Caietele Academiei InternaŃionale „Mihai Eminescu”

Nr. 2

Emil Cioran
Editura

EUROPA

Caietele Academiei InternaŃionale „Mihai Eminescu”

Nr. 2 .

Emil Cioran

Caietele Academiei InternaŃionale „Mihai Eminescu”
Caietele au fost fondate, la 1 octombrie 2006, de către: Constantin Barbu, Ion Deaconescu, Octavian Lohon

Comitetul de redacŃie Constantin Barbu – Director Ion Deaconescu – Redactor şef Mihai GhiŃulescu – Secretar de redacŃie Constantin Cubleşan – Redactor Iosif Cheie-Pantea – Redactor Nicolae Georgescu – Redactor

Colegiul internaŃional Slavco Almăjan (Serbia) George Astaloş (FranŃa) Nicu Ciobanu (Serbia) Mihai Cimpoi (Republica Moldova) Oliver Friggieri (Malta) Valeriu Matei (Republica Moldova) Boris Vişinski (Macedonia)

Editor: FundaŃia Europeană „Mihai Eminescu” Editura Europa

Adresa: Str. Mareşal Alexandru Averescu, nr. 7, Bl. N6, Ap. 7, Craiova Tel./fax.: 0351 428 268, 0726 122 796, 0722 929 693 ISBN 973-87280-0-0

Caietele Academiei InternaŃionale „Mihai Eminescu”

EMIL CIORAN
Îngrijirea Caietului nr. 2 „Emil Cioran” Constantin Barbu, Ion Deaconescu, Octavian Lohon

Caietul nr. 2

Editura EUROPA

2007

E
.

7

Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997)

1911, 8 aprilie

1921-1928 1928-1931 1931 1931

1932

1933

1934

1935 1936

1937

– S-a născut la Răşinari, jud. Sibiu, Emil Cioran (la Paris va semna E. M. Cioran). Tatăl, Emilian Cioran (1884-1957), a fost preot în sat, consilier mitropolitan, protopop al Sibiului, publicist (colaborator la Gazeta Transilvaniei, Revista teologică, AcŃiunea, Tribuna, Cuvântul poporului ş. a.); mama, Elvira Cioran (1888-1966), a fost gospodină. – Elev la Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu. – Studii de filozofie la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti (cu profesorii C. Rădulescu-Motru, Nae Ionescu, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti ş. a.). – Începe să colaboreze la Mişcarea, Gândirea, Revista de filosofie, Revista teologică. – Octombrie: examen de licenŃă cu o teză despre intuiŃionismul bergsonian. Se înscrie la doctorat (se va înscrie şi la Paris; nu va susŃine niciodată o teză de doctorat). – Colaborări la Floarea de foc, Azi, Calendarul, Arhiva pentru ştiinŃa şi reforma socială. – Intră în AsociaŃia de arte, litere şi filozofie „Criterion”, unde vorbeşte despre Bergson şi filozofia vieŃii (30 noiembrie). – Începe să colaboreze la ViaŃa Românească, Vremea, România literară, Discobolul, Abecedar, ViaŃa literară, Gând românesc, Rampa. – 8 februarie: programat să conferenŃieze la FundaŃia Universitară „Carol I” din Bucureşti despre Nihilismul spiritual, în cadrul ciclului „TendinŃe” organizat de AsociaŃia „Criterion” (simpozion interzis de autorităŃi). – Se integrează Grupării Intelectuale „Thesis” din Sibiu în cadrul căreia conferenŃiază despre Antropologie filozofică (martie), ExperienŃa eternităŃii (martie) şi Entuziasmul ca formă a iubirii (20 mai). Toamna – pleacă la Berlin cu o bursă Humboldt (până în 1935). – Începe să colaboreze la Convorbiri literare, ViaŃa ilustrată, Pagini literare. – Pe culmile disperării, lucrare premiată de Comitetul pentru premierea tinerilor scriitori needitaŃi, apare la FundaŃia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”. Au scris despre lucrarea de debut: Octavian Vuia, Septimiu Bucur, Pericle Martinescu, Şerban Cioculescu, Al. Dima, Traian Herseni, Constantin Noica, Nicolae Roşu ş. a. – Începe colaborarea la AcŃiunea. – Începe colaborarea la Da şi Nu. – Mai: apare Cartea amăgirilor (despre care vor scrie Liviu Nanu, Mihail Sebastian, Octavian Vuia – în 1939 – ş. a.). – Este profesor de filozofie la Liceul „Andrei Şaguna” din ‘Braşov (printre elevi: Ştefan Baciu). – Ianuarie: apare Schimbarea la faŃă a României (altă ed., 1941; ed. definitivă, 1990; reeditată 1993). Numeroase cronici, semnate de: Arşavir Acterian, Miron Radu Pa-raschivescu, Mircea Streinul, Nichifor Crainic, Licu Pop, Dragoş Protopopescu, Dan Petraşincu, Bucur łincu ş. a.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

8

Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997)

1938 1940

1941

1943 1944 1947 1948

1949

1950

1951 1952

I953

1955 1956

1957

– Iunie: examen de capacitate. – Noiembrie: apare Lacrimi şi sfinŃi (Editura Autorului). Cronici de Arşavir Acterian, Mircea Streinul, Ionel Neamtzu, Mircea Eliade, Stelian Tecucianu ş. a. Pleacă la Paris pentru studii de doctorat. – Începe colaborarea la Cuvântul. – Martie: începe să scrie Îndreptar pătimaş (refăcut până în 1942; forma ultimă, în 1945; tipărit în 1991). Apare Amurgul gândurilor (despre care scriu Grigore Popa, O. Vuia ş. a.). – 27 noiembrie: conferenŃiază la Radio Bucureşti despre Profilul interior al Căpitanului (publicat în Glasul strămoşesc, 25 decembrie 1940). – Ianuarie: Colaborează la ÎnălŃarea (Sibiu), cu „Ardealul – Prusia României”. – Februarie: pleacă la Paris, de unde nu va mai reveni vreodată. – Schimbarea la faŃă a României, ed. a II-a (cronici de Octavian Vuia, Petru Manoliu ş. a.). – În Seara îi apar două texte. – Mircea Vulcănescu îi dedică Dimensiunea românească a existenŃei; Cioran răspunde printr-o scrisoare. – Încearcă să traducă pe Mallarmé în limba română; renunŃă curând. – Colaborează la cele două numere ale revistei Luceafărul (Paris, noiembrie 1948, mai 1949) cu „Fragmente” şi, respectiv, „Razne”, scrise în limba română şi semnate: Z. P. (Vezi: Razne, 1995). Frecventează cenaclul „Korona”, iniŃiat de Mircea Eliade (şi în 1949). – Précis de décomposition, la Gallimard, cu semnătura: E. M. Cioran (tiraj: 2000 ex.). Nu i se acordă premiul scos la concurs. Cronici de: Maurice Nadeau (Combat), André Maurois (Opera), André Thérive (Paroles Françaises), Claude Mauriac (La Table Ronde), Anne Blanchard (Cahiers du Sud), radio ş. a. Trad. în germană (1957); spaniolă (1972); română (1992). Reed.: 1965, 1977. – Iunie: Premiul „Rivarol” pentru debut în FranŃa; în comisie: André Gide, Jules Supervielle, Jean Paulhan, Jules Romains, André Maurois. I se acordă o bursă de 10.000 franci (1950-1951). – Începe să colaboreze la La Table Ronde (august), cu „Le croyant et l’homme du refus”, şi la Combat (8 noiembrie) cu „L’Occident et le sens de la fatalité”. – Syllogismes de l’amertume, la Gallimard (aproape toate cărŃile originale vor apărea la prestigioasa editură pariziană); tiraj: 2 000 ex., din care se vând doar 500); trad.: în limba germană (1969, 1980), română: 1992. Reed.: 1976, 1988. – Aprilie: începe colaborarea la Preuves („Comment on devient fataliste”). Colaborare la Profiles. Text în La Table Ronde (aprilie): „Avantages et inconvénients de l’exil”. – Începe să colaboreze la: La Revue de la Culture Européenne, Liberte de l’Esprit (mai), La Nouvelle Revue Française („D’une certaine experience de la mort”, iunie). Lehre vom Zerfall Essays. Trad. de Paul Celan (alte ed.: 1978, 1979). – PrefaŃă şi note la Machiavelli, Le prince. – La Tentation d’exister. Ed. americană, 1968; trad. în spaniolă: 1973; limba română: 1992. Reed.: 1974. Cronici de Claude Mauriac ş. a. În România, atitudine hotărâtă împotriva cărŃii (vezi: Valentin Lipatti, D. D. Roşca ş.a., în culegerea de faŃă). – Joseph de Maistre. Introduction et choix de textes par E. M. Cioran. – Refuză premiul „Sainte-Beuve”. – „Lettre à un ami lointain”, în La Nouvelle Revue Française (august); scrisoare

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997)

9

1958 1959 1960

1961 1962 1963

1964

1965

1966 1967

1968

1968-1969 1969

către Constantin Noica. Inclusă în volumul Histoire et Utopie (1960; trad. românească, 1992). C. Noica îi răspunde la 22 noiembrie 1957 (ciorna tipărită în revista 22, 8 martie 1991, şi forma trimisă, apărută în ViaŃa Românească, septembrie-octombrie 1996). – În La Nouvelle Revue Française publică eseurile „Quelques imprécisions sur la Russie” (ianuarie) şi „Essais sur l’Utopie” (iulie). – La aceeaşi La Nouvelle Revue Française continuă colaborarea cu „Mes amis les tyrans” (ianuarie) şi „Odyssée de la rancune” (noiembrie). – Histoire et utopie (cronici de Henry Amer, George Uscătescu ş.a.). Trad.: germană (1965, 1979); spaniolă (Mexic, 1981); română (1992). Reed.: 1974, 1977, 1986. Începe să intre în istorii literare, dicŃionare, enciclopedii. Gaëtan Picon, Panorama de la nouvelle littérature française (trad. în limba germană, 1963). – Colaborează la Evergreen (martie-aprilie), cu „Beyond the Novel”. Herder, Lexikon der Weltliteratur im 20. Jahrhundert, Bd. 2. – În Merkur publică „Wider die Zivilisation. Eine Schährede”, iar în The Hudson Review (1962-1963) „A bouquet of heads”. – Colaborează Le Nouveau Commerce („Définitions de la douleur”). Manuel D. Dieguez, „E. M. Cioran”; în: Pierre de Boisdeffre (ed.), Dictionnaire de la littérature contemporaine. – În La Nouvelle Revue Française apare „Les dangers de la sagesse”, iar în The Hudson Review, „A portrait of a civilisation man”. – La chute dans le temps. Cronici semnate de: Constantin Amariu (La Nation Roumaine), Jean Duvignaud (La Nouveau Revue Française), Vasile Posteucă (Cuvântul), Monica Lovinescu (FiinŃa Românească) ş. a. Trad. în: germană (1972, 1980); spaniolă; română (1994). Reed.: 1981. – Cu „Tolstoi et l’obsession de la mort” prefaŃează: Leon Tolstoi, La mort d’Ivan Ilitch. Maître et serviteur (trad. de Bons de Schloezer). M. de Grève, „Cioran, Emile Michel”; în: J. Aerts ş. a. (ed.), Moderne Encyclopedie der Weltliteratur, II. – colaborează la Mercure de France (ianuarie) cu „Le mauvais démiurge” şi la Tri Quarterly. I se reŃine pentru Une anthologie vivante de la littérature d’aujourd’hui (ed. Pierre de Boisdeffre) textul „La tentation d’exister”. Geschichte und Utopie (altă ed.: 1979). – André Bourin, Jean Rousselot, Dictionnaire de la littérature française (Larousse). – Începe o corespondenŃă cu George Bălan, care plănuieşte o carte despre filozof şi mai apoi şi o culegere cu eseuri cioraniene. – A. E. Baconsky proiectează (pentru Editura pentru Literatură Universală) o culegere cu texte franŃuzeşti ale lui Cioran. The Temptation to exist. – Philippe van Tieghem (ed.), Dictionnaire des littératures, I (P.U.F.). Se preconizează un număr special (nr. 4, aprilie) al revistei Secolul 20 pentru Cioran. – George Bălan scrie lucrarea Sublim şi drama la Emil Cioran. Va apărea în 1996 (în vol. In dialog cu Emil Cioran). – Colaborează la Hermes (cu „L’Indélivre”) şi la Marginales. Colaborează la vol. omagial dedicat lui Mircea Eliade, Myths and Symbols, cu „Beginnings of a friend-ship”. — 28 iunie: în Le Monde i se dedică două pagini, cu texte Florilège din scrieri şi cu articole semnate de: Gabriel Marcel, Alain Bosquet, Jeannine Worms.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

Jacques Folch (Liberté). în italiană (1972). Carlo Bronne (Marginales). Laffly (La Revue des Deux Mondes). – Colaborare la Akzente (şi în anii următori). în limba germană. Dictionnaire de littérature française contemporaine. Cronici de Şerban Cristovici (Ethos). iar în La Nouvelle Revue Française „Après l’histoire”. – La Nouvelle Revue Française îşi deschide numărul din ianuarie cu „Hantisse de la naissance”. Rowohlt Literaturlexikon 20.a.: 1972). Anne Fabre-Luce (La Nouvelle Revue Française).10 Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997) 1970 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 Le Mauvais demiurge. – În Le Monde (13 iunie) apare „L’Horreur d’être né”. Fernando Savater (Revista de Occidente) ş. tiraj: 1 000 ex. pp. Szetten es eroszak (Budapesta. Cronici de Jean Grosjean (La NouvelleRevue Frangaise) ş. unui fragment) ş. iar pe cel din mai cu „Sur l’inutilité des révolutions”. Jose Maria Bermejo (Estafeta Literaria. – „Les débuts d’une amitié”. 11 iunie 1977). – Ecartelement. C. Sanda Stolojan (Limite). Mambrino (Etudes). Trad. 1985). Cronici de: Maurice Chapelan (Le Figaro Littéraire). în vol.). română (1995). – Horia Stamatu. Zürich). – Illyes Gyula. 1973.:1982. – Octavian Buhociu. Essai sur la pensée réactionnaire (şi separat: Ed. – Colaborează la Antaeus. – În Ethos se tipăreşte „Lettre sur Mircea Vulcănescu”. „Cioran Emile”. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Mihai Niculescu (Ethos). Jean Roudaut (La Quinzaine Litteraire). Mircea Eliade (L’Herne). Contra la historia (Barcelona). în: Helmut Olles (ed. Enzyclopădisches Lexikon. Horia Stamatu (Cuvântul Românesc). Mircea Popescu (Il Giornale d’Italie. 60-65). Ed. Tony Cartano.: 1980). în: spaniolă (1983). Fata Morgana. în El Pais (23 octombrie). Cronici de: Claude Mauriac (Le Figaro). în spaniolă a lucrării Le mauvais démiurge este interzisă de cenzură. – Syllogismen der Bitterkeit (altă ed. română (1995). – Lacrimi şi sfinŃi (Paris. Mircea Popescu (La Fiera Letteraria. Jacques Brosse (Les Nouvelles Littéraires). – Tipărirea trad. – PrefaŃă la Joseph de Maistre. Madrid). Taurus) (prezentată ca teză de doctorat şi respinsă în 1975) (trad. – Claude Bonnefoy. – Refuză premiul „Roger-Rimier” (vezi Le Monde. – Interviu acordat pentru Helga Perz. şi trad. Bd. în: spaniolă. Ion Cuşa. De l’inconvénient d’être né. Jahrhundert (Hamburg). Reed. 5 (Mannheim. în limba română). – Valéry face à ses idoles (L’Herne). „Cioran în România” (Criticon. Daniel Oster. a. Cronici de: Lucien Guissard (La Croix). ianuarie-februarie). – Convorbire cu Fernando Savater. a. – Colaborare la La Délirante cu „La catastrophe nécessaire”. Trad. română (1995). G. – În Francia (aprilie-iunie) publică „Portrait d’un philosophe: Gabriel Marcel”.). – Colaborare la La Quinzaine Littéraire (ianuarie). Revista Scriitorilor Români). Traducătorul. Amariu (La Nation Roumaine). publică Ensayo sobre Cioran (Ed. cu „La passion de l’exhaustif”. – Refuză un premiu literar american. Fernando Savater. în SuddeutscheZeitung (7-8 octombrie). a. Trad. Meyers. André Marissel (Esprit). Jean Roudaut (Les Cahiers du Chemin) ş. Robert Poulet (Rivarol). În Die Zeit (10 aprilie) se publică interviul acordat lui Francois Bondy (în vol. J.

Leopold Ferdinand. Vatra. fragmente din Nr. selecŃie din Précis de decomposition. – Manuela Albu-Schreyer. editoriai şi de public cititor. – Pe culmile disperării (L’Herne. Suhrkamp). (ed. Cicerone Poghirc. la Centre Roumaine de Recherches din Paris despre „Tacite et Cioran”. Schmitt. Marius Ghica. românii şi Emil Cioran”. Ion Deaconescu (Tribuna) ş.-P. Coresi. săptămânale etc. Cioran”. „Sublim şi dramă la Emil Cioran. M.). Doris Heres. – Nicolae Tertulian publică în Quinzaine litteraire (1 iulie) articolul „La période roumaine d’E. – În La Nouvelle Revue Française apare eseul „Aveux et anathèmes”. – Cicerone Poghirc conferenŃiază. Arca. a. românească a lui Thomas Kleininger a fost respinsă de cenzură la începutul lui 1989. – Încep să se publice traduceri de eseuri în multe publicaŃii din România (îndeosebi din provincie). Die Beziehungen der franzb’sischen Werke Emile Ciorans zu seinen ersten rumdniscben Schriften (Bochum) (bibliografie. Ateneu. trad. La tentation d’exister. Trad. 1993). traduse sau date la iveală numeroase articole (edite sau inedite). Emil Michel Cioran. a. 10-12 din 1989 (fără menŃionarea lunilor. literare. ed. La chute dans le temps ş. întrucât a fost tipărit în 1990). Argeş. Camil Mureşanu. fără acordul autorului. Emil Cioran şi românii. Mare succes de presă. Steaua ş. Convorbire cu Fritz J. M. Caiete critice. a. ed. – Exercices d’admiration. pp.). Sein Jugendwerk in Rumdnien. – Iunie: Gabriel Liiceanu şi Sorin Ilieşiu realizează filmul Apocalipsa după Cioran. 397-449 a). fragmentar a apărut în Newsweek (4 decembrie 1989) şi integral în vol. Un musée imaginaire de la littérature mondiale. Raddatz. Convorbiri cu Cioran (Humanitas. Dictionnaire des littératures de langue française. – În revista Nu (Cluj) se publică. – M. 2 • E m i l Ci o ra n . (Heidelberg). Virginia Lupaşc. ca: ViaŃa Românească. Familia. Emanoil Marcu. Les écrivains du XXe siècle. în Săptămâna muncheneză. în aprilie. – Colocviu „Cioran” la Universitatea din Bochum. a. Paul Miclău ş.): Porto-Franco. Essais et portraits. „Cioran”. în limba română: 1993. de Modest Morariu. Jadis et naguère şi: E. George Bălan.. în Die Zeit (4 aprilie). Almanahul literar. realizată în ianuarie 1983. – 12 martie: în Jurnalul literar se publică un interviu inedit (retipărit în 1995). în: Jean Pierre Beaumarchais ş.). – Aveux et anathemes (tiraj: 30 000 ex.Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997) 11 1981 1982 1983 1984 1986 1987 1988 1989 1990 – André Brincourt. – Eseuri. Magisterarbeit. Sanda Stolojan). – Octombrie: acordă un interviu lui Benjamin Ivry. a. Cioran. revăzută de autor. Trad. Memoria. – În presa din România sunt reproduse. Echinox. Manuscriptum etc. politice ş. Des larmes et des saintes (L’Herne. Pe culmile disperării (trad. Cioran. a.. Radu Enescu. va apărea în nr. – Elisabeta sau vulnerabilitatea. Dan Ciachir. Participă: Emil Cioran („Schimbarea limbii pentru un scriitor”). – Dasein ah Verssuchung. Tribuna. – Refuză o bursă pentru Berlin. Traducători: Ionel Brandabur. Cronici de Michel Jarrety (La Nouvelle Revue Française). şi în limba japoneză. Atlas. Sanda Stolojan („ObservaŃii pe marginea unei traduceri”). fotocopiată). Mariana Şora. Bucureşti. Entretien a Tübingen (L’Herne). Daniel Corbu. – Ein Gesprdch (Tübingen). (până în 1989). Almanahul Ramuri. convorbire cu Verena van der Heyden-Rynsch. trad. în cele mai diverse publicaŃii (cotidiene. Cartea Românească.

Literatorul. Despre neajunsul de a te fi născut. Nicolae Tatu. Dilema. Helicon). Mistica metafizică la Cioran (Ed. łara mea. dedică pagini filozofului. Introducere în opera lui Emil Cioran (Ed. La numărul special colaborează: Cicerone Poghirc. – Ion Paler. Cornelia Ştefănescu ş. Mariana Sora. a. Adevărul literar şi artistic. Demiurgul cel rău. — În ViaŃa Românească (martie-aprilie) semnează articole Mihai Şora şi Cezar Baltag. Itinerariile unei vieŃi: E. îngrijită de Nicolae Florescu). – Dan Olteanu. În dialog cu Emil Cioran (Ed. – George Bălan. Cioran. Tribuna. 1936). – 24 iunie: interviu cu Heinz-Norbert Jocks. 2 iulie). Scrisori către cei deacasă şi Gabriel Liiceanu. Se retipăresc Razne probabil ultimele texte publicate de Cioran în limba română (1948-1949) (vor apărea şi într-o broşură. corespondenŃă 1967-1992 şi lucrarea Sublim şi dramă la Emil Cioran). Marin Diaconu Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Ionel Necula. – 23 iunie: înhumarea la Cimitirul Montparnasse din Paris. Silogismele amărăciunii. Cartea Românească. în General-Anzeiger (tradus în Adevărul literar şi artistic. Ion Vartic).12 Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997) 1996 1997 Schimbarea la faŃă a României (ed. – August-septembrie: număr special al revistei Jurnalul literar. – Ales membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România. – La Humanitas: Mon Pays. La Humanitas se tipăresc: Lacrimi şi sfinŃi. M. a. La Apostrof apar 12 scrisori de pe Culmile disperării (ed. România literară ş. scepticul mântuit (Ed. Sfârtecare. Cioran. Apocalipsa după Cioran. Paralela 45). Ambasadorul Ungariei la Bucureşti protestează printr-o scrisoare trimisă filozofului. Demiurg).

câŃi intelectuali de astăzi sunt fii de preoŃi. łăranul acela care nu crede în nimic. După o existenŃă în care am cunoscut destule Ńări şi am citit multe cărŃi. Sunt originar din România şi circumstanŃa are însemnătate. psihologic vorbind.. Am mult din felul de a fi al unui Ńăran. autobiografie şi îmi place când cineva îmi povesteşte viaŃa lui. Sunt o corcitură de maghiar şi român. Nu vreau să-mi povestesc viaŃa. manipularea unor concepte metafizice dubioase – ca destin. Când eram tânăr. apoi la Sibiu. toate cărŃile mele sunt autobiografice. tatăl meu era preot ortodox de Ńară şi eu m-am născut lângă munŃi. Mă simt foarte apropiat. În fond. E curios. Ca să înŃelegeŃi. cu cât înaintez mai mult în vârstă. dar cu o autobiografie mascată. Mă interesează tot ce e descriere de viaŃă. foarte profund. este formula concentrată a vieŃii mele. poporul român e poporul cel mai fatalist din lume. mama la Cluj. întrun mediu foarte primitiv. Europa răsăriteană era pe atunci Imperiul austro-ungar. şi nu subiect al istoriei. PuteŃi observa şi dumneavoastră. ca să-şi cheltuiască agoniseala imediat într-o singură noapte. eram robi! În timpul războiului din ‘914. am ajuns la concluzia că Ńăranul român avea dreptate. Totuşi. capitala noastră visată era Viena. încep să mă las în voia acestui joc. Mă trag dintr-o Ńară unde nu s-a făcut. toată formaŃia mea intelectuală nu mi-a servit la nimic. care crede că omul e pierdut.. îmbătându-se criŃă. părinŃii mei au fost deportaŃi de unguri. – ca să explici lumea. dar titlul este rezumatul. filozofia mea despre istorie. Îată de ce. Realmente. în care totuşi noi. Cred că am fost o viaŃă întreagă mai mult decât conştient.13 Emil Cioran ConştiinŃa ca fatalitate Motto la o autobiografie: „Sunt un Raskolnikov fără scuza crimei” entru mine. Acum ar trebui să mă simt european. dar încercuit în acelaşi timp de slavi... cel mai frumos titlu al unei cărŃi este ConştiinŃa ca fatalitate. unde Ńăranii munceau teribil toată săptămână. Pentru mine România a fost paradisul pe pământ. ŞtiŃi ce mă interesează? Am citit nenumărate memorii. 2 • E m i l Ci o ra n . de altfel. PărinŃii mei au frecventat un timp şcoala primară ungurească şi vorbeau uneori între ei ungureşte. Muzica maghiară Ńigănească mă emoŃionează profund. P Nr. un ideal universal. În timpul războiului au fost trimişi amândoi – fiindcă erau români: tatăl meu la Şopron. Sibiul era cuprins în Transilvania. nu merită s-o fac.. occidental. Ideologia asta de victimă este şi concepŃia mea actuală. Totdeauna m-am simŃit oarecum legat de Imperiul. fatalitate. asta mă indigna. românii.. de gusturile şi obiceiurile lor. care se simte strivit de istorie. Tatăl meu a fost mai întâi preot într-un sat din CarpaŃi. că nu e nimic de făcut. aparŃinea imperiului. îmi spune lucruri despre care nu vorbeşte cu nimeni. în CarpaŃi. Tatăl meu era preot: pentru intelectualii români din Transilvania ungurească nu prea existau alte ocupaŃii. unde fiecare a fost obiect. ci doar s-a îndurat istorie. şi asta a fost tragedia vieŃii mele. Era un sat realmente barbar. Ei. dar nici gând să fie aşa. de maghiari. mă simt tot mai aproape de originile mele. Cartea este a unui neamŃ şi nu este bună. de felul meu sunt foarte indiscret şi-mi place să povestesc anecdote despre mine. îmbătrânind. trebuie să vă vorbesc despre originea mea. Ei bine. când ne referim la înŃelesul istoriei.

. vorbind cu unii şi cu alŃii. Ce e oare tragedia greacă dacă nu un continuu bocet al corului. care e conştientizarea extraordinară a singurătăŃii individului. Eram un copil destul de robust: pe cât sunt acuma de bolnăvicios. Doar pentru a sfârşi prin a deveni cadavru ? Aceste impresii mă marcaseră foarte puternic. El trăia cu adevărat în civilizaŃia maghiară. Mai târziu. Începuturile omenirii trebuie să fi fost un lucru nu chiar atât de rău. Eram prieten cu ciobanii. A fost sfârşitul visului. Într-o seară. civilizaŃia nu sunt necesare pentru ceea ce este esenŃial. s-a imobilizat: un fel de angoasă insuportabilă. în CarpaŃi. Dar recunosc: mă simt aproape de credinŃa înrădăcinată în poporul român după care creaŃia şi păcatul sunt unul şi acelaşi lucru. pe-atâta eram atunci de rezistent! Poate v-ar interesa să ştiŃi că pe-atunci cea mai mare ambiŃie a mea era să fiu primul la jocul de bile. o grădină lângă cimitir şi groparul mi-era prieten. Înainte de războiul din 1914. în satul acela românesc unde trăiam aveam o grădină care se afla lângă cimitir şi aşa s-a întâmplat să mă împrietenesc cu un gropar de 50 de ani. fără obligaŃii sau datorii. PermiteŃi-mi să vă mai spun un fel de poveste: am avut. şi asta e încă puŃin spus. la români. ŞtiŃi. la aer. Ca să înŃelegi natura şi viaŃa nu trebuie să fii cult. mă antrenam toată săptămâna. dar nu pe cea a Budapestei. dar erau totuşi trataŃi şi priviŃi de unguri ca o populaŃie inferioară. Mă întreŃineam adeseori cu tatăl meu asupra acestor probleme. în faŃa sorŃii? Dionysos se trăgea de altfel din Tracia.. În copilărie eram un ateist vehement. şi. pe bani sau pe bere. Trăiau într-un fel de łară a Nimănui. mai târziu. A fost o copilărie nemaipomenit de fericită. cu siguranŃă de vară. ca şi cum fiecare zi ar fi fost o sărbătoare. în rest îmi petreceam timpul afară. încât sunt sigur că l-aş putea simŃi chiar şi în paradis. tatăl meu era de părere că o federaŃie era necesară. mă jucam liber la câmp şi la munte. Cultura. se spunea vreo rugăciune. mă ridicam şi ieşeam imediat. Mă duceam în casă doar să mănânc. nu eram suficient de tragic. Românii nu erau umiliŃi sub regimul maghiar. Deşi pe atunci n-aş fi putut formula cele întâmplate. veseli. Satul era înfundat pe jumătate în munŃi. Îmi petreceam duminica jucând cu ei şi adesea reuşeam să-i bat. tot ce mă-nconjura şi-a pierdut orice sens. se bucura când deshuma morŃii şi juca fotbal cu craniile. Asta e foarte important: nu cunosc alt caz de copilărie atât de fericită ca a mea. în conjunctura respectivă. Am rămas cu un simŃământ atât de legat de viaŃa mea. s-a golit. n-am să uit nici când ziua în care părinŃii mei m-au pus să mă urc într-o căruŃă ca să mă ducă la liceul din oraş. Vorbesc despre urâtul esenŃial. devenind o problemă: mă întrebam pentru ce trebuie sa afli toate acestea încă în timpul vieŃii. în copilărie. nu erau persecutaŃi. în plus.14 Emil Cioran Maghiarii aveau un dinte împotriva intelectualităŃii româneşti din Ardeal. pentru că eu. Nu aveam caracterul lui Hamlet. îmi dădeam seama de existenŃa timpului. Nu voiam să plec niciodată din satul acela. la doisprezece-treisprezece ani jucam cu Ńăranii. neavând altceva de făcut. Mă întrebam mereu cum de poate fi atât de mulŃumit de sine în fiecare zi. la masă. Pot să spun că tatăl meu nu era câtuşi de puŃin antimaghiar. prietenia noastră a suferit o transformare. Era un tip vesel. Sunt sigur că primii mei ani lângă cimitir au avut un efect în subconştientul meu. Această relaŃie directă cu moartea m-a influenŃat fără îndoială în subconştient. Când. deşi ei erau mai puternici decât mine. un neam de Ńărani. a căror viaŃă îmi plăcea mult. Trăiam la poalele CarpaŃilor. prăbuşirea lumii mele. Există un vast câmp cultural balcanic în care se boceşte continuu în legătură cu creaŃia. Ei reprezentau o altă lume. n-am mai întâlnit niciodată ceva asemănător. Românii din Transilvania acceptau hegemonia Vienei. deci al poporului. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Aveam cinci ani. eram puşti. iar el avea cam cincizeci de am. de dincolo de civilizaŃie. ideea latinităŃii a jucat un rol enorm. Nu am putut uita niciodată experienŃa aceea.

Oraşul în sine era foarte plăcut. de Sibiu. care a durat un ceas şi jumătate. mergând la liceu. încântător. O ştergeam.] Îmi amintesc de ea ca de ceva definitiv pierdut. Domnişoarele de la pension ne-au spus că mai bine rămâneam în creierul munŃilor. După trei-patru ani m-am îndrăgostit şi de oraş. ca de un eveniment antediluvian. într-un colŃ al vitrinei. din nefericire. aş fi fost mult mai optimist în gândurile mele. părea uitată acolo de luni de zile: Bestia umană (La Bête humaine) de Zola. Copilăria mea a fost raiul pe pământ. Personal cred că religia merge mult mai în adâncime decât orice alta reflecŃie a spiritului uman şi ca adevărata viziune a vieŃii este religioasă. de dimineaŃă până seara. Am fost întotdeauna tentat de religie. Am avut sentimentul unei mari prăbuşiri. Aş da toate peisajele lumii pentru cel al copilăriei mele. dar trăiam cu adevărat intens. Daca aş fi avut o copilărie tristă. că nu suntem civilizaŃi şi nu cunoşteam bunele purtări. treceam prin faŃa unei librării şi nu uitam să arunc o privire rapidă la cărŃile ce se schimbau destul de des chiar şi în acel oraş românesc de provincie. părinŃii mei m-au strămutat la oraş. Îmi aduc şi astăzi aminte de călătoria pe care am făcut-o într-o căruŃă cu cai. Era o reacŃie juvenilă. Ceea ce am iubit cu deosebire din România a fost faŃeta ei extrem de primitivă. analfabeŃii. tot drumul acela. Din cei patru ani. Contrastul cu copilăria a fost pentru mine o mare experienŃă. Atunci eram ca un demon. dar cei pe care-i preferam erau inculŃii. într-un fel. eram nişte mici neciopliŃi. eram cu toŃii români. un peisaj sălbatic. cum spune Nr.ConştiinŃa ca fatalitate 15 Copil fiind. şi oameni civilizaŃi. în munŃi. Deci. Când tata m-a trimis la liceul din Sibiu am fost foarte nefericit că a trebuit să-l părăsesc. [. aşa încât o dădeam mai mult pe româneşte şi prea puŃin pe nemŃeşte.. Acest lucru. presimŃeam o pierdere ireparabilă. Dar am simŃit mereu şi inconştient acest contrast. În timpul zilei. singura amintire care mă obsedează e titlul acesta. cu amestecătura lui de naŃii şi limbi. ci altă viaŃă. Tata e cel care mi-a spus într-o bună zi: trebuie să te duci la oraş. În ochii celor două domnişoare bătrâne facem figură de micuŃi barbari. Am început să sufăr de insomnie. Deşi sunt sensibil la problemele pe care religia le pune. 2 • E m i l Ci o ra n . sunt acum. întradevăr. dar. două nemŃoaice din Austria... Dar acum – să spunem. ca un animal sălbatic. Ceva care nici măcar nu este viaŃa mea. Până la douăzeci de ani nimica nu-mi plăcea mai mult decât să mă duc de la Sibiu la munte şi să vorbesc cu ciobanii. cu Ńăranii absolut neştiutori de carte. În fiecare dimineaŃă. Mi-am iubit mult satul. înainte de masă. La zece ani. în comparaŃie cu ceea ce am fost ca tânăr. Eram prima generaŃie de copii veniŃi de la Ńară să urmăm şcoala la oraş. alături de tatăl meu. Îmi petreceam timpul sporovăind şi bând cu ei. căci nu mai trăiesc în aceeaşi tensiune. Consider asta ca pe o înfrângere. Mă smulseseră cu forŃa şi. Erau. care aveau la Sibiu un fel de pensiune de familie. îmi petreceam tot timpul afară. după cincizeci de ani – mă simt mai fericit. trebuia să mă culc. Am fost dus într-o casă Ńinută de două domnişoare bătrâne. Mi se pare că este foarte departe în trecut şi totuşi foarte contemporană. sunt incapabil de a fi credincios. noi. un sentiment de ruşine când. sa stai un timp în pensiune la o familie nemŃească şi să înveŃi acolo limba germană. O parte a satului se află la poalele CarpaŃilor. rostea o mică rugăciune. încercam. Omul care n-a trecut prin religie şi care nu a cunoscut tentaŃia religioasă este un om vid. Una singură.. m-a distrus interior. Îmi amintesc – cum se întâmplă la oamenii bătrâni: foarte exact – de copilăria mea ca de ceva absolut inaccesibil. pe la 15-16 ani. eram incapabil să fac ceva. o preexistentă. Şi. elevii. Răul s-a petrecut pe la 16-17 ani: TinereŃea mea a fost o adevărată catastrofă. De la zece la paisprezece ani am stat în gazdă la o familie. desigur. contradicŃia dintre copilăria mea şi tot ce s-a petrecut după aceea. puteam să mă prăbuşesc în orice clipă. eram absolut disperat. Ar fi chiar mai multe de spus în această privinŃă. Dar aveam un singur gând: să părăsesc România.

scriitori religioşi care sunt constant la un pas de erezie. nu latura lui husserliană. Era între 1920 şi 1927. FascinaŃia pe care o exercita limbajul explică. atestând însă ameninŃarea. pradă unor obsesii funebre. ceea ce m-a interesat cu deosebire întotdeauna este filozofia-confesiune. Noaptea cutreieram prin tot oraşul. Manipulator fără pereche. ca şi aceia care au reuşit să se situeze dincolo de catastrofă. am trăit clipe când te afli dincolo de aparenŃe. în tinereŃe l-am citit mult pe Lev Şestov. nu am înŃeles nici până azi. succesul lui Heidegger. pe când încă nu era la modă. Sau şi autori ruşi ca Rozanov. o mare influenŃă asupra mea au exercitat-o gânditorii germani ai aşa-numitei „filozofii a vieŃii”. acordând limbajului o importanŃă ameŃitoare. a fost Georg Simmel. chiar dacă în sens patologic. Înainte de toate caut însă cazul. Eram pasionat de studiile pe care le făceam. l-am citit mult atunci şi pe Kierkegaard.. De aceea l-am iubit pe Nietzsche sau pe Otto Weininger.. FiinŃa se simte cuprinsă de o plenitudine extraordinară sau.. pe carel împinge totuşi prea departe. el posedă un adevărat geniu verbal. Mă situez de partea vieŃii. nimic nu posedă o adevărată existenŃă. cu viaŃa ratată. un nerealizat. În general. ca Husserl. era cumplit. după opinia mea. De ce nu am făcut-o. ea însemna o prezenŃă uriaşă. ăsta e cuvântul. gen Dostoievski. [Această perioadă] a fost momentul unei violente respingeri. Fiind nucleul realităŃii..]. O poziŃie care implică o altă intensitate. A fost o experienŃă capitală revelaŃia directă a zădărniciei a tot ce există. Rătăceam noaptea pe străzi.. epocă de nelinişte permanentă. un text filozofic se goleşte în mod straniu. Asta pentru că am o părere grozavă despre tinereŃea mea. O înfiorare năvalnică te cuprinde pe neaşteptate.] De asemenea. Nu m-au marcat autorii care nu prezintă decât o experienŃă intelectuală. Nu pot admira pe nimeni mai mult decât pe cineva care a fost pe punctul de a se prăbuşi. Mama plângea de disperare şi mă aflam..16 Emil Cioran francezul. E o încercare la care ar trebui supuse toate. Worringer. Fără discuŃie. Am convieŃuit. ideea morŃii era pentru mine o obsesie care mă domina în permanenŃă. pentru ceea ce se prăbuşeşte. Din Heidegger m-a interesat latura lui kierkegaardiană. un om slab. Mă interesează toŃi cei care merg spre catastrofă. [. În tinereŃe. de un vid triumfal. Tudor Vianu [. Peste 7 ani ai tinereŃii mele nu i-am dormit: eram istovit. unde trăiam cu părinŃii. precar. ajuns în pragul a 21 de ani. demn de toată cinstea. nu te întorci niciodată acelaşi din paradis sau din infern. dincolo de scârbă şi teamă. Tocmai acest Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . la care nu suntem chemaŃi decât în mod excepŃional şi numai pentru scurt timp. ca şi pentru ceea ce rezistă la ispita prăbuşirii. Ei bine. deşi foarte tânăr. cel pe care l-am iubit cel mai mult. Totul se învârtea în jurul ei. Cum să nu te laşi îmbătat şi însetat de iluzia profunzimii pe care o creează? Tradus în limbaj obişnuit. Aceste câteva momente de iluminare m-au condus la cunoaşterea fericirii supreme de care vorbesc misticii. cu moartea. detaşată de influenŃe literare. Wolfflin. La Sibiu. În toată această perioadă de tensiune interioară am făcut de câteva ori experienŃa extazului. În acea perioadă am scris Pe culmile disperării. Deşi aş avea acum mult mai multe motive să mă gândesc la ea. în gândire sau în literatură manifest interes înainte de toate pentru fragil.. În 1929 am mers la Bucureşti pentru oarece studii. trăim în regatul umbrelor. Oricum ar fi. nu o mai asociez cu viziuni sumbre.. precum Qilthey etc. Aveam un profesor de filozofie. În afara acestei fericiri. care Ńinea cursuri mai ales despre filozofi şi esteticieni germani: Georg Simmel. Insomnia mi-a modificat perspectiva. mărturisesc ca eram chiar intoxicat de limbajul filozofic pe care acum îl consider un adevărat drog. Dar cel care m-a interesat cu precădere. pe punctul de a mă sinucide. atitudinea mea faŃă de lume. mai curând. Georg Simmel rămâne pentru mine unul dintre cei mai mari. autorii despre care se poate spune că sunt „cazuri” în sensul aproape clinic al expresiei. Atât în filozofie cât şi în literatură mă interesează cazurile. În orice caz. care era foarte cunoscut atunci în România.

spun „aproape”. Îmi place să repet că am învăŃat mai mult de la oamenii rataŃi decât din cărŃile de filozofie şi morală. eram treaz zi şi noapte. Atunci ceva s-a petrecut în viaŃa mea: o prăbuşire. dar i-am citit mult mai puŃin opera decât pe cea a unui alt filozof rus. ajungi teribil de fascinat de tine însuŃi. Am studiat filozofia şi am făcut-o cu toată seriozitatea. de altfel. consacrat. Fără îndoială. cu care adesea este asociat. Trebuie să-i mulŃumesc lui Heidegger că a izbutit. când. Am văzut ce trebuie cu orice preŃ evitat. Îi admiram mai ales textele despre artă. Filozofia este extrem de primejdioasă pentru tineri. ca apoi să mă decepŃioneze.. a fi în mod automat şi genial. dar numai ca s-o poŃi depăşi. rară la germani. generaŃie care nu izbutea să se realizeze spiritual. L-am întâlnit pe Eliade prima oară prin 1932. să-mi deschidă ochii. pentru unul subiectiv. Pentru un filozof obiectiv. unde tocmai terminasem vagi studii de filozofie. Frenezia era la ordinea zilei. Aveam ceva de monstru în mine. Am admirat personalitatea lui Berdiaev. se exacerba voinŃa de a forŃa Istoria. A făcut chiar şcoală acolo. în 1932. că adevăratele probleme scapă filozofilor. precumpănitor este contactul direct cu viaŃa. Lupta dintre generaŃii ni se părea a fi cheia tuturor conflictelor şi principiul explicativ al tuturor evenimentelor. mare poet. vor spune unii.. ÎŃi insuflă aroganŃă şi-Ńi dă o reprezentare greşită şi despre tine. cu încercările ei (în filozofie. Când i-am citit pe Kierkegaard şi pe Schopenhauer am avut senzaŃia că sunt Dumnezeu.. Îi dispreŃuiam pe „bătrâni”. te crezi important. Trebuie să cunoşti filozofie. am citit Sein und Zeit. Şestov. Această infatuare. fără să fi avut fericirea să-1 cunosc personal. Cele două tipuri de filozofi: cei ce gândesc asupra ideilor şi cei ce gândesc asupra lor înşişi. StudenŃii de la filozofie sunt de fapt insuportabili. ale cărui RevelaŃii ale morŃii le-am publicat când am fost numit pentru câteva luni îngrijitor de colecŃie la Plon.ConştiinŃa ca fatalitate 17 exces a trezit în mine îndoieli. Şestov. pentru noi. în primul rând. pe bună dreptate. căci uneori se mai înşela. Toate nopŃile mele au devenit nopŃile unui om care nu mai putea să doarmă. de a stârni ceva nou cu orice preŃ. cum i s-a întâmplat atunci când 1-a atacat pe Arghezi. Era un adevărat scriitor. În ea se exprima. pentru că naşte în tine un dispreŃ suveran faŃă de cei care sunt în afara ei. Deosebirea dintre silogism şi nefericire. de fapt. altceva decât să escamoteze adevăratele nelinişti ? Cel ce mă interesa era. de o înfumurare provocatoare. pe „ramoliŃi”. In felul ultim. numai autobiografia are idei. Eşti predestinat să trăieşti în preajma categoriilor sau în preajma ta. numai ideile au biografie. Şestov era foarte cunoscut în România. A fi tânăr însemna. îi dărâma unul câte unul şi aproape totdeauna lovea fără greş. filozofia este meditaŃia poetică a nefericirii. pe care noi o invocam cu mândrie. Îi rămân foarte credincios. Filozofia este o disciplină periculoasă. Deci la început filozofia m-a atras.. Era filozoful generaŃiei căreia-i aparŃineam. Era pe atunci idolul „noii generaŃii” – formulă magică. în care demonstra o uimitoare sensibilitate. 2 • E m i l Ci o ra n . cu alte cuvinte. Nr. dar nu cred s-o fi împins cineva atât de departe ca noi. există de când lumea. Ce fac ei. a jucat un rol important în viaŃa mea. Simmel. Mi s-a părut că se încearcă să fiu înşelat cu vorba. Mi-am pierdut somnul. şi despre lume. Mentorul nostru spiritual ducea împotriva lor o adevărată campanie. aroganŃi. Credea. la Bucureşti. De fapt. dar păstra nostalgia unei atari realizări. durerea nu este acceptată). pe toŃi cei trecuŃi de 30 de ani. a cărui singură vină era aceea de a fi fost recunoscut. pe nedrept mi se pare. pentru că scria într-un mod remarcabil – Bergson avea în comun cu el această calitate – şi se ştie că un asemenea talent e rar la un filozof! Simmel folosea o limbă de o mare claritate. pofta de a ne implica în Istorie. devii îngâmfat. Deşertăciunea unui asemenea exerciŃiu mi-a sărit în ochi. prin prodigioasa lui inventivitate verbală.

această extremă carte. am scris-o în româneşte la vârsta de 21 de ani. a fost răspunsul meu. lumea s-a îngrozit. Prima mea carte. Dacă cineva se sinucidea. te scapă de un prea-prin împovărător. Îmi lipsea credinŃa. chiar prea normal. aproape tot atât de frumos ca Tubingenul: Sibiu. pe jumătate. m-a ajutat să trec de la un an la altul. După ce am scris această primă. Exprimarea te diminuează. dar şi împotriva lui Dumnezeu însuşi. În tinereŃe mă gândeam în fiecare clipă la moarte. încetează să te mai chinuie. Pentru a mă face înŃeles. şi oamenii din acest orăşel credeau că am mintea zdruncinată. Acum sunt normal. Pe urmă am comis altă carte. Am reuşit chiar. TinereŃea mea a fost marcată de o reacŃie împotriva bisericii. Cei doi studenŃi m-au întrebat de asemeni de ce n-am încetat să mai scriu. Te goleşte deci te salvează. pentru că această limbă se pretează mai bine decât franceza la impreciziile sugestive ale limbii române. însoŃind-o cu aceeaşi promisiune. Şi nu am scăpat niciodată de acest gând. Era o oboseală – chiar atunci când mâncam. cu toate că s-a diminuat cu timpul. eram ca o stafie. te uşurează de greutatea propriului eu exprimarea este pierdere de substanŃă şi eliberare. banal: Pe culmile disperării. Locuiam într-un oraş foarte frumos.18 Emil Cioran fără întrerupere. nu-Ńi mai aparŃine. Pe vremea aceea. plin de furie şi amărăciune. am fost absolut convins fie că mă voi sinucide. însă nu mă puteam hotărî la care să mă opresc. oricât de puŃin. Iar a publica. obsesiile exprimate fiind atenuate şi. Lucrarea e un fel de adio. Titlul ei este pompos şi. o traducere foarte reuşită a apărut în germană. Nu toată lumea are şansa sa moară de tânăr. nu mai puŃin. De ce ? Pentru că a scrie. A produce înseamnă o extraordinară uşurare. şi la următoarea. [Pe culmile disperării] am scris-o la 22 de ani. te sărăceşte. după ce mi-am terminat studiile de filozofie. Am procedat atunci aşa: mă duceam la cafenea şi întrebam un chelner: pe care din aceste trei sau patru titluri l-aŃi alege ? Aşa am făcut şi la prima carte. adresându-i un ultimatum plin de ură. prin discursuri violente pe care i le Ńineam. Orice ateism proclamat cu violenŃă ascunde o nelinişte. Când cartea a apărut. într-un alt stil. cu titlu sforăitor – Pe culmile disperării –. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Am început aşadar cu o carte absolut trăznită şi apoi am devenit din ce în ce mai normal. am scris un rechizitoriu la adresa unei filozofii lipsite de orice eficacitate în momentele grave. asta era o expresie care apărea in mod curent în ziare la rubrica „Diverse”. Îmi cunosc limitele şi nu sufăr de grandomanie. In schimb. să-l abat pe fratele meu de la gândul de a se călugări. Comedia s-a repetat vreme de peste patruzeci de ani. să mai public. incapabil să înfrunte un haos esenŃial. un Nietzsche deci care ar fi început cu criza finală si care abia apoi ar fi scris Naşterea tragediei şi celelalte lucrări. Mă plimbam noaptea. Întreaga mea viaŃă a stat sub semnul morŃii. făgăduindu-mi totodată să fie şi ultima. dar furia nu-mi lipsea deloc. Pradă insomniilor care îmi devastau sănătatea. Tratatul – nu va fi decât continuarea lui. Cu fiecare carte ce apare viaŃa ta sau măcar o parte din ea îŃi devine exterioară. aş dori să fac o comparaŃie absolut nelalocul ei. atunci se chema că el o făcuse „pe culmile disperării”. deopotrivă. mai cu seamă părinŃii mei. Aveam mai multe titluri în cap. însă imaginaŃi-vă un Nietzsche a cărui primă carte ar fi fost Ecce bomo. depăşite. Şi atunci mi-am spus: trebuie să scrii o carte! Aşa s-a născut prima mea carte. Această carte explozivă şi barocă e greu de tradus în franŃuzeşte. fie că urma să se întâmple ceva ieşit din comun. în Ardeal. spus filozofiei. e constatarea eşecului unei forme de gândire care s-a dovedit un divertisment leneş.

