iniŃială şi ineluctabilă, cum se pot ele totuşi salva pentru a nu fi nimic ? Numai prin exces, prin nebunie şi prin absurditate. Dar întreb pe oricine : unde este în această Ńară excesul, marea nebunie şi gestul absumd ? Unde se găseşte în această Ńară un clocot de mari pasiuni, unde se află marile nelinişti şi unde se pot întâlni gesturile inexplicabile ? Totul este prea explicabil în această Ńară, a cărei minoră raŃionalitate o face atât de simpatică şi de puŃin interesantă. Echilibrul ei nu rezultă dintr-o împlinire în sine, dintr-o mare seninătate ce succede uneori marilor tulburări, ci din lipsa curajului de a trăi, de a se afirma, din lipsa acelei energii care te avântă iraŃional şi nemotivat, ducându-te fie la ultime transfigurări, fie la prăbuşiri definitive. A fi român înseamnă a fi o fiinŃă cu multă apă în sânge. Şi această diluare se găseşte în toate planurile vieŃii. Lipsa de orgoliu naŃional, scepticismul în toate domeniile, neîncrederea superficială, absenŃa totală a oricărui gen de mesianism, ironia uşoară şi periferică, amabilitatea instabilă şi trecătoare, toate acestea sunt aspecte ale diluării interne, sunt expresii ale compromisului organic, care n-are în nici un fel voinŃa de a fi unilateral dintr-o mare pasiune excesivă, dintr-o nelinişte adâncă.şi absurdă, dintr-o infinită frământare. România neputându-şi lega numele de niei o creaŃie prea mare, nu şi l-a legat până acum de nici o absurditate impresionantă şi grandioasă. Oare ce am face noi dacă n-am fi avut pe Eminescu ? Şi este o groaznică ironie, de o semnificaŃie dureroasă, că în Ńara în care toate lucrurile sunt pe deplin explicabile, în care totul este accesibil până la platitudine, Eminescu a fost declarat unanim o apariŃie inexplicabilă. Într-adevăr, la noi, tot ce e adine e inexplicabil. Cunosc o femeie de o adâncime sufletească remarcabilă, care pentru acest păcat este declarată, de toată lumea o simplă „aiurită”. ÎncercaŃi să puneŃi marile probleme şi veŃi întâmpina neîncrederea cea mai bănuitoare. La noi, a vorbi de moarte, de suferinŃă, de neant şi de renunŃare înseamnă a fi un escroc ordinar. Nimic nu este mai penibil şi mai respingător, decât să auzi că acolo unde tu ai manifestat toată intimitatea fiinŃei tale, unde te-ai consumat în fiecare clipă fără nici o speranŃă în posibilitatea unei salvări, unde ai gândit pentru a nu plânge şi unde ai scris pentru a nu muri, ceilalŃi să vadă o pură escrocherie, o vulgară dorinŃă de a epata. Românul n-are sensibilitate pentru marile sincerităŃi fiindcă el nu vede în diversele experienŃe ale vieŃii răscruci, nu vede în fiecare moment un aspect din evoluŃia unui destin, din viaŃa şi din moartea lui, ci explică totul printr-o fatalitate exterioară, cu o facilitate reprobabilă. De aceea, am avut momente când mi-a fost ruşine că sunt român. Dar dacă regret ceva, sunt aceste momente. De nu aş fi român decât prin defecte, şi tot aş iubi această Ńară, împotriva căreia sunt înverşunat dintr-o nemărturisită iubire. Este un lucru sigur că noi nu vom intra în istoria universală prin creaŃii ; dar nu vom avea noi curajul unor gesturi absolute în radicalismul şi absurditatea lor, nu vom avea noi energia a cărei explozie să fie gloria şi triumful nostru ? Nu vom fi noi atât de exaltaŃi încât în mari pasiuni şi în excesive tensiuni să înfrângem

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

de a lupta împotriva propriei lor distrugeri. vor merge înspre o singură diluare totală. sunt de o mie de ori mai preŃioase acele elemente care au dorit să fie americani. Şi anonimatul le va deveni destul. pentru viitorul acestei Ńări. Dar. ca şi cum o Ńară mediocră ar mai avea nevoie de cuminŃenie. România nu se poate salva decât negându-se. pe care i-ai admirat pentru pasiunea absurdului şi în care ai bănuit pasiuni şi flăcări. decât cei care trăiesc într-un naŃionalism superficial. Când se va evapora apa din sângele românesc ? Când el va arde atât de tare. precum nici un german nu se îndoieşte de Germania şi nici un francez de FranŃa. Unde este acel fluid vital care să circule în aceşti oameni. Nu este de mirare ca în dezesperanta monotonie a ritmului vieŃii naŃionale. Apreciez din această Ńară numai pe aceia care au voit să nu mai fie români. De aceea nu se poate găsi un geniu muzical. existenŃa lor va căpăta un sens dramatic şi numai în acest fel se va ajunge la încrederea în sine. francezi sau germani. n-are nici un drept la existenŃă. lichidând radical cu un trecut mai mult sau mai puŃin inventat. sfârşesc în impotenŃă. fiindcă numai ei vor putea fi românii de mâine. să descoperi în acest scepticism o lipsă a substanŃei interioare a acestei Ńări. Până când nu va termina cu echilibrul comod. dar nu-i trebuie nici un sceptic superficial (şi aproape toŃi românii sunt nişite scepitici superficiali. fără o justificare mai adâncă. în Ńară asta sunt prea mulŃi oameni normali. Numai în acest fel. Deocamdată îi trebuie României mulŃi negativişti. lipsită total de sensibilitate tragică. care nu se îndoiesc din nelinişte. atunci când voi vedea în ea o voinŃă de risc. indieni. o voinŃă teribilă de a se nega pe sine însăşi. De nu vor avea românii atâtea văpăi în ei încât să consume întreg putregaiul din ei. să descopere zilnic semne de atenuare şi incapacitatea de a se nega treptat. Este o mare decepŃie să observi la aceştia cum corectează excesele altora. A fi român cu adevărat înseamnă a nu mai voi să fii român în sensul de până acum. distrugându-şi toate iluziile şi iubirile ei de până acum. Şi această luptă nu va fi sinucidere ci adevărata viaŃă. Nimic nu este mai dureros decât să vezi cum oamenii care au început prin afirmări originale.Texte din manuscrise 213 pasivitatea şi indolenŃa imbecilă în care vegetează această naŃiune ? Voi crede în această Ńară. un dictator şi un mare criminal. a oamenilor care. Căci România este Ńara oamenilor atenuaŃi. ci din impotenŃă) şi nici un individ atenuat. pentru a o purifica de toate blestemele unei tradiŃii ruşinoase. unde este patosul marilor transfigurări şi unde este drama şi conştiinŃa esenŃialităŃii fiecărei clipe de vieŃuire ? Românii nu vor fi salvaŃi decât atunci când vor începe lupta împotriva lor. unde să fi găsit o aproximativă salvare în asimilarea în alte culturi. în loc să sfârşească în nebunie. sau aruncându-i înspre adâncimi periculoase. Nr. 2 • E m i l Ci o ra n . cu normalitatea ei ruşinoasă. cum nivelează totul. ridicându-i cu o forŃă irezistibilă înspre regiuni iraŃionale. Este o greşeală să găseşti cauza răului naŃional în dispreŃul pe care românul îl are pentru propria lui Ńară. Când românul va vrea să fie oricum numai aşa cum e nu. încât aburii să se ridice ca forme de ascensiune ale răului. când ar trebui să vezi chiar în acest dispreŃ o expresie a deficienŃei naŃionale. atunci nimeni nu se va mai îndoi de Ńara lui.

Lipsurile României sunt aşa de mari. Există un păcat originar al României. care ar lămuri destinul nostru de condamnaŃi. aŃi înŃeles desigur. umanitate. în primul rând. fiecare Ńară ar fi obligată să producă un fenomen original. întunecoasă. dar care greu defineşte caracterul acestei condamnări. Aşadar. Ei pot împrumuta. A crea un fenomen original – politic şi spiritual – este finalitatea istorică. trec peste viciul interior esenŃei noastre. „Ideile generoase”. Fără o mare prefacere. ExistenŃa aproximativă a României şi respiraŃia ei intermitentă îşi au o explicaŃie sigură într-un defect iniŃial al substanŃei româneşti. Simt o voluptate indescriptibilă că Unamuno nu s-a ruşinat de o viziune atât de înălŃătoare aplicată la o Ńară chinuită. pentru a mă opri la superstiŃiile ce infectează atmosfera vieŃii noastre politice şi spirituale. dar nu mai puŃin. fără nici o semnificaŃie universală. Oare se poate ca sufletul omenesc să fie atât de slab. la care. că prima afirmare în istorie va fi un fenomen local. Unamuno vorbeşte la un moment dat. că neantul nostru seamănă unei absenŃe monumentale. care. atacată în esenŃa sa. Dar despre natura acestui defect nu vreau să vorbesc acum şi implor luciditatea să facă naŃionalismului concesii. În orice sens. Fără mari rostogoliri viitoare. fără repercusiuni în afară. despre o Spanie cerească. Dacă totuşi practic atâtea se sustrag unui astfel de imperativ. Această explozie va trebui să răzbune o mie de ani de somnolenŃă naŃională. a unei naŃiuni. ci. că intelectualii nu sunt făcuŃi pentru a întreŃine armonia universală. Tot aşa nici mie nu mi-e ruşine să vorbesc de o Românie luminoasă. un nimb perfecŃiunii . N-are nici o importanŃă că întâiul nostru act de viaŃă. încât să-şi refuze marile fatalităŃi ? Este oare admisibilă atâta dezertare din faŃa ireparabilului ? După atâŃia ani de istorie. nerealizată. dreptate şi te laşi subjugat de cultul forŃei şi de credinŃa în naŃiune ?” Se uită. iar viitorul oribil. În sublimele lui comentarii asupra lui Don Quijote. Pentru ca România să devină o forŃă. Ar trebui biciuită această Ńară până la convulsie. pentru pace. De unde va fi plecând atâta timiditate în faŃa „ideilor generoase”. ca intelectual. târâtoare. având conştiinŃa destinului său. care va creşte cândva pe dărâmăturile unei Ńări de nelinişte telurică. au renunŃat atât de uşor naŃionaliştii noştri. ci şi unor superstiŃii de un gen cu totul particular. ce e drept. aş fi capabil să renunŃ până şi la ideea de justiŃie socială. trecutul mi se pare sinistru. Cine nu vede apocaliptic viitorul României este un fricos. a amâna. ori un prost. România mi se pare un superfluu geografic şi o farsă istorică. că lumea îl va înregistra fără emoŃie. ei sunt acceleratori . În nici un caz înainte ca o Românie subterană să-şi fi lichidat avutul de întuneric. dacă nu ultimă. nu lupŃi pentru idei generoase. din nefericire. pentru a da strălucire discordiilor şi farmec nesiguranŃelor. prezentul dezgustător. dimpotrivă. constituie o rezistenŃă gravă şi a cărei înfrângere ar echivala cu un act suprem de viaŃă. care n-au înŃeles că singurul mijloc de a nu cădea în marele păcat de a fi reacŃionar. ei au datoria să precipite o catastrofă. să vrea să-i înfrângă. a rotunji. O mie de ani ne-am târât pe locul acesta şi nu ştiu cât ne va mai trebui ca să întrezărim lumina. mi-e scârbă să mă întreb. fantastă şi fanatică. nu Ńine de misiunea lor. pentru ca. faptul nu se datorează numai unei deficienŃe substanŃiale.214 Texte din manuscrise România subterană Ideal vorbind. este colectivismul şi că între naŃionalism şi colectivism (social şi economic) nu există nici o incompatibilitate. Pentru un fenomen politic original putem renunŃa la toate prejudecăŃile. Şi nu cred că vom fi condamnaŃi să ne târâm până şi în lumină ! Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . o neconformitate în sursele ei. Nu o dată am auzit spunându-mi-se : „Cum se face că d-ta. totalizate. pe un ton imnic. aceasta este marea superstiŃie a României. primitivă. mai este posibil atât idealism şi atâta laşitate ? Primul pas al României în istorie va fi explozia ei subterană.

Noica Lettre à un ami lointain Réponse d’un ami lointain Souvenirs sur Cioran Bref portrait de Dinu Noïca Geneva. 1932 .Cioran .

.

et. subtils jusqu’à l’inexistence. discrets jusque dans la vulgarité. chargés de fatigue et de pudeur. Quelle consommation de café. Poursuivis par nos origines. malgré son exactitude. de sang. inexpressifs pour avoir tout exprimé. Un tel patriotisme relèverait-il de la psychiatrie? J’y consens. . de vous donner des détails sur mes occupations. trop noble. de l’humiliation assumée et proclamée. du consentement au désastre. les prestidigitations ou les infirmités de ma mémoire en sont seules responsables. Suis-je un «renégat». celle qu’il me fallut adopter me retient et me subjugue par les peines mêmes qu’elle m’aura coûtées. courbés sous les exactions de la nuance. je ne puis. dans le langage de l’autopunition. Je ne vais pas si loin: je donnerais tous les paysages du monde pour celui de mon enfance. le superbe débraillement. nous le sommes tous . et que ce monde n’est point merveilleux. Y revenir. mais je ne peux en concevoir d’autre. à peine discernable d’un reproche. affinés. il m’apparaît – pour-quoi vous le cacher ? – comme le seul raisonnable. la laideur nostalgique. la chance d’habiter et de parcourir. Ce serait entreprendre le récit d’un cauchemar que de vous raconter par le menu l’histoire de mes relations avec cet idiome d’emprunt. d’une dignité cadavérique les enserre et leur assigne une place d’où Dieu même ne pourrait les déloger. Je pourrais vous répondre que je suis un homme inoccupé. ou si j’entends rester fidèle à cette autre où vous me supposez bien gratuitement une facilité que je n’ai pas. et trop distinguée à mon gré ! Je ne m’en aperçus malheureusement qu’après coup. Il en est une qui. calmer votre curiosité. vu nos destinées. dont il m’arrive de regretter l’odeur de fraîcheur et de pourriture. m’a tout particulièrement frappé. et lorsqu’il était trop tard pour m’en détourner. ni satisfaire aux multiples questions que vous me posez. le sentiment que m’inspirent les miennes se traduit nécessairement en termes négatifs. après tant d’années de silence.217 Lettre à un ami lointain De ce pays qui fut le nôtre et qui n’est plus à personne. vous me pressez. avec tous ces mots pensés et repensés. sans quoi jamais je n’eusse abandonné la nôtre. d’âme en eux. dites-vous. effrayants de précision. si j’en fais un paradis. que je n’aurai jamais. qu’il en saisisse la signification nette et les manie avec scrupule et probité ? Il n’en existe pas un seul dont l’élégance exténuée ne me donne le vertige: plus aucune trace de terre. comme vous l’insinuez? «La patrie n’est qu’un campement dans le désert » est-il dit dans un texte tibétain. Encore me faut-il ajouter que. Comment voulez-vous que s’en accommode un Scythe. de cigarettes et de dictionnaires pour écrire une phrase tant soit peu correcte dans cette langue inabordable. le mélange de soleil et de bouse. Une syntaxe d’une raideur. ainsi que sur ce monde «merveilleux» que j’ai. Mais une réponse aussi laconique ne saurait. Vous voudriez savoir si j’ai l’intention de revenir un jour à notre langue à nous.

qu’importe ! Sans désir ni volonté de détruire. Vous souvient-il de ce temps où je débitais des boutades incendiaires. qui voulaient l’éliminer pour s’y substituer me semblaient beaux sans exception. vous vous êtes résigné à notre poussière natale. je conçus l’idée d’une liquidation de tous les citoyens ayant dépassé la quarantaine. incapable de s’élever à cette haute sagesse qui m’enseignait que l’objet d’une discussion était la pulvérisation du contradicteur. il n’en fut jamais possédé. Il fut une époque. il a triomphé du démon ou. Misère d’une race qui doit s’avachir d’un côté pour s’ennoblir de l’autre et dont nul représentant. de leur facilité à épouser une aberration et à la traduire en acte. d’où la précarité du libéralisme. Au sortir de l’adolescence. Que des partis pussent s’affronter sans s’anéantir dépassait mes possibilités de compréhension. vous avez. inapte à l’absolu. sans passions ni convictions. défi à nos instincts. chose plus grave. c’est refuser les autres. de s’en prévaloir ou de les imposer.218 Cioran-Noica Plus heureux que moi. réussite brève et miraculeuse. bornée en tout point. se faire violence. pour les accepter. Donnez-leur l’espoir ou l’occasion d’un massacre. état d’exception. on ne l’étend à ses proches qu’au prix d’efforts épuisants. sans l’exutoire de la démence verbale. accordés au mouvement de la Vie. à moins d’une décrépitude précoce. où j’y répugnais autant que vous. Fonction d’une ardeur éteinte. la faculté de supporter tous les régimes. le considérer comme un saint ou un cadavre. me plaisait-il de croire. je l’ai été moi aussi. les intéressés en apprécièrent Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . moins par goût du scandale que par besoin d’échapper à une fièvre qui. c’est au culte dont ils furent l’objet que notre époque doit son allure sanguinaire: les convulsions récentes émanent d’eux. à l’antipode de nos impératifs profonds. il faut savoir renoncer. mais enfin je ne sache pas d’esprit plus réfractaire que le vôtre aux superstitions de la «démocratie». Nous y sommes naturellement impropres: seule nous y ouvre l’usure de nos forces. n’eût pas manqué de me consumer? Persuadé que les maux de notre société venaient des vieux. Les systèmes. ils vous suivront aveuglément. il est suspect. n’a pas subi la fascination de toutes les formes d’extrémisme. en revanche. tournant à partir duquel. ne s’est-il pas placé au-dessus ou au-dessous du temps ? Déficience positive ou négative. Si admirable m’apparut le projet que je n’hésitai pas à le divulguer. la tolérance ne peut séduire les jeunes. ni concéder à l’adversaire le droit d’avoir les siennes. ne sacrifie à des principes «humains». Non point que vous n’ayez la nostalgie de la fantaisie et du désordre. on est par définition fanatique. je ne sais si je dois l’admirer ou le mépriser. Vivre véritablement. ma divinité d’alors. On ne se mêle pas impunément aux luttes politiques . plus même peut-être que vous: j’étais jeune et ne pouvais ad’ mettre d’autres vérités que les miennes. Celui qui. symbole d’une humanité exsangue. mais par défaut d’énergie. privée d’avenir. il est vrai. en outre. avant la trentaine. tout individu devient une insulte à la nation et un poids pour la collectivité. . Faute de ressources biologiques.ainsi je regardais le régime parlementaire. Honte de l’Espèce. agir contre sa propre nature. non point par surcroît. d’un déséquilibre. y compris les plus rigides. s’affaiblir: on ne conçoit la liberté que pour soi-même . et jusqu’au ridicule. début de la sclérose et de la momification.

qu’importent-ils? qu’importe l’avenir. je le comprenais. et ceux qui viennent après. Ce qui mettait le comble à mes alarmes. se nourrissant d’elle-même. me disais-je. ils furent loin d’être Punique cause du changement de mon orientation . La gloire. mais à une tristesse bestiale qui. et qu’elle nous exclut du passé ? A quoi bon être connu. de quelque mal sans doute incurable. la sagesse me tentait: étais-je fini? Il faut l’être pour devenir un démocrate sincère. que vaut-elle. à force de réserves et d’objections m’aviez entraîné vers l’abandon. s’accentuait mon penchant à la tolérance. pour celui qui raffole d’éternité ? Par quels débats et comment je parvins à me défaire de tant de frénésies. Heureuse incompatibilité. Que faire ? vers quel abîme vais-je glisser? me demandais-je sans cesse. A mon grand bonheur. ce serait trop long . dès l’instant qu’elle nous signale et nous impose seulement aux générations présentes et futures. Décidément je n’étais plus jeune: l’autre m’apparaissait concevable et même réel. j’étais un libéral intraitable. Je le suis toujours. se déployait à mes dépens et dont j’étais néanmoins complice. Mon projet était-il condamnable ? Il exprimait simplement ce que tout homme attaché à son pays souhaite au fond de son cœur: la suppression de la moitié de ses compatriotes. l’âge. à choisir entre le fade et l’atroce. et ma férocité. à vos heures. je ne vous le dirai pas. s’amenuisaient de jour en jour et. déchéance sans nom. me semblait-il. annonciateurs. notre nom n’aura troublé aucun des siècles d’avant nous. comparais son fiel au mien: il existait. s’apaisaient. et. à la hantise de je ne sais quelle pureté. en s’éloignant. 2 • E m i l Ci o ra n . que pouvais-je désirer de mieux ? J’avais une âme de loup. quelques vestiges de jeunesse: je ne transigeais sur aucun de mes nouveaux principes. il y faudrait une de ces interminables conversations dont le Bal-kan a – ou plutôt avait – le secret. je les attribue maintenant non plus à des rêves de philanthropie et de destruction. je m’aperçus que tel n’était pas exactement mon cas. Mes haines. aux spéculations insensées qui ravageaient et obnubilaient mon esprit. dissimulée sous le masque de la ferveur. et. Quels qu’aient été mes débats. Nr. me flattait: j’étais en somme le plus heureux des lycanthropes. L’atroce m’étant dévolu. d’un Marc Aurèle ni d’un Néron ? Nous n’aurons jamais existé pour tant de nos idoles. Au fur et à mesure que mon énergie déclinait. j’y aspirais et m’en détournais d’un même mouvement : une fois obtenue. y contribua pour beaucoup un phénomène plus naturel et plus affligeant. pourtant si généreux. de quelque bouleversement intime. Je faisais mes adieux à l’Unique et sa propriété. si entreprenant. j’étais content qu’il existât. emportaient avec elles le meilleur de moi-même. source de mes exultations. c’est que je n’avais plus la force de souhaiter la mort d’un ennemi . me comblait. que je conservais des traces de fanatisme. comme tant d’autres. cette moitié du temps. Lorsque je songe à ces moments d’enthousiasme et de fureur.Lettre à un ami lointain 219 médiocrement la teneur et me traitèrent de cannibale : ma carrière de bienfaiteur public commençait sous de fâcheux auspices. Vous-même. avec ses symptômes qui ne trompent pas: je commençais à donner de plus en plus des signes de tolérance. tout ravi de n’avoir pas. bien au contraire. si on ne l’a pas été de tel sage ou de tel fou.

à notre époque. et. vers la fin du siècle. d’une beauté qui n’a rien d’humain. Mais nous. ne le redoutant plus. qui s’insurge ? Rarement l’esclave. et si les années doivent vous conduire. où l’on tombe gentiment en enfance. à une dégringolade semblable à la mienne. pourrons-nous y assister à une féerie perpétuelle. c’était le haïr. J’aspire parfois à donner l’exemple d’un modéré parfait : je me félicite en même temps de n’y point parvenir. Ainsi à la question que vous me posez : «Persévérez-vous dans vos préjugés contre notre petite voisine de l’Ouest. j’étais pris de panique et me mettais à fuir: c’était l’étranger. ils se sont soulevés contre un régime qui n’est pas sans ressembler à celui qu’ils avaient eux-mêmes réservé à d’autres peuples. terreur de mon enfance transylvaine. Il n’en demeure pas moins que longtemps encore je ne pouvais me figurer un oppresseur sans évoquer leurs tares et leurs prestiges. je vous l’avoue. Qui se révolte. côte à côte.220 Cioran-Noica absurdité qui me sauve. tant de sagesse dépasse les bornes . ils étaient. les circonstances ayant changé. Le moment arrivera où. je n’avais plus de raison de leur en vouloir. dans leur passé. puissante et corrosive. surgie de l’enfer pour Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . On ne devient tolérant que dans la mesure où l’on perd de sa vigueur. je peux tout au plus vous étonner ou vous décevoir. j’abhorrais tous les Hongrois avec une passion véritablement magyare. peut-être. C’est que. l’ennemi. n’ayant pas eu jusqu’ici la chance d’être des oppresseurs. Privés de ce double bonheur. Comme vous le voyez. féroce s’il en fut. pour l’avoir exercée avec une compétence incomparable : les minorités de l’ancienne Monarchie pourraient en témoigner. Né au-delà des Carpates. elle est si démesurée qu’elle ne laisse pas quelquefois de me décourager. moins disposés qu’aucune autre nation de l’Europe centrale à supporter l’esclavage. Elles le sont au point que j’ignore où j’en suis par rapport à quelque problème que ce soit. aux rugissements et aux pleurs. C’est vous dire s’ils m’intéressaient. et j’aurais mauvaise grâce à nier les vertus de notre discrétion. Parce qu’ils surent. Les Hongrois connaissent de près la tyrannie. j’ai des vues «larges» sur toutes choses. j’approcherai de cette pondération idéale dont je rêve quelquefois. nourrissez-vous toujours à son égard les mêmes ressentiments ?» je ne sais quelle réponse vous donner . je jalouse jusqu’à leur langue. vous ne pouviez connaître le gendarme hongrois. dans un parlement ressuscité. la noblesse de notre servitude. A cause de lui. tout en reconnaissant cependant que les excès de notre modestie nous poussent vers des extrémités inquiétantes . Je jalouse. séniles l’un et l’autre. haïr. tant je redoute le gâtisme. l’arrogance de nos voisins. Vous allez en juger vous-même. avec des sonorités d’un autre univers. cher ami. au fait du mécanisme de l’asservissement et de l’intolérance. propre à la prière. s’ils eurent le goût du commandement. nous portons correctement nos chaînes. nous n’avons pas la même expérience de la Hongrie. mais presque toujours l’oppresseur devenu esclave. comme je l’espère. siégerons-nous là-bas. jouer si bien aux maîtres. Par la suite. Lorsque de loin j’en apercevais un. voyez-vous. comment n’auraient-ils pas eu celui de la liberté ? Forts de leur tradition de persécuteurs. nous ne pouvions avoir celle d’être des révoltés. où l’on est trop las pour tourmenter autrui par l’amour ou la haine.

objets d’attachement et d’aversion. ainsi que ces « douleurs de la honte ». bien qu’atteints et même marqués par la civilisation. ils refluèrent. N’avez-vous pas ressenti vous-même la volupté qu’on puise dans l’effort d’objectivité envers ceux qui vous ont bafoué. Décidément. pour y user leurs instincts. conscients de descendre d’une horde non pareille. Après quelques incur-sions en Occident. Non point qu’elle me déplaise absolument – vous savez mon faible pour l’horrible – mais la dépense d’insensibilité qu’elle exige pour être supportée est hors de proportion avec mes ressources en cynisme. si adaptés aux exigences d’une agonie. je vous soupçonne même de quelque complaisance à son égard. surtout lorsqu’on partage en secret leurs vices et leurs misères ? n’inférez pas de là que je souhaite être promu au rang de Magyar. je ne me lasse pas de l’entendre. Il y a chez ces Huns raffinés une mélancolie faite de cruauté rentrée. Loin de moi une telle présomption: je connais mes limites et j’entends m’y tenir. je succombe à son charme et à son horreur. dont vous ne distinguez pas clairement les défauts. quintessence d’injustice. je connais aussi celles de notre voisine. A y bien réfléchir.Lettre à un ami lointain 221 en perpétuer l’accent et l’éclat. C’est en hongrois qu’on devrait expirer – ou alors renoncer à mourir. les experts en turpitude. Votre partialité à l’endroit de ceux de l’Occident. mon devoir est de combattre les illusions que vous pourriez entretenir à son sujet. les petits et les grands salauds profitent des biens qu’elle étale. en y introduisant suffisamment de faste et de fatalité pour le rendre pittoresque aux yeux de l’observateur désabusé. où ils purent exhiber et dépenser leur sauvagerie première. Nr. Bien que je n’en connaisse que les jurons. est l’effet de la distance: erreur d’optique ou nostalgie de l’inaccessible. ne fût-ce que d’un degré. comme je la connais de près. Et qui. conquérants dégénérés en sédentaires. rien de plus naturel . au temps même de leur splendeur. D’un autre côté. au dire d’un moraliste. et il suffit que mon enthousiasme pour elle baisse. sans affinités profondes avec les autres nations. Seuls les oisifs. Vous ne distinguez pas davantage les lacunes de la société bourgeoise. Je suis d’autant plus enclin à reconnaître leur mérite que c’est par eux qu’il me fut donné d’éprouver la pire des humiliations: celle de naître serf. bien plus que les individus. maltraité. conspué. elle me plaît infiniment. Que de loin vous en ayez une vision mirobolante. nous inspirent des sentiments contradictoires. les parasites. pour que je ne tire plus aucune vanité de l’honneur qu’elle me fit en me persécutant. elle m’enchante et me glace. ils ne pouvaient faillir à la mission qui leur revenait dans le monde moderne: réhabiliter le chauvinisme. ils furent toujours seuls au milieu de l’Europe. à la vérité. 2 • E m i l Ci o ra n . C’est peu dire que les injustices y abondent: elle est. se résoudrait en mélodie. sur les bords du Danube pour y chanter. à la fin. Les peuples. Proches de leur essence. empreints d’une fatuité à la fois profonde et théâtrale qui leur prête une allure plus romantique que tragique. les plus insupportables de toutes. isolés dans leur fierté et leurs regrets. je hais de moins en moins mes anciens maîtres. dont on ne trouvera pas l’équivalent ailleurs: on dirait le sang qui se mettrait à rêver sur lui-même. on les aime et on les déteste en même temps . se lamenter. à tous ces mots de nectar et de cyanure. ils ne méritent pas qu’on nourrisse pour eux une passion définie.

des mythes sans substance. Sous le brillant qu’elle affiche se cache un monde de désolations dont je vous épargnerai les détails. que l’argent remplit bien pour lui la fonction d’un dogme. également déchus de cette naïveté où s’élaborent les divagations sur le futur. Le reproche capital qu’on peut adresser à votre régime est d’avoir ruiné l’utopie. La bourgeoisie a compris le parti qu’elle en pouvait tirer contre les adversaires du statu quo . Et ce qui est grave. et là seulement où les lois n’ont pas plus d’autorité qu’une hypothèse. si Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . devait les paralyser. sans la soumettre aux rigueurs d’aucun impératif. Nous nous trouvons en face de deux types de société intolérables. qui la préserve d’une destruction immédiate. tous se réclament de la liberté et nul ne respecte la forme de gouvernement qui la défend et l’incarne. comment expliquer qu’elle ne se réduise pas en poussière sous nos yeux. c’est précisément l’échec de l’autre côté. est. résignées à ceux qu’elles éprouvent. Qui aurait pu deviner. le spectacle d’une grande idée défigurée. Le bourgeois ne croit à rien. mais c’est là. pour le moment. si j’ose dire. m’objecterezvous. indemnes de superstitions et de certitudes. il faut au monde un délire neuf. principe de renouvellement des institutions et des peuples. à l’exception de quelques égarés. nous le sommes par manque de promesse tout court. ou qu’on ne la fasse pas sauter à l’instant? «La nôtre ne vaut guère mieux. Les misères prévisibles n’excitent pas les imaginations. je l’admets. et d’opposer assez efficacement ses horreurs à celles qu’on cultive chez vous. pour la multitude du moins : sous peine de se pétrifier. la déception qui en est résultée et qui. que le possible. à nous autres d’ici. le plus affreux de tous. C’est là l’unique évidence que dégage l’analyse du présent. soutien providentiel du bourgeois qui en vit et en extrait la raison de sa sécurité. pour employer un mot tout aussi frelaté. nous en sommes tous à un point mort. volerait au secours du révolu ? Ici comme là-bas. je répliquerais que ce dogme. que la nouvelle société allait. ne laisse pas d’être curieuse. Des idéaux sans contenu. inconnus mais certains. permettre à la vieille de se maintenir et même de se consolider. le côté positif de son néant. Vous êtes déçus après des promesses qui ne pouvaient être tenues . s’emparant des esprits. personne n’adhère entièrement à quoi que ce soit. Si on m’opposait que le bourgeois croit néanmoins à quelque chose. où. Sans l’intervention d’un miracle.222 Cioran-Noica de l’opulence dont elle s’enorgueillit: délices et profusion de surface. par ses vices et ses iniquités. A la longue. En attendant. la vie sans utopie devient irrespirable. C’est en effet là le hic. Déception vraiment inespérée. où. ou. Bien au contraire». dans l’absence d’axiomes. le « miracle » qui la sauve. elles n’ont nul intérêt à se risquer vers d’autres. Les masses ne s’ébranlent pas si elles n’ont à opter qu’entre des maux présents et des maux à venir. notre situation. Imaginez une société. la liberté ne pouvant se manifester que dans le vide de croyances. c’est un fait . devenu réalité. c’est que les abus de la vôtre permettent à celle-ci de persévérer dans les siens. au siècle dernier. Du moins avons-nous conscience de l’avantage que confère à l’intelligence un régime qui. la laisse se déployer à sa guise. surpeuplée de doutes. et il est sans exemple qu’une révolution ait éclaté au nom d’un avenir sombre ou d’une prophétie amère.

et que. à son sort qu’au vôtre.Lettre à un ami lointain 223 étrange que cela paraisse. vous garantit le droit de l’attaquer. la liberté n’occupe guère plus d’instants que l’extase dans la vie d’un mystique. de toutes ses forces minées. comme il sied à des brutes lasses et repues. vous y invite. elle ne veut en aucune manière empiéter sur vos malheurs. elle est faite pour être perdue. Les libertés ne prospèrent que dans un corps social malade : tolérance et impuissance sont synonymes. ils nous laissent la latitude de mourir de faim à notre façon. et si j’ai choisi celle-ci. Dans le cours des temps. je le reconnais. elle n’est qu’illusion. elle le fait par automatisme. je vous le disais. N’entre-t-il pas quelque perversion dans notre amour pour elle? et n’est-il pas effarant de vouer un culte à ce qui ne veut ni ne peut durer? Pour vous qui ne l’avez plus. Maintenant encore. pour se manifester. L’homme est si peu fait pour l’endurer. la fierté que j’en éprouve s’accompagne toujours d’un sentiment de frayeur et d’inanité. Nr. mais il y a des degrés. « l’absolu ». Désespérément mortelle. contaminées par le scepticisme autant que leurs victimes. le vide : elle l’exige – et y succombe. 2 • E m i l Ci o ra n . dès qu’elle s’instaure elle postule son manque d’avenir et travaille. et si elle vous exploite. issu de ma terrible certitude. Aussi indifférente. sans préméditation ni méchanceté. éliminant le « mystère ». plus elle portera à faux. de toute manière. j’ai beau m’exclamer : « Tu fais partie d’une société d’hommes libres». La condition qui la détermine est celle même qui l’annule. que les bénéfices mêmes qu’il en reçoit l’écrasent. Si elle manque de racines. nous le sommes sans contrainte. fragile en elle-même. « l’ordre ». qui vous abandonne. elle est tout. ni pour les adoucir ni pour les aggraver. n’a aucun moyen de se maintenir et de survivre aux dangers qui la menacent et du dehors et du dedans. ce sont celles de la bourgeoisie qui nous permettent aujourd’hui de nous livrer à nos lubies. La liberté. vous êtes seuls par force. Elle nous échappe au moment même où nous essayons de la saisir et de la formuler : nul ne peut en jouir sans tremblement. comme en tout. en dernière instance. Cela est patent en politique. pour nous qui la possédons. A ces inconvénients s’en joignent d’autres: la société libérale. Elle manque d’assises: plus elle sera complète. elle n’est pas tellement sinistre cette société qui ne s’occupe pas de vous. c’est que je sais distinguer entre les nuances du pire. le plus supportable pour l’esprit. jusqu’au principe dont elle émane. parce que nous savons que nous la perdrons. au moment où une classe décline et se dissout: ce sont les défaillances de l’aristocratie qui permirent au XVIIIe siècle de divaguer magnifiquement . ou la mériter. Nous pardonnons aux autres leurs richesses si. Non. Quand j’entrevis cette vérité. le sol se déroba sous mes pieds. exige. elle n’apparaît. de ses propres profondeurs. c’est que la liberté. à sa négation et à son agonie. et n’ayant pas plus de vraie métaphysique que de vraie police. tout en l’écartant de ce qu’il est. L’écart est-il si grand entre l’enfer et un paradis désolant ? Toutes les sociétés sont mauvaises. rejette l’individu sur luimême. car tout la menace. de plus. et elle finit par lui peser au point qu’aux excès qu’elle suscite il préfère ceux de la terreur. en échange. La différence entre les régimes est moins importante qu’il n’y paraît. si elle est essentiellement superficielle. qu’à la faveur d’un régime finissant. vous y oblige même en ses heures de paresse où elle n’a pas assez d’énergie pour s’exécrer ellemême.

ce sont ses adversaires qui. vers un monde de sous-produits. alors qu’il faudrait l’en blâmer. au milieu de notre néant. de le libéraliser. de l’humaniser. ni n’est allé au bout des bouleversements dont il fut le promoteur. tous ces schismatiques qui l’ont préparé et formé. en les contrefaisant. où la fiction acquiert les vertus d’une donnée primordiale. ce que tout le monde sait. inoffensif. je ne veux pas pousser l’indignation jusqu’à Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . de reprendre les utopies que. de l’extérieur. Il n’est d’ailleurs pas de néant parfait dans l’histoire. par l’abjection. Ce que je sais. j’y discerne – pressentiment ou hallucination ? – comme une attente d’autres dieux. aussi complexe ? Peut-être fallait-il en passer par là. En bon libéral. Ayant quitté la réalité pour l’idée. c’est qu’une situation comme la nôtre ne se laisse pas supporter indéfiniment. il a abandonnées aux autres. de l’ajuster à ses traditions. En se déshéritant en faveur de ses ennemis. et de le proposer ensuite au monde. Alors qu’il eût été de son devoir de mettre le communisme en pratique. en Italie comme en France. Dans la bataille des idéologies. ces combinards aux regards nuls et aux sourires atrophiés. érigent leurs empires sur sa timidité et sa lassitude. un espoir nous crucifie. que l’on rencontre partout. ces épiciers. en se dessaisissant ainsi de son génie et de sa mission. il s’est révélé timoré. d’aucuns l’en félicitent. une appréhension nous exalte. Lesquels Personne ne pourrait répondre. pour pouvoir imaginer un autre genre d’hommes. il se figure encore que l’on viendra. depuis Luther jusqu’à Marx. il doit repenser toutes les idées qu’on lui a volées et qu’on a appliquées.224 Cioran-Noica Aussi. il a laissé à l’Orient le privilège de réaliser l’irréalisable. vous auriez tort de supposer que rien ne s’y dessine . tournons-nous nos regards de tous les côtés. si pourries fussent-elles. à notre époque. l’homme a glissé vers un univers dérivé. ailleurs: j’entends qu’il lui revient. par besoin de confort. Non content d’avoir trahi tous ces précurseurs. Ce glissement est le fruit de toutes les révoltes et de toutes les hérésies de l’Occident. il risque de compromettre son dénouement et de manquer une occasion suprême. et de tirer puissance et prestige de la plus belle illusion moderne. Quelle malédiction l’a frappé pour qu’au terme de son essor il ne produise que ces hommes d’affaires. Comprendra-1-il enfin qu’il n’aura de destin politique et un rôle à jouer que s’il retrouve en lui-même ses anciens rêves et ses anciennes utopies. A moins d’un consentement à la mort. ne sauraient se dispenser de nouvelles idoles. Que si l’Occident n’est pas irrémédiablement atteint. ainsi que les mensonges de son vieil orgueil? Pour l’instant. on n’accède guère à l’hégémonie sans le concours de hauts principes mensongers dont les peuples virils se servent pour dissimuler leurs instincts et leurs visées. Cette absence inouïe à laquelle nous sommes acculés. sans négliger pour autant les possibilités de salut qui résident en nous-mêmes. s’il veut s’illustrer encore par un sursaut ou un vestige d’honneur. convertis en théoriciens du devoir auquel il se dérobe. et l’idée pour l’idéologie. faire sa révolution et qu’on lui ramènera ses utopies et ses rêves. Au plus intime de nos consciences. en Angleterre de même qu’en Allemagne ? Est-ce à cette vermine que devait aboutir une civilisation aussi délicate. car. et cependant l’Occident refuse d’en tirer les dernières conséquences : il n’a pas fait la révolution qui lui incombait et que tout son passé réclamait. les vieilles nations. et que j’ai le plaisir et le malheur de vous révéler.

affaissés dans la prière et l’épouvante. ne se mesure pas avec des étalons courants. il leur importe de faire un bond au-dessus de la civilisation. en ce moment. terrifiante. plus je trouve qu’elle s’est formée. Je voulais simplement vous faire observer que ce monde. Le bien et le mal démesurés que j’en pense. manqué mon désarroi ? Ce penchant qui me porte à émettre un jugement impartial sur elle et à lui témoigner ma gratitude. pour la Hongrie. ou pour notre grande voisine. sinon géographiquement. s’il consentait non pas à s’abolir (il n’y incline que trop). Plus j’y songe. limitrophe de Dieu. plus proches d’une vitalité géologique que de l’anémie humaine. J’étouffe donc des éloges hors de saison. mais à liquider ses déchets. de beaucoup d’autres. je crains fort qu’il ne soit pas. Où que nous soyons. requise et dans ses pensées et dans ses actes par les confins du globe. de pouvoir enfreindre les principes qui se réclament de notre générosité. en langage intelligible: il y faudrait le jargon des gnostiques. dans un avenir plus ou moins proche. de votre goût. ainsi que nous en assure Rilke. Couronnés ou non. les impressions qu’elle me suggère quand je réfléchis à son destin. puisqu’ils souffrent depuis toujours d’une même hantise : étendre leur suprématie sur nos rêves et nos révoltes. Sans doute est-elle. vous me reprochiez déjà la manie que j’ai de juger sans prévention et ce que je prends à cœur et ce que j’exècre. Les sentiments qu’il m’inspire ne sont pas moins mêlés que ceux que j’éprouve pour mon pays. ni ne s’explique en termes ordinaires. elle l’est malheureusement aussi de notre pays.Lettre à un ami lointain 225 l’intolérance ni me laisser emporter par mes humeurs. constituer un empire aussi vaste que nos déceptions ou nos effrois. comment les dire sans tomber dans l’invraisemblance ? Je ne prétends guère vous faire changer d’avis sur elle. elle nous touche déjà. non pas comme se forme une nation. de l’engloutir au besoin. pourrait en quelque sorte le devenir. les moments de son évolution participant moins de l’histoire que d’une cosmogonie sombre. mais un univers. comme le sont ces tyrans récents qui les ont remplacés. il leur importait. opposées à ce bon sens affreux qui le défigure et le perd. Ces tsars aux allures de divinités tarées. malgré les avertissements précis que m’intime une maligne prescience. Du temps que nous nous plaisions à recenser nos accords et nos différends. enrichi par celui de la paralysie générale. pour nous tous. ils étaient. bien qu’il soit doux. eussé-je jamais pris conscience de mes plaies et du devoir qui m’incombait de m’y livrer? sans elle et sans eux. nullement merveilleux. de n’éprouver que des Nr. je les étouffe en moi pour les condamner à s’y épanouir. et l’emportant sur nous tous par leurs inépuisables réserves en chaos. n’aurais-je pas gaspillé mes transes. dont vous êtes plus à même que moi d’apprécier l’indiscrète proximité. Je suis plus disposé que quiconque à reconnaître mes dettes envers elle: sans ses écrivains. Une telle nation. et le sera encore. 2 • E m i l Ci o ra n . en s’imposant des tâches impossibles. à coup sûr intérieurement. géants sollicités par la sainteté et le crime. l’opération était inscrite dans leur nature. je n’ose dire de tous. despotes perpétuant en nos temps la sève et la corruption originelles. à travers les siècles. je veux seulement que vous sachiez ce qu’elle représente pour moi et quelle place elle occupe dans mes obsessions.

surent répandre le deuil à travers les nations. aussi impatient que blasé. inhabile à en adopter un et à s’y spécialiser. passant de l’un à l’autre sans discrimination ni efficacité. à l’inverse des miens. ces ébauches de théorie. des nôtres. vous vous trompiez néanmoins sur le chapitre des agréments. pour me prononcer non seulement sur un problème mais sur un rien. orientant vers l’impalpable sa soif d’exterminations. nécessairement faux. N’avoir jamais l’occasion de prendre position. agent néfaste et bénin. un troglodyte épris de caducité. Mais nous ne dominons pas toujours nos humeurs. nous en construisons sans trêve. je m’évertue cependant en vain à acquérir celui des choses. traître à tous les maux. tel un virus omniprésent. une évidence qui se hausse à mes yeux au rang de révélation : la politique tourne uniquement autour de l’homme. effacés et Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . à cette propension à épouser toutes les causes et à m’en dissocier en même temps. conçoit un genre nouveau: le pamphlet sans objet. singulièrement en politique. borné de force à l’intervalle qui les sépare. un délirant soucieux d’objectivité? Cela ne va pas sans souffrances: les instincts protestent et c’est bien malgré eux et contre eux que l’on progresse vers l’irrésolution absolue. où se dilate le mauvais philosophe qui réside en chacun de nous. tout en insistant sur les agréments que j’en retire. Croyez-vous que ce soit si agréable d’être idolâtre et victime du pour et du contre. je m’apparais. que vous imputiez à mon incapacité de ressentir une passion véritable. s’en prend à l’imprécis. à ceux d’autrui comme aux siens. il n’est vœu que je forme plus souvent. au général.226 Cioran-Noica sentiments doubles. moins pour elles-mêmes que pour le prétexte qu’elles m’offrent de me venger sur ce qui n’a ni contour ni forme. et. porteur et gâcheur d’incurable. domaine dont je voudrais m’éloigner. de changer d’ancêtres. de m’en choisir parmi ceux qui. de se décider ni de se définir. pour une raison banale. indécis entre les fléaux. sur des entités et des symboles. plongé dans des prières subversives. je m’exerce et m’épuise sur leur ombre. venu à la réflexion par accident ou par hystérie. bousilleur hors ligne. ces attitudes en germe. il s’affranchit des noms et des visages. au milieu des civilisés. Viscéralement enclins à l’échafaudage de systèmes. je sens l’Asie remuer dans mes veines: suis-je le rejeton de quelque peuplade inavouable. aujourd’hui muette 1 La tentation me prend souvent de me forger une autre généalogie. et nullement par souci de rigueur. Imperméable aux sollicitations de la clarté et à la contamination latine. mais des crispations de la chair et des ténèbres du sang. comme un intrus. ou le porte-voix d’une race autrefois turbulente. Délaissant l’individu. Ayant perdu le goût des êtres. écartelé entre la convoitise et la satiété. Ombres aussi que ces nations dont le sort m’intrigue. état à peine distinct de celui que le langage des extatiques appelle «le dernier point de l’anéantissement». Votre diagnostic n’était pas inexact. un emballé divisé d’avec ses emballements. en proie à une panique qui n’émane pas d’une vision du monde. en leur temps. L’homme inoccupé qui aime la violence sauvegarde son savoir-vivre en se confinant dans un enfer abstrait. Accroché à des quarts d’idées et à des simulacres de rêves. Pour connaître moi-même le fond de ma pensée sur la moindre chose. domaine de pseudoproblèmes. il me faut contredire au vice majeur de mon esprit.

. le dernier Mongol. Oui. Tout ce qui n’est pas elle se valant à mes yeux. Paris 1957 Nr. dans mes crises de fatuité. que le reste. et qu’elle n’ait pas péri. notait déjà Chamfort. 2 • E m i l Ci o ra n . malgré votre enracinement dans notre patrie évaporée. comme tant d’autres cités. et plus précisément celle de pouvoir me prélasser dans une ville dont le souvenir vous hante sans doute. l’héritier légitime des steppes. et qu’ils envient même à la grosse majorité l’avantage qu’elle a de savoir de quoi mourir. un Touranien de cœur. que je n’échangerais contre aucune au monde. «meurent de chagrin».. pour votre édification. au fin fond de n’importe quel continent. j’aurais pu passer mes jours ailleurs. ne s’en émeuvent pas autrement. j’incline à me croire l’épigone d’une horde illustre par ses déprédations. gavés de misères. Je ne lui pardonnerai jamais de m’avoir lié à l’espace. les rares privilégiés dont je suis. Je ne veux pas finir sans vous mettre encore une fois en garde contre l’enthousiasme ou la jalousie que vous inspirent nies «chances». les quatre cinquièmes. il m’advient souvent de regretter que la guerre l’ait épargnée. ni d’être à cause d’elle de quelque part. est pour cette raison même la source de mes malheurs. J’ajouterai encore. je n’oublie à aucun instant que ses habitants. amalgamés à la boue et gémissant sous l’anathème des siècles. Ceci dit.Lettre à un ami lointain 227 meurtris. Détruite. elle m’eût débarrassé du bonheur d’y vivre. Cette ville.

vous m’écriviez: «Je me sens un primitif qui ne saurait plus vivre que dans une serre». et notre langue. de sorte qu’entre un Paris immense et un Rouen géant il y aura probablement la jungle . tout comme vous savez que presque tout ce qui est réussite culturelle chez nous se rattache à la culture de type folklorique. des sociétés de type agraire à un monde différent. Vous savez bien à quel degré nous étions et sommes une société de type agraire. et vous traiter en «renégat»? On ne nous fait pas d’infidélités avec la France. n’en fera pas partie. vous le savez bien. et je me demande : où est le primitif? A nous autres. au sein d’une Europe unifiée. il y a vingt ans. jusqu’à hier. vous partiez pour Paris. Des choses admirables se préparent. mais la nôtre non: un seul grand poète ne peut pas faire survivre une langue. Je lis à présent votre lettre dans la N. Un pas encore – mettons les protéines synthétiques – et c’en est fait de la civilisation villageoise . Ce n’est pas ce que vous imaginez au premier moment. s’effrayait d’apprendre qu’elle pourrait dépasser le chiffre de cinq ou six milliards. est la seule chose que nous ayons su proposer au monde. homme. on choisira tout naturellement huit à dix idiomes. jusqu’au point d’atteindre le degré dont seule la France détient le secret : le statut de moraliste. la guerre. depuis des milliers d’années. avec ses suites. Mais nous nous demandons si vous ne faîtes pas d’infidélités à vous-même et si vous n’avez pas choisi d’être : un simple « poète celte de langue romane».F. les villes s’étendront à perte de vue. Dans cent ans.228 Réponse d’un ami lointain Lorsque. Certes. avec son retard. à partir des Gètes. et l’homme retrouvera le contact élémentaire avec le monde du bon Dieu. on en finira avec cette agriculture qui. c’en est fait du village qui. Il s’agit de tout autre chose. en arrivera facilement à quelques dizaines. en train de s’accomplir. l’humanité qui. ce n’est pas seulement l’habit prestigieux de la langue française qui nous fait une forte impression. Scythes toujours.R. peigne et brosse ridiculement la nature. des choses admirables se passeront à l’avenir. mais aussi le raffinement de votre être intime. c’est-à-dire artificiellement. laissant partout à la nature le droit de redevenir nature. Voyez-vous. d’un danger que notre tribu n’avait jamais rencontré et qu’elle ne saurait affronter : le passage grandiose. La langue hollandaise pourra survivre. depuis que vous avez choisi de ne plus écrire dans votre langue. «Nous autres peuples. à l’heure même où il sera devenu plus intimement. nous savons maintenant que nous sommes mortels». mais les valeurs roumaines périront. il s’est passé quelque chose ces vingt dernières années. Elle a ressenti le frisson de la mort. Si dans les cinquante ans à venir. Comment vous condamner pour une telle réussite. sans espoir d’y rester jusqu’au spleen. il ne se passe pas quelque chose d’extraordinaire .