nu i-am aparŃinut. Nu-l citeam decât pe Shakespeare (locuiam într-un oraş de provincie din România) şi texte religioase.. dar niciodată n-am putut să depăşesc îndoiala. de exemplu. ceva se împotrivea în mine: „Nu. La sfârşit am înŃeles că nu eram făcut pentru credinŃă.. un oraş de provincie în România. decisesem să nu mai vorbesc decât cu Shakespeare. FascinaŃia negativului îmi este atât de naturală că îi simt prezenŃa în orice clipă. şi nu numai la cei de 20 de ani. Garda de Fier. L-am întrebat: „Cine sunteŃi?” Iar el: „Nu mă cunoaşteŃi? Sunt profesorul de gimnastică!” „Cum. mă cufundam în lectura misticilor. Prima mea carte conŃine deja virtual tot ce am spus după aceea. când să fac saltul. Se vorbea acolo mai puŃin de o redeşteptare naŃională şi mai mult de măreŃia morŃii. Eram înclinat spre exces. ce n-am făcut ca profesor! Mă duceam la ore.ConştiinŃa ca fatalitate 19 [Am început] cu o carte la Bucureşti. Am scris aceste divagaŃii [Schimbarea la faŃă a României] în 1935-1936. Dar am avut o criză religioasă. să citesc. câŃi aveam eu atunci.]. Nr. elevii îmi ziceau „Nebunul”. în 1933. nu sunteŃi Shakespeare? PlecaŃi.. aş fi aderat la orice. Nu sunt un om credincios. ceea ce eu numeam criza mea zilnică de epilepsie. atunci!” A plecat şi a spus tuturor că Cioran a refuzat să vorbească cu el pentru că nu era Shakespeare! Eram într-adevăr cam nebun. mi se părea chiar că-i înŃelegeam. O dată.” Când am scris Lacrimi şi sfinŃi. nu rămâneam decât o jumătate de oră. de altfel. adnotări care erau în acelaşi timp pentru şi împotriva religiei. un an întreg n-am făcut altceva decât să citesc mistici şi vieŃi de sfinŃi. căreia. Din tot ce-am publicat în româneşte şi franŃuzeşte. din păcate. normal.] Garda de Fier era considerată un fel de remediu al tuturor relelor şi al plictisului [. o sectă smintită şi un partid. Sufăr de o îndoială incurabilă.. Am fost profesor un an. spuneam lucruri provocante. Am scris o carte de adnotări pe marginea acestor texte. Eram la Braşov. trăiam o adevărată luptă între ispită şi refuz. deşi îmi pare evidentă prezenŃa isteriei mele de atunci. 2 • E m i l Ci o ra n . La acest lucru sunt acum imun.. Numai stilul diferă. nici în altceva. şi citeam Shakespeare. Am aflat atunci pe propria-mi piele ce înseamnă să fii dus de val fără nici cea mai mică urmă de convingere.” Iar eu: „Nu-i adevărat. mi-am dat seama de acest lucru datorită unei mari crize de disperare. şi trebuie să spunem « fenomene psihice »?” Elevul răspundea: „Un fenomen psihic este instinctual. cu pasiune şi orgoliu. acest text este poate cel mai pasionat şi în acelaşi timp îmi este cel mai străin. şi la oameni de 60 de ani. O stare de spirit pe care de atunci am observat-o deseori. îl întrebam pe câte unul: „De ce nu se poate spune « fenomene psihologice ». Nu cred nici în Dumnezeu.. De exemplu. pe la douăzeci şi şase de ani. [. intitulată Pe culmile disperării. mă ducem în fiecare zi la cafenea. n-ai să mergi prea departe. E cea mai filozofică dintre cărŃile mele în ceea ce scriu eu nu există creştere. [. nu numai ceea ce este psihic. Stupoarea în clasă era generală. ba chiar adăugam: „însuşi principiul de identitate este bolnav”. Dar la şaptesprezece ani am trăit ca şi cum aş fi putut avea o criză de epilepsie. a fost un fenomen foarte curios. cu condiŃia să fie excesiv. profesorul de gimnastică s-a aşezat la masa mea. dar şi ceea ce e logic”. în care am anticipat tot ce am scris mai târziu. mai mult decât atât. Adesea în viaŃă am cunoscut porniri religioase. Eram îngrozitor de nefericit.] Garda de Fier era un complex de mişcări. la 24 de ani. dar.. chiar şi la o sectă religioasă morbidă. ci. M-am considerat întotdeauna un epileptic ratat. tot ce e psihic este anormal. elevii mei erau complet năuciŃi. Şi nu mă regăsesc în el. Ca profesor..

mă angajasem faŃă de Institutul Francez să scriu o disertaŃie – anunŃasem chiar şi tema. nu avea nici un fel de afinitate cu problemele pe care le punea istoria la vremea aceea.] La câteva luni am primit o scrisoare de la mama. la puŃin timp după instalarea mea la Paris. Parisul era paradisul terestru. Mă aflam tocmai în perioada pregătirilor de plecare la Paris şi mă întrebam disperat ce aş putea face. e mai bine să Ńi-o ratezi la Paris decât în altă parte. deoarece înfăŃişează o controversă de tip balcanic cu Dumnezeu. el nu o citise. iar tatăl meu. despre Cartierul Latin. I-am răspuns că ea reprezintă singurul lucru religios conceput în Balcani. Dacă tot e să-Ńi ratezi viaŃa. în 1937.. care nu era de fapt religioasă dar se afla sub influenŃa contextului. am decis că trebuia cu orice preŃ să trăiesc acolo. Mama. m-a rugat să-mi retrag cartea. e rezultatul acestei perioade. Am venit la Paris în 1937. Când am sosit la Paris.20 Emil Cioran Când am trimis manuscrisul editorului meu român. Apoi a venit o lege care interzicea înscrierea la facultate după vârsta de 27 de ani şi am fost izgonit din acest paradis. Când am sosit la Paris cu o bursă franceză. Îndată după sosirea mea în FranŃa. Tratatul.. am cutreierat cu bicicleta întreaga FranŃă. mă simt năpădit de conştiinŃa eşecului şi înŃeleg că nu aparŃin rasei celor care găsesc. aproape un copil când am încercat pentru prima dată sentimentul nimicului. vroia de fapt să se facă avocat. Aproape toŃi prietenii mei s-au înfuriat când au primit-o. Pe culmile disperării. Am scris un articol. De fapt. Am întâlnit pe cineva. peste o lună m-a chemat Ia el sămi spună că nu îl poate tipări. când mai eram înscris la Sorbona. Nu sunt nihilist.. Acest regret se manifestă încă din prima mea carte. Acum 40 de ani. mâncam la cantine studenŃeşti. I-am povestit întâmplarea şi am aflat că omul avea o tipografie..” Articolul a avut un mare răsunet în România. tentaŃia misticii se îndepărtează de mine. dar o parcursese zeŃarul – care a spus că îşi datorează averea lui Dumnezeu şi de aceea nimic în lume nu l-ar putea determina să publice o asemenea carte. [. El a fost foarte dezamăgit când a citit Lacrimi şi sfinŃi. E scrisă de un evadat din umanitate. ultimul in limba română. În loc de asta. Mi-au spus: „Nu se poate să vorbeşti aşa despre Dumnezeu şi despre sfinŃenie!” Aproape toŃi m-au atacat. dar nicidecum foarte religios. Mi s-a lăsat totuşi bursa. E cea mai bună carte pe care am scris-o în româneşte. începea cu un citat din Rilke: „Se vine aici pentru a trăi. Visul lor era să risipească o Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . deoarece pentru români. nu are legătură cu ceea ce se întâmpla. sau mai curând pentru a muri. era de o tristeŃe nemaipomenită şi era cât pe-aci să-mi pierd bursa de studiu. Mama mea era în consiliul bisericii ortodoxe din Sibiu. Eram foarte tânăr. care îmi scria cât de tare a supărat-o cartea mea. un preot foarte bun. Şi astfel cartea a apărut fără editură. ceva despre etica lui Nietzsche. Trebuie să-Ńi alegi locul unde vrei să-Ńi ratezi viaŃa. dar nici nu mă gândeam s-o scriu. şi am sperat să fac asta până la sfârşitul zilelor mele. fiind în acelaşi timp un om sincer. în urma unei iluminări pe care nu izbutesc s-o definesc. considerânduse că a străbate FranŃa în lung şi-n lat cu bicicleta este totuşi demn de toată lauda. deşi negaŃia m-a ispitit întotdeauna. un român care participase la revoluŃia din Rusia şi îl cunoscuse pe Lenin. M-a întrebat ce mi s-a întâmplat. ci că destinul meu este să mă chinuiesc şi să lâncezesc.

asta e mai mult decât o teză de doctorat. instinctiv. despre tot felul de cărŃi şi pomeneam mereu nume germane despre care el nu prea auzise. trebuia să trimit la Bucureşti doua scrisori din partea a doi profesori francezi.. nu l-am văzut mai îndeaproape. Sartre se afla în apropierea mea. într-un sat nu departe de Dieppe. se numea Lavelle. Nu l-am mai revăzut niciodată. Am scris: „Este unul din oraşele cele mai triste.ConştiinŃa ca fatalitate 21 avere la Paris. căci nu fusesem niciodată la vreun curs. [. Voiam însă neapărat să rămân în continuare la Paris. [. dar asta era o minciuna.] Ne-am dus la el. Lucrurile aşa şi stăteau. voiam să fac o impresie bună şi am început să vorbesc despre filozofii germani. Ce puteam face? Am dat telefon unui prieten: Cunoşti cumva un profesor? N-ai vrea să mă prezinŃi. şi apoi să se sinucidă. care mă trimisese la Paris. Trebuie să rescrii totul.. fără să fac ceva precis. în 1944. A spus despre mine: M-a minŃit. [. În 1947. Précis de décomposition: „Acum trebuie să treceŃi în domeniul lucrurilor care sunt într-adevăr intelectuale.. De multe ori.. De la opt la douăsprezece şi de la două la opt şi de la nouă la unsprezece. 2 • E m i l Ci o ra n . am încercat. – S-a ridicat ca un automat: Cum vă numiŃi? Şi apoi a compus scrisoarea cu expresia evidentă a unui complice nefericit.] Conducătorul Institutului Francez din Bucureşti. vara. soŃia lui punea masa de prânz.. Camus era un provincial. M-am apucat şi am scris o nouă variantă. deşi nu încetam să afirm că lucrez la teza de doctorat. îmi era totuna cum anume o făceam. după ce mi-am publicat prima carte. Şi. După o jumătate de oră. Nu cunoşteam însă nici un profesor. Pe Camus l-am văzut numai o singură dată şi mi-a displăcut. nu a scris nici o lucrare de doctorat. însă am terminat prin a-mi spune că avea dreptate.. Luni întregi am cutreierat întreaga FranŃă pe bicicletă şi am dormit în cămine ale tineretului. deoarece a umblat peste tot şi.] N-am stat niciodată de vorbă cu el. de vreme ce nu te cunoaşte! – Putem totuşi încerca. S-ar putea ca Précis de décomposition să nu fie o carte prea bună. era ora 11 şi jumătate. în schimb este singurul bursier care cunoaşte FranŃa temeinic. Promisesem sa scriu o lucrare de doctorat. Foarte curând.. deodată. Nu mă gândisem niciodată la stil.” Aş dori acum să explic mai îndeaproape cum am ajuns să renunŃ la limba maternă. În ceea ce priveşte cultura.] Scrisesem câteva cărŃi în limba română tot ca un animal. am avut aproape o revelaŃie: Trebuie să te desprinzi de limba ta şi să începi să scrii numai în franceză. După un an. am auzit cum.. mă duceam în fiecare dimineaŃă la ora opt la Saint-Germain-des-Près. am sosit la Paris. convins doar pe jumătate. să traduc Mallarmé în româneşte. În ultimul an al războiului. cele mai melancolice din lume. ca simplu exerciŃiu. – Exista un profesor de filozofie. pe care i-am arătat-o unui prieten francez. însă abia după ce meditasem o bună bucată de vreme asupra limbii franceze. Camus mi-a vorbit ca unui şcolar. a luat naştere prima variantă a lui Précis de décomposition. În ziua următoare m-am întors la Paris şi am început de îndată să scriu în limba adoptivă pe care o alesesem de la o clipă la alta.. mai cu seamă despre Simmel. ca un funcŃionar. În 1937. Nr. fie comuniste. Dar eu eram total necunoscut. până la urmă.. A spus: – De fapt.. Nu am făcut nici cea mai mică încercare în acest sens. nici măcar nu mă gândisem vreodată la o temă. ca bursier al Institutului Francez din Bucureşti. – Dar nu vă cunosc! – Am vorbit o jumătate de oră cu dumneavoastră şi puteŃi constata că am unele cunoştinŃe. cunoştea numai literatura franceză. e limba unui venetic. dar se vede totuşi că am oarecare nivel. ca să-l rog să-mi dea o scrisoare de recomandare ? – Imposibil.” Mi s-a părut ceva incredibil de impertinent. ce doriŃi ? – Aş dori o scrisoare de recomandare. alături. [. Am rămas zece ani în Paris. la cafeneaua „Flore”. – Am fost dezamăgit şi furios.. Asta nu e o franceză corectă. Mi-a spus ceva nepotrivit. era un om luminat. Ce am învăŃat în FranŃa? Mai cu seamă două lucruri: să mănânc şi să scriu. sau catolice. Verdictul său a fost necruŃător: Nu e bine. De fapt. Dacă vroiam să spun ceva.

Astfel. Deoarece cărŃile pe care le-am scris s-au ivit din indispoziŃiile. nu-mi plac cărŃile care se citesc aşa cum ai citi ziarul: o carte trebuie să zguduie. este pentru a mă elibera de ceva. CărŃile mele dau o idee completă despre mine dintr-un motiv limpede: pentru că scriu numai în momentele de descurajare. aş fi avortat. pentru că în realitate nu cred niciodată în cititor. dar eu sunt un fals filozof. la douăzeci de ani. Nu. trebuie neapărat să-i transmită într-un fel acelaşi lucru şi cititorului. Era atât de grav. ideea mea e să trezesc pe cineva. dar simt că singura existenŃă reală este a mea. m-arn eliberat de ea. dar nu în sens patologic. dar mi-a făcut un bine enorm. Am studiat filozofia. De ce? Ei bine. Oamenii cărora le povestec totul despre mine şi care îmi spun totul despre ei. Rezultatul ? M-am suportat mai uşor şi am suportat mai uşor viaŃa. scriu pentru mine.. să pună totul sub semnul întrebării... sunt aceste întâlniri unice. Cred totuşi că unele din insolenŃele mele vor rămâne.. douăzeci şi şapte de ani dormeam două-trei ore cel mult. Faptul că exist eu dovedeşte că lumea n-are nici un sens. de tensiunile mele. opera mea..22 Emil Cioran Am rămas zece ani în Paris. doar trecutul este cu adevărat real. Tot ce am scris atunci e delirant şi nu se înŃelege nici una din reacŃiile mele fără a le raporta la acea catastrofă. fără să fac ceva precis. la care ea mia răspuns cu o frază care mă impresionează şi acum (nu trebuie uitat că maică-mea era soŃie de preot): „Dacă aş fi ştiut. în care oamenii îşi spun totul. nu prea mă preocupă utilitatea a ceea ce scriu. o altă lume. Într-o zi. Sunt convins că nu sunt absolut nimic în Univers.. să-1 biciuiesc. nu există literatură impersonală. De fiecare dată după ce scriu câteva rânduri îmi vine să fluier. pentru a mă elibera de obsesiile.” M-am cutremurat. pentru nimic altceva. Am scris ca să insult viaŃa şi să mă insult. Pentru mine.. Latura grotească a acestor posesive. Dacă scriu.. viitorul este exclus sub toate aspectele. Toată noaptea vagabondam. ca să nu zic din suferinŃele mele. pentru că nu scriu când sunt mulŃumit. i-am spus: „Nu mai pot”. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Se spune că filozofia este impersonală. Când scriu o carte. Ce să scriu? CărŃile mele. Destinul cărŃilor mele mă lasă indiferent. dar am încetat să mai cred în filozofie în urma unei catastrofe personale despre care vorbesc în toate scrierile mele: pierderea somnului. Perioada de nebunie despre care vorbeam în legătură cu ispitele politice corespunde acelei faze de insomnie. am abandonat filozofia. Tot ce am scris e un soi de terapeutică. încât maicămea plângea. deoarece nu-mi mai folosea la nimic. mai sufăr şi acum. Dacă mă întreb ce-mi place cel mai mult în viaŃa mea. La douăzeci şi şase. am făcut o teză despre Bergson. În FranŃa.

Antologie Marin Diaconu Nr. ca orişicare. 2 • E m i l Ci o ra n . m-am vânzolit şi eu.ConştiinŃa ca fatalitate 23 Orice viaŃă este povestea unei prăbuşiri. nu mi-am pierdut timpul. am ajuns la aceeaşi concluzie la care au ajuns şi Ńăranul român şi străbunii neştiutori de carte: nu există răspuns. în acest univers aberant. La urma urmei. Biografiile sunt atât de captivante tocmai pentru că eroii – iar laşii deopotrivă – se străduiesc deopotrivă să inoveze în arta degringoladei. Trebuie să te resemnezi şi să te pregăteşti să întâmpini viaŃa pasiv. Şi când te gândeşti că ne putem lipsi de a trăi tot ce-am trăit! După ce am citit şi am cugetat îndelung.

Atunci am înŃeles că marii scriitori trăiesc la înalte temperaturi interioare. împreună cu marele om de cultură Raoul Şorban. devenită celebră. însă a eşuat în acest demers. cu trecerea anilor.24 Argument e Emil Cioran. Ştia absolut tot ce se întâmpla în lume şi-n preajma lui. Emil Cioran era un interlocutor fascinant. refuzând uneori să se întâlnească cu prieteni. de mai multe ori. mărturisirile lui Cioran. în 1992. ca şi când ar fi participat la o importantă conspiraŃie împotriva lui Dumnezeu şi a Nimicului. De aceea. unele de-a dreptul eficace şi surprinzătoare. din rue de l’Odéon. dar. meditativă. în plus. Percepea aproape fizic alunecarea Ńării noastre din timp şi nu înŃelegea de ce ne dezonorăm atât de mult prin incapacitatea de a pune în practică marile acŃiuni de renaştere naŃională. cu stil şi metodă. o mască pe care ceilalŃi nu avuseseră răbdarea să i-o desprindă de pe chip. apoi în primăvara lui ‘89. 2 • E m i l Ci o ra n . Cioran îşi construise. fără un act de identitate. avea explozii de mânie la starea precară a poporului din care plecase. căpătase proporŃii nebănuite. înclin să cred. a avut o neaşteptată tentativă de a reveni în patrie. să aibă parteneri de conversaŃie şi de plimbare. în emanciparea culturii româneşti. l-am întâlnit. până la urmă. deoarece nu avea un paşaport şi nu-şi imagina cum să călătoreşti într-o Ńară comunistă. în anii 1987-1992. i-ar fi plăcut enorm să se considere un complice din umbră în demersurile de reintrare în normalitate a Ńării noastre. urmare a celor ce se petreceau în România. Chiar dacă experimentase până la o decantare extrem de originală şi rafinată drama singurătăŃii şi a plictisului. în sinea lui. punctată uneori cu sintagme franŃuzeşti. se vor a fi crâmpeie din disperarea atât de originală a unui mare creator. devenea de o gravitate sublimată ce decădea într-o tăcere delicată. care nu şi-a uitat niciodată Ńara şi oamenii ei. Emil Cioran nutrea. ale vânzătorilor din micile librării pariziene. Vorbea o română impecabilă. fiind la curent cu o zvonistică suculentă şi spectaculară. fiind capabili să sacrifice totul pentru opera lor. Deşi se spunea despre el că-şi trăia voluptos singurătăŃile. se lansa în şocante interpretări ale fenomenului politic şi se da în vânt după şuşotelile prietenilor. pierzând un conviv de marcă. P Ion Deaconescu Nr. a suferinŃei şi a disperării atât de nuanŃate. dezamăgirea lui Cioran. cel care radicalizase voluptatea sarcasmului şi făcuse din angoasă o construcŃie atât de specială. În 1988. cunoscuŃi sau cu persoane interesate de opera sa. ale oamenilor de pe stradă. chiar şi propria lor linişte şi fericire. ba chiar a trăncănelii. în locuinŃa sa. cu un excesiv interes pentru timpul şi faptele acestuia. Când l-am revăzut. lipsa discuŃiilor. de o vivacitate extraordinară. resimŃea acut. Găsea întotdeauna soluŃii. emanând căldură şi generozitate. ca o apă de munte ce se potoleşte înspre vărsare. reunite în această carte.

Aversiune ce l-a împins pe Cioran încă de tânăr (după cum mărturiseşte el însuşi cu accentul unei nevoalate mea culpa) în meandrele „delirului reacŃionar”. Întradevăr. Cioran fiind condus la hotel. un atu în plus pentru a fermeca asistenŃa. în vechiul său conflict cu Creatorul. explozive şi incurabile”. Ion Deaconescu îl invită pe filosof să i se destăinuiască. E. cu ajutorul „ispitei de a exista”. aşa cum se califică el singur: „antreprenorul unei suferinŃe corozive. Cina avea loc într-unul dintre acele restaurante westfaliene de prestigiu. oferindu-i. După reuniunea ex cursus de la restaurantul teuton. am fost invitat împreună cu Cioran la un colocviu în Germania. făcând bilanŃul căutărilor sale metafizice. Cândva. reprezintă cea mai profundă confruntare avută de vreunul dintre compatrioŃii noştri cu cel mai mare stilist al literaturii franceze de la Pascal încoace.. Cioran i-a dat dovezile unei complicităŃi spirituale unice. cum era considerat Cioran de analiştii Hexagonului. filosoful îi dă frâu liber răfuielii. devenind. ai impresia ca promotorii acelor zvâcniri „recuperatoare”. că dialogul purtat de poetul şi profesorul de retorică Ion Deaconescu. dialogurile unora dintre confraŃii noştri cu E. încurajat de natura explicită a întrebărilor şi sensibilizat de inteligenŃa lor implicită. ci omul l-a creat pe Dumnezeu. Efectiv. nu departe de locul unde se Ńineau lucrările. unde filosoful perora animat de prezenŃa tinerelor doctorande care. M. despuiate de orice substanŃă spirituală. nu la multă vreme de la dispariŃia lui Mircea Eliade. nu fusese suficient de incisiv. supuneau dialogul iniŃiatic regulilor unei partide de şah. tot aşa şi E. Hotelul era pustiu în acel februarie al colocviului. sublime. îl încadrau pe inspiratorul tezelor lor. ne răspândeam care încotro. de-a lungul întregii sale existenŃe. expresive şi paradoxal punctuală „Nu Dumnezeu l-a creat pe om. divulgând aversiunea lui precoce pentru cuvântul „Dumnezeu” şi pentru ceea ce îmbracă sau simbolizează vocabula incriminată. la provocarea subtilă a lui Ion Deaconescu. consacrându-i astfel un corpus de circa încă o sută de pagini. făcându-i eseistului nostru gambitul evocărilor. Cioran. Asvagosha. se cantonează confortabil în spaŃiul ireductibil al dezagregării credinŃei. Format la şcoala unor Nietzsche. intrând în stabiliment. Cioran avea o vitalitate nocturnă inimaginabilă. Cioran (în orice caz cele la care am avut eu acces) au aerul de improvizaŃii pripite. Cioran. (am evocat în textele precedente natura complicităŃii noastre) pot spune. M. astfel. în faŃa căruia îşi lua la revedere de la gazde. organizat de Universitatea din Bochum. Ajungând la hotel (eu mă duceam spre hotel pe jos în F Nr. Scenariul era acelaşi în fiecare seară. Nagârjuna sau Chandrakirti (printre alŃii). fiind inevitabil subordonat falnicei insomnii a maestrului. pusă sub semnul contra cronometrului. considerând spre sfârşitul vieŃii că. Aşa cum Kant. înŃelesese că vorbise prea puŃin despre Dumnezeu.” Samuel Beckett iind scriitorul român căruia de-a lungul exilului E. fără teama de a greşi. Pe marginea unei fresce existenŃiale. Cu o fineŃe retorică aproape perversă. Tillich. M. 2 • E m i l Ci o ra n . Pe durata colocviului fuseserăm cazaŃi într-un mic hotel de la liziera unei păduri.25 Gheorghe Astaloş Dacă m-aş fi aruncat în Sena. Kierkegaard. iar acesta. l-a sabotat cu încrâncenare pe Dumnezeu. unde îşi începea veghea de noapte. Parcurgându-le. la iniŃiativa universitarilor de la catedra de limbi romanice. M..

Samuel Beckett. Gheorghe Astaloş Paris / Martie 2000 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . deopotrivă expresivă şi paradoxal punctuală. cum sună originalul. mai mult sau mai puŃin maliŃioase la adresa scriitorilor compromişi din Ńară şi mai mult sau mai puŃin licenŃioase. după cum avea să-mi spună la terminarea colocviului. Dincolo însă de ceea ce putem crede despre conflictul dintre Cioran şi presupusul său Creator. Cioran şi Ion Deaconescu. La una dintre observaŃiile mele inocente.M. să ilustreze admirabil întreaga viaŃă a protagonistului. fără să le fi trăit însă vreodată. Cioran mi-a replicat cu tonul unui fel de reproş postum adresat defunctului: „Când ai mai mulŃi Dumnezei ca Eliade. privind evocarea sa panigerică. Realitatea este că. Traducera versului e barbară. Dealtfel. nu ai în fond nici unul”. în realitate. un lucru pare indubitabil şi anume: oscilaŃiile bardului de la Răşinari. RecepŃia unui hotel este inconfundabilă. apărută în presa românească din exil la dispariŃia lui Mircea Eliade. dar „travaile en moi”. atunci când scrisese versul: „Dumnezeu meştereşte în mine”. rememorând frânturile de fraze rostite de filosof în momentele lui de pace relaŃională. Cioran îşi fixa cartierul general la recepŃie. IntenŃia lui era de a mă angaja în insomnia lui – ceea ce a izbutit fără un efort particular. Cioran era răscolit tot atât de profund de existenŃa posibilă a Dumnezeirii. reducând modulul confesiunii la esenŃial şi orientând vectorii interogativi spre adevăratele frământări ale clasicului nostru. noaptea fiindumi şi mie „sfetnic bun”. Într-una dintre celebrele noastre nopŃi de insomnie voluntară. ca să nu-i scap. În acelaşi registru. Aşa cum cititorul va descoperi singur parcurgând textul confruntării dintre E. Cioran a alunecat uşor spre zona sacrului. aşa-zisul reproş îndreptat spre vechiul său complice de tribulaŃii spirituale. interlocutorul filosofului a reuşit. nu era. parcă tot pentru a-şi justifica negarea lui Dumnezeu: „Cred că Beckett avea dreptate. Ion Deaconescu ne oferă o frescă existenŃială a lui Cioran. aşa cum aveam să înŃeleg dintr-o întorsătură necontrolată de fraza (oboseala). nu Dumnezeu l-a creat pe om. ci omul l-a creat pe Dumnezeu”. între acceptarea supusă a existenŃei FiinŃei Fondatoare şi lepădarea necondiŃionată de credinŃă – lepădare care îşi avea rădăcinile în „excentricitatea” lui Dumnezeu de a nu îi fi provocat tulburările mistice pe care şi le-a imaginat întotdeauna. cu mâinile la spate şi cu pasul măsurat. Într-adevăr. evocând plimbările lui cu Samuel Beckett prin grădinile „Luxembourg-ului” mi-a spus. Mai târziu aveam să înŃeleg că. pe cât fusese reprezentantul metafizicii occidentale. decât un alibi al propriei sale rupturi cu Atotputernicul.. nu cred că ar fi mai inspirat traducându-se prin „lucrează în mine”. după tot felul de piruete mai mult sau mai puŃin frivole.. ca pe parcursul a cincizeci de pagini de dialog.26 Gheorghe Astaloş compania câtorva dintre profesorii care mă invitaseră la colocviu) îl găseam invariabil pe Cioran străbătând sala recepŃiei în lung şi-n lat – calm.

cu îngăduinŃa Dv.Fragment - – Domnule Cioran. cel de la Răşinari la Paris. fiind elev la liceu. Urmare a celor întâmplate. din łara Oltului. recunoscută pentru calitatea învăŃământului. M-am epuizat glorios în acest oraş al viitoarei mele ratări. cel care a protestat atât de violent împotriva cedării Transilvaniei. şcoala primară aŃi făcut-o la Răşinari. la insistenŃele Mitropolitului Bălan. mama fiind baroniŃă. aŃi debutat într-o gazetă locală cu un articol despre Greta Garbo. cu familia Dv. nu numai să citiŃi. sinonimă cu trădarea. – Mă obosea teribil vioara.27 Dacă m-aş fi aruncat în Sena. latina. Bunicul fusese notar şi avea o situaŃie materială foarte bună. – Totuşi. i-am citit pe Dostoievski. având încă din copilărie. pretextând că vă transpiră mâinile aŃi renunŃat la acest instrument în favoarea unor lecturi care v-au marcat pe viaŃa. – Fratele Dv. De fapt. Mama. atunci. să începem cu părinŃii. – Am avut totuşi noroc: în loc de opt clase. Bunicul. ştiu căpână-n clasa a lV-a aŃi studiat vioara. liceul „Gheorghe Lazăr”.. baroni de Comaniciu. în acea perioadă de maghiarizare forŃată a românilor. La un moment dat. Am citit enorm. mai ales la Sibiu. v-aş ruga să păşim împreună pe un drum ce vă este foarte cunoscut. Emilian Cioran. aŃi copiat caiete Nr. i s-au furat banii şi a trebuit să facă un credit împovărător la Banca „Albina” de la Sibiu. punându-vă întrebări.. Nietzsche şi Schopenhauer. E stupid şi indecent să-Ńi siluieşti memoria. Elvira. născută Comaniciu. favorizat fiind de reforma învăŃământului. mai mult sau mai puŃin favorabile. adică un fel de casier. în ungureşte. întrun oraş aproape decadent.. era din localitatea VeneŃia de Jos. N-aveam talent pentru muzică. Celor din familia Comaniciu li se spuneau baroni. (Interviu realizat de Ion Deaconescu) . s-o obligi la acte infidele despre trecut.. La Sibiu am trăit cele mai profunde decepŃii. în zona Făgăraşului. din când în când. fusese perceptor la Primărie. Şerban Cioran. Tata. cu popasurile şi răscrucile existenŃiale. – AŃi urmat. pentru a evita monotonia mărturisirilor. am făcut şapte. a fost preot în Răşinari. dinspre tata. După nopŃi de insomnie am avut revelaŃia inutilităŃii. casar. de la fratele Dv. pentru a-şi plăti paguba. Îmi plăcea.. 2 • E m i l Ci o ra n . apoi a acceptat postul de protopop al Sibiului. mi-a spus că. apoi. tata a absolvit cu mari dificultăŃi Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. poetic şi sterp.! – Mă obligaŃi la o întoarcere în timp. – Pe cine ar interesa viaŃa mea atât de banală şi fără nici un fel de semnificaŃie ? Nu ar fi demnă de a fi un exemplu pozitiv. la fel ca şi tatăl Dv. V-a plăcut.. o mare disponibilitate pentru studiu. – Aşadar. dar să şi scrieŃi. Un lucru e cert: la Sibiu am studiat cu coerenŃă filosofia germană şi m-am interesat mult de teologie. şcoală de tradiŃie.

într-un extaz negativ. subiecte referitoare la complexitatea culturilor şi uniformitatea lor. – ŞtiŃi prea multe despre mine. – Cum era Sibiul tinereŃii Dv. m-am scufundat în viitorul dezamăgirilor şi al ratărilor. a fost groaznic. cu oameni inteligenŃi. egoist chiar.28 Interviu întregi din opera lui Dostoievski. v-a obosit într-atât încât v-aŃi spus: „dorm sau mor. Revenind la întrebarea Dumitale. Atunci am avut revelaŃia nimicniciei şi a inutilităŃii. Balzac. Câtă deconcentrare şi lenevie îŃi oferă acesta! Nu voi putea niciodată să înŃeleg de ce noaptea dormi şi visezi. dezvoltând. unii chiar rafinaŃi. interesant. Atunci am urât cel mai mult. harnici şi însemnaŃi de maturitatea istorică a acestei părŃi de Românie în căutare de identitate şi de viitor. s-ar putea să gafez definitiv punându-vă următoarea întrebare. O aberaŃie. sfârşitul insomniei a însemnat sfârşitul tinereŃii. Aproape că devenisem complice cu starea de a fi treaz. Eminescu. Hermanstadt având o atmosferă aparte. erudiŃi. Somnul e un simplu simulacru al vieŃii. – Domnule Cioran. un egoism desuet şi lamentabil. Atunci m-am scufundat cu voluptate în bezna propriilor mele instincte.? – Sibiul era un burg fascinant. în germană. Nu a fost atât de subtilă. de prost gust. Patul e turnul de fildeş al oamenilor normali. sistemul devenirii şi problematica simultaneităŃii. ce coşmar. cea de la şaptesprezece ani. ce s-ar fi întâmplat să fi rămas treaz. clădiri misterioase. Atunci mi-am pierdut inocenŃa. Arogant. o aventură irepetabilă. nu este imposibil ca insomnia să fi lăsat urme adânci în comportamentul meu atât de contradictoriu. a nevrozei iscată de istovire şi de fascinaŃia răzvrătirii. condimentat natural cu silă. Şi totuşi. mama. Kant. ViaŃa mea. De aceea mă oboseşte până şi somnul care jubilează de permanentele mele decăderi în nefericire. E chiar imoral. – A fost. Cu parcuri umbroase. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . în planul creaŃiei. într-adevăr. fără să pierd atâta vreme în pat. Nu merită sa vă pierdeŃi timpul cu detalii gratuite. Insomnia nu e o stare tranzitorie. al celor care n-au probleme. Recuceresc somnul sau pier”. M-a agonizat doar. Nu ştiau ce să mai creadă. lehamite şi tristeŃe! Sunt un deprimat ce m-am impus prin nefericirile mele. Spre nenorocul meu am depăşit această boală. Dezastrul m-a consolidat în persecuŃie şi în extazul gratuităŃii. Pentru mine. Sunt conştient de gravitatea ei şi totuşi îmi asum aces trisc: nu cumva insomnia. v-a marcat întreaga existenŃă. de mic Heidelberg căzut în desuetudine. până la urmă. aşa mi se părea atunci. În special. ci o formă specială de luciditate. a disperării sublimate. Am gustat decepŃia vieŃii şi fascinaŃia morŃii suportând toate degradările existenŃei. mai ales pentru părinŃi. a lucidităŃii revizuite. Hegel. E ca un sfârşit al lucidităŃii. Gândeşte-te. eram singur. – Exact. cosmopolit şi echilibrat. – Ce urme a lăsat această insomnie. desigur? – Pe culmile disperării reprezintă efectul acestor chinuri. logica organică a existenŃei. Am fost poate o victimă a maşinăriei acesteia. – Spune-mi cât de lucid eşti ca să-şi spun cât suferi. Ma decepŃionat. Îi uram pe cei care dormeau. relaŃia destinului cu viaŃa şi a cauzalităŃii cu moartea.

în nici un caz preot ori învăŃător. de a revedea spaŃiul „Pe sub Arini”. Ńăran. – De ce credeŃi că n-aveaŃi chemare pentru învăŃământ ? – Profesorul e sechestrat în clasă multe ore pe zi. Sigur că mi-e dor de copilărie. Vă simt. 2 • E m i l Ci o ra n . profesoratul pentru mine a fost un dublu sabotaj. dar la Paris am început să cânt la fluier. expediată la Paris. în anul 1938.. Cunosc din corespondenŃa avută cu fratele Dv. bine. dar aŃi fost profesor un an de zile la Braşov. totuşi. – De ce. după cum vezi Sibiul mi-a fost fatal. Nu a fost uşor. plugar. N-are nici un fel de libertate. AŃi fi dorit să rămâneŃi la Răşinari? – În mod cert. cârciumar. Un impostor. în timpul orelor. – Trebuia să trăiesc. Vai de capul lui! Eu n-am avut talent de învăŃător ori dascăl. tot aici insomnia mi-a însemnat existenŃa. Aici mi-am pierdut copilăria. Pierdeam mult timp. O viaŃă sfărâmată în cioburi. oricare dintre ei putând să devină un codru.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 29 Sibiul a fost neşansa vieŃii mele. Un Don Quijote convertit la cuminŃenie. Dar. Profesorul e un tip cuminte. Am aflat această informaŃie dintr-o scrisoare a lui Ovidiu Cotruş. – Impresionant ce spuneŃi. inutil. poet în nefericirile pe care le-aŃi întemeiat. Eram prea nervos. o aglomerare de copaci ce nu seamănă unul cu altul. natura ? – Prefer pierderea derutantă în nestatornicia anonimatului. într-o colibă. N-o să mă crezi. Îmi sleia puterile. Înseamnă că nu aŃi dispreŃuit meseria de dascăl. – Vă plac pădurile. nu are nici o iniŃiativă. Departe de lume. pe munte. . – Bine. la Sibiu m-am îndrăgostit definitiv de filosofie. Poate ca numai aşa l-aş fi perceput pe Dumnezeu şi nu mi-ar fi devenit ostil. Un vitriol pus pe rană.Să lămurim situaŃia. A fi profesor e lamentabil. să se uite pe fereastră şi să caşte ? Sau să se epuizeze în meditaŃii despre femei ? Absolut. – SunteŃi sarcastic şi prea exigent cu Dumneavoastră. Pădurea e. Aş fi preferat să fi fost pădurar. pădurar ? – Pentru frivolitatea meseriei. Greşesc oare ? – Dumneata eşti un provocator. Aveam nevoie de o anumită situaŃie financiară. cât şi pentru viaŃă. Mă simŃeam ridicol în faŃa elevilor. – Ce tragedie! Nu am avut chemare pentru învăŃământ. gropar. bântuit toată viaŃa de frământări şi dezgust. insist. dorinŃa de a reveni la Răşinari. de a asculta „bocetele”. fratele meu. Ce bine ar fi fost să fi ajuns cioban! Ori lăcătuş. cât mai aproape de Nimic. în cele din urmă. AŃi cerut un post de profesor şi la Liceul Normal. jandarm. Poate el. Mi l-a trimis Relu. pentru ceea ce visam să fac. animalele. „Coasta Boacii. Nr. cimitirul din sat. Iar eu n-aş fi ajuns un rebel. Un poet al suferinŃei desăvârşite. de a participa la Rusalii şi Înviere.

vă întreb despre acest subiect cu multă jenă şi temere. Nae Ionescu. O obsesie necesară. în România şi în FranŃa. ce să mai spun! Extraordinari erau Comarnescu. d-le Cioran ? Interviu – De multe ori. în final. Noica ştia atât de multe. în Bucureşti poate fi localizat un început al existenŃialismului european ? – Fenomenul. Fiecare dintre noi dorim sa fim altfel. Eliade spunea cândva că gruparea de la Criterion a reprezentat un existenŃialism „avant la lettre”. O alunecare inerentă către frivolitate şi inutilitate. – Deloc. Sebastian. aceeaşi istorie. – Garda de Fier a fost un moment delirant. atunci. – Domnule Cioran. şocant şi nebunesc al istoriei României. după cum am aflat. aş dori. de plictis şi neconsolare. fără măsură. Comarnescu. care ne-a cuprins pe toŃi. m-am consolat. – Prin dispariŃia lor. apoi. Regretele sunt tardive. deşi îmi dau seama că v-am obosit cu neinspiratele mele întrebări. un strălucit student. pe care am dorit s-o edificăm altfel. referitor la anii petrecuŃi în Bucureşti: gruparea de la Criterion. Eliade era foarte apreciat pentru cultura lui. Eu am fost un intrus. – Să nu exageraŃi. I-am şocat pe toŃi printr-o extravaganŃă aiurea. Crede-Ńi-mă. de-atâtea ori. dar şi în alte părŃi ale lumii. Aşadar. Noica. inteligenŃi. Cu accente naŃionaliste şi creştineşti la început. ne-a scuipat pe obraz. în acte reprobabile. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . delirantă. ne place risipirea în gesturi ce nu implică reputaŃia şi orgoliul grandorii. că aŃi fost membru al Mişcării legionare.. să vă reamintiŃi de perioada bucureşteană. Secretul vieŃii constă în pasiunea pentru bucuriile derizorii. – Bucureştiul a reprezentat mult pentru mine. Un exces ce ne-a molipsit pentru a face istorie şi a ne implica în prezentul ei. să abordăm un subiect delicat. Polihroniade. Mircea Vulcănescu. Eram tineri.. în momentele mele de sfâşiere. S-a spus. când aŃi fost. – Domnule Cioran. fiind un punct litigios al existenŃei Dv. Falimentară. Mircea Vulcănescu. Dimpotrivă. Nichifor Crainic au însemnat istoria. M-a îndârjit în a deveni un personaj cunoscut şi insolent. Nea pălmuit şi ne-a împovărat cu tembelismul ei. – Vă propun să abordăm un alt subiect. tineri intelectuali implicaŃi cu toate energiile lor în emanciparea României. O stare pasională. nu e lipsit de importanŃă. O stare de euforie. Mişcarea a degenerat. cu permisiunea Domniei voastre.30 – AŃi cochetat cu frivolitatea. expansivi. ei s-au şi realizat: Eliade. abjecte şi perverse. v-aş ruga. – Dar şi Dv. subscriind la fanatismul clipei şi al visului. Există o perversitate pe care o căutăm în clipele noastre de refulare gratuită. În orice caz. Nici eu nu m-am exclus de la plăcerile paradoxale ale frivolităŃii.

– Ştiu că şi Dv. Eu eram prea nervos ca să-mi exprim ideile. Comarnescu a jucat un rol major. – Noica vorbea foarte frumos. Ionel Jianu. ca şi când tu eşti cel mai deştept. De asemenea. – Noica este cel care 1-a etichetat astfel. – De fapt. antisemitism. sa obŃinem burse în străinătate. – De două ori: despre pragmatism. în faŃa oglinzii. gândeau la emanciparea României. Nu exista demagogie. care era grec. – Da. în iarna lui ‘33 şi a doua oară. Polihroniade. În fond. toŃi. litere „Criterion” ? – În primul rând. ToŃi. a însemnat ceva. ortodoxia.Criterion” dar şi alŃii erau influenŃaŃi de Nae Ionescu. foarte culŃi. E enervant să vorbeşti altora. de exemplu. Constantin Noica. mentorul acestei generaŃii ? Ce rol a jucat „Marele dezvăŃător” în existenŃa anilor ‘30 ? – DezvăŃător ? Nu ştiam că i se spunea aşa. 2 • E m i l Ci o ra n . se punea în discuŃie liberalismul. Cred că a fost foarte importantă această mişcare coagulantă a tinerilor de atunci.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 31 – S-au manifestat. tinerii cei mai dotaŃi ai României: Mircea Eliade. despre cultura individualistă. Paul Sterian. El a fost unul dintre cei mai importanŃi oameni de la „Criterion”. să intrăm în diplomaŃie. Era o realizare colosală să fii diplomat. visau o nouă spiritualitate. reproducea conŃinutul discursului. ale lui Broglie sau Schrödinger. Nr. ce urmăreau cei de la AsociaŃia de arte. Nu era vorba de rasism. ne plăcea să fim în centrul atenŃiei. să ne cunoască lumea. – Nu se înŃelegeau? – Nu. – Tinerii de la . – Între el şi Noica nu erau relaŃii dintre cele mai bune. Nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc în public. Cred că în 1933. Cioran. IŃi dai seama că ne sincronizam cu toată cultura şi ştiinŃa Europei ? În al doilea rând. Mircea Vulcănescu. să cucerim poziŃii în societate. daca mi-amintesc bine. fascism. Dan Botta şi alŃii. Se discuta despre orice. unii se ocupau de ştiinŃă. niciodată n-am avut o memorie bună. Mi-amintesc că odată i-a spus lui Noica să nu mai vină la cursuri. în martie ori aprilie. aŃi conferenŃiat la „Criterion. MulŃi evrei conferenŃiau: Sebastian. într-adevăr. aduceau în Bucureşti teoriile lui Heisenberg. – Noica spunea că s-a pregătit două săptămâni pentru o conferinŃă: a învăŃat pe de rost ceea ce trebuia să spună şi. Mihail Polihroniade. – Dar Eliade? – Eliade a vorbit foarte mult. Petru Comarnescu. indiferent de convingerile lor politice. atunci. filosofie. comunism. Pentru prima şi ultima oară stânga şi dreapta erau împreună..

de ce a eşuat acest proiect ? – Am eşuat în tot ce am dorit să realizez. intrând într-un provizorat care s-a dovedit falimentar. Un articol inadmisibil. – Dar şi în Gând românesc.. nu m-am lăsat condus de nimeni. Ce sa întâmplat.. – S-a spus. dar. cu siguranŃă. dacă aŃi fi rămas în România. să aprofundez conceptul de timp. de a pregăti un doctorat la Paris.). în ziua de 6 iunie 1937 – n. ori de câte ori am avut ocazia. Dostoievski. ca o revanşă. Am scris un articol impertinent despre Nae Ionescu. Am scris un articol împotriva lui Maniu. aŃi fi lăudat noul regim. cu siguranŃă că aŃi fi făcut puşcărie. atât de sublimă şi incurabilă. Parisul însă m-a prins în mrejele ratării şi m-a izbit de prăpăstiile interiorităŃii mele. Aş dori ca acesta să nu fie publicat.32 Interviu – Apropo de Nae Ionescu. Aici. scrisul Dv. Unde oare l-am publicat ? A apărut prin ‘37. Aş vrea să se uite această prostie. am învăŃat că Parisul îŃi rafinează suferinŃa. însă articolele politice nu vreau să fie editate.D. într-adevăr. lectură. Ar fi bine ca toate aceste articole din tinereŃe să fie adunate întro carte. la fel ca şi ceilalŃi intelectuali de vază. uneori de sorginte eminesciană. Paul Tillich. 490. – Domnule Cioran. un avorton al acesteia.. Plecând de la misticii germani. aŃi trecut prin budismul zen. Kierkegaard. Eminescu. Un articol insolent. În Vremea am scris mai multe articole. transformări. că practicaŃi în lucrările Dv. L-am luat în răspăr. Îmi propusesem. Am spus că acesta ar trebui să fie profesor de arheologie în Suedia. v-aŃi fi renegat experienŃele tinereŃii. – Aş dori să abordăm câteva aspecte legate de intenŃia. Chandrakirti. mi se pare în Vremea.. mai bine zis. ulterior. aşadar. – În 1937. Chestov. ? Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .. în cea mai controversata metropolă a lumii. pe când München-ul ori Dresda sau oricare alt burg german te sileşte să gândeşti politic. I. SunteŃi de acord că Parisul a constituit salvarea şi gloria Dv. Căderea în timp este o replică la Căderea în cosmos a sa ori nu-i nici o legătură între cele două sintagme? E o pură întâmplare? – Nici o legătură. Eu însumi sunt un eşec al existenŃei. Vremea. mi-a provocat o mare dorinŃă de a mă defini prin deziluzie şi plictis. Să nu crezi că n-am fost invidiat pentru poziŃia mea de parizian fără acte în regulă. de dorinŃa Dv. Se ştie că aŃi venit aici pentru a vă perfecŃiona în filosofie. cunoscut şi interpretat prin intenŃie şi nu prin exerciŃii specifice intelectului şi instinctului. Am devenit doar antreprenor al suferinŃei corozive şi explozive. ar fi înregistrat. cine v-au fost maeştrii spirituali ? – Mai mulŃi: Nietzsche. un nihilism extrem de original. – Articolul ăsta despre Nae Ionescu cred că a apărut în hebdomadarul . ori poate în Calende. – Poate. nr. în ultima vreme. Nagârjuna. Devenind un sceptic patetic. (Articolul se intitulează „Nae lonescu şi drama lucidităŃii” şi a apărut în „Vremea”. Asvagosha. pe care l-am sabotat. anul X. nici măcar de Dumnezeu.. cărŃile lui Suzuki fiind repere importante în bogata Dv.

femei frumoase şi elegante. nu am avut deprinderea exersării în interpretări şi-n meditaŃii ce-Ńi tocesc voluptatea dispersării şi a misterului. am devorat atâtea cărŃi. Lipsit de vigoarea străbunilor. ale dezgustului. nu aŃi fost hotărât. am ales prima variantă. – N-am vrut. După ‘37. Nu aş fi ajuns la esenŃe şi. Eu. n-am avut răbdare. E mai uşor. nu am avut competenŃe pentru a izbuti într-un anumit domeniu. în general. disperarea cunoscuŃilor şi a prietenilor mei. o viaŃă de noapte excitantă şi perversă. vă asigur. până la treizeci de ani. Pe plan intelectual. Filosofia te pregăteşte doar pentru moarte. şi cu propria-mi viaŃă. încă de la Sibiu. au început să apară greutăŃile. am radiografiat lacrimile şi am îmbălsămat disperările. iar românii de aici nu făceau nimic pentru tine. fiindcă n-am fost făcut pentru luptă. Nu m-aş baza pe argumente. de ce n-aŃi devenit om de ştiinŃă. Apoi. Şi acum. între excese şi perspectivele neputinŃei. cu această întrebare. S-au creat însă nişte circumstanŃe inhibatoare. te înseninează. ai totală dreptate. de exemplu? – N-am fost niciodată un tip organizat în planul speculaŃiei intelectuale. în filosofie. oripilată de atâtea eşecuri şi neîmpliniri. de aceea am făcut trotuarul fragmentarismului. care nu interesează pe nimeni. m-am plâns tot timpul. n-aş fi rezistat. mă risipesc în drame interioare nesemnificative. în primul rând. mi-aş fi pus capăt zilelor. De ce aŃi ales. E adevărat că am fost ispitit de filosofie. pentru încrâncenări cu existenŃa. să vă stabiliŃi la Paris. A fost groaznic. intrând în contradicŃii irezolvabile cu existenŃa. – Atunci. între prezentul trăit dezinvolt. de la început. în 2 rue Lhomond şi Parisul mi s-a părut colosal. să te emancipezi prin euforie. Vezi sfârşitul lui Socrate. Plăteam 360 de franci pe lună pentru o cameră la hotel. în schimb. a trudit pentru realizarea ei. Şi. să zicem. Nr. anxios chiar din copilărie. anemiată prin generaŃii şi generaŃii. am locuit la un prieten. m-aş fi ratat şi-n filosofie. pe consideraŃii livreşti. atâta tot. sunt lipsit de suflu şi de ritmul consecvenŃei. bistrouri. – Cum era Parisul în anii ‘30-’40? – În 1935. războiul. în plus. Am pendulat. Câtă fericire să fii naiv ! Nu. încălzită însă. 2 • E m i l Ci o ra n . totuşi. Am fost şi am rămas un mediocru al construcŃiei ample. doar bârfe ordinare. dar n-a fost suficient. în gândurile şi simŃămintele chinuitoare atâta vreme. Bucur łincu. venind din Germania. În aceste condiŃii. la această vârstă. Între plimbarea pe bicicletă prin provincie şi biblioteca de la Sorbona. Eliade şi-a propus încă din Ńară să creeze o operă. această soluŃie ? – Dacă aş fi găsit un post în Ńară. m-am hotărât să nu părăsesc FranŃa. Cu siguranŃă că m-aş fi sinucis. uneori inocent. ca Eliade. – Din câte cunosc. Cu o fascinaŃie aparte. a visat-o.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 33 – Dacă mă gândesc numai la Noica. Nefericirea şi-a avut propria-i sursă în chiar corpul meu. o oarecare funcŃie. ci pe propria-mi existenŃă. m-aş fi întors. Cu nervii distruşi de la şaptesprezece ani. M-ai tulburat. Am o oarecare experienŃă. recunosc. Mă consider realizat în simulacre ale nefericirii. Aş fi clacat la prima disperare de acest fel. în ce aŃi fi excelat ? – În teoria negaŃiei şi a nefericirii. totuşi. corespondenŃa era cenzurată.

în 1940. în 1946 vă gândeaŃi să vă întoarceŃi în România. ori de câte ori se ivea vreo ocazie. aproape definitiv. Era bogat. poezia are o sonoritate excepŃională. Cu alte cuvinte. – Evident că Parisul. Cât priveşte masa. De pildă. în Bretania sau Alsacia. la o cantină studenŃească costa în jur de 25 de franci. mi-a atras însă atenŃia că situaŃia României se va complica cât de curând şi cu siguranŃă că aş fi avut probleme cu autorităŃile. Te fascinează până la decădere. polonezii. dacă îmi amintesc exact. – Am aflat că. de ce v-a fermecat atât de mult această metropolă? – Pentru că m-a transformat. poezia lui Emily Dickinson. în comparaŃie cu ruşii. cum aŃi caracterizat-o dintotdeauna. l-aŃi cunoscut pe Brâncuşi ? – Nu. Natalia Dumitrescu. v-aŃi îndrăgostit la Paris? Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . îi invidiasem.34 Interviu Plecam. iubit de cele mai frumoase femei. Aşa că m-am răzgândit şi ulterior am înŃeles că am procedat bine. ÎŃi ruinează fiinŃa şi spiritul. soŃia lui Istrati.. de exemplu. Insist să vă întreb. Am fost gelos. la Bucureşti. – Apropo. să-mi risipesc îndoielile şi plictiseala. pe unii prieteni. aŃi luat lecŃii de engleză de la o englezoaică bătrână şi nebună. în provincie. pentru felul cum vorbeau în englezeşte. De ce engleza? – Am vrut să-l citesc pe Shakespeare în original. cred că ne-am fi înŃeles. o vreme. Persoana care s-a bucurat de atenŃia sculptorului a fost o pictoriŃă româncă. Cu câteva excepŃii: Ionescu. şi încă ceva: în engleză. De ce n-aŃi făcut-o? – În mai 1946 luasem bursa pe şase luni. mai recent Astaloş. Ionel Jianu mi-a povestit multe despre el. – De ce nu aŃi aderat la acŃiunile şi manifestările românilor din Paris? – Spectacolul coloniei româneşti a fost mereu deprimant. plângându-vă că. într-un ratat. pe el. în situaŃia revenirii în Ńară. În plus. Au fost şi sunt şi acum purtători de veşti proaste. repet. – SpuneŃi-mi. ca şi spaniola sau portugheza. veŃi ajunge dascăl. A fost un geniu. sfidându-l. deoarece se îmbătrâneşte iremediabil fie la Paris. meserie anostă şi stupidă. în rest.. sincer. începând cu 1940. n-au făcut nimic pentru Ńară. şi el un fel de pictor. alături de Sibiu şi Dresda fac parte din geografia frumoasă a sufletului Dv. Iubesc Parisul. curtat de toată lumea. evreii. – La 35 de ani. scriaŃi părinŃilor că v-a apucat disperarea. am întâlnit-o pe Principesa Cantacuzino care mi-a spus acelaşi lucru. aproape treizeci de mii de franci şi m-am gândit să mă întorc acasă. Un prieten. câŃiva medici şi pictori. prin frivolism şi cosmopolitism ieftin. fie la Sibiu. am evitat să-i întâlnesc. un medic român. Or engleza era limba unui imperiu. cu faimă. Acum. cum aŃi afirmat cândva. într-o Ńară în care prestigiul are un rol capital. Muriseră unchiul şi mătuşa şi simŃeam din scrisori că familia avea nevoie de mine. că doamna Simone nu ne aude. Într-o zi.

cum a făcut Celan şi atâŃia alŃii. mi-a stârnit orgoliul şi aroganŃa de a deveni un nimeni. să mă retrag într-o peşteră ori într-un pustiu. un chin pe care l-am resimŃit de-atâtea ori. această opŃiune? V-aŃi ratat existenŃa? – Mi-a plăcut la Paris cum se plimbă oamenii. aŃi spus. reprezintă semnul unei decrepitudini rafinate şi îndestulătoare. gândurile sinucigaşilor. Nu-mi amintesc mai mult. – Dar aŃi obŃinut „Premiul Rivarol”. André Gide. într-o deplină derogare de la FiinŃă. ÎŃi trebuie rigoare şi stil chiar în catastrofe. – Au gafat cu toŃii. I-am indus în eroare prin tupeul de a spune altfel nişte adevăruri cunoscute deja. Sartre. ViaŃa mea aici a fost o ironie a destinului. Jean Paulhan. supravieŃuieşti doar prin gesturi fatale. A trăi şi a scrie la Paris a fost. două lucruri m-au interesat: să câştig ceva bani şi să-mi fac un nume. nu e făcută pentru cuvinte. Oare se va afla vreodată de câte ori am vrut să fug din Paris. avea şansa să se „trateze” într-un actual atât de străin de cel parizian. – N-a avut deloc dreptate. Acum.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 35 – (Râde) Doar de femeile străzii. cele care lucrau după miezul nopŃii şi de cele disperate. Ca intrus. Colette. lumea mi-ar fi reŃinut imediat numele. Cred că i-am pus pe gânduri şi mi-au dat o medalie ca să tac din gură. RegretaŃi. Atâta tot. regret foarte mult acea frivolitate literară. Mi-au plăcut însă tinerele din provincie. acum. fără ajutorul nimănui. cu frivolitate nemăsurată. – Vă suspectez de prea multă modestie. ei fiind obişnuiŃi cu scrisul academic. am arătat cu degetul o realitate fardată şi incompetentă în esenŃa ei. Nu uita că atunci era în vogă Camus. Parisul este un păcat şi un fruct al Creatorului. mă refer la ceea ce rămâne după moarte. la Paris. Şi aŃi ajuns aici. fiind un partizan al nefericirii. după cum tot Dv. Mă descumpăneşte insolenŃa cu care urmăream cât s-a vândut din tiraj şi ce scriau jurnalele despre mine. AroganŃa şi cinismul autorului cărŃii i-a impresionat. Ştiu că nu poŃi trăi de pe urma cărŃilor. revelaŃia speranŃei de a deveni important. întâlnite în excursiile mele pe bicicletă. – AŃi mărturisit că încă din tinereŃe. Să ne amintim că au zis da pentru acest premiu nume precum André Maurois. în care merită să-Ńi ratezi viaŃa. aveaŃi un singur gând: să plecaŃi din România. aproape o eroare trăită indecent. SaŃietatea te converteşte. – Deloc. 2 • E m i l Ci o ra n . cu care m-am îndopat şi m-am pustiit. în timp ce el. Jules Superville. în singurul oraş. să las totul baltă şi să mă compromit definitiv? RenunŃarea ca şi sinuciderea. pe vremea când vă aflaŃi la Sibiu. artificoasă şi perversă. – Vă întreb în legătură cu debutul Dv.. Recunosc însă că Parisul m-a sedus. ViaŃa mea a fost tristă fiindcă am obosit tot încercând s-o compromit. fără de provocări şocante. în România. – Noica vă atrăgea atenŃia că riscaŃi să vă efeminaŃi într-un Paris care vă va îmblânzi prin expresie şi literatură. aerul din hoteluri. ca o posibilitate de a mă izbăvi pe cont propriu. ci doar pentru gesturi capitale. dintotdeauna. Cum aŃi primit primele ecouri referitoare la Précis de décomposition ? – Atunci. aşadar vi s-a recunoscut valoarea. largul orizont al dorinŃelor şi al ratărilor. Dacă m-aş fi aruncat în Sena. exact şi dogmatic. parizian. Jules Romains. spectacolul oferit de prostituate. Nr. Gide. în prag de sinucidere.

să-l vulgarizez spre a-l umaniza. nu credeŃi deloc în Dumnezeu? – Aş vrea să se înŃeleagă că am ajuns la o reală fecunditate în ceea ce priveşte dezagregarea credinŃei. celebru. şi concesii. există în această dispută cu Dumnezeu şi trădări din partea Dv. I-am perceput doar excentricitatea. – Să înŃeleg că aŃi rămas pentru toata viaŃa un eretic. Aici. i-am acceptat vecinătatea decepŃionantă. Recunosc că sunt un cinic dezlănŃuit. Crede-mă. Am înŃeles destul de repede că trebuie să te consideri. A fost o tragedie pentru părinŃi. în toŃi aceşti ani. din motive întemeiate. inapt Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . de un gen aparte. poate ca s-a întâmplat când l-au arestat pe Relu. că l-aŃi nefericit pe Dumnezeu printr-o aritmetică coerentă şi extraordinar de articulată a dezgustului şi a lucidităŃii orgolioase ? – Am mai spus şi-n alte ocazii că Dumnezeu este contagios şi nu se statorniceşte în nimeni. niciodată nu a fost actual în tulburările şi meditaŃiile din pricina cărora am suferit încă de la Sibiu. indiferent de împrejurări. nu? – Am scris aşa ceva ? Nu-mi amintesc. Până la un anumit punct e drama vieŃii mele. ba chiar şi o doză de duplicitate. fiind doar mister şi fascinaŃie ieftine. AmbiŃios în suferinŃele şi eşecurile mele. atunci când simt nevoia să-l dezonorez. Nu a devenit interesant în nici un moment al vieŃii mele. Atunci aş fi trecut de partea lui Dumnezeu. un glonŃ în Ńeastă te pot face. Vă rog să nu vă supăraŃi. uneori. la inconştienŃă şi trădare. M-am deprins. Din moment ce aveŃi credinŃă în Dumnezeu. mi se pare că sunteŃi destul de înarmaŃi pentru a suporta orice suferinŃă. deşi poate nu sunt în fond atât de necredincios pe cât par?” E şocant. Devii cunoscut doar prin gestiuni radicale. o frânghie legată de gât. Dumnezeu s-a ratat definitiv. vă întreb dacă v-aŃi găsit Dumnezeul Dv. poate că prin indiferenŃă l-am umilit. viaŃa ta nu interesează pe nimeni. adică singura mângâiere valabilă ce există sub soare. Dumnezeu nu mi-a provocat spiritul niciodată. În mine. – Într-o scrisoare către părinŃi spuneaŃi următoarele: „Nu trebuie să vă lăsaŃi copleşiŃi. chiar şi atunci când. cuvântul Dumnezeu m-a împins într-un delir reacŃionar. Unii spun că am devenit bârfitorul cerului prin sfâşieri grave ale neîncrederii în El. în capitala FranŃei? – Încă din tinereŃe. – Domnule Cioran. O săritură în Sena. reverberează doar eşecurile şi sinuciderile. Aproape e o nevroză ce se înfruntă cu o divinitate echivocă şi falimentară de atâtea ori. a religiozităŃii excesive. în cele din urmă. – Aşadar. devenită tenebroasă şi maladivă. Teama de a-mi pierde fratele m-a împins la acte schismatice. Mama a suferit enorm. obsesivă şi degradantă. prezentându-vă aceste constatări personale. – De ce v-aŃi ascuns existenŃa cu atâta perseverenŃă şi n-aŃi răspuns la impulsurile gloriei ? – A fi străin la Paris e o aventură dramatică. Nevoia de a te îndepărta de Dumnezeu nu m-a părăsit. – Nu. Crează doar iluzia eternităŃii în faŃa celor orbi de credinŃă. o zădărnicie în plus.36 Interviu – Pentru a încheia subiectul referitor la Paris.

n.).) pentru mine. Evit româna pentru că este un pericol (s. desigur. chiar de unii confraŃi ? Mă gândesc la cele întâmplate lui Vintilă Horia când i s-a acordat „Premiul Goncourt” pentru romanul Dumnezeu s-a născut în exil ? – Lumea literelor m-a dezgustat întotdeauna. o limbă mult mai poetică decât franceza. fiindcă româna este o limbă bogată şi expresivă. în favoarea francezei. e. La 24 de ani. – Cum. Consider că este foarte important în ce moment al vieŃii ai schimbat limba. de premiile pe care şi le dau unii altora. uitând româna. mă iniŃiez permanent. – Într-adevăr este o performanŃă şi am mizat pe ea.D. viaŃa mea m-a dezagregat cu nesăbuinŃă şi ar fi fost indecent să afle şi alŃii.D. într-un mod aparte. Cred că ar fi ilegal. chiar şi astăzi. AŃi renunŃat Ia limba română. mai ales după ce scrisesem cinci cărŃi în română.). În România era acea aristocraŃie grecească. franceza nu era o limbă străină..D. sunteŃi un apatrid. În franceză. Mai ales că-n România citisem mult în germană. I. da. am îmbătrânit şi nu mai am forŃa de a mă înfrunta cu amintirile. din când în când. Eu ştiam mult mai bine germana. când am schimbat eu limba. limbă în care aŃi scris câteva cărŃi importante. o română în franceză. scriu în franceză. spiritul.. Am oroare de găştile scriitorilor. 2 • E m i l Ci o ra n . măcar pentru o scurtă perioadă ? – Din doua raŃiuni: de frică şi pentru că n-am un paşaport. de majoritatea scriitorilor. Am fi doi impostori într-o amintire comună şi frumoasă. de frică ? – Întâlnirea cu locurile copilăriei s-ar putea să-mi fie fatală. aŃi fost boicotat. atunci. eu scriu altfel în franceză. La 20 de ani este perfect. toŃi ştiau să vorbească perfect franŃuzeşte. Am făcut un efort teribil. mi-e teamă că revederea s-ar transforma într-o tristeŃe esenŃială. De aceea. Nu e posibil sa eşuez astfel. – Nu vă este dor de fratele Dv. la vârsta mea. În general.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 37 pentru desăvârşire. I. în fond. – La ce m-ar fi ajutat cetăŃenia franceză ? Tot un exilat aş fi rămas în labirintul singurătăŃilor mele. pericolul reîntoarcerii (s. Când schimbi o limbă trebuie să-Ńi modifici radical mentalitatea. Deci. E ca un fel de ruptură (s. I. aici. este foarte dificil. Cât priveşte actul de identitate. Însă pentru mine. În timpul războiului.. fiind extrem de consecvent în această decizie majoră. Din acest motiv. – Nu cumva. – De ce nu vă întoarceŃi în România.n. Care au fost raŃiunile acestui demers ? RecunoaşteŃi că e o performanŃă să te impui într-o altă cultură. – SunteŃi un „caz” special. Nr. Aurel ? – Desigur. în FranŃa. cu câteva excepŃii. M-am distanŃat. n-am nici unul şi nu văd cum aş obŃine aşa ceva din România. În ce mă priveşte. cu bună ştiinŃă. – De ce nu aŃi primit cetăŃenia franceză ? Din câte ştiu. era deja târziu.n.

– Asta numai pentru că tot refac textul. fiecare dintre cărŃile mele este rescrisă de cel puŃin trei ori. de exemplu. cu influenŃele ei populare. atâta vreme cât scriu în franŃuzeşte nu pot să vorbesc româneşte. există posibilitatea să-i transformi textul. „Luceafărul” ori „Ce te legeni”? Limba lui Eminescu. Trebuie să refac. nu se pot converti şi este un mare păcat. Aceasta este problema şi nu poŃi gândi în acea limbă decât dacă renunŃi la limba ta. – Da. e ceva şi din structura mea de transilvănean. îmi este extrem de dificil. fac un fel de schiŃă. Din această cauză poezia românească nu s-a tradus şi nu a fost cunoscută la adevărata sa valoare.). – Numai pe temeiul unor eforturi serioase şi permanente aŃi ajuns la stăpânirea unei franceze încărcată de nuanŃe şi virtuŃi stilistice. Cum să traduci în franceză. Sunt cuvinte pe care nu le-am mai rostit în româneşte de atâŃia ani. am luat-o de la început. cum vi se pare limba română ? – Eminescu. mai ales că gândisem în româneşte scriind cele cinci cărŃi. Prima oară. căci. să rescriu. citisem în franŃuzeşte. aproape imposibil. E ceea ce am făcut eu. unul dintre cei mai mari poeŃi ai lumii. fiindcă sunt cuvinte pe care le-am pronunŃat ultima oară la Răşinari. Aveam un profesor bătrân de franceză care moŃăia tot timpul. De aceea. anii de şcoală au contribuit la performanŃele Dv. În acelaşi timp şi complexul că părinŃii mei nu ştiau franŃuzeşte. Ca apoi. Din aceste motive. La bacalaureat am luat 6. Précis de décomposition am rescris-o de patru ori.38 Interviu am învăŃat două lucruri: engleza şi româna. – La liceu am fost lamentabil. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . dar acela nu mai este Eminescu. Nu poŃi scrie într-o limbă decât dacă gândeşti în limba respectivă.n. E un complex proces de reîntoarcere spre punctul de plecare. Este absurd să traduci „Luceafărul”. Când am început să scriu în franceză. dar era o limba pe care nu o cunoaştem bine. după atâŃia ani de izolare pariziană. Se poate vorbi de o tragedie a lui Eminescu. am plecat de la studierea aprofundată a gramaticii. Am citit în acea perioadă tot ce puteam găsi în româneşte. I. în special Biblia. – Acum. Am învăŃat mereu. este totuşi intraductibilă. M-a marcat acest sentiment. este precis. reprezintă exemplul cel mai tipic al dramei poeziei noastre. Cum să-i traduci pe Barbu. Bacovia. Poate doar să spună „bonjour”. pentru a mă perfecŃiona în această limbă. Fiindcă nu am încredere în franceza mea. Am făcut această alegere. să revin la o anume stare de acum 50 de ani. Evident. fiind una dintre marile limbi de poezie. nu se poate. o limbă poetică ce a permis poeziei româneşti să capete o mare valoare în toate epocile. – Există o concluzie unanimă că scrisul Dv. sintetic şi înscris într-un discurs perfect. suport consecinŃele. o mare pierdere pentru literatura română. Aşadar. dar mai ales pe Arghezi. E o limbă extrem de bogată şi expresivă. În momentul în care am început să scriu în franceză a trebuit să renunŃ şi la propriul meu trecut.D. Creierul e nevoit să facă o întoarcere spre origine. pariziene. Nu pentru alte motive. s-o abandonez în favoarea francezei. Eu cred că marele nenoroc al României este acela de a avea o limbă extrem de poetică. Toate cărŃile mele în franceză sunt scrise de cel puŃin trei ori. Este pericolul limbii materne (s. limba română. – Cred că şi educaŃia din România. Acum s-a terminat.

locuia în acelaşi hotel în care se afla şi comenduirea germană şi. Îi place mult această publicaŃie. Dacă vreŃi. E inadmisibil ca la ei acasă să te iei în serios. posedând exactitate şi o aleasă claritate. dacă am fi avut prozatori de valoarea acestora. Cândva am şi scris ca nu se poate imagina Iisus vorbind franŃuzeşte. poetică şi stilistică. M-a îngrijorat uciderea acestuia de către comunişti. Dialoguri. Gorgoveanu. Dacă Pătrăşcanu n-ar fi fost ucis de-ai lui şi eu şi Eliade ne-am fi întors în Ńară. Am avut viziunea pierderii războiului de către România dar nu am crezut că se va complica atât de dezastruos. o să mă sinucid şi o să scriu la gazetă că mi-am luat viaŃa din cauza lui. Enervat de insistenŃa acestuia. este extraordinar. – De ce nu aŃi revenit în România după război ? – IniŃial. Trebuie organizat la Centrul „Pompidou” o expoziŃie de carte franceză apărută în România. – Ştiu că aŃi fost chemat cu insistenŃă de către organele militare româneşti să reveniŃi în Ńară spre a fi mobilizat. când se vorbeşte despre viaŃa pământeană a celui dispărut. Biblia în româneşte. România fiind în război. la ambasadele franceze din lume. pe când limba franceză este o limbă juridică. Nr. i-am spus într-o zi că. col. în special cel de la înmormântare. exprimate într-o limbă deosebit de bogată şi de expresivă. Mi-am dat seama ca României i-ar fi trebuit peste 20 de ani ca să se refacă după dezastrul pricinuit de acesta. la armată. Cred că l-am impresionat fiindcă m-a lăsat în pace. Prozatorii au mai multe şanse. Să fim serioşi. considerată ca fiind cea mai buna din Europa). dacă nu mă lasă în pace. îndeosebi pentru contacte.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 39 a căror poezie este străbătută de atâtea sentimente profunde. tot serviciul religios. de folosit în eseuri şi în conversaŃie. nu aveam de gând să mă stabilesc definitiv în FranŃa. mă ameninŃa cu tribunalul militar dacă nu mă întorc în România. – A fost o problemă grea pentru mine. (Îi înmânez lui Emil Cioran un exemplar din Secolul 20 şi lucrarea Paul Valéry. Limba română este colosal de poetică însă dificil de tradus tocmai datorită bogăŃiei şi expresivităŃii sale. atunci când literele îmi dau un ultimatum. Noi n-am avut mari romancieri de talia poeŃilor. Războiul a fost cauza deciziei de a rămâne la Paris. uneori grav. exasperant de solemnă. echilibrată şi miraculoasă în gratuităŃi. tot timpul. atunci literatura română ar fi căpătat o cu totul altă dimensiune. Pătrăşcanu era un foarte fin intelectual. – De ce credeŃi că sunteŃi cel mai important şi subtil interpret al limbii franceze. Ataşatul nostru la Paris. Un prozator poate fi tradus în franceză. ediŃie îngrijită şi prefaŃată de Ştefan Augustin Doinaş. adică un stilist împovărat de glorie ? – Mi s-a făcut o nedreptate considerându-mă altfel decât francezii. pot să vorbesc cu directoarea acestei instituŃii fiindcă e necesar să se ştie că românii cunosc atât de mult despre cultura franceză. spunându-mi că Michaux fusese entuziasmat de a fi publicat în această revistă. Sunt doar un scrib al ei. alături de nemŃi. Spunei să trimită publicaŃia la toate ziarele şi revistele din FranŃa. poetul este însă condamnat. sună grotesc. Este imposibil să te duci la biserică şi să auzi Evanghelia în franceză. – Transmite-i lui Doinaş întreaga mea consideraŃie pentru izbânda aceasta de excepŃie. 2 • E m i l Ci o ra n . Sunt doar un actor al scrisului. Am păcătuit doar scriind în această limbă. Poezii.

se bucura nespus când era ales membru în nu ştiu ce academii şi asociaŃii. – Am auzit că. de două ori. Îmi convine această stare. Mie îmi repugnă. Lui Eliade îi plăceau distincŃiile şi recompensele. gloria doar un artificiu? – O singură dată am acceptat un premiu. nici nu sunt francez. E o vulgaritate să te cunoască atâta lume. în cele din urmă. Nu credeŃi că. E decadent pentru spirit să-1 amăgeşti cu glorii ieftine. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . vei muri de foame. Poate că asta face parte din firea mea de transilvănean. Premiile de aici Ńin de un fel de mondenitate. Reprezintă premiul. n-a fost decât un exemplu de sterilitate al mai marilor peste visele scriitorilor. deja cunoscut. acordat de către „Comitetul pentru premierea tinerilor scriitori needitaŃi”.40 Interviu – De ce aŃi refuzat premiile literare? Chiar Dumneavoastră aŃi spus că dacă încerci să fii liber. tentaŃia de a fi momit cu premiul Nobel pentru literatură. Nobelul? – Sunt doar un cabotin al încăpăŃânării. bineînŃeles. Eu sunt un trândav al propriei mele condiŃii. de ierarhiile literare. Ar fi fost o trădare a propriului meu fel de a fi (…). chiar cu inocenŃă şi neruşinare. onoarea. Ba nu. am acceptat. Apoi. uneori. Este adevărat că aŃi refuzat. Nu vreau să ies din ea. Prima oară cu Pe culmile disperării. ci devii suspect atât pentru prieteni cât şi pentru duşmani. in stilul Dv. dar îndeosebi de un anumit tip de spectacol. E o ruşine să primeşti premii. Nu prosperi când primeşti un premiu. – Chiar în aceste zile vi s-a propus premiul „Paul Morand” al Academiei Franceze. Mi-a plăcut întotdeauna.. premiul ar trebui să fie acordat unui tânăr. consecvenŃa poate deveni falimentară? – În fond. „Premiul Rivarol” pentru Précis de décomposition. AŃi refuzat.

anumite lucrări de care moralistul nu uitase (pe unele le va edita Constantin Barbu. să desluşesc motivele întârzierii apariŃiei cărŃii acesteia. Cum perioada de zece ani s-a scurs deja. tot la Editura Cartea Românească. Blazat şi cu gustul tainei singurătăŃii în multitudinea ei de manifestări. am cercetat în această „arhivă”. la indicaŃia lui Cioran. atât în română cât şi în sârbă şi. „Emil Cioran sau monologul în filigran”. devenită „Humanitas”. Cioran mi-a acordat dreptul de a mă ocupa de apariŃia celor cinci cărŃi. rămasă familiei. în consecinŃă. Schimbarea la faŃă a României (1936). fratelui său Relu. în intimitatea mansardei sale celebre era un interlocutor fascinat. Pregătirile de publicare a unei prime antologii din creaŃia sa (Eseuri) la Editura Cartea Românească. evident. apărută în acelaşi an.41 Întâlniri esenŃiale cu Cioran n numărul 26 din 26 iunie 1986 al revistei Tribuna publicam o recenzie. după ce Emil Cioran le va fi revăzut la Paris. tipărite anterior (Pe culmile disperării (1934). bucurându-se de un interes enorm din partea cititorilor. s-a entuziasmat şi de perspectiva de a fi tipărit în Iugoslavia. de asemenea. a făcut câteva modificări şi. împreună cu scriitorul Constantin Barbu. întărită de mai multe vizite în rue de l’Odéon. Au urmat mai multe întrevederi. rugându-mă. TristeŃea de a fi – manuscrise inedite şi articole netipărite în cărŃile româneşti). după o absenŃă de aproape o jumătate de secol din cultura românească. transformată într-una de complicitate literară. începutul unei relaŃii epistolare. cu o curiozitate debordantă în legătură cu realitatea românească. antologia a apărut. într-o primă fază. în felul lui. sabotând. iar în 1989. Î Referitor la fotografiile cu Cioran. Sfârşitul care începe. în 1990. Amurgul gândurilor (1940)). ulterior. în traducerea lui Modest Moraru mi-au prilejuit mai multe ocazii de a mă afla în preajma sa. copii ale diplomelor de bacalaureat şi de licenŃă. cum stupid s-au exprimat Marta Petreu şi un oarecare Dan Craioveanu în revista Apostrof. acest moment însemnând. Am reuşit să îi prezint lui Cioran şpalturile. ne vom ocupa în viitorul foarte apropiat de editarea celor cinci cărŃi româneşti publicate de Cioran până în 1940. În ceea ce priveşte cărŃile româneşti. ne-a pus la dispoziŃie mai multe documente privitoare la familie şi la traiectul scriitoricesc al celebrului său frate: fotografii ale părinŃilor. I-am expediat lui Cioran un exemplar din respectiva revistă şi nu mică mi-a fost mirarea când am primit de la el un răspuns de mulŃumire. dar. m-a îndrituit să fac demersurile respective în acest sens. RegretaŃii Mircea Ciobanu şi Cornel Popescu. Căprariu. acesta a primit şi el. demers sprijinit de Al. conducătorul acestei publicaŃii. Cartea amăgirilor (1936). pentru o perioadă doar de zece ani. Cioran îmi acordase copyright-ul încă din 1989. 2 • E m i l Ci o ra n . Lacrimi şi sfinŃi (1937). la rugămintea sa. gata oricând să guste o întâmplare ori un fapt de cultură. ce apar în acest Caiet Cioran. în cele din urmă. La rugămintea lui Emil Cioran. posibil în urma unor intervenŃii imperative din partea noului director al fostei Editurii Politice. a cărŃii Exercices d’admiration. figuri emblematice ale Editurii Cartea Românească. scrisori. care trebuise să facă eforturi serioase pentru ca articolul să vadă lumina tiparului. Ion Deaconescu Nr. Şi. care. scepticul cel mai fascinant al secolului. îngăduiala lui Cioran de a fi publicat la această editură. extrem de generos. au făcut tot posibilul ca prima culegere din opera cioraniană să apară la Bucureşti. precizez că au fost primite cu prilejul mai multor vizite şi nu sunt trucate. i-am făcut o vizită la Sibiu. la Editura Gallimard din Paris. în mai 1990. În plus. acordându-i copyright-ul pentru Antropologia filosofică. „infernul” cotidian. de fapt.

42 Întâlniri esenŃiale cu Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Întâlniri esenŃiale cu Cioran 43 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

44 Întâlniri esenŃiale cu Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Întâlniri esenŃiale cu Cioran 45 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

46 Întâlniri esenŃiale cu Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Întâlniri esenŃiale cu Cioran 47 Nr.

chemaŃi şi nechemaŃi. insuficienŃele. Amurgul gândurilor (1940). cu voce tare. P Nr. dacă ne gândim că scriitorul nu mai beneficiase.. numele lui Emil Cioran era pronunŃat mai mult în şoaptă şi doar cei slobozi la gură îşi permiteau să vorbească de titlurile cărŃilor sale. circulând doar cu circumspecŃie. capătă căderi abisale într-o exigenŃă abisală de natură negativist lirică. dincolo de obişnuinta sferă a experienŃelor de viaŃă. Atitudinea aceasta zelatoare este.. opera cioraniană poate fi considerată. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Totul pleacă de la inconfortul îndoielii plasate între experienŃa religioasă şi speculaŃiile legate de divinitate. ca cea a lui Goethe. totul este aproximativ. Între smerenia suferinŃei şi vocaŃia hiperbolei şi a paradoxului se plasează marea negaŃie cioraniană. Voluptatea angoasantă a analizei lucide. de remarcat o gândire bulversantă şi bulversată de o exemplară exigenŃă plasată în zona mizantropismului.. Îndreptar pătimaş (1991) – relevă un spirit original.. o lungă confesiune. tipul omului inteligent şi unanim simpatizat este chiulangiul sistematic”.48 Octavian Lohon Emil Cioran pentru eternitate ână prin 1990. „studii”. oarecum. trăiri irepresiv eruptive. E. de atenŃia cuvenită. încercând – rareori cu succes. Dureroasă. conştient fiind că. prin citate cu grijă alese. dăltuită în adâncurile firii româneşti. este rezultatul unei gândiri de un tip special din care s-a alimentat ceea ce s-a numit „fenomenul Cioran”. dar mai ales dând rateuri lamentabile – să reediteze opera lui Emil Cioran. consumatori iliciŃi de cerneală au căzut într-o alarmantă maladie cioraniană. elanurile în dezamăgiri şi dezamăgirile în elanuri. o excepŃie inexplicabilă printre noi”. intervenŃii cu pretenŃii docte la te miri ce simpozioane. Moralmente. a deselor răbufniri de sarcasm uluitor. în spaŃiul cultural românesc.. care „să meargă”. cu voie de la „stăpânire” adică. Toate scrierile în limba română ale lui Cioran – Cartea amăgirilor (1936). Lacrimi şi sfinŃi (1937). Odată cu întâmplările deceniului ‘90. un român nu se poate face interesant într-o societate de conaŃionali. Altfel spus. Opera sa. C. explicabilă.. De la debutul cu volumul Pe culmile disperării (1934). comparat de Mariana Şora cu magicele cuvinte ale lui Schopenhauer din aforisme. cu o carieră fulminantă pe malurile Senei şi cu ecouri până în Japonia. din care Ńâşnesc atitudini colerice. Coordonatele eticii cioraniene convoacă efecte reconfortante în acest pesimism funciar. În contextul negaŃiei de vârf proferate de Cioran. deplângând cu suflu liric depeizarea de „ce pays qui fut le nôtre et qui n’est plus à personne” (Lettre à un ami. În jurul acestor concepte ale gândirii sceptice s-a construit „fenomenul Cioran”. vreau să spun că nici unul nu s-a substituit (s. Cioran se dedă cu voluptate suferinŃei.) vreunei idei”. decât etalându-şi defectele. edituri apărute ca ciupercile după ploaie.). bucuria în suferinŃă. 2 • E m i l Ci o ra n . de la început. totuşi el are un spaŃiu spiritual de izbăvire: „Afară de Eminescu. să-i consacre „exegeze”. prin scurte fragmente. de activitatea sa publicistică. Este. cum se spune. tristeŃile în văpăi şi văpăile în tristeŃi”. Schimbarea la faŃă a României (1936). suferinŃa „se converteşte în bucurie. Căci nu l-am declarat cu toŃii. este constatarea: „De când există România nici un intelectual n-a murit pe o idee. Nu există popor în lume care să facă o virtute din faptul de a nu munci. guvernată de gesturi colerice: „Există un mare deşert în România. diferenŃa între categoriile gândirii şi cele ale credinŃei se demonstrează a fi fundamentale.

la patetism. până la maltratarea fizică. de profundă rostire patetică. De aici. „lacrimile sale se transformă în gânduri”. încă din prima sa carte. sfâşierea de către inamici pe care-i binecuvintează. elementele unei confesiuni de mare intensitate. gânditorul operează cu un concpet firav – amăgirea cu miraje – care-i furnizează starea imună la tot ceea ce înseamnă iluzie. „un neant lipsit de calificativele sale negative”. 2 • E m i l Ci o ra n . pentru că privirea-i operează o permanentă suspiciune faŃă de orice opŃiune favorabilă a a celorlalŃi. al nebuniilor tinereŃii. extremist între modestie şi orgoliu. Din acest punct de vedere. cum avertizează chiar scriitorul. Altfel spus. Setea nestăvilită de schimbare. lacrimi ce imprimă „un caracter de eternitate devenirii” (Lacrimi şi sfinŃi). ca la Goethe. Nihilismul funciar de tinereŃe conŃine. la rându-i guvernată de rezonabilitate şi scepticism. În contextul întregii sale opere. refuzând spiritul de geometrie în favoarea simetriei drămuite într-o manieră specială. Cioran se supune sistematic unor rigori pe care el însuşi le numeşte „a gândi împotriva sa”. Cioran este derutant. cu accesorii. nu face. ca în Rugăciunea unui dac.Emil Cioran pentru eternitate 49 Ca. parcurgând – cum mai Nr. ci se reformulează. despre zonele metafizice şi despre tentativele de a găsi certitudini. afirmarea absolută a vieŃii (simpatia faŃă de Garda de Fier). Respingerea. fără tensiunea sufletului – spune –. Pe culmile disperării. Luciditatea aceasta de maximă luciditate cade. resentimentele se vor manifesta după Război ca un sentiment al înfrângerii. Fără vibraŃii interioare. scormonitor. capitolul Exercices d’insoumission. care îi permite o negare totală a libertăŃii interioare. interogaŃia esenŃialului. niciodată lipsită de emoŃiile pe care le furnizează paradoxurile introversiunii. El cere. la Cioran. generatoare a unui fel special de joc de spirit. pedanterie savantă. astfel. remarcabil. ataraxia. înainte de Război. în loc să cadă în plâns. Această poziŃionare sinceră validează o aventură metafizică sprijinită solid pe o sete irepresibilă de a sugruma răul care guvernează lumea şi eliminarea conştiinŃei neantului propriu de origine manicheană. nimic nu se întâmplă. la emoŃii şi paradoxii. reŃinându-i-se autenticitatea. omagiase acŃiunea. iar cadavru-i lăsat fără mormânt şi defăimat. Salvarea de această neantizare ar avea o singură cale de însănătoşire: plonjarea şi scufundarea în Nirvana – altceva decât neantul. Aşa cum au observat mai toŃi comentatorii lui Cioran. de altfel. ca un rezultat al unei absorbŃii culturale de mare anvergură. În tot ce scrie Cioran se simte aripa neagră a conştiinŃei neantului nostru. Dar. dar se plasează în stupoarea metafizică. în toată opera sa. din ce în ce mai insistent şi clar. adică sunt o durere sublimată. Cioran se plasează într-un colŃ al obiectivităŃii irevenŃioase a cărei componentă tutelară este construită pentru a întreŃine starea dilematică. însă. conducând la un fel de maladie. EvoluŃia spre marca definitorie de gânditor cu răbufniri contradictorii se evidenŃiază prin trecerea – cum s-a spus – de la tonul rapsodic. Am putea. într-un adevăr cât de cât „respirabil”. care îşi găseşte expresia într-o frenetică şi atotcuprinzătoare imprecaŃie. El acceptă ca adevăr doar ceea ce este disperant. înŃelegând că elemente ale scepticismului său manifestat plenar ulterior sunt reversul afirmaŃiilor anterioare. Spiritul său suplu. gândirea cioraniană nu-şi modifică la modul spectaculos pulsiunile oarecum haotice. modalitatea de abordare a subiectului. Această atitudine a filosofiei lui Cioran vine după ce. ExerciŃiu de nesupunere. argumente şi demonstraŃii aranjate într-un eşafodaj bine compartimentat. imprecaŃiile împotriva lui însuşi. nimic nu se poate. este o explicare a lucidităŃii extreme de la care porneşte şi la care revine cu premeditare. ca în Précis de décomposition. căci nu avem la dispoziŃie decât „un erzaŃ de a fi”. Pe măsură ce înaintează spre maturitate. Neliniştit şi preocupat de a-şi depăşi propriul destin. calea de urmat este cea a reducerii totului la inexistenŃă. scriitorul invocând „răutatea” şi „frica” de a fi înşelat de o transformare în favoare proprie. „un vid”. dar suportul este fragil. De aici rezultă un model de gândire sceptică modernă. sugerând inactivitatea. la teroarea neantului. gânditorul închipuie „o hermeneutică a lacrimilor”. este o reacŃie de şantaj al tinereŃii faŃă de vârsta matură. vorbi despre o conştiinŃă a finitudinii.

Prin urmare. este cel puŃin dramatică prin incesabilitatea sa. iluzie şi voinŃa iluziei. În tot ce a scris. care îl conduce la un fel de maladie a obiectivităŃii ireverenŃioase de gen dilematic. ca în câteva dintre poemele eminesciene. reversul luptei cu eternitatea. Mircea Eliade. Octavian Lohon Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . generează sarcasmul. Satan este „marele Trist” (revers blagian?!). Este o gestică gnostică într-o scenografie şi o regie ce invocă disperarea existenŃială şi setea de aneantizare. evident. acceptând ca adevăr doar ceea ce este disperant. viaŃa este „parŃialitate. înseamnă „a trece de partea morŃii”. eroare. Pentru că suntem sau nu parte a eternităŃii. se simte – noi am sugerat-o cât de cât – o tentaŃie constantă a rebeliunii. precum Heidegger. în întreaga sa operă. Malraux sau. Cioran se supune.50 Octavian Lohon subliniam – calea de la glorificarea acŃiunii la ataraxia apoteotică. aşa cum au făcut şi alŃi gânditori şi scriitori campioni ai culturii europene. identice cu ale timpului şi cu ceea ce ne acaparează încă de când trăiam fără Dumnezeu. aşa cum încearcă să o desigileze în Silogismele amărăciunii. marca Cioran: plasarea într-o luciditate feroce care îl obligă să respingă orice idee reflexă a dorinŃelor noastre mărturisite sau ascunse cu excesivă grijă. constant. Constatarea. emoŃionându-ne pentru că „paradoxurile şi contradicŃiile sunt ale noastre”. Este o stare de luciditate belicoasă. ipostazierile cioraniene vizează răul care macină umanitatea încă de la începuturile sale. ci la prăbuşirea în timp. pentru el. dar fără – paradoxal – acceptarea devenirii. tragică. ca revers al neputinŃei. El suspicionează orice opŃiune favorabilă celorlalŃi şi se autoimunizează în faŃa atacului oricărei iluzii. În Tentation d’exister. Ieşirea din captivitatea temporalului. ImprecaŃiile fără echivoc au. Jünger. de la care porneşte în mod continuu. producerea de judecăŃi obiective”. rezumat nu doar la căderea în păcat. După Cioran. Este un „exerciŃiu” de explicare a lucidităŃii extreme. este agreată trecerea de partea vieŃii. Gottfried Benn. înŃelegându-l ca pe un erou byronian. sistematic rigorilor a ceea ce el însuşi numeşte „a gândi împotriva sa”. Căci aceasta ar însemna asumarea atributelor diavolului. ceea ce.

teoria şi practica vacuităŃii se întâlnesc. o carte care să-i facă pe câŃiva intelectuali francezi să înveŃe româneşte – numai astfel ar putea înŃelege francezii ceea ce este mai apoteotic-negativ în Eminescu. 2 • E m i l Ci o ra n .. Găsise acolo zeci de pagini strălucitoare despre Nirvana. I-am spus lui Cioran că există în Eminescu negaŃii tot atât de îndrăzneŃe precum în Nâgârjuna. Am vorbit de mai multe ori cu Cioran despre Eminescu. Chandrakirti şi Shantideva – nu era altul decât Eminescu şi disoluŃia finală nu era altceva decât „intrarea în vecinicul repaos”.. O carte profundă despre Eminescu. Traducerile în franceză nu-1 pot impune aşa cum el chiar este. După propria confesiune. dar vom păstra cifra de 64. tot Manualul de descompunere n-ar fi decât un comentariu la Rugăciunea unui Dac. Chandrakirti.51 Un cuvânt despre 64 de negaŃii plus ultima Un cuvânt despre 64 de negaŃii plus ultim • Budha ar putea fi gelos? • Un geniu de care nu încetez să mă mir • Tot ce este negativ în el • Dacă n-am fi avut pe Eminescu? • Dumnezeu nu este mai mult decât o proiecŃie a „setei de repaos” • În vacuitate . iar pe cea de-a 65-a o vom numi ultima negaŃie. prin PrâjnaParamita. Iar înainte de plecare. Am exersat împreună 64 de negaŃii. Cioran mi-a spus că sunt 65 de negaŃii!. într-adevăr. „Să-şi explice singuri” – spunea Cioran. de eminescian Cioran. Asvagosha. în Despre neajunsul de a te fi născut. cu poiematica vacuităŃii aşa cum este ea risipită – creând prin abolire – în eminescianitate. Nimeni n-a observat până acum cât este.universul nu era decât un cuvânt • Rugăciunea unui Dac. I-am spus că Eminescu studiase buddhismul indian după cartea unui francez – Burnouf. fragmente din Nâgârjuna. Cină Cioran scrie l’lnâelivre. Tânărul poet care nu visa decât la „disoluŃia finală”. A sfârşit prin a spune că limba română „este limba celui mai nihilist popor din lume”. Cioran chiar a comentat aforistic întreaga zestre de vacuităŃi – aşa cum ni le înfăŃişează Chandrakirti în Intrarea în Miez. Nu s-a observat încă miezul luciferic (amintind de treptele iniŃierii nihiliste a lui Hyperion) al viziunii despre extaz şi vid din Lacrimi şi sfinŃi. – aşezat alături de Nâgârjuna. Constantin Barbu Nr.

sunt condamnaŃi mai curând sau mai târziu ratării. dar fără mari întunecimi. De când există România nici un intelectual n-a murit pe o idee. Toate ratările şi golurile şi le explică prin vidurile României. Căci nu cred ca România să fie timidă cu înălŃimile sau adâncurile ei. insuficienŃele. timidităŃi durabile şi taine îngropate. Şi le acceptă prea des. că nici unul nu s-a substituit vreunei idei.52 Emil Cioran Despre Mihai Eminescu Budha ar putea fi gelos? • Un geniu de care nu încetez să mă mir • Tot ce este negativ în el • Dacă n-am fi avut pe Eminescu? • Dumnezeu nu este mai mult decât o proiecŃie a „setei de repaos” • În vacuitate – universul nu era decât un cuvânt • Rugăciunea unui Dac xistă un mare deşert în România. România nu este o Ńară luminoasă: ea este o Ńară subterană. Intelectualul obsedat este un monstru la noi. Elanul de autodistrugere care să se nască din dorinŃa de a da lumii contur. Nu există popor în lume care să facă o virtute din faptul de a nu munci. poate. CredinŃa în inutilitatea jertfei este aşa de organică. Suntem. Nici un român nu se simte personal vinovat. încât ar trebui o febră asemănătoare epocii de martiri a creştinismului. interpretate şi scuzate prin viciile substanŃiale ale României. presiuni ascunse ale sufletului. Este foarte caracteristic că un român nu se poate face interesant într-o societate de conaŃionali. ce naşte pasiunea de transfigurare a lumii acesteia. ci este necesară o modificare structurală pe bază de orientare colectivă. Nu poŃi impune o valoare decât pe dărâmături: ruinele indică totdeauna prezenŃa spiritului. neavând la bază rezistenŃa substanŃei naŃionale. Din păcate ea este prea sinceră şi prea curajoasă cu golurile ei. indivizii care vor să se salveze dintr-o romanitate deficientă. decât etalându-şi defectele. Ascunzişurile sufleteşti se alimentează din cadavrele propriului nostru trecut. FrecvenŃa încercărilor de mântuire individuală este totuşi E Nr. În România. Atitudinile spirituale sunt identificabile aiurea prin nume. tipul omului inteligent şi unanim simpatizat este chiulangiul sistematic. pentru care viaŃa este un prilej de capriciu subiectiv. îndoiala de sacrificiu este o nota diferenŃială a românului. vreau să spun. Ne lipseşte pasiunea distructivă pentru ideal. Orice complexitate sufletească presupune zdrobiri interne. se dispreŃuieşte pe sine de prea multe ori. prin proprie lichidare. de negativitate superficială. De ce ne vom scoate noi cadavrele în amiază? Ce caută străfundurile sufletului în lumina zilei? Nu există „suflet” decât în noapte. dezertând astfel de la responsabilitatea individuală. prea simpli sau prea limpezi în obscurităŃile noastre. de exerciŃiu minor al dispreŃului. Este drept că schimbarea la faŃă a Ńării nu se poate face prin eforturi divergente şi disparate. Dacă toată România nu pleacă la drum ca să se cucerească pe sine însăşi într-un elan colectiv. ne descurcăm în istoria spiritului cu ajutorul indivizilor. pentru a convinge acest popor amărât de sensul spiritual ai renunŃării. presupune perspectiva altor lumi şi gelozia pe ele. El ştie că nici unul dintre semenii lui naŃionali nu este entuziasmat de soarta lui de român şi atunci începe mărturisirea deficienŃelor proprii. N-am întâlnit om care să aibă o mai slabă aderenŃă la valori ca românul. 2 • E m i l Ci o ra n . Românul este consecvent numai în luciditatea faŃă de condiŃia românească.

că ei singuri îl merită pe Eminescu. iar nu aspiraŃie vagă. Nimic nu se creează în domeniul spiritului fără un anumit grad de asceză. măcar în parte. sincer cu nimicul său. dar cu finalitatea în spirit. absenŃa totală a oricărui gen de mesianism. iată convingerea mea adâncă. nu de mult. N-am interiorizat decât resemnarea şi de aceea nu ştim ce înseamnă acumulările temporale cu inevitabilele lor declanşări explozive. Afară de Eminescu. Dacă n-am fi avut pe Eminescu? A fi român înseamnă a fi o fiinŃă cu multă apă în sânge. toate acestea sunt aspecte ale diluării interne. Tot ce este negativ în el L-am idolatrizat întotdeauna pe Eminescu şi dacă n-am comentat niciodată opera lui este pentru că viziunea lui despre lume îmi este foarte apropiată. prin contrast. Exasperarea biologiei între intensităŃi şi deficienŃe constituie fundamentul spiritului. n-a refuzat aproape nimic şi de aceea este clar cu sine însuşi. şi numai atunci. 2 • E m i l Ci o ra n . Instinctele trebuie să ardă sub conştiinŃă. aveam şi noi reazimul gloriei: şi mărirea ne era o consolare. Cu cât viaŃa este mai strânsă în zăgazuri. dar cu o agresivitate nu mai puŃin violentă.. indiscutabil şi răsunător. Noii veniŃi ar trebui să înainteze în izbândă la fel de departe pe cât am mers noi în înfrângere. pe vremuri ea mă făcea să sufăr. Un imperialism pe alt plan. de câte ori ne-am îngenunchiat tăriile inimii slăbiciunilor spiritului? Asceza este o voinŃă de putere cu resort biologic. Nimic nu te paralizează în aşa măsură pe cât afinitatea întemeiată pe admiraŃie. În clipa aceea. Lipsa de orgoliu naŃional. Până când ne vom mai proiecta golurile noastre în vidurile României? De-am fi dezvoltat o pasiune infinită şi de ne-am fi revărsat ardori ascunse. înscris în sânge. mă gândesc la „tânâra generaŃie” de dinainte de război – ne-am dovedit capabili de un eşec nedefinit. astăzi abia de mai pot percepe un fel de regret mai mult sau mai puŃin rece. ironia uşoară şi periferică.Despre Mihai Eminescu 53 simptomatică şi ea dovedeşte ce intensităŃi poate să atingă voinŃa de lichidare a unui dezastru naŃional. pe cei tineri. nu cred că trebuie să-i supraestimăm. aceşti tineri despre care spuneai. totul este aproximativ. oricât de sever voi fi fost cu mine însumi sau cu generaŃia noastră. o excepŃie inexplicabilă printre noi? Ce a căutat minor. Cărei idei i-am servit cu toate forŃele vieŃii. care nu mai servesc viaŃa. Şi această diluare se găseşte în toate planurile vieŃii. Românul n-are de răzbunat decât somnolenŃa lui seculară. Individul. scepticismul în toate domeniile. tot ce n-am consumat. Căci nu l-am declarat cu toŃii. Tot ce este negativ în el tot ceea ne este spaimă de lume eu în el o regăsesc. Acestea fiind spuse. Să ne fie ne-istoria izvorul nostru de viaŃă ? Fi-vom capabili să creăm prin ce n-am făcut? Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. s-ar putea susŃine că sunt demni de Eminescu. sunt expresii Nr. DorinŃele neîmplinite sunt sursa dramatismului interior. Pasiunile spirituale sunt clocote vitale. N-aş fi emis această judecată „definitivă” dacă ea n-ar fi răsărit. Ceva (drept să-Ńi spun nu ştiu ce anume) mă încredinŃează că eşti victima unei înflăcărări mult prea generoase. neîncrederea superficială. cu atât cresc mai mult elanurile spiritului.. dintr-o practică destul de îndelungată a cunoaşterii de sine. Încordările şi vibraŃiile ascezei răzbună tot ce n-am trăit. amabilitatea instabilă şi trecătoare. viaŃa noastră n-ar fi fost o serie de începuturi ratate. La urma urmei. Suntem numai prin ceea ce am acumulat netrăind. Nici unul nu ne-am lăudat cu el.

unilateral dintr-o mare pasiune excesivă. România nu se poate salva decât negânduse lichidând radical cu un trecut mai mult sau mai puŃin inventat. Numai în acest fel. un dictator şi un mare criminal. de suferinŃă. o simplă „aiurită”. Şi această luptă nu va fi sinucidere ci adevărată viaŃă. dintr-o infinită frământare. nu. sau aruncându-i înspre adâncimi periculoase. Dar dacă regret ceva. nu şi l-a legat până acum de nici o absurditate impresionantă şi grandioasă. Când românul va vrea să fie oricum numai aşa cum e nu. De aceea. dar nu vom avea noi curajul unor gesturi absolute în radicalismul şi absurditatea lor. a vorbi de moarte. n-are nici un drept la existenŃă. De aceea nu se poate găsi un geniu muzical. Românul n-are sensibilitate pentru marile sincerităŃi fiindcă el nu vede în diversele experienŃe ale vieŃii răscruci.54 Emil Cioran ale compromisului organic. Într-adevăr. Nu este de mirare ca în dezesperanta monotonie a ritmului vieŃii naŃionale unii să fi găsit o aproximativă salvare în asimilarea în Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Unde este acel fluid vital care să circule în aceşti oameni. de neant şi de renunŃare înseamnă a fi un escroc ordinar. nu vede în fiecare moment un aspect din evoluŃia unui destin. De nu vor avea românii atâtea văpăi în ei încât să consume întreg putregaiul din ei. ridicându-i cu o forŃă irezistibilă înspre regiuni iraŃionale. dintr-o nelinişte adâncă şi absurdă. la noi. tot ce e adânc e inexplicabil. De nu aş fi român decât prin defecte. existenŃa lor va căpăta un sens dramatic şi numai în acest fel se va ajunge la încrederea în sine. În Ńara asta sunt prea mulŃi oameni normali. care pentru acest păcat este declarată de toată lumea. împotriva căreia sunt înverşunat dintr-o nemărturisită iubire. cu o facilitate reprobabilă. Oare ce am face noi dacă n-am fi avut pe Eminescu? Şi este o groaznică ironie de o semnificaŃie dureroasă. România. când ar trebui să vezi chiar în acest dispreŃ expresie a deficienŃei naŃionale. Este un lucru sigur că noi nu vom intra în istoria universală prin creaŃii. unde este patosul marilor transfigurări şi unde este drama şi conştiinŃa esenŃialităŃii fiecărei clipe de vieŃuire? Românii nu vor fi salvaŃi decât atunci când vor începe lupta împotriva lor. în loc să sfârşească în nebunie. Nimic nu este mai penibil şi mai respingător decât să auzi că acolo unde tu ai manifestat în fiecare clipă fără nici o speranŃă în posibilitatea unei salvări. Este o greşeală să găseşti cauza răului naŃional în dispreŃul pe care românul îl are pentru propria lui Ńară. Cunosc o femeie de o adâncime sufletească remarcabilă. care n-are în nici un fel voinŃa de a fi. o vulgară dorinŃă de a epata. Eminescu a fost declarat unanim o apariŃie inexplicabilă. Vom avea noi energia a cărei explozie să fie gloria şi triumful nostru? Nu vom fi noi atât de exaltaŃi încât în mari pasiuni şi în excesive tensiuni să înfrângem pasivitatea şi indolenŃa imbecilă în care vegetează această naŃiune? Voi crede în această Ńară. vor merge înspre o singură diluare totală. precum nici un german nu se îndoieşte de Germania şi nici un francez de FranŃa. că în Ńara în care toate lucrurile sunt pe deplin explicabile. şi tot aş iubi această Ńară. să descoperi în acest scepticism o lipsă a substanŃei interioare a acestei Ńări. distrugându-şi toate iluziile şi iubirile ei de până acum. din viaŃa şi din moartea lui. unde ai gândit pentru a nu plânge şi unde ai scris pentru a nu muri. am avut momente când mi-a fost ruşine că sunt român. atunci nimeni nu se va mai îndoi de Ńara lui. ci explică totul printr-o fatalitate exterioară. în care totul este accesibil până la platitudine. atunci când voi vedea în ea o voinŃă de risc. ceilalŃi să vadă o pură escrocherie. a oamenilor care. La noi. Căci România este Ńara oamenilor atenuaŃi. Până când nu va termina cu echilibrul comod. încât aburii să se ridice ca forme de ascensiune ale răului. cu normalitatea ei ruşinoasă. sfârşesc în impotenŃă. ÎncercaŃi să puneŃi marile probleme şi veŃi întâmpina neîncrederea cea mai bănuitoare. Şi anonimatul le va deveni destul. sunt aceste momente. Când se va evapora apa din sângele românesc? Când el va arde atât de tare. neputându-şi lega numele de nici o creaŃie prea mare. o voinŃă teribilă de a se nega pe sine însăşi. lipsită total de sensibilitate tragică.