La France vous a trop inculqué le venin de la lucidité et de la sagesse. vos compatriotes. d’une façon stridente et coupable certes. celle que vous semblez partager avec l’Occident. Venez donc graver l’indicible sur le sable d’une langue qui expire. Nous aussi. ce qui nous semble vraiment frappant. classique ? Comment pouvez-vous échanger le privilège de l’agonie contre la solennité de l’expression ? Comment pouvez-vous renoncer au style des mourants pour le style tout court ? Laissez-moi vous rappeler encore un de vos mots. dites-vous.. Je contemple par exemple la sagesse avec laquelle vous jugez et condamnez celui que vous étiez à vingt ans. mais elle est bien différente de cette sagesse mûre et un peu décadente où vous puisez. Car. 2 • E m i l Ci o ra n . et j’éprouvais le cannibalisme de la jeunesse. de la mort fruste du suicide jusqu’à la mort subtile des civilisations. dans votre cas et dans le nôtre. Mais. Voici qu’il nous faut vous défendre contre vous-même. pour verser vos inquiétudes dans les moules d’une langue admirablement apaisée. Je me rappelle très bien l’article dans lequel vous nous suggériez – par delà toute idéologie politique. vouée à survivre dans les classes. son expression la plus profonde et la plus inattendue (tout comme ce qu’il y a de profond et d’inattendu au monde est surgi du sentiment qu’a l’homme d’être périssable). nous opposons le sens que notre voisinage de la mort nous suggère. personne ne suivra jamais votre conseil. ou alors notre forme de lucidité. Aujourd’hui vous tranchez d’une façon simple: «J’étais jeune. c’est qu’il nous en faut faire autant avec la France et l’Occident. à l’instar de la littérature russe à la fin du siècle précédent. Mais ce que vous disiez alors en termes d’invective est devenu la substance même de notre sagesse. justement. C’est à une telle gloire que je vous convie lorsque je vous exhorte à retrouver votre langage. C’est aux Persans de se demander aujourd’hui: comment peut-on être français ? Comment peut-on être à la fois si intelligent et si peu compréhensif ? (Comment peut-on faire autant l’amour et si peu d’enfants Nr.. ne sentez-vous pas tout ce que vous perdez en vous détachant d’une langue où palpite Pinconsola-tion extrême. nous ressentons quelque chose qui pourrait ressembler à la sagesse. en termes d’ébattement ou de résignation: c’est notre chance dernière. car vous en êtes toujours resté détaché – d’entreprendre une nuit de la SaintBarthélémy parmi les «vieux de Roumanie». n’exprimiez-vous pas. je veux dire si «l’esprit objectif» qu’est notre langue ne trouve pas. Mais vous ne viendrez pas. son besoin de protester contre tout ce qu’il y a de stérile et de sec. quelque chose dont aujourd’hui à peine nous sommes conscients: Pinconsolation. se cachait un problème. dont vous me faisiez part à un moment où vous étiez heureux en amour: «La gloire entre quatre murs surpasse l’éclat des empires». » Et pourtant. sous l’angoisse de la mort prochaine. de l’être voué à la mort prochaine. – et non du cannibalisme ? Soyez tranquille. disiez-vous. à la lucidité mûre et décadente. mais nous sentions tous que. qui avez chéri toutes les manières de mourir. alors nous aurons traversé vainement l’histoire.Réponse d’un ami lointain 229 dans notre culture. sous l’excès de l’expression. Personne ne vous a pris à la lettre. Savez-vous tout ce qu’il y a de fécond et de positif dans ce frisson de l’être prématurément frappé ? Vous.

autrement douée et placée. ne participe pas aux choses. incroyable de voir que maintenant. mon Dieu. s’il y a de l’Europe dans tout cela. bien peu de gens ici gardent de la pitié. Que lui est-il arrivé ? Que vous est-il arrivé à vous-même ? A vous-même. Votre cœur. Chez vous. nourri du souffle de l’Ecclésiaste. Seulement. il nous semble que le monde actuel est terriblement intéressant et notre seul regret est de ne pas pouvoir y participer davantage – à cause de nous. se repose un instant dans l’expression : vous avez trouvé dans la langue française l’île enchantée. pour lequel. mais il s’agit de vos valeurs – de ces valeurs qui triomphent aujourd’hui dans le monde. nous avons ressenti Bandoeng comme une histoire parfaitement européenne . Mais n’avons-nous pas été sans cesse enveloppés par l’Occident ces années-ci? Qu’y a-t-il qui ne soit «Europe» de nos jours? Nous. l’Allemagne et l’Italie : il s’agit encore moins de l’ordre bourgeois. des échos d’une créativité active ailleurs. Persans. L’un d’entre nous doit terriblement se tromper. non pas pour lui demander quelque chose. à proprement parler. ou alors vers la France pour voir sur son visage l’image de dix siècles de gloire. C’est pour elles que nous nous sommes tournés un instant vers l’Occident. nous le savons bien. C’est pourquoi il nous semble. lorsque nous nous tournons vers l’Occident. c’est l’extrême amertume de l’être humain qui joue. Mais vous n’y resterez pas : si vous ne pouvez pas briser les moules de cette langue admirable. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . les choses nous paraissent simplement les miettes d’un banquet. ni même ne leur assigne un nom. les paroles d’un Mao Tsé-Toung et les exploits de cette étrange Chine retentissent à la façon européenne . c’est bien le message de l’Europe encore. plutôt la Genèse. c’est de l’Europe encore. au fond. ici. ils nous répondent par vous et tant d’autres: ne nous regardez pas.230 Cioran-Noica 1 me demandais-je du temps que j’étais en France). les idéaux de l’Inde. nous sommes laids. Les idéaux de libération des peuples de couleur sont de simples échos du pathos européen de la liberté : l’humanisme oriental n’est qu’une réplique. et l’Occident tout entier n’a pas écrit le livre de job . pour nous. pas de ces pays que vous achevez d’un trait: l’Angleterre et la France. Mais notre surprise est de voir que la France même. hideux. mais seulement pour le contempler. son éthique. la France demande des explications. Comment peut-on disposer d’une langue si subtile et ne pas réussir à exprimer les significations de l’homme d’aujourd’hui ? A nous autres. Mais depuis quelques dizaines d’années. au lieu d’en donner. leur matérialisme est technique d’emprunt: et jusqu’à ce communisme tout aussi spéculatif que prati’ que. nous savons ce qui est arrivé. ou plutôt à cause de ceux qui s’ingénient à poursuivre une expérience de laboratoire sur notre compte. soyez-en certain. et ce communisme-là qui vous intrigue tellement. tout orientale qu’elle prétende être. et en un sens la pénible transformation de l’âme russe en âme faustienne. Il nous semblait pourtant que la vocation de la France était de comprendre les autres et de leur faire comprendre. il ne s’agit pas de vous en tant que tels. vous chercherez ailleurs afin de mieux clamer votre dégoût de l’homme pour l’homme. quel résidu. Et alors nous trancherons . Mais la France n’est pas le pays de l’inconsolation.

votre décadence. l’esprit d’ordre rationnel par opposition à la subtilité de l’esprit de liberté ? géométrie grossière. De ce coin de monde où. se meurt l’Europe de l’esprit de finesse et triomphe celle de l’esprit de géométrie. ont un sens. aussi bien qu’aujourd’hui. fait des machines à calculer et des cerveaux mécaniques. Ou alors les amertumes de l’Occident.Réponse d’un ami lointain 231 quel mince résidu par rapport au banquet de Hegel et de la culture occidentale ! Et si tout cela n’est que reste. un peu partout sur ce globe. prêt à bondir dans le néant interplanétaire du bon Dieu. il triomphe. Mais. Mais. que l’âme européenne soit divisée et active sur les deux plans. l’esprit d’ingénieur face à la spontanéité de la vie ? la soif d’innovation face à la créativité de la tradition? géométrie surtout. lorsque vous dites: il n’est pas chez nous. «Mais la sagesse. et d’avoir. mais concernent une certaine Europe seulement. par-delà ces formes vulgaires que vous nous mettez avec tant de complaisance sous les yeux. à l’heure même où le monde s’en imprègne. 2 • E m i l Ci o ra n . Le problème de l’homme européen serait alors – je vous le disais un jour – de concilier Pascal avec Aristote: ou encore Pascal avec lui-même. et il ne s’apaisera qu’au moment où il aura trouvé son unité intime. Peut-être l’homme européen vit-il en plein le débat de Pascal. ressemble à l’amertume d’Israël devant un Messie qu’il avait engendré sans se retrouver en lui. l’esprit de distinction par rapport à celui des nuances ? Mais qu’il s’agisse de deux versions de l’Europe. votre déchirement n’est qu’un des termes du débat permanent de l’homme. personne ne sait encore ce que l’on doit qualifier par esprit de géométrie . l’Europe de l’esprit de finesse. et les lamentations d’un Occident qui a mis au monde de telles valeurs. le commentaire a toujours été notre principale forme de participation à l’histoire. à la suite de cette logique déficitaire. un technicisme tellement grossier et des utopies tellement simplificatrices. C’est peut-être là votre déchirement. votre impuissance. que l’homme ne s’y retrouve plus. sans voir le triomphe de l’autre et sans vous y voir. comme vous le savez. le physicalisme serait-il géométrie par rapport à l’historisme de l’autre Europe ? géométrie. et les eaux disent: elle ne se trouve pas chez nous». Certes. dans son cœur. Car aucune réussite de l’esprit de géométrie ne saurait absoudre Nr. autour de vous et par vous. triomphant et malheureux.» Peut-être l’esprit de l’Europe erre-t-il. tout comme vos jugements là-dessus. tout comme nous ne saurions croire une Amérique ou une Russie qui dirait: «II est entièrement chez nous. C’est ainsi que nous nous demandons: le cœur de cette Europe dont le trop-plein inonde le monde entier. Un monde qui. le cœur. tel Pascal. malheureux ou non. c’est une chose frappante dans le passé. pâtit avec lui. où est-elle ? Les profondeurs disent: elle n’est pas avec nous. cela nous semble simple : une Europe se meurt et une autre triomphe. Vous vous lamentez de voir mourir avec vous. où est-il ? Nous ne saurions tout à fait vous croire. Peut-être la chose grave est-elle d’avoir toujours une logique à tel point grossière qu’elle est incapable de rendre compte de la logique la plus profonde du cœur. où est-il ? C’est là que l’histoire de l’histoire de l’Europe commence véritablement à ressembler au livre de Job.

l’heure est aux distinctions. ni dans toutes les nuances que vous percevez dans l’âme russe. l’esprit de finesse n’aura pas non plus le droit d’exclusivité. alors tous ces grands Allemands – un Herder comme un Goethe. qu’une nouvelle civilisation pourrait surgir un jour «entre la Vistule et l’Amour». Tout ce que nous ajouterions. Tout comme vous. nous ici) de ses responsabilités envers l’esprit de finesse. C’est pourquoi vous écrivez de si belles pages sur les âmes et sur les peuples. Vous avez raison de ne pas vouloir consoler. vous avez été un raffine. sur les Hongrois et les Russes. car en un sens il est trop tard pour invoquer les nuances. Entre-temps. c’est depuis toujours que vous avez opté pour l’esprit de finesse. plutôt que de consentir à la barbarie logique. Vous vous rappelez Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . d’autre part. Et maintenant. la lucidité. vous n’avez jamais rien espéré de la logique et du logos. comme le dit ce dernier. justement à cause de la sotte propagande. A nous. vous n’avez jamais été un barbare . vos amis lointains. selon lequel la philosophie doit se garder d’être consolatrice. Mais vous n’avez peut-être pas toujours raison de raffiner. Vous n’avez jamais voulu voir les chances de l’esprit de géométrie se raffiner jusqu’à rendre compte du reste subtil de l’homme et du monde. dans les plus sauvages déchaînements de votre cœur. condamnée par les Russes eux-mêmes. que l’on avait menée en faveur des valeurs russes. Vous. vous êtes du côté d’une Europe qui se meurt. Peut-être avait-elle tort de vous le reprocher. un Nietzsche comme un Spengler – auraient pu nous apprendre. semble-t-il. nous n’avons pas oublié ce que la littérature et la critique russes ont représenté au monde et pour nos cœurs. mais plutôt d’une nation à objectifs immédiats et élémentaires. ne pouvait pas non plus être consolatrice.232 Cioran-Noica l’homme (nous en savons quelque chose. nous les avons suivies jusqu’à leur Rozanov et par-delà ceux-là. Je ne vous suivrai pas dans l’analyse troublante que vous faites de l’âme hongroise. il nous semble que vous raffinez sur tout: sur vous-même et sur ceux qui vous entourent. je me rappelle par contre la „Lettre à un otage” de Saint-Exupéry et ça me console ». Sous ce dernier rapport seulement. Non. tout comme vous raffinez sur la liberté et l’utopie socialiste. et si nous ne l’avions pas su directement. nous aimerions vous dire qu’aucun d’entre nous n’a oublié les réussites et les promesses de cette âme: tout au plus les jeunes de chez nous ont risqué de l’ignorer. les Russes semblent avoir réussi à supprimer leur délire et ceux qui les ont mieux connus diront qu’il ne s’agit nullement d’une nation «en proie à un appétit que notre planète elle-même ne saurait assouvir». En un sens – et ce sera à leur avantage dans l’histoire – ils n’ont plus de génie. Vous. Mais. Mais j’ai pensé au mot cruel de Hegel. comme vous l’écrivez. et j’ai compris que ce qui tenait lieu de philosophie chez vous. Une amie à la’ quelle je montrais votre lettre me disait: «Elle est admirable mais elle ne me console pas. avec vous. c’est-à-dire sur ces réalités historiques que l’intégration humaine à venir refoulera de plus en plus. c’est que l’image que vous vous en faites « date» parfois. Et c’est pourquoi votre lettre raffine. Presque rien de ce qui est esprit de géométrie ne vous a parlé ni séduit. vous préférez sombrer avec l’esprit de finesse. celle des nuances.

ou alors une expérience de laboratoire. mais que. qu’en l’occurrence il s’agit d’un essai de sortir l’homme de « l’aliénation» due à la possession. – passée. si vous préférez avec vos libertés d’expression : le non-sens de la vie nécessaire. et peut-être en est-il ainsi de nos voisins. en un combat ouvert. ou même. qu’elle est restée une utopie dans le bon et le mauvais sens. à leur tour. C’est ici que s’inscrit l’utopie socialiste. avec tout ce qui s’y trouve de légitime en principe à l’ère des expérimentations scientifiques. Cette fois votre esprit de finesse en dit davantage que ne le permet la géométrie élémentaire où nous sommes engagés. capables de nous assimiler. on le sait. avec sa prétention à rendre à l’homme précisément la nécessité et avec le risque – pourquoi n’a-t-elle pas la loyauté de le reconnaître ? je ne le comprends pas – de lui enlever nombre de libertés. Mais il y a deux choses qui nous touchent de trop près pour que nous n’opposions pas quelques distinctions à vos nuances : la liberté et l’utopie socialiste. vouée à lui assurer la nécessité. une façon de ne pas réagir spontanément et une façon de parler qui est juste le contraire de la confession. Peut-être Joseph de Maistre avait-il pour une fois raison: le génie de l’Orient – pas tellement la religion grecque comme il le disait – ne résiste pas à la civilisation. Ce n’est donc pas dans de telles analyses raffinées que nous vous résisterons. pathétique et finalement désespéré. Mais à notre tour. L’Allemagne ne le pouvait pas. vous ne savez pas combien froidement – que vous l’avez bien appelée une utopie . précisément pour cela. ils ne le peuvent plus maintenant. fleur maladive des sociétés fatiguées. Ainsi lorsque vous nous parlez de cette liberté précaire surgie dans le vide des croyances. les gens subissent cette expérience tout en lui restant étrangers. c’est-à-dire une certaine inexpressivité.Réponse d’un ami lointain 233 comme nous les estimions. il y a vingt ans. Ils ont perdu ou ils ont renoncé à toute forme de séduction en revêtant – comme le disait quelqu’un – « le style de la matière» qu’ils invoquent tant.) C’est le miracle de la France d’avoir gardé son génie intime même après s’être policée. (Et d’ailleurs une victoire se paie elle aussi. avec le verbe auxiliaire «avoir». que de distinctions évidentes. ou lorsqu’un Camus montre dans la Chute l’impasse de vos libertés. tandis que les Allemands nous étaient totalement étrangers. il nous semble que vous parlez d’un homme irréel. tellement nous nous sen-tons étrangers à votre monde. Mais n’empiétons pas sur un domaine réservé à l’esprit de finesse. 2 • E m i l Ci o ra n . mais bien contre celui qui lui enlève la nécessité – le sens de ta vie nécessaire. Mais quelle est cette liberté ? C’est là le problème de chacun d’entre nous. Que de choses n’aurions-nous pas à vous dire sur cette utopie. ou aux libertés. n’aurions-nous pas à opposer à vos nuances ? Nous pourrions vous dire – froidement. Car l’homme ne s’insurge pas tellement contre celui qui s’attaque à sa liberté. Eh bien. Vous parlez de l’excès de la liberté à des gens qui n’en connaissent même pas une parcelle. vérifiées. bref ils n’ont plus la soi-disant «âme russe». violent. nous nous sentons dans une modalité humaine à laquelle vous. On peut enlever à l’homme toutes les libertés sauf une. et c’en est un plus profond que le vôtre. présente Nr. vous pourriez être étrangers. désespéré parce que le socialisme s’entend seulement à combattre la possession.

bien qu’elle prétende représenter un monde progressiste. il s’agit plutôt d’une révolution contre le pauvre (dont on supprime l’idéal) que contre le riche. sincère chez les uns. mais se trouve être sacrée entre celles de la femme. en tant que la possession risque d’être odieuse entre les mains de l’homme. Nous pourrions vous dire que. provoqué chez la plupart. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . justement parce qu’il est faible. l’utopie socialiste a à la fois quelque chose de légitime et d’illégitime dans son simplisme. en pratique. mais encore elle met au monde un pauvre à instinct de richard. peut-être même le trait le plus frappant. vers «nous». le secret du sourire et le rôle dans l’emploi des loisirs – qui sait si le socialisme n’anticipe pas en quelque sorte l’extinction possible du féminin ou des valeurs fémines. comme le pauvre. vers demain. bien qu’elle s’imagine engager un jugement historique et non pas un simple jugement moral. l’ancien possédant. à l’heure de l’infantilisme de la machine. un adhérent sincère. c’est-à-dire vers tous et personne. bien qu’invoquant tout le temps Hegel et la contradiction comme principe de vie. de la sorte. à laquelle elle enlève le mystère du foyer. une atténuation et un entêtement à se maintenir de l’élément faible qui. pour autant qu’il soit un converti et non un idéaliste déçu. le socialisme assimile quelque chose de l’éthos féminin et se trouve être une révolution d’Amazones. vers quelque chose de différent. du modelage individuel et social. qu’elle instaure un mode de culture tout en donnant le rassis de la culture. est le seul susceptible de devenir. et que. dans la société future ? – qu’étant de la sorte une lutte incessante contre la femme et le féminin. le sacerdoce du repas. cette utopie communiste s’avère être un éthicisme. l’expérience du « comment est possible » la société ou l’économie ou l’Etat et que. d’un tel «matérialisme scientifique» étant un idéalisme vulgaire. de l’éducation. et surtout que. un élan. parce qu’il ne fait qu’amputer et non libérer l’homme de la possession. tout comme les Amazones devaient trancher un bras ou une jambe à chaque exemplaire mâle : que c’est une mise en minorité de tous ceux qui ont la conscience de leur propre minorité – mais qui possèdent également l’idéalisme du faible. Nous pourrions encore vous dire que. Nous pourrions vous dire que tout cela tient en définitive à ce qu’il s’agit effectivement d’une expérience de laboratoire. auquel on n’enlève que ce peu de chose qu’est la richesse et qui pourrait se sentir reconverti en tant qu’homme.234 Cioran-Noica ou en train de se constituer – non pas l’esprit de possession. a besoin de paralyser tout ce qui est mâle. non seulement elle ne supporte pas le contradicteur extérieur et s’en effraie. vers des idéaux vagues. ou qu’elle est obscurantiste et dogmatique tout en se prétendant un Age des Lumières . de la sorte. de sorte que non seulement cette utopie se retrouve sans cesse devant les tentatives du verbe « avoir » de reparaître et de se maintenir. de toute façon lui. vers «des lendemains qui chantent». s’il n’a pas su l’être. cette utopie est chargée d’un véritable idéalisme. mais fait même l’impossible pour étouffer celui qui s’élève naturellement en elle-même. dans la première génération de l’ère qui prétend s’ouvrir. de même qu’elle est l’affirmation de force de l’élément faible et rancunier. tout comme elle représente un monde attardé vers 1880. et que dans l’application elle finit par devenir une révolution contre la femme. Et dans ce sens.

c’est-à-dire du contradictoire et du réel. car derrière la chose il y a quand même un grand peuple. peut-être sympathique. par exemple. mais personne ne sait rien. bref un monde qui n’attendrait que le verdict de l’histoire lui disant: «Calme-toi. Comme l’Islam. de raffinement. l’utopie communiste. comme chez les Anglo-Saxons. comme elle l’est dans les vieux pays d’Europe. personne. le communisme avait triomphé au Portugal. Mais il y a également une chose à dire en faveur du marxisme. le corporatisme en Russie. le peuple russe. si j’avais été turc. et ensuite par l’incapacité américaine à s’élever au niveau d’une idéologie : c’est que Nr. et. aimerait maintenant en finir avec la violence. l’Europe . seul ce dernier point nous paraît évident. Car tel est le fait. d’un côté. comme ces Turcs dont vous me commentiez naguère la stérilité historique d’une façon si pertinente que. que par conséquent l’ordre socialiste ne nous semble pas être le monde de l’avenir. ou s’imagine être. comme vous le pensez parfois. tout aussi évident que l’inutilité des excès que nous avons dû subir. et où elle n’est pas entravée par l’esprit de finesse. un monde où personne n’est en accord avec ce qu’il dit et fait. qu’une certaine Europe triomphe dans le monde et triomphe là où elle le peut. et ce. à cause de ses complexes.Réponse d’un ami lointain 235 elle est encore au niveau de Kant c’est-à-dire de l’a priori et du possible. c’est qu’il crée un monde de l’indignité humaine. n’a pas «l’autre» en lui. au point de s’effayer tout seul de ce qu’il pense faire et – avec la psychologie du faible – d’effaroucher les autres. de la façon dont elle peut. si violent. étroitement favorisé qu’il a été par la démence allemande.. Il nous est clair que derrière le marxisme il y a la Russie et derrière la Russie. historique ou personnelle. Car la chose la plus grave que nous pourrions vous dire contre ce marxisme vécu. je vous aurais étranglé ? Non. vous autres Occidentaux. et mille autres choses. Nous pourrions vous dire tout cela. non parce que nous y vivons déjà. un monde naïf. 2 • E m i l Ci o ra n . ne coule pas: il s’agit d’un monde qui ne fait qu’essayer d’exister et qui s’est terriblement pris au sérieux. chacun incorporant «la conscience servile» dont parlait Hegel. tout comme c’est seulement ainsi que l’Asie et l’Afrique s’européaniseraient véritablement ? Peut-être que oui . probablement. et qui. mais parce que cet ordre lui-même n’est pas vivant. du fait qu’il possède ainsi la seule internationale active de nos jours ? La Russie aurait-elle eu besoin de cette version européenne pour s’européaniser enfin. ou par l’esprit de dignité.. s’il n’avait pas commencé par être. de la liberté. aussi haut qu’il soit placé. C’est en tous cas un spectacle qui tient l’affiche. d’autant plus servile que l’on ne sait pas qui est le maître et si par hasard le maître ne serait pas un simple mécanisme. ici à l’Est. mais qui est de ces expériences de vie qui ne se couvrent pas avec la vie et dont on ne saurait dire si elles sont ou non. mais ne sait pas par où commencer. ne vit avec les responsabilités dernières de l’homme. tu existes». tandis que maintenant ce serait au peuple russe de ne plus pouvoir se passer du communisme. Le communisme aurait-il eu besoin du grand théâtre russe. et nous sommes enchantés de lire parfois L’Humanité pour apprendre ce qu’est. aujourd’hui l’on de-vrait commenter le corporatisme. nullement à celui de Hegel. Mais alors ce seraient les peuples qui comptent et si.

à assimiler. Quand nous réalisons ce que nous pourrions dire. car c’est une façon d’entamer le dialogue avec vous-même. qui Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . il nous vient à l’esprit un «Imbéciles. mais ce n’est pas cela. mais tout intellectuel. cependant. vous dites: c’est une nouvelle utopie qui surgira. Et ce n’est pas moi qui vous le dis. en faveur de ceuxlà. vous estimez vous aussi qu’il se prépare quelque chose dans le cœur. une Europe qui bouderait un monde européanisé. Alors. c’est pour vous que je meurs». en cancer de l’histoire. nous tâchons d’être dans la position que nous aimerions voir adoptée pat l’Occident : affirmer nos vérités avec et non contre l’adversaire. fils de prolétaires peutêtre. Du fond de cette sagesse de l’être prématurément frappé. nous sommes tout aussi étonnés que de vous voir le traiter en phénomène maladif. Vous avez dû apprendre que quelques-uns parmi nous se refusent par principe à toute idée de collaboration. Paris. Une Europe qui ne saurait maîtriser les eaux qu’elle a répandues dans le monde. si ce n’est les valeurs européennes. Car tout cela est à intégrer. jusqu’à votre exil banal. ne mériterait pas son histoire. Ça ne fait rien. Nous avons suggéré ce genre de collaboration. livres. devant le peloton d’exécution. Si les derniers parlaient votre langue d’adoption. tandis que moi je pense à une réalité effective : vous dites il faut que quelque chose vienne dans le vide de l’Europe. nous en sommes arrivés à penser que l’on peut parfaitement collaborer avec le marxisme. tandis que je dis: c’est du trop-plein de l’Europe que tout cela vient. de l’Europe. me disait un ami français il y a dix ans. puisqu’il en est ainsi. idées. c’est pour vous que nous vivons». cher «pamphlétaire sans objet». Quoi ? Nous ne le savons pas très bien.236 Cioran-Noica maintenant il est trop tard pour lui opposer quelque chose de révolu. Lorsque nous vous entendons qualifier le communisme de «splendide utopie de l’humanité». mais d’une manière marxiste : en tant que contradicteurs. Mais. Je pense au communiste français qui. mais pour des raisons d’ordre secondaire: sécurité personnelle. à leur façon. libertés. et peut-être avait-il raison. comme les Russes l’ont fait pour Sartre. en regardant les soldats allemands. c’est-à-dire à ranger à sa place modeste. le marxisme lui-même n’a rien à opposer à ces valeurs-là. fatigué ou non. L’Occident est un peu mieux placé qu’il ne le pense parfois. ce n’est pas cela. Ou. ils vous diraient. Et nous voilà revenus à vous. faites comme nous : collaborez. Si nous vous envions ? Nous l’avons pu faire parfois. nous ne le faisons plus. même si c’est contre elle un instant. On n’a rien à opposer au marxisme. ils finiront par l’accepter un jour : tout comme il me vient à l’esprit qu’un beau jour nos dirigeants finiront par vous inviter à nous rendre une visite. mieux encore. Nous avons commencé à comprendre qu’il y a un peu plus de platitude dans vos destinées. mais il n’a pas encore été accepté. Depuis deux ans que le voile s’est levé un tout petit peu. cher ami exilé. «Je n’ai rien à opposer au marxisme». par rapport au marxisme et à ses prétentions d’être le monde qui naît: ce n’est pas cela. Dans l’intervalle. leur aurait crié : « Imbéciles. D’ailleurs. Quant à nous. malgré tout. s’il s’agit de marxistes authentiques. chacun sent qu’il y aura du nouveau au monde. ouvrier ou paysan de cet espace.

chez soi parfois. les autres. Il y a parmi nous des gens. lorsque nous sommes envahis par la tristesse de n’avoir rien fait. c’est à nous. mais encore. tout cela nous semble presque intéressant. comme il nous semble peu de chose auprès de notre exil subtil. de leur dire: laissez donc. de faiseurs et de démolisseurs. Et il est mieux non seulement parce que le timbre des choses est différent. aux inactifs. aux professionnels du destin sans objet et non seulement du pamphlet sans objet. lorsqu’ils réalisent tout ce qu’il y a de lamentable dans leur effort. quand nous raffinons aussi. les actifs. parce que humainement nous sommes placés d’une façon différente. c’est à nous que. c’est à nous. viennent dire : il y a pourtant du vrai dans vos vies si vides.Réponse d’un ami lointain 237 risque de vous porter vers la nostalgie. dans la «construction». mais dont je connais le nom: l’Europe. peut-être y a-t-il quand même quelque chose de profond qui se fait à travers vous. le patriotisme et le sentiment. 1957 Nr. comme on l’appelle ici. Tout compte fait. dans son monde et pourtant vidé de lui ! Quelquefois. et alors nous écrivons des journaux intimes ou des œuvres géniales – pour nos tiroirs. Et leur pensée s’étend jusqu’à vous. l’exil est mieux ici. Et d’autre part. se dresse quelque chose dont j’ignore l’image. un exil parmi les siens. 2 • E m i l Ci o ra n . bon gré mal gré engagés dans l’effort. pour vous dire que vous êtes avec nous plus que vous ne l’avez jamais été. cher ami inconsolé. Au-dessus de nos têtes d’affairés ou d’inoccupés. comme vous.

il déclare ne pouvoir s’empêcher. comme Flaubert. a eu la mauvaise inspiration et au fond le mauvais gout de s’établir sur la conviction que l’univers humain signifie: souffrance. En principe. prenez-la dans vos bras et finissez avec ces histoires». que notre contemporain a vecue. d’idiot ! » Il s’agit bien là d’un jugement sur la destinée humaine et non pas d’une simple égratignure d’un décadent. on aimerait s’exclamer: «Voyons. Ou encore: «Je vis une seule fois dans l’histoire et j’ai le droit . par ailleurs noble et profonde. devant un squelette humain: « Espèce. il y en a une: ce serait l’apparition de quelqu’un comme lui ! On devrait être convaincu par son pessimisme . pour nous convaincre. Lorsque Flaubert écrivait à son amie qu’il lui arrivait de voir en elle le squelette. parfaitement sûr de lui. alors que. Mais les jugements sur la vie humaine peu-vent etre stridents eux aussi. «Nous sommes les convaincus – écrivait Barrés sur les barbares de l’esprit – nous avons donné à chaque chose son nom». écrivait Cioran dans une œuvre de jeunesse.238 Souvenirs sur Cioran « II n’y a pas de raison à ne pas être triste». en matière d’amour et d’esprit. II a répudié la culture. Cioran a laissé pénétrer le virus de la culture. Mais alors . mais elle s’est blottie derrière lui. écrit’il quelque part. toujours de Cioran jeune. Toute une civilisation. voire la culture dans sa vaste non-assurance. de nature pourtant à le sauver («C’est mon côté Mozart qui m’aura sauvé». il met en jeu des moyens littéraires si fascinants. pareillement à l’ange du tableau. De beaucoup plus profonde nous semble la réflexion. Je ne connais personne dont les moyens contredisent à tel point les fins. de faire l’éloge des gens passionnés. lui le pessimiste. Par quelle médecine de l’absolu sont-ils arrivés à un diagnostic aussi précis? Peut-être par la pensée que l’individuation est un mal et qu’il faut se réintégrer dans le grand Tout. Il l’a contestée. Cest une pareille perte de soi-même. mais comment l’être jusqu’au bout. et il appelle les choses par leur nom. Mais si. Et quel admirable travail le virus y a-t-il accompli ! «Malgré ma conviction que tout est inutile dans ce monde». disait Cioran) et à sauver son œuvre. et de la sorte ils seraient perdus ainsi que leur pretendue exactitude. qui se tient derrière le saint et lui dicte son texte. le pessimisme est de mauvais goût: il est positiviste. comme l’est l’indienne. Car la force de la culture n’est-elle pas comparable au concept hégélien. si tonifiants ? Il est peu probable que quelqu’un se soit suicidé avec un livre de Cioran entre les mains.es Indiens auraient retrouvé «l’idée». qui en réalité le rendait possible. qui se confirme par tout ce qui le démentit? N’est-elle pas tel le virus qui pénètre dans la cellule vivante et y transforme le code génétique en son propre code? Dans le code intime de son être.

sinon d’affronter l’insupportable avec les armes de la culture. ou l’impératrice Elisabeth d’Autriche. Chênedollé. car Cioran a toujours aimé les sur-hommes et leur fragile victoire. pour la lecture duquel il a passionnément appris l’anglais. 2 • E m i l Ci o ra n . Alphonse Dupront. l’énigmatique femme de François-Joseph. quel était ce risque. tels Shelley. raffiné et transfiguré par la culture humaine. il avait déjà fait sien à cette époque le grand art français de la conversation à tel point qu’en l’écoutant le secrétaire d’Hélène Vacaresco déclara: «Ce n’est que chez la comtesse de Noailles que j’ai entendu une conversation aussi brillante». qui nous avait accordé nos bourses. pour finir par transformer son blasphème en prière ? C’est toujours alors qu’il écrivait: «Seule la mort nous rend vraiment immortels. Mais pourquoi renoncer pour autant aux illusions de l’immortalite que la vie nous offre ?» A vingt ans. Il se peut que les ouvrages de Cioran ne témoignent pas assez.Souvenirs sur Cioran 239 de regarder les choses en face. non pas des études universitaires. de village en village. C’est ainsi qu’il a étonné le directeur de l’Institut Français de Bucarest. par leur côté négatif et sous l’ascèse de l’aphorisme. à l’heure où sonnait la cloche de fermeture. à Venise. lui il s’était déjà attardé sur la destinée de son «beau-frère». avec l’intérêt d’un connaisseur de l’histoire de France. en lui parlant . qu’il avait parcouru à bicyclette. avec le risque le plus terrible». Les lettres écrites à Mircea Eliade sont conservées. Lorsque nous sommes arrives avec notre groupe d’étudiants à la conference sur le désarmement de 1931 (désarmement! 1931!) à Genève. Mais dironsnous. mais à la fois les grandes victimes. qui devait représenter son bulletin de résidence définitive en France. Cioran nous a toujours étonnés par ce simple «plus». Et pourtant il avait parcouru aussi le reste. C’est alors (en 1938) que le directeur a prolongé sa bourse. De quel poids le désespoir pouvait-il peser sur une âme où le virus de la culture avait si bien fait son travail ? Ou alors il s’agissait d’un désespoir total. ou alors les faibles à allure de génie. il était imbu des illusions que ne saurait alimenter que la culture. Mais celles qui furent envoyées à Beckett. Il se penchait notamment sur les drames psychiques des grands. C’est à peine si nous savions quelque chose sur Chateaubriand. ce miraculeux reste de la culture vivante. Une autre fois. à Nr. De toute façon ses lettres en témoigneront. Par ailleurs. Je me rappelle avoir retenu l’expression de son visage avant de l’avoir connu en tant que collegue d’études. de tout ce qu’il y a de positif dans cet esprit dévorant. Si être cultivé signifie savoir tout ce que les autres savent et quelque chose en plus. Il connaissait et chérissait les victorieux. devait-il m’avouer plus tard) un visage halluciné. Notre ami nous a fait monter à l’endroit où l’intransigeant Calvin dominait ses fidèles . A la Bibliothèque de l’Université de Bucarest. mais du nord de la France. je voyais se détacher lentement du néant des livres («J’ai parcouru toute la sotte philosophie allemande». c’est toujours lui qui nous a pressés de venir voir la statue de Colleoni. lorsque nous voulions visiter la place San Marco. nous pensions simplement faire le tour du lac et visiter la villa de Byron.

j’ai toujours regretté de ne pas avoir commenté avec Cioran les quatre genres de «rien» que Kant mentionne à la fin de sa Logique transcendantale. J’ai pensé qu’il se moquait de Paris et se payait ma tête. d’une matrice du réel. Lorsque je suis arrivé à Paris. d’un monde de l’au-delà. mais plutôt d’un monde d’en deçà. Sous un certain rapport. vu la suffisance que peut vous conférer la philosophie. mais la contrepartie a été son vagabondage Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . qui avaient bâti la cité. puisque nous nous esclaffions ensemble dans notre jeunesse. Par ailleurs. Vraiment ? est-on tenté de lui demander ? Mais c’est justement ce que Platon déclare. avec des maisons pareilles à toutes les autres de la cité. Toutefois la philosophie réussit encore. ni Mozart ne sauraient nous rapprocher. avec saint Augustin et même avec Kant. mais plutôt le délire philosophique. avec Fichte et l’existentialisme. au nom de son exceptionnelle compréhension du phénomène de Part (sur lequel il est à regretter qu’il ait si peu écrit). il avait le droit de le faire. Et comme Cioran la conteste ! Le voilà écrivant dans les Syllogismes de l’amertume : « A quoi bon fréquenter Platon.240 Cioran-Noica Michaux. D’ailleurs Cioran connaissait ce dernier en profondeur – jeune encore. la rue du Pré-aux-clercs. quand un saxophone peut aussi bien vous faire entrevoir un autre monde ». de quelque chose de plus profond que la chose elle-même. n’est-il pas en pleine philosophie. C’était une rue de quelques dizaines de mètres. Il était renseigné aussi sur Tetens. dont personne ne fait plus mention aujourd’hui. même ou justement la conscience du néant. un an plus tard que lui. La façon même dont Cioran écrase la beauté du monde et de la culture finit par en être l’éloge. C’est à partir de pareils «riens» que surgissent la philosphie et la conscience. qu’il a su devancer ? Pourtant Cioran a rejeté la philosophie. Cioran lui-même est un clerc. J’ai compris jusqu’à la suggestion offerte par le nom de la petite rue. en se passant quelquefois de tout autre genre de création humaine. on en est à se demander : qui l’a averti d’un tel malheur. dont il était imbu. Il avait lu dans sa jeunesse toute la «sotte» philosophie des commentateurs allemands et il n’avait plus gardé le désir de retrouver les grands. ni les saints que Cioran aime tant. avec Platon. il m’a répondu: «Considère attentivement la rue que tu habites». – Après un an j’ai compris. il parlait du « schématisme des concepts purs » . dont ni le saxophone. la culture entière n’est qu’un pré aux clercs. qu’il ne s’agit pas d’un autre monde. Cioran n’a pas voulu pécher par ce côté-là. que c’étaient bien des clercs. à Gabriel Marcel et à quelques autres parmi les grands ? On peut être sûr que ces lettres n’appartiennent pas à une âme déboussolée et fruste. comme toute la culture à investir celui qui la conteste. Il a réussi à se défroquer sous un seul rapport: en matière de philosophie. voire un prêtre. dont Cioran témoigne lorsqu’il écrit : « Le malheur de l’homme c’est de ne pouvoir se définir par rapport à quelque chose». il en connaissait aussi très bien les habitudes. Mais il a cru pouvoir se défroquer. des messagers de l’esprit. Et au fond. et lorsque je lui ai demandé comment m’y prendre pour bien connaître les beautés de Babylone. sinon la philosophie ? Et de même lorsqu’il s’exclame: «Etre à chaque instant en marge de soi-même». sur le fait que le vieillard de Königsberg gardait sur son bureau la Logique de Tetens.

Comme tout fils prodigue de l’esprit. qu’elle n’est au fond qu’un monde de champs électromagnétiques.Souvenirs sur Cioran 241 à travers les arts. on se cache derrière la culture. après des siècles d’éclatants succès. avec lui. et de même la culture réussit à cacher le fait qu’elle ne saurait être qu’une autre façon d’appeler les choses. et pareillement la nature. éblouissant comme un éclair qui ne s’accompagnerait d’aucun tonnerre ? – on devrait admettre qu’il a bien dit ce que l’on se cache toujours à soi-même: le fait que la culture. On ne peut pas sortir du jeu. On se retrouve. Ce qui est en deçà de nous. En effet la nature nous mystifie. La physique elle-même. sinon vain. Il n’y a que les poètes pour le dire. d’après un savant anglais ayant le sens de l’humour. en 1933 : « Il faut en finir avec le sentiment français de l’existence. Le message de Cioran est en parfaite concordance avec un chapitre de la physique contemporaine. Aussi est-il resté. La prétendue séparation de l’idée spéculative par rapport au réel le gênait. comme il a refusé de briller dans les salons. 2. On ne peut pas gagner (loi de la conservation) . la thermodynamique. froid. le fou discours par aphorisme. ne sont que des mystifications. dans laquelle il lui a plu de verser la liqueur des morbidités crépusculaires. au lieu de reconnaître que tout est vanité. ne saurait dire rien d’autre que l’Ecclésiaste – et que notre contemporain. les salles de rédaction. Est-ce tout? Ce n’est pas tout. manquant même des séductions de la lumière crépusculaire » – et il est resté avec la langue de la parfaite santé de l’esprit. tout comme Sissi. dans tout ce que les investiga’ tions scientifiques de l’homme ont obtenu de plus profond. Cioran. maternité. avec cette clarté qui n’éclaire rien et qui ne rayonne guère. envoûtement. Elle nous cache. simplement à: 1. alors que le transcendant reste intraitable. il n’a pas eu la patience de trouver dans la philosophie l’amour de l’idée pour le réel. Et il a choisi la langue la plus cartésienne – alors qu’il avait écrit. dont les trois principes se réduisent. n’ont découvert ou établi aucun ordre humain. Cioran. cachait son beau visage derrière un éventail. le transcendant comme on l’a appelé depuis Kant. tout comme il a pérégriné à travers les destinées humaines et les catastrophes de l’esprit. pauvre d’amour. 2 • E m i l Ci o ra n . l’histoire comme la philosophie. avec ses configurations passagères. avec le plus vain. mais aussi le plus profond des amours que l’homme peut nourrir. alors que les sciences exactes ont trouvé partout une irrévocable tendance au désordre final. n’est qu’amour. il cherchait l’amour. sans même admettre que les sciences de l’homme. Mais la séparation naît justement de l’aspiration à la transcendance. l’amour du discours. à la recherche de l’au-delà. même chez Cioran. Si en fin de compte on se demandait : qu’a-t-il fini par dire à travers ses discours et ses mots. On est sûr de perdre (loi de l’entropie). 3. Cioran a simplement refusé d’écrire les grands ouvrages qu’il portait en lui. ce qui nous rend possibles. de la sorte. Sa part de silence cache peutêtre ce qu’il avait de mieux à dire. ou les cafés Nr. Quant au reste. l’impératrice d’Autriche. et il lui a semblé le trouver dans la sainteté et la musique.

Une fois. CC. Je certifie en toute sincérité que la gloire de Cioran entre quatre murs surpasse le succès qu’il a obtenu. probablement lors d’une heureuse expérience de vie il m’avait écrit: «La gloire entre quatre murs surpasse l’éclat des empires». août 1985 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . ou comme il a refusé tous les prix français et étrangers qu’on lui avait décernés.242 Cioran-Noica parisiens.N. dans sa jeunesse.

lesquels. Dinu un an après. J’avais remarqué qu’il s’intéressait à tout. La voici: Dinu. ce fut la stupeur. On ne peut imaginer comportement moins balkanique. nous avons eu la chance d’obtenir une bourse de l’Institut français de Bucarest. Noïca a joué le rôle d’un conquérant. On ne fuit pas les autres pour s’effacer mais pour se mettre en valeur. et c’est pour cela que sa solitude ne fut pas une abdication mais un triomphe. qu’il voulait connaître des représentants de n’importe quel pays et par-dessus tout faire bonne impression. cultivés. demandait un entretien à tel ou tel professeur ou écrivain. fortifièrent la victime. Avant d’aller au rendez-vous il passait quelques jours à la Nationale à feuilleter toute l’œuvre du philosophe et de l’écrivain en question. En Roumanie. le philosophe fut condamné à six ans de prison. Noïca était devenu le centre spirituel de la Roumanie. Seulement il y a des degrés. mais pour le conquérir de loin. se retirer dans la solitude et y attendre leur pèlerinage. Bien des années après. Ce qui m’étonnait chez Noïca c’était son besoin d’être entouré . Pour un article qui déplut au tyran. Evidemment. Tout ce qui est fécond dans l’homme est anormal. contre toute attente. mais absolument rien ne pouvait entamer son espoir. tel professeur me demandait encore de ses nouvelles. Il n’est pas aisé de définir le secret d’une telle vitalité. J’ai toujours été étonné que des esprits subtils. Retiré dans les Carpates. Je suis arrivé à Paris en 1937. il ne pouvait pas prévoir qu’un Ceausescu allait surgir à l’horizon. qui avait le génie de la flatterie. Des années après. d’une méthode plutôt dont devrait se servir tout étranger qui veut se faire des amis dans les milieux littéraires ou philosophiques.243 Bref portrait de Dinu Noïca C’est en 1931 que je me suis lié d’amitié avec Dinu Noïca lors d’un voyage à Genève que nous fîmes en qualité de délégués à je ne sais plus quel congrès d’étudiants. comme me dépasse la solitude en commun. La clef du personnage ? Son incapacité organique de perdre pied. Les solitaires sont virtuellement des conquérants. veuillent à tout prix avoir des disciples. Ne pas tricher était sa de’ vise. de même on ne peut se figurer un grand philosophe modeste. La modestie profonde ne laisse pas de traces. Cette forme d’orgueil me dépasse. C’est une forme spéciale de déséquilibre qui est la condition indispensable au fonctionnement de l’esprit. Pendant son séjour il fit preuve d’une incroyable habileté. De même qu’on ne peut pas imaginer un saint désappointé. même à la Paix. Chose déroutante: au bout d’un an. rien ne pouvait l’ébranler. Pour moi. Rien. elle est incompatible avec la création de quelque ordre soit-elle. On ne se réfugie pas dans les Carpates pour s’éloigner du monde. Je n’ai passé dans ma vie que trois jours dans un couvent et je ne recommencerais pour rien au monde une expérience semblable. il retourna en Roumanie.

un esprit fascinant et corrosif. sans se douter qu’il avait lui aussi cette chance. cette auréole négative de tout un peuple ? Paris. On me reprochera sans doute d’être injuste. qui démolissaient nos contemporains avec la plus implacable des finesses. Qui était-il donc pour nous prendre pour des ratés. Un «bourreau» dans un paradis. 27 septembre 1990 Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . mais parfois aussi par un sadisme subtil et infiniment complexe. et non en pleins Balkans. de faire trop de cas de ses contradictions et de ses déconcertantes subtilités. Au Moyen Age il aurait été un brillant tortionnaire. d’être ce que j’étais précisément. Mais tout cela était entouré d’un charme inégalé. attrayant et inclassable. Ces contradictions avaient du charme et faisaient de lui un harceleur délicat.244 Cioran-Noica d’admirateurs pour les aider et les tourmenter. On était flatté d’être de ses proches. décadente. Je ne l’ai jamais rencontré sans qu’il me reproche de faire ce que je faisais. comme l’est quiconque s’intéresse trop à vous. Un censeur inné. une apparition unique qui aurait dû surgir dans une civilisation raffinée. très souvent par conviction et sincérité. de s’appesantir sur ses paradoxes et sur ses remarques insinuantes.

2 • E m i l Ci o ra n .Bref portrait de Dinu Noïca 245 Nr.

246 Cioran-Noica Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Bref portrait de Dinu Noïca 247 Nr.

248 Cioran-Noica Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

atâta gust pentru dezordine. ea vorbeşte despre lucruri impersonale. Mi-a plăcut să cred. prin care se arată că. nebunie si dezlănŃuire. că nu trebuie să ieşim din cultură pentru a ne dezlănŃui. Are însă mai ales dreptul să vorbească împotriva cărŃilor şi a cuminŃeniei lor. stă universul luminos. mi-am spus odată. dar. nici un înŃelept nu poate da poeŃii afară din Cetate. Sunt mâhnit că au făcut-o şi. tot ce este. la fel. căci a întâlnit lumile împăcate ale gândului. Deci nu înŃeleg bine cartea lui Emil Cioran. însemn mai jos cele ce ştiu despre o viaŃă. încât să nu-l mai mulŃumească îngrozitoarea nelinişte şi patetica dezordine pe care le întâlneşti în câmpul culturii şi valorilor ei. dincolo de universul muzical. în orice caz. că universul este mai ales univers muzical şi că suntem nişte surzi noi cei cari nu auzim marile cântări ale lumii – îmi amintesc de experienŃa aceea curioasă din fizică. Nu-mi dau seama cum poate fi într-un spirit atâta gust pentru nelinişte. tot ce e formă. care a trăit dezastrul tuturor valorilor şi aproximarea tuturor certitudinilor. Sunt oameni care au filozofat sub semnul lui Titu Maiorescu. Nu înŃeleg bine de ce urăşte el tot. sunetul se preface în lumină. cu gândul că îi voi ajuta să-şi revizuiască părerea. ÎnŃeleg absolut tot. Are dreptul să vorbească despre barbarie. pentru că îi ştiu de bună-credinŃă. AlŃii au trăit şi cred în virtuŃile şcoalei. ci că însăşi cultura omenească este. Dar nu se poate striga orice. Iată de ce ni se pare că Emil Cioran are dreptul să vorbească despre orice sau. De ce să n-o mărturisesc deschis ? Nici eu nu înŃeleg bine cartea lui Emil Cioran.249 Pentru Emil Cioran Cred că există o anumită morală şi printre lucrurile spiritului. pentru că s-a supus disciplinelor şi muncei. nu li se poate vorbi lor despre barbarie. Dar nu m-am gândit nici o clipă să pun la îndoială sinceritatea gândului său. Să mi se ierte dacă vorbesc despre un om şi o existenŃă. înŃeleg şi urletul. şi proclam atunci că. despre multe lucruri. într-un anumit sens. dacă nu s-a întâlnit niciodată cu poezia însăşi. Are dreptul să vorbească despre disperare. după sugestia lui Nietzsche. vine şi povesteşte. că o carte şi o existenŃă ca cea din Pe culmile disperării sunt cu putinŃă ? Poate că nu. De când îmi cunosc generaŃia. chiar o propoziŃie geometrică ? Iar dacă cineva. dar foarte adesea în . şi sunt încredinŃat. Nu numai că nu m-am gândit. ce sens poate avea disperarea pentru ei ? Dar nu-şi poate da seama un om tânăr de azi. ca Emil Cioran. Socotesc astfel că nimeni nu are dreptul să vorbească despre aventură atunci când a trăit toată viaŃa numai în aventură. pentru că şi-a dat câŃiva ani de tinereŃe spre a trăi numai printre cărŃi şi numai printre lucruri cuminŃi. dar nu m-aş fi aşteptat s-o facă alŃii. tot ce e alcătuire. la o anumită înălŃime. Nu putem cere oricui să înŃeleagă o carte ca Pe culmile disperării.

ce comod ar fi fost pentru el să trăiască din probleme de împrumut! Şi pentru că n-o face.250 Cioran-Noica dosul acestor lucruri se ascundeau oameni şi credinŃe. Am auzit de câteva ori pomenindu-se de farsă. pentru a se avânta într-o atitudine plină de riscuri ? Şi acesta e cazul lui Emil Cioran. tu minŃi. Eu te cred. Dar poŃi să minŃi înainte. Bine. să-i fi spus. dar lasă să se creadă că au practicat şi alte valori. [Constantin Noica] 1934 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . poate. Şi apoi mai era ceva: nu toate dezlănŃuirile se aseamănă. care deci putea scrie oricând o carte despre sau o carte cu citate şi cu referinŃe. minte. tulburător de clar că spiritul care a scris Pe culmile disperării este sincer chinuit. Vezi. Iar când un om se aşează gol în faŃa vieŃii şi morŃii. Cinstea unui om nu se apără. Ceea ce i se poate reproşa e tocmai prea marea sa sinceritate. Iar acum mă gândesc cu un simŃământ de înfiorare: ce fel de oameni suntem! Când un dobitoc de licean rămas repetent se sinucide. Minte pentru a reuşi. onorabilitatea lui incontestabilă. Dar mi se părea clar. dar a citit enorm şi cu căldură. Cum se va fi simŃind Emil Cioran printre ei ? N-am să pot niciodată înŃelege cum a fost trecut şi Emil Cioran în rândul acestora. Oameni ce n-au citit niciodată atent o carte şi se ridică împotriva cărŃii ca şi cum ar fi dezabuzaŃi. pentru că nu vrea să simuleze – ca atâŃia alŃii –. Deci să vorbim o dată deschis despre o existenŃă. Nu se poate aduce nimic împotriva unei astfel de afirmaŃii. pe placul tuturor – se leapădă de tot ce a agonisit şi se descătuşează. şi am rămas uluit. şi încep să regret că am încercat-o. Şi că puteau cel mult râde de el. Cari vorbesc despre barbarie când au fost toată viaŃa nişte barbari. care. Mi se părea că dezlănŃuirea din cartea aceasta putea fi recunoscută de oricine ca aparŃinând unui spirit cult. Şi mă gândesc la cei cari mint cu adevărat. şi în disperare a trebuit să vorbeşti frumos. Cum poate fi vorba de farsă în cazul unui om care se leapădă de ce are mai bun. chinuindu-şi sufletul cât pentru zece sinucideri – noi spunem că minte. Ce simplu. Că deci fiecare trebuia să vadă în cartea lui Emil Cioran aceea ce tocmai el a voit sa ascundă: seriozitatea lui. n-a lucrat sistematic şi cu fişe. Emil Cioran. cultura şi pregătirea lui de specialitate. Un om care şi-a petrecut anii de facultate în bibliotecă şi numai acolo. Nu e nimic. Iar ceilalŃi spun că minte. inimile noastre se întristează. minte. cu privire la atitudinea din Pe culmile disperării.

care a reprezentat mântuirea sa („m-a salvat ce este mozartian în mine”) şi a invectivei sale. Căci tăria culturii este ca şi a conceptului hegelian. Dar cum să-l crezi până la capăt.251 Gânduri despre Emil Cioran „Nu există nici un motiv de a nu fi trist”. a trăit şi redat în scris Emil Cioran. cum că îşi aminteşte de acel schelet în faŃa căruia a exclamat: tâmpitule! Aici e o judecată asupra lumii. cu exactitatea lor cu tot. sfârşind prin a face .din imprecaŃia în cuvinte iscusite o rugăciune ? Tot pe atunci . Prin care medicină a Absolutului au ajuns ei la diagnosticul acesta precis? Poate prin aceea care susŃinea că individuaŃia este un rău şi că totul trebuie să redevină Unu. care se confirmă prin tot ce îl dezminte. Sau este ca virusul care pătrunde în celulă şi îşi face din codul genetic al acesteia propriul său cod.” Dar care era riscul. Dar atunci înseamnă că au alunecat în idee. eşti ispitit să replici: apariŃia unor oameni ca el. en se tenant par Ies bras. perfect ştiutor şi dă nume lucrurilor. pentru că pare cu adevărat convingător în pesimismul său. O întreagă cultură. Şi ce splendidă dezminŃire i-a adus! „Deşi sunt convins că totul este inutil în lumea aceasta”. Iar tot în anii aceia declara: „Trăiesc o singură dată în istorie şi am dreptul să privesc lucrurile în faŃă cu cel mai teribil risc. scrie el într-un articol de tinereŃe. Dar pot şi judecăŃile asupra lumii să aibă stridenŃe în ele. al lui Cioran. nu se poate împiedica să facă elogiul oamenilor pasionaŃi. Ba există. Când Flaubert scrie prietenei sale că i se întâmplă să vadă scheletul din făptura ei. dacă nu de-a încerca să înfrunte insuportabilul cu toate armele culturii. Ar trebui să-l crezi. „Nous sommes les convaincus. In codul fiinŃei sale intime Cioran a lăsat să pătrundă virusul culturii. ca îngerul care dictează textul. îŃi vine să exclami: „Ia-o în braŃe şi lasă poveştile astea!” Nespus mai adânc ni se pare gândul. Nu cunosc pe nimeni la care mijloacele să dezmintă atât de mult scopurile. dar în realitate ea era cea care îl investea. A repudiat cultura. scria Cioran demult. O asemenea pierdere. tot de tinereŃe. Nous avons donné à chaque chose son nom”. De obicei pesimismul este de prost gust: e pozitivist. nu zgîrietura de stilet a unui decadent în ale trupului şi spiritului. şi sunt pierduŃi. în Cartea amăgirilor. nota cândva Barrès despre barbarii spiritului. atât de stimulatoare ? E probabil că nimeni nu s-a sinucis cu o carte a lui Cioran în mână. a avut proasta inspiraŃie şi în fond prostul gust de a se întemeia pe convingerea că lumea înseamnă suferinŃă. A izgonit-o de dinaintea sa şi ea i s-a furişat în spate. de nobleŃea şi adâncimea celei indiene. când mijloacele pe care le pune în joc spre a te convinge sunt atât de cuceritoare. disent-ils. în cultură. în marea nesiguranŃă. în tabloul acela al sfântului ce scrie.

îşi însuşise arta cea mai sceptic franceză. pe care nu le poate alimenta decât cultura. ceilalŃi am tăcut de asemenea. Când am ajuns cu grupul nostru de studenŃi la ConferinŃa dezarmării (a dezarmării!) de la Geneva din 1931. Cioran nu i-a pomenit despre nici un fel de studii. ca destinul împărătesei Elisabeth a Austriei. sat cu sat. nu doar văzuse. Îmi amintesc cum l-a uimit cu ea pe un mare patriot. Dar dacă oamenii de pe Terra şi-ar reveni în fire şi Europa ar sărbători cum trebuie triumful valorilor ei în lume. Poate că scrierile lui Cioran nu arată îndeajuns. spre a ne duce la statuia lui Colleoni. noi ne gândeam să vedem lacul şi vila lui Byron.252 Cioran-Noica scrisese: „Numai moartea ne dă adevărata veşnicie. A vorbit Cioran. la ora când suna clopoŃelul de închidere. dacă aveau în ei o tresărire umană mai adâncă. Aşa a uimit pe directorul Institutului Francez din Bucureşti. Prelungirea acestei burse a reprezentat buletinul de şedere în FranŃa. pe care după decenii a readuso în atenŃia celor din bâlciul deşertăciunilor care este cultura contemporană. iarăşi comentariul lui Cioran ar merita să fîe ascultat. Dar de ce am renunŃa pentru aceasta la iluziile de veşnicie pe care ni le dă viaŃa?” Era îmbibat de la 20 de ani de iluziile acestea ale dezabuza-tului. Dar îi plăceau şi înfrânŃii. tot ce e pozitiv în cugetul acesta a toate pustiitor. pentru lectura căruia a învăŃat cu pasiune limba engleză. Sau îl reŃineau mai ales prăbuşirile interioare ale celor mari. Dar de pe atunci. sau ca destinul lui Shelley. Ńi-ar plăcea să-i auzi comentariul. cu negativul lor vroit şi sub asceza aforismului. în 1938. el ne-a urcat pe dealul de pe care necruŃătorul Calvin strivea o lume. Câteva ore.” Câtă deznădejde putea stăpâni inima cuiva într-al cărui cod virusul culturii lucrase atât de bine? Sau era toată deznădejdea. la un dejun. el se plecase asupra destinului surorii lui şi al cumnatului Chenedolle. ca să-i poată prelungi bursa. dar petrecută prin rafinamentul culturii şi astfel transfigurată. Trecea Lucian Blaga spre Portugalia. Emil Cioran uimea prin acest plus. cât a durat dejunul. Blaga a tăcut îndelung. Dar citise şi restul. poate. avea să spună îndată apoi –. In orice caz. şi tot prin cultură. ca de obicei. vedeam desprinzându-se cu greu din neantul cărŃilor moarte („am citit toată filozofia proastă germană”. în numele marelui său prieten. Noi abia îl ştiam pe Chateaubriand. miraculosul rest al culturii vii din istorie. în ipoteza că scrierile lui nu arată îndeajuns câtă miere a Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Îi plăceau pasiunile omului şi fragilele lui victorii – „toate triumfurile sunt morale”. pe care-l străbătuse pe bicicletă. arta conversaŃiei. Dacă ar sta să se sfârşească Terra. şi Bazil Munteanu ne invitase. In Biblioteca centrală a FacultăŃii de Filozofie din Bucureşti. care-i dăduse bursă de studii la Paris şi venise să vadă ce a studiat. pe când ne îndreptam să vedem piaŃa San Marco. astfel că altă dată ne-a tras de mână la VeneŃia. cu ochii unui călător stăpân pe istoria FranŃei. dar i-a istorisit Nordul FranŃei. avea să-mi spună mai târziu) un chip halucinat. Dacă a fi cult înseamnă a şti tot ce ştiu ceilalŃi plus ceva. studenŃeşte. iar la despărŃire Bazil Munteanu a exclamat: „Numai la contesa de Noailles am ascultat o asemenea conversaŃie. Îmi amintesc cum îi reŃinusem chipul dinainte de a-l cunoaşte. pe care-l are şi acum. şi pe care-1 străvăzuse.

Iar despre Kant (ca şi despre Augustin de altfel).” Tot iese spuma mării la suprafaŃă şi naşte Afrodite. ci tocmai delirul filozofic. Scrisorile către Mircea Eliade par a se fi păstrat. Când am ajuns la Paris un an după el. cu aceleaşi clădiri de cinci etaje şi ferestre cu jaluzele. Nr. IX din cartea I a Metafizicii lui Aristotel – cum că nu e vorba de altă lume. Dar până şi felul cum striveşte Cioran frumuseŃea lumii este o laudă a ei. Ştia şi de Tetens. strada Pajiştea cu popi.Gânduri despre Emil Cioran 253 culturii a cules viespea aceasta aparentă. sau care s-a complăcut în debusolare. După un an am înŃeles.” Chiar aşa? îŃi vine să întrebi. Dar filozofia însăşi. despre care nu mai pomeneşte nimeni astăzi. dacă s-au păstrat. unde nici saxofonul. ca o matrice a lucrurilor. aşa cum putem fi siguri că în convorbirile cu un Beckett acesta nu va exclama ca Estragon al său: „Nu e nimic de spus!”. ca restul culturii. şi Cioran însuşi este un popă. Mă tem în schimb că n-am comentat niciodată împreună cele patru feluri de nimic relevate de Kant. Într-o singură privinŃă i-a reuşit: în privinŃa filozofiei. cu o aceeaşi bursă. de vreme ce vorbea în tinereŃe despre „schematismul conceptelor pure”. i-am cerut să mă înveŃe a identifica miracolul. cu clerici. aşa cum ştia multe şi la suprafaŃă. oricât s-ar mânia valurile. aşadar cu oameni care au avut har. spre a primi replica: „într-adevăr. Chiar aşa? Dar tocmai acest lucru îl spune Platon – în ciuda proastei lui interpretări şi în ciuda mizerabilului cap. celălalt spre a se cufunda în tristeŃile şi bucuriile Criticelor. de pe la Augustin şi apoi de la profesorul Kant încoace. ştia şi Cioran lucruri adânci. Iată-1 scriind în Syllogismes de l’amertume: „A quoi bon frequenter Platon quand un saxophone peut aussi bien vous faire entrevoir un autre monde. Am crezut că-şi bate joc de Paris şi de mine. mai ales cele către marii oameni de cultură contemporani. Am înŃeles până şi adevărul din numele străzii. graŃie. când au clădit zidurile şi au tăiat străzile. ca peste tot în Paris. Ba întreaga cultură este o pajişte cu popi. nici sfinŃii pe care-i iubeşte Cioran. aşa cum spunea cineva încă mai apropiat de el decât autorul acestor rânduri. este un fel de-a îmbrăŃişa şi învesti pe cel care o tăgăduieşte. de dincolo. Dar cele către Beckett? către Henri Michaux? Către Gabriel Marcel şi atâŃia alŃii? Putem fi siguri că în scrisorile acelea răzbat luminile şi nu întunecimile unui suflet debusolat. mei Mozart întrun sens nu te fac să ajungi. ci de una de dincoace. Dar a crezut că poate să se răspopească. o mărturie deplină ar da oricând scrisorile lui. una transcendentă. dovedindu-mi-o pe vremea când râdeam împreună că bătrânul profesor avea la căpătâi Logica lui Tetens. Mi-a răspuns: „Uită-te bine pe strada asta pe care stai. notează el în Cartea amăgirilor).” Era o stradă de vreo 100 de metri. viaŃa nu are nici un sens. A citit în prima tinereŃe toată filozofia proastă a comentatorilor germani şi pe urmă n-a mai avut răbdare să se întoarcă la marile texte. 2 • E m i l Ci o ra n . de vreme ce întreg Parisul este „o pajişte cu popi”. ca acel ceva mai adânc în lucruri decât ele însele. Şi cât de amar o tăgăduieşte şi batjocoreşte Cioran. să mă înveŃe adorarea Magilor. Se numea „rue du Pre aux clercs”. Dar râdeam amândoi. unul spre a-l părăsi („Kant n-a fost niciodată trist”.

săracă în raze. cultura ascunde că este un alt fel de-a spune lucrurilor pe nume. cum a rătăcit printre mari destine şi mari prăbuşiri. Dacă însă te întrebi ce a spus în cuvintele sale. care pune eul absolut „la marginea lui”. atunci se află în plină filozofie. Mesajul lui Cioran este în perfectă concordanŃă cu un capitol din fizica modernă. În fond cultura este ca natura: o mistificare. n-au găsit şi n-au instituit ordinea. dar până şi cu Fichte. fără să aibă cel puŃin seducŃiile luminii crepusculare” – a rămas cu limba sănătăŃii spiritului. cea pentru rostiri. plastică ori poezie. cum i s-a spus. Ca orice mare rătăcitor în spirit. A rămas cu cea mai deşartă. ceea ce ne face cu putinŃă. N-a mai avut răbdare să vadă în filozofie iubirea ideii pentru . în frunte cu istoria şi filozofia. ca a lui Cioran. ne ascundem îndărătul culturii. în timp ce ştiinŃele naturii au găsit pretutindeni o irevocabilă tendinŃă spre dezordine. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . te întrebi cine 1-a avertizat despre această nenorocire dacă nu filozofia? Sau când exclamă: „în fiecare clipă să fii la marginea fiinŃei tale”. nu numai cu tot existenŃialismul (a cărui otravă o purtase dinainte în el). 2) Pierdem sigur (entropia). Ceea ce e dincoace de noi. de-a nu mai avea neapărată nevoie de muzică. căuta iubirea. cu întruchipările ei de o clipă. Numai poeŃii o spun. maternitate. este numai iubire. ce este. de vreme ce cu cât eul se afirmă mai tare. Într-un fel avea dreptate s-o repudieze. ale cărei trei legi – potrivit unui savant englez cu un amar simŃ al umorului – s-ar reduce la: 1) Nu putem câştiga (legea conservării). sclipitoare ca un fulger după care nu mai vine tunetul. în locul recunoaşterii că toate se surpă. Cioran n-a voit sa cadă în acest păcat. căci suficienŃa pe care Ńi-o poate da filozofia. chiar sau tocmai una a neantului. În rest. sau van. transcendentalul. dar poate şi cea mai adâncă iubire a omului. sub cuvânt că le-ai purta în tine. în care i-a plăcut să toarne morbidităŃi şi seducŃii crepusculare. Dar separaŃia o aduce tocmai setea de transcendent. În clipa când scria încă din anii tineri: „Nenorocirea omului este că nu se poate defini în raport cu ceva”. vezi că a spus ce trebuia.254 Cioran-Noica Din aceste nimicuri ale filozofiei şi ale filozofării se face o conştiinŃă de cultură. Dar a plătit cu o splendidă rătăcire printre arte. şi i s-a părut că vede în sufletele de sfinŃi sau în muzică. pe care singur îl suscită la viaŃă. nu numai cu câŃiva antici. pentru smintitele (ieşitele din minŃi) rostiri. în timp ce transcendentul poate fi neîndurător. nicidecum în „separaŃia” pe care ar aduce-o ideea speculativă faŃă de real. Dar a repudiat şi filozofia. sărac în dragoste. care-1 investea. învăluire. ba nu admitem nici că în sânul culturii ştiinŃele umaniste. în numele extraordinarei lui înŃelegeri pentru fenomenul de artă (despre care n-a scris decât frânturi şi faŃă de care a rămas dator cu un imens rest). cu atât sporeşte în tărie non-eul. termodinamica. Şi a ales limba carteziană a cristalelor – în timp ce scrisese în 1933: „trebuie să lichidăm cu sentimentul francez al existenŃei. este desigur vinovată faŃă de arte. Ultima ascunde.real. că este în realitate o lume de câmpuri electromagnetice. dar aceea ce ne ascundem cu toŃii. cu acea claritate care nu luminează nimic.

cum a refuzat să strălucească în saloane. 2 • E m i l Ci o ra n . la fel cum împărăteasa Elisabeth a Austriei îşi ascundea la paradă frumuseŃea îndărătul evantaiului. [Constantin Noica] 1985 Nr. Ne regăsim în scrierile lui Cioran cu ceea ce a fost obŃinut mai adânc de-a lungul veacurilor în investigaŃiile omului asupra naturii şi a bietului om. Să fie asta tot ? Dar nici la Cioran nu este tot. ştiind că el are dreptate. Partea lui de tăcere ascunde ce avea poate mai bun de spus. poate după o experienŃă de viaŃă fericită.” Dau mărturie că gloria între patru pereŃi a lui Cioran întrece slava pe care a obŃinut-o. al copiilor. şi am încercat cu toŃii să apăsam pe celălalt capăt şi să ne legănam cu el. Toată viaŃa el mi-a apărut ca în jocul cu scândura ce saltă. mi-a spus: „Gloria între patru pereŃi întrece slava împărăŃiilor. Tot ce am năzuit personal. de la prima carte şi până astăzi. sau cum a refuzat toate premiile străine şi franceze ce i se ofereau. a fost într-un fel să am dreptate împotriva lui Emil Cioran. Nici fizica aşadar nu ar spune mai mult decât Ecleziastul – şi decât compatriotul nostru. Dar ce importă? Şi pentru că putem spune „ce importă” în numele culturii. Cioran a refuzat să scrie cărŃile mari pe care le purta în el. Undeva s-ar putea sa se bucure el însuşi. S-a aşezat la un capăt. pentru că bacchanala ei este posibilă în marginea prăpastiei. Cândva în tinereŃe. redacŃii ori cafenele pariziene. dar n-am reuşit.Gânduri despre Emil Cioran 255 3) Nu putem ieşi din joc. înseamnă că el nu mai are dreptate.

.

Comentarii despre Cioran .

.

se macerează în această carte. de altfel) îi arată drumul mântuirii: desăvârşirea omului prin deshumanizare. o anumită comoditate prea omenească. O „formă a maceraŃiei” – adică o formă a ascezei. łi se pare. Cineva vorbea de iresponsabilitate. în aceste pasagii infernale. Un soi de asceză laică. până la saŃietate. sub nici un chip.” În această „ironie considerată ca o formă a maceraŃiei” a crezut. Departe de a îndestula fiinŃa. care nu cunoaşte ironia. că Emil Cioran le-a scris – şi le-a publicat – numai ca să se izoleze până la absurd. Le constaŃi. pasagii care au încurcat chiar pe cei mai entuziaşti admiratori ai lui: ele nu pot fi. se numeşte „exagerare” – capătă. Un om atinge într-adevăr singurătatea absolută când nu mai poate fi apărat. dizolvând stările de conştiinŃă nutrite de bunăstarea acestei cărni. nefericitul logodnic şi pamfletar danez Soren Kierkegaard. Totul se dizolvă. Foloseşti deci un instrument perfect ascetic. este un tragic exemplu de ceea ce poate însemna „maceraŃia” de sine prin paradox şi invectivă. anihilarea formelor vulgare de echilibru. Orice asceză porneşte dintr-o devalorizare a vieŃii profane. chiar. „maceraŃie”. într-un cuvânt: asceza. IV. întrucât nu depăşeşte condiŃia umană: nimicnicie. Nu-i poŃi găsi nici o scuză. de la Socrate până la Kierkegaard. foloseşte în schimb. invectiva şi paradoxul sarcastic. căci acesta e scopul oricărei asceze: să macereze carnea. într-o terminologie uzată. redus la o plasmă amorfă în care se zbat deznădejdea şi neantul. vol. Îl cunosc bine pe Emil Cioran. umilind-o. Lacrimi şi sfinŃi e o continuă. se descompune. Ceea ce. Cel dintâi gest al tehnicilor ascetice este tocmai această „sărăcire” a fiinŃei omeneşti: reducerea omului la ceea ce îi este propriu. „voluptatea” baudelairiană o sărăceşte. valenŃele ascetice ale voluptăŃii şi ironiei baudelairiene. Dar cu aceeaşi Ńintă şi cu aceleaşi rezultate: descompunerea omului profan. aşadar. îl înŃeleg sau îl „admiră”. asceza creştină (ca şi cea asiatică. fireşte. care vor să scoată din Baudelaire „un martyr sans nom” (François Mauriac. Lacrimi şi sfinŃi.259 Mircea Eliade Asceză ntr-o pagină din al patrulea caiet al Jurnalului său. foarte puŃine) din cartea lui retează orice legături vii. aici. p. descompunerea. punându-l faŃă-n faŃă cu puŃinătatea condiŃiei sale. André Gide (Oeuvres. să descurajeze chiar pe cei mai apropiaŃi prieteni. cu lumea din afară. cu oamenii care îl iubesc. Este exasperant. la Emil Cioran. Ńărână. Eşti ironic faŃă de tine sau faŃă de vecinii tăi – ca să dizolvi o anumită naivitate sau vulgaritate spirituală. 532) îşi mărturiseşte surpriza şi bucuria cu care a descoperit acest rând din Baudelaire: „L’ironie considérée comme une forme de la macération. Omul e umilit prin „voluptate”. Interpretările recente. dintr-o intuiŃie „pesimistă” a existenŃei omeneşti ca atare. câteva zeci de ani înainte de Baudelaire. „Voluptatea” pe care o caută adesea Baudelaire are aceeaşi funcŃie ca şi „ironia”: maceraŃia. Cioran. Numai după ce „macerează” pe om. a fost mai responsabil ca niciodată. este dizolvat. să devină impenetrabil în singurătatea lui. viermi. şi penibilă. suferi pentru autor – şi atât. ultima carte a lui Emil Cioran. este Î . să răstorni. Această devalorizare a vieŃii profane o întâlnim şi în ironia de care vorbeşte Baudelaire – şi pe care au aplicat-o atâŃia „martiri fără nume”. Să recunoaştem că Emil Cioran şi-a realizat scopul: anumite pagini (de altfel. Sunt atâtea pasagii exasperante în această carte melancolică. de comuniune. umilirea. Charles du Bos) se întemeiază pe texte asemănătoare. apărate.

în India. o intenŃie pedagogică şi o valoare ascetic? În faŃa oricărei forme de descompunere. când simŃi că nu mai rezistă nimic. meditaŃiile în maidanele murdare sau în cimitire sunt obligatorii. toate formele de asceza folosesc ca un instrument de contemplaŃie dezgustul. 1939 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . anihilarea ei într-o masă vie.260 Comentarii despre Cioran deprimant şi revoltător. Numai după ce a realizat această intuiŃie pesimistă a lumii – ascetul dobândeşte indiferenŃa şi placiditatea. că totul devine. „viermuieşte”. „Revolta” pe care o provoacă anumite pagini din Lacrimi şi sfinŃi nu are o funcŃiune ascetică numai pentru autor (care se izolează. Dar dacă spectacolul acesta „deprimant” şi „revoltător” ar avea. cel puŃin ca exerciŃii preliminarii.) sunt recomandate de foarte multe tehnici ascetice.. bolile dezgustătoare (lepra. lupus. să simtă că totul se descompune în această lume de iluzii sau dureri. chiar în intenŃia autorului. că existenŃa. Murdăria corpului. omul rezistă. rîie etc. care îl fac să privească cu aceiaşi ochi „o bucată de pământ ca şi o bucată de aur. într-un chip absolut). ca orice act de maximă deznădejde. Neofitul trebuie să realizeze dezgustul până în măduva fiinŃei sale. ca şi visul. vorbea nu demult de dezgust ca instrument de apărare a fiinŃei. Tot ceea ce se descompune (murdăria. Aurel Kolnai. astfel. pe cadavre). este o absurdă vacuitate universală.) – dezgustă prin viermuiala lor: şi fiinŃa umană se teme de resorbirea ei într-o categorie multiplă. viermuiala paraziŃilor. ea poate avea aceeaşi funcŃiune ascetică şi pentru cetitor. putrefacŃia) ca şi tot ceea ce se naşte şi creşte cu o vitalitate monstruoasă (colonii de larve. MeditaŃiile asupra cadavrelor (sau. deşi divers orientată. Şi cu toate acestea (Kolnai n-o ştie). adică. viermi. Un fenomenolog. cum spun tratatele indiene. zdrenŃele. care cunoaşte astfel o „maceraŃie” reală.. o bucată de carne la măcelar ca şi o pulpă vie de femeie”. puii de şoareci etc.

ReputaŃie numai pe jumătate adevărată. de o vârstă imprecisă. un domn în vârstă. este satisfăcut de ceea ce are.. indiscutabil. spiritul învinge sabia. o carte. Există azi.. C. pictură şi tapiserie. Spune lucruri comune. apoi. pe care îl întâlnesc din întâmplare în casa unui compozitor. Privirea se aprinde pentru o clipă. apoi.. în fine. pierdut în mulŃimea zgomotoasă. dar. din ce în ce mai complicate. filozoful aleargă umilit în urma ei. FaŃa lui arată mai degrabă spaimă. Interesându-mă de el. ConversaŃia îşi reia cursul normal. la sfârşitul studiilor mele universitare). Legea sincronismului acŃionează în ambele direcŃii. Îl zărisem cu câteva luni în urmă într-o sală de expoziŃie din Cartierul Latin. se arată din nou înfricoşată de ceva ce nu se poate determina. despre filozofi ca fiinŃe corporale. ConştiinŃa modernă nu mai crede în ierarhia valorilor. E. M. M. şirul frazelor banale se întrerupe şi o idee neaşteptată cade ca o ghilotină peste discuŃia lâncezitoare de până atunci.. la Blaga (unica oară când l-am cunoscut. Aruncat în mijlocul unei existenŃe complicate. Expunea o artistă din România. iar cinematograful. capricioasă a unui centru unic de cultură. de la b-dul Jourdan în Cartierul Latin. spiritul este în mare derută. plecat după cumpărături sau într-o plimbare solitară prin nişte locuri unde nu poŃi fi cu adevărat singur mai mult de trei secunde. Aerul acela îngândurat. Cioran îmi modifică aproape total imaginea pe care mi-o formasem. * Discut aceste probleme cu E. Cioran şi miracolele răului S ituaŃia culturii româneşti este o temă ce revine în discuŃiile pe care le am cu cei care încearcă să privească dincolo de graniŃele culturii proprii. o presiune puternică a culturilor tinere asupra culturilor vechi. El s-ar dezinteresa de ceea ce se petrece în altă parte. SituaŃia de colonie culturală nu mai convine nimănui şi nici nu mai este. lipsea lui Cioran. pe filozoful modern l-a părăsit semeŃia demiurgică. [. Cioran. lângă Théâtre de l’Odéon. să spun. Mi-a atras atenŃia un vizitator cu o fizionomie frământată. Ne plimbăm aproape o noapte întreagă. în care valorile circulă mai repede. pentru ca un fenomen necunoscut să Ńâşnească şi să întunece din nou totul.. un film. poate fi avangarda unei arte naŃionale. un geniu militar a spus că. vorba este repezită. L-am observat îndelung. Când l-am cunoscut. voind s-o înŃeleagă. am aflat că este E. Ce poate aforismul în faŃa marelui mecanism al istoriei ? Ştiu. iniŃiatic. în timp. de pildă. faŃa. M. după ce o fracŃiune de secundă trăise sub puterea unei mari descoperiri. deocamdată. în trecere prin Paris. el nu se mai simte un creator care stăpâneşte prin spirit universul.] Adevărul este că epoca modernă este caracterizată printr-o tendinŃă centrifugă. poate trăi liniştit cercetând un singur fenomen naŃional cu sentimentul că atinge un punct al universalităŃii. mai târziu îl vizitez acasă. prin limbajul lui mai direct. un tablou pot fi cunoscute mai uşor fără a aştepta selecŃia lentă. posibilă într-o epocă de renaştere revoluŃionară şi naŃională. practic. Datorită mijloacelor rapide de informaŃie. m-a surprins lipsa lui. privirea se stinge. într-o epocă. de metafizică. din cărŃi. Abia o parte se luminează. îndată ce fulgerul gândului s-a scurs în expresie. deodată. L-am întâlnit apoi de mai multe ori prin Cartierul Latin cu o plasă în mână. M. cerul lui este mereu înnorat. pe care l-am observat. Cioran. .261 Eugen Simion E. Intelectualul francez are o proastă reputaŃie în materie de cultură universală. Judecând după E. M.

Ne-am aştepta ca această extraordinară conştiinŃă artizanală să-i aducă moralistului o oarecare mulŃumire. subtile până la inexistenŃă. Trece peste ea. Este interesant de văzut. Mă surprinde la el următoarea frază: „Aş da toate peisajele din lume pe acela al copilăriei mele” (Istorie şi utopie). Tânăr (ne încredinŃează el). îndepărtează orice discuŃie despre opera sa. toŃi. un statut social diferenŃiat. A scrie este un coşmar. avea un suflet de lup şi debita „butade incendiare”. C. Moralistul spune că Parisul este singurul oraş în care ar putea trăi. Moralistul nu deschide gura decât să anunŃe o nouă catastrofă. CredinŃa lui Cioran este că trăim. Un pom înflorit în deşertul solitudinii şi disperării. intră într-o stare de beatitudine. E. din tâmpla unui geniu tânăr şi se îmbată cu alcoolurile unui dialect Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .] cel mai fericit dintre lycantropi” (Istorie şi utopie). mai calmă la această oră târzie. Energia dezamăgirii. Se uita cu priviri bolnave la mine. apoi. Revolta nu ia. lirică. M. E. C. Occidentul galopează spre „orizonturile apoplexiei”. C. totuna cu a face elogiul vitalităŃii. în grad suprem. atenua presiunea istoriei. Singurul lui optimism este (ca într-o cunoscută butadă) să creadă în posibilitatea răului de a progresa. Singura consistenŃă într-o lume a inconsistentelor. pe fundul unui infern şi a lua act de completa. Mă uit la acest profet neîndoit în dezamăgirea lui şi caut să surprind pe faŃa lui palidă vigoarea revoltei interioare. La acest nivel al speculaŃiei este aproape indiferent de unde porneşti. o elaboraŃie ce nu este străină de condiŃia limbii. oral. l’âge d’or de l’effroi. Istoria relaŃiilor lui cu „acest idiom de împrumut” (franceza) este atroce. imaginea Occidentului în oglinda acestui spirit nihilist. „Soarta celui care este prea revoltat este de a nu mai avea energie decât pentru decepŃie” (Le mauvais démiurge). Numai astfel ar putea. această idee. Un metafizician al neantului. Bănuiesc. căci cei care n-au gustul balivernelor reprezintă o calamitate pentru ceilalŃi. M. Răul poate fi şi mai mare. „Unul dintre cei mai mari scriitori de azi”. radicala noastră pieire reprezintă singura formă de salvare. Fiind. Cruzimea trece acum prin Ńevăria fină a textului elaborat până la obsesie. în prealabil. dezvoltată într-o carte (TentaŃia de a exista) este că literatura popoarelor tinere se caracterizează prin abundenŃa poeziei. Poezia izbucneşte. Însă moralistul nu poate trăi într-un mutism absolut. Aforismele (aforismele crepusculului) exprimă. NegaŃia îşi capătă adevărata forŃă în l’écriture cu toate că E. vigoarea pesimismului său. puternic şi incontrolabil. compuse cu o mare dificultate. Sintaxa franceză are o demnitate cadaverică. După ce. Cioran intră. Disperarea de a fi singur în mijlocul cuvintelor nu-l împiedică pe eseist sa fie un strălucit stilist. întâmpină neantul cu violenŃa amărăciunii sale. RevelaŃia răului din existenŃă îl duce în chip fatal spre marginile voluptăŃii. discrete până şi în vulgaritate sunt terorizante (Istorie şi utopie). trebuie să se exprime. Înfricoşătoare: civilizaŃia este mortală. O contradicŃie pe care i-o semnalez.262 Comentarii despre Cioran Mă surprinde la E. spiritele lucide ar trebui să se constituie într-o Ligă a DecepŃiei. într-o mie de nuanŃe. Ele contestă radical morala bunului-simŃ şi filozofia fericirii de a trăi. sentimentul negaŃiei. scrie despre el Claude Mauriac (La littérature contemporaine). FaŃa. Cuvintele. M. Teoria lui. Proza cere o tradiŃie. A exalta amărăciunea este. de la un anumit punct al intensităŃii. fără să vrea.. Numai tăcerea este mare.. E. C. are oroare (scrie undeva) de limbaj. O soluŃie ar fi meridionalizarea popoarelor prea grave. Căci cine are. îl contestă. încărcate de oboseală şi pudoare. Limbajul nu-i procură însă decât suferinŃă nouă şi trainică. este consecvent cu sine. M. Ferocitatea se hrănea din ea însăşi şi spiritul se simŃea bine în negaŃie: „eram [. E. poate. în spatele lor. se îndreaptă gentiment spre Ies miracles de pire. literatura română n-ar avea nici o şansă. M. este liniştită. sunt dinamitarde. inexpresive pentru că au exprimat totul. A le inocula virusul farsei. C mi se pare că atinge starea orgiacă în negarea oricărei forme de existenŃă. extraordinara forŃă a disperării. în esenŃa ei. Toate orizonturile îi par întunecate. şi frazele lui. forme agresive. într-un teribil paradox. o mare sensibilitate ulcerată. Starea ultimă contează. vorba lui. Revenim la cultura română şi la şansele ei în Occidentul care. M.

ce revărsare de forŃe. urcă în trunchiul ei viguros! 1979 Nr. usucă discursul literar. limitele unei culturi necunoscute. ce seve tinere. deci! Nu sunt de aceeaşi părere. ceea ce este imposibil. Cioran şi miracolele răului 263 necristalizat. dar într-o sută de ani.M.Eugen Simion. Traducerile omoară lirismul. Istoria n-a fost blândă cu noi. de când literatura romană a spart. e adevărat. Să ne resemnăm. 2 • E m i l Ci o ra n . în fierbere. limba franceză nivelează. zice el. românii. prin Eminescu. ce explozie de talente. E. Ar trebui ca literatura română să-şi schimbe structura limbajului. într-o zi valorile noastre vor fi descoperite. „A crea o literatură este a crea o proză”.

Să nu-i tragă curentul. nici pe cele de maturitate. în urdu. de vreo zece ani buni încoace ca pe calul Bălan din baladă. suptă de la sânul mamei. înainte de război. S-a opus tuturor tentativelor de traducere din franŃuzeşte în româneşte: „Nu! Nu! Ferească Dumnezeu! Atât ar mai trebui!” Şi de reeditare a celor vechi: „Sunt nişte catastrofe!” Ca să taie cheful entuziaştilor. de ce să nu fie şi recenzii sau cronici apărute după 50 de am? Editurile noastre au valorificat. demult. un părinte vitreg. cum să le zicem ? inamici personali ai culturii.” O gogoriŃă. cu părul Ńepos şi ochii pătrunzători.” Nimic mai românesc decât firea. vai! ca autorii înşişi să ne spună răspicat că sunt genii). cu fixuri. într-adevăr. Fatalitate! De trei ori fatalitate. deci valabilă pentru orice cultură. scrise în româneşte (două le vom analiza acum). dar decupată şi fluturată vehement de detractori: „Cioran e un antiroman. bineînŃeles! Cum ai zice: „Cioran scrie în secret numai în limba urdu. Există un asemenea volum? Când a apărut? Nu există. în genere. „Aceste năzbâtii”. azvârliŃi în haos. L-a găsit. Se ştie că una din caracteristicile românilor. este într-adevăr o mare personalitate. ce te face să crezi că el încă n-a debutat. mi se pare. pentru că nu se da ca atare (am fost obişnuiŃi. care nu ştiu din ce motive îşi urăşte opera şi nu-i prieten. nici cu omul Cioran. universul scrierilor sale – asimilate acum tot mai mult la universal. încă n-a apărut. având toate datele non-starului literar. cu complicitatea lui Gallimard. şi pe francezi şi pe urzi. pentru că-i urăşte pe francezi şi-i ponegreşte. ciufută.264 Marin Sorescu Cioran sau „a fi trist cu metodă” I Româneasca unui mare stilist francez mil Cioran: „Scrieri din tinereŃe”.. Îndepărtându-te şi privindu-l din zare. Gloria l-a căutat pe la Sibiu şi pe la Bucureşti. în franŃuzeşte. cu o hîtră umilinŃă. Cu care totuşi a încheiat un pact de neagresiune. pe-o carte a sa. şi scriind aceeaşi carte „a amăgirilor”. cu pegasul priponit de-un leuş-tean.. Marcă Cioran înseamnă o marcă românească. care niciodată nu-Ńi vorbeşte de el şi te încurajează în proiectele tale. Dacă s-au văzut cazuri de recenzii apărute înaintea cărŃilor. în acest caz). Cu sau fără voia autorului. în tren. că mîzgăleşte nişte ciorne pe care are de gând să le prezinte cândva unui editor obscur. Opera este de altfel ciudată. Ea a fost alimentată periodic de câŃiva. a produs câte o frază ambiguă. Apropiindu-te de el zici că nu e. printr-o rapidă recunoaştere.) Şi limba cea mai dulce şi mai nuanŃată pentru chiŃibuşurile filozofiei şi dedesubturile abisale ale poeziei – limba română. moştenirea dintre cele două războaie. Adevărul e că o ostilitate faŃă de acest scriitor a existat (cum a existat mult timp şi faŃă de Panait Istrati. Nici pe cele din tinereŃe. e teama de curent. Cert este că Emil Cioran nu-şi iubeşte în neştire operele. Omul acesta modest. Cioran le-a scăpat printre degete. îmi scria. cu una (oricare) din cărŃile sale streaşină la ochi. Ca un făcut. la Focşanii din Paris. din motive de invidie literară. Nu se interesează de ele şi descurajează iniŃiativele de difuzare. celebră. Iată. în E . Tată degenerat al copiilor spirituali. şi am impresia că nici postumele (probabil amestecate). zici că da: e un scriitor şi jumătate! Pentru autorul TentaŃiei de a exista cel mai frumos oraş din lume nu e Parisul (şi nici Craiova): e Sibiul! (Mi l-a evocat de atâtea ori cu vibrantă nostalgie şi vie emoŃie. Şi – culmea! chiar de Emil Cioran însuşi. temperamentul.

ÎnŃelege cineva acest lucru: a nu mai avea ce să faci cu moartea. Cioran sau „a fi trist cu metodă” 265 restaurante. iată că unul şi-a adus aminte. În ceea ce-i priveşte pe entuziaştii din Ńară.” Şi citim mai departe. ele şi-au început viaŃa lor. preschimbă pe joie de vivre în joie de mourir. deznădejdi. Neavând ce face cu atâta pesimism. 2 • E m i l Ci o ra n . Heidegger.. despre „păcat şi transfigurare”. dar o mirare la pătrat. au ceva comun: sunt tonice. Mă gân~ deam zilele acestea că bună este doar acea literatură care. smoală.. de a fi fost chinuită de regrete. Închisă în existenŃa ei! „În sine moartea este externă. fără autor.Marin Sorescu. Cioran este.. mirare şi dezinteres. aceştia au făcut zid periodic în jurul operei pomeniŃilor mai sus. Despre extazul muzical (sunt extraordinare intuiŃiile despre pictură şi muzică). „Unde?” „Când?” S-ar putea auzi Ńipete. pe deasupra – că e închisă. Şi viceversa. Atât. supravieŃuind oricărui flagel. Un om cade noaptea într-o gură de canal. restul vieŃii păstrează o marcă ciudată. de pe malul celălalt al lumii (de consum). O beŃie a aruncării în lumea hei-deggeriani. „profeŃia şi drama timpului”. fum. „spovedania lucrurilor”. mirarea şi dezinteresul de care se vorbeşte rămân active. nici o piesă de teatru. a cosmosului. un prieten. nici un tablou ori sculptură? îmi reproşa (mie!). spăşit. a mă stinge cândva nu mai are nici o semnificaŃie. plin de aprecieri pozitive la adresa culturii noastre. un „amurg al gândurilor”. O astfel de încrâncenare de a te Ńine scai de limite. „Dar a avea moartea în urma ta? A privi înapoi spre moarte! Am înviat sau mi-am ocolit sfârşitul?”3 în legătură cu detaşarea: „Detaşarea de moarte ne duce spre sensul profund al detaşării. Cum adică: se poate epuiza nu numai viaŃa dar şi moartea? Nu ştiu dacă numai uneori sau totdeauna. A autocunoaşterii. ci apropierea de tot. fără să avem nevoie de el. copii! Milioane de exemplare circulă azi prin lume. o uluială. Aşa. flăcări. mereu generatoare de apocalipsuri. Un filozof care se cramponează toată viaŃa în obsesia morŃii – uzată până la strepezire de Nietzsche.. de Nr. Kierkegaard. Dar în mine ea s-a învechit şi nu mai e de folos. la propria-i „bubă”. îmi pare ca nu voi muri niciodată. Când autorul meditează „asupra celui mai mare regret. care se plimbă distrată. ca să zic aşa. putem vorbi de detaşare fără emfază. animale. Are dreptate Cioran să se dezintereseze de cărŃile sale. CurenŃi şi curente – de suprafaŃă şi de adâncime. s-au căsătorit cu editori bogaŃi şi au făcut. ar putea obosi şi un elefant. nici Eugen Ionescu n-au scris prea mult.” Detaşarea. Mai ales mirarea. Depăşindu-şi condiŃia propriei morŃi. luptându-se cu toŃi microbii şi învingându-i. miros de pucioasă.” Cartea amăgirilor e un compendiu de definiŃii şocante. O lungă agonie lucidă. de natură vitahstă. A muri. se alege praful de ele! Deşi aceste apocalipse nu seamănă între ele. Îşi produce singură anticorpii respectivi. Cei care l-au criticat pentru tendinŃa catastrofică n-au înŃeles esenŃa filozofiei sale. de spirit şi de idei. cel mai mare creator de apocalipse din câŃi cunosc. În cele ale lui Cioran se arde alb sau doar în alb-negru: ard ideile despletite. Nu le-o fi plăcut nici o carte. a planetei. vara. Preferă să se întindă pe laviŃă în prispă. de a se infecta de valori. de conştiinŃă. pipăind betonul... Atunci am înŃeles că detaşarea nu înseamnă pierderea dureroasă a totului. tot în Cartea amăgirilor: „Odată obosiŃi de moarte şi învingând-o prin uzare. după Ioan Teologul. spre a se întoarce. El a văzut sfârşitul lumii cel puŃin de 20 de ori – o dată cu fiecare carte a sa. Voi muri. Românilor din străinătate le e teamă să nu-i tragă curentul din Ńară. de dragul artei. asupra regretului de a nu se fi realizat viaŃa pură în mine. łăranii dorm cu ferestrele închise. Am răspuns amintind de jurnalul lui Eliade. Şestov şi alŃii – şi care nu se decide la gestul eliberator. în altă carte. Măresc pofta de viaŃă. care pot fi decupate şi trăi independent.. mai vezi o femeie goală şi păcătoasă. Poate că şi ceilalŃi au jurnale. obsesii şi torturi. adică mai nimic despre românii din Ńară. Din cei trei „crai” de la Apus. strigă disperat: „M-au închis! M-au închis!” Cioran reprezintă omul treaz nimerit în capcana – tot de beton – a lucidităŃii şi strigând omenirii. Apocalipsa biblică e color. de curând. odată aruncată în lume. el se sperie sistematic de moartea speciei. se descurcă singură. compusă din detaşare. Şi. descriindu-l îngrozitor. Nici Cioran. detaşată şi pur speculativă. Căci numai când avem şi moartea în urma noastră. Eseul este poematic: un fel de versete.

iar existenŃa absurdă. Până trece puntea. nu ctitoreşte. „absolut” („dezamăgiri absolute”. cu fiecare ritm şi cu fiecare moment. „pe culmi”). cea care produce echilibru şi fericire. O astfel de carte nu se poate scrie decât la ieşirea din adolescenŃă. „Mă încântă îngrozitor elanul barbar şi spontan al inspiraŃiei. fără să fim însă siguri că ar dori să se instaleze Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . de pe care se aruncă sisific. ce tânjeşte după absolut. dezamăgiri. Totul îi apare blestemat. îl socotesc cel mai mare stilist al lor. Sunt întoarse pe dos adevărurile vechilor şcoli filozofice. Emil Cioran este un filozof care scrie după inspiraŃie. „beŃia eternităŃii”. autorul descoperă o dinamică a răului în „metoda agoniei”. de mai multe feluri. trucurile şi capriciile poeziei le va consuma în filozofie. de fiecare dată dezamăgit. considerându-l detractorul lui Valéry. hiperbolele. Darul său e dat dracului – adică face pactul cu dracul. inaugura la noi „filozofia lirică”. Biciul de foc răsună cu şfichi groaznic prin bolŃile spiritului. situat precar pe marginea prăpastiei. devii mai „înŃelept”. Îl iubesc mânzeşte. Totul este „totul”. cu fiecare nouă spirală. „suprem”. Un prea plin vital se converteşte într-un nihilism filozofic în stare sa mişte şi pietrele. cu o vocaŃie de risipitor de daruri şi doruri. de atunci încoace.” InspiraŃia trebuie conectată la extaz. Se dezvoltă chiar un fel de paroxism al dezamăgirii care. care se mănâncă de tot. neştnnd unde să-l aşeze. Disperarea este însă autentică şi capacitatea sa de creaŃie se dovedeşte de pe acum extraordinară. atrăgând atenŃia celor familiarizaŃi în infern. „ContradicŃiile şi inconsecvenŃele gândirii” sale se explică prin spaima de înŃepenire într-un sistem (incapacitatea de a fi naiv. precum două personaje ale lui Urmuz. pentru a rămâne suspendat.266 Comentarii despre Cioran a se fi simŃit murind cu fiecare pas al ei. Mănăstirea lui Cioran este golul absolut. Cartea întreagă este un Ńipăt orgolios. de gândul nimicniciei şi de teama de a exista”. Buna inspiraŃie de a nu-şi construi de la început un sistem l-a ajutat pe Cioran să se descotorosească de eticheta de filozof. „Saltul în neant” îi reuşeşte oricum. Dar nu vrea să treacă. curgerea bogată a stărilor sufleteşti. haotic. după aprecierea filozofului. întâlnim în sîmbure idei ce vor fi dezvoltate în cărŃile viitoare. pentru a-i devora. paralel. gândirea este regândită în cheie existenŃială. ce poate fî. sclipirea şi palpitaŃia intimă. când se plictiseşte. pe care o scrutează cu o voluptate perversă. lirismul esenŃial şi paroxismul vieŃii spirituale. Mai târziu. Lirismul se converteşte într~o perpetuă flagelare şi autoflagelare. Ceea ce s-a şi întâmplat. ameninŃă să se transforme în sistem. căci n-a construit decât cupole de negaŃii şi a cărui cădere în haos n-ar putea isca izvoare. fiindcă spiritul său condamnat la luciditatea distrugătoare este incapabil de „atitudinea naivă”. Nu durează. cari fac din inspiraŃie singura realitate valabilă în ordinea condiŃiilor de creaŃie. şoselele şi podurile şi să întoarcă vitele de la păscut. Cioran începea ca un poet care nu va scrie niciodată poezie. înspăimântat de balans. Optând în faŃa vieŃii pentru „atitudinea eroică”. câtă vreme există moarte („singura certitudine”). comparaŃiile. Un lirism filozofic mai acut chiar decât cel al lui Blaga care. Cunoaşterea prin iluminări îşi are izvoarele în tristeŃe (văzută ca „o seriozitate închisă”). de pipăire a limitelor. neînsoŃit şi întorcându-se. îşi construia un sistem – punând un maximum de rigoare. pentru un poet – şi păstrându-şi rezervorul liric în poezia propriu-zisă. când îŃi pui răspicat toate problemele mari ale existenŃei şi te iei de piept cu Dumnezeu. sărind gardul la literaŃi şi întorcându-se. te mai îmblânzeşti şi te mai restrângi. Un Meşter Manole care n-are de pe ce cădea. văzută ca o ordonatoare sigură a adevărurilor adânci şi-a cunoaşterilor de dincolo de cunoaştere. Publi-când în 1934 Pe culmile disperării-. la filozofi. autorul explorând bolgiile danteşti ale gândirii. Dorul său e metafizic. de a fi fost torturată în fiecare clipă de frica de neant. cu fiecare carte. singurătate („singurătatea individuală şi singurătatea cosmică”). îndeobşte cunoscut. imposibil. Foarte tânărul autor se antrenează în darul profetic şi face exerciŃii de apocalips. să pună pe gânduri pădurile. Autorului i se pare a avea „monopolul suferinŃei”. însatisfacŃia totală („cei mai nefericiŃi oameni sunt aceia care n-au dreptul la inconştienŃă”). chiar atât de naiv!) şi prin apelul la inspiraŃie. „sub pretext că se gustă puŃin”. cu aripi de şindrilă. Tonul categoric reprezintă expresia unui eu în flăcări. Francezii. în univers. nu numai cel mistic. Toate metaforele. mai cedezi.

de a epuiza suferinŃa. absorbind veninul „de pre toată floarea” otrăvită. puncte. 2 • E m i l Ci o ra n . dar suspicios şi refractar la actele de bravură şi şoc. mutat pe tărâm filozofic. să naştem în nebunia noastră un vis apocaliptic. se trezeşte în fiecare dimineaŃă c-o poftă şi mai mare de-a fi trist. destul de avizat de altfel în materie de existenŃialism. şi. Vreau să spun că a lua. în lumea esenŃelor. investigaŃia şi analiza doar la aceste două titluri. Nu iau mai rămas „decât motivele nemotivate spre a trăi”. totuşi. Cultivând paroxismul deznădejdii. Cioran debuta ca un prăpăstios eclectic.. citim. Călinescu. depăşind cu mult „juvenilul exerciŃiu de seminar”. el este. Din Ńesătura visului nostru să crească splendori enigmatice şi umbre cuceritoare. „Este infinit mai importantă problema suferinŃei decât a silogismului”. înseamnă a nu-i înŃelege esenŃa scriiturii. să mă descompun şi într-o expresie nemijlocită distrugerea mea să fie opera mea. să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini şi moartea mea să fie triumful meu. „Aş vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine. sub un clopot de bronz fără limbă. un indiciu în plus că lumea e imperfectă. Partea teribilă este climatul care-1 stimulează. Aş asemăna scrierile lui Cioran cu pictura lui Dali: un teribilism de suprafaŃă. o împletitură de şerpi din capul Gorgonei. pentru moment. SubstanŃa şi măiestria se accentuează în cealaltă carte. care se anulează prin abundenŃă. în serios toate catastrofele metaforice ale lui Cioran. Cioran sau „a fi trist cu metodă” 267 acolo. Studiind psihoza şi depresiunea (să nu uităm că nu peste mult timp avea să se declanşeze marea catastrofă a celui de-al doilea război mondial). îmbibat de ele până la refuz suferă „paroxismul interiorităŃii şi al trăirii”. indiferent unde s-ar fi aflat plasată. Atitudinea de frondă proprie generaŃiei care se afirma atunci (Eugen Ionescu publica acea „carte ştrengărească” Nu) îşi are în Cioran un exponent absolut: nimic nu-i place în univers. Fraza este o ghirlandă de nenorociri. întrucât geniul său stă în căutare. forme ciudate şi adâncimi halucinante. poate exclama şi pune puncte. Darea continuă în clocot. pentru a pătrunde înăuntru. Dar un „nimic” fertil. buretele ce absoarbe presimŃirile. Aş merge până acolo încât aş afirma că pesimismul lui Cioran e tonic. angoasele.Marin Sorescu. Şi reuşeşte s-o ducă. ideatic. Căci pe drum îşi poate pune toate întrebările. Tema centrală este moartea şi suferinŃa care duce la ea. interogaŃie şi dezechilibru. „Sunt un om care ar trebui aruncat undeva într-un cazan cu flăcări”7. Tânărul filozof este călătorul care nu se simte bine decât pe drumul dintre lume sau lumile posibile şi imposibile. când avântul duce la nimic. „a amăgirilor”. fără să vrea. Trebuie spus că această atitudine limită poate fi şi-o continuare a avangardismului românesc. exacerbarea individualismului şi vărsarea în universal prin lirism purifică filozofia sa de păcatul proprietăŃii termenilor. de a escalada răul din lume. prea frumos scris pentru a fi adevărat. Să mă realizez în distrugere. cu o funie de spânzurătoare: ca să-şi aducă aminte că e muritor. Un joc de lumină şi de întuneric să îmbrace sfârsitul într-un decor fantastic şi o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistenŃă. pe acest pământ „unde nimic nu se rezolvă”. începând cu propria-i persoană. Fiecare pagină este un vârtej de concepte care te aruncă „de-a dreptul în nimic”. straniu ca toate viziunile de sfârşit şi magnific asemenea marilor crepusculuri. Aş vrea să mă topesc în lume şi lumea în mine. nesterilizat. cu toată energia şi cu toate conŃinuturile. iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie şi încântare. şi să-şi afirme viaŃa „prin strigăte de trăire”.” După cum se vede. să curg. inspiraŃia mea. avem de-a face cu un adevărat poem în proză inflamat. ce sâsâie dar nu muşcă. spune el. Restrângem. creaŃia. mereu întrecut de substanŃă şi arta. în loc de floare. neliniştile. o halucinantă panoramă a deşertăciunilor. generos ca un haos – prin urmare un antinimic. Cioran este unul dintre cei mai vitali scriitori români. După moarte. fiind „trist cu metodă”) el pare a umbla la butonieră. „Sentimentul pervers al morŃii” nu-l lasă să doarmă. „Mijloacele gândirii conceptuale sunt prea sărace pentru a exprima o infinitate internă”. exagera desigur influenŃa lui Kierkegaard şi a lui Nae Ionescu. Şi totuşi. urmează iubirea „umplută de o dibuire aeriană şi de o adiere Nr. „Este plin de dramatism procesul acesta prin care un filozof devine poet”. coaja de ou primordial ce se sparge. spune undeva..

dar calambururile şi jocurile de cuvinte sunt mutate de la nivelul limbajului la cel al gândirii. Opera sa de mai târziu îşi are rădăcini trainice în tot ce a scris în româneşte. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Şi încă ceva. Şi e atinsă problema cunoaşterii obiective. E un înger. care I-a pus pe gânduri. anunŃuri mortuare ale gândurilor „amăgite”. Cei care l-au vizitat la Paris au fost surprinşi de a-1 descoperi singur. Nefăcând altceva decât să cearnă amăgirile de adevăruri. care e aproape ca un paradis. deşi suplu – Cioran parcă n-ar fi citit nimic. cu scopul de-a le fisura. Întru fertilizarea asfaltului. Nici un fotograf n-a izbutit să-i facă poza clasică. pana autorului cîştigă în graŃie şi volutele gândirii sunt mai suple. sau se poate pune ca semn de carte la oricare pagină. sau de Noica. cărŃile pe care le-a primit cu autograf. o singurătate în stil. chiar din nucleu. a te scălda în propria ta răsfrângere. fără nici o carte în jur. cu pasul spre impalpabil.” Forma aforistică pe care o îmbracă aceste gânduri le face uşor de Ńinut minte. un comentator întotdeauna solid. în inima Parisului. aşa cum spuneam. Iată câteva constatări ca nişte incizii fine pe retină: „A te detaşa elegant de lume. care e saturat de citate şi trimiteri (adevărate sau false).” Întâlnim nostalgia vieŃii. Apocalips sonor. A ascultat doar vibraŃiile culturii. un mers ce cadenŃează amintiri. Prin atât de finele observaŃii şi măiestrita întrebuinŃare a limbii. A le dilata şi a le transforma în mirosuri.. Filozofia lui pare o emanaŃie spontană. Adoră viaŃa pentru infinitul motivelor cari n-o susŃin şi dezgustă-te de moarte până la nemurire. o faptă bună ce poate avea virtuŃi magice: arun-când pe fereastră. vaporoasă într-adevăr.” „După experienŃa morŃii.” Nemaifiind obligat să spună totul pe nerăsuflate. înainte de a deveni cel mai mare stilist francez. conturul lucrurilor invizibile. a pipăi lumea purtată de miros. netăiate. Cioran scrie enunŃuri. „Aruncă moartea la marginile tale. O singurătate agresivă. De multe ori îŃi vine să rîzi chiar.. care face ca sunetele monologului unui „disperat pasiv” să capete o rezonanŃă înfundată. pentru că e plină de contrariile fertile. a da contur şi graŃie tristeŃii. E maestru în optativul şi infinitivul zicerilor. a te adânci în intangibil. căci cea creată de Dumnezeu e pe sfârşite. plus o vehemenŃă mult mai contemporană. ei rămân suspendaŃi între amăgiri şi adevăruri. Spre deosebire de Borges. dar e spusă atât de răsucit. de avânt frânt în lucruri. precum protonii şi alte particule mai noi. Cioran. că aici e o filozofie adâncă! Chiar e. care procedează ca noaptea. formele imaterialului. care l-ar fi citit pe Mircea Eliade. „Noi vrem să începem lumea noastră. dialog aerian şi disoluŃie plantată. Soarele însuşi pare trecător în această isterie a eternităŃii.” „Gând absurd în muzică: o fizică în care sar pleca de la lacrimi în loc de atomi”.” „Defectul meu este de a şti totdeauna ceea ce e mai esenŃial şi mai necesar. la date fixe – de Rusalii şi Sîmbăta morŃilor –. înăuntrul ideilor. Se simŃea deopotrivă adierea lui Pascal şi-a lui Nietzsche. „Orice s-ar spune: gânditorii rămân la suprafaŃa vieŃii. parcă e o spusă de. ca să mori cu acestea şi nu cu tine. Mi-l închipui oficiind. este un mare scriitor român. mai renunŃând la întrebări şi la tentaŃia de a se îngrozi. A le deturna sensurile. la urmă îŃi dai cu mâna peste gură: stai. Orice idee la el devine fisionabilă. pentru a întări tortura. Mai spicuim câteva „versete”: „Totul este de nespus şi toate lucrurile vor să vorbească. vioiciunea. voioşia paradoxului său perpetuu. Caragiale! Cioran posedă simŃul umorului bineînŃeles ca orice mare tragic (Dostoievski îŃi incită zâmbetul la fiecare pagină). cum se întâmplă de obicei la debut. cu respiraŃia în marginile tremurătoare ale lucrurilor. Fiecare frază îşi e suficientă sieşi şi se poate detaşa.268 Comentarii despre Cioran plină de chemări.” Sunt aici darurile unui scriitor stăpân pe materie şi pe spirit. de a avea prejudecata eternităŃii. mirosul prin care învingem timpul. Uraniu.” E foarte mult orgoliu în aceste scrieri. care se înnoadă şi se deznoadă sub ochii tăi întrun spectacol unic. Gestul e de şaman. pe fondul bibliotecii sale. Ca o muzică suavă şi purificată. trecutul renăscut în inundaŃia de miresme. este aproape imposibil să înlături un zâmbet dezabuzat ce împreună căderile şi triumfurile. De aici. estompând contururile şi mărind mult misterul.