Apreciez din această Ńară numai pe aceia care au voit să nu mai fie români fiindcă numai ei vor putea fi românii de mâine. Cu cât mă gândesc mai mult la Dumnezeu. Ultima treaptă a nihilismului este absorbŃia în Dumnezeu.. Cette note existe indiscutablement et on l’attribue. faute d’une raison précise. sages entre les sages. Dar. aux conditions historiques. La prière d’un Dace m’a aidé à résister à la tentation de mettre un terme à tout ça. francezi sau germani. liés à une vision bien faite pour expulser de l’esprit toutes les obssesions. Ea pecetluieşte lumea. Chandrakîrii. Astfel. ne songea qu’à sa dissolution finale. 2 • E m i l Ci o ra n . După ce ai călcat totul. cu atât sunt mai puŃin. încetezi a fi. par le ton et la violence. suprimarea individuaŃiei Cu cât urci mai mult pe o scară divină.. Ori ce-am face. même les funebres. des noms d’ailleurs.Despre Mihai Eminescu 55 alte culturi. est. A fi român cu adevărat înseamnă a nu mai voi să fii român în sensul de până acum. Imposibil de a găsi gândirii alt rost. indieni. Aucune consolation raisonnable n’étant efficace. el nu este mai mult decât o proiecŃie a „setei de repaos”. Deocamdată îi trebuie României mulŃi negativişti. decât cei care trăiesc într-un naŃionalism superficial.. Şi ca să răsbuni acest regret. cu suspine dezgropate de aurori. pentru viitorul acestei Ńări. La supériorité qu’a la négation sur toute forme de foi éclate aux moments où l’envie d’en finir est particulièrement puissante. pour qui. étrange chez un peuple réputé frivole. D’autres noms me poursuivent. Le fait est que dans la page en question tout finit Nr. măreşti golul lăuntric. il faut s’accrocher à un vertige qui rivalise avec le vôtre. Dumnezeu nu este mai mult decât o dezertiune ontologică a tristeŃii noastre. Plus d’un Occidental a décelé dans la littérature roumaine une note sombre. qui le dépasse même. sunt de o mie de ori mai preŃioase acele elemente care au dorit să fie americani. dialecticiens travaillés par l’obsession du salut. care fac din Dumnezeu o umbră. vivant. II n’est peut-être pas inutile de signaler ici que la dernière page du Précis de décomposition. fără o justificare mai adâncă. iar în pragul lui Dumnezeu.. cu atât diminuezi în fiinŃă.. întinzi la nesfârşit leagănul divin. Toute ma vie. Dacă pustiul inimii se refugiază într-o laşitate metafizică. O probă în plus pentru vecinătatea lui cu nimicul. acrobates et apôtres de la Vacuïté. decât acela de a te consola că nu eşti Dumnezeu. ca un joc de umbre. În vacuitate – universul nu era decât un cuvânt Je ne m’arrête pas davantage devant celle du poète qui. aux épreuves ininterrompues d’un pays à la merci de tel ou tel empire. Dar sunt ierni şi feerii în ierni şi primăveri vaste. dans ma jeunesse surtout. Rugăciunea unui Dac Dans les accès de désespoir le seul recours salutaire est l’appel à un désespoir plus grand. Shantideva pourfendeurs non pareils. très proche des excès du Dace. l’univers n’était qu’un mot. mon premier livre écrit en français. Nâgârjuna. nu-Ńi mai rămâne de zdrobit decât această ultimă rezervă a neantului. plenitudinea naturii îl converteşte într-o aparenŃă. Apropierea de el este moartea creaturii. Dumnezeu nu este mai mult decât o proiecŃie a „setei de repaos” ToŃi nihiliştii s-au războit cu Dumnezeu. iremediabil. pierderea în el.

Quel peuple! Le plus passif. sa prière. évidemment. d’une plénitude se retournant contre elle-même. et qui vous donne l’impression qu’ayant tout compris. Un vieillard déçu n’intrigue personne. Ce Dace. et que les échecs y sont mis sur le compte du Destin. La Prière d’un Dace est l’expression exaspérée. Mais être revenu de tout dès les premières perplexités se ramène à un saut dans la sagesse qui vous marque pour toujours. le moins révolutionnaire qu’on puisse imaginer. Qu’Eminescu ait tout compris dès le début. la plus impitoyable qu’on ait jamais écrits. d’une malédiction sans précèdent. frappant un coin du monde saboté par les dieux. extrême. on n’échappera jamais à une malchance originelle. il ne peut s’élever ni s’abaisser à une illusion. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Une telle apothéose négative ne pouvait avoir un sens que si elle émanait d’une vitalité intacte. parle en son nom. à jamais entourés du nimbe de nos défaites. à la fois dans le bon et le mauvais sens du mot. le plus sage. la plus clairvoyante. mais son inconsolation a des racines trop profondes pour qu’on puisse la réduire à une fatalité individuelle.56 Emil Cioran mal. N’oublions pas de rappeler que le poète était jeune lorsqu’il écrivit cette effrayante et exaltante mise en cause de l’existence. à un legs funeste qui ruine toute velléité d’espoir. nous procédons tout de Lui. A la vérité. nous perpétuons son amertume et sa rage. instance suprême des vaincus. tout avorte. est là pour le prouver. du néant valaque. Plus on vit. plus on se répète que même si on à vécu des années et des années loin de lui.

Teama de viaŃă de Henry Bordeaux (ff. la Paris) şi TristeŃea de a fi. 2. Thaïs de Anatole France (ff. Editorul a mai publicat Antropologia filosofică (după alt manuscris. cuprinde: 1. 43-48). 31-42). Sinteze etico-sociale de Gr. 6. 2 • E m i l Ci o ra n . 3. din care publicăm câteva însemnări în facsimil.102-110). Doamna Bovary de Gustave Flaubert (ff. Fromont şi Risler de Alphonse Daudet (ff. 97-101). Caietul.57 Caietul din 1927 C aietul tânărului Cioran cuprinde 113 pagini de însemnări literare scrise între 25 iunie 1927 şi 11 noiembrie 1927. 88-96). Antoaneta de Romain Rolland (ff. Mustul care fierbe de Octavian Goga (ff. 7. 71-87). 12-16). 8. Arta de a suferi de Mircea Florian (ff. cu titluri date de editor. Geminal de Emile Zola (ff. bucurându-se de copyright-urile pe care i le-a semnat Cioran. Câteva dintre ele le-am publicat în Sfârşitul care începe în anul 1991. 49-70). Cristescu (ff. Drăghicescu (ff. 111-113). 4. Constantin Barbu Nr. 5. Din psichologia poporului român de D. 10. 9. 25-30). revăzut de Cioran. Principii de filosofia literaturii şi a artei de Constantin Leonardescu (ff. 3-11). 11.

58 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 59 Nr.

60 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 61 Nr.

62 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 63 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

64 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 65 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

66 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 67 Nr.

68 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 69 Nr.

70 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 71 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

72 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 73 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

74 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 75 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

76 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 77 Nr.

78 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 79 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

80 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 81 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

82 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 83 Nr.

84 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 85 Nr.

86 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 87 Nr.

88 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 89 Nr.

90 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 91 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

92 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 93 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

94 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 95 Nr.

96 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 97 Nr.

98 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 99 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

le ton qui lui est propre. eux. » Ce n’est pas la contradiction entre cette affirmation et la précédente que je veux relever: il y a des vérités qui se contredisent sans s’exclure. en un mot. C’en était une sans doute pour Cioran que de rencontrer son ancien moi. qui renverse comme un échafaudage mental sans fondements solides l’opinion généralement admise. ne semble pas avoir empêché l’auteur de se reconnaître dans ce miroir supposé déformant. égaler! La tentation est grande de faire d’un article ou même d’une étude plus ample sur Cioran un conglomérat de citations. quiconque a la curiosité (et la faculté) de recourir à l’original. écrit Sanda Stolojan dans sa préface dense et compétente où elle souligne également une continuité thématique à laquelle il faudrait ajouter la permanence du souffle lyrique et de l’exigence spirituelle. je suis moins. Mais que n’a-t-il dit lui-même sur soi. En revanche. y trouvera pas mal Nr. c’en est l’essence ». Qui se hasarderait à vouloir exposer d’une manière tant soit peu semblable à la sienne une pensée qui défie le résumé et la schématisation? Qui pourrait étabir un diagnostic plus précis du « phénomène Cioran » qu’il ne l’a fait lui-même en maintes sentences lapidaires? Entre le Cioran roumain et l’auteur français du même nom « il y a identité et continuité de ton ». Y a-t-il vraiment – comme le prétendent des connaisseurs de ses premiers écrits – un abîme entre ses débuts tumultueux. La double distance créée par le temps et par la transposition dans une autre langue. selon laquelle il aurait solution de continuité entre le jeune coléreux d’autrefois. on retrouve aussitôt Cioran tel quel. puisqu’il est « le privilège qu’ont certains de faire sentir leur pulsation organique ». je pense. relu aujourd’hui. mais chaotique. c’est. puisqu’il fournit à profusion des vues d’ensemble. la parution de ce livre qui complète le portrait de l’auteur suscite chez ses lecteurs quelques questions essentielles concernant son évolution ainsi que son identité profonde. Certes. peut-être parce qu’elle est plausible. ce qu’il devait ressentir en récupérant et actualisant pour ses lecteurs d’à présent un de ses livres d’autrefois. on ne saurait s’y méprendre. non pas d’essence. écrit en roumain: Des larmes et des saints. coupant ainsi l’herbe sous le pied de ses commentateurs. élaborés dans un langage classique? En lisant l’excellente version due à Sanda Stolojan. le ton dont il dit qu’il est « plus que le talent. d’accord avec elle lorsqu’elle évoque le changement radical qu ‘ aurait provoqué chez l’auteur l’adoption d’un autre idiome: « La langue française a fait de Cioran ce qu’il est. tout en permettant de prendre du recul. ces irruptions d’effervescence juvénile et les essais décantés (quant à la forme). et l’homme mûr apparemment assagi. en se référant directement ou indirectement à sa propre manière d’être et de faire. la preuve en est qu’il a décidé de faire paraître ce texte ou consenti à ce que d’autres le fassent. des jugements et des énoncés formulés d’une façon qu’ils ne sauraient. regorgeant d’un savoir acquis par de vastes lectures. à ses violences et à ses éclats. 2 • E m i l Ci o ra n S .100 Mariana Şora Cioran jadis et naguère e trouver subitement face à face avec soi-même tel qu’on fut il y a un demi-siècle. En tout cas. Ce texte diffère des autres plus tardifs exactement dans la mesure où divergent d’habitude les débuts éruptifs et les œuvres de maturité: il y a des différences de degré. marque du tempérament. le timbre et les inflexions de sa voix et ce bouillonnement intérieur sous la surface lisse de l’agencement du discours. par l’effet de freinage et de contrôle imposé à ses excès. mais je trouve que c’est justement ce livre de jeunesse. c’est en quelque sorte une aventure. irrépressible comme une force de la nature. N’est-il pas celui de toujours? On reconnaît d’emblée le rythme de ses phrases.

D’ailleurs Cioran lui-même parle d’un noyau de la personnalité abritant nos déploiements futurs. hantée de visions sombres.Cioran jadis et naguère 101 d’affirmations péremptoires. dépassé ou inacceptable aujourd’hui. Mais ne trouve-t-on pas des échantillons du même genre dans ses essais ultérieurs et. de propos outranciers. qu’est l’expatriation des talents les plus notables qui ont choisi la liberté. Pourquoi parler alors d’exil dans l’espace et non pas d’exil dans le temps? L’adhésion donnée au temporel. les historiens de la littérature et autres curieux comme moi n’ont qu’à chercher ensuite ce que l’auteur a considéré superflu. Les nostalgies de cette sorte sont les moins curables. et comment cette évolution pourrait-elle avoir lieu sinon en conformité avec l’empreinte indélébile du principe qui. Les regrets. Dans la série d’interférences entre la nécessité intérieure et les contraintes fortuites que nous appelons destin. de la famille des dépaysés dans l’existence. est une performance rarissime à ce niveau. poème orphique de Goethe. tout particulièrement sur un homme de lettres (et féru de lettres). font partie de ce que j’appellerais « le complexe de l’émigré ». Cioran fait partie de la famille de ceux qui ne se sentent chez eux nulle part. dénoncée tant de fois par Cioran comme complicité avec l’histoire. ce qui implique le sentiment de s’éloigner toujours davantage de l’innocence première. Un mal dont Rilke connaissait la nature intime: « Das ist Sebnsucht – Wohnen in Gewoge / Und keïne Heimat haben in der Zeit. de la plénitude originelle. exige que l’on se projette continuellement dans l’avenir. moule dès sa venue au monde l’être humain dans une forme unique. lui serait tout naturellement accordée dans l’agora. c’est cette vie publique qui subit les préjudices causés par maintes vacances). l’exagération. le hasard – on peut bien nommer ainsi un vaste ensemble de circonstances –. » Le dépaysement dans le temps. il s’agit uniquement de ramener les choses à leurs proportions véritables. le hasard donc. C’est peut-être chez Cioran que la variante contemporaine de la conscience déchirée trouve son expression la plus nette et. errements y compris. d’énoncés apodictiques. fâcheuse à certains égards. n’est pas le principal intéressé (il pourrait tout au plus regretter la place qui. qu’il est chez lui en la compagnie la plus sélecte: celle des représentants les plus typiques de l’esprit de ce temps (il suffit de nommer Beckett). nombre d’exclamations et de fragments de phrase jaillissant comme des cris ainsi qu’une prédilection pour l’énorme frôlant parfois l’énormité. tel l’étranger de Camus. au beau milieu d’un discours cristallin. c’est elle qui écope. Les exégètes. 2 • E m i l Ci o ra n . ne peut que se féliciter. dans un « heureux » accord avec elle. Mais si on se demande: est-il un solitaire dans notre époque? il faut constater qu’il se trouve. ne continuera-t-il pas de cultiver l’assertion «définitive» – pour l’instant –. à une loi interne gouvernant l’actualisation de nos latences. L’itinéraire parcouru. l’expatrié. un virtuose du paradoxe et de l’hyperbole? Il serait absurde de minimiser l’influence que peut avoir l’esprit français. comparable à celle d’un Nabokov ou d’un Joseph Conrad. Avoir pu s’acclimater à un milieu culturel nouveau (mais pas « étranger ») et parvenir à manier une autre langue d’une façon magistrale. ou celui de Kafka. qui a fait de Cioran un écrivain français. les effets de choc? N’est-il pas devenu. cet « exil métaphysique ». la plus équilibrée en ce sens qu’à l’encontre des autres diagnosticiens des maux de l’époque. surtout si sa formation n’est pas encore parachevée. s’il y en a. ne cherche à Nr. qui détermine notre cheminement à travers le labyrinthe de la vie. et l’éloignement à l’intérieur du temporel d’un autrefois légendaire sont des leitmotive chez Cioran. il se sent vivre sans jamais être dans le coup. pur et serré. au contraire. selon les « Paroles originelles ». est donc la voie vers soi-même. mais c’est cette assemblée décimée. avec ses angoisses et son âme inapaisable. amenés par la nature impétueuse et passionnelle de cette pensée. au milieu des siens. ne l’a pas rendu autre qu’il n’était. il ne plaide pour rien. il croit à une sorte d’entéléchie aristotélicienne. C’est ce caractère persistant dans son unicité. un instrument des plus perfectionnés lui est échu en partage et il a vu s’ouvrir devant lui la porte de l’universalité. puisqu’il n’y a de paradis que perdu. Ces excroissances ont été en partie éliminées par l’auteur dans la version française. paradoxalement. Car le perdant dans cette histoire. ou plutôt resté. Lui. Rien de plus licite.

parfois celui du diable – entièrement engagé dans l’entreprise titanesque destinée à démolir tous les Olympes. dans le règne esthétique. Le débat sur les problèmes insolubles de la condition humaine. le commentent: « Che bella voce!» Mais c’est ainsi que se lisent les textes pleins: avec cette attention dédoublée. l’autre désabusée. plus l’adhésion du lecteur prend l’allure d’une joie secrète. le glissement subreptice de l’aveu direct à l’aveu déguisé. qui prête à l’homme en général les complications d’un ego élargi à l’échelle de l’humanité et devenu universel. il assiste à un drame. chez lui. effet tout pareil à celui produit par Schopenhauer. mais tout aussi intégralement lui-même dans les lamentations du damné criant du fond de l’abîme. organiques. Là aussi la misanthropie la plus intraitable. tiennent la balance en équilibre. tout aussi vrai dans l’éloge de la rébellion que dans celui du scepticisme ou plutôt dans le blâme de l’un et de l’autre. sans en émousser le tranchant. ou bien comme la réaction de ces soldats italiens dans l’anecdote bien connue. ce qui est d’une part une inconséquence du moment que ce qu’il dit est de nature à nous toucher douloureusement (et c’est bien le cas) -. captive et séduit. Le jeu subtil de l’alternance je/nous. braquée sur l’heureuse rencontre entre l’acuité d’esprit et le don de la parole. il participe à des tristesses denses. la vision la plus morne provoquent un enchantement qui force le sourire – sinon le rire franc. tel l’humour noir. l’une ardente. indique chaque fois d’une manière assez précise que nous avons affaire à des données surgies des profondeurs pour s’imposer comme sujets de méditation: c’est souvent le cas de certaines réflexions même des plus abstraites. Chose curieuse: plus la teneur d’un passage est sombre et s’impose comme vraie par la force de l’évidence. grand magicien de la parole. Les deux âmes de ce Faust. autant il est généreux s’il s’agit de prodiguer des confidences sur ses dispositions intérieures. en entendant l’appel enflammé de leur commandant: « Avanti ! ». il n’est jamais dépourvu d’un certain halo émotionnel qui persuade. centré sur la saisie méditative des données de l’existence ou bien sur les arcanes de l’histoire et les avatars de l’esprit. qui. donnant l’assaut à l’inconnu pour rompre les barrières qui nous en interdisent l’accès et pour ouvrir une brèche vers le transcendant. En effet nous savourons l’écriture de Cioran.102 Mariana Şora convaincre personne. n’est que rarement un pluriel de sa majesté l’auteur et comme tel réductible au « je ». nourris de toutes les perplexités du passé et de ses propres inquiétudes. Mais lisons-nous les drames d’autrui – à condition évidemment qu’ils soient bien écrits – autrement qu’en y prenant part sans y prendre part. Quiconque voudrait composer un « Cioran par lui-même » n’aurait que l’embarras du choix: autant il est discret quant aux données extérieures de sa biographie. Il a le don de faire sentir comment ses idées surgissent de ses déchirements – même lorsqu’il ne dit pas « moi ». Quel que soit l’exposé. métaphysiques. Qu’il s’agisse de textes vraiment pleins. C’est d’habitude une généralisation. étant à la fois juge et accusé. Pourtant. Il a découvert très tôt les vertus du pronom « nous ». surtout dans les aphorismes. C’est un peu comme si quelqu’un lisait le Livre de Job pour y chercher des figures de style. l’éclat de gemme que gagnent les pensées par l’alchimie du verbe les transpose. de l’autre une inconvenance. mais aussi les réflexions sur le temps et l’histoire s’agencent chez Cioran en récitatifs dramatiques. sinon une extrapolation. Chez Cioran aussi. ayant le sens de « nous autres. qui. procureur et avocat . tout comme si nous ne le prenions pas au sérieux. à des tourments déchirants. De sorte que Cioran pourrait dire comme Goethe: tout mon œuvre est une longue confession. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . C’est sans doute un don poétique que de savoir s’épancher avec une telle force de contagion et de contraindre le lecteur à participer au déroulement d’un combat intérieur. c’est-à-dire avec ce mélange de saisissement et de plaisir qui s’appelle joie esthétique? Et ne sommes-nous pas aussi spectateurs se divertissant à la représentation des tragédies les plus sinistres?! Il y a quelque chose de réconfortant dans ce pessimisme à outrance (cela n’est pas passé inaperçu). humains » et servant surtout au moraliste qu’il est devenu à tirer profit de ses observations acerbes sur autrui et sur soi.

sans tension de l’âme – point n’est besoin que ce soit un état de transe! – que serait la pensée sinon une morne théorie? Distinguons donc avec Cioran pensée et méditation. et. Cioran s’évertue à nous convaincre de son inanité comme philosophe. A la limite. état maladif ou inspiration! Ne faut-il donc pas tenir pour vraie l’affirmation de Cioran que toute idée est neutre. Extrémiste de la modestie et de 1’orgueil. dont l’une signifie « poursuivre concept après concept.tout court. Tout étant ainsi lié à tout. Ne serait-ce pas le moment de s’arrêter aux ouvrages parus tout en en attendant d’autres promis – pour essayer de faire le point? En définitive. Des deux modes de la démarche de la pensée. comme soif de gloire – ou bien. s’empare de vous immédiatement. l’authenticité. ses démences? Il appelle cela passer de la logique à l’épilepsie – hyperbole typiquement cioranienne. déroutants. vous concerne.Cioran jadis et naguère 103 cela est facile à vérifier: regardons-les à la loupe pour y chercher des phrases de remplissage nous n’en trouverons point. pour la même raison. ils tournent autour du sujet. Goethe s’est déclaré poète occasionnel. de son inertie. chacune de ses phrases vous sollicite. c’est évidemment ce dernier qui lui est propre. vous dit: tua res agitur. la manière. les contraires se confondent et il n’y a pas de choix possible devant la Nr. Mais ce n’est pas cet apparent désordre. les exposés ne sont pas rigoureusement compartimentés. Cioran est bien un penseur . et. là où la raison échoue. « s’absorber dans une idée et s’y perdre ». Tous les commentateurs de Cioran – y compris l’auteur de ces lignes – mentionnent le ton. doit la remplir sous peine d’être inexistante. de notoriété – Cioran a construit une œuvre. A ses yeux. ouvert au hasard. lubie. émotif. est frappée de stupeur. de la lucidité paralysante. pour la symétrie et les arrangements qui élèvent autour d’une idée tout un échafaudage d’accessoires. comme acquiescement à la chute dans le temps. à défaut de celle-ci. la conscience éprouve sa solitude dans l’univers dont le sens. Cioran parle de la stupeur comme expérience métaphysique. d’arguments. les mêmes thèmes reparaissent d’un volume à l’autre. paradoxal. tout en s’accusant d’indolence balkanique ou. Qu’à cela ne tienne. de la nostalgie des paradis intemporels avec leur dolce farniente. notable même d’un point de vue quantitatif. et le mouvement qui décrit des cercles et des spirales en faisant d’innombrables détours par la forêt toujours vierge du réel. et. de démonstrations pour en faire une « théorie ». comme l’état le plus propre à saisir l’incompréhensible. Mais les années s’ajoutant aux années. Voilà tant d’aspects remarquables. introverti (le « secrétaire » chargé de la chronique de ses états contradictoires) ou définissable par d’autres qualificatifs. En poussant la méditation jusqu’au bout. avant d’être un penseur rhapsodique. Un philosophe réfractaire à la spéculation théorique. il cultive son penchant à l’autodénigrement et se définit comme « penseur d’occasion ». Mais il faut le reconnaître: sans vibrations intérieures. Chacune regorge de substance. l’avance linéaire qui de proche en proche va droit vers son but et dont la représentation schématique serait le sorite. Cela fait que tout livre de Cioran. ces deux activités divergentes. se heurtant aux limites de la compréhension. au fond agréable justement par la multitude des connexions et correspondances établies par un esprit souple. 2 • E m i l Ci o ra n . but après but ». Et c’est justement parce qu’une implacable exigence ramène toujours son interrogation vers l’essentiel qu’il refuse l’esprit de géométrie. tout en se plaignant de sa paresse. que c’est l’homme qui l’anime en y projetant son feu. méprise les fausses fenêtres. autrement dit. etc. qui décourage le lecteur désireux d’extraire de l’ensemble de ces essais une philosophie: c’est l’auteur lui-même qui cherche à l’en dissuader. pathétique. comme préférence donnée à l’histoire sur l’éternité.. en dénonçant l’impulsion d’« œuvrer » comme une forme de la volonté aveugle. la raison d’être lui échappent. Et rien ne le poussant à la systématisation d’une pensée vécue. la parfaite coïncidence ou la non-coïncidence avec soi-même. en effet. Quant aux occasions. au contraire. l’autre. et encore moins à la pédanterie savante. voire prodigieux . qu’importe si nous les appelons caprice. la philosophie remplit une fonction vitale.et pourtant ce ne sont que des « aspects ». la continuité ou rupture au cours de son évolution.

évidemment celle qui nous est commune à tous. thème qui s’impose s’il s’agit d’envisager Des larmes et des saints dans une perspective actuelle. Mais ce ne sont pas seulement les dernières vérités auxquelles nous pouvons accéder qui exigent une formulation paradoxale. connaisseur du cœur humain. Car ces pleurs transmués. est au fond un mode de penser. souvent dès le titre de ses ouvrages. c’est elle qui le détermina à s’attarder longuement dans le monde des illuminés de tous les temps. elle ne peut. engagée dans le drame de l’existence et cependant désengagée par la volonté indomptable de rester lucide? Par conséquent. « un statut d’ombres ». ce sont souvent aussi les faits les plus familiers de l’expérience commune. de se replonger dans « le chaos bienfaisant ». Pères de l’Église. cette douleur sublimée. à vrai dire.non moins vrais pour autant . La soif inassouvie dans les régions parcourues se change en dépit et rancœur. c’est par lui que s’extériorise une forma mentis. Ici cependant j’essaierai de frayer une voie à travers cette pensée touffue en suivant uniquement les aventures métaphysiques d’un esprit en quête de certitudes. du fait même de leur concordance avec telle ou telle époque. « Sur les cimes du désespoir ». cela prouve bien qu’il perçoit la souffrance. Cioran. où nous ne possédons qu’un « semblant d’être ». cette chose impensable! La conscience de la finitude – conjointe à celle de l’isolement entre les murs où l’individuation nous tient emprisonnés – fut assurément le mobile des incursions répétées de Cioran dans les zones métaphysiques et de ses tentatives de trouver des certitudes auprès des saints. pour la raison qu’elle est plus adéquate à son objet. il est inconcevable qu’un Dieu bon soit mêlé au « scandale de la création ». penseur penché sur les problèmes du temps et de l’histoire mériterait notre attention tout autant que Cioran chercheur d’absolu. ne voudrions même pas expulser « le venin du moi » –. on ne peut s’empêcher de penser qu’il s’agit là d’une généralisation de sa propre expérience. considéré en général comme une sorte de jeu de l’esprit. scolastiques et hérétiques. nous le voyons dans ce livre-ci songer à « une herméneutique des larmes »: les larmes « transfigurent [même] le crime ». d’une violence sauvage (à mon avis le seul passage écrit par Cioran qui semble traduit d’une langue de l’Est européen). dont l’expression la plus frénétique se trouve dans les imprécations où aboutissent les « Exercices d’insoumission » (chapitre du Précis de décomposition). il s’agit de dire non à cette création absurde. dans son premier livre. la pensée paradoxale ne se trouve pas démonétisée. de Pascal ou de Kierkegaard. à vivre dans cette intimité faite d’attraction et de répulsion avec les extatiques et les ascètes. et en continuelle confrontation avec Pascal. elles prêtent un « caractère d’éternité au devenir». L’auteur. Bouddha. qui ne cessera d’évoquer.qu’une pensée de ce genre. c’est une prise de conscience de la raison par elle-même lorsqu’elle doit s’avouer être un instrument inefficace pour la saisie des vérités ultimes. Et quelle autre tournure d’esprit pourrait donner lieu plus fréquemment à des énoncés paradoxaux . Ainsi. qu’au lieu de se répandre en pleurs.104 Mariana Şora coïncidence des opposés. Mais qu’est-ce qui pourrait inciter aussi fort les humains à la recherche de ce qui les transcende sinon l’inexorable fin. comme source ou plutôt cause première de ses efforts pour sortir de l’impasse par la connaissance. Dans l’impossibilité de retrouver la plénitude première (supposée). antérieur à l’individuation – car nous ne saurions et. impuissant aussi bien à surmonter son destin qu’à s’y faire. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Et alors que les constructions théoriques se dégradent avec le temps. et en retraçant ses attitudes successives à l’égard de la foi. la souffrance fondamentale d’être un mortel. Il nous confiait dès 1934. et qui mènent à la réinvention de la cosmogonie manichéenne dans le Mauvais Démiurge: puisque le mal gouverne le monde. que les suggérer par des paradoxes. jusqu’aux théoriciens de la théologie négative. à l’instar de maître Eckhart. Le paradoxe. si elle ne veut pas abdiquer totalement. la détresse du roseau pensant. C’est bien plus que la relativisation d’une idée par une autre. ce scandale. « ses larmes se transforment en pensées ». lorsqu’il affirme: « Toute métaphysique part d’une angoisse ». plus conforme à la réalité.

Car cette soif d’anéantissement intégral s’allie au souhait d’être maltraité. Et. maître de l’univers. nous la voyons surgir d’une façon surprenante chez Cioran. de sa fameuse Prière d’un Dace – titre qui fait allusion à la croyance légendaire des Daces que la vie n’est que malheur. où l’on rencontre un démiurge solitaire qui pleure. par intermittence toutefois. ainsi que des considérations comme « le noyau du monde est l’éternelle malignité ». si l’on veut. non content de se vilipender. Ce qu’il exècre alors. et nous le voyons « rêver d’une entreprise de démolition qui n’épargnerait aucune trace du bang originel ». de la rendre nulle et non avenue (en abolissant de la sorte « l’inconvénient d’être né »!). de s’accabler de sarcasmes. Alors. le néant se trouve privé ainsi même de sa fonction néantissante. il n’y a qu’un ersatz d’être »). par rapport auquel la « transmutation de toutes les valeurs » et le « Dieu est mort » de Nietzsche semblent des tentatives timides de rébellion. c’est la terreur du néant où doit sombrer notre être qui se mue en un acharnement à nier l’Etre lui-même (« il n’y a pas d’être. ou bien il se déclare « l’ennemi juré du macro-cosme ». nécessaire pour concevoir ce qui est. Tout comme l’angoisse était la clef des spéculations métaphysiques. un désir effréné de voir le monde détruit. dans le chaos. qualifiée de pessimisme et attribuée à l’influence de Schopenhauer. C’est sans doute une sensibilité trop vive à la douleur du monde qui porte à une certaine intolérance. Par ailleurs. Tout cela Eminescu l’exprime dans les vers d’une poignante beauté. Et cette exécration couve sous la cendre des grands transports passionnels d’autrefois. une fureur anticosmique exprimée dans de grandioses tableaux d’une cosmogonie renversée: les cieux s’effondrent. de savoir son cadavre honni et laissé sans sépulture. empruntant aux malédictions leur éloquence féroce. Ce nihilisme. les milliers de galaxies se rassemblent pour aller choir. notamment ses poèmes posthumes (dont Mémento mon) d’inspiration gnostique. tout comme Cioran dans ses moments de frénésie autodestructrice culminant dans ces imprécations proférées contre soi-même. son nom et le souvenir qu’on en pourrait garder. elle palpite encore jusque dans les tout récents Aveux et Anathèmes de celui qui. de devenir son propre ennemi (« I’ll join with black despair against my soul » sont les paroles qu’il choisit comme épigraphe à son Précis). la tentative de faire table rase d’une existence vouée au malheur et dépourvue de sens. sans précédent ni suite dans les lettres roumaines (et dont la singularité est d’autant plus remarquable que les Roumains se complaisent à se réclamer de ces ancêtres-là tout autant ou plutôt davantage que des Romains). Cette véritable fureur de néantiser (avant la lettre) ne permet d’entrevoir qu’un seul salut (si on peut l’appeler ainsi): s’abîmer dans un Nirvana qui serait autre que le néant. éteintes. venant suspendre son « appétit forcené d’exister ». remplace la rhétorique fulminante par l’ironie mêlée à un soupçon de légèreté: « Périr! Ce mot que j’aime entre tous ». voire hostilité envers la religion de Nr. qui vise plus encore que sa personne physique son existence idéelle. en y entraînant le temps. il y a une soif d’anéantissement. c’est l’assentiment à la vie et à la survie.Cioran jadis et naguère 105 C’est donc la conscience de notre néant – cet aiguillon perpétuel de nos visées sur l’au-delà – qui conduit ici à vouloir réduire tout à l’inexistence. c’est plutôt une volonté de se venger du mal de vivre ou. « un néant dépourvu de ses qualificatifs négatifs ». le poète n’a cessé d’évoquer la paix éternelle dans la nuit du non-être. Il n’y a là aucune idée d’expiation. il connaît une véritable soif de disparition qui lui inspire les accents terrifiants qu’il trouve pour se maudire jusqu’au-delà de la tombe. dit-il. 2 • E m i l Ci o ra n . à l’univers tel qu’il est. cette image d’une création démoniaque et la hantise de son anéantissement sont les symptômes des tourments de l’âme tenaillée par la pensée de la non-délivrance. « un vide ». et qu’il fallait pleurer sur les nouveau-nés et jubiler aux enterrements. déchiré par des ennemis qu’il bénit. il fait preuve d’un acharnement à disparaître sans traces. « revenu de tout » et quelque peu assagi par la force de l’âge. et cette vision indiciblement sombre rappellent étrangement certains poèmes d’Eminescu (romantique tardif qui dépasse de tous côtés le pattern du chantre national de première grandeur). Au-delà de toute désespérance existentielle. Cette attitude du poète. Mais n’en ayant d’aucune sorte. un Satan. en proie au désespoir.

aujourd’hui. c’était hier. comme l’adhésion à l’histoire. non sans en tirer quelque orgueil. c’est en réalité un mot qui désigne la barrière que dresse la raison sceptique chaque fois que se présente une pensée bénéfique et surtout lorsque se réveille l’impulsion de se jeter dans la folie de la foi. Sans cesse conscient de sa nature faite pour le dilemme. La lucidité dont Cioran se plaint comme d’une maladie. Parmi les nombreux aphorismes qui rendent la quintessence de ses attitudes. une fois. aurait dit: cela. il ait rompu plus d’une lance pour la combattre – on peut déceler une critique des philosophies du devenir. » Cet esprit lucide par excellence a pourtant une conviction solide: « Seul le degré de notre désabusement garantit l’objectivité de nos jugements » (extrait de l’admirable Essai sur la pensée réactionnaire). Cioran se soumet systématiquement aux rigueurs de ce qu’il appelle « penser contre soi ». puisqu’à ses yeux le mal qui ronge l’humanité depuis ses débuts se ramène à une chute non dans le péché. Et Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . du sacrifice assumé. la sortie de la prison du temporel reste interdite à celui qui ne renonce pas à la raison pour faire le saut pascalien. » En fait. Cependant un correctif y est apporté aussitôt: « Mais la vie étant partialité. illusion et volonté d’illusion. donc raisonnable et sceptique. Mais si. bien qu’autrefois à l’instar d’Unamuno plaidant pour « l’européanisation de l’Espagne ». la superstition du progrès – refus qui va de pair avec la surestimation de la mentalité a-historique que Cioran ne cesse de prôner comme un paradis de l’innocence. C’est d’un Pascal qui. Les vérités qui ne permettent pas de vivre méritent seules le nom de vérités. répugnance que Cioran manifeste de manière agressive. Pourvu que cela ne signifie pas se mettre en même temps du côté du devenir et partant de celui du diable dont les attributs sont identiques à ceux du temps et qui s’est emparé de nous depuis que nous vivons sans Dieu! D’autre part (nous l’apprenons dans la Tentation d’exister). A la recherche d’un terrain ferme où l’on puisse avancer sans tomber dans les pièges que nous tendent nos propres espoirs. erreur. comme dans les réflexions du « non-dé-livré » (Syllogismes de l’amertume). Quoi qu’il en soit. il se trouvait une vérité « respirable » et pourtant pas moins vraie? Voilà les pièges de la lucidité: elle commande la méfiance. De sorte que les aventures métaphysiques de cet inapaisé se soldent par un échec – avoué tantôt dramatiquement. le christianisme lui apparaît lugubre comme à Nietzsche. Certes. il ne croit pas qu’il croit. de la souffrance acceptée. par hasard. Notons le trait romantique et la complaisance qu’il y a à se voir dans la compagnie de Lucifer et des anges déchus. nous ne saurions être que du parti de l’éternité. tantôt par ces sarcasmes où il en veut à sa lucidité farouche de l’obliger à repousser toute idée suspecte de flatter nos désirs avoués ou secrets. et la peur d’être dupe la transforme en parti pris. il ne croit pas ne pas croire. Le « scandale de la croix » lui est intolérable. n’est-ce pas passer du côté de la mort? » – Passons donc du côté de la vie. pour nous recommander de réfléchir sur cette phrase des Possédés: « Quand il croit. c’est pourquoi il examine d’un regard soupçonneux toute opinion qui nous est favorable. mais Cioran se veut totalement immunisé contre toute illusion. je suis lucide. Cioran constatera « notre impuissance d’être vraiment fous ou vraiment sages ». l’un des plus significatifs est certainement celui qui se réfère au refus des vérités salutaires: « Nous n’avons le choix qu’entre des vérités irrespirables et des supercheries salutaires. porter des jugements objectifs. c’est là que gît l’explication de la lucidité dont il se réclame continuellement: c’est en son nom qu’il n’accepte comme vérité que ce qui est désespérant. après la vision retenue dans le Mémorial. surtout de Hegel et des posthégéliens. Dans ce refus d’accorder la moindre valeur au temporel et à ses conséquences. mais dans le temps. Personne n’ignore que le seul moyen d’arriver à une certaine objectivité c’est de ne pas se laisser leurrer par des mirages. selon les vues de Cioran. Satan est « le grand Triste » (ici il nous semble entendre parler un héros byronien) et il nous émeut parce que « ses paradoxes et contradictions sont les nôtres ». quand il ne croit pas. dénoncée comme le dernier échelon de la déchéance et la tare principale de notre siècle. Cela apparaît assez clairement dans ses attaques contre « l’idolâtrie du devenir ».106 Mariana Şora la croix. l’activisme moderne.

nous lisons par exemple que nous discernons Dieu « à la limite de notre fièvre. un choc en résulte. « Un Job assagi à l’école des moralistes»? Les trouvailles de Cioran en matière d’autodéfinition ne doivent pas toujours être prises à la lettre. d’infortunés par des tentatives vouées à l’échec. que tout ce qui nous protège de nos certitudes irrespirables est d’essence religieuse. Le principe éthique que tout cela permet d’entrevoir consisterait à dire oui à la volonté de dépasser notre condition d’ignorants.. La sagesse stoïque. mais le plus souvent comme un recours médiocre. alors que chez Cioran. est dépourvue de sens.] à une prière interminable ». « l’amateur d’insoluble » reprend sans cesse son combat avec l’ange . on assistera à de nouveaux tourments du chercheur de Dieu. au point précis où. toutes deux meurtries.. à son propre usage. orageux.. 2 • E m i l Ci o ra n . Vient ensuite l’aveu surprenant: «J’imagine une permanence qui m’implique.sans triomphe ni défaite définitive. se déroulent parallèlement aux efforts prométhéens visant à démolir toute croyance qui contrevient à la lucidité. il devient un parti pris négatif. il me semble. à un esprit divin. on peut dire d’ailleurs que chez Montaigne il est un principe heuristique. Même le diable a été sécularisé: « Les démons d’une époque sans foi sont les obsessions. Pourtant. dans un port ensoleillé par le sourire serein des sceptiques? C’est ce qui serait à supposer. d’impuissants. Faut-il croire encore qu’après les premières ferveurs. Dans l’Inconvénient d’être né. la dénégation.Cioran jadis et naguère 107 puisque la volonté d’être et de faire est le mal qui nous tient captifs dans les rets du paraître. effectivement pratiquée par Cioran. ne sachant plus distinguer entre le haut et le bas. toute quête. C’est plus Nr. notre rage affrontant la sienne. en se heurtant. Engagé de la sorte dans une dialectique du renversement continuel du pour au contre et inversement. il accepte les lois de son existence et trouve une consolation en cela même qu’aucune consolation ne vienne adoucir son amertume et sa peine. de même que toute révolte athée. et se moque de tout le « travail de vérification ». à l’abri des tempêtes. inutilement fourni entretemps. ». [. le consentement à la volonté de Dieu). servant à la connaissance des hommes et de son moi. Cioran ajoute: « vocable qui à aucune époque n’a eu le moindre sens » (quiconque refuse de le croire sur parole n’a qu’à relire Marc Aurèle pour se convaincre combien la pensée de la mort tourmentait cet esprit noble. » Mais le détachement n’est pas son fort. le titanisme. à l’inanité de l’homme et au silence de la divinité. du temporel et de la souffrance – on voit une fois de plus combien Cioran fut réceptif au message bouddhiste –. une rencontre ruineuse. Ces débats intérieurs. c’est celui d’un Sisyphe qui a de la tenue. ne pouvant être attribuée à un esprit pur. qu’après la rébellion. cependant qu’il professait. nous l’avons vu. Le culte du devenir étant inacceptable et le reniement de notre dimension métaphysique impossible. car Dieu s’étant réduit à un « fantôme ». nous survivons à nos problèmes ». Pour ce qui est du scepticisme. » Mais où sont les croyants qui n’aient pas à lutter contre les doutes. est considérée dans ses réflexions comme un idéal. Les deux âmes de ce Faust poursuivent en lui leur coexistence pas du tout pacifique en s’affrontant sans cesse dans une dialectique non résolue. l’acte de créer apparaît comme résultant d’une volonté impure. Etrange variante de la parole évangélique: « violenti rapiunt illud » ! Et nous apprenons non sans quelque étonnement que « exister équivaut à un acte de foi. que sans Dieu « nous n’avons plus de Heu » dans l’espace. Cioran affirme qu’il savait à vingt ans ce qu’il sait à soixante. avec une élégance rare. Parlant des sages anciens et mentionnant leur « sérénité ». où est l’athée qui ne garde pas l’espoir secret que l’éternité « l’implique» lui aussi? Cependant « nous sommes tous des farceurs. dans la Tentation d’exister (livre apparenté à Des larmes et des saints). Cioran navigue sur des eaux plus calmes? Ou bien qu’il se repose. Quant à la sérénité de Montaigne devant la fin inexorable. Cioran avoue ne pas la comprendre..