în gândirea sa. Cioran sau „a fi trist cu metodă” 269 II „A introduce sălciile plângătoare în categorii” Motto: „Nu revendic cinstea de a putea citi un roman până la capăt. atât în româneşte. sau stările de agonie şi extaz. în neant. Fundoianu. P. când cea neagră. după cum întregu-i sistem filozofic se sprijinea. sursele fiind oarecum comune. Cioran se afirma ca un mare scriitor. Făcând o sumă. care au cîşrigat în expresivitate. prefigurează oarecum cazul Cioran. gândirea filozofului nu iese nici în a treia carte (Amurgul gândurilor. P. extrem de dotat şi în domeniul speculaŃiei critice. Ca şi când numai despre idei ar fi fost vorba! Blaga s-a arătat deosebit de dur. comitea o „exagerare fertilă”. Rostirea românească se sărbătoreşte în acest volum important pentru fundamentarea eseului.Marin Sorescu. atacându-l dinspre latura filozofică şi contestându-i. Petre Pandrea etc. mai răspicat. Sibiu. pe intuiŃii literare. sau mai înainte de chinezi. ca gen. Acelaşi freamăt metafizic presat în păstăi de maxime şi paradoxuri. arat şi răsarat. se ştie. dând. Cioran. prin contribuŃiile reunite ale unor condeie de diverse orientări şi tendinŃe: Rădulescu-Motru. obŃinută însă nu din adunări cantitative ci din salturi calitative. Autorul Priveliştilor. ca să zic aşa. Curios! Tocmai scriitorii vor protesta. lui Cioran păcate asemănătoare cu ale sale. intrat. Lui îi place cum se rostogoleşte cugetul în prăpastie. se îndârjeşte să se izbească de oglindă. Cioran experimenta eseul total. O generalizare vărgată. suferind de „păcatul bilingvismului”. specializat în complexele literaturii române. e mai artist. dacă gândim în absolut. Subtilul şi temeinicul studiu al lui Mircea Martin. a lui Mircea Martin. ca o zebră. Până acum am numit scrierile lui Cioran când poeme. a cărui operă. Negulescu. cu partea sa rezistentă. o paranteză. când proze. (Recenta Introducere în opera lui B. Bălcescu şi. e drept. pe fereastră. care a fost cam lungă.. D. de vechii greci. cât şi în franŃuzeşte. cum se reflectă această rostogolire în cuvinte. In cuvintele limbii române. vara. ÎncăpăŃânarea de-a persevera pe acelaşi ogor. 1940) din universul trasat de primele două. este împins de destin să ilustreze cu propria-i operă teoria greşită a culturii române cenuşereasă sau „colonie” a celei franceze. în cele ale Nr. Fundoianu. originalitatea ideilor. să le numim. Spre sfârşitul perioadei interbelice el cunoştea însă o adevărată înflorire. D. câteva opere importante în limba franceză dar rămânând în mod fatal ancorat cu o parte importantă a creaŃiei în spiritualitatea noastră. Roşea. Motiv pentru care el se simte îndemnat sa se integreze direct culturii „de bază”. Eseuri de-o factură specială. Univers ale cărui limite erau infinitul. ocazia unei generalizări.. închidem paranteza.) Partea pripită a afirmaŃiei lui Fundoianu consta în inexactitate: eseul în literatura română exista demult. în parte pripită. deocamdată.. pe opera celorlalŃi”. ar merita o analiză aparte.. curente. nişte eseuri de Cioran. nu pe idei. 2 • E m i l Ci o ra n . mai propriu? eseuri. eseul radical. al ideii. indieni şi de şcolile orientale. mai precis. la începutul carierei sale. făcând greşeala de a interveni ca un specialist. Partea adevărată e că genul nu prinsese totuşi. Mai mult decât ca filozof – ideile filozofiei. Lipsa eseului din literatura noastră îi dădea bătăiosului B. de la Odobescu. Blaga. Măsurând gradul de civilizaŃie după „nevoia de a glosa pe ideile celorlalŃi. Fundoianu constata absenŃa eseului la noi „cum nu există în toată peninsula”. nu-s prea multe şi sunt de obicei fixe –. Posedă un organ al limbii mai nuanŃat. Şi aici. ci se pierd în ele însele.” Cu exasperarea cu care bărzăunul. pe zicere. de la Russo. faŃă de conŃinutul. Reproşându-i. trăind prin excepŃii. epuizate. redeschide dosarul acestui foarte interesant scriitor. demonstrează indiferenŃa sa faŃă de şcoli. În acest context. Deci nişte limite care nu limitează. călcând pe bătătură locurile comune ale cugetătorilor de profesie. moartea. în parte justă. Şi el se încercase în tehnica aforismului. din care poŃi sa iei de bună când partea albă. Fundoianu. pe care nu poate decât s-o imite servil „dacă i se îngăduie”. când filozofie etc. eseul absolut. în fond.

opera sa românească se încarcă de-o vie şi durabilă emoŃie.” Formulări fericite întâlnîm la tot pasul. tristeŃea este „un procedeu de cunoaştere”. unde se va simŃi poate în adâncul conştiinŃei un înfiat. ajunge un clasic al deznădejdii. Cum poŃi să fii nici unul nîcî altul? – Vorbind în proză despre moarte. El nu numai ca gândeşte în marginile cutărui autor („Face conspecte”. munŃii. De aceea n-ai unde să te duci niciodată. Şi că n-au nici o şansă să-l concureze. Ne stoarcem viaŃa de câte ori cugetăm. SenzaŃii de Satana în delir de scrupul. spiritul lui Cioran fredonează arii „lacrimale” despre limite şi deznădejde. într-un fel. un copil orfan de nuanŃele unei exprimări mai expresive. scoate limba şi sâsâie despicat la lucrurile pe care îmblânzitorul. N-ai făcut nici o faptă rea. O cobră sustrasă deşertului Gobi. nu obosesc limba sâsâitoare a cobrei. la urma urmei. Sa-1 suspectăm pe Blaga de invidie ? Mai tânărul confrate. despre „orizontul funebru al culorilor. într-o baie de simŃire exaltată şi inflamată.” Fiindu-şi propriul vampir. trebuie căutată. boala (numai abstracŃiuni) sau marea. Aruncă în braŃele unui depresiv o carte de Cioran şi-i vei schimba hotărîrea de sinucidere. cred. Evident existenŃială. vede lumea „ca o prelungire a sufletului”. mai apoi. Că i-a depăşit pe stiliştii francezi. Veninul ei suferă un proces de osmoză: lumea înconjurătoare parcă ar fi un pustiu. Dragostea. teoretizată de predecesori. populat somptuos. toate obiectele pleznind de concret. originalitatea scriitorului-filozof. Românul gândeşte pentru Ion. Ca şi celelalte cărŃi. cu o mare sonoritate.”24 „E atâta dramă şi poezie în Shakespeare. ca la greci (balcanismul are şi multe părŃi bune). AscuŃirea minŃii este aici o lege naturală. dar te simŃi responsabil de răul universului. Cioran e receptat azi în Occident ca un scriitor tonic. „GerminaŃia fiecărui adevăr ne pune corpul la teasc. Sunt suspicioşi. devenind tot mai sceptici. Un francez gândeşte „ca să fie văzut”. şi că mai trist decât atât nici că se poate. Cioran ne apare ca un cercetător abisal al omului. „Când abuzezi de tristeŃe. sufletul său e primordial metafizic: „Remuşcarea metafizică este o tulburare fără cauză. cerul. care nu se lasă convmşi cu una cu două.” Autorul vorbeşte în proză despre toate. şin această experimentare a abstractului. Cioran scria.” Plin de tulburări fără cauză. prea se arăta sigur pe sine. gândindu-se că e cineva trist pentru ei. oamenii se relaxează. dar te năpădeşte un infinit dureros al trecutului. mai apropiat de Dostoîevski decât de Kierkegaard. „Un om care practică o viaŃă întreagă luciditatea.270 Comentarii despre Cioran limbii franceze. şi lupta pentru dicŃia rostirii este pe viaŃă şi pe moarte. Nu-Ńi aduci aminte de nimic. nici nu era greu. pentru Vasile şi încă vreo doi-trei amici. în fond. şi purtată tandru în sân. că dramele lui par concepute de un trandafir în demenŃă. să plângă şi să se spovedească în mici monologuri. plictiseala. din om te pomeneşti poet. şi pe bună dreptate. făcând. îŃi pun la îndoiala inteligenŃa. şi neasigurat. ca să-1 admire toată suflarea. „De-aş putea deveni fântână de lacrimi în mâinile lui Dumnezeu! Să mă plâng în el. dându-le un coeficient de trăire şi o particularitate. In această particularitate a spusei cioraniene. dar gândeşte în poezie. tot ardelean. Şi proza lui se incendiază şi năzuieşte spre emoŃia lirică. încât un gânditor absolut ar fi un schelet ce şi-ar ascunde oasele în transparenŃa gândurilor. după ce îi depăşise pe cei români! Aceştia. Meşteşugul său e de a detecta contrastele din noi şi de-a le face să cânte. cu cât le dai dovezi mai strălucite de agerime. Citită în această cheie. Ea nu muşcă niciodată. al sunetelor şi al gândurilor”. norii. surâsul. Citindu-l. apare ca o imanenŃă. sau în frânturi de suspine înşelate „în aşteptări”. Întreaga omenire. o nelinişte etică pe marginea vieŃii. bătrâneŃea. ca o verificare individuală a teoriilor. ci reabilitează abstracŃiunile lor. dar e ca şi când ar face-o. şi el să se plângă în mine!” „Spiritul Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . de la Caragiale încoace. Principiul Răului în mrejele problemelor etice şi-n teroarea imediată a soluŃiilor!” Această năpădire existenŃială.” „Lumea nu-i decât un Nicăieri universal. „Un vampir sugându-mi ultima picătură de sânge – şi-ncepând apoi să cânte trist. N-ai nici o vină pe care s-o regreŃi şi totuşi simŃi remuşcări. altfel de poezie. cu un talent literar dincolo de filozofie. care întrece filozofia în sine. sunt mult mai ai naibii! De ce? Pentru că ei nu-şi pun probleme de universalitate. „conspectul” mai interesant decât originalul. Făcând din viaŃă un „Apocalips zilnic”. i le arată cu titlu informativ. cum s-a spus cu ironie). Şi aici intervine paradoxul: un pustiu neobişnuit de vesel. expus în orice clipa.

un neant material. am putea încerca un portret al filozofului la tinereŃe: din idei. gluga pentru eroii plouaŃi de pesimism. „Nu revendic cinstea de a putea citi un roman până la capăt. Pictorul Arcimboldo realiza portrete din legume şi zarzavaturi. cauzalitate. în loc de nas. Multe pagini sunt aforisme amânate.” Sunt surprinse „voluptatea non-semnificaŃiei” şi „meditaŃia fără conŃinut”.” Îl văd pe Cioran pe marginea unei prăpăstii. E un scriitor obsesiv ca. şi nu ni se dezvăluie decât în mod poetic. la botul calului. O analiză stilistică s-ar putea face cu mare folos pe aceste texte. murmur care nu e în stare să se prefacă în Ńipăt. eliptică de erou. ca să zic aşa. „Am încercat s-o fac. preface tăcerile noastre în trăncăneala. Adevărul e că n-a vrut să facă nici o concesie artificiilor genului. El dă filozofiei un suflu. transformând banalul în paradox. personaje. un eu fără viitor. Nu mai există povestire. din care s-ar putea cita în neştire.” Subscriind la aceste observaŃii amare.. nu ştiu de ce îmi vine în minte acum numele lui Cehov. câtorva simboluri. pe care îl salvează de la pedanterie şi etimologism. De ce ne place spusa lui ? Aceasta e întrebarea. Cioran sau „a fi trist cu metodă” 271 este materie ridicată la rangul de suferinŃă. „cu fenomenul căderii”. Cioran fiind. Chiar şi critica mai nouă şi-ar afla un obiect de studiu ideal. singuri şi nemângâiaŃi. În stilul său. nu mai rămâne decât un eu care-şi supravieŃuieşte. Autorul dispune de o infinită amărăciune. Obiectul fund excomunicat. o comunicativitate spontană. îl suceşte şi–1 răsuceşte.” Autorul a subliniat cuvântul „material”. deşi se străduieşte să le ambaleze în negru. care sapa în insesizabil. în loc de ochi. Fruntea – un neant eruptiv. identîficându-se. o democratizează prin stil..Marin Sorescu. al cărui univers infinit e înŃesat de fleacuri esenŃiale. O ştiinŃă a aforismului. ce se tot cramponează de Imprecis. Ce mare boala este groaza. un Nr. litanie şi solilocviu al Vidului. Succesul ar fi fost eclatant. cum ziceam. Aventurându-se la rădăcinile Vagului. Curios cum o pană atât de precisă poate fi în acelaşi timp deşirată de-o ambiguitate maximă! FiinŃa devine un fel de peisaj exotic. „Romancierul. mi-a spus într-o zi. unde ar fi putut trona. M-am întrebat adesea de ce nu s-a hotărât Cioran să scrie proză. rădăcini. gândind o prăpastie şi mai mare. ce bine ne-ar sta nouă aşa. o introspecŃie atentă te obligă la o privire frăŃească spre idioŃi. Pentru precizie şi ambiguitate. desfaşurându-l în faŃa privirilor noastre complice şi nedumerite. supunând-o unei iluminări de arc voltaic. pe care le demască. Şi întrucât femeile sunt avide de dureri. două injecŃii cu esenŃă de panică. metehne ale romanului mai nou. pe care o contemplă spre a o nega şi o neagă spre a o recompune. Dintr-o raŃiune sau alta. dar atingând zone de înaltă măiestrie. şi încă ceva în plus. de fapt din mii de pricini. la ploaie. participă la el. a cărui artă e făcută din auscultatie şi din bîrfă. îl preface în tensiune şi această tensiune nu duce decât la ea însăşi: un extaz la hotarul Literelor. Scriitorul român coboară esenŃele în lumea perceptibilă. Are o dialectică a rostirii. metamorfoză în ceva ce ne scapă şi care nu urmăreşte nici lirismul invectivei şi nici pe acel al rugăciunii. rîzând. perpetuu.” In concluzie: „ApariŃia romanului fără substanŃă a dat o lovitură de moarte romanului. fructe. Filozofia lui e vizuală: „De şi-ar aşeza Dumnezeu fruntea pe umărul meu. Tot pasajul se constituie ca o mică schiŃă ceho-viană. concretiza.” înstrăinarea de sine atinge un fel de apogeu în această carte. în capitolul „Dincolo de roman” din TentaŃia de a exista. Cu Dumnezeu cugetând trist pe umărul lui. genul fiind un sac fără fund care înghite oncâtă filozofie vrei. care-şi aminteşte că a fost. evenimentul abolit. – Când separaŃia de tine însuŃi prin reflexie îşi pierde din tărie şi n-ai distanŃă de propria ta groază. are şi avantajul că poate deveni. dar croiala şi împunsătura rămân mereu româneşti. Haina e franŃuzească.. intrigă. chemare schizofrenică neîngăduind ecoul. o adânceşte şi o reformulează. plin de vervă. structurat în jurul câtorva subiecte.. ni le face agreabile. pricinuite de o anumită derută în romanul contemporan. 2 • E m i l Ci o ra n . N-avea nevoie decât de deprinderea câtorva convenienŃe şi trucuri. dar eroii mei nu se întâlneau”. care se degustă pe sine. căpătată cu greu. ca şi Borges. Subliniind câte un cuvânt în frază îl luminează dintr-o dată altfel: „IdioŃenia este o groază ce nu poate gândi asupra ei înseşi. romancierul devine un arheolog al absenŃei prin explorarea straturilor a ceea ce nu este şi nici n-ar putea fi. înŃelegem mai bine de ce Cioran a optat pentru eseul filozofic.

poate chiar stilistul nostru cel mai mare. el lasă o dâră pe unde trece şi consemnează esenŃe pe scoarŃe de copaci seculari. cazna pare exclusă şi.. care-au făcut din viaŃă o lungă îngropăciune şi-au înviat în concepte ale sleirii spiritului..şi paralogica sa înŃeapă percepŃia în punctul sensibil – un călcîi al lui Ahile rănit o ia la sănătoasa din fiecare frază. deci anulat prin îmbrăŃişare. ori în parcuri. ne mai pot da o idee cât de mult contează cum spui ceea ce spui. cu stil. perfecte. ceea ce nu se întâmplă omului civilizat.. cu cât fast în rostire şi plăcere în proorocire! In răspăr cu inerŃiile. care au prins muşchi şi licheni şi arată mereu un nord veşnic îngheŃat şi fără speranŃă. pare lipsit de stil. scriitorul atât de personal. O tensiune neobişnuită a ideilor. paradoxal. c-o nucă vietate albă şi orbită de lumină în cioc. Aceste scurt-circuite – negru pe negru – sunt colecŃionate şi date de pomană omenirii în criză de energie. sunt stafii. tremurul existenŃei decât în contact cu analfabeŃii: nişte ciobani din CarpaŃi. care ştie să zboare fără aripi. Răzgândirea lui e mântuire într-un spaŃiu al ideilor fixe. Indeletnicirea-i de baza e ca şi a Penei Corcoduşa: de-a spăla morŃii. cîştigând în schimb.) Cioran perseverează ca o ciocănitoare într-o pădure uscată: creează goluri. Şi tot cuvântul pe nespusul pe care-1 spune.. Ce păcat că trebuie să traducem toate acestea din franŃuzeşte” „Imprumutându-l” pe Cioran culturii franceze. Ei nu simŃeau nici o nevoie de a-şi scorni o viaŃă: ei existau. cu buna credinŃă cu care adolescentul încrestează numele iubitei. În cultura română poate doar cei doi Caragiale. Nu e nimic sub coajă! exclamă ciocănitoarea. „Totul e haos. Cioran face să zboare ideea pur şi simplu. Şi toată fraza pe-un cuvânt. dă îanra în lumea larvară. ca şi Brâncuşi. ConştiinŃa jubilează în jerbe de negaŃii. dintre fagurii atât de geometrici şi mieroşi ai gândirii. Răzgânditul din filozofie e ca răspopitul: fără nici un dumnezeu. am renunŃat la un scriitor excepŃional. care până la urmă ar fi sfârşit prin a fi acceptat de toată lumea. plimbat sub căruŃa cu coviltir. parcă ar juca totul pe o singură carte. ca un fel de delir al paradoxului. rotunde. Brâncuşi sculpta ideea de zbor. Am citit undeva sau am visat că Cioran vorbeşte cu limbă de moarte ? Încă din tinereŃe. maniaci ai stilului. pe bănci proaspăt vopsite. Răzgândirea lui Cioran e ciclică: se răzgândeşte ca să nu se fixeze.272 Comentarii despre Cioran silogism amar. Şi apăsat. care vorbea cum scria. nimic n-are nici un sens” – spune Cioran. ce ? Un stilist francez care. Şi toată cartea pe o singură frază. de pe culmile ei disperate. Meta. Şi cu câtă voluptate. el dă să plângă cu lacrimi de sfinŃi. 1985 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . MinŃilor comode le poate apărea ca un eretic al gândirii. care fac scurt-circuit la marginea cunoaşterii. Vorbeşte cu păcat. dintr-un Răşinari oieresc într-un Paris cosmopolit. cu precizarea că morŃii săi sunt abstracŃi. urlând de groază. transplantează la răscrucea de civilizaŃii pasărea măiastră. (La Arghezi. Citim în La tentation d’exister: „N-am avut senzaŃia adevărului. Cioran aude cu căŃelul pământului. micşorat prin reducere la scară. suferind că merele îi pică gata muşcate. mi-au produs o impresie cu mult mai puternică decât profesorii din Germania sau isteŃii din Paris şi am văzut în Spania nişte cerşetori al căror hagiograf mi-ar fi plăcut să fiu. Urlând însă frumos. Un Adam care dă cu şarpele făcut colac în pomul cunoaştem.

generală. nota n. căci de aş da mână liberă amărăciunilor. Schimbării la faŃă a României i s-au adus acuze dintre cele mai grave. nici astfel omagiat fiind. arunca lumini asupra intuitei măsuri polemice a lucrării lui Mircea Vulcănescu. atunci când s-a vorbit despre ea (şi s-a vorbit extrem de puŃin). scris »cu pasiunea şi regretele unei iubiri disperate. ca un normativ post-justificativ. fundamentat pe negarea cvasiabsolută a antecedentelor. cu participare şi subiectivism inerente: „Dacă n-am avea o aderenŃă mai adâncă la fenomenul României şi am putea fi perfect OBIECTIVI (subl. etica fiind privită ca un principiu ulterior. Emil Cioran însuşi semnase. aici neconcludentă. în acest cadru. Dar trebuie să observăm.) cu ea. că textul. pentru ieşirea ei din anonimatul şi mediocritatea de „naŃiune mică”: în vederea acestei propăşiri. B. este animat de un cod pozitiv în esenŃa sa. de neînŃeles ca o „raportare” principială.. Ńine să sublinieze detaşarea sa de „toŃi acei care iubesc poporul românesc mai puŃin decât mine – fiindcă ei nu-i iubesc VIITORUL (subl. cu deschidere de fapt şi asupra altor scrieri ale lui E. România este un punct pe care încearcă să-1 salveze deznădejdea mea. azi fund doar posibil de intuit după o mai îndelungată familiarizare cu „mişcarea” textelor în temă dinaintea respectivei încercări de sinteză. Un indice îl furnizează. 2.. dedicaŃia („Lui Emil Cioran”).273 Mircea Braga Între o efigie construită (Emil Cioran) şi o efigie prin concret (Mircea Vulcănescu) Elaborată pe parcursul a patru ani. într-o „critică a criticii”. Dar pasiunea pentru România nu poate accepta condamnarea ei pe vecie la destinul mediocru de care s-a împărtăşit până acum. sub titlul violent. în Î936..”“ în altă parte. cu atât mai mult cu cât. Emil Cioran mărturiseşte a privi fenomenul dinăuntrul acestuia. puŃin ne-ar păsa că ea va juca un rol în lume sau nu. Atunci ne-ar părea firească încadrarea ei în soarta culturilor mici şi nu ne-ar durea deloc anonimatul.. Şi o acoladă finală. finalitatea şi nu mai puŃin la Ńinuta textului lui Mircea Vulcănescu. M. M. că amplul eseu al lui Emil Cioran (aparent detaşat prin derogare „stilistică” de restul operei sale) încearcă să statueze o doctrină a violenŃei. în schimb. era efectuată dintr-o extremă care antrena „prin definiŃie” criterii exclusive. însă. De-a lungul anilor. „schiŃa fenomenologică” a lui Mircea Vulcănescu intitulată Dimensiunea românească a existenŃei poartă în sine un evident sîmbure polemic. se cere privit cu atenŃie şi în toate 1 . autorul e dispus a legitima orice mijloace şi orice instrumente. Cert este. Cioran: „Toate posibilităŃile de a crede în ceva le plasez în România. În acest fel. eseul lui Emil Cioran. între 1940 şi 1944. aut. însă câteva precizări cu caracter general se impun. în conformitate cu teza machiaveliană că orice mijloc e bun pentru a-Ńi atinge scopul. funcŃionând doar în „abstract”: era de presupus că autorul unui volum ca Pe culmile disperării nu putea adera. Nu ne vom adânci. nota n. derulat cu frenezie şi articulat cu sinceritate trăită fiindcă „nu pot să fac ştiinŃă pe propriul meu destin. se caută o soluŃie pentru propulsarea României în istorie. de altfel. un amplu eseu axat pe aceeaşi tematică a dimensiunilor etnice româneşti. O lectura în paralel a celor două texte ar putea.. poate. Înainte de a intra în detalii. agresiv. la substanŃa. M. unde aş mai descoperi-o? În infinitul tristeŃii. şi nu toate neîntemeiate.. sesizabilă în epocă. în cea mai mare parte a ei. a cărui adresă era. deci.) lui. B. aut.. fiind un exaltat „catehism de acŃiune”. In plus. în spiritul disputelor timpului – Schimbarea la faŃă a României. mai întâi. dincolo de orice erori. nemărturisit ca atare. marcat dogmatice.

intuiŃiile sunt remarcabile: „Dacă România vrea cu adevărat să-şi croiască un drum în istorie. întrucât evoluŃia nu se poate consuma natural. încă o dată. de confuzii „jurnalistice” şi incizii lucide. prin defecte esenŃiale în organizarea destinului lor exterior. mai ales. ruşii au frământat până la obsesie problema destinului lor.] Orice popor care intră în istorie când celelalte sunt în maturitate. Nu i-a rămas altceva de făcut decât să ardă etapele. totuşi. de atitudini ideologice retrograde şi intuiŃii realmente pozitive. A raporta unele ritmuri negatoare ale cărŃii. de promovarea unui naŃionalism agresiv. rusă. nota n. de optici deformatoare şi înŃelegeri nuanŃate. aşa cum procedează G. aici ca şi în restul capitolelor.. pentru „înŃelegerea” lor. frecvent invocate de altfel pe parcursul întregului eseu. Eseul nu poate fi absolvit. la registrul de idei al lui Nae lonescu. Se subânŃelege că măsura vitalităŃii unei naŃiuni o dau faptele sale.. după ce dormise – întocmai ca România – secole întregi. a căror neîmplinire e explicabilă prin insuficienŃe politice. pentru ieşirea din tiparele cultural-spirituale care i se păreau autorului neviabile şi. În fond. Şi deodată cu chinul lor teoretic. Călinescu. limita la care se opresc popoarele care. Călinescu. spaniolă ş. În majoritatea cazurilor. constituindu-se în centre ale lumii şi implicându-se în destinul omenirii prin vocaŃia lor „mesianică” (noŃiune centrală în definirea culturilor mari de către Emil Cioran). Ńara de la care poate învăŃa cel mai mult este Rusia. reperele lăsate în timp (în istorie) şi în egală măsură creaŃiile culturale. italiană. aut. dimensiunile viziunii mesianice se conturează grandioase. Dimpotrivă. Favorizate de împrejurarea că istoria nu este natură.). iar mijlocul îl constituie „spiritul dictatorial” şi „excesul forŃei”. engleză. ori căzând în „acea supărătoare simplificaŃie stilistică ce-a bântuît eseistica acestor decenii” cum nota G. deoarece „fiecare mare cultură este o soluŃie a tuturor problemelor. de exaltarea conflictului. culturile mici trebuie să-şi propună ca obiectiv „saltul istoric”. Spre ilustrarea acestui eşafodaj teoretic. 3. Uneori. Întreg secolul al XlX-lea. de evidenta neînŃelegere a unor fenomene socîal-politice ca fascismul şi comunismul. Apărut. In acest cadru. „RespiraŃia istorică a unui popor este cu atât mai amplă cu cât misiunea lui e mai mare. sunt trecute în revistă specifîcităŃile – aşa cum le vedea Emil Cioran – culturilor franceză. [. amestecul ciudat de erori flagrante şi aserŃiuni întemeiate. De semnalat este şi existenŃa unor „culturi intermediare”. „pentru a se şti că nu numai România este în lume. Rusia a păşit efectiv în istorie. este departe de a acoperi sensul desfăşurării ideatice a eseului lui Emil Cioran. care nu înseamnă câtuşi de puŃin respingerea ab initio a tuturor frazărilor sale. amorfe. eseul Schimbarea la faŃă a României se dorea purtătorul unei soluŃii pentru depăşirea impasului social-politic al timpului... că aceste rânduri au fost scrise în 1936! Rămâne.274 Comentarii despre Cioran nuanŃările sale.. „normale”. aproape meschine în accesibilul lor. cu acel necesar spirit critic.. însă. de accente xenofobe. în ordinea unei lecturi „fireşti”. Şi să nu uităm. pentru ca prin revoluŃie să se fixeze în centrul ei. de propunerea unui climat de forŃă şi agresiune. şovine şi antisemite. culturile mici sunt – la scara mondială a istoriei – expresia unei absenŃe. De aceea. M. [. în toate culturile mari. suferă de un dezechilibru. însă. B. Emil Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . arderea etapelor. ci şi lumea în România. cu alte cuvinte a culturilor provocatoare de istorie şi a celor fiintând vegetal. totuşi. japoneză. provocat de INEGALITĂłILE DE NIVEL ISTORIC (subl. germană. în plus. pentru intrarea Ńării într-un circuit istoric. neputându-se împlini politic şi spiritual. popoarele timide cu ele şi cu lumea concep misiuni imediate. Pe când culturile mari dispun în exces de un adevărat „instinct istoric”. inexpresive şi „ineficiente”. în peisajul universalităŃii. nu se depăşeşte nivelul unor locuri comune sau chiar cel al unor sloganuri propagandistice ale timpului. etnicul ar reprezenta o limită. a. aflate în spaŃiul dintre cele două tipuri de bază.] Este mai mult decât evident că Rusia a fost sortită unei meniri monumentale în lume.. Delimitarea principială iniŃială are în vedere existenŃa culturilor mari şi a culturilor mici. De aceea. aici. al ruperii graniŃelor anonimatului. Rusia se năştea la viaŃă. sensul pozitiv al unei culturi mici nu poate fî decât acela al depăşirii condiŃiei de sine. aşadar. în 1936. sunt incapabile să devină naŃiuni şi să creeze o cultură. greu de explicat. culturi.

absenŃa unei puternice dorinŃe de viaŃă. înlăturând luciditatea şi arborând partizanatul violent al paradoxului susŃinut dincolo de limite. pentru sugestia de literatură a cuvântului. la secolele de întuneric. superficialitatea. refuzul extremelor şi al soluŃiilor tari. nu se va răzbuna în voinŃa de afirmare şi de definire a unui destin. cu atât mai puŃin să-1 învăluim în edulcorări. se impune ideea unui „profetism naŃional”. în cel mai bun caz de redobândire a ceea ce-i aparŃinea de drept. El exprimă o solidaritate cu naŃiunea. frenetice. De aceea. fiindcă negând totul. fără mesianism. tradiŃionalismul nu este decât „o formulă comodă. Altfel. care „pune centrul de greutate pe viitor”. pentru Emil Cioran. Altfel. E un drum al exploziei în viaŃa spirituală şi al pasiunii pentru creaŃie. indiferente la contradicŃii şi la demăsurări. dacă ar fi posibilă o utopie fără rădăcini. de groază şi de iobăgie. zeflemisirea. iniŃiativa se cuvine să fie „mesianică”. incongruente: o viziune asupra istoriei sociale vitalizantă în extrem şi o organizare de adânc scepticism. indiferenŃa etc. chiar războaiele sale au fost întotdeauna unele de apărare. Pentru a începe reconstrucŃia lăuntrică a României. Difuziunea contrariilor într-o substanŃă care. contestând substanŃa şi legile întocmirilor „obiectului”. de-abia ajunsă în ipostaza de naŃiune. apoi de dominaŃiile otomană. 4. Neanimat de idei mesianice. e de observat – credea Emil Cioran – că un anumit „specific” a blocat până atunci drumul României spre istorie: lipsa unui dinamism primordial şi a pornirii puternice de individualizare în lume. Călăuză poate fi un „instinct politic devenit art㔓. încearcă o re-edificare a sa din nimic. menŃinerea la nivelul culturii populate (puternic Nr. Nu ne putem privi trecutul lucid şi indiferent. Or. Când văd Ardealul mi se desfăşoară o configuraŃie plastică a unor dureri mute. 2 • E m i l Ci o ra n . Pentru o naŃiune. expresie a unei misiuni în lume care reprezintă o obligaŃie supremă faŃă de esenŃa României.Mircea Braga. dacă tot ce a trăit această Ńară într-un trecut de umilinŃe şi un prezent de compromisuri. dar nu o voinŃă de a-i da un mare sens în lume. fanariotă sau austroungară. în multe cazuri. subscriind parcă cu bună ştiinŃă la agresivitatea confuziei. cutreierat de năvălirile barbare. Orice tradiŃionalism acceptă limitele imanente ale naŃiunii. România era un popor fără istorie în înŃelesul major al cuvântului. se cuvine să abandonăm orice „sentimentalism fără orientare dinamică. lipsite de originalitate. onentând naŃiunea spre a deveni o „mare putere”. de conservare” a limitelor. Negările lui Cioran sunt. „Dacă România nu Ńinteşte înspre momentul ei solemn. Între o efigie construită (Emil Cioran) şi o efigie prin concret (Mircea Vulcănescu) 275 construieşte pe temeiul unei structuri în care fuzionează două paradigme în mod firesc inataşabile. „disperată”. neangajantă. Scepticismul. saturate de subiectivism. a judecăŃilor de valoare asupra omenescului. fără voinŃa de realizare” şi – pentru aceasta – „toate mijloacele sunt justificate” fiindcă „toate triumfurile sunt morale. necenzurate de nimic. dacă posedă amintitul „instinct istoric”. încărcate temperamental până la refuz. atunci totul este pierdut. NegaŃia cuprinde însuşi conceptul de specific naŃional: orice comunitate ajunsă la stadiul de popor este închisă în sine. le refuză acŃiunea simultană se face prin adoptarea unor desfăşurări de tonuri înalt patetice. întoarcerea spre trecut. In vederea atingerii conturului istoric original şi pentru impunerea valorilor naŃionale ca valori uni-versale. aforisme dezlănŃuite. asupra manifestărilor în durată ale umanului. de necontenită scrutare şi provocare a viitorului. tare ce ne-au caracterizat. românul nu şi-a proiectat niciodată un destin monumental. aici mai mult ca oriunde. a unui timp fără istorie. De la această conştiinŃă trebuie să înceapă un drum nou: acela de a nu mai aştepta să ne facă istoria. compromit în continuare orice efort mesianic. condiŃia e abandonarea unei viziuni mediocre. izolată prin limitările etnicului. ci noi să facem istorie. Schimbarea la faŃa a României e o imposibilă confruntare vizionarprofetică: i-am fi spus „utopie”. FaŃă de un trecut întunecat. ci să-1 asimilăm cu o pasiune dureroasă pentru tot ceea ce este neîmplinire în el: „Nu înŃeleg cum există oameni cari dorm liniştiŃi după ce se gândesc la existenŃa subterană a unui popor persecutat. cultivarea tradiŃiilor (a trăsăturilor care au definit „poporul”) reprezintă un fenomen fatal retrograd. sparge graniŃele etnicului pentru a se afirma nu atât în cât ca universalitate. a unei drame închise şi înăbuşite.

Drept care.276 Comentarii despre Cioran conservatoare şi dependentă de etnicul limitativ).. anistoria. „N-am fost noi prea mult POPOR şi prea puŃin NAłIUNE. sunt dezarmate atât spiritual. Dar. în mod automat. dimpotrivă. pe toată mizeria înfiorătoare a acestui popor sau dimpotrivă..” „De aceea. multiplicate proporŃional febrei de industrializare. B. „în numele inegalităŃilor şi al intangibilităŃii proprietăŃii nu se mai poate mişca un fulg. – nota n.ua evenimentelor. prin forŃa lucrurilor şi fără voia noastră.. decât capitaliştii evrei?– se întreabă el la un moment dat. se înşala amarnic sau este un reacŃionar inconştient.. M. fatalismul. – nota n. a unei misiuni istorice asumate.). vom găsi în colectivismul naŃional o soluŃie problemelor şi dezastrelor noastre?” Este de resortul „politicului” a stabili şi a lupta pentru dimensiunile acestui Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . provocarea sunt atributele unei naŃiuni care impune şi se impune. deşi e de presupus că generalizarea e doar stilistică-temperamentală: „Cu cât sunt mai buni capitaliştii români. decât STAT? . Singura salvare a maselor în istorie este revoluŃia. Un cadru pentru propăşirea României se cuvine creat şi există semne – afirma Emil Cioran – că Ńara nu-şi refuză viitorul. aut.. înălŃarea unei Ńări e în funcŃie de îmbinarea obsesiei grandorii propriului neam cu lupta pentru dreptate socială. Lumi individuale. se ridică destinul gigantic al Ńărilor industriale. naŃiunea eliberează energiile creatoare individuale. [. pasivitatea. a forŃelor naŃiunii. Vom continua a creşte în devenirea naŃiunilor rezemaŃi pe un convoi de inegalităŃi. Riscul. Ortodoxia şi bizantinismul n-au contribuit la înlăturarea defectelor psihologice. „Am fost anonimi în anonimat.). Ceea ce e posibil în România. O cultură nu atinge culmi.] Culturile populare. separându-se de colectivitate. „nu stimulează şi nu determină un sens ascendent al comunităŃii. de aceea. Şi încă o precizare semnificativă: setea de dreptate a omului nu poate fi suplinită prin entuziasm naŃionalist. autodispreŃul. De aceea. aşa este orice sub-istorie. FiinŃa individuală ia un caracter specific şi o direcŃie proprie. după revoluŃia din Rusia. împotriva integrării morŃii în ordinea firească a lucrurilor. timorarea şi chiar prudenŃa nu pot decât marca negativ evolu.. în faŃa anvergurii culturilor moderne. – nota n. TendinŃa spre modernizare este un astfel de semn. esenŃială este soluŃionarea „inegalităŃilor sociale”. în continuare. integrarea „proletariatului în naŃiune este una dintre cele mai grave probleme ale prezentului şi viitorului”. Iar proiectarea destinului naŃional se împlineşte într-o imagine tot mai clară: „S-ar putea ca România să devină naŃiune cu un contur bine definit. a căror armonie derivă dintr-o comună participare la spirit. lupta împotriva spaŃiului şi a timpului. rezemate pe popoare agrare. M. M. aventura. mult mai mult SOCIETATE. decât în măsura în care individualităŃile ei simt tentaŃia demiurgiei. împotriva destinului (ca logică a iraŃionalului). Cu atât mai mult trebuie să ne întrebăm dacă ne construim ÎN (subl. suntem mai aproape de esenŃa vieŃii sociale decât a celei naŃionale. „intimitatea lirică cu fiinŃa”. ci simŃul ascensional al devenirii. îndoiala faŃa de eficienŃa sacrificiului. mai mult..] în faŃa echilibrului plat al Ńărilor agricole. rezemate pe naŃiuni industriale. aruncând în scenă calificative de extracŃie jurnalieră dubioasă. Pentru o acŃiune concertată. cu aceasta. [. Avântul industrial a dezvoltat în naŃiunile moderne o complexitate de forme nouă. Cu un important corectiv: „Cine mai crede că se poate construi o naŃiune fără să fi rezolvat problema muncitorimii. Nu „geniul momentului” trebuie să stăpânească forma românească de existenŃă. cât şi material. „înŃelepciunea”. tendinŃa unor grupări politice de a explica insuficienŃele sociale ale României prin acŃiunea aşa-zis distructivă a „străinilor” nu face decât să deturneze atenŃia de la problema reală. Aşa sunt toate stările preculturale. Emil Cioran refuză naŃionalităŃilor un statut de egalitate. B. FaŃă de amorful stadiului de „popor”. dar aceasta atrage necesar după sine înlocuirea structurii rurale. B. CULTURA ESTE UN TRIUMF AL INDIVIDUAłIEI. Este singurul mijloc prin care ele se salvează în naŃiune în faŃa unui ideal. contemplaŃia domoală. Epocile culturale de mare stil au o STRUCTURĂ MONADICĂ (sublinierile aut. resemnarea.(sublinierile aut. scepticismul. „acea naŃiune care nu e sortită unei mari revoluŃii este condamnată a se învârti în jurul propriului ei deşert.) naŃiune pe viciile lumii vechi sau ne asumăm toate avantajele viziunii moderne. însă.

neistovit creatoare. ci printr-una vie.. ci prin cultivarea „eroismului”. Ce este dictatura populară fată de aceste două fenomene ? DiferenŃele dintre ele derivă din raportul diferit în care stă omul politic faŃă de colectivitate. O replică era. cu accente intens patetice. deci reprezentând nu o dogmă. ci o propunere a cărei esenŃială calitate rezidă în capacitatea lor de a deschide un orizont şi. O dictatură este. Nu întâmplător apasă Eugen Simion asupra ideii că „schiŃe” de felul Dimensiunii româneşti a existenŃei a lui Mircea Vulcănescu se cuvin privite ca aparŃinând unei realităŃi spirituale în mişcare. şi nu o „practică”. confuz sau eronat în unele laturi. în care „politicul” s-ar manifesta dominator. de a fi „prin definiŃie” o suprafaŃă permeabilă. nu prin exaltarea miturilor (care sunt probe ale micimii omeneşti). aşadar. faptul e sublimat de către Mircea Vulcănescu însuşi: „Nu urmărim să fixăm noi înşine. cea burgheză. prin înlăturarea „caracterelor primare”. Totul trebuie făcut într-o „febră unică”. însă. revoluŃia este piatra de încercare a unei naŃiuni. decât pretenŃia să rezolve toate Nr. aşa cum s-a putut vedea din sumara noastră trecere în revistă. de sistem. ca atare. de prizonierat în adierile inimii. B. este drumul pe care trebuie să-l străbată sufletul românesc. cuvântul României trebuie să se facă auzit. Dar – şi e ciudat să citim aceste rânduri aşternute pe hârtie în deceniul al IV-lea de către cel numit nu o dată „profetul disperării” – „nu este revoluŃie aceea care nu modifică esenŃial structura socială a acelei naŃiuni”.. Fiindcă dacă scopul său e „mai mult să sugereze o serie de cercetări. îndeosebi. In câteva rândurî. cutreieră interstiŃiile dintre vizionarism pozitiv şi forŃări inacceptabile. printr-un efort uriaş. ci mai degrabă să evidenŃiem un drum.). Între o efigie construită (Emil Cioran) şi o efigie prin concret (Mircea Vulcănescu) 277 „colectivism naŃional”. acoperă doar o realitate psihologică de renunŃare în faŃa spaŃiului şi a timpului. prin „infinite renunŃări”. Mai mult decât războiul (întâmpinat cu aserŃiuni de felul: „Atât timp cât un popor n-a purtat un război de agresiune. nu printr-o cultură a „recapitulărilor” (aici intră sinteza şi excesul teoretizam). aut. „DE LA INFINITUL NEGATIV AL DORULUI LA INFINITUL POZITIV AL EROISMULUI (subl. pentru a nu amorŃi învăluit în umbre. Iar dacă facem abstracŃie de „literatură”. Contradictorie şi paradoxală. oferită completărilor. dar şi cu retractări în genul: „Nu că România ar trebui sa mângâie visul explicit al cuceririi Ńărilor din jurul ei – este prea domoală pentru a putea concepe asemenea absurdităŃi –. de tristeŃe şi de langoare. necesară. „ConştiinŃa nemulŃumită” a României timpului este un coeficient care justifică speranŃele. numai atunci creatoare. Aceasta este problema psihologică a României. Să fim. mai înŃelegem că logica însăşi poate fi lezată când o singură afirmaŃie majoră se ridică pe ruinele unui şir de negaŃii constituite toate într-un acelaşi registru stilistic şi afectiv. el nu există ca factor activ al istoriei. „Colectivismul naŃional” ar urma a fi rezultatul unei atari revoluŃii. care este această dimensiune românească a existenŃei. însă. M. decât un caracter dogmatic. instala un fals. definitiv. Aforismul şi. abandonându-se naiv unor clişee propagandiste (însemnările despre Germania. fiindcă „o revoluŃie care nu modifica raporturile de proprietate este o mascaradă. trădând o viziune ce metamorfozează totul în conflict.). M. Studiul de faŃă are deci mai mult un caracter metodic. atenŃi: „Concep dictatura ca o REVOLUłIE PERMANENTĂ. nuanŃărilor şi chiar controverselor. acceptând din premise că indicatul „caracter metodic” nu înseamnă altceva decât o sugestie pentru un drum considerat mai fertil.. Să ne apropiem şi noi sub acest unghi de eseul filozofului român. dar poate exista un „etos” care să nu se transforme în „epos” ?). măsura necesară a viitorului este dictatura. arborând fatalităŃi dar contestându-le principial raŃiunea. despre problema naŃionalităŃilor etc.) – eseul lui Emil Cioran configurează totuşi. Prin aceasta se deosebeşte de CEZARISM şi de TIRANIE (sublinierile autorului – nota n. 2 • E m i l Ci o ra n . literatura.. dar faptul că ea nu cultivă cu exasperare gândul de a deveni o mare putere este revoltător şi revelator pentru carenŃa ei – ceea ce înseamnă o „idee”. Şi daca democraŃia timpului. prin încordare paroxistică. în acest context.Mircea Braga. Cel puŃin într-o parte a lumii. să stârnim interes pentru cercetările de acest ordin. infirmate istoric. „Dorul”. şi elementele unei teorii pentru prima dată avansate în acest fel. 5. B. (Totul subliniat de autor în text). – nota n. de lamentaŃie şi de autocapitulaŃie. daca este POPULARĂ.

refuzând a se întemeia pe întreaga lor Ńesătură de date. în consecinŃă. dar una în sensul primordial al conceptului: de cercetare a unui ansamblu de fenomene. ceea ce vrea să însemne. categoric. aşternut pe un portativ axiomatic. evidente în spaŃiu şi timp (cu. e evident că aceasta marchează o detaşare – formal de metodă. Aşadar. drumul e de la o efigie construită la una existentă ca atare în concret. nu una în ordinea organizării filozofice cunoscută prin respectivul determinant. luând în considerare structura metodologică de ansamblu a eseului. o disociere de orientarea eseului lui Emil Cioran. nu un punct de vedere „definitiv”. verdictual în formă şi substanŃă (cum este cel al lui Emil Cioran) ni se oferă de sub condeiul lui Mircea Vulcănescu. luându-se în evidenŃă – partizan – doar sub latura lor manifest negativă (şi care dintre ele nu are şi o atare componentă dialectică?). de viziune – faŃă de întreprinderi care şi-au vădit clar ineficienta. Din nou. în fapt de optică. care învăluie fenomenele în negări de principiu. Apoi – adăugăm noi – schiŃa e „fenomenologică”.278 Comentarii despre Cioran problemele iscate de ele. 1987 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . sugestii despre cauzele lor majore). deci.

dont il ne pouvait pas sortir. mi se pare că. din eseul despre Caillois. „vedem un demon sau. Căci până la urmă. Eseurile sunt consacrate unor autori (filozofi sau artişti) care se opun unii altora în funcŃie de atitudinea pe care o adoptă faŃă de tematica propriei opere: e vorba de obsedaŃi. it était borné. qu’il fut tellement intriguré par ce phénomène qu’est un esprit universel par la possibilité à peine concevable d’une multiplicité de „E . dacă în paginile despre Caillois. cum scrie Cioran. se caută în diletantismul acestuia focul ordonator al unei pasiuni. de etape.279 Nicolae Manolescu „ObsedaŃi” şi „disponibili” xistă. dacă nu mai profundă. împreună cu Sfîntul Augustin. Dar cu ce admiraŃie ascunsă (să nu uităm: exercices d’admiration). apropiindu-mă de însăşi inima ei. din contra. contre ses frontières si perceptibles. o boală”. bunăoară. son style. unele se ataşează de desfăşurare. ca Joseph de Maistre sau Michaux. şi nicidecum „le côté humain de ses doctrines”. al acelei formule în care geniul lui Maistre i se părea a se exprima cu adevărat: geniul obsedatului. je vous répondrai sans hésiter que c’est son aisance dans les domaines les plus variés. tânărul Valéry „avait trouvé sa maniére. va trebui să fac un mare ocol. cu care ar fi putut să stabilească totuşi destule puncte de contact. „destiné. „le dernier des délicats”. care nu are decât un interes mediocru. ca Eliade sau Caillois. Prin temperament. c’est-à-dire confiné dans certains thèmes. j’ai toujours cherché à savoir ce qui se passait ailleurs.” Mărturisirea se referă la similitudinea dintre Europa de Est şi America Latină. acculé à l’universalité. vorbind tot despre Eliade. şi în această privinŃă.” Citindu-i ExerciŃiile de admiraŃie (Gallimard. 1986). Cioran preŃuieşte aici ceea ce (aparent?) reprezintă exact contrariul formulei sale. Foarte curioasă este „dezlănŃuirea” lui Cioran contra lui Valéry. În ce fel se împacă totuşi acest elogiu adresat lui Borges cu părerea că „seuls les obsédés livrent leur véritable moi. la faculté qu’il a de parler avec une égale subtilité de l’Eternel Retour et du Tango. nu mai puŃin făŃiş. Pour lui tout se vaut. obsedat. putem întrevedea şi o alta.. în orice caz mai secretă. „C’est peut-être par réaction contre soi-même. cu ce atracŃie abia reprimată scrie Cioran despre disponibili. care-i vădesc obsesia. „la contraire d’un obsédé” ? Ca să încerc să răspund. „séducteur comme pas un” Şi. ci. Eseul despre Eliade. spune Cioran. ale căror culturi au obligat nu o dată pe scriitori să peregrineze prin lume. Cioran declară răspicat ceea ce iubeşte la Borges: „Puisque vous voulez savoir ce que j’aime le plus chez Borges. Pare de asemenea limpede de ce parte s-ar situa Cioran însuşi. după ce o voi parcurge aproape pagină cu pagină. în care. am fost totdeauna înclinat spre acestea din urmă. capabil de „outrages à bon sens”. de expresia ultimă. despre Borges. cu excluderea întregului rest. de expresiile succesive ale gândirii sau ale acŃiunii. şi de disponibili. In acest eseu din 1970 problema opoziŃiei dintre obsesie şi disponibilitate apare cu termenii conotaŃi invers decât în eseul despre Maistre: obsedatul e calificat negativ iar spiritul universal pozitiv. sa formule de pensée”: „Comme tous les esprits parfaits. Tourné vers d’autres horizons. În L’Introduction à la Méthode de Léonard. Dar ea poate fi înŃeleasă şi ca un elogiu al curiozităŃii. nu îndepărtându-mă de cartea lui Cioran. dincolo de această distincŃie. celelalte. din care am tradus la început este.” Cu alte cuvinte.. el. în cazul lui este justă (poate puŃin prea justă). du moment qu’il est au centre du tout. n’appartenir à aucune communauté – tel a été et telle est ma dévise. în acelea despre Borges găsim următoarea mărturisire paradoxală: „Ne pas s’enraciner. considerat. contraint d’exercer son esprit dans toutes les directions”. eux seuls sont assez bornés pour en posséder un”. care. două categorii de spirite: cele care iubesc procesul şi cele care iubesc rezultatul. elocvent: de partea obsedaŃilor.” Aşadar.

son manque d’équité. Cioran exclamă: „Prestige de la rigueur.. Simetria mi se pare clară până şi în adresa reproşurilor. de décence. spre deosebire de Poe. constând tot într-o ducere la limită. de mesure. quelqu’un qui a abusé de l’impératif de voir en soi et autour de soi. dovedit de Michaux în toate împrejurările.. Ce qui nous retiendra chez lui c’est sa superbe. în vreme ce disponibilitatea leonardiană e acceptată cu admiraŃie. est chez Valéry dogme littéraire.” Şi încă: dacă la Michaux există „une intimité à distance”.” MistificaŃia poescă se desemnează într-un orizont pozitiv în vreme ce seriosul valéryan într-unui negativ. tocmai atunci primeşte reproşul! Joseph de Maistre. Michaux ar putea fi numit „un galérien de la nuance.” Deformare pasionată. un introverti ouvert à tout et disposé à parler de tout (même de l’actualité)”. definit aici ca o multiplicitate de dons. Interesant este şi că neputinŃa obsedatului de a ieşi din cîmpul său e calificată vag ironic. dar nu en deça de l’absolu ca la Valéry. să se recunoască: cunoaşterea lui este o „clairvoyance” (ceea ce Valéry abhoră).. Les vérités dont il se fit l’apôtre valent uniquement par la déformation passionnée que leur infligea son tempérament. printr-un soi de „ruşine de a trăi fără remuşcare ca parazit al Imposibilului”. el. Mai încolo este privită cu un surâs pretenŃia lui Mallarmé. care. pe care Valéry şi-a însuşit-o.. un Journal de son esprit. fiction acceptée. de a crea Cartea: această Carte neputând fi decât „operă de filozof”. Portretul pe care i-l face Cioran accentuează pe acest „exces de obiectivitate şi de rigoare”. ci ca o „quête de l’éveil en vue de l’absolu. întreabă Cioran. „loin des complaisances de l’introspection ou des impuretés de la psychanalyse”. l’injure de le prendre pour un tiède. Vom vedea că seamănă. un obsedat al lucidităŃii şi din altă rasă decât religioşii.. et. obrăznicie: acestea nu definesc pe obsedaŃi? Dar nu numai ele: în Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Această răsucire se explică probabil prin aceea că Valéry e. Acel Moi pe care îl are în vedere Valéry este „un moi abstrait”.. a fost „un emballé” sau „rien d’autre qu’un esthète fourvoyé dans le catolicisme ?” Întrebarea revine la: a fost un obsedat sau un disponibil? Şi răspunsul e fără echivoc: „Nous ne lui ferons pas. decât. pe „scrupulele sale care îl conduc până la fetişismul infimului şi al nuanŃei imperceptibile”.280 Comentarii despre Cioran taients qui s’epanouissent sans se nuire.” Spiritul universal. mais encore tous ses ouvrages ne sont qu’une autobiographie plus ou moins camouflée. la care gândirea reprezintă „un atentat contra a tot ce este în ea d’irréfléchi”. cel mult. Ca şi Valéry. de n’importe laquelle de ses expériences au rang d’événement intellectuel. înduioşânduse de soarta omului. el. cette prise de conscience exhaustive.” Despre Michaux: „Il est.. qui est proprement mystique”. à une incursion dévastatrice dans les zones les plus obscures de son être. Mai mult. transa şi celelalte sunt aliate la Michaux cu o luciditate de acest tip mistic. ca multiplicitate de preocupări. definit mai înainte. de la pensée sans charmel” Va să zică dacă gânditorul are tot dreptul să regrete a nu fi devenit filozof. Până la un punct. Michaux nu vrea. se juca: „Ce qui chez Poe n’était que jeu. este acelaşi cu cel. volonté de conquête ? Cette passion de saisir. poetul nu-1 are.. d’aller au fond. Când Michaux se află mai departe de Valéry.. Despre Valéry: „Non seulement il a été son propre commentateur. la Valéry. eroarea lui Valéry este de a fi luat în serios pe Edgar Poe. dar în acest alt sens. Să aşezăm în paralel caracterizările celor doi. jubilation. lipsită de măsură. Drogul. se ramène à un ultimatum qu’il ne cesse de s’adresser. une promotion de ses expériences.”. une introspection savante. „o revoltă contra propriilor adâncimi”... căci nu se poate ca diversitatea înzestrărilor să n-o solicite şi pe aceea a obiectelor asupra cărora spiritul se apleacă. parfois. care „n’est possible qu’avec un obsédé capable d’impartialité. quant à nous. dar lui.. „l’amoureux de soi-même avait l’étoffe d’un extraverti”. sa merveilleuse impertinence. de la moindre expérience ou impression: n-at-il pas soumis chacune de ses sensations à un examen où il entre de tout: torture. deşi sensul atribuit diferă. putem considera că Valéry îi apare lui Cioran la antipodul lui Michaux: există şi la Michaux luciditate. aşadar departe şi de „bons sentiments” de orice fel. întro epuizare a posibilităŃilor. Cioran îi reproşează într-un rând de a se fi lăsat ispitit de „bons sentiments”.

Maistre este la fel de excesiv ca în pamflet. ci la manipularea lui în funcŃie de capacitatea spiritului de a se convinge de puterea şi de originalitatea sa. Nu există. inhumains et non avenus. dar (de ce nu ?) şi în al său. Spune tot Cioran: „Quiconque se confond avec quoique soit fait preuve de dispositions morbides: point de salut ni de santé hors de l’être pur. nedrept. amândoi se află. aflată la căpătâiul oricărei obsesii – care e predestinată. De aici dereglarea bunului simŃ. Reproşul adresat lui Eliade tânăr constă în a fi un om fără destin. gânditorul se ia drept arbitrul universului. partizanatul.”). dacă nu încălcarea bunului simŃ.a. un spirit pătruns de dreptul său la eroare este unul bolnav. tranşanŃa cu care Maistre raŃionează le ridică în calea concilierii necesităŃii providenŃiale cu libertatea umană. Asentimentele şi adeziunile noastre ne fac să fim bolnavi. să cunoască în sine spiritul universal. se comportă en obsédé. chiar dacă el a pornit de la rezumarea opiniilor lui Maistre. futile. Dacă el n-ar fi obsedat. Invers decât Valéry.” În timp ce aşterne rânduri pe foaia albă. aussi pur que le vide. il se fourvoye dès qu’il essaie d’en expliquer et justifier la distribution sur terre. quand toute prise de position équivaut à un mépris de la vérité”. Maistre se arată abia atunci mediocru. tyrannique. tocmai. divagant des ouvrages philosophiques. „ObsedaŃi” şi „disponibili” 281 apologie. sau atunci când pune problema răului universal şi a insuficienŃei teodiceelor („Tant qu’il se borne à décrire les maux qui nous accablent il est dans le vrai. căreia nu-i scapă nimeni. faŃă de paradisul preistoric pierdut. 2 • E m i l Ci o ra n . sau mai exact. mare caracter care să nu tindă la o anume exagerare. O altă posibilă asemănare: amândoi aleg „la situation limite comme point de départ”. ludice. Destinul este steaua care călăuzeşte pe orice adevărat gânditor: „Quiconque s’engage en des entreprises importantes se sait à la merci d’une réalité qui le dépasse. n-ar fi genial. de la început. incită la déraison: „Etre en prise avec une idée rend insensé. „l’homme surnaturellement discret”.” Apologia necesităŃii transcendente. naivitatea credulă a celor care se închipuie liberi. oarba lui pasiune. Mi se pare că nu: Cioran acceptă pasiunea. în delirul de personalitate. dacă este aşa. o subliniere a dificultăŃilor pe care. din când în când. judecat en detail: aici Cioran îşi ia distanŃele: faŃă de teoria păcatului de second ordre.m. să se clarifice pe sine. obsesia care-l stăpâneşte. comme d’ailleurs de tout onvrage”: creaŃia în general este obsesie. ultragiant: când. Şi Valéry vrea să se cunoască. Şi. şi anume de a fî cu atât mai partizan cu cât este mai convins de forŃa sa. faŃă de ideea UnităŃii ş.” În opoziŃie.Nicolae Manolescu. precizează Cioran. s-ar exprima geniul lui Maistre. Tête-à-tête-ul cu ideea. enlève à l’ésprit son equilibre et à l’orgueil son calme. spune Cioran.d. În numele lui Maistre. adică disponibili: „Seuls les esprits futils. boala fatală a spiritului uman este pasiunea. E mare când e excesiv. în fine. obsesia care deformează adevărul şi prin care. furibund. în pasiune. Întrebarea care se pune este dacă aceste distanŃe luate faŃă de conŃinutul însuşi al doctrinei lui Maistre (magistral examinat) sunt valabile şi ca distanŃe faŃă de metoda cu care raŃionează filozoful francez. Dar nu e perceptibilă o distanŃare de acesta: cel mult. E aceasta o fatalitate a spiritului. care este factorul esenŃial – în obsesie. Nu mai este nici o îndoială în privinŃa direcŃiei spre care se orientează Cioran însuşi. Iată tot atâtea indicii ale obsesiei. ignorarea „bunelor sentimente”. Beckett este impenetrabilul însuşi. rareori. exagerările de tot felul? „C’est folie d’imaginer que la vérité réside dans le choix. seuls les «irresponsables » croient agir librement. nerespectarea adevărului. deci. în faŃa unui zid şi perseverează în mod Nr. în creaŃie – care le atribuie coerenŃa câteodată monstruoasă. Ses constatations nous semblent exactes. Cioran pare a-şi însuşi punctul respectiv de vedere: că exista „un côté impur. înaintea bunului simŃ al măsurii şi echităŃii. de la care se revendică spiritele disponibile – iresponsabile. ses théories et ses jugements de valeur. spune el. providenŃială şi morbidă – se opune criticii libertăŃii imanente.” Nu încape îndoială că părerea lui Cioran este – restabilind lanŃul de argumente – aceasta: spiritul în act implică neapărat adeziunea. adeziunea conduce nu la adevăr. Capitulând. deşi crede şi el că singurul rost util al gânditorului pe pământ ar fi acela de a se cunoaşte pe sine. Caracterul reacŃionar al spiritului lui Maistre este mai departe. Scriind despre Maistre.

Acestea fiind observaŃii vechi de cincizeci de ani. ii est certainement ininfluençable. fără să se mişte. nesupunerea şi relativismul. exista o justificare.. „un esprit religieux sans religion”. Am reŃinut în treacăt la început paradoxul că ExerciŃiile de admiraŃie îşi regăsesc suflul apologetic când se referă la ei. de vouloir être tout. d’une lucidité décantée et purifiée de toute complicité avec les objets et les événements. de délire. Cioran îi descoperă pasiunea care i-a ordonat spiritul şi opera: „la recherche et la nostalgie du primordial.. Parti-pris-ul lui Cioran devine. Ceea ce are aici valoarea unui reproş explicit (je lui reprochais) nu mai poate fi considerat nici măcar unul implicit. are ceva din definiŃia omului la Maistre: „L’homme. Indiferent de conŃinutul diferit al spiritului. Eliade se adresează lui Cioran: „On m’y invitait ni plus ni moins à liquider mes obsessions.. „Je le crois aussi volontaire qu’un fanatique – scrie Cioran despre Beckett. în aceste condiŃii.” Şi: . trop plein de projets. din aproximativ aceleaşi premise trage – numai pentru Valéry – concluzii negative: autorul lui Monsieur Teste este un grammairien şi un preŃios. Cioran le nuanŃează în ExerciŃii. Chiar dacă e mai tentat astăzi să identifice curiozitatea lui Eliade cu o formă proprie acestuia de sănătate (înainte o considerase. mai bine.. N’ont ce sens que ceux qui remâchent sans fin leur passé. În cazul primului. je reprochais à mon ami de ne s’identifier avec rien. il n’abandonnerait pas le travail en cours et ne changerait pas de sujet.. atunci când. Dans les choses essentielles. à ne plus envahir les périodiques de mes idées funèbres. ne vaut que par sa capacité de nonconsentement. dacă şi unul şi celălalt procedează ca nişte obsedaŃi? Când până şi definiŃia omului. la hantise des commencements. ma marotte d’alors et de toujours. Între disponibili. d’un mystère «plus lent. „dernière étape de la lucidité. plus vaste et plus grave que le destin de cette espèce passagère»“. qui les aura aimés autant que lui ?” – putem din nou răspunde: Valéry. iar la întrebarea lui Cioran referitoare la Beckett – „les mots. fără să abandoneze. lui était alors et lui est toujours étranger. met toutes les croyances sur le même plan. qui. deşi „il est contraire d’un obsédé”. Caillois. d’ être en somme incapable de fanatisme. Cioran o circumscrie astfel: „La curiosité Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . evident. il n’a pas le sens. Je crois qu’il a une parfaite compréhension du pêché. à force d’être ouvert. obedienŃei şi dogmei iar a lui Valéry exprimă refuzul. enthousiaste. trop dynamique. à l’instar de l’ancien. bref. des mondes d’avant l’homme. mobile. când e vorba de Caillois şi de Borges.” Deloc înclinat să dea curs invitaŃiei. Je me prenais à la versatilité de cet esprit que j’admirais. il est pour cela trop fébrile. Borges. căci. am văzut.” Acelaşi lucru s-ar putea spune despre Valéry. faute de pouvoir être quelque chose.. A nu fi în rândul obsedaŃilor înseamnă a fi „en marge de toutes les religions”.” ? Absolut evident. Dar Borges ? Finalul eseului care-i este consacrat e foarte interesant şi s-ar putea să conŃină un răspuns la întrebarea pe care am pus-o la început de tot. Cioran retorchează în Omul fără destin: „En mon for intérieur. de bête noire. Eliade joacă rolul pe care-l deŃine Valéry printre obsedaŃi: acela de oaie neagră sau. „l’un des representants les plus brillants d’un nouvel alexandrinisme. trop intoxiqué par le possible. sans pouvoir en adopter aucune”. tel qu’il le conçoit. probabil. teoretician al unui „moi stérile”. disponibilii se situează de cealaltă parte: Eliade. metoda lor este aceeaşi: metoda unor obsedaŃi. Mărturisindu-şi admiraŃia pentru curiozitatea universală a argentinianului.” Sublinierea îmi aparŃine. par quoi j’entendais la faculté de se livrer à une manie et de s’y tenir. pour parler d’eux encore. Într-una din tinereştile Scrisori către un provincial.. suflu pierdut în eseul despre Valéry şi intermitent în eseul despre Eliade.” Versatilitate este sinonim cu disponibilitate. Des obsédés. are grijă să precizeze: „Tout ce qui est négatif. preocupat de écriture... à aborder d’autres problèmes que celui de la mort. dar nu le abandonează. .. la Valéry.. Même si le monde croulait. trop pressé.” Cam aceleaşi constatări le putem face însă şi cu privire la Beckett şi Michaux. de « profondeur ». o boală)..282 Comentarii despre Cioran brav până la sfârşit. tout ce qui incite à l’autodestruction sur le plan tant physique que spirituel. Caillois ar fi un „minéralogiste exalté”.Je reprochais à Eliade d’être insaisissable. Ce importanŃă are că gândirea lui Maistre este expresia adeziunii.

în această farsă a Eului. Intâlnire care marchează de fapt maximum de distanŃă între unul şi altul. mascate – din Exercices d’admiration să fie obsedatul Valéry şi disponibilul Eliade.. între spiritul religios. şi spiritul ludic. paradoxal. Şi se prea poate. nu numai că spiritele se pot clasifica în două categorii – după cum se ataşează până la obsesie de o unică idee-realitate sau se dovedesc infidele tuturor ideilor-realităŃi – dar că există un loc înalt în care clasificarea însăşi nu are nici o însemnătate şi unde „la rage” a lui Maistre şi „le souvenir enciclopédique” al lui Borges stau foarte bine împreună. capabil să sufere şi să se roage. dacă nu mă înşel. care poate avea înŃelegerea păcatului. la fel cum poate refuza ceea ce iubeşte. Paradoxul din finalul eseului arată. în sfârşit. dar nu şi sensul lui. Où est la réalité dans tout cela? Le Moi – farce suprème. commencement et fin que l’on peut interpréter selon les critères les plus capricieux.. Din perspectiva acestui loc se explică de ce poate admira Cioran şi ceea ce nu împărtăşeşte..Nicolae Manolescu. au parte de toate reproşurile. „ObsedaŃi” şi „disponibili” 283 universelle n’est signe de vitalité que si elle porte la marque absolue d’un moi. 1988 Nr. care l-a condus pe Borges la explorarea metafizică a iluziei şi la jongleria cu ilimitatul. tocmai în acest arbitrar.. ca marile iubiri – nerecunoscute. tocmai ei. 2 • E m i l Ci o ra n . d’un moi d’où tout émane et où tout aboutit: souveraineté de l’arbitraire.” Obsedatul şi disponibilul se întâlnesc. în pofida faptului că ei.

.

Arhiva Cioran .

.

Arhiva Cioran 287 .

288 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Arhiva Cioran 289 Nr.

290 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Arhiva Cioran 291 Nr.

292 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Arhiva Cioran 293 Nr.

294 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Arhiva Cioran 295 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

296 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Arhiva Cioran 297 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

298 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Arhiva Cioran 299 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

300 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Arhiva Cioran 301 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

302 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

gândurile mele merg spre voi toŃi în momentul acesta de nesfârşită durere. el se dovedeşte un îndârjit demolator al bucuriei ce ar trebui să fie comunicată. în tinereŃe. a lipsă de sens şi iubire. NuŃu şi Relu. în diversitatea ei. mai puŃin în corespondenŃa cu părinŃii. Cel care moare ne insultă: nimic nu mai contează pentru el. în consecinŃă. chiar bizar. În epistolarul purtat cu mama şi tatăl său. apoi staŃionară. de moartea unuia sau altuia dintre părinŃi. cu vechile cunoştinŃe. ScrieŃi-mi. Un capitol extrem de emoŃionant al corespondenŃei îl reprezintă momentele când este informat epistolar sau prin telegrame. miroase a trădare. vă îmbrăŃişez pe toŃi şi plâng împreună cu voi pe scumpul nostru tată. iată-ne reduşi la zero în ochii lui. pe dată ce veŃi putea cum s-a săvârşit din viaŃă. plină de frustări. aproape vindicativ. suferă de o afectare aproape delirantă ce atinge proporŃiile unui cataclism interior şi mai tot timpul e lovit de crize de urât apăsător. nu se vrea o participare sufletească profundă la starea de suferinŃă pricinuită de moartea celor dragi. dragă Sica. într-o bună parte din corespondenŃa sa cu părinŃii. Cioran. din când în când. cel care. în viaŃă ca şi în scris. Aşa a voit deci soarta ca să nu pot revedea pe tata şi să nu pot fi alături de voi în clipele unei despărŃiri. crede el. Orice scrisoare expediată de Cioran în clipele de un tragism real. socotind că scrisoarea lui le-ar putea produce un cutremur în suflet şi de aceea evită să le furnizeze detalii despre viaŃa lui pariziană. mereu e nemulŃumit de cineva dar şi de sine.303 Ion Deaconescu Cioran – melancolii epistolare rescut în cultul timidităŃii şi al reŃinerii în faŃa unor întâmplări şi evenimente de importanŃă reala ori relativă. InformaŃia cioraniană din scrisorile expediate în Ńară nu produce niciodată tulburări sentimentale. Elevul lui Iov şi al lui Chamfort este un corespondent lipsit de inspiraŃie. el se dovedeşte a fi un personaj cerebral. Dragă mama. uneori succesul nu-i lipseşte. fără a reverbera afectiv doar consolează destinatarul. la început dezastruasă. aşa cum şi el este în ochii noştri. se tânguie întruna. De aceea. pentru că „faptul de a muri. cu celelalte rude apropiate. şi dacă a trecut prin mari dureri fizice. vizează doar probleme generale şi nu evenimente. cărora le prevede un viitor dezastruos. îşi manifestă indignarea şi suspiciunea. deplânge faptul că s-a născut şi că existenŃa. cât şi puŃine date despre situaŃia materială. De asemenea. în sensul că „se descurcă” financiar şi. încearcă sa-l „îmblânzească” printr-o atitudine austeră şi cenzurativă. doar informaŃii referitoare la starea lui de sănătate. apar şi consideraŃii succinte despre stadiul elaborării unor cărŃi ori apărute deja. jubilaŃia nu este niciodată prezentă în scrisorile sale către părinŃi. e lipsită de gravitate. cu fratele şi sora. protocolar. al informaŃiei purtătoare de entuziasm. poate se jenează că aceştia au o existenŃă grea şi. unde a fost înmormântat. este extraordinar.” Iată ce-i scrie mamei sale în scrisoarea din 18 decembrie 1957: „Mamă dragă. într-un registru simplist şi lapidar. Cioran le transmite acestora. de plictiseală ori de nenorociri inventate de el însuşi. e adevărat. Aflând de dispariŃia tatălui. dar. MiluŃ” C . În orice epistolă. ca şi gloria dobândită în cele din urmă. Întristarea mea ar fi insuportabilă dacă nu m-aş gândi că pentru el e poate mai bine că a scăpat de amărăciunile vieŃii. de umilinŃe şi de boală. precum şi de suferinŃele de care îmi vorbea în fiece scrisoare. tonul e calculat.

În acest sens. a destinului implacabil. Ńara sa şi-a închis graniŃele. El. că şi în situaŃii limită. mândria de a nu face compromisuri. îmi spune că trebuie să plece. nu durere. cacao. o citeşte şi revine în mijlocul musafirilor săi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. atunci când fiorul dispare ori se diminuează. spiritul eretic şi capricios. nu-l reexpediaŃi. Şi. autorul Schimbării la faŃă a României a expediat rudelor din România tot felul de bunuri. A învins orgoliul personal. o carte poştală expediată de mama sa. a plătit medicamente din precarul său venit numai pentru a primi un cuvânt de laudă şi de mulŃumire de la cei din Ńară. Cioran primeşte o telegramă. într-o scrisoare datată 1 decembrie 1958: „am trimis numai un colet cu două paltoane. II. sau nu-i place sau e prea scump la vamă. Mai mult decât atât. „Dezrădăcinarea” le-a provocat. care. şi cred că Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . dar şi de acceptare. Cioran trăieşte într-o perioadă convulsivă din punct de vedere istoric şi politic. iar incapacitatea de a-i ajuta devine tot mai vizibilă şi se dilatează cu orice mesaj de ajutor venit de la Sibiu. Voi trimite în două-trei zile un alt colet pentru Leana. ci o formă discursivă de receptare a dispariŃiei unei fiinŃe dragi. Până in anul 1990. 124-125): „Am revenit fără să le spun nimic celorlalŃi. cafea. E o îndurerare atipică. E vremea să recunoaştem că cel care-i şocase pe români printr-un comportament singular şi o gândire de o originalitate debordantă. adică trecerea în nefiinŃă.M. vinovat de starea şi situaŃiile dificile prin care au trecut părinŃii. Seara. concetăŃenii l-au uitat. marea lor majoritate provenind din donaŃiile unor prieteni şi apropiaŃi ai marelui scriitor. deşi purtat fără să fie uzat. involuntar ori nu. la o dezvăŃare încremenită în tristeŃe pasageră. în vreme ce el. pricinuite de dispariŃia tatălui. într-o situaŃie delicată. că sunt palid. s-a dovedit a fi cât de cât umană şi generoasă. scepticul de serviciu al lumii. în anii cât trăise la Sibiu şi Bucureşti se vede proiectat mai tot timpul la Paris. pentru a câta oară. a întemeiat un soi anume de complicitate cu o realitate pariziană rece şi neînŃelegătoare. totuşi. În ziua de 18 octombrie 1966 primeşte două mesaje importante: dimineaŃa. a adunat haine. pp.” Alteori le trimite ceai. fratele. Iată. într-o bună măsură. dar rece şi neprimitor. AbsenŃa totală a acestora din viaŃa lui cotidiană i-a provocat un neant. alimente etc. care îi solicită tot felul de lucruri: medicamente. sora şi celelalte rude din anul 1937. într-un Paris bulversant de frumuseŃi. a trăirilor faŃă de cei dragi îl vor proiecta într-o disperare zilnică. a mamei şi a surorii sale trebuie să remarcăm iarăşi câteva reacŃii insolite ale lui Cioran. trebuie să-i acordăm circumstanŃe atenuante: Cioran nu şi-a revăzut părinŃii. În aceste împrejurări luciditatea şi abolirea. haine. J. abandonaŃi-l. starea lui emoŃională reducându-se la un patetism precar de-o clipă. prietenilor. iar pentru tine o cămaşă de sport. Iată cum descrie el însuşi aceste momente în Caiete (vol. în data de 8 octombrie. rudelor. mai mult sau mai puŃin profundă. că dispariŃia părintelui nu a reverberat profound în conştiinŃa şi-n sufletul scriitorului. ba chiar penibilă: trebuie să facă faŃă permanentelor cereri venite din partea părinŃilor. mesaj ce nu prevestea în vreun fel vestea groaznică din seara respectivei zile: trecerea acesteia în nefiinŃă. că a „căzut într-o melancolie a bătrâneŃii”. care-i spunea. Este aproape sigur că Cioran se simte. un tratament dur din partea autorităŃilor care l-au judecat întotdeauna cu maximă gravitate pe „transfugul” care s-a bucurat în cele din urmă de notorietate europeană. Cioran ne uimeşte cu atitudinea lui nonconformistă. Eu totuşi mi-am ascuns mâhnirea cât am putut mai bine. luând cunoştinŃă de această scrisoare. care-Ńi provoacă frisoane. pe la ora 11. Dacă Leanei nu-i convine. Revenind însă la acele momente de un dramatism aparte. Am alăturat un bolero.304 Ion Deaconescu Refuzăm să credem. cu un palton de tweed de calitate bună. şi-a interzis dispreŃul şi grandoarea şi a renunŃat la propriile principii morale pentru a-i ajuta pe cei aflaŃi într-o situaŃie disperată în România: a cerut ajutorul celorlalŃi. dar şi încălŃăminte şi tot felul de lucruri procurate de la diverse cunoştinŃe. în limitele unei credinŃe primare. când a plecat la Paris. că probabil sunt obosit. Cu toate astea. Iată ce-i scrie fratelui său Relu. se zbate între voinŃa de a reuşi prin propriul scris şi neputinŃa de a-i ajuta efectiv şi real pe cei lăsaŃi acasă. rechizite şcolare. un deşert al gândurilor şi al sentimentelor faŃă de cei dragi. fratele. „uitaŃi” într-o Românie crepusculară. în cele din urmă. sora şi alte rude.

5 Cioran. 127). să-şi mascheze sentimentele şi trăirile adevărate. „Omul şi Dumnezeu faŃă în faŃă. ca şi când una din căile de rezolvare a dramelor existenŃiale ar fi chiar moartea. cel consecvent – l-a pierdut sau l-a lichidat. idem. II. Este adevărat că „în lumea asta există desigur şi ceva real”. Cioran nu este un sceptic adevărat şi consecvent pentru că şi-a pierdut substanŃa fondului barbar şi. expediată în 12 octombrie şi sosită la Paris la trei zile după moartea ei: „ca un mesaj de dincolo de mormânt. nici nu se plânge de durerile ei de cap”. în clipe de profundă durere. de pătrundere reciprocă. duse până la ultimele consecinŃe. orice credinŃă provin dintr-un fond barbar pe care cei mai mulŃi oameni. Nr. 6 Cioran. Relu: „i-am scris fratelui meu că moartea mamei este o eliberare şi chiar o soluŃie. chinul. 2 • E m i l Ci o ra n .” AtenŃie: mâhnirea şi nu suferinŃa. în consecinŃă. Căderea în timp. din primăvară şi până acum e singura misivă în care nu-mi trimite veşti despre sănătatea ei. p. iată-mă obligat moral să-i ajut. II. disperarea. scriitorul primeşte încă o lovitură teribilă: moartea sorei sale. iată cum se confesează într-o scrisoare fratelui său. Humanitas. prea slabe pentru a-i influenŃa comportamentul sau ideile. Să fie capabil Cioran ca. Ideea este aproape monstruoasă şi chiar inumană.”4 Dacă ne vom ghida după acest text. Însă seria întâmplărilor legate de moartea mamei nu ia sfârŃit. amfitrionul după citirea informaŃiei primite este chiar vesel. Cioran îşi deschide o poartă de salvare spunând că „orice afirmaŃie şi. deşi. mama sa l-a regăsit pe Creator. durerea. să am grijă de ei. 1998. 67. ci moartea este unica soluŃie supremă. conştientizând parcă „blestemele” de care a avut parte: „soră-mea fiind moartă. au fericirea să-l menŃină şi pe care doar scepticul – încă o dată: cel adevărat. Ideea aiuristică venită din partea unui specialist în trăiri ale absurdului şi ale negaŃiei.ti. spunea Nae Ionescu.cit. cititorii săi. P. dacă nu chiar toŃi. nu numai în cazul în care şi omul este deschis lui Dumnezeu. drama. Bucureşti. sfâşiindu-şi carnea. 1995. i-a stat în faŃă şi s-au înŃeles: „e timpul să mor”.”3 Vasăzică. îl suspectăm de o indiferenŃă şi derută psihică capitale. dar să afirmi că moartea părintelui e o soluŃie pentru acesta mi se pare de un cinism grotesc. Lucru semnificativ.”6 3 4 Nae Ionescu. Negarea vieŃii înseamnă chiar negarea lui Dumnezeu. Doar acum suferinŃa sa atinge punctul maxim de tensiune. 140. şi de data aceasta. fratele său fiind cel care îi comunică că „a murit şi sora noastră”. p. Curs de metafizică. să-şi ascundă lacrima şi să-şi frâneze bătăile inimii îndurerate? Ar fi extraordinar să ne găsim în faŃa unui tragedian care.. dar şi Dumnezeu se deschide omului. Emil Cioran.5 Dar tragedia familială nu se opreşte aici. incapabil să se ocupe de cei trei copii ai lui. Când bineînŃeles că era doar pentru mama” (Caiete. dacă nu cumva se joacă cu noi. p. La o zi după cutremurătoarea veste privind moartea fiinŃei celei mai iubite din lume. Caiete. Humanitas. 41. Iată-mă acum pedepsit şi pus în faŃa unor obligaŃii de care-mi este imposibil să fug. Bucure. op. cum declară el însuşi. eu care am făcut orice să nu mă perpetuez. pe de-o parte dintr-un soi de groază instinctivă de a împărtăşi răspunderile celorlalŃi. pentru că în ziua de 21 octombrie Cioran are parte de o altă surpriză ca şi când însuşi Dumnezeu a pus la cale o farsă de proporŃii: primeşte scrisoarea mamei sale. de parcă Parisul ar reprezenta destinul tragic al lui Cioran: la cinci săptămâni după pierderea mamei. Această judecată este crudă şi greu de înŃeles..Cioran – melancolii epistolare 305 am fost foarte vesel tot timpul. Acest ultim cuvânt e de-a dreptul oribil. 129. iar nepotul meu buimăcit. se joacă de-a comedia. p. pe de alta dintr-o vie repulsie pentru tot ce înseamnă viitor. cumnatul meu invalid. de acum înainte va fi ceva serios. Sintagma „soluŃie” ne înspăimântă. Până acum mi-am ajutat familia ca un diletant. O perioadă nouă începe pentru mine. pot să ajungă la un fel de înŃelegere. cu atât mai mult. atrăgea atenŃia Keats. Mai mult decât atât. pierdut. nemaipăstrând din el decât vagi urme. mama. Nu Dumnezeu. cu atât mai mult cu cât s-ar putea crede că este o soluŃie pentru noi. ca să nu am moştenitori.

altele de o originalitate impusă şi acceptată de către o majoritate cu apetit pentru inedit şi spectacol. profundă. Şi Cioran ştie cel mai bine că omul nu se mai poate salva de suferinŃe decât pierzându-şi libertatea. crezând cu tărie în forŃa mântuitoare a suferinŃei. ce frizează chiar infatuarea. Emil Cioran îl întâlneşte pentru prima oară pe Mircea Eliade. fără nici o reŃinere. suferinŃa e doar o consecinŃă a împăcării cu Dumnezeu. filistin şi mereu nemulŃimit. pentru o valoare”. tonul lui Cioran se schimbă substanŃial: grijă şi profunzime când îi scrie lui Eliade şi Noica. ironie şi desfătare verbală în epistolele către Arsavir Acterian. totul este neclar. Barth. cum îi plăcea să braveze. care întotdeauna este legată de om. la tensiunile iniŃiatice provocate de Mircea Eliade prin Itinerarul spiritual în care se subliniază câteva repere fundamentale: „trăirea cu sens. Şi ca simetria evenimentelor să fie perfectă. de competentul Vulcănescu. publicat în volumul Mircea Eliade. Ei toŃi. marcat de exerciŃiile tulburătoare ale unei existenŃe ratate şi compromise. creaŃia lui fiind pătrunsă de triada Dumnezeu-om-durere. un fel de ispăşire a culpei de a nu fi fost prezent la căpătâiul celor plecaŃi în eternitate. la Bucureşti. uitare contra iubirii de sine. cu stil şi competenŃă. tânărul din Răşinari devine simpatizat de enciclopedistul Eliade. umor. AngajaŃi cu fervoare în căutarea unei spiritualităŃi exemplare şi lucide. Bucur łincu. Or. de elocventul łuŃea etc. Ca să se întoarcă în copilărie nu se mai poate. aceşti tineri vor adera. unde venise pentru a urma „de vagues études de philosophie”. 1978. amiciŃie şi melancolii rafinate răzbat din scrisorile expediate lui N. de Eugen Ionescu. idolul „noii generaŃii”. Maritain etc. Aceste două decese şi întâmplările stranii legate de ele par o pedeapsă nedreaptă şi nemeritată de Cioran. Durere contra pasiunii devenirii. Eretic şi insolent în comportament. reprezentanŃi autentici ai GeneraŃiei ‘27. unele fascinante prin manifestări de inteligenŃă debordantă. Cioran se face remarcat printr-un stil existenŃial nonconformist. de Comarnescu. la scurtă distanŃă. de Noica. o pâclă pluteşte peste lumea Răşinarilor şi a Sibiului. Tereza de Avila. Spengler. primenitoare de conştiinŃe şi trăiri nonconformiste. L’Herne. Pierderea mamei şi. efervescentă şi productivă sub aspectul manifestărilor intelectuale şi al exagerărilor mistice şi Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . umanismul şi naŃionalismul în direcŃia promovată de Ortega. Hartmann.306 Ion Deaconescu Sunt treizeci de ani de când şi-a văzut sora pentru ultima oară. în linia lui Paul Tillich. ce-i molipsise pe tinerii intelectuali români. În ceea ce priveşte corespondenŃa cu prietenii. se lamentează Cioran. uneori chiar devastatoare. a surorii sale l-a însemnat pentru o vreme. trăirea pentru un ideal. ce-i va deveni ulterior un prieten exigent în „ajustări” de conduită. cu voinŃa de a provoca Istoria prin fapte şi gesturi şocante. În acel climat de frenezie a anilor ‘30. nimic nemaifiind ca înainte. disperată şi purificatoare. în 1932. se consideră apostoli şi mântuitori ai neamului prin instaurarea unei noi spiritualităŃi. amintirile s-au temperat şi s-au şters imaginile. Unamuno. scrisă cu unsprezece zile înainte de a se prăpădi de o hemoragie cerebrală. expresivă şi creatoare. Klages. Valéry. Mircea ZapraŃan. mult mai profundă şi mai neaşteptată. în viziunea lui. Această generaŃie. întâlneşte în Bucureşti o pleiadă de personaje. Jeni Acterian.Tatu. „trăirea în universalitatea absolută”. îndeosebi de cel mai drag. unul indiferent şi inconsecvent în manifestări. „Cum să plângi pe cineva când abia îŃi aminteşti cum arată?”. Paris. negativist „in nuce”. în „asceză şi viaŃă mistică”. pasiune devastatoare. Cu toate că scriitura are o relaŃie specială cu suferinŃa. un „om nou” caracterizat de înflăcărare. cum îşi aminteşte în articolul Les debuts d’une amitie. angajament şi dăruire totală. în ziua de 29 noiembrie primeşte de la sora sa o carte poştală. chinuitoare. tânărul transilvănean. de data aceasta este condamnat de o altfel de suferinŃă. Prin trăirea lor interioară dramatică. Conectat la tensiunile unei disperări bine regizate. obsedată de sinteză şi de excese. de ambiŃii şi ratări spectaculoase. aceştia propun altfel de experienŃe de viaŃă.

în calitate de girant al apariŃiei lucrării Cartea amăgirilor îi comunică prietenului său stadiul tipăririi manuscrisului: căte pagini s-au cules. 2 • E m i l Ci o ra n . Singurul în care e vorba de morală şi politică” şil obligă pe amicul său să-l citească şi chiar să scrie despre el. în scurt timp. „hip hip. afară de consideraŃiile privitoare la satul românesc. În plus.” „a face istorie era cuvântul care ne revenea fără încetare pe buze: era cuvântul nostru de ordine. în plus. a şi terminat romanul Nuntă în cer. că „fenomenul german te sileşte să gândeşti politic” şi. P. să schimbe faŃa societăŃii. împrejurările în care Cioran îl cunoaşte pe Eliade. I. peste ani. după opinia lui Eliade. în legătură cu „Oxford Group Mouvement”. O serie de scrisori îi sunt expediate lui Cioran în 1936 şi 1939. cultura şi filosofia vor ajunge la periferia societăŃii. cât şi o anumită epuizare ce-l obligă să doarmă ore în şir.. acesta îi aduce la cunoştinŃa lui Cioran că a fost şi în Anglia. Cartea amăgirilor este mai puŃin reuşită decât Pe culmile disperării. la 22 februarie şi 8 martie 1933 despre „Pragmatism” şi „Cultra individualistă”. Eliade îi solicită tânărului său prieten să scrie un articol despre Sfântul Pavel. pe care nu le admite în nici un fel. Ion Deaconescu Nr. texte ceşi eliberează semnificaŃiile printr-o adresabilitate directă. in 1932. de tragism şi negaŃie ostentativă. crapă „de prostie. prietenia lor. îşi doreşte. pe care-l consideră a fi „cel mai bun roman românesc. de confuzie”. iar în 30-40 de ani. În plan literar. Viitorul istoric al religiilor îi atrage atenŃia prietenului său că. Altă dată. Dobridor. În climatul de fanatism şi idealuri eşuate. Ne improvizam destinul. O caldă şi profundă prietenie răzbate din aceste texte epistolare ce pot fi considerate experienŃe eliberatoare şi semne restitutive ale unei comunicări sufleteşti de excepŃie. Eliade îşi anunŃă bolile. Încadrat de acesta în direcŃia „spiritualităŃii agonice”. ura”. Cu toate restricŃiile impuse de medici. o tuberculoză bilaterală care l-a sechestrat în sanatoriu. unele pagini fiind „menstruate”. în parte. dacă ar mai sta un an. Într-o scrisoare expediată din Berlin. ar face şi el politică militantă. Şi totuşi. iniŃiată de Petru Comărnescu. În scrisoarea din 1939 tonul se schimbă. culmea. corectura făcută la 40 de pagini. că Eliade. trimis în misiune de Rege şi de D. voiam să facem să se vorbească despre noi. Ilovici. ce ar urma să apară în numărul de Crăciun al publicaŃiei „Vremea”. sinceră şi referenŃială.Cioran – melancolii epistolare 307 ideologice. de exemplu. alături de Eugen Ionescu.. s-a angajat cu pasiune şi inocenŃă în proiectul editării revistei Zamolxis şi. să exprime în forme universale specificitatea sufletului românesc şi să pregătească naŃiunea pentru vremurile grele ce vor veni. dovedindu-se exemplară şi atipică. Eliade îi împărtăşeşte lui Cioran terminarea lucrării sale Domnişoara Christina. printr-o implicare. Răzbat din aceste epistole diverse reacŃii în legătură cu viaŃa politică şi socială a României cât şi a Europei care. dispreŃuiŃi sau ignoraŃi în întreaga lume.Gusti. marcată de o luciditate pronunŃată. o carte proastă. uneori de o mare intensitate doctrinară. M. volumul i-a procurat unele lucruri cu care se împacă admirabil. să asigure unitatea sufletească a românilor. cum susŃinea şi Mircea Vulcănescu. unde se află de două săptămâni. Într-o altă scrisoare îi atrage atenŃia că i-a apărut romanul Huliganii. Şi nu ne era teamă de ridicol. să participe efectiv la re-scrierea acesteia printr-o infuzie de energii nestăvilite. Eliade este de părere că evul lor se va sfârşi apocaliptic. în Sala Dalles. eram în revoltă deschisă împotriva neantului nostru. Manoliu. necesitatea anunŃării titlului. Emil Cioran se va implica sentimental în activităŃile grupării „Criterion”. de lichelism. conferenŃiind.” Iată. iar în capitala Germaniei a învăŃat deja. de luceferism. în sinteză. dedicat „omului nou”. în sensul unor facilităŃi excesive. Aflăm. de trăire şi nebunie „aşezaŃi intr-un colŃ al Europei. arta.

308 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 309 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

310 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 311 Nr.

312 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 313 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

314 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 315 Nr.

316 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 317 Nr.

318 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 319 Nr.

320 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 321 Nr.

322 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 323 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

324 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 325 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

326 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 327 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

328 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 329 Nr.

330 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 331 Nr.

332 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 333 Nr.

334 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 335 Nr.

336 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 337 Nr.

338 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 339 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

340 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 341 Nr.

342 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 343 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

344 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 345 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

346 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 347 Nr.

348 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 349 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

350 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 351 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

352 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 353 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

354 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 355 Nr.

356 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 357 Nr.

358 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 359 Nr.

360 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 361 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

362 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 363 Nr.

364 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 365 Nr.

366 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 367 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

368 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 369 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

370 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 371 Nr.

372 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 373 [Alexandru Busuioceanu] Nr.

374 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 375 Nr.

376 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 377 Nr.

378 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 379 Nr.

380 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 381 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

s-ar constitui în răspunsuri şi-n situaŃii comunicante în ecuaŃia individcomunitate. trebuie să recunoaştem. ci o suferinŃă. România s-a scufundat mai tot timpul într-o poetică aproximativă a lui a fi şi a exista în istorie. Trunkene Schiff. cauzale etc. mai ales. AfirmaŃie.. cum ar spune Mihai Şora. Si totuşi. vizează ultragierea integrală a originii de care vrea să se elibereze prin ruperea cordonului ombilical căci altfel „degenerezi în idolatrie”. Incercat de timpuriu de trăiri şi manifestări naŃionaliste. obsesia imanentistă. am pierdut o groază de timp aplecându-mă asupra neajunsurilor ei şi la ce mi-a folosit. sugerează. sub unghiul descifrării unor mesaje actualizate. judecăŃi tranşante pentru a se disocia de ambiguităŃi patriotarde. îngăduitoare ataşamente naŃionaliste. Cioran formulează. Aceasă pasionalitate negativistă. întrucât „naŃionalismul e un păcat împotriva spiritului. de superstiŃia „neamului”. uneori brutal. întrucât nu se bazează pe exemple relevante. adică a „comuniunii întru FiinŃă”. Doamne!. într-o elementaritate emoŃională păguboasă în planul biografic şi de aceea „trebuie sa te scuturi de origine. un centru dinamic conectat la o mulŃime de interogaŃii care. rigid şi circumspect.382 Ion Deaconescu Cioran şi România ca o rană -a mai spus că pentru Cioran Romania nu reprezintă un punct. actualizată prin acte de adecvare surprinzătoare. Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” S . emoŃionale. Cioran rememorează raŃional o anumită perioadă din existenŃa sa românească. în tinereŃe. chiar cu preŃul unor dislocări de fundamentări morale. Confruntându-se aproape obsesiv cu o geografie şi o istorie mereu regresive în privinŃa exprimărilor individuale şi colective. la noi nu a funcŃionat niciodată conceptul de libertate.. De aceea. caracteriale. ci doar acela de neatârnare. de Ńara în care s-a născut. teribilă prin epura adevărului conŃinut. Daca mă înverşunez atât împotriva Ńării mele e fiindcă aş vrea să mă detaşez de ea. lipsite de caratele istoriei. iar pe români îi denigrează cu o voluptate suspectă. Atitudinea critică cioraniană faŃă de România. elanuri şi înflăcărări juvenile. ocultată de forŃe şi personaje deficitare unor rigori existenŃiale. prin repetiŃie. dar. ulterior contradictoriu. o matrice. îşi are un aparent punct de plecare în nevoia lui imperioasă de reabilitare a demnităŃii naŃionale. alteori ardent si fundamental: „łara mea: nu e o patrie. un anumit tip de realitate aflată într-o stare avansată a de-semnificării. din cauza neamului meu! Ce nebunie. afara de a mă fi confundat în frământări fără ieşire şi fără sfârşit?”. Ńara naufragiată în incompetenŃă şi întro étrangeté a devierii. neputincios şi confuz în construcŃii spectaculoase existenŃiale şi de comportament. osârdia de a da o alta dimensiune demersului operant în direcŃia detestării Ńării şi a neamului din care se trage îşi au punctul de plecare într-un paradoxal şi excesiv patriotism tineresc. ConsecvenŃa cu care Cioran pune între ghilimele propria-i Ńară şi o blasfemiază cu spirit. cu consecinŃe nesubstanŃiale pentru neamul românesc. o rană care nu se poate închide”. nu trebuie înŃeleasă ca nu faux-pas făcută într-o criză de lehamite profundă. în maniera povestitorului din Humuleşti: „Când mă gândesc ce frenezie traiam. atunci în expansivitate. păcat universal – din nefericire”. rezumată însă afectiv. să nu mai sufăr din pricina ei. atestată de atâtea ori în Schimbarea la faŃă a României dar şi în Caiete. Cum a spus şi Noica. cum vede el România.

în româneşte. tragedia unui om devenind tragedia lumii. a detestării. 2 • E m i l Ci o ra n . Neant colectiv”. un fenomen liniar aducător de nefericire şi. sunt nimic. Cioran contesta că societatea nu este la înălŃimea generaŃiei din care face parte. de unde izvorăsc aceasta repulsie cioraniană. printr-o uimitoare răbdare şi monotonie. dacă expresia „exil metafizic” n-ar avea nici un sens. în plus. Or. ba chiar se lasă copleşit de voinŃa de a intra adânc în lucrarea naivă de iubire totală faŃă de români. ignorându-şi originile şi Ńara. Să-Ńi simŃi carnea cum plânge. de aceea. ulterior. poate chiar dirijor din umbră. ca profesor de filosofie la liceul „Andrei Saguna” din Braşov. existenŃa mea i-ar da unul. ca ADN al vieŃii sale. corepetitor la concertul ei. român. m-am gândit atâta la lacrimi.Aş putea scrie despre ele o carte întreagă şi chiar am scris una. brutală. dublată de o deznădejde nostalgică. Cioran practică o experienŃă originală a limitelor: pasiunea dezgustului. sunt marginalizaŃi şi nu au nici o perspectivă. Dacă Octavio Paz crede ca între circul Romei şi happening se regăseşte corida. Nu-i pot acuza din pricina valorilor pe care le apără. nefericire. nu reprezintă nimic. Cioran îşi declină astfel suferinŃa. Cioran crede că. aşadar suntem cu toŃii atinşi de blestemul de a fi român. dar nu la scară atât de mare. deşi profesiunea de dascăl nu i-a plăcut niciodată. un loc de muncă permanent i-ar fi asigurat o parŃiala rezolvare a disperărilor sale. Nu de puŃine ori. oameni de nimic lipsiŃi de orice iluzie. a devenit un parametru tranzitiv şi anarhic. Cioran impune melancolia vulgară. deşi el visa la obŃinerea unor posibilităŃi reale din partea autorităŃilor române de a se pregăti în străinătate printr-un masterat. Nr. anihilând orice normă şi logică ale faptului istoric.Un lucru care s-a mai văzut. avea nevoie imperioasă de o stabilitate materială. Asta e şi trăsătura dominantă a neamului nostru: scepticismul vulgar. Mediocri total dezamăgiŃi. în nici un caz. La nivel de limbaj. totuşi . fiincă nu apara nici una. îşi doreşte o ruptură definitivă. a fost atinsă de molime şi cataclisme devastatoare şi. proprie românilor.. cu trecutul care ar trebui să se dizolve în neant. România s-a aflat în situaŃia de a ieşi dintr-o anumită geografie. In fond. obârşia. Ca şi atâŃia alŃii. cu înaintarea în vârstă. situaŃie desfigurantă. spre a da iluzia unui raport. ajunge la concluzia dezamăgitoare că Dumnezeu nu e. că ei. tinerii cu misiunea istorică de a transfigura România. nulităŃi. o pulverizare a pecetei rădăcinilor. s-a redresat prin „accidente fericite”. trebuie spus. o para-lysie a tot ceea ce a simŃit altădată. cum el însuşi se caracteriza. acest dialog contradictoriu cu cronotropul geografic ce-l reprezintă urma. Se cunoaşte faptul ca licenŃiatul în filosofie şi în litere din 1932 obŃine prima sa slujbă în 1936. a originii. în consecinŃă. trăind numai pentru arta şi. sângele îŃi curge îndoit cu lacrimi – doar dinlăuntrul unor senzaŃii ca aceasta îl înŃelegi pe Plotin când spunea ca existenŃa în lume e „sufletul ce şi-a pierdut aripile”. din real. de aceea. Pentru ca. în anumite situaŃii. a sosit vremea unui cataclism spiritual: va trăi în pericol. unele chiar condamnabile ulterior. să developeze tragedia unui om care a suferit din prea multa iubire faŃă de propria lui patrie. Totuşi „secretarul acuzaŃiilor mele”. poate.Cioran şi România ca o rană 383 şocante. ca-ntr-o pictură de Picasso. mutilantă. întră în consonanŃă cu exerciŃiul unui radicalism al identităŃii păguboase: „CompatrioŃii mei. a unor coincidenŃe cu manifestările sale cele mai relevante. amprenta sa românească? Una dintre posibilele explicaŃii poate fi încorporată în mărturisirea sa de mai jos: „Toată viaŃa voi fi trăit cu sentimentul că am fost alungat din adevăratul meu loc. Refăcând traiectul său existenŃial.. Cioran este şi vrea sa fie un subiect inserat în istorie. figurativă. Refuzându-i-se un post universitar. în aceste conditii. o cutremurare. Nimeni nu poate aparŃine acestei lumi mai puŃ²in decat mine. suporta un “consum” specific de tragism şi epuizare existenŃială. ce au întemeiat o atât de interesantă psihologie colectivă. E uşor de sesizat ca autorul Schimbarii la faŃă a României se lasa identificat cu tensiunile şi alienările Ńării lui. a unei relaŃii. a universului.

O alta posibilă cauză a atitudinii lui distrugătoare faŃa de România credem că se poate identifica în „accidentele” suferite de membrii familiei sale rămaşi în Ńară. am luptat contra ei şi am încercat – cu oarecare succes – să destram toate firele ce mă legau afectiv de ea. în spiritul trăirii entuziaste a realităŃilor viitoare. Faptul că unii dintre colegii lui de generŃie erau la înălŃimea evenimentelor înseamnă perspectiva dobândirii unui sens istoric. cu excepŃia elogiului adus limbii române. dar nu ştim nici unul ce înseamnă România. pentru rămânerea în Franşa a fiului rătăcitor. a surorii. nu doar pitorească. SituaŃia interbelică a României. Si nu sunt de neglijat şi nici justificate în vreun fel umilinŃele la care a fost supus tatăl său. fiind cunoscută încarcerarea fratelui său. Dar „schimbarea la faŃă a României”. scârbit de experienŃa sa gardistă. Totuşi. La această dramatică situaŃie ar mai trebui adăugat ceva: în toată perioada pariziană de aproape 58 de ani. la delirul «politic» la năzuinŃele mele de-a dreptul demente – ce vitalitate în dezechilibru! Nebunia mea era neobosită. prin diverse subterfugi. poate constitui întemeierea unei negativităŃi împinse la limita. haine. la nebunia ce mă cuprinsese. Cioran şşi propune să nu-şi mai rateze existenŃa iubindu-şi atât de pasional patria. dar ştim perfect ce nu este. am descoperit infinitul de care are nevoie pentru a fi ceva. obosit şi dezamăgit de realităŃile atât de contradictorii şi inerte.384 Ion Deaconescu In aceste condiŃii. considerată a fi cea mai poetică dintre limbiile pământului. Cioran s-a simŃit obligat să participe la întreŃinerea tatalui. Până acum mi-am ajutat familia ca un diletant. obŃinea de la cunoştinte obiecte de îmbrăcăminte pe care le expedia la Sibiu: „Iată-mă acum pedepsit şi pus în faŃa unor obligaŃii de care-mi este imposibil să fug. specializându-mă în absenŃele ei. după ce obŃinuse Unirea din 1918. îi permisese acestuia. să elogiezi un alt limbaj în care să te exprimi. de acum înainte va fi ceva serios. când numele ei înseamnă o atitudine.o Românie viitoare potenŃial prosperă şi activă. puternică. o defensivă productivă cristalizată în acte de blasfemie şi de umilire a tot ce-i românesc: „România e geografie. prin trimiterea permanentă de pachete cu alimente. nu e istorie. la un moment dat. Relu. ca echilibrul forŃelor interne şi externe să-i fie favorabil. Rusia şi Germania. la ordinul autorităŃilor regimului comunist. la ambiŃiile nemăsurate. Toate progresele pe care am reuşit să le fac în franceză se datorează desprinderii mele de limba română. o descarnare a transparenŃei aventurii lingvistice în care eşti implicat. a renunŃării la luciditate în schimbul „dramatismului în trăirea destinului nostru” nu s-a produs decât la nivel de aspiratie: „Mă gândesc la anii 1933-34-35. toate aceste idealuri s-au constituit in demersul de-a face o naŃiune nouă. analog cu cel al marilor Ńări europene. după 1950. medicamente etc. pentru participare la mişcarea legionară. InŃelege cineva acest tragic? O Ńară are valoare numai când devine o problemă pentru alŃii. în aceste circumstanŃe. Cu toŃii ştim ce înseamnă FranŃa. A fost o povara extrem de grea întrucat scriitorul nu avea o situaŃie financiară nici măcar acceptabilă. el îşi construieşte un anumit fel de a fi faŃa de pulsaŃia naŃională. percepută într-un accelerat proces de dizolvare şi descompunere devine o dramatică obsesie. a fratelui. Nu ştim ce este România. a mamei. atât de preŃuită cândva de autorul CărŃii amăgirilor: „Româna – limba cea mai urâtă şi mai poetică dintre toate… Vorbitul în româneşte e pentru mine o catatrofă lingvistică. O perioadă nouă începe pentru mine. a nepoŃilor. Am rupt contactul cu limba asta. Şi.” Cuprins de lehamite.” Dar cea mai răscolitoare exprimare a exteriorizării insolenŃei sale faŃă de spiritul Ńării o reprezinta renunŃarea la limba română. împinsă până la limita suportabilităŃii. intenŃia de a părăsi Ńara. prin care ni se asigură prezenta în timp şi în istorie. unele chiar interpretabile. de „Viciile substanŃiale” ale sufletului românului dintotdeauna.” Fixarea în acest proiect perturbator şi sancŃionar va dăinui autoritar şi nu se va converti în compromis aproape niciodată.” Sa jubilezi de triumful renunŃării la limba maternă în favoarea alteia. Anglia. a rudelor. Italia. Or. protopopul de Sibiu. El vede în limba română o reŃea precisă de funcŃii lingvistice şi ideologice ale Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . făcând pasiune pentru acesta.

competenŃa şi performanŃa acesteia. Nu e un simplu artificiu de stranietate. face să dispară chiar mesajul ei. nu există nici individul. ci trebuie sa violeze codul. Autor implicat şi personaj protagonist în tragedia jucată de unul singur. Bierwisch. 2 • E m i l Ci o ra n . Ion Deaconescu Nr. ci fără limbă nu ai patrie. în acest concept degramaticalizat. ci o dramă. Altfel spus. „în situaŃia unui decriptator care nu decodifică. atitudinea sa pare motivată de către presiunea şi actele psihologice ale unei experienŃe existenŃiale atât de originale.” Neexistând limbă şi real. Se pare însă că această situaŃie şio doreşte Cioran: să nu mai fie individul identificat în românitate. chiar realitatea aflată într-o de-construcŃie de spirit şi conştiinŃă. de cele mai multe ori. Rezultă că universul sentimental al de-polarizării afective cioraniene faŃă de România reproduce în mare măsură. reflectată nu numai la nivel de imagine răsturnată. cum ar spune R. cu o multitudine de topoi. ci şi prin esecul proiectului de receptare a „substantei etice”. aflându-se. limba e chiar patria în care energiile dislocate generează acea „cunoaştere productivă a realului.Cioran şi România ca o rană 385 comunicării cu trecutul. în sens hegelian.” Autoanulându-se din câmpul de semnificaŃii ale limbii.

aş fi închis într-un azil de nebuni. Anscombe. Cioran le comunică părinŃilor că s-a adaptat perfect la viaŃa din Berlin. Pentru a le demonstra celor de acasă cât este de silitor. deoarece nu exista practica de a se elibera documente privitoare la examene. Alteori.” Iată o surprinzătoare schismă în receptarea cioraniană a paradigmei experienŃei sale germane.386 Ion Deaconescu Apogeul negativ al existenŃei mele (1933-1935) dmiraŃia maladivă pe care am purtat-o Germaniei mi-a otrăvit viaŃa. Vom retrasa pluralitatea de mesaje ce fac referire la epoca berlineză pe segmente şi le vom pune în discuŃie folosindu-ne de anumite paliere interpretative. Mi-e ciudă pe filosofie căci ea m-a împins la această veneraŃie morbidă. dimpotrivă „Berlinul primăvara. E cea mai mare nebunie a tinereŃii mele. pentru a-şi susŃine un doctorat în filosofie. După cum se ştie. Ar fi singurul caz de acest gen iar eu aş fi primul care aş subscrie la această internare. Locuiesc lângă un parc mare.. discursul său nu reprezintă doar un eveniment de limbaj. e mult mai frumos decât aş fi fost dispus a crede. marcată de pretenŃii de autoritate. cerându-i fratelui său Relu procurarea tuturor numerelor din această publicaŃie în care a scris despre Germania. purtătorul unei moralităŃi. are motive să creadă că şi-a însuşit bine germana şi datorită prieteniei cu un student neamŃ la medicină. A descifra fluctuaŃiile punctelor sale de vedere privitoare la anii petrecuŃi în Germania. cu care se vede zilnic şi cu care conversează în nemŃeşte. Cioran le trimite un certificat de frecvenŃă.. ci şi unul de conştiinŃă. cu siguranŃă asta e. spre a le prezenta la Ministerul de Externe. Mă costă numai mâncarea ceva mai mult. Beneficiar al unei burse în Germania. stratificată de semnificaŃii şi concluzii dominante. din partea FundaŃiei Humboldt. dimpotrivă. o diviziune. că oraşul nu este zgomotos. Dacă sunt lecuit de vreo boală. care nu îi plătesc regulat şi la timp aricolele. informaŃiile expediate sunt şi mai neinteresante: „am o cameră mai bună decât cea de anul trecut mai mare şi mai confortabilă. originar din sudul Ńării „mult mai vorbăreŃ şi mai amabil decât sunt cei din nord”. printr-un angajament afectiv şi emoŃional materializat în exprimări şi concluzii ce au întemeiat un proiect şi o conduită orientată potrivit unor convingeri şi a unei interiorităŃi reverberante. mediatoare de ideologie. vom constata o inconştienŃă majoră. CorespondenŃa berlineză cu cei din Sibiu se reduce. un simplu document cu valoare şcolară minimă. în anul 1933. aşa încât pot face preumblări când şi de câte ori vreau”. sunt silit să iau Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” „A . despre cele trăite în periplul german. Cum am putut să închin un cult unei naŃiunii atât de puŃin interesante în fond? Mediocri încăpăŃânaŃi peste noapte. tocmai pentru a demonstra caracterul contradictoriu al acestor afirmaŃii. mai ales „Vremea”. În ceea ce priveşte şcoala. doar la problema banilor primiŃi din Ńară de la părinŃi. din păcate pnetru lectorul de astăzi. aş fi pedepsit pentru că am fost nebun. un fragment de istorie personală consumată într-un spaŃiu bulversant nu printr-o „cunoaştere fără observaŃie” cum spune E. comunicări telegramatice privitoare la colaborarea cu unele ziare din Bucureşti. De-ar fi s-o descriu cândva în amănunt. o travestire a amintirii care uneori te şochează de-a dreptul. fără nici o independenŃă de spirit. contradicŃiile afirmaŃiilor precum şi conŃinutul articolelor referitoare la acest aspect ni se pare atât necesar cât şi productiv în înŃelegerea cât mai exactă a felului cioranian de a fi. Dacă vom analiza parcursul afirmaŃiilor lui în sens temporal.