. il est vrai qu’une vaste littérature spiritualiste. c’est là qu’il clame avec une éloquence non moins fougueuse le refus des vérités salutaires et que. bon nombre de poètes créaient une ambiance propice à leur culte. D’un lyrisme plus franc qu’à l’âge mûr. la preuve en est que c’est ce qu’il évoque en se souvenant de ses tourments de jadis. avidement absorbée (parmi les modernes surtout Berdiaev et Chestov. travaillé par les inquiétudes inhérentes à une quête fébrile. en vogue à l’époque) a imprégné ce livre de son esprit. le rebelle décidé à abolir la monarchie céleste s’y manifeste tout autant que l’assoiffé de participation mystique. alors que l’homme. » Tout dernièrement dans Aveux et Anathèmes. » II y a des feux qui ne s’éteignent qu’avec le dernier souffle. Retenons surtout ce que ce fidèle de Bach « se dit et se redit » en écoutant à l’orgue l’Art de la fugue: « Voilà la réfutation de tous mes anathèmes. il accuse l’âge de n’apporter que « l’aggravation de ses incohérences ». dans Êcartèlement. sur leur fécondité? Tout cela aurait pu faire croire à des aspirations profondes vers la vie spirituelle. nous le voyons s’en prendre encore à ce Dieu « prisonnier de ses attributs. Il y avait donc dès le début cette double orientation. cette vibration [. soit dans sa version française – se rend compte dès les premières pages qu’il s’est rendu coupable d’une lecture superficielle s’il n’y a trouvé que les effusions univoques d’un adepte des mystiques. C’est ce que l’auteur aussi semblait croire. Car c’est une nostalgie douloureuse que cette aspiration vers Dieu: « Dire que chacun de nous le découvre si tard et que son absence laisse un tel vide dans l’esprit! » Et nous y voyons l’auteur faire le procès de la philosophie (dont il avait refusé l’esprit de système dès ses premiers écrits pour prôner la pensée vécue). on verrait que les clameurs du matin l’emporteraient. jouit de l’avantage douteux de pouvoir « se démener dans sa pseudo-réalité ». on pouvait les croire prépondérants.. bien qu’il se classe parmi les « fatigués de chercher Dieu ». ce n’est pas avec de l’eau. déchiré par les doutes de celui qui « cherche en gémissant ». Dans ce texte de 1979. ses « dispositions religieuses » usées. et tout permettait de croire que le jeune auteur cherchant sa voie en avait subi l’attraction. de ce qu’il est ». « ne possédant qu’une existence d’emprunt ». accusant les philosophes d’avoir « le sang froid » (« il n’y a de chaleur qu’au voisinage de Dieu ») et soutenant que « tout ce qui est vivant Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Le titre à lui seul. c’est avec des larmes que Prométhée mélangea l’argile »). après un si long détour à Des larmes et des saints. où il reprend le thème des larmes (« pour façonner l’homme.] qui nous projette en Dieu. il nous surprend par la déclaration qu’il ne voudrait pas « vivre dans un monde vidé de tout sentiment religieux. Il est vrai que les anges et les saints étaient à la mode. Revenons. Mais quiconque l’a lu autrefois et le reprend aujourd’hui – soit dans sa forme originelle..108 Mariana Şora qu’une boutade: il y a des intuitions qui correspondent à une manière d’être et de voir.. l’atteste. Il passait par des moments de ferveur réelle. une modification profonde au cours de son évolution? Écoutons-le plutôt lorsque. et si l’on adoptait cette méthode pour ainsi dire statistique. se trouve aussi l’aveu que les sarcasmes ne sont que des prières refoulées. Rangées face à face. Méprise d’ailleurs courante à l’époque: un mouvement littéraire d’inspiration orthodoxe formait l’un des traits saillants de la vie intellectuelle dans la Roumanie d’avant-guerre. Il me semble hors de doute que Cioran tenait cet élan pour la dominante de ses attitudes. et ne trouve-t-on pas dans le journal de Kierkegaard certaines réflexions sur les larmes. après avoir constaté son « dessèchement ». qu’il devait plus tard considérer comme une abdication de l’esprit. néanmoins d’un fervent de la foi. quelque peu trompeur en ce sens. avec la seule différence qu’alors les deux voies que pouvait emprunter l’âme déchirée par sa dualité foncière étaient pareillement ouvertes. la pensée emprunte souvent à l’exclamation (pas précisément méprisée même plus tard) le pathétique de la souffrance dont elle est issue. ce livre de 1937 où tout lecteur connaissant Cioran retrouvera l’image de son œuvre tout entière: c’en est l’homologue à petite échelle. En réalité. en effet. ou même une déchéance. et non pas les négations concomitantes tout aussi intenses. Où découvrirait-on. les énonciations de l’un et de l’autre formeraient un diptyque.

un Dieu des philosophes qu’il s’agit de trouver. Comme on voit. Ensuite apparaîtra la métaphore de « néant vibrant ». Inutile de se demander si Cioran avait lu Heidegger dès ce moment-là. pas forcément mystiques. Contrairement à l’expérience religieuse d’un Martin Bu-ber par exemple. Le Tout est devenu le Rien. surtout sa « bonté ». mais le Dieu sensible au cœur. Certes il ne suit pas une voie analytique. ou bien sa présence est reléguée dans un « autrefois » légendaire. assaille la divinité en niant ses attributs. de la foi. peur qui est une « mort de tous les instants » –. d’être abandonné même en Dieu. laquelle est synonyme de peur de la mort. dont parle saint Jean de la Croix. « toute révolte est athée ». Il faut constater simplement cette consonance. et c’est également à la suite des mystiques que l’extase est décrite ici comme « présence totale sans objet. comme le dit Cioran. « idée saugrenue » que de vouloir la démontrer par des arguments du moment que ce n’est pas une abstraction. mais Cioran pousse l’idée à l’extrême: « La théologie est la négation de Dieu [. après chaque nouveau contact avec la terre. Il y a des idées qui flottent dans l’air. alogiques. L’auteur restera fidèle à ces vues. est fondamentale. Le doute s’infiltre pourtant tout de suite: « Seigneur. il ne se penche pas sur l’objet de sa méditation d’une façon suivie. l’idée de Dieu devient lassante. un primum movens. ce n’est apparemment qu’une modulation. cet « impérialisme prométhéen ». « auteur d’un univers superflu ». selon qui la sagesse du monde n’est que folie devant Dieu. la reprise du thème abaissée d’un bémol. de chercher refuge auprès de la divinité. cet « Antée du désespoir » sera contraint. Un problème plus grave encore: le sentiment. un vide plein ». Puis.. On ne peut que penser aux paroles de saint Paul.Cioran jadis et naguère 109 dans la philosophie se réduit à des emprunts à la religion ». Nous sommes dans la lignée des mystiques tels que Eckart et Boehme qui conçoivent l’Éternel comme le tout qui est aussi le néant. une modification est intervenue que l’on retrouve dans la philosophie de l’existence de Kierkegaard à Heidegger. il méprise l’argumentation serrée. et se rencontre dans bon nombre de méditations. Néanmoins il me semble qu’il y a là un déplacement d’accent caractéristique de notre époque. cette simultanéité des intuitions premières de Cioran avec celles de son époque. Cette disjonction entre les catégories de la pensée et celles. Attardons-nous un instant sur l’expression « se perdre en Dieu » que Cioran modifie en: « se perdre dans le néant de la divinité». et c’est avec les mêmes accents agressifs que s’exprime ici la haine – ce retournement de l’amour – du « patron de la bêtise universelle ». elle humilie notre « appétit de puissance » exacerbé. « pauvres bouffons ». qui consiste en la découverte d’une relation « Je-Tu ». nous le voyons procéder par Nr. écrivant plus tard que la répétition incessante d’une prière inarticulée (il pensait sans doute à la « prière du cœur ») pèse plus lourd que toutes les idées. 2 • E m i l Ci o ra n . nous ne sommes pas loin des thèses du Mauvais Démiurge. ou plutôt: ce ne sont pas elles qui nous contaminent mais l’ambiance qui les engendre.. L’absence d’un « Dieu accueillant » est déplorée. elle nous excède. Mais puisque « l’appétit de Dieu » est provoqué par la souffrance que nous inflige notre condition temporelle – de sorte que tous les efforts de la conscience ne sont que des tentatives pour vaincre la mort en triomphant de la vie. depuis la crainte d’un Jéhovah terrifiant jusqu’à l’épouvante devant le néant révélé par l’angoisse. il s’agit ici d’une expérience négative. Mais l’esprit philosophique affirme sa présence en faisant le départ entre la spéculation sur la divinité et l’expérience religieuse. « le dernier bredouillage mystique est plus proche de Dieu que la Somme théologique ».] la version négative de la foi. qui a créé l’homme pour échapper à la solitude et se divertir des drames que. celle du dialogue impossible. n’es-tu qu’une erreur du cœur comme le monde est une erreur de l’esprit? » Mais le problème n’est pas de vouloir prouver l’existence de Dieu. De même il serait absurde de penser que telle personne a découvert « le sentiment tragique de la vie » pour avoir lu Unamuno. cette « divinité sans scrupules ». nous vivons. Certes. » Aussi une exclamation de sainte Thérèse vaut-elle plus à ses yeux que tous les traités. en conflit avec « l’impérialisme céleste ».

l’héroïsme de leur renoncement au monde: Révélateur en ce sens est le passage même qui sert d’entrée en matière dans la version française. « mais ils nous restent étrangers ». aussi habitué aux déconvenues causées par les promesses fallacieuses de la philosophie que le vieux Faust.. Il ne peut y avoir de doute sur l’authenticité des tourments liés à l’expérience religieuse. Sachant qu’il allait appeler cet émerveillement une obsession mêlée de quelque chose de « malsain et de dépravé». nous dit-il. et il s’intéresse surtout au processus par lequel un homme renonce à soi.110 Mariana Şora bonds et justifier sa démarche par l’apologie de la pensée non systématique. remettent tout en question. Ce qui force son admiration. de même qu’une volonté prométhéenne aux abois. est entière seulement lorsqu’il s’agit de leurs moments de sécheresse. puisque nous connaissons son examen rétrospectif de la fascination subie lorsque. en effet. frappant ça et là pour faire une trouée dans l’incompréhensible.]. puisqu’elles sont insolubles?) La maxime des mystiques: connaître par le cœur. Ce fut probablement une expérience majeure. ne jaillissant pas d’une nature congénère. car Cioran a retranché pas mal de passages relatifs à ses « états éthérés ». Il est vrai qu’aujourd’hui nous lisons autrement ses effusions (moins nombreuses d’ailleurs que dans l’édition originale.. plus le Néant. « Je cherche ce qui est ». Il sait que « les pensées nourries de souffrance prennent la forme d’apories ». remarque le jeune penseur. Le regard tourné vers l’intérieur y trouvera.. comme il les appelait). il imaginait les extases des saintes. obtient son assentiment. c’est surtout leur volonté de se mortifier. mais l’orientation de son esprit est essentiellement philosophique. de même que la coloration particulière que prend le penchant à se flageller rappelle ce passage de Mon cœur mis à nu où Baudelaire avoue avoir « cultivé ses hystéries avec volupté ». sans un but précisé d’avance). C’est pour savoir « ce qui est » – ou n’est pas – que les philosophes recommencent sans fin. C’est donc « plutôt la vie des saints que la sainteté » qu’il trouve captivante. Mais n’est-ce pas la façon la plus authentique de philosopher? Cette gratuité d’une démarche qui n’est pas dirigée vers un résultat précis comporte aussi une nuance d’esthétisme. plus Dieu. déçu par toutes les sciences. poussé par une indiscrète curiosité. et nous voyons en effet que sa compréhension pour eux. dit-il. le raffinement des peines qu’elles s’infligeaient. « Nous sommes obligés de tourner en rond ». les premiers principes inclus. Cioran applique déjà dans Des larmes et des saints la règle de penser et même d’agir contre soi. comme celui de Werther. d’acédie. qu’il considère d’ailleurs comme l’unique méthode pour accéder à la connaissance. c’est à dire tout. leur ténacité. En tout cas. ne fût-ce qu’en réagissant de la manière qui s’y trouve consignée: il s’est attaché aux apparences à l’instant où il a compris qu’il n’y a d’autre voie vers l’absolu que le renoncement. à travers elles nous comprenons comment on peut devenir saint après avoir été homme ». les secrets passés sous silence par leurs biographes et l’ambiguïté de ces états de ravissement et de langueur. ce principe perd son sens de saisie compréhensive pour se confondre avec l’introspection. une sorte d’envoûtement. L’attitude du jeune auteur à l’égard de la sainteté et de l’ascèse n’est pas moins ambivalente. de superbe et de défi. nous enregistrons d’une manière moins fugitive sa jalousie à l’égard du « fiancé céleste » et d’autres détails troubles de ses transports. Il y a quelque chose de baudelairien dans ce mélange d’esthétisme et de délectation vicieuse.. l’univers entier: « Le Monde. comme quoi ce qui nous rapproche des saints c’est « le réveil des larmes qui dorment au plus profond de nous-mêmes [. son engouement pour les saints était loin d’être une pure vénération: il faudrait les suivre. » Voilà un solipsisme qui équivaut à la négation de l’être. et c’est une « recherche sans objet » (voulant dire sans doute: sans projet délibéré. (Toutes les interrogations fondamentales n’en sont-elles pas nourries. mais de la façon dont il l’applique. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . sinon cruciale. Mais dès le début. qui ont déterminé Cioran à s’initier de près non seulement à toute pensée abstraite sur ce sujet mais surtout à la pratique vécue: la vie des saints.

Cioran jadis et naguère 111 D’ailleurs les élans sublimes l’excèdent bientôt. ils nous « corrompent » en prouvant que nos efforts peuvent bien mener à quelque chose.point n’est besoin de recourir à Nietzsche . appeler tragique et qui se distingue des autres par un apport strictement personnel. contre le christianisme. l’obéissance. C’est dans la même perspective qu’il convient d’envisager son « goût d’autodestruction » exprimé parfois sous forme de boutade – comme celle sur le regret de Nr. les relations de l’être humain avec la divinité paraissent viciées dans leur essence. D’autre part. s’avère fondamentale. Malgré cela c’est sa grande pitié de la fragilité humaine qui déclenche ses accès de haine de Dieu. avec une acuité intransigeante déjà à ce moment-là. sans cesse indigné et blessé par les bassesses de la bête humaine. de cette « démence admise ». Dans cette complaisance. Cette vacuité n’est pas seulement une carence momentanée. Par la connexion étroite de la religion et de la conscience du Mal. tout cela ressemble plutôt à la réaction d’un tempérament vif qu’à une conception élaborée. Si l’on conçoit de la sorte la genèse et la nature du sentiment religieux. les « déserts intérieurs ». faite à l’usage des faibles. déjà signalée. curieusement. D’ailleurs ils sont « irrémédiablement inactuels ». comme présence du Mal. Ce qui. A part ces sorties plutôt puériles. où l’on retrouve les accusations dont l’accablait Nietzsche: une doctrine hostile à la vie. qui. de cette « expression positive du Rien ». il faut l’interpréter comme une donnée constitutive de l’homme. « a fait de la terreur son alliée ». ces « points de moindre résistance ». il me semble: du moment que l’angoisse de se savoir mortel et la souffrance inhérente à la condition humaine sont la source de tout besoin de rédemption. l’origine de l’inaptitude à s’arracher au marasme de la créature. l’homme prend connaissance de l’existence divine par le mal dont il souffre. Comment l’amour du prochain semblerait-il beau à celui qui. nos frères. fondamentales. En fait. il y en a d’autres. sans grandiloquence. leur fréquentation nous trouble trop fort. luciférien.car ils le trouvent installé dans « les vides de l’âme ». cependant que chez Cioran c’est une prise de conscience de ce que l’on pourrait appeler le mal ontique. il est normal d’arriver à la conclusion que seuls les infirmes et les déséquilibrés peuvent croire en Dieu . trouvant de la grandeur dans l’absence de toute finalité. Ainsi. On peut dire la même chose de la condamnation des vertus chrétiennes telles que l’humilité. il s’armerait d’un poignard et avoue « qu’une nuit de la Saint-Barthélémy parmi les anges » lui ferait plaisir. il faut donc nous « désintoxiquer des saints ». « à commencer par la raison ». L’homme aurait besoin d’une « détente millénaire » après une tyrannie qui a « légalisé ses angoisses et l’a tenu sous pression ». ils nous arrachent donc à notre consentement aux épreuves dépourvues de sens. sa faiblesse. la charité. une pure absence. et il se montre horrifié qu’il puisse y avoir des fous du Seigneur capables de lui sacrifier tout. ajoute Cioran. l’adhésion donnée à l’orgueil romantique. la « désagrégation du corps et de l’âme » par l’ascèse sont morbides. le christianisme lui paraît désuet. c’est justement « la vocation des saints pour la douleur » et « la volupté de la souffrance » qui lui semblent « une perversion sans pareille ». la composante baudelairienne. par ses tares. son incapacité de se suffire à soi-même. implicitement. bien que chez Baudelaire il s’agisse de la conscience du péché. où le sinistre domine et qui. donc de toute quête de Dieu. La rancune contre les séductions célestes et la répulsion qu’il éprouve pour la vie monacale dès qu’il se la représente dans ses détails mesquins culminent dans d’extravagantes impulsions meurtrières: s’il lui fallait vivre parmi ces « experts dans l’art de l’autoflagellation ». » Ce schisme engendre une vision d’ensemble que l’on peut. 2 • E m i l Ci o ra n . ne renonce pas à la gratuité de la souffrance. n’admet comme philosophes dignes de ce nom que ceux qui « ont rougi d’être hommes»! Et l’on ne le comprend que trop parfois s’il lui « faudrait le Sahara » pour supporter nos semblables. il trouve que se préoccuper des saints signifie « combattre la maladie par la maladie ». Mais là il dénonce aussi. ne l’empêche pas de se lamenter sur le désert de l’âme causé par l’absence de Dieu: « Sans Dieu tout est nuit et avec lui la lumière même devient inutile. Cioran avait donc détecté. Leurs excès. ce sont les équivalents négatifs d’aspirations déçues.

Les retouches apportées par l’auteur témoignent d’un esprit critique peu enclin à se ménager. il reparaît parfois dans les écrits de l’âge mûr. de la façon dont on note dans un journal selon l’humeur du moment des réflexions qui ont la couleur du jour. déjà dans ce livre. en voici une dès la première page: « Le monde s’engendre dans le délire. Nous assistons ainsi à une interrogation toujours reprise. à une quête de Dieu continuelle. Il faut dire que les hauts et les bas de ses dispositions présentent un relief plus accentué dans l’original. Mais comme ce style excessif relève plutôt d’un tempérament que d’un choix. sauf un espace entre les passages. plus décharnée. à l’instar des romantiques vouant un culte morbide à leurs propres déchirements. de sorte qu’il y a solution de continuité au beau milieu de certains développements. Souvent trop sévère à l’égard de ses envolées. à des débats sans fin. Y a-t-il aussi une part d’arrangement dans cette alternance des pour et des contre afin que le choc de leur rencontre donne une image fidèle des bouleversements vécus? Nous ne le saurons probablement jamais. dit Cioran – il n’en est pas moins diamétralement opposé aux anciens. à une interminable errance. Il ne présage pas seulement l’essor futur d’un esprit. en tant que justification de la sagesse. « ces deux modes de se détruire ». car autour du thème central s’entrelacent des remarques Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . condamne aussi la sagesse. Contrairement à l’amor fati de Nietzsche comme assentiment dionysiaque. Si « l’homme moderne est à l’antipode des saints » – ayant « succombé à la séduction des choses finies ». Prêt à assumer les contradictions de sa pensée. Toutefois les imperfections que l’on y peut glaner – et qui dans l’adaptation française sont curieusement le contrepied de celles de l’original – n’empêchent pas ce livre d’être bien plus qu’une promesse de jeunesse. Ce sont surtout les réflexions où il poussait le paradoxe jusqu’à la confusion ou jusqu’à l’énormité. à étouffer la flamme de son élan vers Dieu. qui n’est qu’un accommodement avec le monde. ballotté entre le Tout et le Rien. il en atténue l’expression. au fil du discours. plus passionnante qu’un aboutissement. par exemple sur les époques créatrices mais intolérantes. l’amour du destin apparaît ici comme joie maligne. ainsi que le stoïcisme qui.112 Mariana Şora n’être pas un saint ou un criminel. ainsi que sur les tares de l’époque moderne. faut-il ajouter). en antithèse avec celles tolérantes mais décadentes. la rendant ainsi plus prosaïque. et loin de l’acceptation du sort par amor dei dans le sens de Spinoza. il rend manifeste ses ressources multiples. Cioran met bout à bout. qui savaient mépriser le destin (tout en l’acceptant. On ne peut imaginer Cioran autrement qu’abhorrant le milieu entre le Rien et le Tout. puisque les modifications que l’auteur y a apportées pour la version française atténuent inévitablement le pathétique initial: l’exigence d’un goût devenu plus sévère ne pouvait que l’incliner à plus de sobriété. ses attitudes divergentes et ses énoncés irréconciliables. développées plus tard. « car nous manquons trop de sagesse pour ne pas aimer le destin avec une passion douloureuse ». Pourtant quelques phrases du genre hénaurme ont passé à travers le filtre. aussi bien que son démon prométhéen. C’est le risque de l’épurement: il peut réduire à l’épure. le plus souvent sans transition. il a éliminé par endroits la transition d’une idée à l’autre. plus verbeuse peut-être mais non inutile. mais afin d’écourter des passages au profit de la concision. Aussi après avoir porté au paroxysme l’acharnement à néantiser Dieu ou tout au moins à l’amoindrir (« divinité décrépite ». « problème de deuxième ordre ») ou bien à vouloir l’« user » en le harcelant sans cesse. est tout ce qu’il y a de « plus plat et de plus commode ». de même qu’il y esquisse bien d’autres idées. les saillies de son époque Sturm und Drang qu’il a supprimées. Car on peut constater que. Quoi d’étonnant après tout cela si l’amateur d’insoluble. Vouloir se tuer c’est d’ailleurs vouloir tuer le monde. tout au moins celui que l’on porte en soi. hors duquel tout est chimère! ». Voilà un romantique décidé à abolir tout romantisme. l’auteur oppose un refus net au titanisme. nous voyons l’auteur se débattre de nouveau dans les rets de la divinité. à un élan qui renaît chaque fois de ses cendres.

de les couler dans des moules soigneusement façonnés. et « Deviens ce que tu es. harmonisés par la force de l’instinct artiste qui commande de contrôler les épanchements. de ces saillies fougueuses et souvent téméraires que nous sommes accoutumés à trouver dans les écrits de Cioran. Cioran est resté à louvoyer. il aime son drame. Le choix impossible. Le « velléitaire du Nirvana ». » N’est-il pas étrange qu’un homme aussi imbu de culture se soit toujours complu à se représenter en barbare? Si son tempérament. En outre combien d’acuité introspective dénote le seul fait d’avoir découvert très tôt (au temps Des larmes et des saints) que même « la perspective ironique » est parfois « un subterfuge du délire des grandeurs » ! Attardons-nous encore un instant à considérer l’antinomie principale produite chez Cioran par la rencontre de l’aspiration à s’intégrer dans un ordre divin et son ancrage dans le terrestre. C’est le journal d’un balancement continuel entre l’hymne et le blasphème. cependant. Etant donné la Nr. des impressions laissées par des lectures (Dostoïevski. et prompte à relever les aspects dérisoires des convictions et ambitions humaines. la peine sans rachat. Comment faire. Une vaste culture se condense alors soudain en des aperçus dont la structure rappelle parfois celle de la métaphore réunissant des éléments lointains dans une fulguration d’autant plus intense que la distance abolie était plus grande. me demande de renoncer à la vie. par certains côtés. par ta turbulence d’un esprit sans cesse prêt à livrer combat à l’ange – et aux démons. tantôt du côté des cimes dressées vers le ciel. la recherche sans aboutissement. Il n’était pas l’homme des demi-mesures. par l’œuvre de Bach: en écoutant l’orgue « aux résonances métaphysiques ». Voilà son option. modulés selon les lois du biendire. ou plutôt au monde. 2 • E m i l Ci o ra n . qui compensait « son manque de talent » pour celle-ci par l’intensité de son ardeur à la chercher – et à la combattre.Cioran jadis et naguère 113 frivoles et profondes à la fois. il y a tout de même pas mal de coquetterie dans son insistance à se prétendre thrace. cet animal « abject ». scythe ou que sais-je encore? « un intrus. et qui le rend si peu indulgent pour l’homme. A son tour ce trait se trouve heureusement compensé par l’ironie toujours en éveil. Tout cela est l’effet de cette « lucidité féroce » dont se targue l’« expert en autoflagellation » à l’affût de ses propres extravagances dont il rassemble les extrêmes pour les accoupler dans ces définitions de soi-même où il cultive l’antithèse et le sarcasme. Dans cette fidélité de Cioran envers soi-même on peut voir une application des préceptes qui depuis Socrate et Platon forment le noyau irradiant des principes éthiques de l’Occident: « Connais-toi toi-même ». Mais ce sont des cris articulés. le conflit intérieur permament dont il dresse le constat précis: « La passion de l’absolu dans une âme sceptique! » lui arrachent des cris. un troglodyte » parmi les civilisés (Histoire et Utopie). un poète hindou ou un moraliste français! »). « Tout ce qui en moi aspire à la vie me demande de renoncer à Dieu » – évidemment. Vermeer). « vous voyez germer Dieu ». Le « délirant soucieux d’objectivité » a en outre son côté hédoniste (« Quel plaisir d’avoir sous la main un mystique allemand. Il faut compter parmi les richesses de ce texte nombre de rapprochements inattendus. tantôt du côté des portes de l’enfer. fut d’abord un velléitaire de la foi. Mais il aurait pu dire tout aussi bien: tout ce qui en moi aspire à Dieu. nous le voyons dans ce livre. « un homme des cavernes empêtré dans des dentelles » (la Tentation d’exister). Et au fond. qu’ils soient poussés « sur les cimes du désespoir » (titre de son premier livre de la période roumaine) ou du fond des abîmes de la désolation. semble justifier son sentiment d’être aux prises avec un atavisme oriental. amplement contrebalancé cependant par un côté sévère qui n’est pas sans rappeler l’âpreté de Léon Bloy. Mais ce sont surtout l’urgence de l’interrogation et la tension intérieure qui placent Des larmes et des saints au même rang que les ouvrages parus ultérieurement et rendent le livre tout particulièrement attrayant pour le lecteur qui s’intéresse aux débuts de cette quête fébrile et qui est fasciné par tant de constance dans l’inconstance» par tant de persévérance dans l’inconséquence. Rilke) par des tableaux (Ruysdael. pour renoncer à cette vie « intolérable »? Comme tout un chacun.

Quelle distance entre la soif d’absolu. Il lui est arrivé une fois d’exprimer le regret de n’être pas poète. Tout art. on peut lire entre les lignes (et. le bouillonnement des idées. » Dans le journal d’Italo Svevo figure cette remarque: «Je connais quelqu’un qui écrit trop bien pour être sincère. il pourrait s’approprier l’épigraphe que porte L’Élégie de Martenbad: « Si l’homme dans ses tourments demeure sans voix. la besogne de gratter du papier. les deux le sont assurément. c’est une ironie du sort d’avoir fait de Cioran un auteur fort apprécié. sommes-nous vraiment « tous farceurs » pour autant? Et si les pensées de Cioran sont. « extrémiste ». intransigeant. En adoptant son style. et la sincérité totale ne mène qu’au balbutiement. car toute écriture est un artifice. nécessaires pour accommoder ceux-là ad usum publia. n’eût-il pas été. fiévreux. mais rien qu’un grain. qui n’est pas resté inaperçu. échauffé. d’engager la bataille avec les mots. dans le titre même d’un volume tel que Exercices d’admiration) un grand amour pour l’être humain tant honni et pour ses valeurs. ce sont des phrases parfaites. en hédonistes de l’esprit. il ajoute avec un délectable humour: « C’est qu’un penseur met d’ordinaire sa folie dans ses oeuvres et conserve son bon sens pour ses rapports avec autrui. Un dieu m’a fait le don d’exprimer ma souffrance. lorsque. Comment le portrait de Cioran. II a pleuré les océans et les mers. que Cioran exalte tout en les niant. par exception. Sur ce point aussi il s’explique. il reste sans doute un écart considérable entre l’urgence des propos et les menus stratagèmes du métier. etc. comme il l’affirme. non sans jeter un coup d’oeil du côté du lecteur et supputer ses réactions. Fort de cet exploit. lui prodiguant des soins afin qu’il puisse tenir son rang auprès des autres. lui aussi quelque peu « stylisé »? Il y a en effet un certain désaccord..114 Mariana Şora substance de ses dires. l’urbanité. mais lui. » Faut-il se donner le ridicule de voir là un divorce entre deux êtres incompatibles. Imaginons-le en train de fignoler pour donner à son texte ancien une forme neuve. on s’attendrait à voir Cioran balbutier. Cioran est le chroniqueur d’une apocalypse permanente. qu’il se soit adonné à la pratique de choses aussi futiles et vaines que la recherche du mot juste. des « larmes transformées ». encore fallait-il qu’il réussît à parfaire cette métamorphose. c’est à ces occupations « frivoles » que nous devons ces essais remarquables et finalement harmonieux – où tout au long d’une navigation téméraire parmi les récits et les bancs de sable. la délicatesse sont connues. comme il dit quelque part –. le souci de se faire publier. agité. En fin de compte. C’est d’ailleurs une forme de noble humilité que de peiner. » II y a là un grain de vérité. D’autre part. entre l’écrivain misanthrope. mais ce qui sort de sa bouche ou plutôt de sa plume. combien relatives. même celui de la photographie. à couler une matière incandescente dans un moule de glace. Au fond. se met à aligner des mots. ou se fourvoyer en se demandant lequel est le vrai? La question ne se pose pas. souvent avec une patience de bénédictin. Mais rien que de ce texte on pourrait extraire une petite anthologie de passages pleins de souffle lyrique. » Réjouissons-nous donc. relevant un contraste analogue chez Joseph de Maistre. le firmament s’effondre. on pourrait proclamer: chaque succès est un ratage! (ce qui ne veut pas dire que chaque ratage soit un succès). « Accablé par la solitude de la matière.. Mariana Şora Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . tel qu’il se dégage de ses écrits. sur la solitude par exemple. ou alors des fragments de poèmes en prose: «Je suis comme une mer qui retire ses eaux pour faire place à Dieu ». Faut-il parler d’une incongruité existentielle? Mais qui dira jamais de combien d’incongruités nous sommes faits! Faut-il s’écrier: Qu’il mourût? Quelle absurdité! Eh oui. prenant sa meilleure encre – et l’on croirait le voir « cramponné à son stylo ». « nous survivons à nos problèmes ». et l’homme dont l’aménité. vit de stylisation. les exigences de l’orgueil et les consolations de la gloire littéraire. nos pauvres valeurs. les visées titaniques. la terre se dérobe sous ses pieds. ou sur « le langage des choses » déchiffré en écoutant « leurs silences sans pareil ». de se plier aux règles du jeu.

când Cioran împlinea 22 de ani. Dar există în orice vârtej o posibilitate viitoare de formă. Îl ai în tine. Înainte de a fi un „veleitar al nirvanei”. un scrib disperat scrijelind cu cerneală epiderma unei creaŃii ratate. lumea nu-Ńi dă decât sentimentul sfârşelii şi al agoniei. efectivă. filosoful scria: „faptul că exist eu dovedeşte că lumea n-are nici un sens”..115 Constantin Barbu Cioran. Câtă groază şi câtă bucurie nu încerc la gândul că aş fi prins deodată în vârtejul haosului iniŃial. Cioran simŃise că „nu există fiinŃă.. în confuza şi în paradoxala lui simetrie.. nu există decât un ersatz de fiinŃă”. Când simŃi că nu mai poŃi trăi. iar hârtia pe care scria nu era altceva decât o pungă ordinară. suferinŃă. Mai bun decât ersatzul de fiinŃă nu poate fi decât întoarcerea în haos. Crizele religioase sunt aşa de importante şi de grave. spre haosul absolut!. deşi mă gândesc zilnic la El. „o existenŃă de împrumut”. 2 • E m i l Ci o ra n .. dar nici una să fie realizată. un apocalips răsturnat. este un fel de „Ecce homo” în care Nietzsche ar fi trebuit să se sinucidă. destrămarea lumii realizează un proces contrar evoluŃiei legilor cosmice. nihilist european de origine română 1. lipsită de o excelenŃă formală şi de un sens geometric. Nu pot trăi decât la începutul sau la sfârşitul acestei lumi”. Are dreptate Cioran spunând că nihilismul este în tine sau nu este.. dar simt că singura existenŃă reală este a mea”. presentimentul nebuniei şi al morŃii. Aş vrea să trăiesc la începutul lumii. un „mareşal al autodistrugerii”. tristeŃe. vecină nebuniei sau provocării”.. Lumea este un ceva în oare nu se rezolvă nimic. Cioran recunoaşte că există în această carte „o sinceritate infernală. În „Convorbire la Tübingen”. astfel eternitatea este o vorbă. căci nimeni nu poate dori întoarcerea în haos fără să fi suferit toate ameŃelile apocalipsului”. „o mare care îşi retrage apele pentru a-i face loc lui Dumnezeu”. Unde ? Într-o scrisoare către fratele său. Să existe în mine posibilităŃi de forme. lumea nu-i decit melancolie. o iluzie. La 8 aprilie 1933. când totul e absurd şi renunŃare. pentru care totul se reduce în ultima instanŃă la neant şi pentru care legea acestei lumi este suferinŃa?” În substanŃa lui. „De ce îŃi condiŃionezi existenŃa de credinŃa ta în Dumnezeu ?” întreabă Cioran undeva. infinit dramatic şi nefericit. Simetria acestui vârtej este singura simetrie haotică. religia.. în vârtejurile demonice ale haosului originar. grotesc şi disperare. singurătate. acest gând negru este identic cu gândul negru al lui Emineseu în oare poetul Panoramei deşertăciunilor susŃinea că este „o greşeală pe care Universul a comis-o”. Şi întreba: „căci în ce fel pot găsi un sens în frământările unui ora. În „Totul n-are nici o importanŃă” (Pe culmile disperării) Cioran mărturiseşte: „sunt convins că nu sunt absolut nimic în Univers. „Nu înŃeleg cum sunt oamenii care cred în D-zeu. precum în haos este o posibilitate de cosmos. „Înapoi spre haosul iniŃial. Totul să vibreze de o nelinişte universală de început. Unde se afla Cioran ? Se afla în într-o cafenea din Berlin. Luther punea religia înaintea muzicii. Scrisul lui umple feŃele exterioare ale pungii. În interiorul nostru să dispară legile lumii. ca o trezire din neant. este experienŃa neantului. Nihilism şi trăire ihilismul nu se învaŃă. „o creatură ratată”. „Pe culmile disperării”. pentru mine muzica este suprema expresie şi numai în al doilea rând.. Prima carte. încât e greu să se spună N Nr. şi cine va putea vedea în original această pungă îl va putea înŃelege pe Cioran.

frumos şi bine ce nimic nu însemnează”) nici Cioran nu crede în valorile supreme. Criza viziunii asupra lumii Nimic nu dezvăluie mai bine istoria Occidentului în plan spiritual decât cearta dintre viziunile despre lume. Dochia anunŃă că „Dumnezeu e mort”. În definitiv Dumnezeu nu răspunde niciodată. mai nimeni nu se teme de el. Cioran citează chiar o „Krise der Weltanschauung” a lui Kalergi. ea nu poate îi decât geneză barată (création baclée). nu numai în aprilie 1935 ci şi în septembrie 1990. („Numesc sunt. dar totdeauna m-a interesat personal. îl înnegreşte. FaŃă de lucrarea de bună calitate a lui Dumnezeu nu putem avea decât o „adeziune abstractă”. „Memento mori” este compus în 1872. decât când orgoliul mă identifică cu el. nu uita că în afară de viaŃă nu există decât iluzii. 2. Şi de atunci numai căderi. nici nu-l respectă. El a întrevăzut cea mai crudă deconstrucŃie trăită a acestui secol: „Nu există fundament. 3. Sintagma „Dumnezeu a murit” este o constatare a decesului creştinismului. În eseul „Principiul suveranităŃii statelor. Vestea pe care o dă smintitul în „ŞtiinŃa veselă” nietzscheană şi anume că Dumnezeu a murit. un vid. manualul poetic al nihilismului european.116 Constantin Barbu dacă pleacă din boală sau ele însele sunt una. Eminescu ne anunŃă că: „E apus de Zeitate ş-asfinŃire de idei”. În 14 aprilie 1935 (Cioran este născut la 8 aprilie 1911) el îi mărturiseşte fratelui său: „în D-zeu nu cred. Cu D-zeu am început şi eu. îl ameŃeşte. El nu poate nimic împotriva voinŃei infinite.” Tot aşa precum în paginile din cartea Pe culmile disperării. Ziua naşterii îl tulbură. Dacă există. privat. Nu te juca cu destinul tău. Descompunere Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .. «Dumnezeu a murit» În „Noii zei”. N-am făcut altceva cu El decât să-i cer socoteală. cărora am început deja să le pun capăt şi le voi pune. poate o revelaŃie apocaliptică arătându-ne cu degetul amputat al Dumnezeului o apocalipsă fără apocalipsă. Metafizicile sunt construcŃii false. ca şi Eminescu. singura realitate.” DeconstrucŃia trăită a lui Cioran este risipită în toate punctele negre ale unei vârtelnice strămoşeşti care nu este decât una a disoluŃiei. e o iluzie. „ŞtiinŃa veselă” este scrisă în 1882. sinuciderea pură (meseria din tinereŃe a lui Cioran) este acel ceva care l-ar umili. din Demiurgul cel rău. A gândi cu adevărat înseamnă a gândi în eroare. În piesa „Decebal”. ÎnŃelegi: nu ca problemă a lui D-zeu ci ca problemă a mea. Odată cu moartea lui Dumnezeu totul este permis ca-n Dostoievski. Cioran comentează. Gianni Vattimo o numeşte naşterea postmodernităŃii în filosofie. cu acuitate şi multă subŃirime a observaŃiei: „Un zeu care şi-a delapidat capitalul de cruzime.” În economia celor omeneşti. Cioran citează aceste cuvinte ale lui Celsius: „Nu este nevoie ca Dumnezeu să-şi corecteze lucrarea”. îl dezvăluie. Liga NaŃiunilor şi federalizarea statelor europene”. Punctul culminant al acestei gigantomanii este moartea lui Dumnezeu. Niciodată n-am crezut în D-zeu. Odată cu moartea lui Dumnezeu se poate produce acel declin al suprasensibilului care se numeşte descompunere. credea Cioran. Ca şi Nietzsehe. dar în faŃa întrebărilor mele este tot atât de mic cât un plutonier.” Că D-zeu nu răspunde niciodată. Piesa a fost scrisă în 1873. În „Memento mori”. chiar zdrobi pe Dumnezeu.

omul n-a făcut decit să înregistreze consecinŃele catastrofale ale pulsului adăugat naturii. atunci iluzia că totul e o iluzie nu este totuşi o iluzie?” Şi pentru gloria cui să scrii atâtea aforisme dumnezeieşti dacă Dumnezeu a murit? 4. devenirea este o iluzie care nici ea nu spune mai mult decât cuvântul a fi. sub tema „Sociologie”: Jean Bourdeau: Le socialisme allemand et le Nihilisme russe. Jacobi într-o scrisoare către Fichte. Séverac: Vladimir Soloviev. Era acelaşi vertij abisal pe care-l cunoscuse şi Eminescu în „Rugăciunea unui Dac”. 50-51) Cioran compune acest teribil manual al nihilismului rus în şapte rânduri: „Un Tchadaev qui ne trouvait aucun mérite à sa nation. nimic nu poate fi înlocuit de nimic decât de nimic. 2 • E m i l Ci o ra n . fără să-şi piardă unda de ecvanimitate. în lume. Strakhov: La lutte contre l’Occident dans notre littérature. Sunt citaŃi între alŃii Dostoievski şi Nietzsche. creându-i destin. ou un Gogol qui la railla sans pitié y Nr. Stepniak: La Russie souterraine. La Cioran este altfel decât în Nietzsche. I-II. Dostoievski însuşi vorbeşte în „Discurs despre Puşkin” (1880) despre ce înseamnă Puşkin pentru Rusia. orice aşa zisă viziune asupra lumii îl lasă „nemuritor şi rece”.” Este ideea fixă a lui Cioran de a fi „împotriva a tot ce s-a făcut de la Adam încoace”. şi atunci Cioran.Cioran. Bio-bibliografia nihilismului Se spune că primul care ar fi pronunŃat cuvântul nihilism ar fi Fr. la el totul se distruge mai departe. dincolo de care poate să nu fie nici măcar neant. 2. 1888. se întreabă precum budhistul Marelui Vehicul: „dacă totul este o iluzie. un comentariu în jurul lui „nimic n-a fost niciodată”. Leipzig. Cuvântul nihilism a fost proiectat mai târziu. Berlin. În eseul „Rusia şi virusul libertăŃii” (Histoire et utopie – pag. Pentru Nietzsche. Karlowitsch: Die Entwickelung der russichen Nihilismus. şi atunci. Este ceea ce Cioran a trăit de unul singur în ultimele pagini din Précis de décomposition. devalorizarea celor mai înalte valori ale lumii nu afectează lumea care este ispitită să instituie o nouă ierarhie de valori. 3. de către Turgheniev. 1880. A voi nu poate să însemne voinŃa de a fi stăpân din clipa în care Dumnezeu a murit. B. doi dintre părinŃii nihilismului european. „De la Adam până la Baudelaire sau Dostoievski. 4. Introduction et choix de textes (ediŃie franceză). N. „Puşkin a descoperit şi recunoscut fenomenul morbid al Intelligentsiei nihiliste ruseşti şi a descris „tipul omului negativist al Rusiei noastre”. Plekhanov: Histoire de la pensie sociale en Russie. nihilist european de origine română 117 francezii spun décomposition. Cioran notează sub tema NIHILISMUL RUS următoarele şase titluri: 1. Iar pe verso. care a fost publicată prima dată în toamna anului 1799. El nu caută vreun nou centru de perspectivă. 6. iar germanii Verwesung. Cioran va publica articolul „Nihilism şi natură”. J. 5. În revista „Vremea” din 1937. H. Nihilismul lui Cioran pare a fi un nihilism mutilat. Din Nietzsche se citează aceste vorbe aforistice: „Ai căutat cea mai grea povară şi atunci te-ai regăsit pe tine însuŃi”. Oldenberg: Der russiche Nihilismus. În Planul CreaŃiunii spiritul n-a fost luat în combinaŃie. Cine n-a putut să uite să se nască şi nici nu poate să-l zdrobească pe Dumnezeu sinucigându-se nu poate alege decât veşnicul repaos fiindcă „gloriosul delir” de care vorbeşte Theresa d’Avila nu există decât în lumea spiritului (spirit care nici el nu există – inutil a mai spune aceasta). Nici fiinŃa nu mai poate fi prezenŃă care durează. Pe o foiŃă cât un sfert de pagină. În notele bibliografice din manuscrisele lui Cioran apare străvezie preocuparea asupra nihilismului. Orice aforism al lui Cioran pare ca un vid înconjurat de hotarele neantului.

Cerbul diaphoreo cunoaşte următoarele înŃelesuri: I – (dia. „o specie de izolare. nihilismul germanic al lui Nietzsche (şi al precursorului său Schopenhauer) trebuie revelată relaŃia spirituală a lui Cioran cu budhismul mahayanic.care diferă ca părere. .marcând separaŃia) 1) – a dispersa. anume. contestaŃia III – acŃiunea de a se îndepărta. Urmându-l pe Schopenhauer care. presupusă faŃă de instinctele violente. superior. fut tout aussi hanté par elle que Pobiédonostsev. Care este înŃelesul grec al indiferenŃei. Le plus forcené des nihilistes. 4) – a dizolva. Cioran s-a destrămat în nihilismul nietzschean. „Problema filosofului şi a omului ştiinŃific” . înseamnă diferenŃă II – care se ditstinge. 2) – a fi indiferent faŃă de. în cartea a II-a. Acestor trei nihilisme nu uităm să le adăugăm nihilismul românesc care provine din naştere şi din Eminescu.. procureur du Saint-Synode.” Alături de nihilismul rus. Genealogia moralei.. Există în VoinŃa de putere. to diaphoron. o poziŃie excepŃională. Çandrakîrti. Cette hantise seule compte. remarcabil B) . Filosofia ca expresie a decadenŃei (paragrafele 239 şi 246) o determinare greacă a nihilismului. Critica valorilor superioare. prin paginile din Die Welt als Wille und Vorstellung. În tinereŃe şi la bătrâneŃe: nihilismul eminescian. a deşira.118 Constantin Barbu étaient aussi attachés qu’ un Dostoievski. Astfel grăit-a Zarathustra. Nétchaiev. Nihilismul nietzschean – cel din VoinŃa de putere. adiaphoria ? Verbul adiaphoreo înseamnă: 1) – a nu diferi de.marcând transoprtarea) – a face să evacuezi umorile corpului.(paragraf 246) vorbeşte despre marea adiaphorie (anume: „obiectivitatea considerată ca dezagregare a voinŃei”. 5. dezacordul. diversitate. 5) – a fi nesigur II – (dia. Nietzsche identifică nihilismul prin cuvântul „adiaphora”. Histoire et utopie).a fi diferent (diaphoran echein) sau diferenŃa de la Dumnezeu la om (theoy pros anthropon) II – diferendul. 2) – diferendul. Crepusculul idolilor. Diaophoros înseamnă: A) – care diferă I – diferent ca substantiv. partea a III-a. Adiaphoros înseamnă: 1) – nondiferent. ca sentiment I – care este în dezacord 1) – partea adversa. sunyata. Al „treilea” nihilism: nihilismul rus (în Schimbarea la faŃă a României. de ex. 3) a sparge. reactionaire à tous crins. Antechrist. o rezistenŃă faŃă de instinctele normale”). l-a îndrumat spre prăpăstiile pe care şi le amintea din coşmarurile sale reale: era budhismul. Nihilismul Cronologic. Çantideva. 2) – a risipi. de a se duce dincolo de cealaltă parte. Ce este diaphora? I – diferenŃā 1) diferentā. cu „conceptele lui: nirvana. 2) – indiferent. prajnaparamita. a răspândi. cu „acrobaŃii şi apostolii VacuităŃii budhismului: Nâgârjuna. Adiaphoria înseamnă indiferenŃă. Le reste n’est qu’attitude. lucruri indiferente (nici bune nici rele). Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . astfel Socrate şi filosofii postsocratici ar reprezenta formele tipice ale decadenŃei între care: anarhismul şi nihilismul (adiaphora – paragraf 239).

Nietzsche spune că ar putea. ferre. Nihilismul mahayanic este diseminat în toată opera lui Cioran. Despre aceasta formă a nihilismului extatic activ şi radical. „Excesele Dacului”. pourfendeurs non pareils. O însemnare din „De l’inconvenient d’être né” e lămuritoare: „Je ne m’arrête pas davantage devant celle du poète qui. VII. În VoinŃa de putere există mai multe cercuri ale esenŃei nihilismelor care se întrepătrund. vivant.” Nihilismul rus l-a străbătut prin Dostoievski. acrobates et apôtres de la Vacuité. IV. apatie (în sens etimologic). Acum.. Ce ar fi atunci nihilismul adiaphoretic ? Marea adiaphorie ar consta în indiferenŃă.. Suferire înseamnă suportare. sages entre les sages. latum). nepăsare („nepăsarea sfântă” cum spune Eminescu). Cine îşi aminteşte o însemnare a lui Eminescu despre Indifferentialul. à une vision bien faite pour expulser de l’esprit toutes les obssesions. prin cel mai smintit dintre nihilişti Neceaiev. Soloviev. „Apoteoza negativă”. a transporta. 2) – nihilismul incomplet. VI. şi el trimite cu gândul la subiectul grec. Nâgârjuna. „Nota întunecată şi stranie a unui neam”. Neantul valah I. „ÎnŃelegând totul”. Cernisevski. même les funèbres. a sta sub. Komiacov. pour qui. D’autres noms me poursuivent. 15). 6) – nihilismul extrem-activ ca nihilism clasico-extatic. 5) – nihilismul pasiv.. 3) – nihilismul extrem. tuli. „Un nenoroc originar”. „Eşec şi destin”. Ciadaev. Nr. Cei mai importanŃi compuşi ar fi ablatio. Toată contra-creaŃia lui Cioran este un comentariu amar la Rugăciunea unui Dac. „Cel mai cuminte”. Çantideva –. nici-nici. aproape se suprapun se îndepărtează.. Rusia şi virusul libertăŃii e un mic manual depăşind nihilismul rus. dialecticiens travaillés par l’obsession du salut. Nu numai ultimele două file din Manualul descompunerii sunt o Rugăciune a unui Dac. Pisarev. nici”. Care sunt secretele lui suppositum. liés à un enseignement impitoyable et apaisant. nihilist european de origine română 119 3) – diferenŃa II – care contrariază Verbul latin care corespunde lui diaphero. „Blestem fără precedent şi exaltanta incriminara a existenŃei” IX. a duce. Turgheniev. acest nihilism extatic numai poate fi gândit ca o „nostalgie a neantului”. des noms d’ailleurs. 4) – nihilismul activ. o delăsa de a fi. 2 • E m i l Ci o ra n . „Nici. V. se contrazic sau chiar nu se întâlnesc. Nirwana ? Luceafărul (purtătorul de lumină: lux fero) nu poate ferici (ferax) pe nimeni. II. el are o altă soartă (fortuna). VIII. fi un mod divin de a gândi (VoinŃa de putere nr. l’univers n’etait qu’un mot. povestea lui alegorică este o transcriere metaforică. Sensul verbului fero este de a purta.Cioran.. subjectum şi hypo-keimenon? Pentru Nietzsche există mai multe straturi ale nihilismului: 1) – nihilismul ca preformă a nihilismului. Dobroliubov. X. 6. Mors. „A fi abandonat totul”. III. Candrakîrti. ne songea qu’à sa dissolution finale. este differe (fero. suffero şi transfero. Nihilismul eminescian este prezent inconştient şi atemporal. Doctrina vacuităŃii a lui Nâgârjuna pare a fi fost scrisă şi pentru fiul preotului din Răşinari.

cuvântul santi (pornind din rădăcina sham – „a se repaosa”) înseamnă nu numai pace. V. Comentatorii lui Eminescu n-au ştiut că Prajapati joacă atât rolul sacrificatorului cât şi al sacrificatului şi „natura-reală a sacrificiului este în chip egal indicată prin întrebuinŃarea rădăcinii sham în Rig-Veda. A da şi a căpăta („a primi”) sunt unul şi acelaşi lucru”. „Devenit numele însuşi al Sacrificiului şi modelul arhetipal al sacrificantului – scrie Gérard Leconte în prefaŃa la Doctrina Sacrificiului. 43. Supra-darul este ceva dincolo da dat. o depăşire a datului. Cosmologia vedică nu aşază în eternul început decât „Identitatea Supremă” a „Acestui Un” (tad ekam – fără distincŃie între FiinŃă şi neFiinŃă). a se stinge. deci).Prajapati îi dă Dacului ochii care văd lumina zilei. În textele privitoare la sacrificiu. Atunci versul: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! devine transparent cu toată strania lui obscuritate referenŃială. Eminescu îi conferă lui Prajapati următoarele puteri propoziŃionale: . Prajapati dăruieşte şi Dacul cere. În limbajul biblic. Prajapati este aici distribuitorul care împarte daruri. . Observăm încercarea lui Eminescu de a cuprinde cele cinci simŃuri elementare: ochiul care vede. adică „fără-suflare”. Cioran. Intrarea în vecinicul repaos ar fi traducerea sintagmei sanskrite „nigantum slantim”. Ex-cepŃia e ex-ousia. o trăire a absenŃei iraŃionale. a (se) desăvârşi.120 Constantin Barbu I. Cel ce ucide şi dragonul ucis – adică sacrificatorul şi sacrificatul – sunt unul. Neantul valah începe printr-o ekstază. este ex-ceptul. dincolo de FiinŃă. Excesele sunt o „depăşire” a condiŃiei de subiect. cunoscută lui Eminescu din Gramatica sanskrită abreviată a lui Bopp. vorbind despre excesele ekstatice ale Dacului eminescian. intitalase Rugăciunea unui Dac. Coomaraswamy – Prajapati reprezintă imoliŃia voluntară de sine”. În corolar. excessus este traducerea extazului. 4. inima plină de pharmakon-ul milei. Adaosul cerşit se interpretează ontologic drept încă un dar pe deasupra. Latinescul „pax” sălăşluieşte în acelaşi orizont cu „pangere”. Nirwana („nir” – „wana”. Verbul ekstazei este ezistémi: a transporta. a se pune în afară de sine şi (intranzitiv) a fi înafară de sine. Revelează: o ekstază. Ex-cesele Dacului sunt din lotul ex-cepŃiei. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . calm ci şi a ucide. simŃirea ce aude cântecul. „Şi tot pe lângă-aceasta cerşesc înc-un adaos”. Neantul valah. repaos. Prajapati se autodistruge. Sunt aparŃinătoare excendenŃei.zeul îi umple inima cu farmecele milei. a pierde raŃiunea. Eminescu. „pacistor” şi sanskritul „posa” însemnând „legatorul” morŃii. extra FiinŃa. a se îndepărta. interpretează pur şi simplu ek-sistenŃa.versul lui Prajapati se exprimă printr-o voce melodică. . stingere. într-o variantă. imn vedic care a catalizat Rugăciunea unui Dac. Neantul acesta ekstatic este invizibil şi de negrăit. începe printr-o ekstază. poetul scrie: „îmi dete ochii” şi „cerşesc înc-un adaos”. ekstasis. urechea care aude mersul.mersul zeului este auzit în vuietul de vânturi. aceste braŃe care „dau lovitura de graŃie” regelui Soma (somasya ye shamitara)”. tăcere. Excesele Dacului Excesele Dacului se nasc din subtilităŃile obscure ale Imnului către Prajapati. o metaforă descriind tulburata exterioritate. adică datul înafara FiinŃei. prin excesele Dacului. de Ananda K. Pentru a da naştere Universului în începutul lumii. .