Aş vrea neapărat ca banii ce îmi veŃi trimite eventual prin ianuarie să-i expediaŃi lui Bucur în Paris deoarece atunci capăt neapărat dublu aici. într-un cămin studenŃesc. mereu obosit. în burgul lipsit de mister şi de vâlvătaia cunoaşterii? Când e sincer Cioran? Scârbit de istorie şi de filosofie are de gând să scrie la Berlin o teză de doctorat despre lacrimi. Şi. cu imagini răsturnate în oglinda fericirii terestre şi atins de ispite mărunte? Să-i fi dispărut fiorul cosmic. Cioran îşi diminuează interesul pentru Universitate întrucât aici doar două nume l-ar putea interesa. operă. poate o criză de inconştienŃă ori o descifrare exagerat de subiectivă a politicii de atunci. Am impresia că aici ai putea să ai zilnic altă femeie. Cioran se află pentru o perioadă la München şi locuieşte în Turkenstrasse 58. impulsul creaŃiei. Cioran doreşte să dea impresia destinatorilor epistelor sale că este un dandy. 1933. un episod secund al acestuia. legate de o inactivitate cuprinzătoare. mai ales că tânărul Cioran declară răspicat că „nu există om politic în lumea de astăzi care să-mi inspire o simpatie şi o admiraŃie mai mare decât Hitler”. promovată de naŃional-socialismul german. E vorba de Nicolae Hartmann şi Ludving Klages. oamenii sunt destul de simpatici. imediat după măcelul rasist din 30 iunie 1934. Încolo. că atmosfera berlineză îi prieşte de minune. cu exclamaŃii de bucurie atunci când înfăŃişează simpatia declarată pentru regimul lui Hitler. altora o distorsionare. într-o scrisoare din 27 dec. aceste impresii muncheneze evidenŃiază excesiva sa frenezie pentru realitatea germană.” Fără apetit pentru lectură. provizoriu Bucuriile oamenilor trişti sau TristeŃea de a fi. Articolul intitulat Impresii din München. în rest. lehamitea. iar femeile incomparabil mai accesibile decât cele din Bucureşti. aşa cedează de uşor”. De aici le transmite salutări părinŃilor şi impresii despre progresele făcute la învăŃătură. Cum să-l judeci oare. perioada berlineză înseamnă şi scrierea a şaptezeci de pagini ale unei cărŃi intitulate. inapetenŃa pentru studiu etc. îi scrie el lui N. totuşi. Nr. apărute în „Vremea” sub titlul generic Scrisori din Germania. Îmi plac femeile mai mult decât credeam. Este o fiinŃare-în-lume ce înglobează subiectul pretins autoritar şi competitiv într-o precaritate existenŃială problematică şi resuscitantă: entuziasmat de ordinea politică germană. fost coleg la liceul „Gh. ce vizează lenevia. Începând din aprilie 1934. mărturiseşte tot felul de variaŃii imaginative. Cu toate acestea ies destul de bine cu banii şi nu trebuie să vă îngrijoraŃi pe această temă. este însă tot timpul atent la realităŃile germane care-l conving că „numai un regim de dictatură mă mai poate încălzi. Tatu. piederea de timp. alteori. Apărute în „Vremea”. Dacă aş fi sincer ar trebui să-Ńi mărturisesc că o mare parte din timp o petrec cu femei. nu merge la teatru. generate de admiraŃia sa pentru viaŃa social politică a acestei Ńări. Universitatea nu mă interesează nici cât o femeie bătrână. în asemenea circumstanŃe alternative. cinematograf. deoarece concertele sunt destul de scumpe pentru posibilităŃile mele. Oamenii nu merită libertatea. precum şi scrierea unei serii de articole. Cioran se lasă cucerit de muzică. dezvăluind experienŃe eşuate în aventuri ce comportă o exprimabilitate extrem de facilă. „un temperament exaltat până la demonie”. vocaŃia metafizică.Apogeul negativ al existenŃei mele (1933-1935) 387 masa prin restaurante.” Acest fragment epistolar are o valoare de avertisment pentru a ne feri de diversele capcane pe care ni le întinde Cioran. „ascult toată ziua muzică în cameră. ordonat de către Hitler. Contrar oricăror „construcŃii speculative”. Este un câştig şi o afacere într-adevar mare”. Lazăr” din Sibiu ca şi la Facultea de Filosofie. se simte un însingurat. 2 • E m i l Ci o ra n . un fel de destăinuire a unei existenŃe spectaculoase prin conŃinutul ei: „Despre ce fac eu la München este greu să te informez. în sensul că unora le spune un aşa-zis adevăr. în schimb lui Comarnescu îi scrie altceva. prin contrast. Hitler în conştiinŃa germană declanşează o reacŃie imediată din partea gazetarilor vremii.

” Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Am refăcut experienŃa lui Matte Laurdis Brigge. aşezată şi cuminte. Adevărul este că sunt anumite realităŃi aici care-mi plac şi sunt convins că lichelismul autohton ar putea fi înăbuşit dacă nu distrus printr-un regim de dictatură. Ar trebui arestaŃi toŃi românii şi bătuŃi la sânge numai aşa un popor superficial ar putea face istorie. adică la o expulzare a realităŃii plurivalente. mai bine zis schemele interioare practicate ulterior în Caiete despre această perioadă. fixat în diferite contexte social-culturale şi politice. nu a trăirilor. Regăsim. la München. normală. AfirmaŃia de-a dreptul cutremurătoare este dublată de alta la fel de gravă privind triumful unei mişcări pentru care el (Hitler) şi-a ruinat viaŃa. naŃional-socialismului pentru a fi o mişcare serioasă lipsindu-i doar sângele. comunicarea este uzuală. ordonată. lui Comarnescu la 27 decembrie 1933. adică în folosul cititorilor. la nivel de receptare pragmatică. strigătul disperat al unui tânăr preocupat până la ridicol de destinul patriei sale pe care o vrea a fi agitată. dacă aş avea curajul sau talentul să evoc acel coşmar! Dar sunt prea slab să mă pot afunda iar în asemenea grozavii. ale unei anumite moralităŃi. Dar cu ce am greşit eu de trebuie să spăl ruşinea unui popor ce n-are istorie?” În această scrisoare se află in nuce. ci a mărturisirilor cenzurate în funcŃie de receptor. dacă lecturăm corespondenŃa sa cu părinŃii. Gradul de polisemie a afirmaŃiilor cioraniene referitoare la tensiunile care l-au marcat în timpul şederii sale în Germania nu poate fi sesizat şi descifrat dacă nu se evidenŃiază şi mutaŃiile. sinceră. dacă aş avea cândva curajul moral de a descrie tot ce am trăit acolo! Acolo s-a format viziunea mea despre lume. are în vedere ferma dezaprobare a autorului faŃă de atitudinile unora de condamnare a gestului criminal al lui Hitler din München. acolo am suferit consecinŃele insomniilor mele începute de la douăzeci de ani. motivat. crede autorul. concepŃia sa dezvoltată în Schimbarea la faŃă a României privitoare la o excesivă dezvoltare a perspectivei eroismului şi a mesianismului ce asigură progresul şi gloria unei Ńări. cu prietenii ori complexele însemnări de jurnal. atent. evidenŃiată pentru uzul general şi ultim.388 Ion Deaconescu Alt material. din Berlin. este evident şi pune în lumină o duplicitate spectaculoasă. am trăit extazuri frecvente ce vor rămâne pentru totdeauna culmile vieŃii mele. pentru consumul lor. Nu-i mai puŃin adevărat că acel sejur m-a marcat pentru tot restul vieŃii mele. generator de semnificaŃii deviante. aşa cum apare în Caiete. uşor retoric. furioasă şi ameninŃătoare şi nicidecum logică. prezent într-un real oprimat. Mai bine mă gândesc la asta. mesajul devine filtrat. criticând mentalitatea şi prejudecăŃile acestora de a nu fi înŃeles teorii şi proiecte aşa-zis democratice din Germania în numele căreia se poate întâmpla orice. Să nu răscolim Infernul”. în unele cazuri. cum crede Borges. Efectul diferit. un arhetip de referinŃe rescrise şi retrăite ce îndeamnă la o descifrare cu cheie. „Unii dintre prietenii noştri vor crede că am devenit hitlerist din anumite raŃiuni de oportunism. Numai aşa se poate lua în consideraŃie conceptul de text definitiv ce aparŃine nu doar religiei sau oboselii. pentru a menŃine doar pe cea a autorului. O. alteori este direcŃionată spre un cititor versat. ci în glacialul. de motivaŃii şi energii compensatoare: „La Berlin. În România numai teroarea. brutalitatea şi o nelinişte infinită ar putea schimba ceva. comună unor persoane incompetente. Iată câteva exemple revelatoare: „Am dus acolo o viaŃă de halucinat într-o singurătate aproape totală. dar nu la Paris. O.” Un alt bilanŃ existenŃial: „Cele două ierni pe care le-am petrecut la Berlin se numără printre cele mai «blestemate» din viaŃa mea. contradictorie. al spuselor lui Cioran. O posibilă explicaŃie a derapajului ideologic de care se face vinovat Cioran în perioada lui germană se găseşte într-o scrisoare adresată de acesta. Revolta statuilor. întrucât un dictator are dreptul să trimită la moarte câteva fiinŃe. nu câştigi încrederea afectivă a nici unei femei iar oamenii serioşi zâmbesc când te vad deştept. ci şi destructurărilor ulterioare ale conştiinŃei. în sinistrul oraş prusac. circumspect şi. te cred escroc. Uneori. Este teribil să fii român.

că fulguraŃiile scrise despre acest spaŃiu. Dacă opera cioraniană se configurează armonios. O încredere care mă îngrozea. ci de intensitatea şi de sinceritatea trăirii evenimentului. În parte. Cu toate aceste subterfugii literare. plasată în interiorul textului cioranian. confirmă chiar Cioran: „La München am ajuns să cred că o nouă religie avea să apară în Balcani – atât de intens trăia şi într-atât frenezia mea îmi dădea încredere în mine. de ce nu. ansamblul corespondenŃei şi al însemnărilor reunite în Caiete despre perioada germană furnizează cititorului o realitate dinamică. chemate să se sincronizeze cu evenimentele şi tensiunile ce o marcau? E posibil. reprezenta un model pentru celelalte naŃiuni. fanteziile şi disperările au fost declanşate dintr-o profundă convingere că această Ńară. la vremea respectivă. oare. Se pare. originalitatea mărturisirii nu depinde de dogmă. 2 • E m i l Ci o ra n . în antiteză cu natura aşteptărilor lectorului. mediată de concluzii contradictorii ce generează. cu totalitatea creaŃiei lui Cioran.Apogeul negativ al existenŃei mele (1933-1935) 389 Să-1 mai credem. căci nu mai pot suporta mult timp asemenea tensiune”. însă. producătoare de impresionante finalităŃi artistice. motivate de presiunea psihologică a unui anumit tip de receptare. descrierea experienŃei sale germane. propuse de autorul Schimbării la faŃă a României. Într-adevăr. pe Cioran că cei doi ani petrecuŃi în Germania au însemnat atât de mult pentru el. reflecŃiile. Ion Deaconescu Nr. interpretări secundare. că Cioran trăieşte uneori întâmplarea şi o descrie în raport de identificare cu cel care va primi mesajul. te îndeamnă să urmezi şi alte piste interpretative şi să Ńii cont de procesul diachronic al motivărilor ideologice şi de asumare ori detaşare. de inspiraŃie ori de feluritele raportări.

până la urmă. Nu mai căutaŃi bulgări de aur în Ńărână. fie un Napoleon.. Coborât din rata de Paris. Nihil pe toate fronturile! Dumnezeu s-a umflat peste măsură. noaptea. de fapt. am ajuns să îl privesc pe Cioran cam ca pe untura de peşte. nu mai sfărâmaŃi marele nimic în nimicuri comune şi nu încercaŃi să le aranjaŃi ca într-un cub al lui Rubic. stimabililor. Prea sus pentru a fi atinse! Prea îndrăzneŃe pentru a fi iubite! Cruci care şi-au luat lumea în cap! Cruci pe care numai sinucigaşii ar paria! Obişnuit cu bisericuŃele rotunjoare şi turleşe. Sfidează gravitaŃia şi nu mai vrea să ne tragem de şireturi! Şi-a pierdut simŃul umorului şi nu se mai tocmeşte. Este. Mi-am dat în schimb seama că. se naşte fie un Cioran. aşa cum mai demult Dumnezeu mă luase pe o bucată de prescură! Bag seama că n-a vrut. mi s-a oprit brusc ticăitul şi m-am aşezat cu dosu’ pe valiză. când fetele s-au retras să-şi cânte păcatele la acordeon. care îl folosesc ca izvor nesecat de citate menite să susŃină sau să contrazică. care mereu au ceva de comentat. după caz. nu-mi displace şi că reacŃia de respingere nu e generată atât persoana şi/sau de scriitura lui Cioran. Cioran intră în categoria celor care par definitiv condamnaŃi la o receptare viciată de gogoaşa critică care le-a învăluit opera. de adăugat. dar parcă la unii este mai valabil decât la alŃii. dacă puteŃi... am văzut cum lumea îşi ieşea din minŃi într-un munte ascuŃit şi plin de zorzoane. MulŃumiŃi-vă să găsiŃi. de corectat.. târându-mi boccelele pe-o străduŃă de burg franŃuzesc. dar imposibil de prins în mână! Valoarea lor stă în sclipire şi trase în lingou nu mai fac două nule. alături de alte câteva nume mari ale micii literaturi române. Ce. iar păcatele fug toate de mine. cu cruci nelalocul lor. acoperă la loc şi redescoperă altceva. mulŃumiŃi-vă că e plină de fire încâlcite. Şi. Din cauza lor. pe cine? Pe dracu’ să mă pieptene! Dacă ar fi vrut să mă cumpere. a cioranicilor multicolori. de limbuŃia nesfârşită şi sterilă a „cohortelor de cioranologi”. mostre de Cioran în vieŃile noastre amărâte! Iar dacă nu. HaideŃi. Totul sau nimic! De unde atâta tot!? De unde atâta nimic!? A Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” . iar băieŃii îşi caută prin ganguri Dumnezeul lor în fumuri. mai groase. mai subŃiri. siliŃi-vă să le creaŃi! TăceŃi! N-aş striga mai departe de teamă să nu cad în păcatul pe care îl strig! Nu pot însă să îmi reprim tentaŃia de a mi-l imagina rânjind la cer văzându-şi apologeŃii luaŃi un pic în balon! Dar strig! Când un copil de la Ńară dă ochii cu o catedrală gotică. că are alŃii mai acătării cu care să se spele pe cap! Aveam o părere mai bună despre mine! Nu-i deloc plăcut să-Ńi pierzi Dumnezeul într-o piaŃă înconjurată de bistro-uri cu obloanele lăsate. cât de imensa literatură parazitară care le înconjoară. aducând a babe ce plivesc sâmbătă dimineaŃa prin cimitir. valabil în cazul oricărui autor – n-are rost să ne scufundăm aici în discuŃii despre rolul şi limitele criticii/exegezei literare –. aşteptând.390 Radu Buruianu Et in Ciorania ego m crezut multă vreme că nu-mi place Cioran şi nici astăzi nu ştiu sigur dacă îmi place sau nu. nu mai zgârmaŃi cu peniŃele prin pustie. atunci ar fi putut să o facă! Cu un punct fix m-ar fi luat cu ambalaj cu tot. Nu mai acceptă şpriŃul. Vântul care-mi bate prin piept nu poate fi stins cu Cola. orice. care în permanenŃă descoperă ceva.

pe o coală albă şi fotocopiez din nou. am încercat să le strâng în pungile rezistente şi încăpătoare luate moca de la supermarşeu. la care juni din toate colŃurile lumii vorbeau despre tot felul de tâmpenii monumentale debitate de diverşi domni dornici să schimbe… ha-ha-ha… lumea. La început. ce-mi place asta… Sună aşa a „ai cam comis-o. nu recunosc. Mă simt puternic! Urmăresc feŃele auditorilor. răsfoiesc. 2 • E m i l Ci o ra n . Nu am nici o părere! Nu mă psihanalizaŃi cu forcepsurile voastre ruginite! LăsaŃi-mă-n metecia mea! „Le-a sărit în ochi românia ta. Deşeuri nebiodegradabile. de frică să nu mă sufoce. nici altfel. etc. Din raŃiuni de bibliografie îl aleg pe Cioran. Dar în loc să mă pierd cuminte în mozaicul de limbi. inodore. nu ştiu cum am făcut şi-am ajuns Le Roumain! Chiar aşa. nici soarta copiilor de nu ştiu unde. Aha! Cum să nu? Dacă-i musai cu plăcere! Aşa că scarpină-te Sucă în ceafă şi cată în inima Franciei abisul înŃelepciunii rumâneşti. Culmea e că tot umblând prin Cioran devin tot mai puŃin cioraniac. nici pedeapsa cu moartea. Are în biblioteca universităŃii trei rafturi în care nu pare să fi băgat cineva vreodată mâna. nici la fel. «Roumain d’origine contrôlée». Câteva fătuce încep să chicotească.. şi-un Dumnezeu trebuie să-mi fie martor că nu mi-am dorit niciodată majusculele. Pe unde umblu las în urmă firimituri. Dormitam într-o dimineaŃă la un seminar de istoria ideilor… ha-ha-ha… politice. N-oi fi eu singurul fără Dumnezeu din lumea asta! Trebuie să mai fie şi alŃii şi uite că trăiesc cumva! Mai o nebunie. nici pe dincolo. mai un chip cioplit. ConferenŃiarul îşi pierde cumpătul… se ridică şi pleacă bodogănind despre corectitudine politică. ignifuge. la mine sau prins că-s moldovean”. mi-am revenit şi mi-am continuat în sevraj drumul. Aleg o bucată din Sur deux types de société – Lettre à un ami lointain pe care trebuie să o răspândesc camarazilor. preiau clişee cu toptanu’… Las’ că nu-mi plac… umplem timpul cu ele. Uite.. de căpşune. S-a aprins… urlă… Nu-l ascult. M-am trezit luat ca din oală: „Vous Monsieur le Roumain… vous devez préparer un mémoire sur la pensée politique de chez vous…”. Gata! Acu’ ce dracu’ să le spun io ăstora? Mă enervează… În ziua stabilită aflu că trebuie să împart timpul cu un monsieur care Ńine morŃiş să ne popularizeze „La Constitution du Caméroun”. vezi. lipesc peticele cu dulceaŃă Top Budget. zi şi noapte. culori şi mirosuri.. de damă.. rasism etc. Vorbesc în bucăŃi mici şi trăiesc în bucăŃi mici-mici. scot citate pe minuscule „bulletins de demande”. nefiind în stare să sufăr pân’ la capăt. Ce dracu l-o fi nemulŃumit p-acesta dacă avea bani de Ńigări. nereciclabile.. Se umple lumea de mine şi eu nu-mi găsesc loc nicăieri. Câtă diversitate în exprimarea plictiselii! Camerunezul meu vorbeşte cam de-o oră şi nu dă semne că s-ar apropia de fin. Răsfoiesc. Le Roumain în sus! Le Roumain în jos! De ce i-o trebui lumii un Le Roumain? Şi cum m-or fi găsit fix pe mine? Nu voi să fiu nici aşa. îl văd întro poză fumând dintr-un porte-cigarette lung... ViaŃă într-o rână de pe-o secundă pe alta! Din cauza limbii mă simt ca un şchiop făcând echilibristică cu piatra de moară în cârcă. În Cahiers. M-am ascuns într-un babel numit résidence universitaire. dar s-au repede strâns tone şi a trebuit să renunŃ… Merg în continuu. căci mă las cu totul în fiecare dintre ele. Dar hai să fiu metodic. incolore.. zicea amicul doftor de vinuri care îşi dregea pe frantuzeşte graiul de la Ieşi. dar aud la fiecare zece secunde peuple sau nation..Et in Ciorania ego 391 BineînŃeles că. Nr. Fotocopiez – Hélas… le photocopillage tue le livre! – decupez cu lama de ras. din instinct de conservare. insipide… Las ochii-n pământ dimineaŃa când mă-ntâlnesc cu măturătorii! M-ar linşa cu siguranŃă că bucăŃile de obiect neidentificat cu care îşi rup zilnic spinările sunt rodul plimbărilor mele noctambule. Ah.. care o iau razna şi se pierd care încolo. dar sunt băiat salon şi nu-Ńi fac nimic”. nu semnez.. Profesorul îşi cere scuze! Îi răspund „C’est pas grave!”. nu mă interesează – vă jur! – încălzirea globală. Sunt mici dar grele rău.

nu te vei pricopsi decât cu o prozaică ciupercă şi vei fi scos cu mâinile sucite de băieŃii de la Gendarmérie Nationale în blitzurile lacome ale vreunui grup de japonezi. amor şi câte altele. Abia acum îmi dau seama cât de ciudat sună Sióran. La piciorul lui Eiffel e înghesuială mare. totuşi. d’une stérilité de la vie spirituelle”. de copac bătrân crăpat de fulger. Nu-mi fac iluzii. autohtonism. ca alŃii. concepŃie istoristă. O duduie asiatică îmi cere „un seul mot”. modernism… ocolesc mult… revin. Înjur pe româneşte. Madame! Radu Buruianu Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .392 Radu Buruianu C’est mon tour! Aş vrea să scap de ei spunându-le din prima că „la pensée est une expression organique obeissant aux caprices des nerfs”. Românaşii rigolează. De-ar fi prins măcar o secundă în World Trade Center… Luxembourg aduce a Parcul Poporului pe 23 august. Punct! Vă mulŃumesc! Bună ziua! Dă cineva o cafea? Mă abŃin. catégorie. Vulgarizez: vorbesc de capitalism vs. iar ceilalŃi se uită invidioşi. un om căruia nu-i pot nega dreptul de a vorbi despre Cioran. Mă chinuiesc să argumentez „le caractère fragmentaire et contradictoire de l’oeuvre cioranienne”. După ce s-a lăsat atâta amar de vreme fraierit cu alcool. d’une carence en énergie intérieure. „espece de Werther des Carpates”. Nerăbdare. Cioran. Din păcate. vrea în sfârşit ceva tare. după-amiaza. Dă-i omului ce vrea să audă! Aplic etichete de genul „adolescent terrible”. căci un grup de americani magnetizaŃi îmi propun o stică de vin ca să îmi „take a picture”. stat liberal. că din rateurile vieŃii Ńâşneşte filozofie. Închei cu „la politique est le domaine des pseudo-problèmes”. „maître du pessimisme contemporain” etc. Anul trecut probabil a fost în Tower Bridge. în schimb. Din gura unei corcituri de „p’tit négre” cu „vache espagnole” ar suna ilar. comunism. Toute prédiction est risquée et ridicule”. nu total. drepturile omului. Nu-mi vine un altul şi zic „voyou”. système. Fiasco. Parcă ar fi o uşă care scârŃâie sau o mâŃă trasă de coadă. Un strop de apă în veninul originar: există. Perorez despre generaŃia ’27. Sena e jegoasă. „tout ce qui est forme. „je crois à la catastrophe finale […]. Se aude o voce de trestie: „anarchiste de droite”. Ce idee stupidă să te sinucizi aici! Dacă nu cumva ai noroc să te lovească bateau-mouche-ul fix în moalele capului. are ceva puternic. Mi-ar fi plăcut măcar să nu fi-nŃeles chiar nimic. plan ou schéma procède d’un déficit des contenus. antidepresive. Măcar o dată pe an. Accept de dragul ideii că odată şi odată le vor arăta nepoŃilor poza cu „The French Guy”. Evit faza cu „le plus grand styliste”. Pentru fiecare cităŃel caut un altul să-l contrazică. la anul va fi cine ştie ce eucalipt. Mes hommages şi săru-mâna. bărbătesc. de os zdrobit cu piatra. Micul sinucigaş ascuns cu jenă de fiecare dintre noi nu mai are răbdare şi a început să bată din picioare. „apatride métaphysique”. Am probabil un aer „very french”. dar măcar spectacol… Marea aflare în treabă… Parisul miroase a oaie.

Dumnezeu întâmplător în neantul valah ândirea speculativă a fiinŃei. hypokeimenon. Antinomiile transfigurate ale lui Blaga şi contradicŃia unilaterală a lui Noica sunt întâiele construcŃii teoretice care constituie. între care una este. Căci aceasta este „căderea” de-a fi a omului: să existe. pentru noi. Gewesen. Rostirea românească a păstrat cu delicateŃe. în chip propriu. ousia. trebuie înŃeleasă în situaŃiile ontologice în care fiindul „răspunde şi corespunde” lui Ens. În Die Kehre. intră în corespondenŃă cu însăşi FiinŃa cea mare a lumii dacă el (se) deschide (spre) o altă întrebare. De exemplu. deopotrivă. deveninŃă. spune filosofia. stă sub semnul două pericole. maya. astfel. germane şi. Numai că această corespondenŃă trebuie o bună oglindire: adică ea trebuie să fie o corespondenŃă iniŃială. arătând că pentru fiinŃele multilate ce suntem. greceşti. aşa cum i s-a întâmplat unui filosof în cuvântul german Verschulden.393 Constantin Barbu Mică istorie a nihilismului românesc sau cum a căzut. un răspuns. cauze pe care de le vom strânge la un loc ca răspundere. Analogia este în fond o anatomie a limbajului. ori logos? Dar ştiinŃa absolutului la germani fără Sein. –dacă vrem să spunem în chip propriu ceva despre acel cum este cu putinŃă ceva în loc de nimic? – limbajul metafizicilor româneşti. vom putea da un înŃeles nou căderii de-a fi a lumii. fără estime. De altfel. Răspunsul poate fi răspunderea noastră în faŃa fiinŃei lumii. antiteticul. Weltgeist. în rostirea G Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” . însul lui Samuil Micu. fără întru sau fără ins? Aşa cum este rostirea românescă. cerceta limbajul metafizicilor indiene. Sau. Primul pericol este acela al analogiei. poate şi cu o durere stinsă sensul căderii lumii. Am putea spune că adăpostul intim-esenŃial al insului este locuirea în Ens prin limbaj care devine. poate. dialogul nostru cu toate cele patru cauze. ceea ce este o adevărată Casă a FiinŃei. dacă e nelipsit de geniu. ori Geist? Ori ontologia românească fără ipochimenul lui Cantemir. metafizica indiană ar deveni inautentică dacă spiritul cercetător nu ar avea ştiinŃa unor întregi constelaŃii de înŃelesuri care s-au întreŃesut în jurul unor cuvinte precum sat. Heidegger vorbeşte despre o gândire înŃeleasă drept corespondenŃă iniŃială între om şi fiinŃă în interiorul Limbii. Cel de-al doilea pericol. eveniment. S-ar putea. EnsistenŃă. Pericolul analogiei devine vizibil în limbile omului. enerfeia. ah. una dintre etimologiile FiinŃării vorbeşte limpede despre căminul pe care omul limbajului şi l-a construit în fiinŃa limbajului. eonul lui Eminescu. şi o corespondenŃă în interiorul acestei Case a FiinŃei. Acesta este sensul locuirii în marea Casă a FiinŃei. am promis mai multe cuvinte: avenire. al doilea este jocul antitetic. pentru orice gânditor care are ispita unei filosofii a viitorului. Ding an sich. Aufheben. hen. este. eon. neti. fără Marele Anonim. un pericol ce trebuie depăşit. Este cuvântul Hestia. de la bunul început arheu. brahman-atman etc. Dansein. Noi l-am aşezat început. – căderea de-a fi a lumii este difuză în căderea de-a fi a omului. Orice răspuns dat cu autentică răspundere. nirvana. gândirea fiindului este o speculaŃie a corespondenŃelor posibile cu realităŃile universale. căci atunci când s-a spus în greacă acel „la început a fost cuvântul” s-a aşezat cuvântul arché. idea. ce-ar fi grecii fără to on. astfel. prin care traducem „începutul”. Analogia. Începutul este temeiul însuşi al fiinŃei lucrurilor şi al lucrurilor fiinŃei. Pentru a aştepta cum se cuvine fiinŃa să ajungă la sine. Pentru ceea ce este iniŃial rostirea noastră. şi. ea ne apare. iar latina l-a aşezat pe „principicum”. neti. bhava. ca orice mare gândire care se vrea atotcuprinzătoare. are cuvântul arheu. Welt. mai nou.

394

Constantin Barbu

filosofică românească, altceva decât gândirea tradiŃională şi nominalistă. Pentru a putea înŃelege onticitatea în interiorul istoriei fiinŃei vom apela la etimologia cuvântului fiinŃă. Etimologia indo-europeană oferă trei rădăcini: prima este asus, care înseamnă viaŃă, vieŃuitor şi în sanscrită are construcŃiile verbale esmi, esi, asti, asmi. În greacă sunt eimi şi consacratul einai. În latină: essum şi esse. În germană: sind, sein. În română: sunt, eşti, este, suntem, sunteŃi. Cea de-a doua rădăcină indo-europeană este bhu, bheu. Greaca, de la rădăcina phyo le-a format pe physis şi phyein. Limba latină are perfectul lui esse fui şi fue; germana pe bin şi bist şi forma impersonală bis. Limba română l-a păstrat în perfectul simplu, fui şi în mai mult ca perfectul, fusesem. În însuşi cuvântul Fire. A treia rădăcină a verbului „a fi” provine din indo-europeanul vasami. Pentru greci, după cum ne spune Socrate în dialogul platonician Cratyles, există un cuvânt Hestia care poate proveni din essia şi ousia şi are o multitudine de înŃelesuri: căminul universului, focul altarului, ceea ce dă impuls realităŃilor curgătoare, ceea ce rămâne. De la aceea şi rădăcină, limba germană şi-a derivat pe wesen, wohnen, was, war, west; gewesen, care este esenŃa; participiul wesend, în an-wesend, ab-wesend; wesen, în An-şi Ab-wesea. Latina îl are pe sens în praesens şi ab-sens. Cele trei rădăcini donatoare de fiinŃă ne dau trei înŃelesuri. Primul, asus, dă seama de viaŃă şi vieŃuitoare şi îl vedem răspunzător de soarta lui Ens împlintat în fiinŃă şi ins. A doua, bhu, bheu, are o constelaŃie de înŃelesuri, fiind o deschidere în prefacere, răsărire şi desfacere, contopire-consumare-isprăvire. Prin ea, firea îşi caută neîntrerupt locaşul ei predestinat. Cea de-a treia rădăcină, vasami, este starea esenŃială de rămânere prin care geniul limbii a pus la dispoziŃia gândirii speculative un nebănuit tratat despre reminiscenŃă. Hestia, aşa cum ne îndeamnă, în tăcere, Socrate, poate descrie o variantă a istoriei fiinŃei. S-ar putea întruchipa o istorie a omului legat de fiinŃă, cu toate ale lui, gândire, spirit, cultură, fiinŃa însăşi prin acest concept plurivoc şi poliform care este hestia. Hestia provine din doricul ousia. Ousia, la rândul său, în forma osia provine din heracliticul (othoūn) al realităŃilor ce veşnic curg. Astfel, devenirea şi fiinŃa sunt una încă de la începutul gândirii lor. Şi Heidegger, îndrăznind să cugete că Parmenide şi Heraclit spun unul şi acelaşi lucru, re-cunoştea gândul uitat al lui Socrate. Ousia a împărŃit pentru multe veacuri gândirea, spiritul, poate istoria şi cultura lumii; este cunoscută, dintr-o carte a lui Florenski despre Stâlpul şi temelia adevărului, cearta dintre susŃinătorii lui homoousia şi homoiousia. Gânditorii homoousia-ei sunt, în fond, intransigenŃi consubstanŃialişti, iar adversarii lor homoiusienii – străluciŃi analogişti. Dacă pentru primii totul era „de aceeaşi fiinŃă”, pentru ceilalŃi cele individuale erau numai „asemenea” cu suprarealitatea, dar nu dintru aceeaşi natură. Istoria fiinŃei româneşti s-a înscris până la Blaga sub semnul homoousia-ei. Ca pecete a participaŃiei şi steag al consubstanŃialităŃii. Prin sistemul lui Blaga (vezi paradoxele antinomiilor transfigurate din DiferenŃialele divine) şi Devenirea întru FiinŃă, tratatul lui Noica (vezi contradicŃia unilaterală: numai devenirea „contrazice” fiinŃa) gândirea speculativă românească aşază primele temelii teoretice ale unei alte gândiri decât cea nominalistă şi tradiŃională. Înainte de a face o schiŃă de istorie a lui Ens în ontologia occidentală şi de a ne introduce în istoria fiinŃei, ca ştiinŃă contică, vom transcrie din Istoria fiinŃei cu metafizică a lui heidegger, aceste note din capitolele FiinŃa şi ExistenŃa: „aletheia (apeirom, logos, hen-arche) Dezvăluirea ca dis-poziŃie physis (reîntoarcerea în sine însăşi) ousia a-fi-prezent, stare non ocultată idea vizibilitate (agathon) Cauzalitate energeia Operitate Dispozitivitate en-echeia to telos hyparchein a-fi-prezent, ceea ce domină pornind de la

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

395

a-se-întinde-sub-privire subjectum actualitas: fiindul-realulrealitatea creator-ens creatum causa prima (ens a se) (…)”7 Istoria ExistenŃei cunoaşte douăsprezece ipostaze: 1. esenŃă primă subiectuală: omnipersistenŃa, prote ousia. 2. înflorire predominantă originară: prima esenŃă gândită ca tode ti on, dominanŃa prin arche. 3. energie ontică: esenŃa pură a actualităŃii ca existenŃă entitativă. 4. existenŃă entitativă: actul eului cugetător-reprezentare; subiectul; ego; existarea este esse-le lui ego sum; prezenŃa. 5. reprezenteitate în subiect: vis primitiva activa, actualitatea subiectului, substanŃialitatea monadei. 6. ExigenŃei a esenŃei; nisus ad existendum; depăşirea distincŃiei potentia-actus. 7. obiectivitate. 8. existenŃă fundamentală: esenŃa fiinŃei fundamentului: „fiinŃa însăşi în devenirea însăşi înspre şi contra fundamnetului”; „devenirea «contradictorie» în sine”. 9. ExistenŃă restrânsă la uman: „omul vrea să fie el însuşi”; Kirkegaard. 10. ExigenŃă către transcendenŃă: a fi personalitate. 11. Ek-sistenz: „ek-statica in-sistenŃă în luminişul deschisului şi al Dasein-ului”; Haidegger. 12. Eterna reintoarcere la Identic ca existenŃial8 Ens traduce grecescul on, eon cum apare în Parmenide, Quintillian, în ale sale oratoriae Institutiones, atribuie paternitatea lui ens lui Flavius Fabianus Papirius care foloseşte pluralul entia. Despre echivalenŃa lui on cu ens avem un gând al lui Boethius păstrat în In Isagogen Porphyrii commenta. În originalul ontologiei româneşti, Samuil Micu va pune în joc un strălucit gând propriu în care se arată ştiutor că; „grecii on, latinii ens zic, noi l-am putea zice ce este, (…) îns (…)”. În Istoria FiinŃei ca metafizică, Heidegger are o interpretare decisivă dar care a rămas încă nefructificată. El observă: „Ambiguitatea eon-ului sau on-ului, gândită nongramaticală. Ceea ce înŃeleg nominalul (fiindul însuşi) şi verbalul (fiinŃa), gândite originar”. Ambiguitatea lui ens ca insul însuşi şi fiinŃă a fost încercată şi în gândirea noastră speculativă. Am numit acest sentiment al fiinŃei în româneşte, sentiment entitativ (de la ens) sau contic (de la eon). Ce vrea să spună, în fond, un astfel de sentiment eontic? Sentimentul eontic vrea să spună un gând al nostru despre trăirea adevărului participaŃiei la FiinŃă. Heidegger, încercând să traducă marele gând al lui Parmenide: Chre: to legein te noein t’: eon: emmenai.9

7 8

Martin Heidegger, Nietzche, II, Traduit de l’allemand par Pierre Klossowski, Gallimard, 1976, p. 379. Idem, p. 382-383.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

396

Constantin Barbu

deplângerea decăderea trans-punerii înŃelesurilor aurorale ale spiritului presocratic într-o limbă occidentală. Gândul acesta: „necesar: astfel s-o rosteşti, în chip egal gândirea: fiindul: a fi”, poate fi gândul propriu omului, marele strigăt al FiinŃei şi la ExistenŃei. Problema care ne preocupă este aceea a duplicităŃii eminentului participiu eon, pe care limba latină l-a transpus prin ens. „Participiul eon, fiindul, spune Heidegger în Was heisst Denken?, nu este, alături de alte participii, şi el un participiu. Eon, ens, fiindul este mai degrabă acel participiu care adună în sine toate celelalte participii posibile. Dunla semnificaŃie a participiilor rezidă în duplicitatea a ceea ce ele numesc fără să exprime. Dar această duplicitate, la rândul său, rezidă în ceea ce este în chip eminent dublu, şi care se ascunde în cuvintele eon, fiind”10. Duplicitatea eontică, unică în felul ei, conŃine această eminenŃă: fiindul îşi are esenŃa în FiinŃă şi FiinŃa îşi are esenŃa ca FiinŃă a unui fiind11. Metafizica participaŃiei fiindului la FiinŃă, platoniea methexis, se întemeiază pe participiul unic eon din gândul parmenidian: „Chre: to legein te noein t’: eon: emmenai”. Eon cuprinde toată actul FiinŃei şi ceea ce este unind sensul verbal al lui einai cu cel nominal al lui to eon12. Filologie, eon poate avea înŃelesul de existenŃă şi de existent. Uvo Hölscher, în Sein und Seiendes bei Parmenides, a demonstrat că înŃelesul cuvântului „eon” este ceea ce este, Seiendes, fiind, deci, subiect absolut13. Atât Burnet, Kernfeld cât şi Bröcker, în Gorgias contra Parmenides14, dau gândului eleatic acest înŃeles: „E tot una a gândi şi gândul că (ceva) este”. În Aurora filosofiei greceşti, Brunet e de părere că „nu trebuie să traducem to ron prin fiinŃă (Sein, Being). Acest cuvânt înseamnă ceea ce este (das Seiendes, What is). În ceea ce priveşte pe (to) einai, el nu se întâlneşte şi nu putea să se întâlnească15. Dacă filologia clasică încearcă să adumbrească eminenŃa şi temeinicia grecescului eon, echivalentul său latinesc ens păstrează un-doirea originară, având legăturile iniŃialităŃii intacte: cu principiul, verbul, timpul, raŃiunea, temeiul, libertatea, fiinŃa, insul. Reamintirea lui ens – coborîtorul substanŃei în subiect – îşi poate începe istoria cu Ensul lui Cantemir şi inter ens et ens din Sacro Sanctae Scientiae indepingibilis Imago. Dacă în metafizica lui Cantemir Ens era presimŃit şi subânŃeles ca fiinŃă şi fiire individuală, un ins dotat cu „ipochimen”, în ÎnvăŃătura Metafizicii lui Samuil Micu Ens cunoaşte primul triumf conştient al dublului înŃeles de fiinŃă şi ins, capitolul lui Baumeister De Notione Entis et non-Entis fiind tradus prin „De Îns şi de Neîns”. Dacă vom deschide DicŃionariulu limbei române al lui Massim şi Laurian, vom găsi, în capitolul dedicat FiinŃei, familia sa de cuvinte, poate stranii în forma lor, dar prin dorul lor originar, de latină, demne de o prea euvenită reamintire în lucrarea pe care spiritul o încearcă de veacuri în istoria fiinŃei româneşti: „fiendu – de la fire, quum essem: «fiendu în casa mi se presentă; voi fiendu deja maturi, nu se cade». fiente – fiens, ens, care este, care se face.
Martin Heidegger, Was heisst Denken? trad. franc. de Aloys Becker şi Gérard Granel, Qu’appelle-t-on penser? P.U.F., Paris 1973, p. 172. Fragmentul lui Parmenide trebuie înŃeles, în traducerea lui Heidegger, astfel: „Necesar: astfel s-o rosteşti, în chip egal gândirea: fiindul: a fi”. Pentru „marele strigăt”, v. p. 200. 10 Martin Heidegger, idem, p. 204. 11 Martin Heidegger, idem, p. 204. 12 Martin Heidegger, Moira, în Essais et conferences, trad. André Préau, Gallimard, 1976, p. 289-290, V. şi nota 3 a traducătorului. 13 Uvo Hölscher, Sein und Seiendes bei Parmenides, comunicare la al V-lea Congres al SocietăŃilor de Studii Clasice (F.I.E.C.), Bonn, 1-6 sept. 1969, apud Ion Banu, Studiu istoric în Filosofia greacă până la Platon, I, partea I. I, Editura ştinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. XCV. 14 W. Bröcker, Gorgias contra Parmenides, în „Hermes”, Band 86, 4, 1958, p. 438 apud idem, p. XCVI. 15 John Burnet, L’Aurore de la philosophie grècque, éd. franc. par Aug. Reymond, Payot, Paris, 1970, p. 206.
9

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

397

fientia – fiens, ens, esseatia, existentia, substantia, ce este, ente, essentia, esistentia, presentia. fientiare – existere, a fi în fientia, a essista, a figura. fientiatoriu – existens, a fi în fientia, care figuredia. fientiatu – care a fost în fientia”. Eliade, la rândul său, scrie în Decalog: „Dar acest Ens s-a tradus pe greceşte pe alte limbe deus, Deu, Dumnedeu, Dio, Dieu, Got, Allah, Bog, etc. TraducŃiele vorbelor din o limbă în alta nu fac niciodată equaŃiuni mathematice. Fie că mosaist, însă, fie că creştin sau musulman nu înŃelege în limba sa cu numele ce dă FiinŃei Supreme sau Adevăratei FiinŃe, decât ceea ce Moyse a înŃeles prin Ens în mascule şi în femine totdeodată în activ şi în pasiv”. Va urma apoi Eufrosin Poteca cu estimea sa ce va echivala în „cuvântarea de estimi” din Elementuri de Metafizică cuvântul italian, al lui Francesco Soave: ente. Începutul marelui destin al lui Ens în subiectivitatea românescă îl găsim însă la Eminescu, în această însemnare: „Das Wesen der Welt Ens realissimum Nonens-Fiens-Ens defiens-Nonens Ens = E–(t+s+c) : E–t–s–c Desum Nonsum–fior–sint–desum–nonsum Complexul ideilor obicinuite–vertebrele caracterului–a Eului”. Cu Das Wesen der Welt ca Ens realissimum, cu acel „ens lipsit de timp” şi Grund, înŃeles cu Ens entium, va aduce substanŃa în subiect deschizând calea către o nouă substanŃă. „Eminescu, spune Noica, în Povestiri despre om…, substanŃa a devenit subiect. Cultura noastră folclorică, cultura limii largi aşa cum a ştiut el să şi-o însuşească, în sfârşit rostirea noastră românescă, toate laolaltă se topeau pentru Eminescu într-o substanŃă. El le-a făcut subiect. Pătruns de ele, le-a pătruns şi îmbibat, la rândul său cu subiectivitatea sa, aşa încât codrul se leagănă acum, pentru noi, aşa cum l-a cântat Eminescu, iar zeii şi oamenii se tânguie după tânguirea lui. Fireşte că se mai pot închipui, în cultura noastră, şi alte subiectivităŃi creatoare în care să se rezolve substanŃa aceea. Dar între timp Eminescu a devenit substanŃă şi subiectele creatoare noi nu mai pot apărea în lumea noastră fără să-l distileze pe el, ca o esenŃă, în subiectivitatea lor”16. În răspândirea substanŃei Eminescu este o încercare de „afirmare de subiectivitate românească”17. În Istoria FiinŃei subiectivitatea pune în joc următoarele gânduri: –„fiinŃa este realitatea în sensul reprezenteităŃii indubitabile”. –„fiinŃa este realitatea în sensul apetiŃiei reprezentante, care pornind de la simpla unitate sfârşeşte prin unificarea, de fiecare dată, a unui fiind, care este o lume”. –„fiinŃa ca o astfel de unificare este actualitas”. –„fiinŃa, totuşi, ca realitate astfel aficace (voitoare în chip preferenŃial) are trăsătura fundamentală a voinŃei”. –„fiinŃa, ca acest a vrea, este ceea ce face constantă consistenŃa, care nu mai rămâne o devenire”. –„fiinŃa, pentru că fiecare voinŃă este un a-se-vrea, se caracterizează prin tendinŃa «spre sine însăşi», care ajunge la propria esenŃă numită raŃiune, ca ipseitate”.

16 17

Constantin Noica, Povestiri despre om după o carte a lui Hegel, Cartea românească, Bucureşti, 1980, p. 52-53. Idem, p. 53.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

398

Constantin Barbu

–„fiinŃa este voinŃa de voinŃă”18. –„fiinŃa este Ens en-sistens, EnsistenŃă*. Sentimentul eontic întruchipat în subiectivitate este trăirea adevărului, a libertăŃii entitative a ExistenŃei expuse. „Adevărul este, scrie Heidegger în Ursprung, starea de neascundere a fiinŃării ca fiinŃare. Adevărul este adevărul FiinŃei. FrumuseŃea nu vine doar să se adauge acestui adevăr. Atunci când adevărul se aşază în operă el apare. ApariŃia, este ca această fiinŃă a adevărului în operă, şi ca operă, frumuseŃea. Frumosul nu Ńine doar de plăcere şi nu se mărgineşte să fie doar numai datorită faptului că forma s-a luminat odată dinspre FiinŃă, care este esenŃa de fiinŃă (Seiendheit) a fiinŃării. Pe atunci, fiinŃa survenea ca eidos. Idea se rostuieşte în morphé şi hyle, în speŃă ergon-ul, este modalitate a prezenŃei devine actualitas a lui ens actu. Actualitas devine realitate. Realitatea devine obiectualitate. Obiectualitatea devine trăire”19. Trăirea obiectualităŃii este o luminare a adâncurilor esenŃei lucrului căci lucrul este, după o vorbă a lui zarathustra, medicul omului. „Nucleul lucrului grecii îl numeau pesemne, scrie Heidegger, to hypokeimenon. Pentru ei, acest caracter „nuclear” al lucrului se referea la ceea ce stă ca temei şi există constant. Caracteristicile se numesc însă tà symbebékota-ceea ce apare împreună cu fiecare lucru existent şi survine întotdeauna laolaltă cu el”20. ExistenŃa fundamentală a gândirii greceşti a fiinŃei fiinŃării va fi trans-pusă în orizontul gândirii romano-latine – hypokeimenon devenind subjectum, hypostasis: substantia, symbékos: accidens21. Ens actu, ca trăire, este fiindul ca subjectum, lumea lui ens creatum („fiindul este subjectum în sensul hypokeimenon-ului, care are ca prote ousia marca sa distinctivă în fiinŃaprezentă a ceea ce este în fiecare clipă”) (Heidegger, Die Metaphysik als Geschichte des Seins)22. Subjectum şi substants coincid ca orizont al înŃelesului şi definesc subsistentul şi realul substanŃei. Substantia este ousia hypokeimenon-ului. Hypokeimenon ca sub-iacenŃă rosteşte ceva prin logos. „Logosul şi cu el hypokeimenon-ul ajung în sfera interpretării termenului de traducere ratio (hreo, hresis: discurs, ratio; reor: a enunŃa, a Ńine pentru, a justifica). Ratio, în conformitate cu aceasta, este alt nume pentru subjectum, sub-iacentul”23. Rostirea modelează esenŃa subiectului, ea devine determinaŃia întru-temeiului (arche, Untergrund) şi a temeiului (aitia, Grund).

Martin Heidegger, Die Metaphysik als Geschichte des Seins, 1941, în Nietzsche, II, trad. Par Pierre Klossowski, Gallimard, 1976, p. 362. Die Metaphysik als Geschichte des Seins şi Entwürfe zur Geschichte des Seins als Metaphysik, sunt prezente în toată lucrarea. 19 Martin Heidegger, Ursprung, în M. Heidegger, originea operei de artă trad. şi note: Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu. Studiu introductiv Constantin Noica, Editura „Univers”, Bucureşti, 1983, p. 94-95. 20 Idem, p. 36-37. 21 Idem, p. 37. 22 Op. cit., în Nietzche, II, ed. cit., p. 361. 23 Idem, cap. „MutaŃia hypokeimenon-ului în subjectum”, pp. 344-349.

18

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

399

Spiritul eontic şi spiritualitatea Subiectivitatea românească înŃeleasă ca o căutare a temeiului dătător de linişte, siguranŃă şi libertate trebuie să renască în orizontul originar al FiinŃei. Arhetipurile spiritualităŃii româneşti – MioriŃa, Luceafărul, TinereŃe fără bătrâneŃe şi viaŃă fără de moarte, Archaeus – vămile prin are sufletul, chipurile prin care spiritul, transparenŃele prin care geniul naŃional au transferat substanŃa Spiritului Universal într-o rostire proprie subiectivităŃii româneşti – sunt temeiurile filosofiei culturii la Blaga şi ale filosofiei fiinŃei la Noica. Blaga şi Noica au căutat să cunoască, să intuiască şi să realizeze determinantele spirituale ca esenŃe ce exprimă calităŃile fiinŃei româneşti în general. Blaga ba porni, în filosofia culturii, de la fundamentul de jos – de la „matricea stilistică”. Teoria matricei stilistice e strâns legată de mumele goetheene cunoscute de plăsmuitorul german al lui Faust din Plutarh, cel ce ne spune că „în cîmpia adevărului zac fără mişcare proiectele, formele şi străvechile chipuri a tot ceea ce s-a întâmplat şi are să se întâmple şi din veşnicia care le înconjoară, acestea se scurg asemenea timpului”. În consens, filosoful SpaŃiului mioritic afirmă că, „tradiŃia noastră e matricea stilistică în stare binecuvântată ca stratul mumelor”. De aceea, Blaga, iubind şi admirând cultura populară, îndemna „mai presus de toate să luăm contactul […] cu centrul ei generator, binecuvântat centru generator”. PotenŃele creatoare ale apriorismului românesc se cunosc şi ne vom opri la prima determinantă spirituală – anume spaŃiul mioritic, „substrat spiritual al creaŃiilor anonime ale culturii populare româneşti”, „înzestrat cu specificele accente ale unui anume sentiment al destinului”24. Cu „cheia de aur” dăruită de MioriŃa, prin ideea acestui orizont spaŃial, inconştient, Blaga speră să deschidă „multe din porŃile entităŃii româneşti”; ideea esenŃială constă în solidaritatea sufletului românesc cu spaŃiul mioritic: „cu acest orizont spaŃial se simte solidar ancestralul suflet românesc, în ultimele sale adâncimi”25. Opinia că MioriŃa merită rangul de „adevărat arhetip al spiritualităŃii populare româneşti” (Mircea Eliade) e împărtăşită de numeroşi folclorişti, sociologi, filosofi. Oare dezvăluie, în adevăr, această baladă (chiar „unică în experienŃa spirituală a poporului român”), în întregime şi profunzime, geniul nostru etnic? În reevaluarea întreprinsă în L’agnelle voyante (De Zalmoxis à Gengis-Khan), Mircea Eliade explică adeziunea aproape totală la MioriŃa prin sensul impus de baladă adsurdului însuşi „răspunzând nefericirii şi morŃii printr-o feerie nupŃială”26. Un examen mai puŃin feeric a propus Constantin Brăiloiu în lucrarea Sur une ballade roumaine: La Mioritza, susŃinând că „le texte nous livre deux thèmes, ici confondus, mais distincts, par eux-mêmes et dissociables”27. Prima temă folclorică este a morŃii asimilate nunŃii, particulară, se spune, folclorului balcanic. Sermo suppositus al Sfîntului Augustin conŃine şi le această asimilare fiindcă tema e străveche, având rădăcini în preistorie28. Chiar limbile sanskrită şi greacă au păstrat acest adânc mister al nunŃii sacre: a lua în căsătorie (êko
Lucian Blaga, SpaŃiul mioritic, în Trilogia Culturii, F.R.L.A., Bucureşti, 1944, p. 167. Idem. 26 Mircea Eliade, De Zalmoxis à Gengis-Khan, Études comparatives sur les religions et le folcklore de la Dacie et de l’Europe orientale, Payot, paris, 1970, (chap. VIII: p. 218-247), p. 244. 27 Constantin Brăiloiu, Sur une ballade roumaine: La Mioritza, Genéve, 1946, p. 4, apud. M. Eliade, op. cit., p. 228. 28 Mircea Eliade, op. cit., p. 242. ÎnvăŃatul român citează un fragment din Sf. Augustin, Sermo suppositus, 121, 8 (În Natali Domini, IV).
25 24

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

400

Constantin Barbu

bhû, a deveni unu) înseamnă şi amuri, aşa cum grecescul teleo înseamnă „a fi desăvârşit”, „a fi căsătorit”, „a muri”29. A doua temă este după Constantin Brăiloiu „substituŃia unui element sau obiect întâmplător în accesoriile normale ale ceremoniilor Ńărăneşti”. Scriind filosofia fiinŃei româneşti, Noica va începe de la pre-fiinŃă, după cum va proceda cu deducerea maladiilor constituente ale spiritului românesc. Noica alege TinereŃe fără bătrâneŃe şi viaŃă fără de moarte pentru posibiliattea întrevăzută în totalitatea epică a basmului de a ilustra prin împlinire modelul ontologic care prelungeşte sentimentul românesc al fiinŃei. Entuziasmul lui Noica („nu cunoaştem o altă operă în proză a geniului românesc care să aibă atâta miez”30) este bine întemeiată şi nu se sprijină numai pe idea lui Lazăr Şăineanu din Basmele române (1885), („astfel este întâiul basm din Ispirescu TinereŃe fără bătrâneŃe şi viaŃă fără de moarte care, sub forma-i integrală, pare a fi necunoscut în literatura folclorică europeană”31) ci şi pe demonstraŃia lui Eminescu din geniul naŃional („Timpul”, 1881): „între legendele noastre naŃionale e una (în colecŃia Ispirescu) de străveche origine desigur şi de-o mare adâncime. Un om primeşte de la ursite privilegiul vieŃii fără de moarte şi tinereŃii fără bătrâneŃe”32. În finalul articolului geniul naŃional, Eminescu îl numeşte pe „omul pururea tânăr” drept „geniul neamului românesc”. ContemplaŃia din finalul Geniului naŃional se ridică pe echivalenŃa: omul pururea tânăr-Archaeus. PropoziŃia: „Întru fiinŃa sa nemărginită” scrie că absolutul „E Brahm, e Un, e hen kai pan”. Marele poet a dat glas în această însemnare unei filosofii adânci: că există în toate gândirile un fel de pecete eontică a reprezentării FiinŃeii. Spiritul românesc doar nuanŃează punând accente diferite pe claviatura unei orgi universale care este spiritul manifestant al FiinŃei, fiind unul dintre sunetele spiritului întreg. Participarea are un dublu sens. Este o coparticipaŃie. Este povestea plină de tâlc a entitativităŃii fiinŃării. IIns provine din latinescul ens prin care, ştim, filologia traduce grecescul eon (eon neduplicat), participiul care în dublul său sens adăposteşte actul fiinŃei şi ceea ce este, fiinŃa şi fiindul. În româneşte: fiinŃa şi insul îşi coaparŃin în distincŃie fără sepraŃie. Problema este a răsfrângerii şi a conlucrării spiritului eontic cu firea subiectivităŃii proprii. Rosturile ce se autodescriu într-o reamintire a FiinŃei ar fi aceasta: interioritatea mai adâncă, răsturnarea separării, marea deschidere.