Eminescu. prin înŃelesurile sale. „Interesante prin aspectele lor speciale sunt cuvintele care înseamnă destin”. se spune vidhi care. investeşte cuvântul Abgrund (abyssus) cu trei nume: prăpastie. înseamnă a refuza existenŃa: „Să simt că de suflarea-Ńi suflarea mea se curmă Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă”. kala. adică şi învierea vieŃii şi moartea morŃii. der jähe Abgrund? – va deveni: „Fu prăpastie? genune? fu noian întins pe ape?” Neantul valah vorbeşte până acum prin ekstaz şi ex-cendenŃa (un mod de exterioritate ontică) şi prin ascunzătorul şi întunecatul Abis numit prăpastie. „Suflarea” este un infinitiv lung al fiinŃei ca vieŃuitoare. S-a spus că „Dumnezeu a fost român” dar eu cred că Dumnezeu n-a fost român. III. cea care spulberă şi stinge. ne-au vândut vânduŃii noştri „naŃionali”? Dacă un străin ar studia modurile de negaŃie din România lui Eminescu (sau a lui Cioran. fiindcă dac-ar fost vreodată i-ar fi omorât pe toŃi cei care au trăit în sclavie (cum alŃii în sclavia lui Faraon). un alt compus. Cuvântul sanskrit daina înseamnă divinitate şi destin. ceea ce este oprit. iar darurile sunt refuzate. fixat. gati. genune. înseamnă „orânduire. este întrebuinŃat de Lucretius ca sinonim al lui esse (şi echivalent al grecescului synstami – a fi ferm. noian. destinul înseamnă. transmigraŃiune. conduse de regizori cinici şi antiistorici. soartă”. Cuvântul acesta prezintă multă asemănare. moarte”. „timp. Aşezat între imperii moarte. poporul român şi-a trăit nenorocul ca pe un destin. în sanskrită. Abisul traduce întunecarea noastră. etimologic. la hinduşi: vidhi. ceri intensificarea nebună a acestui nenoroc. nu cumva. un înŃeles înrudit îl are şi cuvântul daina (rudă bună cu latineştile divus şi divinus). destin. Cuvântul destin păstrează aceleaşi atribute ale statorniciei şi nestrămutării. În clipa în care eşti fără noroc pe lume. Stranietatea aceasta fragilă e un erstaz de excendenŃă. România e un comentariu nemuritor la Eclesiast. ataşat. scrie Cioran despre poporul său: „Les êchecs y sont mis sur le compte du Destin”. destin”. Eşec şi destin Eşecurile sunt puse pe seama Destinului. Un alt compus al verbului stano. în latineşte. – spune învăŃatul Teofil Simensky. nihilist european de origine română 121 II. a fi stabilit). Doar în Scrisoarea I. Cuvântul nostru noroc derivă din slavul naroku care înseamnă ceea ce s-a rostit. destin”. dhator. a(d)stantia. „mers. Nota întunecată şi stranie a unui neam Destinul Dacului este un destin individual dar blestemul lui poate fi grăitor peste un întreg fragment de lume urgisit de zei. ca în sanskrita lui Nagarjuna. „susŃinător. Was wüllte ein? Wo borg sich der verborgene ? War’s wol die Wasserflut. este sinonimul latin al grecescului parousia care înseamnă praessentia. necuprinsul ca esenŃă şi toŃi ceilalŃi opuşi ai marii coincidenŃe. constare. Zeul Prajapati fiind Unul este şi sacrificatorul şi victima. Abisalul curge peste noi din obligaŃia celeştilor de a ne face să nu ne dăm un înŃeles prea „clar”. Noroc. cel din primele cărŃi) ar putea vedea că aceste moduri sunt chiar 64. Suflarea individuală se curmă din pricina suflării universale. traducând Imnul CreaŃiunii din Rig-veda (o versiune în germană). noian. monedă de schimb în economia simbolică a măiestriilor universale. Zeul Prajapati este şi zeul preFiinŃei („El singur zeu stătut-a ‘nainte de-a fi zeii”) şi esenŃa fără dualitate. înseamnă izbândă. CondamnaŃi să trăim în Balcani. Cuvântul francez échec provine din persanul shah care înseamnă rege. Cioran spune în scrisoarea către Mircea Vulcănescu: „Pentru Nr. de la verbul vi-dha. am perfecŃionat sadic Levantul. creaŃiune. creator (Brahma). rezoluŃie. creator (Brahma). A refuza darul lui Prajapati. „a orândui”. 2 • E m i l Ci o ra n . suport.Cioran. Ura şi blestemul i se cer acum zeului. cel mai des. genune. cu khronos de la greci”.

. de „acum ori niciodată” este o idee care tulbură neamul românesc”. cum ar fi zis Nae Ionescu. întâmplare. Dacă norocul nostru derivă din slavonul naroku însemnând „ceea ce s-a rostit”. zaruri servind la oracol. condiŃie umană. avidya sans commencement. Mircea Vulcănescu scrie: „E curios că ideea aceasta a deşteptării. de-venire şi fientia înseamnă cădere. abis. Aşadar. ÎnŃelegând totul A înŃelege nu este decât o aşezare între lucruri sau între fiinŃe. atunci nenorocul traduce ceea ce nu s-a rostit. maya (iluzie). conceptul românesc prin excelenŃă este acela de nenoroc”. Pentru Shankara „le plus grand interpréte du mayavada. Cel mai cuminte în sensul bun dar şi rău al cuvântului”. în greacă. Acest cuvânt franŃuzesc nu şi-ar fi meritat conŃinutul decât fiind o derivare. pentru că omul ca iluzie şi neştiinŃă este un exsistent care cade în timpul distrugător. iar matr. lot.înseamnă a măsura. a forma.. a construi. destin. Regele (Shahul) şi eşecul îmi amintesc de straniul cuvânt sanskrit venaiyka.” Mintea şi iluzia sunt „a filei două feŃe”. ce să înŃelegem prin eşecul pus pe seama destinului? Probabil: un existent cu sentimentul regalităŃii care trăieşte destinal.. însoŃitorul. fila aceasta este omul azvârlit în cosmos. l’Inconnaissable. Maya est „la Non-Rêlevé. distrugătorul. Acum înŃelegem ce vrea să spună Cioran prin cuvintele: „Ce popor!. revelaŃie obscură care în Majjhima-Nikaya înseamnă: 1.. un fel de Zwichensein. Căderea noastră în cosmos. nenoroc.. nenoroc.). dar cuminŃenie şi minte nu înseamnă numai a avea memorie şi a gândi. norocul ar fi ceea ce s-a rostit (naroku). man. Neantul valah înseamnă excendenŃă. adică parusiac. mensura (măsură).. cădere. Iar rezumatul revelator. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Mensch) aparŃine propriei noastre memorii care meditează în sânul iluziei asupra unui vid aproape nemuritor. divinitate şi destin (daina) victorie. matrix. din strămoşul latin cadere. Cel mai cuminte A fi cuminte înseamnă a fi cu minte. Maya înseamnă clasificare. ar fi zis Hegel. la Puissance (Shakti)” du Seigneur. V. que le sage inférre de la considêration des possibilitês d’existence (karya = factibilia). aşa cum şi este. dimensiunea.122 Constantin Barbu mine datul esenŃial.(. sentimentul acesta khairotic. cuminŃenie nu este altceva decât iluzia minŃii omeneşti. 2. tăbliŃa de lemn pe care răspundeai la întrebările oracolului. tyche. Nu poate fi cuprinsă în pânza de păianjen a vreunei limbi. Aici soarta se întâlneşte cu norocul şi hazardul. iluzie. mens (minte). emblema destinului nostru ar sta în formula verbală: N-a fost să fie. IV. Aşadar. E rău ca am ales nenorocul urmând ceea ce nu s-a rostit de fratele mai mare? În Dimensiunea românească a existenŃei. la Chute dans le temps cum zice Cioran sunt pentru om iluzie şi nenoroc. convertorul. Optarea alternativă pentru „croieşte-Ńi altă soartă” îi pare lui Vulcănescu drept altceva „funciar strein”. abis. Aşadar.s-au născut şi cuvintele manas (spiritul interior). Un fel de a fi între fără să stăpâneşti calea de mijloc. Iluzia (maya) Ńine să ne reamintească în chip continuu că lumea este inconceptibilă. Atât ex-sistentia. sau cu un termen heideggerian – Zwiefalt. Ne mulŃumim să amintim doar că soarta (sors) înseamnă în latineşte sorŃ. mentalul. din sanskritul matr. conducătorul. Omul (engl. germ. Francezii spun în loc de noroc: la chance. Nu trebuie să ne mire nimic. Neantul valah „este”: ex-cendenŃă. materia – sunt din această generaŃie). atingerea Ńintei. a elabora (cuvintele greco-latine metron. ce par quoi tout ce monde et mouvement est appelé à naître.

întunecat. Când indianul vrea să-Ńi vorbească despre spiritul absolut brahman. epekeina tes ousias. Acel élever l-a folosit Derrida când l-a tradus pe Aufhebung. Adică încearcă să cuprindă cuprinzătorul. abis. A înŃelege totul înseamnă a întrevedea panorama deşertăciunilor.Cioran. „Malédiction” este nenorocul valah. vacuitate. a aduna. Neantul valah: excendenŃă. ÍnŃelegând totul semnifică acel a te aşeza în vacuitate. nihilist european de origine română 123 Undeva. nenoroc. VIII. să capteze Marele Captor. A vedea întreagă această dispensaŃie eontică înseamnă a avea panorama lumii iluziei. a răsări. Ce să însemne această ironie a lui Cioran: une malchance originelle? Nu cumva une malchance originelle grăieşte ceva straniu despre întunecata cădere a Răsăritului? Neantul valah? E steagul nefiinŃei strălucite? Neantul valah: excendenŃă. „Oriens” înseamnă în latină orient. cum spune Eminescu. iluzia. nimicnicie. VI. Nr. Cioran scrie că poporul român nu poate nici să se înalŃe nici să se coboare înspre vreo iluzie. neti. nenoroc. Un nenoroc originar Ín loc de noroc originar. a citi. iar mal înseamnă sumbru. abis. o întreagă vedere iluzorie a vidului (vid ca deşertul hebel al Eclesiastului. ni l’adepte cherchant la délivrance. Heidegger spune că „istoria este DispensaŃia Pliului (das Geschick der Zwiefalt)”. DispensaŃie eontică înseamnă distribuŃie donatoare a FiinŃei percepute ca verb şi nume. Aşadar. Absolutul nu este nici aceasta. ca sunya – vid al buddhismului mahayanic). de verbul ly . Ceea ce s-a rostit de către străini a fost o maledicŃiune. nici aceasta. Auf-hebung este o negaŃie. neti. Oare iluzia nu este ea exact opozantul lumii solvabilităŃii? Nu Ńine oare ea. nici Abgrund. iar „originalis” – original. în Moira. nici NegaŃia dublă nici.care ne şi eliberează dar ne şi ucide? Apoi cine trăieşte neantul valah nu poate nici să-şi reveleze absolutul (ca dincolo de esenŃă). 2 • E m i l Ci o ra n . chance „derivă” din cadere. VII. Fiindcă înŃelegând totul (ayant tout compris) insul nihilist din Valahia cu (m)-prinde totul. în timp ce „originelle” denunŃă ideea de a se trezi. nici s-a sudat pentru insul neantului valah în nimicnicie. rea cădere. în sensul în care narokul înseamnă ceea ce s-a rostit. abis. O panoramă a deşertăciunilor. ni l’être-dans-les-liens. negru (ca latinescul malum). Când vidul deşert creşte fără-ntrerupere. DispensaŃia fiinŃei este gândită în sensul cel eminent al participiului verbal eon. stând nemişcat între deşert şi vid. nici să coboare spre iluzia sa: nici Ungrund. el spune că acesta nu este nici sfârşitul lumii. ni l’adepte qui l’a trouvée”. il ne peut s’élever ni s’abaisser à une illusion. a alege. iluzie. Atunci neantul valah devine: excendenŃă. „malchance” înseamnă ontunecată cădere. nimicnicie. Malchance înseamnă rea-cădere fiindcă aşa cum am amintit. „Abaisser à une illusion” înseamnă a coborî într-o iluzie. nenoroc. Blestem fără precedent şi exaltantă incriminare a existenŃei Malédiction sans precédent şi effrayante et exaltante mise en cause de l’existence sunt perfect traductibile. iluzie. vacuitate. Nici. ni l’être-libère. nici iubirea dintâi: „Non ! ce n’est ni la fin du monde. Legere înseamnă reculegere. ni son apparition première. este o depăşire a fiinŃei. Istorie înseamnă viziune. iluzie. Această exigenŃă a esenŃei traduce Binele platonician (Binele platonician!) care este dincolo de esenŃă. ceea ce ar fi o aberaŃie eronată. a te scufunda într-o vedenie. Cioran spune „une malchance originelle”. vacuitate.

(de)-lăsare de a fi. Arjuna a spus: „CreaŃia a fost învinsă în această lume de cei cu mintea egală” (V. Rugăciunea unui Dac ori Glossă s-a pătruns de modul regal de a trăi în vidul nihilismului extatic. Nu e nimic şi totuşi e. iluzie. orice om născut în lume să se nască drept duşman al său. 19). deşertăciune. Cine s-a pătruns de Memento mori. iluzie. „Gelazenheit” o fi fost poate la Eminescu nepăsarea tristă: „Toate-s vechi şi nouă toate” „Tu rămâi la toate rece” „Tot ce-a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate. iluzie. vacuitate apoteotică. o dezlegare a FiinŃei. deşertăciune. nimicnicie. nenoroc. inima s-o rumpă câinii vieŃii neantului. Pentru nihilismul lui Nârgâjuna lucrurile nu sunt nici trecătoare. Pentru madhyamika. El vrea să devină cel dintâi duşman ce i-ar răpi piatra pusă căpătâi. Răzvrătirea din Rugăciunea unui Dac este împotriva ei înseşi fiindcă Dacul păstrează puterea de sacrificator şi victimă deopotrivă. rea vestire. rea cădere. Orice apoteoză negativă este o apropiere negativă de zeu. cădere). essentia.124 Constantin Barbu Sigur că este înspăimântătoare şi exaltantă orice mise en cause de l’existence fiindcă orice cauzaŃie a ex-sistenŃei este o zadarnică încercare de fundamentare a căderii fără-ncetare. A fi abandonat totul A fi abandonat totul este glossa Dacului. rea cădere. comentarii. Ab-solutul FiinŃei este o contradistrugere. Apoteoză negativă „Adevăratul aducător al relei vestiri” – aşa-l numea Maurice Nadeau pe Cioran. o lăsare de-a fi. Meister Ekhardt l-a conceput pe „gelazenheit”. Apoteoza negativă este una a lui. numită „Yoga renunŃării”. nici eterne. Eminescu trebuie să fi dat peste această stranie exprimare a ecvanimităŃii: în cartea a cincea a Bhagavad-Gitei. lumea este un vid de realitate. „gânditorul crepuscular”. nimicnicie. neantul nostru este fiinŃa noastră. abis. rea cădere. nici distruse. Vasubandhu sau Asanga. Blestemul lui este devastator. Citind Bhagavad-Gita. În valahă. Cadavrul nevrednic să fie azvârlit în drum. Dar de-a lor zădărnicie” „Se supun câte există” Neantul valah nu ştim dacă mai este: excendenŃă. Cel ce-l va izbi cu pietre drept în faŃă să aibă viaŃă veşnică. Wesen) este mult subminată de abandonul încrustat în absolutul FiinŃei. abis. Neant (non-ens) se spune în romäneşte fiinŃă (fientia însemnând de-venire. în studenŃie. nu sunt nici făcute. vacuitate apoteotică. Cum să absolvi ceea ce se surpă fără odihnă? Neantul valah încă mai este: excendenŃă. În Burnouf avea să găsească fragmente mai mari sau mai mici. X. deşertăciune. adică sunya. Tchandra Kirti. abis. Neantul valah încă mai este: excendenŃă. abisul cel ascuns (abis asemenea uitării oarbe). Eminescu citise nu numai Lumea ca voinŃă şi reprezentare a lui Schopenhauer ci şi Introducere în istoria buddhismului Indian a lui Burnouf. IX. nenoroc. – descifrează în Rugăciunea lui Eminescu o apoteoză negativă. Filosofia occidentală a FiinŃei (ca ousia. Ín loc de sanskritul saman (equanimitas). niminicie. nu Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . rea vestire. Stupefiant: aceasta numeşte Dacul lui Eminescu norocul de a trăi în lume. Niciodată străinii nu vor înŃelege ceea ce ar fi vrut Cioran să le explice: fiinŃa noastră este neantul acesta valah. rezumate din „Abhidharma sau Metafizica” ori privind pe Nâgârjuna. Acel Ungrund boehmian. rea vestire. nenoroc.

al sensului.à détériorer son édifice. cela ne le met pas à l’écart de nos hargnes. [. Son entreprise porte les stigmates du povisoire.Cioran. legilor şi sufletului” trebuie distrusă. Sans doute serait-il plus sage et plus elegant de n’y point toucher. comment surtout le croire habile ou simplement adroit ? N’importe quel autre dieu eût fait montre de plus de compétence ou d’équilibre que lui. după care: a) – „Buddha însuşi este asemănarea unei iluzii”. On n’en finit jamais avec Dieu. b) – „subzistarea oricărei teze asupra lumii. natura şi lumea.. leur donner un objet digne d’elles. Devenire Nietzsche zice „Werden” şi această de-venire Ńine locul valorii. en ennemi”. Eminescu aflase din Burnouf. pour notre malheur. et pour lui faire sentir notre mauvaise humeur. comme il nous a transmis ses défauts. Par une ingratitude légitime. Peut-être ne l’avons-nous conçu que pour justifier et régénérer nos révoltes. réplique aux séductions et aux arguments du découragement. Răspunsul nu-l poate da decât Eminescu: „A fi? . nici diferite. en les rehaussant par l’abus ravigotant du sacrilège. CreaŃia barată Fără comentarii: „A contempler cette Création baclée. Ce straniu trebuie să pară această ecuaŃie ascunsă în manuscrisele lui Eminescu: Sein =0 Werden . erreurs et gâchis où que l’on regarde ! Impossible de l’absoudre. inachevé. Et nous le comprenons par tout ce qui en nous est fragmentaire. ele nici nu se ivesc şi nici nu mor.. Cu condiŃia să uităm un lucru fără importanŃă: că Dumnezeu nu există. Le traiter d’égal à égal. mais. et mal venu. Constantin Barbu Nr. mais impossible aussi de ne pas le comprendre. negativul şi indiferentul trebuie dizolvate. Si à tout prendre. les empêcher de s’exténuer et de s’avilir. aceasta este suprema apropiere a unei lumi a devenirii de aceea a FiinŃei: vârful contemplaŃiei”. d) . toate acestea sunt trecătoare”. 2 • E m i l Ci o ra n . „Neexistând producere reală. Il fut. c) afirmativul. A-l putea duşmăni pe Dumnezeu este singurul nostru noroc.Nebunie şi tristă şi goală”. et cependant ce n’est pas le temps qui lui manqua pour la mener à bien. à rendre encore plus piètre une oeuvre compromise deja au départ. spiritul şi omul. nous ne saurions avoir des ménagements à son égard. de la laisser telle quelle. fiinŃelor. iată suprema voinŃă de putere. nous nous employons – experts en contre – Creation . compendiul axiomelor nihiliste ale lui Nâgârjuna în comentariul lui Tchandra Kriti.eternitatea este imposibil de afirmat sau de negat. comment ne pas en incriminer l’auteur. „Dumnezeu şi Buddha.. Nietzsche scrie: „A imprima devenirii caracterul fiinŃei. 7. nihilist european de origine română 125 sunt identice. În celebra lui „Recapitulare”. nous le préférons aux hommes.] că toate lucrurile revin. „Memento mori” (scris în 1872) este poate cel mai radical compendiu poetic al nihilismului european. ci numai una aparentă”.. de ne pas nous venger sur elle de ses incapacités à lui. inexplicablement pressé.

.

EMIL CIORAN Texte din manuscrise .

.

doctrina lui Monroë şi Liga NaŃiunilor. Liga naŃiunilor şi federalizarea statelor europene „Weltgenschichte ist die Geschichte der grossen Kulturen. în cazul ethosului . Liga NaŃiunilor şi orientările înspre federalismul statelor europene sunt un rezultat al tendinŃelor universaliste ale vremii noastre. întrucât se desprind dintr-o atmosferă generală. Valoarea. Statul antic. p. care singure deschid perspective pentru înŃelegerea lor. Imperiul britanic. Conflictul franco-german. Omul politic este ataşat organic cursului productiv şi nu al istoriei. in weiche Zusammengefasst der Mensch dieser Kulturen sein Schicksal erfüllt. el trăieşte procesul. Und Völker sind nur die sinnbildlichen Formen. ci date constituite aparte. Paneuropa a lui Kallergi. Concluzii Problema federalizării statelor europene şi Liga naŃiunilor sunt considerate de obicei în ceea ce ele prezintă caracter exterior şi superficial fără cercetări asupra psihologiei vremii noastre. desprinse de o participare funcŃională la a totalitate transcendentă lor. străin. un cadru abstract. Rusia. care chiar prin acest fapt este închis. Memorandumul lui Briand. omul politic le judecă empiric. II. acesta ar consista în mentalitatea practică şi empirică a omului politic. 1) Liga NaŃiunilor. fără considerarea structurii totale a vieŃii contemporane. Atomizarea care duce la comunitate se dezvoltă în cadre limitate fiindcă afinităŃile organice păstrează un caracter de intimă solidaritate numai atunci când individul simte concret apartenenŃa lui efectivă şi vie la un cadru de viaŃă. Suveranitatea absolută a statelor şi Liga NaŃiunilor. ca şi cele ale federalizării. limitat.Principiul suveranităŃii statelor. Punctul de vedere economico-istoric în aprecierea problemelor de viaŃă socială. pe când perspectiva se câştigă prin depăşirea acesteia. Europeanul. Sensul universalismului con temporan. 203. el trăieşte într-un raport de inaderenŃă cu viaŃa istorică. medieval şi modern. Dacă am căuta să află care ar fi motivul incomprehensiunii de care vorbim. 3) NaŃiune şi stat. ca aspecte ale orientării universaliste. ceea ce în fond este o privaŃiune de perspectivă. numai că omul politic este ataşat organic şi iraŃional acesteia. vol. Statul agrar şi suveranitatea absolută. federalismul şi tendinŃele universaliste ale vremii noastre. Care este substratul acestui universalism ? În primul rând există tendinŃa spre atomizare a vieŃii sociale contemporane. Statele Unite ale Americii. că o asimilare conştientă şi dezinteresată în imanenŃa vieŃii istorice nu ar fi producătoare de cunoaştere. Liga naŃiunilor privită în sine poate să fie interesantă. Problemele Ligii naŃiunilor. Spiritul de comunitate este un spirit organic. fiindcă această particularitate o câştigă un fenomen individual numai întrucât el este considerat ca simbolic pentru o stare generală de spirit.” Spengler „Der Untergang des abendlandes”. Procesul de industrializare a modificat structura statului. 2) Atomizarea societăŃii. deoarece el activează. pentru care faptele individuale nu sunt aspecte ale unei structuri generale. epuizarea culturilor naŃionale. nu este însă instructivă. care mărindu-se continuu ca în cazul procesului de universalizare devine pentru individ. 4) Federalizarea problemei păcii. Nu contestăm.

chiar înaintea decadenŃei ei. A trecut timpul entuziasmelor pe care naŃiunile le manifestau. Nimeni nu ne contestă primatul acestui punct de vedere. Atomizarea socială este rezultatul dezintegrării individului. Că în zilele noastre culturile naŃionale sunt în epuizare. Individualismul nu este o eroare cum cred metafizicile religioase. Există un destin al vieŃii istorice1. tendinŃele federaliste decât o aplicare pe plan concret. orientările contemporane au fost oarecum preformate în structura unui destin specific. Ceea ce constituie nota diferenŃială a universalismului contemporan este forma specifică a atomizării de care vorbim. Căci pe când la sfârşitul lumii greco-romane. în cazul comunităŃii restrânse. în cazul problemei noastre. această idee a destinului istoric este foarte fecundă. Acesta este scos din iraŃionalul unei existenŃe limitate. Sully. o realizare practică a destinului de sfârşit a culturii moderne ? Prin aceasta. ce atestă universalismul contemporan. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . pentru ca să cedeze unui plan de orânduire raŃională. aceasta o dovedeşte faptul ca orientările noi nu mai sunt productive. nu. încercând să actualizeze 1 Este un merit al lui Spengler de a fi vorbit despre destin în viaŃa istorică. Formula lui Goethe: „limitat exterior. câştigă în intensitate fiindcă o referinŃă concretă este oarecum imediată. bazate pe spirit substanŃialist. întrucât sub influenŃa culturii individualiste. dintro exaltare productivă şi dinamică. – Chamberlain. prin stilizare. Numai că o înŃelegere adâncă nu o vom câştiga cu acest punct din unicul motiv că el vizează raporturi exterioare şi nu un fond lăuntric. care decadenŃă se manifestă prin primatul formalului în defavorul conŃinutului. Dacă ni se vor aduce aminte ca o infirmare a acestei idei numele unor Émeric de Crucé. o slăbire a lui este foarte sensibilă.130 Texte din manuscrise comunitar. Pentru cine vrea să înŃeleagă lucrurile în substratul lor. Saint-Simon etc. ca rezultând dintr-o proaspătă vitalitate. Alături de justificarea economico-politică este cea cultural-istorică şi care. Abatele de Saint-Pierre. se referă la epuizarea culturilor naŃionale. ci se orientează înspre trecut. El rezultă din imposibilitatea unei naŃiuni puternice de a-şi impune o formă vieŃii ei proprii. Acesta mai există. în toate procesele ei. S-ar fi putut naşte Liga NaŃiunilor dacă culturile ar fi continuat să trăiască în cadre limitate înguste? Evident. Este caracteristic că în istoria lumii au jucat un rol preponderent popoarele care au avut mesianism. De ce imperialismul francez a luat totdeauna o formă mult mai redusă decât cel german ? Din faptul că. AbsenŃa mesianismului dovedeşte o sterilitate. el pleacă oarecum din sus în jos (nu era rezultat al unui imperialism oligarhic ?). ea nu poate fi considerată cu categoriile transcendentale ale moralei teologice esenŃialmente normativă. Splenglerian privind lucrurile. seva culturilor naŃionale era prea proaspătă. viaŃa. Liga naŃiunilor. este individul devenit conştient. Mecanismul pleacă dintr-o vitalitate puternică şi nestăpânită. limitarea exterioară este răscumpărată de o infinitate lăuntrică. O diminuare. Sieyès. Dimpotrivă. atât biologică. cât şi spirituală. întrebuinŃează o formulă a lui Goethe pentru a ilustra opoziŃia care exită între universalism şi spirit de comunitate. un substrat a cărui cunoaştere ne asigură o garanŃie de totală inteligibilitate. Ireductibilitatea este un caracter al vieŃii. fără limită intern” vrea să semnifice că extensiunea caracterială. astăzi el pleacă din totalitatea conştiinŃelor individuale. vom răspunde: pentru ce aceste idei au luat formă în zilele noastre ? Fiindcă în timpul când aceste formulări au fost făcute. procesul de universalizare este cu atât mai sărac pentru om – din punctul de vedere al vieŃii interioare – cu cât el creşte în suprafaŃă.. la francezi. dar al vieŃii intense. Nu vorbesc de o încetare a mesianismului. el este o realitate care derivă din necesitatea vieŃii istorice. Faptul că acest punct de vedere a fost adesea omis se explică prin considerarea exclusivă a punctului de vedere economico-politic. deşi nu în aceeaşi formă. În justificarea necesităŃii federalizării găsesc că s-a omis un fapt care este destul de important şi anume: insuficienŃa şi epuizarea culturilor naŃionale. în cartea sa asupra Bazelor secolului al XIX-lea. se închide în forme. Cultura franceză – şi aceasta este adevărat pentru toate culturile romanice – a trăit în stil. procesul de dezintegrare a acestora a fost foarte mult accelerat.

capabil să trăiască o multiplicitate de stări sufleteşti diferite. deşi nu s-a probat efectiv. ci şi culturală. În Memorandumul lui Briand se precizează că statele care participă la Liga NaŃiunilor păstrează suveranitatea absolută. a acestei psihologii rafinate este de a nu-şi putea cristaliza un sâmbure lăuntric. comme le cèdre du jardin des Plantes a été apportée du Liban dans le chapeau de Jussien. Ci pleacă din însăşi determinismul culturii moderne. Este un proces de re-trăire. Sunt două Ńări cu cultură cristalizată specific. Că această limitare suveranităŃii statului întâmpină dificultăŃi aceasta este evident Nr. ci este mult . Liga NaŃiunilor este expresia materială a acestei psihologii a europeanului. Este orientarea înspre perspectivism istoric. Acest tribunal internaŃional. în cazul când nu sunt executate de statele vizate. cu viaŃa interioară fluidă. În cazul când statele nu pot fi limitate în exercitarea suveranităŃii lor. Acest principiu se bazează mai mult pe o abilitate diplomatică decât pe posibilităŃi practice. După examinarea presupoziŃiilor cultural-istorice şi psihologice şi a condiŃionărilor interioare. fără să respecte obligaŃiile luate prin participarea în Ligă. Ńariştilor şi internaŃionaliştilor – decepŃie. 2 • E m i l Ci o ra n . este necesară câştigarea unei perspective juridice pentru aprecierea relaŃiilor care se constituie contractual între state. care singur este creator. TradiŃia nu are semnificaŃie decât pentru viaŃa regională. care au dus la ideea federală şi la Liga NaŃiunilor. tribunalul de la Haga. nu de trăire. că unificarea are destule piedici indirecte dintre care cea esenŃială este cea privitoare la conflictul franco-german. simte cu totul altcumva. de care vorbea Nietzsche. Este o chestiune de câŃiva ani. De exemplu. – Liga NaŃiunilor nu s-a născut artificial. pe când cele culturale pleacă dintr-o spontaneitate iraŃională. – Astfel stând lucrurile apropierea lor întâmpină atâtea dificultăŃi. activitatea Ligii NaŃiunilor are o valoare numai atunci când suveranitatea statelor încetează de a mai fi absolută. Ele nu depind de condiŃii ca să zicem antropologice. El este omul mobil. aceasta prevede toate măsurile ce trebuie să de ia celelalte state. Această precizare a lui Briand a fost de natură a provoca neîncredere statelor participante. care nu este numai de natură politică. cu toate acestea ea are mijloace indirecte a căror eficacitate.mai adevărat că schimbarea configuraŃiei interne a omului îşi găseşte exprimarea în exteriorizări adecvate. atomizarea vieŃii sociale şi epuizarea culturilor naŃionale. Am remarcat două aspecte ale problemei universalismului. formulează anumite hotărâri care. Omul moral este eminamente substanŃial. faptele economice au un caracter de exterioritate. Desigur că nu mai puŃin importante sunt motivele de ordin economic. Apoi. când un stat recurge la mijloace militare pentru rezolvarea unui diferend. Dacă Liga NaŃiunilor nu dispune de mijloace directe de intervenŃie. pe când elementele culturii depind de condiŃii de această natură. Din acest motiv ele pot fi uşor modificate. atunci hotărârile luate nu au nici o capacitate de determinare efectivă. cu consecvenŃă lăuntrică rigidă până la fixitate. De aici posibilitatea lui de adaptare multiplă. Cu toate acestea vom vedea mai târziu.” Tot aşa nu este adevărat că Societatea naŃiunilor ar crea o altă înfăŃişare a omului. Cum foarte bine spune undeva Thibaudet: „La Societé des Nations n’a pas été apportée à Geneve dans la valise du Président Wilson. care trăieşte în metropolele moderne. Tragicul acestei existenŃe complexe. din cauza deplasării continue a axei interioare. opusă oricărei substanŃializări. Aşa e bunăoară. aduc cu sine ruperea legăturilor. – Prin urmare. Europeanul este o fiinŃă nouă. Omul. Cu toate acestea crizele economice sunt de natură trecătoare. Era deci fatal ca europeanul să treacă peste barierele înguste ale naŃionalismului. care încearcă depăşirea formelor de viaŃă tradiŃională. europeanul. În aceste metropole trebuie să căutăm să înŃelegem psihologia europeanului. în urma unor deliberări. Este o trăire în nelimitat. ObligaŃiile pe care şi le iau statele atunci când participă la o ligă cum este aceea a naŃiunilor implică limitarea suveranităŃii absolute. izolarea lor de celelalte state. Aspectul proteic al europeanului – care de fapt este în devenire – este constituit dintr-o structură anorganică a vieŃii spirituale. prezintă teoretic destule garanŃii. Este o mare iluzie în a crede că ea a izvorât din câteva ambiŃii particulare sau dintr-o simplă iniŃiativă străină. o fiinŃă liberă.Texte din manuscrise 131 valori trecute. iar pacifiştilor umani.

132 Texte din manuscrise atunci când structura statului modern este pusă în justa ei lumină. Individul era asimilat statulu. el reprezintă un schematism. Este vorba în primul rând de modificări juridice. Nu exista conştiinŃa independenŃei lui faŃă de stat. Iată de ce spune Jellinek: „Dem Individuum war im antiken Staate. Prin depăşirea acestui dualism. Ceea ce caracterizează statul modern în deosebire de cel antic este conştiinŃa suveranităŃii pe care cel antic n-a cunoscut-o. pe baza afinităŃilor. Stat şi naŃiune nu se acopăr. Vorbim deci de suveranitatea constituŃională. nu de cea internaŃională. După războiul mondial s-au căutat diverse soluŃii. Proiectele de pace şi de federalizare al lui Éméric de Crucé şi al lui Sully s-au născut după războaiele religioase.. Problema păcii nu se poate concepe în afară de limitarea suveranităŃii naŃionale. Acestea sunt state închise în ele însele. vom Staate unabhängiger Betätigung gegeben. legăturile care se creează între state aduc cu sine limitarea suveranităŃii. el voia să cruŃe susceptibilităŃile naŃionale. Atunci când Briand neglijează aceste realităŃi se datoreşte unui act conştient. 4 aufl. fiindcă în formaŃia industrială. „Es mangelte nämlich in der Alten Weit. Ca atare. eine Sphäre freier. Pe viitor statele vor trebui să renunŃe la dogma suveranităŃii absolute. (Această distincŃie între suveranitate de ordin constituŃional şi suveranitate de ordin internaŃional. al lui Kant şi al lui Sieyès. după Napoleon. NaŃiunea este consolidată pe baza tradiŃiei. Alia. 307). was einzig und allein die Souveranetätvorstellung zum Bewsstsein zu bringen vermochte : der Gegensatz der Staatsgewalt zu anderen Mächten” (p. particularităŃii lor. Poloniei şi Brasiliei. al Ńarului Nicolae în momentul când se presimŃea o catastrofă apropiată. care era considerat ca o entitate supra-individuală. 440). faŃă de naŃiune. prin care se consideră ca delict propagarea în 2 Jellinek : Allgemeine Staatslehre. datează de la Grotius). izvorât e din meditaŃia cât orva izolaŃi. wie im modernen. Evul mediu prezintă o structură dualistică a statului şi care se bazează pe opoziŃia puterii temporale şi spirituale. juridică. 1922. al Sf. Statul este ceva abstract. statul modern păstrează o configuraŃie unitară. De aici lipsa de revoltă. – SubstanŃialismul grec nu era favorabil unei valorificări sau comprehensiuni a individului. Das Bewusstsein vom dieser individuellen Freiheit als eines rechtlichen Institutes ist bedingt durch das Bewusstsein von einem Gegensatz des Individuums zum Staate” (p. natura statului nu este de ordin iraŃional. Unde industrializarea modifică structura statului. Numai prin limitarea ei se va obŃine prima garanŃie a păcii. acela al abatelui de Saint-Pierre la Congresul de la Utrech. el reprezintă o structură formală. S-a propus bunăoară să se formeze o armată internaŃională. care să intervină atunci când o naŃiune nu s-ar supune obligaŃiilor contractate prin tratatele de pace. care nu sunt greu de realizat. Istoriceşte. cum erau bisericile sau corporaŃiile. principiul suveranităŃii absolute trebuie să cedeze. Statului antic îi lipseşte un element fundamental pentru reprezentarea suveranităŃii: opoziŃia forŃei statului faŃă de celelalte puteri2. Este în tot cazul caracteristic că în Grecia nu a existat. Un drept privat propriu-zis. problema păcii s-a născut în momentele de criză. în momentul RevoluŃiei. Statul modern a ajuns la conştiinŃa suveranităŃii datorită procesului de înfrângere a puterilor ce dominau evul mediu şi care tindeau la asimilarea statului. Statul antic este monistic. Problema individului în statul antic nu se poate rezolva cum s-au făcut unele încercări superficiale numai prin afirmarea că individul ca atare nu s-ar fi dezvoltat în antichitate. De fapt. Mult mai eficace îmi pare o inovaŃie introdusă în proiectele de cod penal al României. ci trebuie remarcat că ea n-a fost simŃită ca o valoare. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . o totalitate de regulative practice. Până acum proiectele de pace erau simple deziderate utopice. aber zum Bewusstsein des rechtlichen Charakter dieser Staatsfreien Sphäre ist es im Altertum nicht gekommen. absenŃa spiritului de insurecŃie împotriva statului. Principiul suveranităŃii absolute este în genere legat sau mai precis se armonizează cu statele de formaŃiune agrară. Statul nu mai poate fi considerat ca entitate.

etica imperativului şi a necesităŃii ideale o fundamentare a acestui nihilism ? Von Bülow. În formaŃia actuală a ei nu putem bănui cea mai mică intenŃie de apropiere. Un alt element al păcii. Nu spun oare germanii ca politica pacifistă a FranŃei este îndrumată înspre limitarea forŃei lor. Din partea FranŃei există o teamă foarte serioasă pentru un viitor imperialism german. O apropiere între ea şi celelalte state nu este posibilă decât prin schimbarea structurii statelor occidentale. Nu este oare etica normativă. pentru Uniunea vamală pe baza tarifului preferenŃial. există o diferenŃă esenŃială privitoare la tradiŃia de cultură. că este cu alte cuvinte o politică mascată. Oare simŃul pentru caracterul imperialist al vieŃii. Ea vede în politica Germaniei o tendinŃă de a forma blocuri care să se izoleze de celelalte. Idealul păcii este lupta împotriva spiritului militarist. Mi-a fost dat să întâlnesc asemenea opinii în presa germană din Ardeal. căci puteau exprima liber părerile. Francezii prezentau aceasta ca o absurditate. pangermanismul nu o dată şi-a găsit o fundamentare metafizica. ElveŃia. ca o combinaŃie stranie şi ininteligibilă. închide drumul şi perspectiva oricărei posibilităŃi de echilibrare. – Aşa fiind tradiŃia culturii germane. Germania este pentru acorduri regionale. totuşi ele pot fi întrezărite. Pe când francezii reprezintă o cultură în care viaŃa este cristalizată în forme. dar că în dosul măştii există FranŃa veritabilă. care a scris un proiect al păcii eterne. Altă dificultate în calea federalizării statelor europene o constituie Rusia. militarismul vulgar. a conŃinutului. germanii au o cultură a vieŃii. Tot în acest sens sunt interesante polemicile lui Vermeil cu Ernst Robert Curtius. Un lucru este sigur: există o mare diferenŃă între spiritul culturii franceze şi între cel al culturii germane. Izolarea ei de restul Ńărilor europene este chestiune de tactică. care să constituie un fel de derivativ al regimului revoluŃionar. Care sunt motivele care împiedică o grabnică federalizare a statelor europene ? În primul rând: conflictul franco-german. Una din marile lui bucurii era să deschidă geamul de cât e ori trecea muzica militară. este fatal ca militarismul să nu fie părăsit aşa uşor. Istoria ne învaŃă că imperialismul se naşte totdeauna după regimuri Nr. În afara divergenŃelor între FranŃa şi Germania. fiindcă nu angajau prin nimic o politică de stat. să menŃină condiŃii de viaŃă adecvate spiritului militarizat. care ni se revelează în trăire. este oprită din mersul ei prin încadrare schematică. realizare exterioară a unui fond lăuntric specific ? Militarismul german are o semnificaŃie cu totul particulară care-l desparte de. cea care se teme de o înfrângere viitoare ? Deşi lucrurile acestea nu sunt mărturisite explicit de presa de dreapta din Germania. Procesul de normalizare a vieŃii contemporane este împiedicat de faptul că naŃiunile sunt obligate să păstreze în timp de pace un regim pregătit pentru război. În timpul războiului s-a pus problema posibilităŃii de convieŃuire a culturii şi a militarismului. În tot cazul. este federalizarea. să nu se lege printr-o intimă corespondenŃă de natură originară cu militarismul. ceea ce. prin orientarea înspre stânga. Ernest Slillire a urmărit în lucrările sale afinităŃile gândirii metafizico romantice din Germania cu mişcările politice. Germanii pleacă de la un ansamblu de concepte morale în justificarea ideii militariste. găsea că însuşi Kant. dimpotrivă. FranŃa. Nu este vorba de un stat federal cum este de ex. Din punct de vedere economic şi politic. Nu putem crede că 2-3 generaŃii ar putea rupe complet cu o tradiŃie militaristă. 2 • E m i l Ci o ra n . Ceea ce este de temut este un viitor imperialism rus. avea mare admiraŃia pentru disciplina militară. ci de o federalizare a statelor. Această inovaŃie este o manifestare a tendinŃelor de internaŃionalizare a dreptului public intern. Filosoful englez Santayana a remarcat că ceea ce alcătuieşte caracterul specific şi diferenŃiator al filosofici germane este apologia forŃei întrucât ea pleacă dintr-un dinamism nestăpânit al vieŃii. pentru vitalitatea pură. În toată această politică ar fi evidentă recrudescenŃa imperialismului germanic diminuat temporal de blazarea post-belică. – Germania nu este o Ńară pacifistă. îngreunând bugetul enorm. este pentru o unificare totală. vorbind despre afinităŃile culturii germane cu militarismul.Texte din manuscrise 133 favoarea războiului de agresiune.

Este ca tentativă de a ieşi din haos. Pe de altă parte. toate acestea sunt expresii ale acestei sensibilităŃi escatologice. Nu se poate pretinde Ligii NaŃiunilor unitatea ideală pe care o imaginează utopiştii. Un alt aspect al psihologiei lor este conştiinŃa că trăim vremuri importante. De aceea. valoarea lor. ar începe procesul de umanizare a Europei. Fiecare stat reprezintă interese specifice greu armonizabile cu ale altora. Orientarea normativistă este specifică acestor militanŃi. exaltarea în viziunea unei refaceri totale. AfinităŃile acestei sensibilităŃi cu cea de la sfârşitul lumii antice este de natură formală. Presentimentul sfârşitului unei civilizaŃii bazate pe prejudecăŃi. ConştiinŃa că suntem la o răspântie a istoriei. că dacă nu ne vom uni spre a salva viitorul Europei. din a cărui înŃelegere rezultă descoperirea sensului simbolic al fenomenelor individuale pentru totalitatea din care ele fac parte. Spiritul în care se discută problemele de pace sau de federalizare au dezvoltat şi ocazionat atitudinea profetică. Aspectul paradoxal al situaŃiei este acesta: occidentalii cred că „îndreptarea” situaŃiei nu poate veni decât de la orientarea spiritului rusesc înspre cel al occidentului. niciodată nu va putea realiza acea expresie de armonie visată de sufletele generoase. Aici de fapt ei au prins bine realitatea. O mare parte dintre ei tind să se detaşeae de sistemul european pentru a forma acel United Empire preconizat de lordul Beaverbrook şi de lordul Rothermere. SituaŃia aceasta este cu adevărat paradoxală. bucuria pentru un viitor apropiat mai bun şi mai în conformitate cu principiile eticii. Liga NaŃiunilor n-are nici o influenŃă asupra lor. Nu un escatologism ca acela al metafizicilor religioase. – În felul acesta. Solidarismul este doctrina curentă. ConŃinutul poate să varieze. însă. cred ei. a întâmplării – etica acŃiunii. orice intervenŃie efectivă din partea statelor străine este oprită. – În ordinea culturală Rusia se deosebeşte esenŃial de celelalte Ńări. „Unirea sau moartea este o formulă care circulă. Iar Europa. care izvorăsc din necesitatea şi determinismul interior al culturilor. forma. ci unul care se menŃine într-un plan imanent. dimpotrivă. Numai că ei n-au dat o formulare explicită acestei tendinŃe. În legăturile cu preocupările pe care le suscită Liga NaŃiunilor şi federalizarea există o problemă căreia merită să i se dea atenŃia cuvenită. nu materială. hotărât oare. iată elementele acestei sensibilităŃi escatologice. Numai de aici. viaŃa apare mult mai transfigurată. decât o manifestare a sensibilităŃii escatologice care totdeauna apare în momentele de criză şi este semnul unei adânci efervescenŃe spirituale ? Coudenhove-Kalergi. Statele americane exercită o mare influenŃă prin numărul de voturi dat în adunare. Există în psihologia acestora toate elementele pentru o sensibilitate escatologică. anchilozată în forme de ură şi de adversitate. dar de stabilitate ideală. spunea că trebuie să opunem logicii lucrului. ProfeŃiile unei vieŃi altcum decât cea de până acum au intrat până şi în conştiinŃa scepticilor. în a sa Krise der Weltanschauung. pentru care a luptat Coudenhove-Kalergi. păstrează un caracter de stabilitate. Prin doctrina lui Monroë dezvoltată ulterior de preşedinŃii Roosevelt şi Wilson. speră că singura soluŃie o poate constitui o influenŃă sistematică a spiritului slav în Europa apuseană. ExigenŃele ideale au. Prin aceasta. ca rezultat al aspiraŃiilor lor generoase. ci şi în substratul problemelor.134 Texte din manuscrise revoluŃionare. Este o corespondenŃă de atitudini. – Ce înseamnă închiderea şi limitarea viziunii realiste pentru a proiecta într-un viitor apropiat o domnie paradisiacă a păcii. Spre aceeaşi politică de izolare sunt orientaŃi Englezii. consideraŃiile noastre prind problema Ligii NaŃiunilor şi-a federalizării nu numai în aspectul lor exterior care vizează realităŃi de ordin economic. Adevărul este că nu se pot înŃelege deplin. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . ruşii. ne vom prăbuşi cât de curând. Este problema psihologiei acelora care militează pentru ideile de federalizare de pace. întrucât este simbolică pentru o atmosferă generală de spirit. care vizează transecendenŃa. – O situaŃie dificilă pentru Liga NaŃiunilor o prezintă şi Statele Unite ale Americii.

compromisuri şi ruşini. Un popor nu se afirmă în istorie dacă nu are un substrat vital. de la această gelatină morală de la aceste biete existenŃe. Aş prefera de o mie de ori în locul scepticismului şi vulgarităŃii de la noi. decât cel românesc. Căci trebuie să ne întrebăm cu toŃii dacă avem ce salva din ce s-a făcut până la noi. neanimate de nici o ardoare profetică. politică. Nu cred să existe pe întreg globul pământesc un popor mai sceptic şi mai neîncrezător în lucrurile esenŃiale. de sâmburele existenŃei noastre naŃionale. un rest de barbarie. dacă are vreun sens să însumăm activitatea noastră la o sumă de cârpeli. dar care n-are nici un instinct pentru propriul sau destin ? Deplâng în România o viaŃă care nu se afirma. un negativism feroce este infinit mai creator. Ce istorie este aceea care e satisfăcută de existenŃa ei ca atare ? Ca popor e acela care are instincte numai în indivizi. este o lentă şi imbecilă agonie. decât o îndoială raŃională sau o distanŃă comodă de lucruri. aceştia se complac în paradoxe facile. La noi nu se pune problema de a transforma ceva. La noi nu se apreciază decât omul „inteligent”. nici credinŃe. este Nr. Cum să-mi explic altcumva scepticismul atâtor şi atâtor intelectuali de la noi care nu cred în nimic. după care distincŃia se măsoară după distanŃa de intimităŃile tale cele mai dureroase. făcându-şi din elasticitate o virtute. care nu-şi ia în serios atitudinea sa de viaŃă. care să ne însoŃească în cultură ca un rezervor sau un resort. complicând prin cuvinte inutile şi goale ceea ce nu li se poate deschide viziunii lor. atunci când doreşti o revoluŃie spirituală. Dar în pudoarea culturii noastre. Un istorism. de nici o voinŃă de transfigurare. 2 • E m i l Ci o ra n . Românul nici nu crede orb în ceva. înainte de a se fi chinuit cu o problematică de viaŃă ? Din lipsa unui curaj neînfrânt sau a unei nelinişti. Cum să sperăm o altă Românie de la aceşti diletanŃi şi domnişori ai spiritului. gata de explozie oricând. o existenŃă ironică. precum nici un act eroic nu este posibil fără o mare disperare. Nu vom căuta noi în trecut nici idealuri. Blazarea. În locul unei admiraŃii nejustificate.Texte din manuscrise 135 Cultul puterii Nimic nu aste mai întristător decât să vezi în România un ritm încetinit de viaŃă. morală. Ceea ce e grav este că lipsa de articulaŃie spirituală pare a fi organică. Şi ce este omul inteligent în accepŃia naŃională ? Acela care nu crede în propriile sale idei. mai bine am privi ceea ce avem de distrus în el. fără punctaŃii de lumină sau de întuneric. O viaŃă ce nu poată sari din limitele ei normale n-are nici o valoare. legată de o fatalitate adâncă. o relaxare ruşinoasă a energiei vitale şi cadenŃa imbecilă a istoriei noastre. O negaŃie cu cât este mai puternică. cu atât e mai fecundă. care nu vrea sau care nu poate să se afirme. emasculării i se spune fineŃe. D-zeu ştie ce scuze sau justificări ascunse să mai cauŃi pentru blestemata inerŃie a acestui popor blazat. Pentru destinul unui popor. de a îndrepta sau de a continua. toleranŃa şi concesivitatea duse până la laşitate. Va fi prea multă apă în sângele acestui popor. de o viaŃă care cere alte conŃinuturi şi alte valori. vor fi componentele orientale sau indefinitul etnic la plămădirea lui. iar neseriozităŃii inteligenŃă. Orice negaŃie hotărâtă şi fanatică este un act de viaŃă. nici viziuni. Este infinit preferabil acestei specii actoriceşti un om care are o singură idee şi care poate muri pentru ea. În alte Ńări se pune problema de a salva ceva. Fără nihilismul rusesc revoluŃia rusă n-ar fi fost posibilă. de nici o mare sinceritate ? De Ńăranul român să nu mai vorbim. îndoiala şi dezabuzarea sunt cancerul fiinŃei noastre naŃionale. o îndoială neîntreruptă. nici nu neagă fanatic. ci se îndoieşte sistematic de toate. ci este o problemă de destin.

pentru a masca un deficit vital şi a acoperi orice răbufnire imperialistă. trebuie executate cu mai multă intensitate şi cu mai multă ardoare. ci de orice fenomen care atinge o intensitate paroxistă. de o altă înŃelegere a vieŃii. dar care n-au izbucnit mai puŃin la lumină. Că în România este nevoie de un alt ethos. În acest fel. Sunt aici două ordine ireductibile. de a se închide în iluzia lui. aşa încât în astfel de culturi cultul iraŃional ai puterii şi cultul puternic al iraŃionalului. ci trăieşte în umbra odihnitoare a unor iluzii vulgare. precum trebuie distruse toate acele concepte al căror vid n-a putut substanŃializa viaŃa istorică a acestui popor. În marile colectivităŃi umane. Un fond iraŃional iŃi dezvăluie afinităŃi pe care le-ai negat. este interesant de observat cum în România manifestarea puterii. Nu trebuie să fim atât de laşi încât să ne inventăm o istorie naŃională. cât e laşităŃi. O viaŃă ce rămâne totdeauna timidă. tot ce se refugiază într-o fadă raŃionalitate. al vitalităŃii ce se vrea realizată. ce nu doreşte să-şi creeze un destin istoric dintr-o direcŃie lăuntrică. Hidoasă este o Ńară ce-şi doreşte moartea în umbra istoriei. este mai mult decât evident. Deplâng în România lipsa de orgoliu de marcă istorică şi de viziune mesianică. este o evidenŃă. de a se consuma în valori străine celorlalŃi. care nu iubeşte forŃa şi elanurile de viaŃă. nu este mai puŃin adevărat că o iubire desesperată pentru ea te leagă dacă nu de trecutul ei. de orice act care frizează eroismul. Toate formele care au înăbuşit viaŃa noastră de până acum trebuie distruse. a forŃei a fost totdeauna ininteligibil dispreŃuita. de un alt spirit. al vieŃii ce se afirmă fără restricŃii şi condiŃii limitative din afară. În culturile mici. Trebuie dispreŃuit tot ce este atitudine atenuată. Strămoşii noştri au vărsat prea puŃin sânge pentru libertate. Un popor trebuie să fie implacabil cu voinŃa lui de a avea un destin. Şi nu vorbesc numai de manifestările imediate şi vitale ale puterii. În numele acestei voinŃe el poate sacrifica orice. ca sa nu mai vorbim de istorie. cultul puterii. Cultul puterii este doar extazul propriei tale puteri. Un individ îşi poate permite luxul de a trăi detaşat.136 Texte din manuscrise mai mult decât un non-sens în România. există una naŃională. Împotriva acestei devitalizări a României. incertă. este mai hidoasă decât moartea. al energiei explozive. PoŃi să ataci România la fiecare pas. aspecte minore de viaŃă. O naŃiune ce nu aspiră spre o mare putere. trebuie instaurat cultul puterii. îndoindu-se de toate pentru a nu risca nimic. ce nu se poate realiza din impedimente lăuntrice sau din afară. toate succesele noastre au venit din afară. Problemele naŃionale nu trebuie privite prin prisma aspiraŃiilor individuale. AspiraŃiile universaliste sunt justificate atunci când eşti o forŃă dar un universalism ce rezultă dintr-o lipsă de axă interioară este mai mult decât o ruşine. Şi deplâng o naŃiune care nu vrea să devină o mare naŃiune. ne-au iubit prea puŃin. Dar o naŃiune n-are drept la iluzii. n-are dreptul la existenŃă. acesta trebuie încontinuu iritat şi trezit la viaŃa. În politica externă şi în cea internă – pentru a da numai un exemplu – România n-a avut instinct pentru propriul său destin. dar absolut orice. încât am avut tot atâtea succese. din cauza unei nesiguranŃe şi timidităŃi a fondului vital. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . în tot cazul de viitor. înainte de a exista o finalitate socială a istoriei.

îmi pare totul. România nu poate fi iubită naiv. numai că variaŃiile peisajului dau iluzia unui joc istoric. ca o multiplicare monstruoasă a unui moment. pierduŃi suntem pentru transfigurarea viitoare a acestui neam. ci am aşteptat să ne facă istorie. a acelor culturi care n-au curajul să se învârtă în jurul propriei lor axe. fiindcă pierdut va fi el însuşi. a unei drame închise şi înăbuşite. în tărăgăneala melancolică a melodiilor noastre populare ? Nu va arde uneori ca o otravă concentrată toată seria umilinŃetor îndurate şi nu troznesc în voi toate dorinŃele de răzbunare. Nu este mare lucru a iubi România din instinct. Aceeaşi lipsă de libertate şi în celelalte provincii. Nu este naŃionalist acela pe care nu-l chimuie până la halucinaŃie faptul că noi românii n-am făcut până acum istorie. caracteristice marilor naŃiuni. când tot ce a trăit acest neam se actualizează în voi şi se subtilizează într-o muzică de monotone lungimi orientale. Nu înŃeleg cum există oameni care dorm liniştiŃi după ce se gândesc la existenŃa subterană a unui popor persecutat. Dacă nu vom încerca subiectiv regresiunea în dezastrul şi tragedia istoriei noastre. acumulate în sute de ani ? N-a înŃeles nimic din problema României. după ce au confruntat lucid toate ironiile şi paradoxele ciudate ale României. Îmi place în clipele de tristeŃe să măresc intensitatea acestora. a unei misiuni şi a unui destin. o neîncredere totală şi un scepticism ironic ! Eate un semn de aspiraŃie profetică în elanul acelora care. pătruns de exigenŃele unei iubiri evidente. CâŃi dintre acei care au încercat să pătrundă sensul vacuităŃilor şi discuŃiunilov noastre. Viziunea lucidă şi amară a trecutului ei trebuie trăită până în ultimele consecinŃe pentru ca să ne putem da semna de sensul unei mari misiuni. nu i-au refuzat acesteia posibilitatea unui nimb istoric. O mie de ani într-o monotonie sub-istorică. precum nu e naŃionalist acel ce nu doreşte fanatic saltul transfigurator al istoriei noastre. de groază şi de iobăgie. lunecând spre depărtările neamului românesc şi să mă chinuiesc scufundat în durerile lui. nu este naŃionalist acel ce nu e frământat de limitarea fatală care închide România în cercul şi fatalitatea culturilor mici. acela n-a înŃeles nimic din complexitatea acestei probleme şi acela nu va fi angajat nicicând profetic în destinuil acestei Ńari. decât de luminile ei. – n-au mărturisit o viaŃa întreagă dispreŃul pentru forma românească de existenŃă.Texte din manuscrise 137 Din mărturisirile unui naŃionalist Niciodată nu vom putea încorona România cu un nimb istoric. a unui unui timp fără istorie. Pentru spiritele problematice care îşi dau seama mai mult de umbrele istoriei universale. fiindcă nu este atât de evident că România trebuie iubită. Iubesc blestemele aruncate de-a lungul veacurilor de acest popor şi mă înfioară resemnarea. acela pentru care ea nu este o obsesie dureroasă. Dar să o iubeşti după ce ai disperat total de destinul ei. Şi cine n-a disperat de destinul României niciodată. Pierdut este acela pentru care retrăirea destinului nostru nu este o răspântie în viaŃa sa şi un prilej de tragedie. nu este nici un merit. 2 • E m i l Ci o ra n . o mie de ani. să ne dinamizeze un torent transcendent fiinŃei noastre. care înŃeleg că există Nr. imperialismul cultural şi politic. căci mă înspăimântă o dramă cu un singur motiv. Când văd Ardealul mi se desfăşoară o configuraŃie plastică a unor dureri mute. dacă fiecare din noi nu va trăi cu o pasiune vijelioasă şi dureroasă toate umilinŃele care au umplut trista noastră istorie. Nu aveŃi momente când auziŃi trecutul nostru. megalomania inerentă şi voinŃa nesfârşită de putere. gemetele şi toate jelaniile consumate în umbră. a unui singur moment! Spectacolul invariabil al persecuŃiei îmi dă fioruri reci. nu e naŃionalist acel care nu sufere infinit că România n-are misiunea istorică a unei culturi mari. neproblematic. la secolele de întuneric. al labilităŃii formei noastre de viaŃă şi al inorganicităŃii stilului nostru de viaŃă istorică.

138

Texte din manuscrise

neamuri condamnate şi ratări fatale, decadenŃe precoce şi anonimate inevitabile, aderenŃa la direcŃia internă a unui poopr în naştere nu este un act atât de spontan. Precum sunt oameni care iau cunoştinŃă de ei înşişi, care ating un nivel de autoconştiinŃă, târziu în maturitate, tot astfel sunt neamuri care se descopăr lor însele după ce biologic au consumat o mare parte din existenŃă. România este o Ńară biologic matură; ea nu-şi poate permite să trăiască, pe planurile spiritului, în formele naive ale acestuia. Spiritual, românii n-au fost niciodată copii şi nu vor putea fi niciodată. Întâiul nostru pas istoric trebuie să coincidă cu o afirmaŃie de maturitate a spiritului. România a putut vegeta secole, fiindcă nivelul sub-istoric nu cunoştea exigenŃele imperialiste ale spiritului. Dar acum România nu mai are timp. Ori o transfigurare istorică, ori nimic. Cea mai mare parte din culturi îşi au copilăria lor, cunosc formele aurorale ale spiritului, ating grandoarea în naivitate. Nouă nu ne rămâne altă cale, pentru a atinge un nivel istoric, decât să explodăm cu toată substanŃa noastră, într-un efort de maturitate spirituală. Cu tot ceea ce individualizează esenŃa fiinŃei noastre, au rezervele neconsumate ale unui neam, să ne ridicăim la un rang istoric, din perspectiva căruia să deprindem în orizonturile noastre contururile unei mari naŃiuni sau dacă nu voinŃa de afirmare a unei naŃiuni, Tot ce n-am trăit până acum în viaŃa spiritului să-şi găsească o expresie şi împlinire şi toate rezervele ce trebuiau consumate în decurs de secole în procesul vital al unei naŃiuni, să se canalizeze în voinŃa de putere a unei naŃiuni. Toată misiunea noastră să fie un act de infinită răzbunare. Şi în pasiunea pentru creaŃie să ne pedepsim propriul nostru somn istoric. România are o situaŃie analogă Rusiei. Rusia, în secolul trecut, a intrat deodată în istorie. Întâia generaŃie de intelectuali a marcat categoric stilul cultural al Rusiei. Şi cum saltul în istorie, fără continuitatea evidentă a unei tradiŃii culturale, pretindea determinarea direcŃiei vieŃii naŃionale, tot secolul trecut n-a făcut altceva decât să dezbată problema misiunii Rusiei. FranŃa, care are o istorie atât de rotunjită, n-a cunoscut niciodată tortura ideii mesianice, fiindcă misiunea ei se desprindea firesc din procesul normal al istoriei sale. Gândul mesianic a fost în Rusia expresia trezirii din somnul ei istoric. AbsenŃa unei logici a vieŃii istorice ruseşti a fost motivul care a determinat viziunea iraŃională în filosofia istoriei din Rusia secolului trecut. Într-o astfel de viziune, istoria poate să aibă o finalitate şi fără imanenŃa unui logos. Mesianismul rusesc a împrumutat de la Hegel doar patosul şi monumentalul viziunii istorice, fără să-i accepte raŃionalismul dialecticii sale. Este de altfel caracteristic tuturor marilor mesianisme, viziunea dinamică şi finalistă fără perspectiva raŃionalistă. Anomaliile istorice ale Rusiei, sunt pe plan incomparabil mai redus ca ale noastre. La noi, însă, numai după război şi în deosebi în ultimii ani, problema misiunii României, adică a obligaŃiei supreme şi ultime faŃă de esenŃa ei, a devenit arzătoare. Un neam care n-are o misiune, nu numai că nu merită să trăiască, dar n-are absolut nici un sens. Ceea ce există în România incontestabil este aspiraŃia mesianică; dar nu există o determinare a conŃinutului acestei misiuni în conştiinŃa publică. Miturile României sunt numai în germen. Pentru ca un neam să trăiască sentimentul propriei sale dilatări lăuntrice, trebuie să i se aducă în conştiinŃă aceste mituri, să i se determine explicit sensul misiunii sale. Decât , în această misiune trebuie să fie o aşa de mare proiecŃie de orgoliu încât incomensurabilul viziunii mesianice să menŃină o atmosferă mistică în jurul ei. Un mesianism fără mistică e gol şi inutil. România numai atunci va avea un sens în lume când ultimul român îşi va da seama de specificul şi unicul condiŃiei româneşti. Ce mituri a scos la lumină viaŃa noastră politică de până acum ? Când n-au fost platitudini, au fost abstracŃii goale. DemocraŃia românească n-a creeat nici măcar conştiinŃa de cetăŃean. Cu platitudini şi cu abstracŃii vide nu se poate exalta un popor. România are nevoie de o exaltare până la fanatism. O Românie fanatică este o Românie schimbată la faŃă. Fanatizarea României esfe transfigurarea României. Miturile unei naŃiuni sunt adevărurile ei vitale. Acestea pot să nu corespundă adevărului; faptul n-are nici o importanŃă. Suprema sinceritate, a unei naŃiuni faŃă de sine

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

139

însăşi se manifestă în refuzul auto-criticii, în vitalizarea prin propriile ei iluzii. Şi apoi o naŃiune, caută adevărul ? O naŃiune caută puterea. Misiunea României trebuie să ne fie mai scumpă decât toată istoria universală, deşi noi ştim că trecutul României este timp fără istorie. Oamenii în care nu arde conştiinŃa unei misiuni ar trebuie suprimaŃi. Fără spirit profetic viaŃa este un joc inutil. Numai în clipa când România se va consuma în flăcările interioare ale misiunii sale, ea va înceta să fie întristătoare. Căci dacă Rusia a fost numită sfântă şi tristă, atunci România, aşa cum ea a oscilat până acum în nesigura ei viaŃă, nu poate fi numită decât întristătoare. Şi întristătoarea Românie va înceta să fie o realitate numai când ceasul solemn al ei va bate. Dar ce poate însemna ceasul solemn al unei naŃiuni ? Când a naŃiune ia conştiinŃa de sine însăşi, pentru a-şi modifica direcŃia şi cursul existenŃei sale, când la această respântie ea înŃelege să-şi valorifice toate virtualităŃile ei în sensul ancorării în marele ritm al istoriei, atunci acea naŃiune se apropie de momentul ei esenŃial, dacă nu de culmea sa. Dacă România nu Ńinteşte în spre momentul ei solemn, dacă tot ce a trăit această Ńară într-un trecut de umilinŃe şi un prezent de compromisuri, nu se va răzbuna în voinŃa de afirmare şi de definire a unui destin, atunci totul este pierdut. În umbră a trăit; în umbră va muri ! Dar dacă forŃele subterane ale României, care trebuie să existe şi pe care noi nici nu le bănuim, vor scoate la iveală o altă Românie, cu alte conŃinuturi şi cu alt contur ? Nu vom fi atunci îndreptăŃiŃi să aşteptăm splendoarea unui destin, ce în trecut nici măcar în transparenŃa iluziilor noastre nu ni s-a revelat ? Ca oameni avem dacă nu dreptul, în tot cazul libertatea la multe speranŃe. Ca români, nu putem avea decât una singură: speranŃa într-o altă Românie.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

140

Texte din manuscrise

Intelectualul român (II)

AfirmaŃia, că noi nu vom crea niciodată o cultură originală ale cărei valori să-şi primească unitatea organică din legătura lor cu presupoziŃiile şi elementele esenŃiale care stau la baza oricărei culturi proeminente, va părea multora îndrăzneaŃă, fiindcă ea se referă la datele viitorului, asupra cărora noi nu putem face decât consideraŃiuni problematice. În cazul de faŃă această rezervă nu are nici o valoare, fiindcă atunci când vorbeşti de destinul unei culturi, nu este acelaşi cu destinul individului, care este mai flexibil, cu posibilităŃi multiple de transformare, ceea ce nu este cazul culturii, a cărei dezvoltare se realizează totdeauna necesar, după o alcătuire interioară ce nu poate fi modificată. Unitatea interioară este caracteristică marilor culturi, a culturilor originale, pe baza acestei unităŃi noi putem bănui posibilităŃile lor de viitor. În culturile mai mici rezultate dintr-o îmbinare de elemente eterogene, consideraŃiile asupra viitorului nu-şi au o justificare atât de evidentă ca în cazul culturilor mari; dar aceasta nu înseamnă că trebuie să renunŃăm la aceste consideraŃii. Desigur, noi nu vom putea spune că intelectualii noştri nu vor crea valori, ci numai că acestea nu se vor ridica niciodată la rangul de creaŃii profunde şi originale. Deoarece aici ne interesează numai fizionomia spirituală a intelectualului român, nu putem dezvolta mai departe problema structurii culturilor. O chestiune, însă, trebuie lămurită: cum putem vorbi noi de o cultură viitoare, atunci când trăim curentete de decadenŃă ale apusului ? Aproape toŃi suntem convinşi de falimentul culturii moderne, individualiste şi raŃionaliste, de epuizarea fondului de productivitate spontană, de înlocuirea trăirii naive printr-un perspectivism istoric, de imposibilitatea de a mai produce valori noi, resemnândune la un simplu compromis. Cine ar putea bănui că noi vom putea crea o cultura originală, atunci când ceea ce ar trebui să constituie elementele originare şi esenŃiale de la baza unei culturi, sunt toate împrumuturi dintr-o cultură în decadenŃă. ReacŃiunea tradiŃionalistă de după război nu-şi găseşte absolut nici o justificare. FaŃă de ce sa păstrăm tradiŃia? Nu cumva faŃă de o cultură pe care n-am avut-o niciodată ? Ori, după cum afirmă unele cercuri tradiŃionaliste, faŃă de etosul specific al naŃiunii, singurul creator, restul fiind de esenŃă artificială şi străină. Acest etos specific este cu adevărat creator ? Nimeni nu se întreabă de ce intelectualii noştri sunt atât de sterili; sau ei nu pleacă din aceeaşi pătură asupra căreia ne facem prea multe iluzii ? Unde este suflul creator cu care ne lăudam atât ? O creaŃiune pentru ca să alcătuiască un element în totalitatea bunurilor unei culturi trebuie să fie rodul unei meditaŃiuni personale interne. Ori chiar această preocupare personală lipseşte intelectualului român. MeditaŃiunea personală este semn de nelinişte interioară, iar această nelinişte este izvorul şi mobilul creaŃiei. Dar se va spune: sunt şi excepŃii. Desigur; dar excepŃiile nu trebuiesc luate în consideraŃie atunci când e vorba de trasarea unei schiŃe generale, de descriere a tipului. La noi nu există o preocupare cărturărească pentru ea însăşi, pentru bucuriile pe care le poate aduce ea. Cartea este considerată ca un mijloc de parvenire, şi, încă întrucât este posibil, de parvenire cât mai timpurie. Este foarte interesant faptul că intelectualul român citeşte cam până la vârsta de 25 ani, pentru ca după aceea să exploateze lectura, făcută după o selecŃie foarte discutabilă. Aceasta dovedeşte că noi nu avem dezvoltată organic tendinŃa de a ne informa, de a asimila cât mai mult conŃinut de cultură. Chiar la oamenii care se ocupă şi mai târziu, cară studiază o viaŃă întreagă, nu vezi acea curiozitate multiplă, care te face să citeşti cu egală bucurie o carte de filosofie, de artă sau de ştiinŃa. Specializarea până la paroxism

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

141

este un semn de sterilitate lăuntrică. La noi este rezultatul imposibilităŃii de a trăi mai multe unităŃi de valori. Există între caracteristicile intelectualului român o capacitate de a prinde repede lucrurile şi o oarecare fineŃe de observaŃie. Această capacitate de a prinde repede lucrurile este îndeosebi apreciată de străini şi este prima remarcă atunci când ei ne aduc elogii. Această capacitate care face din români nişte excelenŃi moralişti (în sensul pe care francezii îl dau, îndeosebi, acestui cuvânt) are şi o parte slabă mulŃumindu-se cu o prindere imediată a realului, intelectualul român părăseşte analiza şi aprofundarea. Este aici un defect organic: aproape nimeni nu urmăreşte până în ultimele elemente un lucru. Nici o idee nu este analizată, nu este desfăcuta în elementele ei constitutive, urrnărindu-i-se tot firul procesului de formaŃie sau confruntată cu altele, pentra a i se preciza structura ori pentru a i se găsi locul originar de plecare. Aceasta, fiindcă prinderea intuitivă şi directă, care este superficială pentru români, este o dispensare de analiză şi aprofundare ? Nu găseşte nimeni caracteristic, că noi nu putem crea nimic original şi profund în metafizică şi muzică, domeniile care ilustrează mai viu şi mai concludent etosul unei naŃiuni şi stilul ei lăuntric ? Trebuiesc părăsite iluziile şi iluzionările, care totdeauna sunt semne de slăbiciune şi emasculare. Fizionomia intelectualului român, aşa cum ea este prezentată aici, unora le va provoca regrete, altora, neîncredere. Aceste atitudini îşi au o justificare numai parŃială, fiindcă nimeni nu e de vină. ViaŃa noastră spirituală, a cărei natură pleacă dintr-o substructură raŃională care nu poate fi modificată, explică toate anomaliile de care am vorbit în legătură cu intelectualul român. Pentru cine înŃelege determinismul ineluctabil din viaŃa culturilor atât a celor mici cât şi a celor mari, orice regrete sau condamnări sunt zadarnice.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

142

Texte din manuscrise

Scormonirea învolburatului suflet românesc

Pentru a determina psihologia unui popor, este necesar a cunoaşte mai mulŃi factori care influenŃează şi modelează în continuu structura sufletească. Astfel sunt: rasa, clima, configuraŃia geografică, factorii istorici şi sociali. Dintre aceşti factori, cei sociali şi istorici joacă rolul precumpănitor. Şi asupra acestora insistă, îndeosebi, autorul. Pentru a pătrunde mai bine în formaŃia sufletească a poporului român, Drăghicescu analizează psihologiile specifice ale fiecărui popor, în comparaŃie cu sufletul neamului românesc pentru a se reliefa mai eclatant caracteristica fiecărui neam, în concertul sufletului universal. Neamul românesc, produs al contopirii elementului geto-dac şi roman, este logic ca să cuprindă caracterele specifice ale acestor două elemente, îndârjirea, cruzimea, caracteristicile Dacilor, şi viclenia, disciplina riguroasă, caracteristicile poporului roman, se îmbină în prima înfăŃişare a sufletului românesc, în primitiva licărire a naşterii unui nou popor. Ar fi fost o prea mare nenorocire căzută pe neamul românesc, dacă această înfăŃişare sufletească ar fi rămas nealterată în scurgerea rapidă a veacurilor următoare. Năvălirile, incursiunile permanente ale popoarelor învecinate au modificat structura sufleteasca a românilor. Astfel, influenŃa slavă a fost o mare forŃă de modelare a primitivismului psihologic al poporului român. Slavii au trăit cu românii în bune relaŃiuni. De la aceştia au moştenit românii simŃul estetic, dragostea de poezie şi întreaga comoară a literaturii româneşti care, după susŃinerile unora, ar fi de origine slavă. După influenŃa slavă, au urmat altele, care au exercitat o modelare sufletească nefastă, care au pregătit cursul, deşi nereuşit, al anihilării conştiinŃei noastre. Printre acestea sunt: influenŃa maghiară, turcă, fanariotă şi franceză. Se cunosc de toată lumea tentativele maghiarilor de a secătui vlaga sufletului nostru, pentru a ne maghiariza, pe noi cei din Ardeal. Dar dacă în schimb, Maghiarii n-au reuşit în tentativele funestre, au reuşit Turcii, în łările româneşti, de a transforma, de a transfigura fizionomia sufletească. Aceştia au adus cu ei toate moravurile orientale, întreg cortegiul de datini, care au pătruns în sufletul românesc, datorită înclinaŃiunii spre imitaŃie a moravurilor străine neamului românesc. Resemnarea, indolenŃa, fatalismul, impasibilitatea şi atâtea altele, au fost altoite pe sufletul primitiv al românilor. „Vin turcii” – iată zicala care inspira groază neamului românesc, ca şi „Hanibal ante portas” a vechilor noştri strămoşi. łăranii trăiau într-o stare de animalitate. Şi era firesc să fie aşa. NesiguranŃa vieŃii, vicisitudinile sorŃii şi absenŃa averii au încrestat în sufletul românesc ideea nepăsării. Drăghicescu afirmă că această somnolenŃă a românilor era o stare de fapt şi că ideea resurecŃiunii n-ar fi mocnit în dosul resemnării. Dar cine ştie cum îşi va înăbuşi scrâşnirile de revoltă ! Şi pumnii de cât e ori nu se vor fi ridicat ameninŃători ! Cred c-ar fi foarte inutil să mai reamintesc influenŃa şi mai nefastă a infiltraŃiei fanariotismului, ale cărui rămăşiŃe mai persistă încă, ca drojdia într-o apă de cristal. Deşi autorul îşi propune să studieze psihologia Ńărănimii, el analizează şi roadele influenŃei franceze. Oare Ńărănimea noastră n-a rămas ea intactă faŃă de înrâurirea franceză ? Deşi autorul înşiră toate evenimentele mai principale din istoria românească, n-a cuprins în opera sa viziunea întregului aspect al sufletului românesc. S-a referit mai mult

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

143

asupra stărilor din vechiul regat. Dar Ardealul, care cuprinde o psihologie specifică, deşi nu depărtată de fizionomia întregului suflet românesc ?... La decăderea continuă a Ńărănimii noastre a mai contribuit un factor dintre cele mai însemnate: aristocraŃia noastră, boierimea. Aceasta ar fi după părerea lui Drăghicescu de structură eterogenă, străină de neam şi de sufletul românesc. Numai aşa se poate concepe antinomia ce-a existat între Ńărănime şi aşa-zisa aristocraŃie. În Rusia aristocraŃia este de origine scandinavă, în Germania de origine normandă. Daca evenimentele istorice le-a adus într-o corelaŃie, mulŃumitoare cu evoluŃia sufletului românesc, despre religiozitatea românilor, însă, afirmările sunt discutabile. Nu ştiu raportul care există în vechiul regat între Ńărani şi religie, între profani şi cler, dar ştiu că afirmările autorului nu se potrivesc în această privinŃă cu realitatea situaŃiei religioase din Ardeal. În capitolul „Religia şi cultura la români”, autorul încearcă să dezmintă aserŃiunile acelora care susŃin că în decursul veacurilor „legea creştină ne-a scăpat neamul şi Ńara de pieire”. Dar nu numai atât, însăşi biserica a împiedicat evoluŃia noastră prin certurile religioase fără capăt ce s-au succedat în continuu în domeniul vieŃii noastre religioase. „Datorăm deci virtuŃilor şi însuşirilor noastre sufleteşti admirabile, pe care ni le lăsară moştenire părinŃii noştri etnici Daco-Romani că până acum nu ne-au înghiŃit nici puhoiul barbar, nici neamul slav, nici torentul turcesc, nici putreziciunea morală greoo-fanariotă”. O mare parte de adevăr cuprinde afirmaŃia aceasta. Dar nu adevărul întreg. Autorul cade din ce în ce în exclusivism, până a nega fondul religios-mistic al poporului român, reducând toată viaŃa noastră religioasă la un formalism trivial. „Partea intelectuală superioară, metafizica creştinismului n-a fost nicicând înŃeleasă, pătrunsă şi simŃită de români. Pentru cine ştie să observe cu luare aminte desfăşurarea vieŃii religioase, mai ales a Ńăranului român, lipsa fondului mistic şi metafizic este de la început izbitoare. Ceea ce este de temelie în practica sa religioasă este cultul, ritualul, adică împlinirea tuturor formelor şi a formulelor”. Iar ca o potenŃare a acestor afirmaŃiuni iată ce spune mai departe: „Românii sunt dintre toate naŃiunile creştine de orice rit, poporul cel mai ateu, cel mai sceptic, cel mai puŃin credincios.” Şi mai în jos: „Săteanul nostru, în afară de Paşte, nu simte obligaŃia conştiinŃei de a merge la biserică decât de 3 ori în viaŃa lui: o dată la botez dus de alŃii, o dată la cununie, când îl duc alŃii, şi apoi la moarte când după el se duc alŃii.” Întreg capitolul abundă de aceste afirmaŃii pe cât de bizare, pe atât de depărtate de realitatea adevărată. Nu ştiu de unde o fi autorul, însă prin aceste afirmaŃii trădează cea mai elementară absenŃă a pătrunderii psihologice. Nu ştiu, de asemenea, cum or fi fost stările în regat (cartea a apărut în 1906), dar nu cred să fie aşa cum le prezintă autorul. Dacă a voit să alcătuiască o psihologie a întregului neam românesc, trebuia să cerceteze şi Ardealul, care dezminte categoric opiniile lui Drăghicescu prin realitatea palpabilă. Dar ceea ce indignează este continua referire a autorului la alŃi autori străini. Domnul C. Rădulescu-Motru, într-un articol din „Ideea europeană”, (Duminică, 13-20 Ian. 1924) publică un articol „Religia şi politica la sate” în care clarifică raporturile dintre orăşeni şi Ńărănime. „Creştinismului Ńăranului nu-l văd orăşenii Nu este nici o mirare în această orbire, mai ales când orăşenii sunt crescuŃi în şcoala culturii europene din Apus, aşa cum sunt de regulă crescuŃi oamenii culŃi români. Creştinismul Ńăranului român nu stă descris în cărŃile Apusului, orăşenii noştri n-au prin urmare de unde să-l cunoască. Ar trebui să-l simtă direct, în contact cu Ńărănimea, dar pentru aşa ceva ei se cred prea inteligenŃi. ObişnuinŃa lor de

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

144

Texte din manuscrise

gândire îi opreşte să se scoboare ca să ia cunoştinŃă de puterea tradiŃiei şi să se pătrundă de misterul creştinismului primitiv: cele două fundamente ale religiei Ńăranului român.” Eu cred că altă cauză a neînŃelegerii psihologiei Ńăranului român este felul lui de a fi. łăranul român niciodată nu-şi va dezvălui taina sufletului său. În el clocotesc patimile, crâcneşte revolta, dar foarte rar şi-ar da-o pe faŃă, deoarece evenimentele prin care a trecut neamul românesc i-au sădit în suflet prudenŃa în gesturi şi atitudini, care este de multe ori lipsită de francheŃe. Acelaşi lucru se petrece şi cu conştiinŃa religioasă. Orăşenii vor manifestarea conştiinŃei religioase în chip zgomotos, aşa încât şi solii să vadă. Ca un răspuns la această mentalitate, voi răspunde printr-o frază culeasă din acelaşi articol al lui Rădulescu-Motru şi plină de o profundă semnificaŃie: „Idealurile vii sunt adânci şi tăcute, ca fundurile mării, căci atunci este semn că ele răsar din sufletul neamului, nu al individului. Indivizii sunt zgomotoşi în aspiraŃiile lor, pe când neamurile sunt tăcute...” Când însă analizează însuşirile pozitive şi negative ale neamului, Drăghicescu, condus de gândul de a fi obiectiv, degenerează într-un detractor, susŃinând că e „leneş”, fără voinŃă şi disciplină. SiguranŃa şi exclusivismul cu care susŃine aceste aserŃiuni îŃi repugnă. Dar a judeca o lucrare unilateral înseamnă a-i nega valoarea care se ascunde în dosul atâtor pagini, care acumulează revărsarea unei energii veşnic trează. Necitind decât volumul prim, nu pot să mă pronunŃ, dar dac-aş spune ceva, în tot cazul, aş recunoaşte o reală valoare a lucrării. Nu putem rămâne impasibili faŃă de-o carte care încearcă scormonirea învolburatului suflet românesc. Miercuri, 13 iulie 1927

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

145

Schopenhauer a privit lumea numai cu un ochi

Filosofia secolului al XIX-lea marchează pe răbojul gândirilor originale concepŃia filosofică pesimistă, prin Arthur Schopenhauer. Poate nici o concepŃie filosofică nu a avut mai adânci repercusiuni ca aceea a lui Schopenhauer. Este foarte interesant în ce mod s-a proiectat în sufletul epigonilor gândirea schopenhaueriană. Hartmann şi Geri au dus filosofia lui Schopenhauer la paroxism. De unde Schopenhauer înregistra nimicnicia vieŃii cu întregul ei cortegiu de vanităŃi, sub influenŃa pesimismului oriental, preconizat de Budha, care considera viaŃa ca o supremă renunŃare, aceştia au propagat sinuciderea. Hartmann credea că sinuciderea tuturor oamenilor la un moment dat ar fi suprema fericire. Oare nu s-a petrecut şi la noi acelaşi caz cu epigonii lui Eminescu ? Schopenhauer a fost prea obsedat de viziunea sumbră a vieŃii, prea pătrunse în fiinŃa lui misterul tragediei umane care se petrece sub ochii tuturor, fără să-l înŃeleagă. Mizantropia lui este cauzată de factori ereditari (doar tatăl său se sinucise) şi de împrejurările atât de nefaste ale vieŃii. Schopenhauer a privit lumea de sus, cu zâmbetul dispreŃuitor al mizantropului. Şi pare că în încăpaŃânarea lui a privit lumea numai cu un ochi, care revelă durerile ascunse ale învolburatului suflet omenesc, iar ochiul celălalt îl Ńinea închis ca să nu vadă tainicile sclipiri ale soarelui. Schopenhauer a căutat exclusiv durerea şi de aceea a interpretat viaŃa destul de unilateral. Schopenhauer a introdus o expresiune care conŃine baza pe care se reazimă întregul său sistem de cugetare: „VoinŃa de a trăi” este caracterul esenŃial al vieŃuitoarelor. Dar această „voinŃă de a trăi”, această sete de viaŃă, nu este rezultatul unei analize obiective a preŃului vieŃii, ci din contră e independentă de orice cercetare. O pornire oarbă, dementă, caracterizează drumul vieŃii omului, lipsa unui scop etc... Dar dac-ai întreba pe cineva de ce trăieşte ? Ar da din umeri şi chiar dac-ar replica, n-ar satisface nici spiritul cel mai stereotip. Frământăriie vieŃii iau aspectul unei comedii şi-al unei tragedii. Iată cum redă Schopenhauer acest joc tragico-comic ai vieŃii: „Văzută de departe şi de sus, viaŃa fiecărui om în întregul ei şi în trăsăturile sale cele mai izbitoare, ne înfăŃişează întotdeauna o privelişte dramatică: dar dacă o străbaŃi, în amănunt, ea are caracterul unei comedii. Traiul şi chinul zilei, necontenitele supărări ale momentului, dorinŃa şi temerea repetate, neplăcerile ceasului de faŃă, jucându-ne din întâmplare câteva renghiuri, sunt scene de comedie. Dar dorinŃele nesăturate, speranŃele sfărâmate fără milă, de către destin, greşelile vieŃii întregi, suferinŃa încheiată prin moarte sunt o tragedie”. Felul vieŃii depinde de individualitatea cuiva, depinde de caracterul care este înnăscut. Un om vesel este chiar prin temperamentul său fericit. Astfel, după Schopenhauer, fericirea sau nefericirea sunt în raport direct cu caracterul înnăscut şi imutabil. Intensitatea durerii depinde de doi factori: inteligenŃa şi cugetarea. „Cauza durerii noastre, ca şi a bucuriei, n-are izvor unic în realitatea pipăibilă, ci tot cugetarea: aceasta la rândul ei ne creează chinuri pe lângă care toate suferinŃele animalului nu sunt nimic”. Această chestiune a imposibilităŃii de mortificare a caracterului, preconizată de Kant şi mai ales de Schopenhauer, a trezit toată frenezia pasiunilor educatorilor, care vedeau în susŃinerea acestei opinii anihilarea oricărei probleme pedagogice. Jules Jayot, în „EducaŃia voinŃei”, încearcă să doboare aceasta concepŃie prin exemplificarea unor cazuri din viaŃa privată şi prin disciplinarea stărilor afective. Dar atât pedagogii cât şi filosofii promotori ai acestei concepŃii au căzut în exclusivism. Primii au fost

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

146

Texte din manuscrise

prea optimişti, prea încrezători în realizarea operei de educare a maselor, iar ultimii prea pesimişti, prea anchilozaŃi într-o concepŃie. După ce Schopenhauer ne dezvăluie toată lumea de dureri, ce mocneşte în dosul atitudinilor temerare se întreabă, de altfel foarte legitim şi logic, dacă este admisibilă realitatea unui D-zeu, care să fi semănat în lume atâtea dureri ? Este, însă, numai în cugetare. Iar dacă de fapt există un D-zeu, el trebuie să poarte întreaga responsabilitate a acŃiunii sale funeste. Încă de la început, Schopenhauer trage concluzia, cu caracter pesimist. „Şi-ntr-adevăr, dacă privim, de-o parte, arta, bogăŃia, numărul nemărginit al mijloacelor puse în lucrare: de cealaltă, neînsemnătatea absolută a rezultatului, trebuie neapărat să conchidem că viaŃa este o afacere al cărei câştig nu acoperă cheltuielile”. * Ce este amorul după Schopenhauer ? Amorul nu este deci decât „voinŃa de a trăi” a speŃei: trebuinŃa de a se perpetua în paguba iluziilor trecătoare pe care omul le simte. Deci toată viaŃa individului, care se transformă într-o cumplită „dezamăgire”, este sacrificată speŃei, care singură triumfă. Femeilor le rezervă un capitol special în care îşi revarsă toată furia şi toată brutalitatea expresiunilor. Femeia n-a fost creată pentru frământări de ordin spiritual. „Femeia este un animal cu păr lung şi minte scurtă”, „Femeia este un animal pe care trebuie să-l baŃi, să-l hrăneşti bine şi să-l Ńii închis”. Este inutil să mai înşirăm mulŃimea expresiunilor indecente şi fanteziste, care abundă în caracterizarea femeii. Mai aspru decât Nietzsche, Schopenhauer nu ezită în a recunoaşte că mila şi sensibilitatea sunt mai accentuate la femeie ca la bărbat Le-a caracterizat însă mai bine în următoarea propoziŃiune: ele nu pot ieşi din ele însele. Ceea ce vrea să însemne meschinăria preocupărilor femeii. Căsătoria este o cursă a naturii care, ca şi în amor, dă sceptrul triumfal speŃei, pe când individul rămâne o victimă fără apărare. Schopenhauer recomandă poligamia care este şi în avantajul femeilor. Aceasta ar fi o armă de paralizare a prostituŃiei. * * * Toată filosofia lui Schopenhauer cuprinde negarea „voinŃei de a trăi” care duce logic la „voinŃa de-a muri”. De ce-ar fi fericirea scopul vieŃii, când şi aşa este inaccesibilă. „Scopul imediat al existenŃei noastre este durerea, căci nu se poate admite că durerea fără margini, care se naşte din mizeria inerentă a vieŃii, să fie numai o curată întâmplare şi nu scopul însuşi”. Aceasta e marea greşeală a lui Schopenhauer, de a fi considerat durerea ca un scop, nu ca un mijloc. În loc să utilizeze suferinŃa ca un mijloc al perfectibilităŃii, Sehopenhauer a transformato în resortul vieŃii. Care sunt, după el, factorii care nutresc şi alimentează dorinŃa de a trăi: a) egoismul, care vrea bunăstarea individului; b) răutatea, care vrea nenorocirea aproapelui; c) mila, care vrea binele aproapelui. Poate nimeni n-a pus mai multă francheŃe, mai multă durere în scrierile lui ca Schopenhauer. Cât eodată simŃi în formularea unei idei pesimiste refularea, înăbuşirea unui strigăt de revoltă dar care cade răpus de inteligenŃa suverană. Iată: „ViaŃa este o vânătoare fără preget în care, aci vânător, aci vânat, fiinŃele îşi dispută fâşiile unor scârboase rămăşiŃe ale vânatului: un fel de istorie naturală a durerii, ce se rezumă astfel: a voi fără motiv să suferi, întotdeauna, apoi să lupŃi, apoi să mori şi-aşa mai departe în vecii vecilor, până ce planeta noastră se va desface în bucăŃele”. 9 august 1927

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

„Să absorbi din realitatea înconjurătoare elementul ideal. 2 • E m i l Ci o ra n . statornicie. Dar în învălmăşagul acesta. care clocotesc în sânul statului nostru şi-al umanităŃii. dând o profundă semnificare valorilor etice: „Nu. Arta este deci un exponent al virtuŃilor. Tot scrisul părintelui Cristescu. Aceştia militează pentru reîntoarcerea către spiritul tradiŃional. Mi-aduc aminte de spiritul clar cu care trata Gherea această chestiune. cuprinde invazia spiritului anarhic. Nr. Cristescu ocupă un prim rang în ierarhia acestor luptători. Epoca postbelică. idealul religios. ale acestor tragice situaŃii”. este o campanie de purificare a atmosferei învolburate de patimi. după ce ai spiritualizat fiinŃa artistului creator prin factorii etici. poartă în conştiinŃa ei marile răspunderi. Aceste ideologii au fost elucubraŃii ale unei cerebralităŃi înfierbântate de viziunea imprecisă a unei alte lumi. Iar mai în jos: „Numai Dumnezeu a izvorât lumina în haos şi azi numai El va putea crea cosmosul social – prin Evanghelia lui Isus Hristos şi cu idealismul jertfelnic al celor ce şi-au pus-o la temelia personalităŃii lor – ca piatră unghiulară”. părintele Gr. Printre aceşti militanŃi. adică să spiritualizezi viaŃa prin artă. dezlănŃuirea patimilor care mocneau în dosul entuziasmului belic. Extirparea urii şi-a tendinŃelor moderniste. într-o superioară sinteză”. sinceritate. cine să readucă lumea în cadrul unei concepŃii salvatoare ? Răspunsul ni-l dă categoric: „Creştinătatea. Frumosul e numai un mijloc pentru realizarea binelui şi adevărului. să-l interpretezi în opere superioare ca prin ele să purifici şi să înalŃi vîaŃa. Contra obscenităŃilor şi excentricităŃilor în artă. în vicisitudinile vieŃii moderne. este un efort continuu de-a modela sufletul nostru.Texte din manuscrise 147 O campanie de purificare Frenezia războiului a lăsat în urma ei dezlănŃuirea egoismelor respingătoare. către idealul moral. cu o intuiŃie precisă a realităŃilor sociale. dezinteresare etc. mersul spre anihilarea valorilor morale.” Asupra moralităŃii în artă. care se întreceau prin caracterul lor irealizabil şi în spiritul care nu se putea integra în conştiinŃa umanităŃii consumată de furia războiului asasin. în care războiul şi-a vărsat întreg veninul lui ucigător. adică acea parte din omenire care-şi interpretează viaŃa şi chemările ei ca o preparaŃie statornică şi entuziastă pentru acea sublimă realitate transfigurată care se numeşte „ÎmpărăŃia lui Dumnezeu”. să-l intensifici prin contemplaŃie artistică. de-o preciziune şi exuberanŃă în cugetare şi expresiuni. să dăm prin artă o puternică expresiune a năzuinŃei spre ideal. care au introdus în structura sufletească a neamului nostru platitudinea materialistă cu întreaga ei tendinŃă şi înclinare spre disoluŃie. deci. toŃi criticii sunt de comun acord în a o susŃine. iubire. viaŃa are un singur sens: sens etic. iată marea artă şi care întrupează atitudinea etică şi atitudinea estetică. uitând realitatea în care zăcea omenirea. cine să reabiliteze vechile valori. autorul se ridică cu dispreŃ. s-au ridicat unii cu spiritul mai clarvăzător. Atunci s-au ivit pe terenul vast al utopiilor diferite ideologii. Trebuie să ştim scoate din clipa trecătoare ceea ce ea cuprinde etern. plecând de la părerea că arta este o afirmare a valorilor morale. Dar din rândul acestor protagonişti şi fanatici ai unei ideologii irealizabile. către valorile morale. înŃelepciune.

care conduce contemporaneitatea. ‘927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . deci o luptă de interiorizare. „InegalităŃile spirituale ale societăŃii moderne” este un capitol în care se opune concepŃiilor egalitare economice. care trăiesc într-o corelaŃie continuă cu principiul suprem. vor avea supremaŃia faŃă de spiritul maşinist. Dar capitole ca: „Rugăciunea şi energia spirituală a tineretului nostru”. condusă de nefastele principii ale materialismului plat. „AutocraŃia instinctului şi socializarea valorilor morale”. adevărate. a sufletelor care sfruntează efemerul prin vigoarea unei religiozităŃi profunde. apelurile către cler întru disciplinarea şi ofensiva culturală. cu D-zeu. ce majestuoase evadări din platitudinea vieŃii cotidiene.. Dar valorile eterne şi. Acest capitol cuprinde consideraŃii edificatoare asupra artei.. deci. Este această carte o sinteză a sufletelor care luptă din profunzimea conştiinŃei pentru ridicarea umanităŃii care orbecăieşte. ce exemplificare a unui suflet veşnic preocupat de elevaŃiunea morală a umanităŃii ! Cartea aceasta nu este numai o concretizare a unui suflet etern zbuciumat. ci este expresiunea sufletelor frământate în căutarea adevărului. inegalitatea valorilor spirituale care străbat conştiinŃa veacului.148 Texte din manuscrise „Sinteze etico-sociale” este o carte alcătuită din mai multe capitole cu caracter distinct. în realitate însă se observă în dosul acestor pagini aceeaşi luptă de infiltraŃie şi penetraŃie în conştiinŃa omenirii a idealului moral şi-o întoarcere spre valorile interioare. „Kalokagathia creştină” este o interpretare etică a sensului vieŃii. Este antinomia dintre valorile eterne şi trecătoare.

Dar „Arta de a suferi” nu este scrisă pentru cei pătrunşi de revelaŃia divină. în care după expresia lui Claude Farrère „te simŃi din clipă în clipă mai puŃin trupesc. cu filosoful Zenon. un îndreptar în faŃa vieŃii. care este străbătută de viziunea pesimistă a vieŃii este religia budhistă. dar într-o măsură mai mică. ÎnŃelepciunea este acea îmbinare a tot ce simŃim. mai sunt suferinŃele de ordin fizic. este gata a se împărtăşi cu taina cea mai mare. prin faptul că ne împacă cu lumea. Tot la acestea se mai adaugă. aproape inerentă realizării idealurilor sau scopurilor cu caracter mărunt. i-a scos creştinismul care a determinat o nouă directivă în modul de a se orienta al oamenilor. iubirea dintre sexe şi iubirea pentru cultură. păstrând totuşi un suflet cât mai luminos. Din aceste exagerări. „Cine a înŃeles suferinŃa şi a încheiat armistiŃiu cu ea. dar cea mai simplă a vieŃii: iubirea”. sunt o pildă eclatantă a forŃei de distrugere şi disoluŃie sufletească şi trupească. Arta de a suferi „duce la adevărata artă de a trăi. ne învaŃă. voim şi gândim. ca un obstacol în evoluŃia personalităŃilor sau a umanităŃii. lăuntrică. prin faptul că considera viaŃa ca o suferinŃa incontinuă. Prin ce vom putea însă eclipsa şi diminua forŃa de penetraŃie. înŃelepciunea este singurul îndreptar. SuferinŃa nu trebuie considerată ca o plagă. prin care putem câştiga nemurirea. Prin iubire ne depăşim pe noi înşine. Dar pe lângă suferinŃele de ordin spiritual. care zdruncină. prin faptul că ne simŃim cetăŃenii unei lumi mai mari în care şi noi contăm. Dar unii au dus suferinŃa la rangul unui principiu călăuzitor în viaŃă. importaŃie nefastă din orientul îndepărtat. care emană dintr-o zdruncinare interioară. ne îndeamnă spre cunoaşterea adevăratei vieŃi. a atâtor suferinŃe? Numai printr-o închegare a vieŃii interioare. ci pentru cei cuprinşi de chinurile omorât oare ale scepticismului. atât de cântată în imnuri extatice de Asvagoşa. în construcŃia psihică şi fizică a noastră. acel carbon care. Iubirea se manifestă pe trei terenuri bine distincte: iubirea dintre semeni. prin organizarea facultăŃilor sufleteşti în sensul realizării unei fericiri dorite. „Creştinismul a rămas până în zilele noastre singura privire asupra lumii care a revărsat în sufletele însetate de mângâiere balsamul împăcării cu sine şi cu viaŃa”. cea mai vie exemplificare a acestei concepŃii. poetul îndrăgostit de viaŃa nenorocită a lui Budha. Claude Farrère caută să reabiliteze valoarea opiului. „ÎnŃelepciunea este clorofila sufletului. ale îndoielii zdrobitoare. care ne face să biruim suferinŃa şi sa câştigăm mângâierea. mai puŃin pământesc”. pentru cei ce au suferit experienŃa religioasă. Nr. după oamenii de ştiinŃă. Creştinismul mistic. 2 • E m i l Ci o ra n . minează sănătatea şi vigoarea trupească.Texte din manuscrise 149 Despre „Arta de a suferi” În lupta pentru câştigarea fericirii ni se opune tuturor suferinŃa. prin faptul că ne simŃim „înlănŃuiŃi de tot ce există”. este focul care întreŃine căldura vieŃii”. Pentru cei cuprinşi de îndoieli şi suferinŃe. precum ne mărturiseşte autorul. Iubirea este drumul cel mai sigur spre câştigarea fericirii. acea substanŃă care scoate carbonul din aer. Aceste suferinŃe sunt rezultatul abuzului de narcotice. se apropie de şcoala stoică a lui Zenon.” Consolarea în faŃa suferinŃei a fost atât de necesară încât cugetările şi religiile s-au îndreptat exclusiv asupra acestui scop. mai puŃin omenesc. de a fi înŃelept. însă străduinŃa lui este zadarnică deoarece rezultatele lui atât de funeste. Religia care a făcut din suferinŃă unicul scop al vieŃii. În antichitate filosofia era o îndrumare sigură. SuferinŃa oŃeleşte. frica. Aceste narcotice provoacă reverii adânci. în înŃelegere şi cât mai generos în faptă”. cum au fost stoicii.