Ananda K. Coomaraswamy, Hindouisme et bouddhisme, trad, de l’anglais par René Allar et Pierre Ponsoye, Gallimard, 1972, p. 32 şi p. 105. 30 Constantin Noica, Sentimentul românesc al fiinŃei, Editura Eminescu, Bucureşti, 1978, p. 112 31 26 Lazăr Şăineanu, basmele româneşti în comparaŃiune cu legendele antice clasice şi în legătură cu basmele popoarelor învecinate şi ale tuturor popoarelor romanice, ediŃie îngrijită de Ruxandra Niculescu, PrefaŃă de Ovidiu Bîrlea, Editura Minerva, Bucureşti, 1978, p. 247.

29

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

401

Depăşirea românescului Orice cultură profundă îşi este sieşi datoare cu Istoria FiinŃei şi istorisirile fundamentelor proprii. Istoria culturii noastre se poate bine oglindi pe sine scriindu-şi istoria FiinŃei zugrăvind întruchipările prin care se rosteşte gândirea în spiritul şi limba românească, istorisindu-şi în faŃa historialului european „potenŃele arheale”. Un sistem care să lumineze adevărul propriu al FiinŃei româneşti trebuie să arate în esenŃă cele trei mari stări care întreŃin lămurirea noastră (în lume): prima vrea să cuprindă, pe cât va putea, ensistenŃa sau despre noua interioritate vie, lucru care pare să fie „sarcina spirituală a Europei”; a doua va trebui să înceapă un tratat despre arhei în care ar trebui evaluate fundamentele proprii, tratând contemplaŃia cu arheul con-Ńinut de gândurile noastre româneşti; în fine, o încercare care să pună în cumpănire şi neuitare tot gândul lui methexis în care fiindul participă la FiinŃă, într-un fel o depăşire a metafizicii occidentale, căutând o dreaptă cale entitativă. ÎnălŃimea speculaŃiei ontologice pe care o oferă „duplicitatea unică în felul ei” a participiului parmenidian eon ne-o pot pune în faŃă în mod fericit numai pacea şi liniştea strălucitoare a eminentului Ens, răsărit arheal, ca FiinŃă şi Ins. O întemeiere ontologică a românescului pe calea lui Ens ar putea să dizolve toate complexele teoriilor privind „specificul naŃional”. În caietul-dicŃionar german-latin-român 2289 Eminescu găsea putere de întemeiere a unui gând genial din eminenŃa originară a lui Grund, ens entium înŃelegându-l ca fond izvorîtor. Temeiul, Grund, ca fundament traducea grecescul arché (arheul) şi poetului i-a căzut sub privire ca ens entium. O punte între temeiul fondului izvorîtor şi ensul enşilor lui Leibnitz se poate face prin zona leibniziană a lui Schelling, prin disertaŃia schopenhauriană despre principiul raŃiunii suficiente (Über die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grunde), ori Kant. Leibniz gândeşte: Ens entium, ens summum, causa realis. Schelling meditează: voinŃa este fond, este Sehnsucht. VoinŃa este subjectum înŃeles ca hypokeimenon, ca bază şi egoitate, logos. În Weltalter, Schelling îl transpune pe Ens prin hypokeimenon, Eminescu rosteşte: „Hyperion, izvor de viermi/VoinŃa fără saŃiu/El zboară, gând purtat de dor/ Pân singur e cu totul/Ei îşi atîrnă micul eu/ de-a vieŃei lor durere”. Lumea în care arheul Ens-ului se desfăşoară estre plină de întruchipări omologabile. Ens este Grund – ens entium, temei, voinŃă, Sehnsucht-dor, hypokeimenon, bază, logos, eu, Selbstheit-identitate. „este unul şi acelaşi spirit, care doarme în piatră, visează în plantă şi se deşteaptă în om”, scrie Maiorescu despre viziunea lui Schelling asupra lumii sufletului, Weltseele. Arheul lui Eminescu este în felul lui „unul şi acelaşi princip de viaŃă”. Dar să lăsăm Marea Deschidere a Lumii lui Ens în deplină libertate necomentată, căci ea vorbeşte de la sine ca un-doire , şi să ridicăm o întrebare asupra putinŃei de esenŃă a românescului. În ceea ce priveşte românescul nostru, Eminescu, Blaga, Noica ne-au spus că are mai puŃină realitate şi este mai mult un posibil. Ce să fie posibilul care ar da seamă de temeiul românescului? În Aristotel, posibilul este dynaton, „este proprietatea pe care o are materia de a primi cutare ori cutare formă”: esti d’he men hyle dynamis to d’eidos entelecheia. Posibilul lui Leibnitz nu e un mod de a fi, „o proprietate”, acest posibil este esenŃă, stare în desfăşurarea, adevărat subiect al substanŃei şi început al ei. Posibilul leibnitzian este pre-monadic. Mateia „hiletică” avea iniŃial înŃelesul lemnului din codru. Codrul pare a fi adăpostit şi posibilul nostru, sub
Un-doirea este însuşi Pliul eonului, Zwiefalt, a fi între, FiinŃa-Devenire.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

402

Constantin Barbu

buna supraveghere a arheului care rabdă liniştit: „În temeiul codrului/cale nu-i, cărare nu-i/Că de-a foat vreo dată cale/ Ea s-a prefăcut în vale./ De-i cărare unde va/ Nu mi-o ştie nimenea”. Temeiul nostru e subtil, el nu Ńine de vreun real îngust, ci el se între-Ńin prin posibilul larg. Posibilul, pentru noi, e mai bun şi mai bogat şi mai liber decât realul. Realul este hotărît de cine ştie ce orizont fără orizont – în schimb, posibilul stă în corespondenŃă eontică cu generosul arheu al Ensului. Posibilul este exigenŃa exigenŃei. Şi, de aceea, fiinŃa românească nu se tratează cu temeiul, ci cu arheii: neavând „fundamente proprii” – dar oare cine are? – trabuie să ne interogăm aproprierile potenŃiale apelând la un Tratat despre Arhei. De aceea, trebuie să-i dăm dreptate lui Eminescu care gândea răsturnarea genială: arheu-realitate-cuputinŃă: „Archaeus este singura realitate pe lume”. Aşadar, românescul trebuie să lucreze cu posibilul şi să nu se hotărască prin real, căci iată, după vorba lui Eminescu, arheul posibilului ne poate aduce sungura realitate-cu-putinŃă pe lume; şi lumea noastră posibilă ordo idearum – e lume neîntreruptă de ordo rerum: „o lume ca nelumea este posibilă neîntreruptă fiind de o altă ordine de lucruri”. Ceea ce gândeşte Eminescu este o depăşire a românescului. După un secol XIX, aşa cum a fost, este nevoie de un ev de ensistenŃă, căci insul numai prin propria regăsire de sine va regăsi uitata FiinŃă. EnsistenŃa este o bună staŃionare a gândului înspre contemplaŃia EnssistenŃei. De aceea, entelechia fie pentru o vreme, până când eul omului se va înălŃa până la Sinele său mai temeinic, bunul adăpost al EnssistenŃei. De aceea, entelechia noastră românească trebuie să răstoarne posibilul într-un real ensistenŃial. Întregirea temeiului românesc este non-duală. E o blândă un-doire, prin care Ens stă deschis înspre FiinŃă şi către Ins. Insul românesc a avut presentimentul întregii lumi a posibilului şi a dat doar înŃelesul său. Ca un bun Ens ce se află în stare, insul are siguranŃa şi liniştea Sinelui mai adânc dată prin poziŃia lui ens-sistenŃială: are presinŃirea unui ceva aruncat în lume ca orice fiinŃă-care-este-aici-oricând-în-ekstază.Ens-ul ce se află în proprie stare este Ens-sistenŃa. Pentru insul românesc cu ensul lui cu tot, a fost să se întâmple să fie între. ExplicaŃia bună-stării lui între lumile lui Ens – între existenŃa şi essentia, între Occident şi Răsărit, între Ek-sistenz şi En-sistenŃă, între luminare şi uitare, inter ens et ens, între prezenŃă şi absenŃă, în „între” consistă în un-doirea lui. Ontologic, un-doirea este identică marii Dechideri a Ensului. Pur şi simplu trebuie să ne minunăm de această poziŃie ontologică plină de noimă! Această noimă plină de tâlc şi de sens devine vizibilă dacă desfăşurăm istoria rostirii, Cantemir, Eminescu, Blaga, Noica. Orice arheu este plin de un-doire. Dorul popular este o plăcere de durere, o nostalgie, deci un drum între ceva şi ceva. Ens-ul lui Cantemir se desfăşoară în Marea lui Deschidere ca un-doire în-spre fiinŃă şi către ins. Gândirea „ipochimenului”, ca himera filosofilor, zăcând sub alt lucru, are substanŃă cât orice gând mare al contemoranului său, Leibnitz. Eonul lui Eminescu cercetează firea, dar chipul lui e peste fire şi imprimă Marea reîntoarcere la Identic. Calea ce deschide Luceafărul spre Sinele mai adânc nu va fi niciodată urmată de vreun pământean firesc, căci ea e calea suprafireştilor. Arheul e vârful contemplaŃiei, e spiritul Universului, începând să coboare în om ca „acelaşi princip de viaŃă”. Eonul şi arheul caută veşnic Calea. Pentru Blaga dorul echivalează cu o întreagă filosofie a existenŃei. Întru al lui Noica întreŃine şi el apropierea şi depărtarea, e un cuvânt mergând pe drumurile care caută calea. A găsi calea gândului unui popor care ocoleşte o istorie întreagă pentru a-şi hotărî geniile înseamnă a fi un om de gând românesc. Pentru noi, ocolul acesta himeric se întruchipează în mod obligatoriu, ca subsistenŃă a consistenŃei, în înfiinŃare cu: TinereŃe fără bătrâneŃe şi viaŃă fără de moarte, Sacro-Santae Scientiae indepingibilis Imago, Divanul sau gîlceava înŃeleptului cu Lumea, Archaeus, Luceafărul, Memento Mori, Eonul dogmatic, SpaŃiul mioritic, sentimentul românesc al fiinŃei, Spiritul românesc în cumpătul vremii, Devenirea întru FiinŃă. Calea s-a prefăcut: „În temeiul codrului/cale nu-i, cărare nui/Că de-a fost vreo dată cale/ea s-a prefăcut în vale/De-i cărare unde va/Nu mi-o ştie

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

403

nimenea”. Calea neştiută pare a fi sau trebuie să fie Calea în-spre Ens pe care insul şi-a propus-o spre a o arăta şi altora. Insul merită o îngrijire atentă a eului său îmbătrânit şi obosit – de Nietzsche – cum nu i-au oferit decât descartes şi Leibnitz, dând putere chipului său ca subiect şi arătând subiectului calea adâncului Sine, insul merită o cercetare care să uite p clipă soarta lui de ek-sistent, esenŃa sa ca Ek-sistenŃă, insul merită punerea lui în legătură originară cu Ens-ca ENSISTENłĂ. Întemeierea românescului trebuie să se transfigureze într-o depăşire a românescului, căci trebuie spus lămurit: nu există un sentiment românesc al fiinŃei ci un sentiment al FiinŃei în româneşte (în germană, în franceză etc.). Să numim acest sentiment al FiinŃei întreŃinut de limba noastră cu limba FiinŃei: sentiment eontici (entitativ) al FiinŃei. Această depăşire se poare produce prin punerea în lumină a lucrărilor arheului: aproprierile românescului. Adică trebuie arătat, nouă mai întâi şi apoi lumii, că prundurile acestui popor au rămas temeiuri pure. A filosofa la nesfârşit ce este o „veche problemă”. Depăşirea românescului reclamă o reîntoarcere originară a gândului spre arheii care au devenit proprii graŃie lucrărilor consistenŃei posibilului ca esenŃă a firii noastre. De aceea, trebuie meditat adânc asupra cuvintelor care consfinŃesc adevărul nostru ontologic: arheu, temei, raŃiune, Ens, FiinŃă, ins, fire, întotdeauna... Când vom putea arăta exigenŃa lumii lor strălucitoare, acea nelume a străfundurilor fără fund atunci vom descoperi cât de plin este de Ens orice arheu care ne-a devenit propriu. Totul trebuie pus în lucrare într-un tratat despre arhei. Un „tratat” plin de griji, fiindcă trabuie să aibă în pază încordarea care întreŃine genunea gândului, acea genune a gândului care a încercat să străbată drumul până la mintea noastră cea de pe urmă, un-doind prin Ens, arătându-se ca noimă. Ca să ne dea veste că, dacă avem o existenŃă pe care vrem s-o trăim ca EnsistenŃă, trebuie să ne păzim noima. Căci numai re-gândirea EnsistenŃei poate să arate Calea înspre Ens, cea dătătoare de siguranŃă şi linişte ontologică, de libertate în Casa FiinŃei.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

404

Constantin Barbu

Arheologie entitativă Ens şi căile lui în-spre FiinŃă şi către Ins RaŃiunea limbii este însăşi libertatea rostirii FiinŃei. Există un cuvânt care dă seamă atât de fiinŃa generală cât şi de individ. El este Ens care în latină înseamnă fiinŃă şi a coborît în româneşte ca ins. Pe Ens l-am găsit zăcând neluminat în marea Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago a lui Cantemir. Ens, entis ca participiu prezent al lui „sum” a fost creat de Caesar, în analogie cu „possum, potens, potes”: „Graeci autem participio utuntur substantiuo (scil, on)... quo nos quoque secundum analogiam passemus uti, nisi usus deficaret participi frequens. Quamuis Caesar non incongrue protulit «ens» a uerbo «sum es», quamodo a uerbo «possum, potes», «potens»“33. (priscien apud Meillet, Ernout; idem infra). Substantivul „entia” apare la Quintillian34. Pe grecescul ousia latina îl închipuieşte ca essentia cuvântul fiind creat, se pare, de Cicero după tipul „sapere, sapiens, sapientia”. Essentia, model lingvistic pentru substantia lui Seneca, va înlocui natura ca „foarte general” şi „imprecis”. Undeva, în Logica sa, Incompendiolo universae logices institutionis proemiolum, Cantemir identifică essentia cu substantia şi judecă pe Ens drept ceea ce există prin sine: „Essentia est res per se existens, nec egens alterius ad sui constitutionem, vel Ens est, quod per se non potest esse, sed habens in alio existentiam et quaquam omnes categoriae ab ente dividantur...”35. Pentru a lumina orizonturile medievale ale metafizicii lui Ens trebuie să amintim un înŃeles al lui ex-sisto cum apare într-un text al lui Cicero (pe care cantemir îl ca cita în Divanul). Cicero spune undeva: „Ex-sistere spelo” ceea ce înseamnă „a ieşi din peşteră”. Există aici o legătură adâncă a conceptului de „existentia” ca ieşire, ca stare care iese în afară pentru a se dezvălui, cu FiinŃa. Această „existentia” pare să păstreze la Cantemir caracterul fundamental al identităŃii cuvântului energeia cu fiinŃa. Energhia, în Scara numerelor şi cuvintelor, este „putinŃa a face, făcătoare, lucrare”, o năzuinŃă de realitate. Energeia a căpătat în Evul Mediu, prin ousia lui tode ti ca reprezentare a lui idea („chipul a fietecui lucru pre carile mintea plăzmuindu-l ca cum iaste îl informuielte” va spune Cantemir), numele şi consistenŃa lui actualitas ca realitate şi existentia ca existenŃă. În Sacro-Sanctae scientiae arheul lucrurilor „convinge” spiritul gânditorului, chiar aşa în dezacord cum e, să convoace idea platonicienilor. Astfel, bătrânul mag, povestitorul gândurilor sacrosancte, rosteşte: „Glasul a orânduit printr-un fir continuu şi neîntrerupt ca arheii lucrurilor să primească forme perfecte şi să le imprime elementului apei simple şi pure, aşa ca să formeze ceva inerent cu cel pus în el, conform cu o determinare periodică – pe care Platonicii strîmb au numit-o idee – şi i-a dăruit şi a întărit ca în lucrarea lor să fie neobosiŃi şi neosteniŃi cu
33 „Grecii însă se folosesc de participiul substantivizat (adică on)... de unde, urmînd analogia, chiar noi trecem la a o folosi – dacă nu ar lipsi folosirea participiului în mod frecvent. Cezar nu în mod nepotrivit îl derivă pe «ens» de la verbul «sum, es», precum din verbul «possum, potes», «potens»“. 34 Quintillian (în Oratoriae Institutiones, L. II c. 14, Oeuvres complètes, publiées sous la direction de M. Nisard, paris, Didot, 1881, p. 69 b) atribuie lui Flavius fabianus papirius paternitatea latină a cuvintelor essentia şi entia. Despre echivalenŃa lui on cu ens Boetius spune: „Ab eo enim quod dicimus est, participium inflectentes, graeco quidem sermone ón latine ens appellaverunt”. (în In Isagogen Porphyrii commenta. Rec. S. Brandt, Vindobonae, 1906, III, ib. col. 108, 109). Apud Le „De Ente et Essentia”, de S. Thomas d’Aquin. Texte établi d’après les manuscrits, parisiens. Introduction, notes, et Études historiques par M.-D. Roland-Gosselin, O. P., Le saulchoir, kain, 1926, n. 2, p. 8-9. 35 „EsenŃa este lucrul care există prin sine însuşi; neacŃionînd pentru formarea sa, aceasta se dezvăluie în mod diferit de ensi prin sine şi nu acŃionînd diferit pentru formarea sa; sau Ens este ceea ce prin sine nu poate să fie dar avînd o existenŃă în alt sens şi toate categoriile se divid din Ens”. (Manuscrisul latin 76).

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

405

depline puteri. De unde se observă foarte bine că arheii pot desăvârşi formele, dar nu pot fi cauza lor”. Aşadar, în gândul lui Cantemir aitia şi arche se deosebesc (sub inspiraŃia lui Aristotel). Cantemir gândea că eidos-ul, înfăŃişarea, forma este ousia fiinŃei individuale, gând pe care îl găsim exprimat cu o fericită echivalenŃă în Divanul... său, demonstrând o bună cunoaştere în interiorul ontologiei lui Ens ca FiinŃă şi ins. La Aristotel, fiinŃa energeia, consistă în realitatea şi existenŃa lui tode ti. „Acest lucru anume” este un eon=ens, un participiu neduplicat care culege în el, totodată, FiinŃa şi insul. În Metafizica lui Cantemir intelectul e „ne-norocit” adică n-are o soartă bună căci el trebuie să culeagă „în creasta îndoielilor” nimicul din FiinŃă (nihil de Ente) şi să se ridice „în valea mizeriilor” de la nimic la FiinŃă (à nihil-ad Ens), e intelectul unui prinŃ al atodetiei refuzând creatul, momentul, perisabilul şi nimicul. Aici, latinescul Ens, scris cu majusculă, înseamnă în româneşte FiinŃă. Când cunoaşterea rezultatului ultim stă sub semnul crizei, ştiinŃa contemplativă trebuie să discearnă diferenŃa pură şi simplă între cele ce sunt acelaşi: între timp şi timp, între esenŃă şi esenŃă, între nimic şi nimic, între ens şi ens. Aici, latinescul „ens”, scris cu minuscule, înseamnă în româneşte fiinŃa individului, ins. De la Cicero la Heidegger existenŃa a străbătut o lungă istorie, de la ex-sistentia la Eksistenz. Metafizica s-a ocupat aproape în exclusivitate de realităŃile „stării în afară”, ale extazei ontice. Prin Ens se iveşte o fericită posibilitate de a ne ocupa din interiorul FiinŃei în FiinŃă de ENSISTENTA ei, ca adăpost al en-stazelor lui Ens ca FiinŃă şi ins. În româneşte, povestea lui Ens începe cu Cantemir, continuă cu Samuil Micu care îl traduce pe ens prin „îns” şi, negativ, „neîns”, cu Eufrosin Poteca gândind la însul gândului şi la „lumea aceasta” ca îns împlinit şi „ziua de mâine” ca îns neîmplinit, cu Eminescu meditând asupra Ens-ului său (cuprins între Nonens, Fiens şi Defiens). Luminarea lui Hyperion dă consistenŃă unui mit plin de adevăr care face să Ńină lumile în întruchiparea lor de lume-archè şi lume-mundus. Pentru Noica, „Ens n-a devenit chiar ins, persoană, dar a devenit un fel de estime […] care ar avea o esenŃă drept fiinŃă, o existenŃă drept estere şi o fire drept natură”36. Pe Ens l-am găsit, nedezvăluind,în Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago (Theologo–Physices Principia Sacra Praefiguratio scientiae sacrae) Liber Primus: Cap. I: Ad sacram scientiam qua via procedentum sit, sensus ab intellectu, aenigmatice docetur et modum inveniendae veritatis tradit: „În vale miseriarum, in carumine contributionum, atque in caligine rerum ignorabilium, occupatus misellus humanus intellectus et immateriale lumen, materialibus corporeitatis crassi-ciebus obrutum, indissolubilibus sensuum vinculis, obstrictum, atque in ignorantiae barathrum pene totaliter corruntum perfundatumque, ut Creatum de Increato, ut momentaneum de aeterno, ut nihil de Ente, ut mortale de Immortali, et ut audacius quid dicam, ut mortuum de vita, verba facturum, luminisque projrij ad cognoscibilium apprehenssionem radios vibraturum, unde nam inchoaturum et quorsum finem directurum sit, solicite et anxie dubitanti mihi, a Creatura ad creatorem, a nunc ad aeternitatem, ad accidente ad essentiam, à nihilo ad Ens, a mortali ad Immortalem, et a morte ad vitam ascendendum, atque progrediendum esse, jamjam deliberaturo, amicus syncerus, fidusque sodalis abviam factus postque modestam congratulationem, quid usque adeo cogitabundus deambulatorium terris inquit. Quem ego honorifice resalutatum Comitem perambulationis, et participem mearum dubitationum, facio et succinte recommendatis ispi mearum haesitationum disquisitionibus, bona quidem infit comparatio, sed indigna (ut mea fert opinio;) est talis, promta deliberatio (deliberamus enim ea, quae exacte cognoscimus, non ea, de quibus egre dubitamus). Siquidem dubitatio signum discriminis est, discrimen autem ultimi ignorationem praesupponit. Quamobrem, primo necessum est, simplicissimam, purissimamque facere differentiam, inter tempus et Tempus, inter aeternitatem et aeternitatem, inter accidens et accidens, inter creaturam et creaturam, inter nunc et nunc, inter essentiam et
Constantin Noica, Spiritul românesc în cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan, Editura Univers, Bucureşti, 1978, p. 160-161.
36

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

406

Constantin Barbu

essentiam, inter nihilum et nihilum, inter ens et ens, inter mortalem et mortalem, inter immortalem et immortalem, inter vitam et vitam, et inter mortem et mortem, differentia enim contrariorum, cum ut plurimum, pre se pateat, nec demonstratione indiget nec denique tute ad viam ducit verae cognitionis. Quid enim adeo magni aestimandum novisse, corpus sentivis subiectum, esse mortale, animam autem intellectualem, esse immortalem?”. „Nenorocitul intelect omenesc prins în valea mizeriilor, în creasta îndoielilor şi în negura lucrurilor ce nu se pot cunoaşte, iar lumina imaterială, copleşită de bezna materială a corporalităŃii, încătuşată de lanŃurile indisolubile ale simŃurilor şi aproape cu desăvârşire prăbuşită în nesaŃiul ignoranŃei şi nevoindu-se ca să explice pe cel creat de cel necreat, pe cel vremelnic de cel etern, nimicul din FiinŃă, muritorul din nemuritor şi ce lucru mai îndrăzneŃ să spun? – pe cel mort din viaŃă şi să facă să lucească razele luminii proprii pentru priceperea celor de cunoscut, muncit de idea de unde să înceapă şi către care Ńel să se îndrepteze, mie care stăteam la îndoială cu nelinişte şi îngrijorat cum să mă urc şi să înaintez de la creatură la creator, de la acum la eternitate, de la accident la esenŃă, de la nimic la FiinŃă, de la muritor la nemuritor şi de la moarte la viaŃă, pe când stăteam astfel pe gânduri îmi ieşi în cale un amic sincer şi tovarăş credincios; după o salutare modestă îmi zice: De ce frămânŃi poteca stând mereu pe gânduri? Salutându-l respectuos la rândul meu îl iau ca tovarăş al plimbării şi părtaş al îndoielilor mele şi după ce îi explic pe scut obiectul ezitărilor mele, îmi răspunse: –Ce e drept, comparaŃia este bună, însă, după a mea părere, o deliberare astfel aranjată, e nedemnă, căci noi deliberăm asupra celor ce cunoaştem exact, nu asupra celor despre care ne îndoim dureros. Dacă într-adevăr îndoiala este semnul unei crize, criza presupune ignoranŃa rezultatului ultim. De aceea este necesar ca mai întâi o foarte simplă şi pură diferenŃă între creatură şi creatură, între acum şi acum, între timp şi timp, între eternitate şi esenŃă, între nimic şi nimic, între a fi şi a fi, între murilor şi muritor, între nemuritor şi nemuritor, între viaŃă şi viaŃă, între moarte şi moarte, căci diferenŃa celor contrare, din momentul ce este evidentă de la sine, nici n-are nevoie de vreo demonstraŃie, nici în fine nu ne duce la calea adevăratei cunoştinŃe. Căci cum poate fi de vreun mare folos, dacă cunoaştem, că trupul, supus simŃurilor, este muritor, şi că sufletul intelectual este nemuritor?”37. Principil lui Cantemir, ca şi arheul vanhelmontian se prezintă ca „vector material al specificităŃii” individuale, el dă socoteală prin inconsistenŃa lui fundamentală de lumea individuală ce se reculege în arborele metafizic al lui „ens seminal”. Ca nenorocitul intelect, cel fără soartă de înfiinŃare, care, „prins în valea mizeriilor”, „în creasta îndoielilor” – cercetează „creatul din necreat”, „trecătorul din etern”, „nimicul din FiinŃă”, tot aşa arheul lui Cantemir îşi caută substarea şi firea uitate. Cele două năzuinŃe principale ale arheului vor fi aşadar: reculegerea inconsistenŃei şi îmbogăŃirea ei sub-sistenŃă şi căutarea substanŃei bune a nimicului în fire. Individualul lui Cantemir domină, cu aeheul lui „specific” cu tot, ca aura vanhelmontiană, firea cea fragedă este substanŃa fiinŃării. Om european, Cantemir stptea ca ins tradiŃional în preorizontul FiinŃei şi, cercetându-l pe Ens, găsea că FiinŃă nu avea nici fiinŃa supremă, firea divinului fiind „fiinŃa cea ascunsă”: „Preabuna dară a lui Dumnădzău cinste şi ascultare iaste: «Poruncile lui a urma şi cât în putinŃa omului ar fi, după dânsul a umbla» (Efes, gl. 5, sh.1). Dă însemnătate iaste dară întru a lui Dumnădzău cunoştinŃă, nu prea atâta a firii sale, a fiinŃei cei ascunse pre cât mai vârtos a voii sale ceii dé la dânsul descoperită, cu cunoştinŃa a cuprinde”38.
37

Traducere de Nicodim Locusteanu, în D. Cantemir, Metafizica, col. Biblioteca universală, nr. 158-161, Bucureşti, 1928, p. 24-26. Acest capitolI, inedit ca întreaga Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago, se află în Manuscrisul latin 76, Fondul B.A.R.S.R. şi l-am publicat integral în „Ramuri”, nr. 5, 1981. 38 D. Cantemir, Opere complete, vol.I, Divanul, EdiŃie îngrijită, studiu introductiv şi comentarii de Virgil Cândea, Text grecesc de Maria Marinescu-Himu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1974, p. 307.

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

407

Pentru fire textul latinesc ne întâmpină cu natura, cel elinesc cu physis; „natura” e identificată cu latinescul „essentia” şi grecescul „ousia”, ajungând să fie fiinŃă la Cantemir. Aşadar, Cantemir ştia exact transpoziŃiile ontologice medievale identificând: ousia-essentiafiinŃă. Căile lui Ens în-spre FiinŃă şi către Ins rămân demne de cercetat, însoŃind şi însoŃite fiind de gândurile lui Cantemir despre gheneralis, „cel ce cuprinde chipurile supt sine”, diathesis, orânduiala firii, în ce să pune firea”, energhie „putinŃă a face, făcătorie, lucrare”, idea, „chipul ca cum iaste îl înformuiaşte”, efidditas, „ceinŃa, singură fiinŃa lucrului, ceia ce iaste”, ipochimen, „lucrul ce dzace supt altul”, prezenŃei, „starea de faŃă, aflarea denainte, denainte la obraz”. Când lumea republicii acestor cuvinte este plină de Ens, în mine prinde fiinŃă întrebarea magului: „De ce framânŃi poteca stând mereu pe gânduri?”.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

408

Constantin Barbu

„De Îns şi de Neîns” Ni s-a părut că orice cărare, Calea chiar, a gândurilor trece prin inima lui Ens, dacă nu este chiar inima sa. Ascultând întrebarea magului vom încerca o Arheologie entitativă începând cu Cantemir cel din Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago şi continuând apoi, până la „rostirea esenŃială” eminesciană, cu „însul şi Neînsul” lui Samuil Micu din ÎnvăŃătura Metafizicii şi „estimea” lui Eufrosin Poteca din Elementuri de Metafizică. Atât ÎnvăŃătura Metafizicii cât şi Elementuri de Metafizică sunt traduceri. Din latina lui baumeister, ens a devenit „îns”, iar din italianul lui Soave, ente s-a tradus prin „estime”. Vom urmări mai departe, în măsura în care pot interesa sentimentul eontic al fiinŃei, transpunerile pe care le-a reuşit Samuil Micu în traducerea manualului de ontologie al lui Baumeister. În ÎnvăŃătura Metafizicii Samuil Micu traduce existentia prin însul. În Elementa philosophiae recentioris39 Baumeister scrie: „Ita nunc manifestum fiet, quid sit existentia”, iar Samuil Micu traduce: „aşa acum să va cunoaşte ce este însul” (§ 22). Dacă în capitolul „De Îns şi de Neîns” filosoful român spune că Ins vine de la ens însemnând ce este (latinescul ens traducând grecescul on) atunci să acceptăm gândirea ideii de existentia ca supliment a lui ens. Emelenta philosophiae vorbeşte de complementum possibilitatis iar ÎnvăŃătura Metafizicii de „plinirea putinŃăi” („sed complementum accedat apportet, possibilitatis, quod ipsum constutuit rei existentiam” – „trebuie să vie şi plinirea putinŃăi, care face ca să fie lucrul”). Plinirea putinŃăi ste actualitatea ca act pur, facerea şi crearea lucrului sub energia lui agere, este în fond energia devenită actualitate a actului. Aşadar existentia se efectuează ca lucru şi se conoaşte ca îns. ExistenŃa ca îns este existenŃă entitativă. În paragraful 23 Baumeister scrie: „quod actu existit id quoque debet esse possibile. Veteres hanc positionem ita enunciabant: ab esse ad posse valet consequentia, e.gr. mundus est, ergo potest etiam esse”.; iar Samuil Micu traduce: „ce este acum aceia trebuie să fie şi cu putinŃă. Cei vechi zicea aşa de la estere la putinŃă este bună urmarea, adecă lumea este: aşadară urmează că este bună urmarea, adecă lumea este: aşadară urmează că este cu putinŃă”. „Ce este acum”, quod actu existit, este act în prezenŃă; infinitul lung românesc „estere” care traduce latinescul esse ((einai – în greacă), este fiinŃarea. Estere este aşadar existenŃă cu caracter originar de energie ontică dominantă. Ca prelungire a gândirii lui Leibniz Wolff, Baumeister scrie: „Quod fieri non potest, sive impossibile est, id non existet, sive a non posse ad non esse valet consequentia. E.gr. Fieri non potest, ut corpus cogitet, E. nec cogitat, nec cogitabit”. În rostirea românească a ÎnvăŃăturii metafizicii sună astfel: „ce nu este cu putinŃă aceia nu va fi”. Adecă de la ce este cu neputinŃă bună este urmarea cum că ceia ce este cu neputinŃă nu va fi. Cu putinŃă nu este ca trupul să gândească: aşadar trupul nici gândeşte, nici va gândi”. Sub acel spirit de întemeiere a lui Wolff, des Geistes der Gründlichkeit, – Samuil Micu, urmându-l pe Baumeister, afirmă în capitolul „De începuturile cele mai dintâi ale cunoştinŃăi omeneşti”: „Deregătorie ontologhiei este a aşeza şi a pune începuturile sau temeiurile cele mai preste tot ale cunoştinŃăi omeneşti (§ 6). Iată doauă sunt începuturile sau temeiurile a toată cunoştinŃa omenească: unul este începutul zicerii împotrivă, al doilea este începutul pricinii destule”40.
39 M. Frid. Christiani Baumeisteri, Elementa Philosophiae Recentioris usibus iuventutis scholasticae…, Claudopoli, 1775, § 22. 40 Samuil Micu, ÎnvăŃătura Metafizicii, ad. cit., p. 76.

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

409

Începutul zicerii împotrivă este principium contradictionis, der Satz des Wiederspruchs (Baumeister – Elementa philosiphiae recentioris, § 11), iar începutul pricinii destule, principium rationis sufficientis. Leibnitz spune în Monadologie: „Nos raisonnements sont fondés sur deux grands principes, celui de la contradiction, en vertu duquel nous jugeons faux ce qui en enveloppe, et vrai ce qui est opposé ou contradictoire au faux”41. „Et celui de la raison suffisante, en vertu duquel nous considérons qu’aucun fait ne saurait se trouver vrai, ou existant, aucune énonciatiation véritable, sans qu’il y ait une raison suggisante, porquoi il en soit ainsi et non pas autrement. Quoique ces raisons le plus souvent ne puissent point nous être connues”42. În Theodiee Leibniz enunŃă principiul contradicŃiei astfel: „din două propoziŃii contradictorii una este adevărată, alta falsă” iar în Nouveaux Essais filosoful distinge între principiul contradicŃiei şi principiul identităŃii, înŃelegând prin contradicŃie un mod de opoziŃie, antiphasis43, aşa cum gândeşte Aristotel în Categorii şi Metafizică (To auto hama hyparchein kai me hyparchein, adynaton to auto kata to auto. III, 3)44. În De Notione Entis et Non-Entis (§ 23, IV) citim: „Quod non existit, non est statim inter adynata referendum, sive a non esse ad non posse non valit consequentia” samuil Micu traduce adynata prin neputinŃă. Din platonism şi aristotelism moştenim principiul cauzei, aitia. SuficienŃa este o perfecŃie, o autarkeia; raŃiunea, ratio, este temei, hypokeimenon – intim legat de arche şi aitia. Aristotr va enunŃa două subprincipii ale cauzei, o raŃiune de a cunoaşte, arche tes gnoseos şi o raŃiune de a fi, arche tes geneseos45. Wolff va încerca să întoarcă principiul raŃiunii suficiente în principiul contradicŃiei. Marele principiu al metafizicii leibniziene postulează că „nimic nu se face fără raŃiune suficientă”. EsenŃa marelui principiu leibnizian consistă, afirmă Heidegger, în insurecŃia (ExistenŃei) – „Auf-stand”, „ex-sistenŃă” – contra neantului; deci existentia rămâne nedizolvată în esenŃa ei originară46. Temeiul acestei rămâneri este hypokeimenon, subjectum. Leibniz spune într-un din celebrele sale Douăzeci şi patru de propoziŃii: „itaque dici potest Omne possibile Existiturire”, adică „orice posibil să aibe un elan către existenŃă”, „habet conatum ad Existentiam”, căci „orice posibil se străduieşte să existe”. „Ratio est in Natura, cur aliquid potius existat quam nihil”. „Temeiul (Ratio) este esenŃa fiindului ca fiind, din care cauză ceva există mai degrabă, adică de preferinŃă, şi în chip dictat de voinŃă, există mai degrabă decât nimicul”47. Aceasta este adânca esenŃă a metafizicii: „De ce se află mai degrabă ceva decât nimic?” cu care Heidegger îşi încheie celebra sa întrebare asupra esenŃei metafizicii. Prima propoziŃie a lui Leibniz se traduce astfel: „ce este al fiindului este reprezentat în fiinŃa lui exigenŃială privindu-se pe sine însuşi”48. A exista înseamnă o efectuare în sine, ceva este prin esenŃa lui potius, adică subiectul vrea puterea unificată. „FiinŃa ca existenŃă, interpretează apoi Heidegger, în sensul apetiŃiei reprezentante care în mod simplu şi unificator efectuează un mundus concentratus (Monada) ca speculum universi, este noua esenŃă a lui actualitas, noua esenŃă prin care se relevă
41 42

Leibnitz, La Monadologie, 31, ed. Émile Boutroux, Paris, 1970, p. 157. Leibnitz, op. cit., § 32, p. 158. 43 Émile Boutroux, în Leibnitz, La Monadologie, ed. cit., nota 2, p. 157-158. 44 Idem, p. 158. 45 Ibidem. 46 Heidegger, Nietzsche, II, ed. cit., p. 357. 47 Idem, p. 358-359. 48 Ibidem.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

410

Constantin Barbu

prevalenŃa lui existentia asupra lui non-existentia”49. Ratio este temeiul „debet esse in aliquo Ente Reali seu causa”. (RaŃiunea trebuie să fie în alt Ens Reale sau cauză). „Ens reale se diferenŃiază de ens mentale care este de fiecare dată res actu existens” . Ştim că van Helmont, pe care Leibniz îi citise la îndemnul fiului teozofului şi al baronului Knorr, tradusese Enigma lui Valentinus alchimistul; şi că Leibniz dăcuse nume monadelor după citirea lui Giordano Bruno, monada având înŃelesul de archeu. Van Helmont scie în Venatio Scientiarum în capitolul Ens reale, mentale et rationis qui sint: „Cum tamen Ratio, et veritas, sint disparata, in suis, radicibus. Nam veritas, est ens teale, verum: ratio vero, est ens mentale, problematicum, dumtaxat apparens”50. ÎnŃelesul de lucru (res) (reamintim că „ens”, în înŃelesul medieval, este „lucru”) i-l dă Samuil Micu lui Ens când traduce capitolul De Ente composito din Baumeisster – Ens fiind lucru înŃeles ca ens reale: „Cum ens aliquod, quod mere adlhuc est possibile, sed ad actum deducetur, tum appellatur futurum”; adică, traduce Samuil Micu: „Când vreun lucru este numai cu putinŃă, că să va face şi va fi, să zice vremea viitoare”. Ens reale înŃeles drept causa este, spune Heidegger într-un comentariu despre Leibniz, „sub-iacent temeiului tuturor raŃiunilor”51. „Hoc autem Ens oportet necessarium esse, alioqui causa rursus extra ipsum quaerenda esset cur ipsum existat potius quam non existat, contra Hypothesin. Est scilicet Ens illud ultima ratio Rerum, et uno vocabulo solet appellari DEUS” (Leibniz, Cele douăzeci şi patru de propoziŃii)52. Samuil Micu, am văzut, traduce esse prin estere. El va traduce şi existentia prin acelaşi infinitiv lung: „caveas ergo, spune Baumeiter în Elementa philosophiate recentioris, rerum existentiam cum earundem essentia confundas”53. Samuil Micu traduce în capitolul De FiinŃă din ÎnvăŃătura Metafizicii: „Ia aminte, dar, să nu amesteci esterea lucruilor cu fiinŃa lor”54, adică existenŃa cu essentia. Mai departe filosoful român glosează: „Prin estere să înŃelege cum că este lucrul, adecă pământul are estere pentru că este, iar muntele cel de aur nu are estere, că nu este, măcar că poate să fie, ci când va fi, atunci va avea estere. A avea estere şi a sta sau avea stare tot una este; pentru aceia tot atâta zici ori de zici: lucrul acesta are stare, ori de zici: lucrul acesta stă, sau este, sau are estere”55. Acesta este un gând propriu al lui Samuil Micu în care filosoful român înŃelege existentia drept „estere”, drept quodditate a lucrului, stare a lui. Existentia este gândită ca Ex-sistentia, ca stare în afară, în înŃelesul pe care Cicero îl avea pentru verbul „existere”. Latinul spune undeva: „Ex-sistere spelo” şi trebuie să înŃelegem „a ieşi din peşteră”. Un alt exemplu îl avem în Baumeister, De essentia, § 28, V-essentia entis est immutabilis itemque incommunicabilis: – „Mutari quidem rerum existentia potest essentia non potest”56, propoziŃie pe care Damuil Micu o traduce altfel: „Esterea lucrurilor să poate muta, iar fiinŃa nu se poate”57, înŃelegând prin aceasta că fiinŃa este consistenŃa neschimbătoare iar estera este o modalitate existenŃială care cunoaşte stări multiple.
Idem, p. 358. Ioane Baptista van Helmont, Ortus Medicinae id est initia Physicae inaudita, Progressus medicinae novus, in morborum ultionem, ad vitam longam, Amsterdam, 1652, pp. 20-27. „Deoarece RaŃiunea şi adevărul sunt disparente, ele sunt în rădăcinile lor. Căci adevărul este ens reale, adică adevărul: RaŃiunea, însă, este ens mentale, adică problematic, altfel spus, aparent”. 51 Heidegger, op. cit., p. 359. 52 „Însă acest Ens se cade să fie necesar, deoarece cauza trebuie căutată din nou în afara acestui Ens necesar pentru că el mai degrabă există decât nu există în pofida sub-poziŃiei. Este, aşadar, acel Ens ultima raŃiune a lucrurilor şi se obişnuieşte să fie numai într-un singur cuvînt DEUS”. 53 Baumeister, op. cit., p. 84. 54 Samuil Micu, op. cit., p. 114. 55 Idem, p. 85. 56 Baumeister, op. cit., p. 154. 57 Samuil Micu, op, cit., p. 85.
50 49

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

411

Existentia are, aşadar, la Samuil Micu înŃelesurile de îns, estere şi, în a treia situaŃie, – fiinŃă. În capitolul De Ente simplici. Ex simplici ente ens simplex oriri nequit din Elementa philosophiae recentioris avem următorul exemplu: „Quia enim omne ens simplex est indivisibile (107, pos. IV), sequitur ut ens simplex A ex ente simplici B suam accopere existentiam non possit”58. În ÎnvăŃătura Metafizicii se va traduce astfel: „Că pentru însul nealcătuit nu se poate împărŃi (§ 107, 4) urmează ca însul cel nealcătuit A din însul B cel nealcătuit nu poate să-şi ia fiinŃa sa”59. ÎnŃelesul existenŃei este aici de exigentia essentiae. Existentia este exigentia essentiae, essentia fiind înŃeleasă ca nisus ad existendum60. FiinŃa stă sub înŃelesul essentia-ei; capitolul De essentia al wolfianului Baumeister este tradus prin De FiinŃă. De exemplu: „În quobibet ente non modo existentia consideranda est, sed in eo quoque elaboremus necesse est, ut attendamus, ad eius naturam essentiamque, atque adeo intelligamus, quid res sit. Cuiusuis autem rei essentia est id, per quod res aliqua praecise haec est, et non alia; sive per quod res ab amnibus aliis rebus potest internosci”61, va fi în româneşte „În fieştecare lucru nu mai însul trebuie a-l socoti ci şi întru aceasta trebuie să ne ostenim ca să-l luoăm aminte la firea şi la fiinŃa lucrului şi aşa că cunoaştem ce este lucrul. Iată fiinŃa fieştecăui lucru este aceia prin care orice lucru este numai acela şi nu altul. Adecă fiinŃa este aceia prin care lucrul din toate alte lucruri să poate cunoaşte şi să osibeşte”62. Acelaşi înŃeles îl găsim şi în propoziŃia Entis essentia est eiusdem possibilitas, adică „fiinŃa însului este putinŃa lui”. Acestea sunt drumurile încercate de ens, existentia, essentia şi esse în rostirea filosofică românescă prin grija minŃii lui Samuil Micu. Ens ca „îns” şi „lucru”. Existentia ca „îns”, „estere” şi „fiinŃă”. Essentia ca „fiinŃă”. Şi esse ca „estere”.

58 59

Baumeister, op. cit., p. 194. Samuil Micu, op. cit., p. 144. 60 M. Heidegger, Entwürtfe zur Geschichte des Seins als Metaphysik, în Nietzsche, II, ed. cit., p. 382. 61 Baumeister, op. cit., p. 151. 62 Samuil Micu, op. cit., p. 83.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

Eufrosin Poteca. Estimea a avut o ursită mai bună şi a apărut în limba română odată cu Catehismul mititel şi Elementurile de Metafizică ale lui Eufrosin Poteca. Scrieri literare inedite. calitate şi cantitate. Se ştie. în Tratatul de ontologie. Andrei Nestorescu. Petre Costinescu. participaŃie (trecută) esenŃială. p. bunătate. cum spune poetul. par François Fédier. iar etimea–ca obraz autohton al lui ens. V. 65 Eufrosin Poteca. În Eufrosin Poteca: nu l-am găsit. citinŃă pentru substanŃă. 64 Francesco Soave. apoi. Îl credeam existând undeva. Acest cuvânt. „EstinŃa” ar încheia un dublet productiv cu „estime”. formandi. chiar aproape nimic. care va trece în „estime” cuvânt rar şi temeinic şi atât de singular încât vom încerca să-i punem un însoŃitor: estinŃă. 282.. p. „şir de hotărîri de fiinŃă şi făptură. iar estimea – participaŃie (prezentă) fiinŃială. Editura Minerva. Istituzioni di metafizica. sostanŃă şi mod.Dimachi. Prefazione. Dar pentru că n-am uitat ceva din lumea celor ce n-au fost niciodată. adnotete şi comentate de Paul Cornea. cu juvenil orgoliu. câŃiva ani de estinŃă. Emementuri de metafizică. Scrieri literare inedite (1820-1845). 63 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Partea II. 1981.412 Constantin Barbu Despre estime şi estinŃă Le vom alătura lor şi peripeŃiile lui ente. p. estancia în spaniolă. Dar însă nimenea n-au putut încă spune în ce chip prin simŃiri ajunge sufletul să cunoască starea trupurilor şi cu cât mai vârtos însuşite lor”65. adică estinŃă (Seiendheit): aceasta care desemnează şi semnează fiindul ca fiind – în chip precis fiinŃa”63. D. C. cum reziltă din prelucrarea dacălului de filosofie de la Sf. cu deveninŃa purtătoare în sine a toate celor patru raŃiuni: ratio fiendi. A. Poteca. estime şi neestime. III. Gusti. Conachi. Pisa. adevăr. „Estime” are înŃelesul italianului ente. p. 209. iar Noica. Este adevărat că acest cuvânt nu spune mare lucru. con cui e idee le nazioni enti corporei de noi s’aquistano niuni ne dubita. Heidegger spune despre fraza decisivă a textului – kai esti panta tauta ousia: „Acest cuvânt «estinŃă» prea puŃin elegent pentru urechea obişnuită 0 este singura traducere apropiată pentru ousia. „Prin mijlocirea simŃitoarelor organe dobândim noi toate ideile şi înŃelesurile de estimile trupeşti. trad. C. în transcrierea lui Petre Costinescu. estinŃa ar fi chipul românesc pentru grecescul ousia–tradus ca essentia. 287. non che le loro propriete”64. În Samuil Micu: l-am găsit. Peşacov. ceinŃă din Divanul lui Cantemir. ma niuno purenche ha potuto in qual modo per mezzo delle sue sensazioni arrivi l’anima a conoscere l’esistenza dei corpi. G. Gallimard. feldeinŃă. să-i dăm dreptul să existe. substanŃa este fiinŃa existentului. In Eufrosin Poteca. Dar tocmai în aceasta constă avantajul său în faptul că evităm obişnuitele traduceri – adică interpretările ousi-ei ca substantia şi essentia. ms. Sava după Istituzioni di metafizica a lui Francesco Soave: „Che le sensazioni sieno il sono mezzo. 41r. Beldiman. Pentru Eufrosin Poteca „Ontologhia” este cuvântare de estimi. participiu trecut al verbului einai. 1973. Physis este ousia. apud Paul Cornea. L-a căutat în Cantemir: nu l-am găsit. 1814. de unime. Paris. a jucat cu memoria noastră unul dintre cele mai frumoase jocuri care ni s-au întâmplat. rânduială şi Martin Heidegger. 1 173. Pogor. echivalentul paticipiului prezent grec (e)on. în Questions. Ousia s-a tradus în germană prin Seiendheit. étance în franceză (estance în franceza veche). L-am „format”. Die Physis bei Aristoteles. după modelul feldeinŃă. deci. producendi şi essendi. Ontologie (sau cuvîntare de cele ce sunt). publicate. f. câtinŃă. 7.a Negruzzi. în V. Aaron. Interpretând physis-ul după Aristotel. Am uitat. N. estinŃă. S-ar putea încerca în româneşte pentru fiinŃa-reprezentată cuvântul estinŃă. Bucureşti. vol. § 12. E. EstinŃa este. alese. Când ne-am reamintit de le nu mai ştiam că fusese inventat. după cum Cantemir a încercat cu ceinŃă. ed. II. cit.

mişcare. putinŃă. amintind de căutările lui Massimu şi Laurian.l. cauză şi efect.Mică istorie a nihilismului românesc 413 săvârşirea estimilor. cuprinde „tot ce este şi poate să fie sau trupesc sau sufletesc. putincios. de estime semplice şi composte. neputincios. de lăŃime. tărime. spaŃiu (deşert). p. sau înŃelegător” iar estimea – „un ce dosebit şi hotărît”. împotrivirea. vreme. de aceiaşime tautoes şi deosăbime. 288. greceşte: usia sau ipostas (ousia he hypostasis) latineşte supstancia”66. Nr. Atributul este o „felurime fiinŃelnică”. Încercarea mai înaltă rămânând eminescianitatea. necesar şi întâmplător. FiinŃa şi estimea se deosebesc fiindcă fiinŃa. Felurimile fiinŃelnice „de sine nu pot sta” fără un temei care „se cheamă fiinŃă. loc. inerŃia (neenergeia). putere mişcătoare. semănare şi neasemănare de tot şi parte.”. Cu estima lui Eufrosin Poteca spiritul entitativ îşi face şi în rostirea noastră încercarea cuvenită. mărginit. 66 Idem. 2 • E m i l Ci o ra n . facere şi periciune ş.c.

Imnuri din Rig-Veda (X. Decebal.Spiritul receptor Spiritul receptor moşteneşte lamura limbii române. a lui Bopp. „moartea succede la viaŃă. Limba română a fost pentru Eminescu „stăpâna” sa. A o dezbrăca de averile pe care. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Luceafărul. citită în anii 1879-1872 Teoria celor douăsprezece cauze. în această limbă a căutat Cuvântul pe care să-1 întoarcă în Univers. psihocosmograma Mandala. nihilismul lui Nagarjuna. proiectele Dodecameronului dramatic şi totul alcătuiesc o constelaŃie de nestins – a românescului participând la Lume. 4. pagini din Glossarul comparativ. parŃial. Spiritul inceptiv. 2. Există şi o receptivitate catastaziacă. despre creare şi creaŃie (visargana.414 Constantin Barbu Spiritele percepŃiei Eminescianitatea cuprinzând şi desprinzând lumea se dezvăluie în următoarele trepte spirituale : 1. Schelling. buddhismul). în Rugăciunea unui Dac (Nirvana). X. a vedea că „atât torsul cât şi fuiorul [timpului] Ńin întruna” şi a putea privi „fuiorul abstrăgând de la tors”. 5. a avea revelaŃia FiinŃei ca poziŃie absolută a lucrului înseamnă a fi ataşat sensului historial al culturii europene. Cele trei poeme în care Mureşanu încearcă „pîrghia lumii”. „Limba românească – scrie Eminescu într-unul din caietele sale – e la sine acasă o împărăteasă bogată căreia multe popoare i-au plătit dare în metal aur pe când ea pare a nu fi dat nimănui nimic. Hegel sunt gânditori germani în acelaşi chip în care sunt şi cugetători planetari. a înŃelege sinteza de aprehensiune. Gramatica abreviată a limbii sanskrite. Dacia din Memento mori. Prin Schelling a meditat la posibilităŃile creaŃiei imaginale a identităŃii şi nu întâmplător varianta parŃială a nuvelei metafizice Archaeus se află împreună în acelaşi Caiet 2287. Fata’n grădina de aur. 121. Spiritul conceptor. între marii filosofi. le-a adunat în mii de ani însemnează i o face din împărăteasă. Spiritul excepŃiei. Spiritul deceptat. ce înseamnă Nirvana. Prin filosofia şi literatura germană a cercetat într-o limbă historială câteva mari spirite planetare. Gemenii. Dar metalul aur ea 1-a tipărit în tipariul ei propriu şi e azi al ei pentru că tot poartă efigia ci neschimbată. ni care există şi semne despre Sistemul transcendental şi Tratatul despre esenŃa naturii umane. economică şi chibzuită. Buddhismul îi era cunoscut din mai multe lucrări. neschimbabilă chiar. aseamănă „laolaltă viaŃă şi cu moarte” sau visează „un principiu [care] aprinde lumea-ntreagă”. provenind din spiritul german (filosofia şi limba) şi din cultura indiană (limba sanskrită. Kant. viaŃa succede la moarte” erau lucruri „create pentru sine”. 3. Structura de fond a unui mare poem. a răsărit intr-un basm românesc. adică acea miraculoasă suveranitate care te înalŃă la cer. Spiritul receptor. spiritul eontic al românescului: aceasta este receptivitatea subsistentă şi in-sistentă a eminescianităŃii. 1. Din interesul (uneori antipathetic) pentru Hegel s-au născut câteva însemnări ce sunt poate fragmente din cursul lui Zeller. Lumea ca voinŃă şi reprezentare a jucat rol de „lepturariu”. Filele despre Fenomenologia spiritului sunt lămuritoare (în privinŃa tânârului student Eminescu). ultimele cuvinte ale lui Buddha. Sarmis. dintre care Introduction à l’histoire du Buddhisme Indien a lui Burnouf. Pentru recunoaşterea limbii sanskrite a tradus. în Cosmogonie der Inder se vorbeşte despre sat (fiinŃă) şi asat (nefiinŃă). cerşetoare”. !29) sunt trans-figurate în Scrisoarea /. A pricepe că eul este echivalentul substanŃei.

„mai mult o încifrează cei ce vor a descifra” . Nihilismul enstatic eminescian e forŃa poietică declanşatoare care se converteşte într-un „sentiment” a1 lipsei de preŃ a vieŃii („.se spune in Epigonii). a timpului mort devenit eternitate . Kâma. Proiectul de descifrare regresivă din Epigonii este o formă de descoperire a originii lumii. ea însăşi. pe care budhismul (în Burnouf. acum. în tradiŃia historială. energie (prayatî). numeralul) s-a des-figurat . Chiar în Memento mori există urme ale conceperii lumii ca idee. Mai am un singur dor). germenele de aur (Hiranjagarbha). scrie Heidegger. Lumea.a eminescianităŃii. 1. adverbul. despre a libera (srig). a căutat cu înfrigurare „enigma vieŃii”. participiul . repraesentatio înseamnă ob-stantul (Entgegenstehendes). a pieirii totale (chiar a poeziei şi-a gândirii): „Căci gândirile-s fantome când viaŃa este vis”. răspunsul la acea întrebare veche şi mare. ConcepŃia lumii înseamnă cuprinderea fiindului în totalitatea sa. ca absenŃă-prezentă) .das Vorhandene). ca un germene de aur în care se cuprinde acea rotaŃie abisală a conştiinŃei pure despre „a fi aceasta”. spune Mureşanu). explică lumea sau fiindul suprem.Mică istorie a nihilismului românesc 415 visrishti ca „liberare”. în consens ontologic. Toate au fost să fie să dea seamă în sinea sa.acea vedere totală a vacuităŃii universal(izat)e.Spiritul conceptor eminescian a lucrat mult în căutarea unui sens al lumii. historială. fiind pe care Eminescu îl descoperă sub sentimentul deşertăciunii Totului . în timp ce.. Luceafărul. în culmile Nr. «vedere»). ea apropie în noi o anume esenŃă a lumii . prin excelenŃă revelează actualitatea „suvenităŃii absenŃei de sens”. Manas. Poezia însă este o creaŃie parusiacă . fiinditatea fiindului se determină prin eidos (adspectum. Memento mori. a adevăratei lumi. Metafizica din Fragmentele lui Eminescu este un discurs care explică „icoanele” finŃialităŃii.. Poezia lui Eminescu nu „vede” lumea ca reprezentare ci este. o dată cu apusul ZeităŃii se consfinŃeşte ruina valorilor cosmologice supreme. „sinthesa de aprehensiune”. 2 • E m i l Ci o ra n .verb şi nume (cu „sateliŃii” proprii. Imaginea lumii ca repraesentario poate proveni din Kant sau din vestita Die Welt ist mein Vorstellungen din Schopenhauer. adică o pan-(h)orama deşertăciunilor -. Fiindul creat bântuie „concepŃia” din Sărmanul Dionis. Aşa explicăm modul cum viziunea „existenŃială a lumii devine în eminescianitate o voinŃă de neant (sub forme diferite: în Rugăciunea unui Dac. PrezenŃă (ca prezenŃă-absentă. următoarea schemă „speculativă”: sinteză de aprehensiune: das Vorhandene: concepŃia. limbajul a trecut de la un limbaj „artistic” la un limbaj „fizic” (Vianu). 2. suverană în retragerea unei secrete meditaŃii. eidetica platonică a mundaneităŃii e condiŃia historială a lumii ca imagine: („Pentru Platon. „ce-este-de-faŃă” (. a „surpatelor lumini”. În gramatica prezenŃei şi a absenŃei. Pliul eontic este participial şi participativ în lume. constelaŃia de gândiri şi de imagini căutând sensul lumii. ConcepŃia aparŃine unor fragmente („discursive”) de proză şi de poezie şi unor „încercări de metafizică”. care este şi „eminescianitatea” noastră. pentru Eminescu) încearcă s-o explice prin teoria celor douăsprezece cauze. ca lumea (Welt) să fi putut deveni imagine (Bild ). popoarele de gândiri. cer să mă înveŃi / Ca viaŃa-mi preŃ să aibă şi moarteami s-aibă preŃ”. se arată. iată condiŃia îndepărtată. Aceste trei moduri eontice de înŃelegere a fiindului în totalitatea sa structurează concepŃia discursivă prin care eminescianitatea suportă Universul”. Însă explicarea lumii şi a divinului necesită o ieşire din Pliul entitativ revelaŃia exteriorităŃii şi calea nihilismului s-au „prezentat” în diferenŃa dintre Fiind şi Gândire (altfel de a gândi decât în Hegel şi în tradiŃia occidentală) şi în moartea lui Dumnezeu. „eliberare”.. adjectivul. apare mai încifrată în proiectele de descifrare umană (. Spiritul conceptor Spiritul conceptor dă seamă de ceea ce are propriu eminescianitatea : sinergia (verbală a) lumii. revelaŃie care se dovedeşte o simplă destrucŃie psihologică. Acestitatea noastră fiinŃială: eminescianitatea.. reprezentările FiinŃei. „emanaŃie”). enigma vieŃii.

străvede excepŃia în lumea de dincolo de această lume. „etern”. a lăsării de-a fi. „ideea m-a lăsat”. Nonens. Bolnav e al meu suflet.Spiritul deceptat Eminescu a încercat să-şi apropie marile figuri ale PrezenŃei în sensul historial al culturii să recepteze ce e „vechi”. disoluŃia „nepăsării” sfinte a spiritului care. Ens aşezat în urma lui Nonens şi Fiens cade în urma lui Defiens şi. a abandonului.de esenŃa existenŃializată ca putere-nimic. Eminescu a căutat un Ens pur. Semne ale lumii care nu mai poate fi descifrată.. 3. Nimic. Sentimentul explicit că „toate au devenit nimic” („La nimic reduce moartea cifra vieŃii cea obscură”. nu numai melancolia care se face vers. acel Ens realissimum şi totodată „fiinŃa lumii” (das Wesen der Welt). ConvicŃia absenŃei absolute a remanenŃei existenŃei a conlucrat cu toate datele „Eminescu” într-un nihilism fundamental. apare azvârlit în univers (ca o „zvârlire hazardată”). Încet. lumea („îmi părea o cifră”) . până la vid). Realitatea timpului solstiŃial şi a căderii lumilor rămân singurele „adevărate” semne. „mare”.un principiu universal al lumii : fie el Archaeus. neantul („vecinicul repaos”). Cum să fie rămâieritoare această ex-sistenŃă când chiar numele ei trădează o exterioritate originară în raport cu stabilitatea? ExistenŃa îi apare lui Eminescu fără semnificaŃie. nu apăr un eres. din vacuitatea universală : refuzul inceptiv. „cartea lumii rar s-anchis”. ce-i viaŃă-i trecător”). contra perfecŃiunii fictive. Realizând o variantă (chiar anterioară lui Nietzsche) a morŃii lui Dumnezeu. cu lumea nu mă lupt Să-nving eu adevărul sau să-ntăresc minciuna : Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . decentrat. A fost un vânător fără noroc al identităŃii FiinŃei (dar puterea de creaŃie imaginală a arheităŃii e imensă). în înalt sau în abis. autodistrugerea (creatoare). a căutat în suferinŃă cu patos . nu numai predispoziŃia lui înnăscută. revelaŃia că puterea actualizată nu poate crea nimic etern (decade până la „nimic” şi „cifră”. „cade Roma”. ca în Mureşanu.în van. devenire-cădere) în care insul. „astăzi punctul de solstiŃiu a sosit în omenire”. „e apus de Zeitate”. fie (laplacianul) principiu al independenŃei absolutului. decepŃia îmbracă haina nepăsării. . Ca o făclie. a unor ficŃiuni care intră în existenŃă ca subsisteme insistente.416 Constantin Barbu apariŃei sale ea „înfiinŃează” şi „desfiinŃează” ceea ce nu poate ex-plica metafizica. Categoriile metafizicii discursive nu mai pot interpreta lumea. decepŃiei ontice îi răspunde în plan literar poezia negativităŃii. Nu sunt la înălŃime şi nu sunt dedesupt. provoacă decepŃia.. Nu apăr adevărul. fie unicul şi identicul principiu al vieŃii. la dezlegarea enigmei vieŃii. „dizbrăcat” da timp şi loc şi cauzalitate. De aici. Răspunsul la problema lumii. rece şi fără înŃeles. Eminescu alege blestemul (din Rugăciunea unui Dac). la „capătul” alergării divine se află în ultimul vers din Împărat şi proletar: „Căci vis al morŃii-eterne viaŃa lumii-ntregi”. că din puterea divinului şi a anului n-a rămas decât „Nimic-ul din poemă reamintirii că mori. Cu mine nu am luptă. Poezia o amantă a neantului. a indiferenŃei dacă lumea se înalŃă sau cade dacă eul propriu există sau nu. dumnezeul şi cezarul: „moare lumea”. încet.. În „metafizică”. din nou. geniile sfinŃesc în van cu umbra lor pământul. Pierderea historialităŃii a provocat-o chiar decursul existenŃei poetului.ea incluzând şi asfinŃirea de idei -. „Căci eternă-i numai moartea. sură. Trăirea decepŃiei terestre e vecină cu moartea. Ens realissimum. în van au căutat lamura vieŃii fiindcă e zădărnicie pură să fii medic al civilizaŃiei acestei lumi. nu sunt toate decât coji pentru durerea nepieritoare: „Pustie.. ens metaghysicum îl decepŃionează.. neputinŃa cugetării – iată naşterea poeziei: creaŃie a existibilului şi a inexistibilului. Absenta unui sens al FiinŃei (înŃeleasă în dublu sens . Archaeus. În Memento mori asistăm la un adevărat dialog al decăderii celor două autorităŃi supreme.

Ş-apoi!? Ce-mi pasă! Fost-am în lume poate unic Ce fără să ştiu unde pe-a lumii valuri lunec? MulŃimea nu se naşte decât spre a muri. viitoare. Ruşine-i al ei număr cu unul a spori? Ferice de aceia ce n-au mai fost să fie. diferenŃa dintre FiinŃă şi Gândire.. Iar ele ochii-albaştri asupra mea şi-i pleacă. 2 • E m i l Ci o ra n . Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii: Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. căci nu mai cred nimic În manta nepăsării mă-nfăşor dar şi tac Şi zilele vieŃi-mi în şiruri le desfac. 3. / De fală-i pretutindeni şi pururea aieve”. Nr. Inceptive vor fi extrarealul şi inexprimabilul inexistibil sau existibilul imaginal în anterioritate absolută. Trec. pier în adâncimea iubirii ş-a genunii. Vai de acel ce-ochii în lume i-a deschis! Blestem mişcării prime. dar nu-şi aude plânsu-şi Ş-a doua zi nu ştie nimic de acel vis. Iar visurilor mele le poruncesc să treacă.) Monograma geniului eminescian a cunoscut trei „imagini”: l. Geniul „deceptor” – un medic al lumii care strânge îngrijorat lamura vieŃii .. Ei dorm cum doarme-un chaos pătruns de sine însuşi Ca cel ce-n visu-i plânge.. in-diferenŃa nihilistă FuncŃii ale stărilor poietice ale eminescianităŃii. nimic a lor fiinŃă.. cuprinsul e durere”. Uitarea le usucă sărmanele vieŃi. Din leagănul cărora nu s-a durat sicrie. 2. (Ca o făclie. El cuprinde în „haina de neîmbătrânire” toate cele ce sunt „coji durerii celei nepieritoare”. s-au întreŃesut în subsistenŃa fanteziei.. Au fost ca nişte pulsaŃii animate. au primit haina extazei sau a „cugetării reci”. Să Ńin numai la ceva oricât ar fi de mic. Iar de atunci prin chaos o muzică de sfere.. ca nişte popoare de gândiri care au crescut sau au descrescut. crearea imaginală a arheităŃii. Dar nu Ńin la nimica. „imaginile” nu au mărginit epoci de creaŃie. Apoteoză abisală. A cărei haină-i farmec. amurg auroral. Nici în nisip vro urmă lăsar-a lor picioare Neatinşi de păsul lumii trecute. DecepŃia Ńine de real şi de exprimabil. Icoanele frumoase şi dulci a slăbiciunii Ca flori cu vestejite şi triste frumuseŃi.Mică istorie a nihilismului românesc 417 În cumpenele vremii sunt amândouă una. De-a pururi pe atîŃia câŃi fură cu putinŃă: Numele lor e nimeni.e nepăsător la căderea sau înălŃarea fiinŃei. al vieŃii primul colŃ.. Deasupră-i se-ndoiră a cerurilor bolŃi. Divina lor alergare se sfârşeşte ca repaos în raza gândirii cei eterne”.. în adevărul prezenŃei. Recunoaşterea căii eterne a lucrurilor este o formă „pozitivă” a spiritului deceptat de adevărul care „ca şi păcatul mumii Eve.

Vino iar în sân. un prezent al trecutului. Am putea gândi că există. un prezent al prezentului şi un prezent al viitorului. posibilitatea este modus existendi: pentru Eminescu.255.neavând în eternitate timpul nici un înŃeles . „fiinŃa nemărginită” posibilitatea „este” realitate (ca existenŃă) fiindcă : 1) în dumnezeu essentia şi existenŃia sunt incluse. În existenŃa ce astfel are să fie. ci ca posibilitate. „făptuire” .numai a nu fi fost niciodată este singura formă a inexistenŃei. 2) într-o „loterie eternă” orice fragment din essenŃia trebuie. Ce altceva cerea poetul în Odă decât negândirea în existenŃa timp a sinelui său (pronumele eului în acuzativ): „Piară-mi ochii tulburători din cale. cine există. „cerşeşte” intrarea în vecinicul repaos. O „explicaŃie” subtilă o dă Eminescu în fragmentul metafizic Despre nemurirea sufletului şi a formei individuale: „ . de asemenea. Ci că există un viitor al trecutului un viitor al prezentului şi un viitor al viitorului. există totuşi şi va exista întotdeauna. (ms.fiindcă „el” ex-sistă . ştiute din paginile despre Abhidharma sau Metafizica. poate. era numai Pronumele Tu. nici verbul sau esenŃa ei. cel puŃin o dată.de acea inexistenŃă absolută anterioară oricărei anteriorităŃi anterioare. mântuirea omenirii. într-o eternitate infinită.. 2. Pentru Leibniz.. nu ca esse ci ca posse. Acest repaos e iluzia unui supliment de inceptivitate. . Nu ca existare. Cea a culturii. devine explicatio. Spiritul inceptiv Constantin Barbu Spiritul inceptiv în stare pură line. Pronumele trădează spiritul inceptiv (al versului: „Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată”). Eminescu o avea deplin. aceea fără substanŃă”. f. care în nobilă ignorare (sau în starea de avidya.spune Eminescu). „va fi este fiind”. nu numai cum gândea Sf.” În „vremea” anterioară chiar eternităŃii. iar „Tu” devine acel ce are imensa capacitate de a crea lumina. ExperienŃa negativă a vieŃii.de nu în faptă.418 4. 5. dar ca posibilitate şi posibilitatea . 187 r). să se desfăşoare. de „regia gândirii nenfiinŃate”. aceea mizeră. Imaginea poiematică o ştim din Rugăciunea unui Dac (Nirvana): „Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată Pe-atunci erai Tu singur. Nu exista nici numele sau substanŃa lumii.. Spiritul inceptiv se gândeşte însă la a nu fi fost niciodată.. doar un pro-nume care nu fusese nici desprins de esenŃa lumii nici cuprins de verbul ei. „va fi fi(ind) fiind”! Esse şi posse (potesse) sunt din aceeaşi familie a FiinŃei (ES-). fericirea lumii. şi e suficient să amintim „frumoasele cuvinte” ale lui Buddha: „Aceea este trecătoare. omul. la fel ca şi pentru fiinŃa divină leibniziană. Spiritul excepŃiei La Eminescu percepŃia prin exceptare se face prin „nepăsarea sfîntă”. orice complicatio. ostatec al neantului. „făcut”. Oare limba suportă atâta cât imaginaŃia? „Va fi fost fiind”. sufletul zeilor. există şi va exista întotdeauna . Nu ca realitate („faptă”. negândeşte dureroasa existenŃă şi învaŃă să moară. Acest „Tu” dădea seamă nimănui despre un fel de altfel decât a fi. cum citise poetul undeva). nepăsare tristă. paradoxal. Eminescu afirmă adesea că „posibilitate şi existenŃă sunt identice”. fiind moartea morŃii şi învierea vieŃii. „semnele” din Rugăciunea unui Dac fiind neînsemnate decât. adică „facere”. „Subiectul” poietic era neinstituit.este existenŃa chiar”. Ceea ce s-a aflat în lume. aceea e vidă. A fi vid şi a fi lipsit de substanŃă se definesc prin cuvintele cunya şi anatmaka. ceea a fost să fie şi nu mai există. Augustin. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . ci ca posibilitate.

ca nobilă ignorare. aceste pronume descriu viaŃa anonimă a excepŃiei. nici pecete şi nici urmă pe drumurile de pulbere ale murdarei existenŃe. ExsistenŃa este. o ieşire în moarte. adică . într-un fel. nici vreunei epistole horaŃiene (mini me reddentis). Ieşirea din Con-cept-ex-ceptul. ca negândire este o posibilă ieşire din conceptul prea cuprinzător al FiinŃei ca existenŃă-ce-seaflă-aici. 2 • E m i l Ci o ra n . în modul mai pur.Mică istorie a nihilismului românesc 419 Ca să pot muri liniştit. Nepăsarea sfîntă. Nr. redă-mă!” Acest „redă-mă dar pe mine însumi mie” nu „aparŃine” nici „graiului traco-romanic”.se (des)face prin moarte sau inexistenŃa absolută posterioară. A nu avea izvor propriu. pe mine Mie.

„Căci vis al morŃii eterne e viaŃa lumii-ntregi”. Editura ŞtiinŃifică. 1976. luminând tetrada. Jocul de oglindă al lumii este der Reigen des Ereignens”14. nu vrea să-mi deie vamă Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte. Poezii. existentia sub înŃelesul FiinŃei şi al morŃii ca Nimic? Ce este. FiinŃarea spre moarte şi moartea întru fiinŃă sunt pentru eminescianul Brahm din Luceafărul ceea ce sanscrita numeşte lila. ed. pune în joc aparenŃa.moartea e sămânŃa vieŃii nouă”. jocul spiritului universal. Aşadar: ce Ńine. 139. M. Şi somnul. Lucrul. când toŃi „se nasc spre a muri” şi „mor spre a se naşte” şi „moartea este izvorul vieŃii”. „a hîŃâna încolo şi înapoi. II. în fond. după cum este accentul pentru cuvânt şi limba pentru cumpănă: „Triunghi . Préau traduce: „A partir du jeu de miroir du Tour encerclant du Souple. cum întreŃine şi a susŃine neclintita limbă? „Limba” Ńine cumpăna gândirii. 215): „la ronde du faire-paraître” 15 Ibidem. ajunge la ideea că „FiinŃa lui Das Gevirt este jocul lumii. a legăna”.420 Constantin Barbu Cumpăna gândirii Rostirea ca manifestare „reală” a logosului. Dacă s-ar rupe e un cerc de genuri. întreŃine „sufletul obiectului” şi susŃine „cumpătul” vremii. André Préau traduce în La Chose (v. Bucureşti. Hora este cercul ce arată enigma fiinŃei „împătririi” în lumina simplităŃii sale. limba cumpenei este Der Wagebalken. Pentru Eminescu. 14 Martin Heidegger. Gallimard. Căci între amândouă stă neclintita limbă”12. Rostirea filosofică românească.cuadralater. în Das Ding. V. Ce vrea să spună această între-Ńinere împreuna a vieŃii. Când îŃi piezi cumpătul te dai peste cap şi închizi astfel toate ferestrele alternanŃei. 13 12 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Răscrucea nu este un simplu lucru înŃeles ca „res”. p. p. făcând ontologie a limbajului. Prima reflexie priveşte punctul de gravitaŃie ca suflet al obiectului. Constantin Noica. S-asamăn între-olaltă viaŃă şi cu moarte: Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă. „Moartea-i laboratorul unei vieŃi eterne”.. „ViaŃa-i cuibul morŃii . Lila exprimând pe „ca şi cum”. Das Ding (1950). 1970. EsenŃa răscrucii este alternanŃa . vameş vieŃii. 167. răscruce13. cumpăna gândirii? Ce este neclintita limbă? Ordinea răspunsurilor trebuie să răstoarne ordinea întrebărilor. „Jocul lumii” se încheie astfel: „Aus dem Spiegel . cit. Heidegger. p. cer elipsă Culmea unei unde // mijlocul / Der Wagebalken. adună lumea. le ressamblement propré à la chose se produit”. „ens” sau „obiect” ci un receptacol al lui „totodată” în care joacă fiinŃa şi nefiinŃa.Spiel des Gerings des Ringen ereignet sich das Dingen des Dinges”15. Numele bătrân al cuvântului „cumpăt” este compilum = răspântie. nota 1. Essais et conférences. e „moartea morŃii” şi „învierea vieŃii”. după cum citim în două însemnări revelatoare. „Chiar moartea însăşi e-o părere / Şi-un vistiernic de vieŃi”. Eminescu.dansul aparenŃei şi al apariŃiei. Pe altă cărare a gândului. Căile educate de minte sunt căile lui Ens şi Nihil – asemănate „între-olaltă” în gândirea lui Eminescu ca în poezia Se bate miezul nopŃii: „Se bate miezul nopŃii în clopotul de-aramă. este glossa: limba: echilibrul arheului FiinŃei cu arheul Nimicului.

Răspunde-mi cine-i suflet al lumii? Dumnezeul ?” .. este sufletul obiectului. [. la fila 80): „O. 363.poate chiar a multor sisteme deosebite sunt fulgii de ninsoare cari trebuiesc cercetaŃi mai de aproape.dar fără spiŃe. Dar jocul lumii vizează nu numai firea trecătoare a lui Mureşanu . la distanŃa dintre elr (. dă seamă de însăşi fiinŃa lumii (unii filologi sugerează chiar că etimologia cumpenei ar putea fi extrasă din computus . acelaşi suflet din nou să reapară migraŃiei eterne.. Ms.spune preotul din Sarmis ca subiect ce nu poate rosti obiectul în sine: Dumnezeu ca ens realissimum Mureşanu.. al cărui vecinic nume De a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume.spune textul „centrul”. călugărul şi preotul. Dingseele când Das Wesen der Welt. 2255. este Ens realissimum (în Caietul 2281.. ei înşişi limbă a cumpenei gândirii adăpostesc logosul întrupat al arheului paradoxal al Nimicului şi al FiinŃei.. f. Orice individ are un singur punct de gravitaŃie. este pentru obiect ceea ce accentul este pentru cuvânt. pe vecinicie să mă omori pe mine”) ci şi Sinea mai adâncă („. iar „sistemul universului e o roată”. semn că obsesia altora devine (şi) a sa : „Valurile nu sunt decât încercarea a două puncte unite printr-o putere de-a rota una în urma alteia împrejurul acelei axe care formează jumătatea liniei de atracŃiune. Limba cumpenei. Gândul eminescian din caietul 2255 cuprinde încă o dată cuvântul german „Wagebalken” şi roata cu spiŃe. 16 17 Ms. La o cumpănă a minŃii. Acest punct de gravitaŃie care sare la orice mutare din loc.. fiinŃa lumii.] Dacă apăsăm o tererie cumpăna se va da peste cap şi cele două tererii vor forma calea unui cerc în care două puncte se urmăresc pururea la distanŃă egală. Nr. Toiagul meu s-atinge încet de vârful stemei Regeşti. întreŃine „sufletul obiectului”. „.socoteală).se întreabă faustic Mureşanu. „Cumpăna gândirii” înseamnă gândirea egală a echilibrului lumii („S-asamăn între-olaltă viaŃă şi cu moarte”).Mică istorie a nihilismului românesc 421 Sufletul e punctul de gravitaŃie. Astfel esplicându-se undele se esplică rotaŃiunea (. când orologiul „bate miezul nopŃii”.. O piatră singură are un punct. a „Împătririi” hölderliniene. „singur într-o pădure”. Ce legături misterioase sunt între „lucrul în sine”. adică oricând o forŃă esterioară-l atinge. Sufletul obiectului este . neclintita limbă încremenind jocul lumii.) Wagebalken. Mici icoane ale Universului”17 În orizontul temporalităŃii. Cât priveşte roata Universului ea este precum roata pieirii şi a naşterii care în mişcarea ei confluentă instituie lumi şi indivizi şi se numeşte samsara sau „migraŃia eternă” din care-i pus la sorŃi „sinele elementar” al lui Mureşanu.. f. un mic reprezentant al sistemului solar întreg . Ding an sich (cel care e „fiinŃa lumii” în Caietul 2306 la fila 52) şi sufletul obiectului. spartă în două. are două puncte.”).” .) adecă succesiunea mutării punctelor şi mutării liniei dintre ele împrejurul uneia şi aceleiaşi axe. sugerează Eminescu.(„. 2255. O roată cu spiŃe.... 406. centrul..sinele său . E cumpăna pusă în cumpănă. ImaginaŃia creatoare eminesciană întruchipează omologabil: calea cercului lucrează într-o poziŃie ontologic asemănătoare cu a cercului ce dezvăluie enigma fiinŃei „celor patru”. ce torci al lumii fir Te chem cu disperare în pieptu-mi cu delir. esenŃa obiectului în fond.. Se ştie că sistemul Universului e o roată . 2 • E m i l Ci o ra n . Când limba-i neclintită în cumpenile vremii.În numele Celuia. ce e limba pentru cumpănă”16 În a doua însemnare „cumpăna de dă peste cap” şi ia calea unui cerc. pîrghie a lumii. cumpătul vremii trebuie judecat ca răstimp..

Traume eines Geistersehers. 1954. înŃeles. Bucureşti. p. până când Kant va discrimina Seele de Geist.422 Constantin Barbu Verstandeswage18 a noimei. are un avantaj mecanic. ed. Murăraşu. apela Kant în Traume eines Geistersehers: „Cumpăna gândirii (Die Verstandeswugen nu este totuşi în întregime în echilibru. Berlin. 93. 2. 1967. în taler să tragă mai mult decât speculaŃiile mai grele din talerul celălalt”19. II. ai unul din braŃe. care face ca temeiuri uşoare. 49. 19 18 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . p. 342-343. E. noimă. Geist. Întrebarea esenŃială este: cum ajunge „cumpăna gândirii” în inima FiinŃei? cum aseamănă raŃiunea viaŃa cu moartea.P. 1982. p. Immanuel Kant. sens. tradus în Comentarii eminesciene. judecată. inteligenŃă. căzând. minte. în Eminescu. Aşa neclintita limba a cumpenei Universului este „sufletul lumii”. Bucureşti. acela care poartă talerul cu inscripŃia: speranŃă în viitor. Poezii.L. Sufletul se numea „gas” în alchimia renascentistă şi va deveni spirit. citat de D. Ed. Minerva. ens cu nihil? cum dau seamă „sutletul” şi „spiritul” lumii de FiinŃă? Verstand înseamnă: 1.

Mysterium Magnum se divide el însuşi în trei forŃe parŃiale principale : Sulphur. Ce este. p. p. devenite.. umanul. ff. firmamentul. dass er nicht in dir gelegt hătte. Hij. wie der Geist in dir ist. 70–75). „Deci Mysterium Magnum este pregătit. din spiritul lui Dumnezeu care este 67 Nr. şi Spiracuto vitae din Studium universale.Mică istorie a nihilismului românesc 423 Vârful contemplaŃiei EsenŃială pentru înŃelegerea eminescianităŃii ni se pare întrebarea : Ce este Archaeus ? În spiritualismul lui Paracelsus lumea are ca fundament un Mysterium Magnum. Numai dacă vremea ar sta locului am putea vedea lămurit ce-i etern. Voi ilustra prin două citate din Eminescu ideea de Archaeus ca Separator „uranic” pentru a face o distincŃie fără separaŃie de un archaeus „obştesc”. Din coagulare în coagulare apar materia astrală.70 (Există aici efortul suprem de a aşeza în cuvinte fiinŃa însăşi. din Mysterium Increatum au izvorît si au crescut toate celelalte [lucruri] muritoare". Archaeus-ul eminescian. atunci separatio a filosof iei este cea mai mare minune". wirst ein Ding das du lernest. p. 2269. auss dem Mysterio Increato alle andere todtliche seindt entsprengen und gewachsen”.. devii un lucru pe care l-ai învăŃat. Archaeus este spiritul general care caută să se în-fiinŃeze în 'Paracelsus. Sal. căci lumea este vecinică plătire către viaŃă. 102 : „La începutul oricărei naşteri a fost producătoarea şi născătoarea Separatio. 37r 71 Valentin Weigel.68 În drumul spre elemente Marele mister increat produce eterul-Yliaster (sau Yliader). p. fiinŃă unică. VIII. 1971. Studium universale.. § 9. Archaeus are căderea de a fi instituitorul fiinŃei prin cădere-separaŃie şi în acelaşi timp este apropierea fiinŃei infinite de creaturile create.. Gallimard. Căci eşti din Spiracuto vitae. apud Koyre. Denn du bist aus dem Spiracuto vitae. căci vor fi iarăşi stări de lucruri.. necreat. fiinŃa către viaŃă şi devenirea ca Defiens. alchimistes du XVI-e siecle allemand. aus dem Geist Gottes. 102 . 69 Ibid. Şi etern este tot ce este întotdeauna de faŃă. în ms... Archaeus. ed. apud Koyre. p.71 La Eminescu. Aici se cuvine să amintim spirala vieŃii şi „spiritul zeilor” din cunoscutele Figura Mundi şi Figura Hominis ce apar în : Philosophia Mystica. Numai într-un punct în care s-ar naşte un moratoriu între moarte şi viaŃă. Kehre in dieh selber. f.. un bun alchimist care îndreaptă veşnic lumea către viaŃă : .. Mercurium.) Archaeus sau Separator este în doctrina lui Paracel-sus spiritul lumii conducând sufletul ei. Hij.... 70 Mihai Eminescu. de către artistul suprem. 2 • E m i l Ci o ra n . am şti ce este ne-timpoi-al”. iar ceea ce izvorăşte din materia sacramentorum gustă eterna reîntoarcere în Unic. materia elementorum se reîntoarce în ea. 6. § 9).. 68 Paracelsus. special. increată67 care se extinde în multiple forme individuale : „Also ist Mysterium Magnum ungeschaffen von dem hochsten Kunstler zubereit. Studhof. apuci Alexandre Koyre. nu ce va fi. căci au fost stări de lucruri. Căci tot ce Ńîşneşte din prima. der in dir alle Schrift ist : denn Gott hat in seiner Schopfung nichts aussen gelassen. Fără de aceasta suma celor care există într-adevăr s-ar putea privi peste tot. 2 287. e cel mai mare mister al fiinŃei : „Am angfang aller gebierung. 157 : „Deci ai învăŃat Sfînta Scriptură şi.. numit Archaeus.69 Separator-ul este un principiu universal (vezi cugetarea lui Eminescu din ms.. ist Gewesen die Gebiererin und Erzeugerin Separatio dann separatio der Philosophiae das grosste Wunder ist” (Philosophia ad Athenienses. Mystiques..Also du lernest die heilige Schrift und durch dein lernen. etern este „Ce este”. o ve-cinică încasare din partea morŃii. Şi această împrejurare este mama timpului. op. ca fiinŃa însăşi. spirituels.. cit. de Weigel : .nu-i uşor de priceput – pentru că-i etern. prin învăŃarea ta. der wird dich lernen”. SeparaŃia – proces de desfacere a Unului în Multiplu – e ca o minune. Nu ce au fost.. 102. § 7 şi § 10. Philosophia ad Atheniensis. care prin diferenŃiere va naşte sufletul lumii. die Schrifft ist alle in dir. K. Astrum. apud Koyré. în acest moment.

74 Pe bolnav îl înzestrează cu un archaeus care atacă răul ‘în centru şi. le părăseşte.Când gândeste cineva că neînsemnata mărime a corpului omenesc nu stă de fel în raport cu puterea. 72 M. în fiecare membru. Anatomia Idechtri ist. aer şi foc. Vedem că pe lângă Sepa-rator-ul Archaeus „uranic” există fel de fel archei „obîn tine toată Scriptura : căci Dumnezeu n-a lăsat nimic pe dinafară din creaŃia sa care să nu fi fost în tine. Paracelsus. New-York. sublimaŃia. după Koyré73. întreg şi nedespărŃit. p. Karger. mişcă cojile.. S. Iar : „Priveşte omul ca o maşină – cineo Ńine ?” – Un archaeus. care face o călătorie ce pare vecinică”76. dar răul se baza pe bine şi era Ńinut în Mu până ce în Lucifer aerul impur. Paracelsus. apoi când vezi că unul şi acelaş princip de viaŃă încolŃeşte în mii de mii de flori din cari cele mai multe se scutură la drumul jumătate. atuncea vezi cumcă fiinŃa în om e nemuritoare. eliberând. aber das bos war im Guten beschaffen und bezwun-gen. Dar ce-i şi ajută coaja cariului care-ancremenit în lemnul vieŃii ? Asaltul e tinereŃea. ici ca rege. Bose. Pentru anatomia arheului şi a vieŃii cităm din Fragmenta Anatomiae Theophrasti: „Anatomia Archei ist die Anatomey des Lebens. când gândesti cumcă purtătorul acestor patimi poate în orice moment să devină o coajă. căderea lui Lucifer a separat. limpede". moşneagul se întreabă : „Ei. rău a învins aerul pur. din ms. Archaeus e în toate un „alchimist subtil” în corpul nostru . cit. adesea slab. 73 Alexandre Koyré. apud Koyre. fiinŃa creată fiind un amestec de bun şi rău. f. so fern dass vom Leben nicht dareyn kommen”75. astfel.424 Constantin Barbu sufletul individual : „în fiecare om se-ncearcă spiritul Universului. 75—131. şi începe acolo unde se sfîrşeşte Anatomia Idechtri id est quando Vita in-funditur. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . voi. 21. îl fortifică. id est quando Vita infunditur. Eminescu. An Introduction to Philosophical Medicine in the Era of the Renaissance. zice medicul secolului XVI. p. nu e el cel ce regizează putrefacŃia. p. Căderea constă în separaŃie. e izvorul suferinŃei şi al răului. ed. dizbrăcat de timp şi spaŃiu. Dar rămâne-n drum drept că în mod foarte deosebit. le mână una -nspre alta. II. După teoria sa. Scriptura este toată în tine. gut und bos. 2 268. colo ca cerşitor. medicul. cit. abia suflat. 108 : „Anatomia Archei este anatomia vieŃii aşa cum se află ea în om. 74 Paracelsus Secreta creationis. priveşte viaŃa ca o comedie – cine-o aranjează ?” Răspuns : un archaeus.. op. bis in Lucifer die bose unreine Luft die klare reine Luft uberwand” (Secreta creationis). loc. precum Spiritul care te va învăŃa e în tine". Archaeus este principiul vieŃii care zugrăveşte în noi indestructibilitatea fiinŃei : . 121 : „Aerul primei materii [era] bun şi rău şi [D-zeu] a recunoscut în el toate lucrurile. 38r. Şi iar : „Priveşte natura ca un decor – cine-o zugrăveşte ?” Tot un archaeus. ed. 2269. în măsura în care acesta nu provine din viaŃă". Anatomia Idechtri este cum a fost omul şi au fost toate creaturile legate de primul om. Retrage-te în tine însuŃi.. 76 Ms. cit. pe când carnea zugrăviturelor sale apare ca o materie. „curentul vieŃii propri a organismului”. cu imensitatea voinŃei (gândeste la Napoleon). vieŃile lor încercări de dezlegare”72. Mercur. und hebt an da die Anatomey Idechtri ausshort.. Huser. E unul şi acelaşi punc-tum saliens care apare în mii de oameni. forŃele maligne : „Luft der ersten Materie gut und bos und erkannte darinnen alle Dinge. oarecum un nou asalt spre ceruri. wie sie im Menschen ligt in einem jeglichen Glied. Opere. Fragmenta Anatomiae. cumcă omul e numai prilejul. puŃine rămân şi aceste puŃine au în sfârşit aceeaşi soarte. bine. ca un Ahasver al formelor. op. se opinteşte din nou. apud Walter Pagei. După diviziunea Marelui Mister în cele trei forŃe : Sulf. formează altele nouă. cosmologia lui Pa-racelsus. ca un vas pe care l-a spart vinul. III. 115. răsare ca o nouă rază din aceeaşi apă. op. Oamenii sunt probleme ce şi le pune spiritul universului. iarăşi bune şi rele. pp. rămânerea-n drum decepŃiunea. Sare urmează un nou grad de separaŃie luând fiinŃă elementele : pământ şi apă. Basel. al maladiilor lumeşti. p. a căutat soluŃii contra răului. transmutarea şi tot un archaeus separă alimentele şi ne extrage hrana? într-o variantă parŃială. recăderea animalului păŃit – bătrâneŃea şi moartea. cit. pentru nişte patimi cumplite. vol. cit. wie der Mensch und alle Gesohopff am ersten Menschen gewesen seindt.. Pentru a ilustra şi ideea de archaeus „obştesc” să continuăm a expune. 1938. 75 Paracelsus.

Archaeus este vârful contemplaŃiei eminesciene. când altul şi-a uitat rolul. 2268. Nr. 77 Ms. „Iată un arch[a]eus jignit şi simŃi şi tu că-i jignit. In macrocos-mos. inelul consistentului.77 „Tradus la umanitate” Archaeus poate fi identicul. 23r. Un arch[a]eus a fost jignit când într-o reprezentaŃie a căzut un perete. 2 • E m i l Ci o ra n . El imprimă existenŃei firea fiinŃei. f. Separator-ul care produce cel mai mare mister al fiinŃei. Spiritul viu al eminescianităŃii. De ce ? Pentru că acel nimic e şi-n tine. tot aşa precum s-a interpretat Eterna reîntoarcere nietzscheană.Mică istorie a nihilismului românesc 425 şteşti”. când un actor şia rupt capul. Archaeus este consistenŃa transformărilor. pentru că insultat pe scenă e insultat în tine”.

disoluŃie poetică. Buddha însuşi a transmis astfel „formula cea mai radicală a vacuităŃii: sabbe dhammâ anatta. d) Imposibilitatea afirmării ori negării veşniciei. b) „noul asalt spre ceruri” (cum se zice în Archaeus) este un simulacru de reversiune. căderea ideii în occident sunt semnele unui nihilism deplin. provenind din marea familie a donaŃiei. legilor şi sufletului”. prea omeneşti: anume că nihilismul se zice uccheda. Eminescu ştie din Burnouf (anume din Histoire du Buddhisme Indien) principiile nihiliste ale lui Nâgârjuna. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . c) Supunerea sub ciocanul disoluŃiei atât a afirmativului. khiduti înseamnă “el deşiră” (nu altceva înseamnă Zeit..” Căderea fiindităŃii în occident. disoluŃie universală a substanŃialismului tradiŃional. clipa este acea clipită luminoasă pe care o face ciocanul care loveşte nicovala). din Critica raŃiunii pure a lui Kant) mă duce cu gândul supra-im-poziŃia care depăşind printr-un fel de magic aufbewahrend nici n-ar afirma nici n-ar nega şi ar suporta coproducŃia condiŃionată ca o cogândire indestructibilă în care o absenŃă a producŃiei originale şi-ar face încercarea la marginea unei vacuităŃi de absenŃă. Nimeni Dumnezeu s-apuie de pe cerul cugetării.) asupra lumii. spiritul şi omul. c) moartea lui Dumnezeu („E apus de Zeitate”) şi aneantizarea ideii („asfinŃirea de idei”). în vreme ce. cât şi a negativului şi a indiferentului – ciocanul tetralemei. Trebuie gândit de la âkincañña („nimic care să fie”) până la animitta-ceto-samâdhi („enstază mentală fără indice”). Eminescu ştia următoarele principii ale lui Nâgârjuna: a) Nimic nu există în chip substanŃial (sau cum spune Vinayasutra: „Buddha însuşi este asemenea unei iluzii”). kheda înseamnă “ciocan”. („Dumnezeu şi Buddha. cât şi comentariile lui Chandrakirti. Burnouf traduce integral o variantă Prajnaparamita. grec sau buddhist. ar însemna că există o cale a „eternalismului”. b) Distrugerea „subsistării oricărei teze (. toate cele fără dhamma sunt fără substanŃă”. încă prinse în racla panoramei deşertăciunilor. natura şi lumea – toate nu sunt decât iluzii). o încercare de a gândi şi de a fi „altfel şi invers”. a „umbrelor pe pânza vremii”. în slavă. Principiile nihiliste ale lui Nâgârjuna duc dincolo de orice tărîm gândirile din Prajnaparamita.. Nihilism sanskrita spune uccheda – ceea ce nu-i decât un occident care apune.426 Constantin Barbu Căderea fiindităŃii în occident „E apus de Zeitate ş-asfinŃire de idei Nimeni soarele n-opreşte să apuie-n murgul serii. Eminescianitatea îşi manifestă nihilismul prin: a) reamintirea nihilistă a formelor distruse. disoluŃie existenŃială. PertransversanŃa ghicită de Eminescu traducând „Esplicare precursorie a possibilităŃilor categoriilor ca cunoştinŃă apriorică” (un mic capitol al „depăşirii”. Un spectacol genial aduce în lume kratofania limbilor pe care le crede omeneşti. fiinŃelor. Cum de şi-a intitulat Shankara suma nihilismului său Upanişada ciocanului? Chiar tetralema lui Nâgârjuna pare o armă care loveşte cu logica ei genială realitatea cea leneşă.

crux tollitur. printr-o depăşire „pe loc”. 2 • E m i l Ci o ra n . în L’Inde pense-t-elle?) ca „dacă tu te ridici şi iei asupra ta crucea. interpretată (de Guy Bugault. Dacă depăşirea. Dar lucrul în sine ca „roză absolută”? Die Ros’ist ohne Warum ne înfăŃişează roza fără de ce. Eminescu scrie că este „roza absolută”) este rudă bună cu sinea ta însuŃi. Sache. În Götlichen troestunge. 2287) este cel ce se „aşază” ca asuprire ce trebuie depăşită. ohne. adică „îndoit adevăr vă învăŃ”. pură şi vidă. ms. la Hegel. astfel încât a trece lucrul în sine asupra ta însuŃi apare ca o îmbrăŃişare a două viduri. autoreversiunile inexistibile. în 1874: „Lucrul în sine. depăşirea s-a citit ca perihoreză. atunci crucea e ridicată. Atunci: ce să însemne a lua asupra ta lucrul în sine? să însemne „a depăşi lucrul în sine”? dar ce să însemne a depăşi lucrul în sine. Ding) este al absoluŃiei. lucrul în sine se revarsă în cifra vieŃii lui. la sfinŃii părinŃi. trebuie să-l treci asupra ta.Mică istorie a nihilismului românesc 427 A trece lucrul în sine asupra ta Eminescu îi scria lui Maiorescu. Lucrul în sine care prin chiar „sinea” sa se va arăta ca Nimic (Eminescu însuşi scria: Nichts ist das eigentliche Worth für Ding an sich. fundamente. aitia-arché. ÎmbrăŃişare întradins (nu cuprindere). cea dintre fiinŃă şi devenire – este un fel de „paralizie reciprocă”. despre care. lyo) „cauză” (causa. Sinea lucrului (în sine. nu se mai află cruce”. Când Eminescu ia asupra sa lucrul în sine. într-o însemnare germană. Ding an sich se revarsă în ohne Warum. întrucât nu poate fi cercetat nici pin observaŃie interioară nici exterioară. Dialectica magică a lui Matei se rezumă la: si tollis crucem. poate cel mundan şi cel supramundan.” A trece lucrul în sine asupra ta însuŃi înseamnă a pune deasupra sinei tale întreaga răspundere. adică un fel de depăşire întru sine. „Fără cauză” este o absoluŃie din lumea ca nelume a cogândirii indestructibile care „este” vacuitate. Verschulden: cauzele (dumnezeu. iar acest „fără” (foras. cea obscură. izvoare şi abisuri) – versiunile (soarelui). cu toată greutatea sa cauzală. se cuprind întradins. o îmbrăŃişare de iubinŃă prin translucenŃă diafană. Nr. Două viduri. Aceasta echivalează cu o „despărŃire a crucii”. întru sine dacă un îmbrăŃişarea sinei mele pure şi goale cu sinea sa mai mare. Alayavijnana: shunyata. Să fi sesizat Eminescu îndoita învăŃătură a lui Buddha?: dvayam vadâmi. lume. Meister Eckardt „traduce” latinescul tollere prin ûfheben. dacă. inversiunile (minŃii ori ale neantului). mai putem in-specta un alt tip de depăşire.

Privind omul. Gândul însă al omului este neaprofundabil. Eminescu. nici traversare. nici maestru. fiindcă „Dumnezeu la cifra vieŃii se-mpiedică făr’să vrea”. e în om nemărginire”. Dumnezeu nu. „vană e-a-nvăŃaŃilor ghicire” – „Cum în fire-s numai margini. nimic de traversat. Dar „învăŃat”? Cel ce ştie până la „dogma” grecească? Sau să fie maestrul învăŃăturilor buddhiste. nici-sine-nici-nesine. Dezlegarea enigmei vieŃii ar fi vană când vezi că maestrul buddhist mărturiseşte că nu există nici eliberare. Dumnezeu rămâne obscur. cel ce învinge. în cumpăna gândirii şi-n nepăsarea tristă. Numai omul se svârli din chaos în vid. Încurcatele sofisme nu explic-a ta fiinŃă”). totodată cel ce ştie ce este mai greu. gustase „ambrozia vacuităŃii” luând nectarul indiferenŃei din viaŃă. nici celălalt tărîm. cel ce distruge. a „cifrei vieŃii”. nici „dincolo” (nu epekeina. Dezlegare şi descifrare a „problemei” vieŃii. cel ce te traversează pe celălalt tărîm? În Memento mori. dogma perfectă a învăŃatului grec nu dezvăluie şi nu dezleagă („Jucăria sclipitoare de gândiri şi de sentinŃe. a „enigmei vieŃii”. nu tara). Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .428 Constantin Barbu Vană e-a-nvăŃaŃilor ghicire Ce poate să însemne „vană e-a-nvăŃaŃilor ghicire”? Ghicirea ar putea fi o dodie ascunsă numai în mintea învăŃatului docent. aşa cum luase din foliantul lui Kant pertransversanŃa lui Durchsicht.

poate. pune pertranversant când e vorba de acŃiunea străbătătoare a conştiinŃei de sine („o să se supue neapărat condiŃiilor unităŃii pertraversante a conştiinŃei de sine”). La fila 38. în perspectiva unităŃii sintetice („unitatea pertranspectivă şi sintetică a percepŃiunilor”). adică pe identitatea continuă de sine însuşi”). Nr. cu ultimul exemplu. din 1930 general neîntrerupt pertransspectiv desăvârşit pertraversant desăvârşit inesceptant desăvârşit în genere întotdeauna fără excepŃie integral peste tot cu desăvârşire continuu desăvârşit Se vede limpede la traducătorul mai recent tendinŃa de-a rămâne la un echivalent („desăvârşit”). şi pune în sfârşit continuu – cu un impresionant de subtil simŃ al nuanŃelor filozofice – atunci când. traducătorul din 1930 al Criticii. Dacă adăugăm din capitolul imediat următor („DeducŃia conceptelor pure”. pentru durchgägig (de la durchgehen).Mică istorie a nihilismului românesc 429 A exprima depăşirea Noica scrie: „În primele două pagini din capitolul 4 al „DeducŃiei conceptelor pure ale intelectului” secŃiunea a doua. iarăşi pertraversant. în timp ce Eminescu încearcă imposibilul. nu le va folosi niciodată. diafan. pertransversantă. pe care în genere trebuie s’o admitem”). pertraversant. Brăileanu. pune peste tot. pune inesceptant când e vorba de a se admite ceva de către toŃi („acea regulă empirică a associaŃiei. „Explicarea prealabilă a posibilităŃii categoriilor. 139) – apare de nouă ori cuvântul durchgängig. să găsească echivalenŃe pe care. iarăşi inesceptant. unele de toată frumuseŃea ca rezonanŃă românească. în genere. secŃiunea a III-a) traducerea lui durchgängig prin: continuu. la capitolul intitulat de Eminescu „Esplicarea precursiorie a posibilităŃii categoriilor ca cunoştinŃe apriori” (fila 121) – şi de Tr. Şi e admirabil că încearcă aceasta! Într-adevăr. străbătător. 2 • E m i l Ci o ra n . într-un caiet de-al său cuprins în manuscrisul 2289. e vorba de identitatea de sine. Iar mustrarea pe care o poate simŃi oricine se agravează dacă ştii ce face în laboratorul său intim Eminescu. pune pertranspectiv când acŃiunea e privită din afara ei. Eminescu pune general atunci când e vorba de o acŃiune săvârşită şi peste tot încheiată („nex general şi după legi”). altele de toată ciudăŃenia? Sunt căutările lui Eminescu. iar mai jos. pertranspectio. Eminescu îl traduce succesiv prin: general. pune fără excepŃie când fenomenele toate trebuie să stea sub legi („cum vă explicaŃi voi afinitatea fără excepŃie a fenomenelor?”). Pentru termenul german durchgängig chiar – ca de altfel pentru atîŃi alŃi termeni germani – el face note. fără excepŃie. pertrasnpectiv. avem opt feluri de traducere. – Ce sunt cuvintele astea. Să le punem în paralel cu cele ale traducerii mai noi: La Eminescu În trad. peste tot. cu „Durchsicht”: transparent. „durchgängig” şi „mit etwas durchziehen”: a petrece cu ceva. de vreme ce fenomenele se adaptează de fiecare dată condiŃiilor apriorice („cărora trebuie să se conformeze peste tot sintesa lor”). inesceptant. Aşa traduce Emnescu – şi oricine a tradus în viaŃă vreo pagină de filosofie nu poate simŃi decât o mustrare în faŃa acestui cutremur al gândului ce nu se mulŃumeşte cu sine. ca cunoaşteri a priori” (p. pentru sine sau pentru simpla glorie a gândului şi cuvântului. a cărei desfăşurare de sine trebuie să fie neîntreruptă („conştiinŃa empirică se bazează pe apercepŃia pură. anume cum încearcă. Sunt asalturile pe care le dă el imposibilului”.

also für uns so viel als gar nichts sein. o au cu apercepŃia primordială. Die durchgängige und synthetische Einheit der Wahrnehmungen macht nämlich gerade die Form der Erfahrung aus. în care apercepŃie toate celea trebuiesc să se supue neapěrat condiŃiilor unităŃii pertransversante a conştiinŃei de sine adică a funcŃiunilor generale ale sintesei şi anume: ale sintesei după noŃiuni. Nun behaupte ich: die oben angeführten die Kategorien sind nichts anderes. şi prin ea toate fenomenele possibile. und sie ist nichts anderes ale die synthetische Einheit der Erscheinungen nacht Begriffen. Die Möglichkeit aber. welches dasjenige war. so fern solche zu einer und derselben allgemeinen Erfahrung gehören. in welcher alle Formen der Erscheinung und alles Verhältniss des Sein oder Nichtseins stattfinden.i. in welcher alles nothwendig den Bedingungen der durchgängigen Einheit des Selbstbewusstseins gemäss sein. eben so. atunci sunt numai pe atâtea percepŃiuni. und haben also a priori objective Gültigkeit. wir nur ein Raum und Zeit ist. Deci eu afirm: că citatele categorii nu sunt nimic alta de căt condiŃiile cigtărei într-o esperienŃă possibilă. întrucât ele aparŃin unei ş’aceleiaşi esperienŃe generale. Când se vorbeşte despre esperienŃe diverse. ceea ce voiam să ştim. în care au loc toate formele fenomenale şi tot raportul fiinŃei sau nefiinŃei. und mit ihr auch alle möglichen Erscheinungen auf die ursprügliche Apperception haben. unter allgemeinen Functionen der Synthesis stehen muss. Die Bediengungen a priori einer möglichen Erfahrung überhaupt sind zugleich Bediengungen der Möglichkeit der Gegenstände der Erfahrung. atuncea ar fi cu putinŃă. ba chiar necesitatea acestor categorii consistă în referarea. wleche die gesammte Sinnlichkeit. ar fi deci o intuiŃiune fără găndire. ohne dass doch daraus jemals Erfahrung werden könnte. şi ea nui nimic alta decât unitatea sintetică a fenomenelor după noŃiuni. înăuntrul căreia Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . mithin würde sie zwar gedankenlose Anschau-ung.430 Constantin Barbu Să aşezăm faŃă în faŃă paginile despre depăşire în germana lui Kant şi româna lui Eminescu: Vorläufige Erklärung der Möglichkeit der Kategorien. weil ihr die Verknüpfung nach allgemeinen und nothwendigen Gestzen mangelte. pe care toată sensibilitatea. dar nici o dată cunoştiinŃă pentru noi [. ca sufletul nostru să împle c’o grămadă ş’un amestec de fenomene . tot aşa precum este numai un spaŃiu şi un timp. und gründeten diese sich nicht auf einen transscendentalen Grund der Einheit.] ar fi tot atăta căt şi nimica. CondiŃiile apriorice a esperienŃei în genere şi cu putinŃă sunt tot într’o vreme şi condiŃii ale possibilităŃii obiectelor esperienŃei. als die Bediengungen des Denkens in einer möglichen Erfahrung. au doar o valoare obiectivă apriorică. d. Unitatea sintesei după noŃiuni empirice ar fi cu totul întemplătoare şi dacă acestea nu s’ar baza pe un rezon de unitate transcendental. dass ein Gewühl von Erscheinungen unsere Seele anfüllte. Also sind jene auch Grundbegriffe. Objecte überhaupt zu den Erscheinungen zu denken. Einheit der Synthesis nach empirischen Begriffen würde ganz zufälling sein. în care toate percepŃiunile se’nchipuiesc a fi în nex general şi după legi. Esplicare precursorie a posibilităŃii categoriilor ca cunoştinŃă apriorică Este numai o esperienŃă. Unitatea pertransspectivă şi sintetică a percepŃiunilor constituie tocmai forma esperienŃei. fără ca din acestea să se poată organisà vreodată o esperienŃă. so sind es nur so viel Wahrenhmungen. căci i-ar lipsi coniectura după legi generale şi necesarii. so wie Raum und Zeit die Bedingungen der Anschauung zu eben derselben enthalten. so würde es möglich sein. aber niemals Erkenntniss. in welcher alle Wahrnehmungen als im durchgängigen und gesetzmässigen Zusammenhange vorgestellt werden. Categoriile sunt deci noŃiuni fundamentale cu scop ca la fenomene să cugetăm obiecte. PutinŃa. als Erkenntnisse a priori Es ist nur eine Erfahrung. was wir eigentlich wissen wollten. Alsdann fiele aber auch alle Beziehung der Erkenntniss auf Gegenstände weg. precum în aceeaşi esperienŃă spaŃiu şi timp sunt condiŃii ale intuiŃiunei. Wenn man von verschedenen Erfahrungen spricht. ja sogar die Nothwendigkeit dieser Kategorien beruht auf der Beziehung. Atunci însě s’ar omite şi în orice referare a cunoştinŃei la obiecte.

care ne’nvaŃă că după un fenomen urmează îndecomun un altul. d. ohne vermittelst diesser ursprünglichen Apperception. Ich frage also. de aceea fenomenele sunt supuse unor condiŃii apriorice. Von diesem aber. dass alles in der Reihenfolge der Begebenheiten darmassen unter Regeln stehe. dass es nothwendig darauf folgen müsse. de căt numai prin mijlocul acestei apercepŃii originarie. ist die numeris