„Din toate părŃile. e înlocuită cu logica femeii cerebrale. Dreptatea este de partea acelora care susŃin caracterul etic al culturii.150 Texte din manuscrise Iubirea dintre semeni este pregătirea armoniei sociale. gândul morŃii te persecută cu persistenŃa lui hîdă întru a te descoase. şi lumea interioara. au pierdut conştiinŃa instinctelor lor femeieşti şi materne şi se închircesc prin egoismul lor bolnav. Trăim clipe de extaz. comunicativitatea sunt înlocuite cu atitudini serioase şi respingătoare. de ce atâtea vane eforturi. a întunecimii cerebrale şi-a capriciilor bărbatului. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . „Mersul înainte al omenirii este opera apropierii dintre oameni. adică subordonarea raŃiunii sentimentelor. Foarte frumos şi în acelaşi timp patetic ne descrie M. „soarele care întreŃine viaŃa laolaltă. prin caracteristica sufletului său trebuie să fie optimist. Cultul eului este la femeie cultul neproductivităŃii”. este de asemenea înfiptă în sufletul omului modern. Iată ce spune Laura Marholm: „Căci femeile. ne adâncim în zările albastre. e înlocuită cu bătrâneŃea precoce. a progresului. care nu mai poate exista. însă pot să întăresc că adâncul omului nu poate fi decât iubirea. Iar dacă o afirmă nu cad în exclusivism. Dar ce este frumos şi adevărat ? Răspund unii şi ar trebui să răspundem toŃi: esenŃa etică a fiecărui lucru determină frumosul. când ne pierdem în cerul înstelat. lumea propriului suflet. care trăieşte într-o izolare lăuntrică. Care e rostul vieŃii ? de ce trăim ? spre ce ne îndreptăm ? Când încerci a fixa un răspuns. Corolarul iubirii este sinceritatea. Nu ştiu dacă adâncul nepătruns al lumii este iubirea. Expansiunea sufletească. uneori. Femeia a fost până în timpurile moderne roaba bărbatului. ne apropie de lume. este splendoarea conştiinŃei umane”. de ce nu moartea cu liniştea ei îngrozitoare ? Din aceste împrejurări fatale ale vieŃii omeneşti s-au ridicat două concepŃii opuse: concepŃia pesimistă a vieŃii şi optimistă. ne ajută s-o pricepem şi să trăim în armonie cu ea. o întrebare care ia forma unei obsesiuni. Epoca modernă determină etapa de descătuşare a femeii din sânul unui sclavaj nemernic. TinereŃea. ne lăsăm stăpâniŃi de frământarea oceanului sau ne cufundăm în sufletul semenilor noştri. Probabil că parodierea culturii adevărate dusă până la caricaturizare a provocat dispreŃul amestecat cu excesele de limbaj ale lui Anatole France. Schopenhauer. Sunt pline de înŃeles cuvintele lui Mircea Florian când îşi ia rolul de apologet al iubirii: „Iubirea ne redă viaŃa. ÎnŃeleptul. Iubirea de cultură. lumea materială şi socială imprimă pecetea însuşirilor lor sufletului fiecăruia. îndepărtate. o întrebare se înfiripă pe suprafaŃa creierului tău. însă cu emanciparea femeii apare o plagă care poate vremea o va înlătura: absenŃa instinctelor materne şi femeieşti. Strindberg sau Amiel. Dară la capătul străduinŃelor noastre se ridică statuia hdă a morŃii. din cauza unei prejudecăŃi care trebuie sfărâmată. rătăcim departe de interiorul nostru. ambianŃa. Oare sinceritatea nu este numai o nuanŃă a iubirii ? După ce-ai străbătut cu mintea prin spinoasa analiză a sufletului omenesc. de aceea trăim mereu în afară de noi. în lumi străine şi. Acea logică a inimii. Iubirea dintre bărbat şi femeie suferă zdruncinări simŃitoare. Nietzsche. în cultul eului lor. nu a războiului. că în dosul lor se ascunde o raŃiune care trebuie să dezlege problemele din lume in sensul câştigării adevărului. caracteristică femeii. care se socoteşte Ńinta vieŃii”. îndeosebi cele mai înzestrate dintre ele. însă nu în a duce optimismul la paroxism. dusă până la pasiune. Florian cele două lumi în care se zbate viaŃa înŃeleptului în lumea înconjurătoare. Trebuie să înŃeleagă că o logică inexorabilă conduce evenimentele din viaŃa.

20 iulie 927 Nr. aşa se desprinde din acest citat că valoarea cuiva rezidă numai în bogăŃia sufletului în aceea ce s-a numit personalitate. Acesta ar fi rezumatul cărŃii lui Mircea Florian. care se afirmă. adică realizarea unui ideal într-o viaŃă scurtă printr-o concretizare a acestuia cu valorile morale. o prelungire în infinit a vieŃii omului. care vrea să trăiască aşa cum este şi să armonizeze lumea întreagă după îndemnurile sale adânci. Acesta e meritul lui Mircea Florian. 2 • E m i l Ci o ra n . şi atunci descoperim o lume proprie originală. ne interiorizează. care se văicăresc fără a înŃelege nimic din această lume şi din această eternă zbuciumare. uitându-ne pe noi. de-a îmbina fericit aceste două mari calităŃi care fac citirea atrăgătoare. cu o bogăŃie în imagini. Atunci avem impresiunea că noi „creăm” lumea că lumea nu fiinŃează decât prin faptele noastre. care se numeşte viaŃă. CâŃi nu cad răpuşi de acest vis sublim !” Cum dintr-un tablou sinoptic se desprinde într-un moment toată exuberanŃa imaginilor. Această carte ar putea fi un catehism.Texte din manuscrise 151 „Dar după ce am rătăcit în afară. o îndrumare sigură pentru acei „pesimaştri” săi numim aşa. Foarte rar găseşti în literatura filosofică română cugetare amestecată cu un stil literar. conştiinŃa de sine ne întoarce acasă. cercând a realiza o alcătuire curat omenească. ne făurim idealuri pe care le cioplim prin acŃiunile noastre în marmura lumii.

care în cazul când sunt obiectivul esenŃial al unei reviste nu dovedesc altceva decât o deficienŃă constituŃională a spiritului. d. referate. fără atitudine şi fără spirit creator. definesc acest tip de cunoaştere. „Criza obiectului”. Nu i se poate contesta profunzimea. de aceea nu putem avea decât o admiraŃie pur intelectuală pentru dl. în deosebire de cea paradisiacă ale cărei intenŃii se limitează la determinarea unui obiect găsit într-o totală prezenŃă. – „Gândirea” a reprezentat protestul şi manifestarea spiritului crealor al atitudinii şi al convingerilor definite. Nu este caracteristic acest fapt că probleme atât de chinuitoare. însă. Aceasta se caracterizeaeză prin fixare asupra obiectului. deoarece amândouă sunt moduri ale „cunoaşterii înŃelegătoare”. Pentru definirea cunoaşterii luciferice este necesară diferenŃierea ei de cunoaşterea paradisiacă. vreau să lămuresc pentru ce dl. unde un rezumator de cărŃi fade este preferat unui creator şi unde o concepŃie. întâmpină un filosof când încearcă să traducă expresiile germane. Niciodată nu m-aş îndoi că este un gânditor de valoarea unui Bulgakov sau a unora dintre cei mai străluciŃi filosofi formaŃi în curentul teologici dialectice. Obiectul cunoaşterii luciferice este totdeauna un mister. Este o ataşare familiară de obiect. Dacă d-sa ar fi scris într-o limbă străină astăzi ar avea o notorietate mondială. incertitudinea şi aventura. Ea provoacă o criză în obiect. studiul d-lui Lucian Blaga despre „Cunoaşterea luciferică. care este indiscutabil cea mai bună revistă care a apărut în România. deoarece spiritul d-sale este înclinat mai mult în spre logică. Blaga n-a dat-o şi cred că n-o va da. metodologie şi teoria cunoaşterii. Blaga. Înainte de a prezenta în câteva cuvinte. pentru ce dânsul nu are aderenŃi printre cei tineri. Blaga nu poate face „şcoală”. decât în spre filosofia vieŃii. din cauza unei despicări lăuntrice în structura obiectului.152 Texte din manuscrise Gândirea Am impresia că de cât e ori s-a vorbit despre „Gândirea” s-a neglijat un lucru esenŃial fără remarcarea căruia nu se poate înŃelege fizionomia particulară a acestei reviste. Vreau să remarc faptul că într-o cultură ca a noastră. ontologie şi întregimi complex de probleme care interesează direct existenŃa subiectivităŃii. DiscrepanŃa lor nu trebuie interpretată în mod absolut. – într-o astfel de cultură în care condiŃia esenŃială a „ajungerii” este ecletismul cât mai fad şi mai plat. Blaga sunt convertite într-un plan logic ? Noi cei tineri căutăm peste tot disperare. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . „problematicul”. subtilitatea. spiritul sistematic. îndrăzneaŃă sau o atitudine categorică te izolează până la eliminare. „construcŃia teoretică” sunt specifice. provocate de insuficienŃa limbii noastre. angajând dramatic fiinŃa noastră subiectivă. Nu permanenŃa sau poziŃia liniştitoare. ci problematicul. fără a părăsi însă obiectul. consideraŃii obiective. la d. unde nu s-au publicat decât articole şi studii despre „alŃii”. originalitatea. CitiŃi celecŃia „Gândirii” de la întâiul număr până la ultimul – despre care vreau să vorbesc în acest foileton – şi vă asigur că n-o să găsiŃi recenzii. Cunoaşterea luciferieă se detaşează în mod particular de obiect. dacă la Kierkegaard păstrau încordarea dureroasă a unei subiectivităŃi neliniştite. deoarece cunoaşterea paradisiacă îşi e suficientă sieşi. ei vor o filosofie a vieŃii cu toate elementele implicate în problematica ei pe care. fără nici un aport personal. (Remarc în treacăt ce dificultăŃi. Ceea ce determină lipsa de receptivitate a celor tineri pentru filosofia d-lui Blaga îşi are sursa în faptul că aceştia sunt torturaŃi de alte probleme şi vor alte răspunsuri. determinând o poziŃie liniştitoare. o incapacitate de a crea o absenŃă vădită a oricărui gen de productivitate. care poate fi considerat dat integral sau numai cu posibilităŃi de a fi dat.

D. A trecut timpul în care se mai putea umbla cu formule de compromis. Esteticul nu e autonom. Blaga că la noi se poate introduce problematica atât de complicată a lui Verstehen ? Eu nu cred. deoarece „înŃelegerea” românească n-are semnificaŃia gnoseologică germană). Nichifor Crainic se interesează în primul rând de precizările de conŃinut şi de perspectivele metafizice ale problemelor. Deşi nu admit multe elemente din orientarea politică a d-lui Polihroniade şi refuz categoric de a recunoaşte un primat al politicului deoarece consider valorile politice la periferia vieŃii spirituale – nu pot însă decât să fiu de acord cu d-sa atunci când preconizează teroarea ca unicul mijloc de a distruge venalitatea din această Ńară. Dacă d. cât şi din studiul de sinteză şi perspectivă „Sensul teologic al. 2 • E m i l Ci o ra n . care a devenit un îndrumător politic al tinerei generaŃii.. în care eliminând de la început discuŃii pretenŃioase de politică principială. fără ca prin aceasta obiectivitatea sensibilă a frumosului să fie alterată atribuindu-i-se un caracter pur fenomenal. iar nu formală sau psihologică. ci şi în politică. Un obiect al cunoaşterii paradisiace în cunoaşterea luciferică este convertit în semn arătat unui mister în esenŃă ascuns. se referă la imperioasa necesitate de a soluŃiona practic şi imediat problemele actuale ale statului.] D. Crainic are marele avantaj de a se fi încadrat iniŃial şi organic în categoriile gândirii extatice. Mihail Polihroniade. Particularitatea de ansamblu a cunoaşterii luciferice este preocuparea de mister. Aceasta este evident atât din articolul asupra d-lui Blaga. nu pot să nu fiu melancolic gândindu-mă la eclectismul românesc pe care nu-l găsim numai în valorile propriu-zise ale culturii. ci este într-o strânsă legătură cu teologicul. Blaga este orientat mai mult în spre determinările formale ale problemelor religioase şi filosofice. Obiectivismul estetic al d-lui Crainic îşi are rădăcinile în orientarea iniŃială metafizică. Decât . Pe când în cunoaşterea luciferică obiectul e misterul deschis. şi al metafizicului faŃă de istoric eliminând implicit incertitudinile provocate de psihologism. semnează un articol despre „Necesitatea politică a reformei morale”. Că această relaŃie dintre imanenŃa concretă şi transcendenŃa sofianică nu se realizează cu o negaŃie a caracterului obiectiv şi intrinsec al frumosului. în cunoaşterea paradisiacă obiectul e exterior misterului. istorism şi alte forme de relativism care nu pot fi depăşite decât prin gândirea extatică. Florenschi şi Bulgakov identifică Sofia cu marea frumuseŃe ce străluceşte în lume. o dovedeşte următorul citat: „Principiul divin al frumosului trebuie conceput însă lăuntric străbătând din adâncurile tainice în măduva lucrurilor şi modelându-le cu impulsul creator dinlăuntru în afară.] Nr.frumosului”. la Sofia. d. determinându-le contururile şi formele ce alcătuiesc frumuseŃea sensibilă a lumii. de a fi simŃit primatul ontologicului faŃă de psihologic. Această Ńara este Ńara compromisului şi în care oamenii nu se nasc decât pentru a deveni plaŃi. prin iraŃionalism sau metafizică.Texte din manuscrise 153 Crede d.[.. problematizarea excesivă. în această concepŃie ordinea lumii e un reflex al frumuseŃii transcendente. FrumuseŃea sensibilă câştigă în valoare şi transformă lumea în cosmos prin participarea la frumuseŃea primordială a arhetipului ei transcendent... AcŃiunea lui are aspectul unei fatalităŃi organice”. aşa cum făcuse platonismul. [.

Qu’il parlât Finances ou Théologie. la plus révélatrice: „N-a fost să fie” – dans laquelle je voyais le résumé. il est dit de Baal-Shem-TOV: „Alors que les âmes étaient toutes en Adam. de façon définitive. qu’il ne fut à aucun moment séduit par la gloire. tout ce dont il parlait devenait un univers. J’ai visité souvent le Parc de Versailles. je lui disais que nous n’avions pas été capables de produire un seul saint. dans un accès de fureur contre ce que j’appelais alors „notre néant natal”. lui disais-je. par où. n’appréciait. 1968 Dans les Récits Hassidiques. à l’heure où celui-ci s’approcha de l’Arbre de la Science. à propos d’un esprit véritablement universel. Le péché originel. entre deux peupliers. nullement exposé à ces faiblesse. d’une seule. cette tentation dé l’homme déchu et qui ronge tous les mortels. je me plaisais à ne reconnaître aucun mérite ni aucune chance. Je revins à la charge. il émanait de lui une puissance et une lumière qu’il ne m’appartient pas de définir. dans une lettre. inoubliable. Je ne pense pas qu’il ait jamais été effleuré par l’idée malsaine d’être un incompris. Plus je pense à votre père. évident en nous tous. lui aussi. en lui qui était si bien en chair et en qui. car son savoir prodigieux était doublé d’une pureté telle que je n’en ai jamais rencontré de semblable. qu’il n’avait pas goûté au fruit maudit. il ne s’évertuait pas à être. Comme il vivait chaque instant intégralement. on que lui-même. il me répondit avec son aménité coutumière qui. l’âme de BaalShem-Tov s’échappa et ainsi ne mangea point du fruit de l’Arbre”. cette fois-là.” Nous n’étions pratiquement jamais d’accord sur le rôle dévolu à notre pays. qu’il devait également avoir éludé par quelque miracle notre commune malédiction.154 Texte din manuscrise Lettre sur Mircea Vulcănescu Paris. Dans ce débat où nos thèses s’affrontaient. Un jour que. de cet espace clos. Cela doit être vrai pourtant. trahissait quelque véhémence: „Vous auriez du voir cette vieille que j’ai connue dans un village perdu et qui. Il peut sembler insensé d’affirmer. et à moi-même. le 20 Janvier. existait ou non aux yeux des autres. un vice de scribe. à force de prosternations et de prières. avec le recul. par masochisme ou Dieu sait quoi. n’a jamais aspiré à en être un. paradoxe merveilleux. lorsque votre père nous expliquait. que les valeurs intrinsèques: que son pays. avait marqué de ses genoux te sol de sa chaumière. la dernière que je lui écrivis pour le remercier d’une étude qu’il m’avait dédiée et où il citait force. d’avoir eu raison. une exception vertigineuse. que la volonté d’avoir un nom lui semblait inconcevable. J’y faisais allusion en toute rencontre. s’abritait l’évadé d’une icône. sauf quelques isolés qui ont retrouvé l’innocence aux extrémités de l’esprit. Mircea Vulcănescu. la donnée essentielle. Je ne veux pas faire de votre père un saint mais il l’était en quelque sorte. à Wendy et Dinu-Noica. cet intervale qu’on aperçoit au bout. avec une insistance dont votre père ne pouvait pas me savoir gré. Songez que lui. mais où. on rejoint l’infini. à aucun moment. Et parce qu’il était si étranger à cet orgueil de mauvais aloi. il était. une monade paradoxalement munie d’une fenêtre. vous comprendrez aisément pourquoi. lui. C’était avec une ferveur savante Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . maintenant je ne suis plus si sûr. entouré d’auteurs. il ne jalousait et ne haïssait personne: hostile à la possibilité même de se faire valoir. plus il m’apparaît qu’il était. je ne l’ai vu amer ni crispé. n’était pas visible en lui. la formule. il avait omis la plus importante. le concept roumain par excellence était celui de nenoroc. auquel. Pour moi. cela ne comptait guère pour lui. l’emblème de notre destinée. La sainteté véritable n’a pas besoin de se montrer et d’être reconnue. locutions autochtones chargées de sens et de sagesse. mais je ne l’ai vu réellement qu’une seule fois. Souffrir jusqu’au tourment à cause de l’insignifiance historique de son pays est une infirmité de littérateur. que le jardin que nous contemplions du haut de la terrasse était conçu comme une monade. Son extraordinaire vitalité transfigurait et les problèmes et les paysages. avant la guerre.

Quelle ne fut pas ma stupéfaction quand il m’apprit un jour qu’il venait d’écrire. 2 • E m i l Ci o ra n . un texte long et détaillé sur la première guerre mondiale ! Il y avait consacré des mois et des mois. d’un autre côté. gardait une empreinte nette. il n’aurait pas souscrit à la devise de Valéry. un souvenir aussi fortifiant. il nous faisait. Lui. marqué néanmoins d’une faille métaphysique. si préparé à comprendre tout. aurait-on dit. il me suffit de me rappeler son image. Nr. la joie.Texte din manuscrise 155 qu’il nous révélait ce monde parfait. Jamais il ne s’abaissait au regret. indigne de lui. aucun ne m’a laissé. tel me paraissait être son secret. il était bien mieux qu’un philosophe. Par quelque côté. Il était miraculeusement n’importe quoi. je souhaitais tant pouvoir lui dérober. l’acceptation ou. Impossible de le cerner. pour que soudain je trouve un sens à l’insanité d’être et que je me réconcilie avec l’ici-bas. il me semble difficile de croire qu’il n’en ait pas connu les affres. si ouvert. la sienne eût été plutôt: „L’acceptation indéfinie d’être n’importe quoi. plus vive que toute autre. Je ne puis imaginer votre père dans le désespoir. En même temps. d’être tout”. sans le sentiment d’avoir perdu son temps ou d’avoir abordé un secteur extérieur. j’en avais la certitude. si vous voulez. Philosophe. je vous avoue. II n’y a pas de sujet qu’il ne traitât avec empressement et minutie. point de doute. Ce que je tiens à vous dire. duquel sans doute sa mémoire. bouleversante de clarté. c’est que de tous les esprits que j’ai aimés et admirés. c’est ce que j’aimais en lui. il le fut. „Le refus indéfini d’être quoi que ce soit”. pour je ne sais quelle encyclopédie. encore moins à y descendre. autant que votre père. il nous échappait toujours. secret que. de soutenir qu’il était ceci ou cela. il n’était cependant pas voué par nature à concevoir l’enfer. la théorie du paradis. Mais. non.

ÎnŃelegi: nu ca o problemă a mea. entuziasmul religios constituie o salvare. dacă vrei). rămânând de două ori vid. Faci cea mai mare greşeală dacă vei părăsi dreptul. privat. care ne seduce cu certitudini ce sunt doar amăgiri. mai departe. Nu te băga sluga lui D-zeu. Tu eşti un temperament sceptic şi prin studiul teologiei îŃi vei mări dar îndoielile. ci în neliniştea ta (care nelinişte în câŃiva ani sunt sigur că nu va mai avea conŃinut religios). Vei fi mai nefericit decât înainte. presupunând neapărat că ai o doctrină şi o organizaŃie. fiindcă viaŃa ei a fost imensă. Odată prins în el. dacă n-ar fi decât pentru cultura juridică. după muzică. religiozitatea ta este fructul unei crize trecătoare. dar totdeauna m-a interesat personal. Agonia ei este atât de lungă. Pentru cucerirea puterii se poate învăŃa numai de la Cristos şi dintr-un tratat de tactică militară. N-am făcut altceva cu El decât să-i cer socoteală. o sumă de iluzii. Aş vrea să nu mă înŃelegi greşit. Acum regret de a nu fi studiat dreptul. o preŃuiesc mai mult din tot ce au produs oamenii. istorie şi raŃionalism voalat. Toată Biblia este un sistem de amăgiri. dar le preŃuiesc mai mult decât orice realităŃi. religia este un deliciu otrăvitor. Pentru oameni ca tine sau ca mine. În principiul ultim eşti pentru ultima oară. Când am descoperit religia şi eu am fost tentat să urmez teologia. care mă interesează mai mult din punct de vedere politic. Admit să studiezi mistica. În definitiv. Eu nu sunt împotriva convingerilor tale religioase. ca model şi formă politică de viaŃă (ca tactică. 14 Aprilie 1935 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . pe D-zeu nu l-ai descoperit în tine. Niciodată n-am crezut în Dzeu. iar nu a unei dispoziŃii organice. Fii diletant cu principiul ultim. Dar la teologie nu vei găsi mistică. însă. Eu nu cred în aceste amăgiri.156 Texte din manuscrise Dumnezeu – mic cât un plutonier A crede în Dumnezeu. Dumnezeu nu răspunde niciodată. Dar în faŃa întrebărilor mele este atât de mic cât un plutonier. În D-zeu nu cred. Şi atâtea altele. decât când orgoliul mă identifică cu el. ci împotriva ataşării tale de o instituŃie moartă sau care moare. pe care. vei găsi. pentru ca odată epuizat să te lase vid. nu vei mai avea libertatea să te duci în altă parte. Biserica a fost instituŃia cea mai grandioasă.. fiindcă în câŃiva ani vei părăsi şi teologia. teologia n-o să-Ńi dea nici o satisfacŃie de orgoliu. n-are legătură cu biserica lui. dogme. că pentru creştinism nu se mai poate lupta eficace şi ca atare studiul teologiei nu mai poate constitui o misiune.. fiindcă nu-i rentabil.

Numai că eu ştiu că dacă D-zeu nu trăieşte în timp. Şi de atunci numai căderi. îneît e greu să se spună dacă pleacă din boală sau ele însele sunt una. Nu te juca cu destinul tău. deşi mă gândesc zilnic la el. îŃi sacrifici viitorul pentru un ideal fără durată. cărora am început deja să le pun capăt şi le voi pune. sunt mai drastice decât ale acestuia. Crizele religioase sunt aşa de importante şi de grave. de-a dreptul în tragic. Nu înŃeleg cum sunt oamenii care cred în D-zeu. Ceea ce e dureros pentru mine este că le iau prea în serios. El nu poate nimic împotriva unei voinŃe infinite. el este totuşi timpul nostru. În noi. Tu trebuie să mă înŃelegi bine: eu nu sunt împotriva credinŃei în D-zeu. Nr. pentru mine muzica este suprema expresie şi numai în al doilea rând. considerând comparativ lumea noastră şi a lui Pascal. ci împotriva consecinŃelor pe care tu le tragi din ea. Te înşeli dacă îŃi închipui că nu iau în serios convingerile tale sau că nu le apreciez. a orgoliului fecund şi calculat. 2 • E m i l Ci o ra n . îşi compromite el eternitatea.Texte din manuscrise 157 Dumnezeu îşi compromite în noi eternitatea De ce îŃi condiŃionezi existenŃa de credinŃa ta în D-zeu ? În loc să lucrezi la fortificarea şi la autonomia ta. Cu D-zeu am început şi eu. Luther punea religia înaintea muzicii. religia. care. singura realitate. De la sfinŃi am învăŃat în ce fel mă pot face independent de lucrurile absolute prin metoda mea. nu uita că în afară de viaŃă nu există decât iluzii.

Şi acest lucru m-a durut mult. eşti slugă naturii. Sunt atâtea lucruri de rezolvat în lume. Spiritul nu ne mai poate salva pe nici unul. cu şanse improbabile. De ce vrei cu orice preŃ să-Ńi pui viaŃa la bătaie ? După ce. dar la trei. cu atât mai mult cu cât n-ai rezervele de neseriozitate care m-au salvat de atâtea ori. ca om. Scrie-mi amănunŃit ce e cu tine. atunci totul îmi pare pierdut. Că am o slăbiciune pentru spirit este ultima mea tărie şi nu ştiu a câta tristeŃe. ce intenŃionezi. căci mai târziu regretele nu vor fi mai puŃin mari. că nu se poate sluji la doi stăpâni. Când răul devine organic într-o familie. Nu-Ńi doresc în nici un caz să încerci pe cont propriu toate experienŃele prin care am trecut eu.158 Texte din manuscrise Nu ştiu a câta tristeŃe Ai fost tot timpul slab. M-ar durea teribil să te văd preot. slugă societăŃii. unde vrei să ajungi. însă. mai mult decât durerile mele. încât pe calea ce-ai apucat nu vei rezolva nimic. Devin-o activ şi fă politică. După ani de zile de naufragiu. te-ai băgat acum slugă şi lui D-zeu ! Tu ştii. trist şi abătut. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Eu îŃi dau numai un sfat: nu lua acum hotărâri prea mari. încerc disperat să-mi caut un Ńărm şi o direcŃie.

de când acesta. DiferenŃierea valorilor a dus la o distrugere a unităŃii spiritului. ReacŃiunea împotriva formelor din orientările intuitive în cunoaştere rezultă din necesitatea de a prinde viaŃa în plenitudinea şi multiplicitatea expresiilor ei. metodele şi criteriile ei. Dacă antropologia filosofică nu ocupă în cadrul disciplinelor filosofice pe care le-au produs diversele culturi un domeniu determinat aceasta se datoreşte faptului că ea a fost integrată în concepŃiile de etică. Această. aceasta nu înseamnă că admite. care-i împrumută caracterul unei discipline cu perspectivă sintetică. s-a diferenŃiat de lumea înconjurătoare şi a devenit conştient de această diferenŃiere. se deviază de la intenŃia principală a Nr. Importă în acest caz mai puŃin structura valorilor în configuraŃia lor imanentă. în acest caz.Texte din manuscrise 159 Antropologia filosofică Antropologia filosofică există de când omul a încercat cu o perspectivă cuprinzătoare să-şi înŃeleagă esenŃa şi destinul său. deoarece ele nu se cristalizaseră în sisteme autonome. Constituirea valorilor într-o regiune independentă de om şi considerarea lor ca atare a eliminat posibilitatea unei înŃelegeri vii a productivităŃii unui fond antropologic. Decât . O orientare intuitivă n-a fost posibilă decât acolo unde încordarea unui dualism a necesitat din cauza tensiunii extrase o apropiere între cei doi termeni. sustras asimilării naive în obiectivitate. ViaŃa morală este interesantă în studiul omului numai întrucât revelează elemente caracteristice pentru înŃelegerea naturii acestuia. cât relaŃiile ce se stabileau între diverse domenii. bunăoară. Omul în faŃa acestei existenŃe alcătuieşte un dualism rezultat din eliminarea diverselor elemente care se interpun între el şi existenŃă. de a surprinde caracterul originar şi datul pur. Mai mult: o situaŃie de supraordonate. Unii concep sensul antropologiei filosofice în preocuparea exclusivă de acest raport al omului cu lumea înconjurătoare. formalizare a împiedicat. ReacŃiunea atât de evidentă azi împotriva simbolismului culturii este expresia necesităŃii de a înŃelege datul în mod viu şi nefalsificat. întrepătrunderea lor fără ca aceste relaŃii între domenii să fi fost conştiente omului. în consideraŃiile asupra vieŃii. Prin aceasta cadrele transcendente ale valorilor sunt sfărâmate realizându-se o apropiere de imanenŃa vieŃii. dar acest act de separaŃie este numai un moment în procesul de recâştigare a existenŃei. etica. Omul se separă de lume. DiversităŃii de perspective pe care le prezintă sistemele individuale. Astăzi antropologia filosofică îşi are o relativă independenŃă faŃă de domeniile care vizează indirect omul. Preocupările antropologice au început să ia o dezvoltare atât de bogată în lumea contemporană din două motive: necesitatea de a găsi o disciplină care să depăşească printr-o cuprindere bogată diferenŃierea valorilor rezultată din specializarea excesivă a ştiinŃelor spiritului şi insistenŃa crescândă a interesului omului pentru propria sa fiinŃă. cunoaşterea intuitivă opune orientarea şi considerarea globală. Interesul crescând pentru natura omului a dus în lumea contemporană la un fenomen destul de interesant şi care consistă într-o simplificare a raporturilor dintre om şi existenŃa concretă. Dacă presupune. 2 • E m i l Ci o ra n . iar nu o alăturare amorfă de elemente divergente. În fiecare cultură există o anumită viziune a omului. FaŃă de aceste dizarmonii rezultate dintr-o diferenŃiere excesivă. antropologia filosofică intenŃionează o considerare sintetică derivată din faptul că ea presupune toate disciplinele referitoare la om. care adânceşte conŃinuturile dincolo de formele exterioare vieŃii într-un efort de pătrundere unitară. la o risipire în forme fragmentare şi izolate. reprezentând în acelaşi timp o viziune bine închegată. Valorile s-au cristalizat în structuri autonome cu tendinŃe de închideri şi delimitări categorice. viziunea antropologică fiind închisă în aceste concepŃii şi consideraŃii. viziunea şi înŃelegerea vieŃii şi a omului.

omul rămânând fiinŃa torturată aruncată morŃii. Atitudinile în faŃa vieŃii şi a omului sunt dincolo de criteriul adevărului sau al valabilităŃii. Nu că prima s-ar putea dispensa de cea din urmă. ci se nasc spontan. sau o însumare progresivă a valorilor care-ar echivala cu conceperea omului contemporan ca reprezentând totalitatea istorică într-o expresie actuală. fiindcă aceea care s-a născut în diversele culturi. (Descriptivul fiind considerat într-o accepŃie mnai generală decât cea curentă). ExplicaŃia şi justificarea încercărilor tipologice îşi găseşte un fundament în perspectiva istorică atât de bogată pe care o are lumea de azi care-i dă omului posibilitatea de a cuprinde complexitatea lumii istorice. ExperienŃele din care se constituie o atitudine de viaŃă nu se produc după criterii sau formule. În cultura contemporană domină viziunea pesimistă a omului care se opune optimismului umanistic. fiindcă nu există posibilitatea de a convinge pe cineva de non-valoarea sau falsitatea atitudinii sale. cu posibilităŃi finite. însă. într-o experienŃă vie care determină un sens specific construcŃiei teoretice. În ştiinŃă stadiul ultim e cel mai valabil. a căror studiere nu deschide perspectiva înspre fondul lăuntric. Provizoratul lui rezultă numai din raportarea la o formă ideală de cristalizare definitivă. Ceea ce acesta concepuse ca posibilităŃi indefinite ale omului. Nu se poate contesta că în intenŃiile tuturor încercărilor de tipologie tendinŃa spre schematizare este intenŃional eliminată. schematizarea devine Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Niciodată. nu s-a născut din nevoia unei supravalorificări ci din tendinŃa de a înŃelege fără anticipaŃiile şi atribuirile subiective care falsifică o realitate obiectivă. insuficientă şi agitată. admiŃând o perfectibilitate continuă şi un spor al echilibrului vieŃii ce se realizează istoric. Din acest gând al iraŃionalitaŃii atitudinilor de viaŃă derivă în fond încercările de tipologie. a configuraŃiei lăuntrice unitare. luptându-se între naivitate şi conştiinŃă. nu poŃi pretinde să modifici atitudinea altuia. Interesul pentru om. ConcepŃiile antropologice îşi au sursa într-o trăire iraŃională. pentru rosturile lui. au devenit în faŃa realităŃii simple iluzii. de a cristaliza în forme determinate conŃinuturile spirituale. înfăŃişează o imagine care se opune imaginii antropologice plină de clasicitate a umanismului. În antropologia filosofică. Din acest motiv antropologia are la bază un procedeu descriptiv. Structura formală şi sistematică a concepŃiei reprezintă expresia şi realizarea obiectivă acestor experienŃe. Nu se poate spune că o atitudine de viaŃă nu este adevărată. numai în antropologia contemporană. incapabilă de universalitate. Critica poate să vizeze cel mult planul sistematic al concepŃiei. Umanismul pleacă de la ideea consistenŃei omului. Antropologia filosofică este mult mai aproape de teoria concepŃiilor de viaŃă decât de antropologia ştiinŃifică. dezintegrată din cosmos. de a găsi constantele esenŃiale şi fundamentale în direcŃiile multiple ale activităŃii omului. O critici fiindcă experienŃa ta subiectivă te orientează în altă direcŃie. care poartă toate caracterele unei destrămări a omului. la naşterea căreia mai contribuie şi fenomenul apariŃiei istorice a acestor atitudini în structura lor ireductibilă. Evident. limitându-i domeniul de cercetare la caracterul exterior al omului. De aici derivă fenomenul destul de interesant că în evoluŃia concepŃiilor de antropologie nu se poate vorbi de progres în sensul în care acesta ne este prezentat de ştiinŃa pură. Slăbirea interesului pentru natură şi mărirea interesului pentru om este semnul unui umanism nou ? Despre un umanism nu se poate vorbi în cultura contemporană. la anumite momente istorice s-a limitat numai la o pură construcŃie fără să încerce şi o înŃelegere a tipurilor antropologice. Omul ca o fiinŃă contradictorie.160 Texte din manuscrise antropologiei de a cunoaşte esenŃa omului. tipologia ocupă un loc însemnat. Practic. Aceasta nu trebuie să asimileze antropologia filosofică antropologiei ştiinŃifice. ficŃiuni sau drăgălăşii filosofice. dar intenŃiile şi perspectivele sunt altele. la modalităŃile obiective de comportare.. ConcepŃiile lui Scheler sau Heidegger ar fi apărut chiar dacă Daubenton sau Blumenbach n-ar fi pus bazele antropologiei ştiinŃifice şi aceasta n-ar fi existat. unei dezagregări interioare care pe planul culturii a dat naştere acelui antinomism în lumea valorilor ce împrumută acesteia un vădit caracter de inconsistenŃă. Tipologia rezultă din necesitatea de a simplifica şi ordona această complexitate.

ci reprezintă o anumită diversitate. Fără să fie în intenŃiile ei. Tipologia este cea mai mare lecŃie de relativism. Deoarece caracterologia este indispensabilă antropologiei. când le construieşte din afară referindu-le apoi la om. istoria concepŃiilor antropologice constituie părŃi importante ale unei antopologii şi care îi împrumută acesteia un caracter de complexitate. posibilităŃile reduse şi limitate. dacă-l integrăm în existenŃialitate.Texte din manuscrise 161 inevitabilă. Studiul sexelor. Eficacitatea soluŃiilor care este atât de mult apreciată de astfel de sisteme devine iluzorie când se găseşte caracterul de exterioritate al normelor. dar şi o perspectivă relativistă. Antropologia pleacă de la om în spre valori. Există însă în acest complex elemente sau valori care predomină. După ea normele pot modifica efectiv omul asimilându-l într-o sferă ideală de valori. nu este viu decât dacă îmbracă forme relative. atât de dezvoltată în sistemele de etică normativă. Transcendentalismul acestei etici derivă din caracterul ei formalistic. Din cauza credinŃei în norme. Pe acest criteriu al valorilor specifice se bazează şi posibilitatea de individualizare şi deterninare a culturilor. Precizarea aceasta explică de ce elementul constructiv este secundar în antropologie.O imagine concretă a omului n-o putem câştiga decât dacă-l privim ca o fiinŃă temporală şi istorică. Încercările tipologice în antropologie nu se pot realiza fără concursul psihologiei şi caracterologiei. Ceea ce caracterizează tipologia este încadrarea şi delimitarea tipurilor după criteriul valorilor specifice. care le aduce Nr. derivă şi cel optimism moral. trebuie amintit că problema caracterologică a sexelor este şi o problemă de antropologie. Aceasta nu înseamnă că ea se delimitează la o enumerare şi înşirare de fapte şi forme pe care le-a produs această viaŃă.. Omul economic. Acestea oferă material concret şi studii particulare pe care se poate construi şi sintetiza. de la alcătuirea lui formală pură. fragmentară. încercările tipologice. Antropologiei umaniste îi ia locul o antropologie tragică în care omul este prins în toată structura lui antinomică. Dacă există un sens al omului acesta nu poate fi determinat decât din derivarea lui din imanenŃa istoriei. antropologia umanistă a creat o imagine abstractă a omului. acestea fiind în mod fatal determinate şi mărginite. care a arătat ce rol mare joacă această problemă în interpretările mitologiei. absolut inacceptabil pentru cine cunoaşte omul aşa cum acesta s-a prezentat până acum. în celebra sa carte „Geschlecht und Charakter”. Procedarea ei consistă în a trece de la valori în spre om. că un sistem al acesteia pentru a fi complet nu o poate negiija. Antropologia nu poate sa aibă o consistenŃă decât privind descriptiv ceea ce a realizat în decursul vieŃii istorice. Cercetările lui aprofundate au adus această problemă în centrul atenŃiei generale. toate aceste expresii în care se realizează omul dovedesc capacitatea lui finită. religios. Defectul ei esenŃial apare atunci când vrea să atribuie omului sensuri care nu sunt imanente lui. Nu putem înŃelege esenŃa şi destinul omului decât considerând ceea ce el a realizat. 2 • E m i l Ci o ra n . Procedarea normativă pleacă de la o poziŃie transcendentă omului. Aceasta o diferenŃiază de filosofia culturii. incapabilă să realizeze o totalitate armonică. În acest caz n-ar mai fi antropologie filosofică pură. Prin aceasta ea scoate pe om din istorie. Orientarea descriptivă a antropologiei se referă la faptul că omul nu poate fi înŃeles în natura lui concretă decât prin desprinderea esenŃei sale din ceea ce el a realizat. dincolo de timp şi istorie.. iar cel normativ nevalabil. Nu mai puŃin interesante în acest domeniu sunt studiile lui Bachofen. VariaŃiile existente între tipuri sunt fatal neglijate. Un tip nu este o unitate determinată în mod absolut. a arătat cum în caracterologia mai veche problema bărbatului şi a femeii era aproape inexistentă. care individualizează acel tip în cadrul celorlalte valori specifice a căror cunoaştere este lămuritoare pentru structura aceluia. Otto Weininger. politic etc. ceea ce a produs în decursul dezvoltării lumii istorice. un complex de elemente organizate într-o alcătuire diferenŃială. în urma acestui fel de consideraŃii devine o fiinŃă complet insuficientă. Omul nu se poate realiza după ea decât în expresii individuale. Omul.. Etica normativă de stil vechi se menŃine într-o astfel de poziŃie faŃă de om. fără nici o derogaŃie de la sensul lui ideal. În domeniul problemelor de cultură ea nu se interesează de structura valorilor ci de omul care produce valori.

constituie o subiectivizare. Valorificarea nu cunoaşte datele pure şi nici structurile obiective în alcătuirea lor. Trebuie să recunoaştem că orientarea descriptivă a antropologiei nu poate fi realizată integral şi ca atare există în tendinŃele ei multe din elementele unei exigenŃe. de a judeca sub unghiul valorii aduce cu sine o problematizare a vieŃii. Sistemul normelor. O observare mai atentă descoperă că idealul unei antropologii religioase este divinizarea omului. independentă de un fond antropologic. Cercetarea şi aprecierea. judecăŃile de valoare se nasc de regulă acolo unde e vorba de o modificare într-un sens oarecare. să-i fixeze linii şi direcŃii. Ea concepe că omul poate să realizeze absolutul şi universalul. Este caracteristic faptul că temperamentele pesimiste sunt acelea care apreciază cel mai mult cu perspectiva valorii. activitate care ierarhizează valorile şi conŃinuturile. perspectiva se măreşte până a deveni una a eternităŃii. aşa cum au încercat unii teoreticieni mai noi ai metodologiei istoriei. care să transfigureze anumite conŃinuturi. rădăcina primă a judecăŃii de valoare – la copil fiind acelaşi caz –. – FaŃă de o astfel de antropologie care plasează pe om singur în faŃa vieŃii se ridică antropologia religioasă. Omul o valorifică şi pe aceasta. insuficiente şi inconsistente. viziunea rezultată din tendinŃa de a-l raporta pe acesta nu la valori exterioare lui. Singur nu este conceptibil şi nu este susceptibil de inteligibilitate. care în fond nu reprezintă altceva decât expresia unui optimism pe care nu-l justifică datele realităŃii. care prezintă o viziune cu totul particulară a omului. Soloviev şi Berdiaeff formulează concepŃia omului-Dumnezeu. DiferenŃierea antropologiei de etică se prezintă şi în problema judecăŃilor de valoare. de transcendere a omenescului sunt foarte vii în cercul problemelor ei. în cele mai multe cazuri. Numai prin raportare la regiuni transcendente devine o fiinŃă cu sens. ci constată care sunt elementele esenŃiale ale omului şi de aici pleacă în spre o determinare a sensului său. deoarece reprezintă criteriile în activitatea de valorificare. Ea aduce în planul central fiinŃa subiectivă.162 Texte din manuscrise la incapaciatea unei modificări efective a omului. numai gradual. ocupă un rol aşa de important în etică. care o scoate din iraŃional şi din cursul ei spontan. ci la transcendenŃă. Din acest motiv nu există în religie o antropologie pură. fie din raportarea acestora la o regiune ideală a valorilor. totul se reduce la viaŃă. cum e cazul eticii. Pesimismul viziunii antropologice religioase pare că ar deriva din faptul că pentru religie (în special cea creştină). care diferenŃiază şi izolează diversele forme de viaŃa. dacă te contopeşti cu devenirea ei iraŃională. iar nicidecum una pe care i-am atribuit-o noi. care specifică şi individualizează manifestările spirituale. Pentru animal. În antropologie judecăŃile de valoare trebuie eliminate. Oricum în cazul pesimismului. ConcepŃia religioasă a omului este numai aparent pesimistă. de a voi să elimine şi să elibereze o fiinŃă istorică din istorie. ci este în funcŃie de realităŃi transsubiective. ci li se atribuie o anumită valoare. să-i delimiteze un cîmp de activitate. Toate acestea derivă în cele din urmă din Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . omul este o fiinŃă decăzută ce trebuie depăşită. Paradoxul antropologiei religioase consistă în a voi să scoată pe om din omenire. Acestea toate nu sunt considerate în existenŃa lor pură. De fapt. ceea ce. Omul în concepŃia religioasă n-are valoare decât prin relaŃie cu divinitatea. ale cărui reacŃiuni instictive reprezintă expresia cea mai embrionară. Aceasta n-are farmec decât dacă te abandonezi ei. În această ordine de idei nu este inutil a aminti o particularitate a omului şi care vizează imposibilitatea lui de a privi lucrurile în afara de semnificaŃii şi atribuiri. Valorificarea poate să constea fie din obiectivarea unui fond subiectiv. Se realizează în acest caz mai puŃin o judecată de valoare cât o încadrare într-o valoare ce a produs-o omul în decursul timpului. al valabilităŃilor etc. tendinŃa de căutare de semnificaŃii. Formele vieŃii sunt finite şi limitate. nici nu este posibilă în cadrul ei. cel puŃin judecăŃile de valoare aşa cum ele se prezintă în etică. aceasta. De aici derivă o atitudine cu totul particulară a omului în faŃa vieŃii. Este în structura eticii activitatea de valorificare de apreciere. formele reduse ale vieŃii apar înaintea acesteia în toată nulitatea lor. PosibilităŃile de mântuire. Omul nu este adus singur în faŃa vieŃii nici nu e supus destinului său interior. situându-se oarecum în afară de ea. Antropologia nu intenŃionează să schimbe pe om.

Pentru antropologie teoria culturii se reduce la această problemă esenŃială. dar şi sterilitatea pentru un fond subiectiv de viaŃă. epocile acelea au fost mai fecunde şi mai productive în care omul s-a menŃinut într-un echilibru viu şi organic cu valorile produse. în care acesta nu este considerat în alcătuirea şi natura lui imanentă. Domeniului valabilităŃii pure i se substituie existenŃialitatea care scoboară idealul în devenire şi concret. pentru noi. întrucât aceasta nu s-a dezbinat într-un dualism ireductibil. este cea referitoare la faptul dacă antropologia implică sau nu antropologismul. Este logicul succesiv ? Se desfăşoară istoric? După antropologism – nu numai logicul. cristalizarea în forme autonome. în funcŃie de specificările pe care diversitatea vieŃii istorice le prezintă ca expresiile unei bogăŃii de conŃinuturi. Acesta creează valori care au caracter viu până atunci când el păstrează cu ele legătura organică necesară spre a evita procesul de formalizare. Dacă ele sunt în funcŃie de structurile psihologice multiple şi variate. Antropologia nu implică neapărat antropologismul. esenŃa şi destinul omului nu ni le poate revela decât o antropologie imanentă. Iată de ce orice antropodicee reprezintă o încercare fără termen. O problemă esenŃială într-o antropologie. El este viu. antropologismul ne prezintă lumea idealului ca dependentă de diversele forme de cultură. pentru viaŃă. închegări şi cristalizări variate. valabilă pentru constituirea unor scheme regulative. Omul în această concepŃie reprezintă posibilităŃi care nu sunt închise în structura omenescului. cristalizare care dacă înseamnă moarte nu este mai puŃin adevărat că alcătuieşte o regiune a formelor. O adâncire descoperă că ea interesează însăşi chestiunea sensului omului. ci în funcŃie de realităŃi transcendente. Ea explică de ce în decursul vieŃii istorice. fiindcă acesta este dependent de condiŃii de ordin concret şi existenŃial. pentru limitarea şi insuficienŃa în care trăieşte lumea întrucât aceasta are un caracter de temporalitate. ci de la om în spre valori. În realitate omul n-are o justificare mai adâncă decât în el însuşi. problemă foarte neglijată în studiile de această natură. – Împotriva unei astfel de concepŃii. Antropologia religioasă este foarte interesantă pentru studiile de istorie a antropologiei. Mai mult. Aici e sensul afirmaŃiei pe care am făcut-o când susŃineam ca în antropologie nu plecăm de la valori în spre om. fiindcă reprezintă un efort de a justifica omul faŃă de un principiu din afara lui. de consumare a conŃinutului. pentru încadrarea temporală a obiectelor şi fiinŃelor. nu există o valabilitate universală a logicului. Teoria cunoaşterii şi logica pun problema antropologismului în momentul cercetării asupra caracterului de universalitate al adevărului şi al principiilor logice. Sub forma istoricizantă. Psihologismul şi antropologismul reduc datele ideale de la caracterul lor absolut la relativitatea temporalului şi succesivului.Texte din manuscrise 163 incomprehesiunea religiei pentru timp. Omul se adaptează la această diversitate. ci sunt adăugate. Aparent. fiindcă ea revelează o perspectivă cu totul specifică a omului. Numai comunicarea imanentă determină caracterul viu. şi productiv numai întrucât este asimilat unei forme particulare şi unui moment specific al vieŃii istorice. 2 • E m i l Ci o ra n . Antropologia religioasă crede că ridicarea omului nu se poate realiza decât prin negarea lui. această problema este numai de domeniul teoriei cunoştiinŃei. Multiplicitatea momentelor istorice implică structuri şi consistenŃe diferite. Antropologismul nu are o justificare mai adâncă. Dezbinarea de lumea ideală şi de lumea valorilor aduce cu sine creşterea acelora în acel caracter de valabilitate ce le asigură rigiditatea formală. dar datele ideale în genere sunt în funcŃie de elemente Ńinând de configuraŃii şi alcătuiri specifice şi diferenŃiale. mai puŃin importantă însă. care anulează orice posibilitate de autonomie ideală. Nu poŃi spune că omul este o fiinŃă care crede în Nr. Ceea ce trebuie stabilit este că antropologia consideră lumea ideală ca având o valoare şi o fecunditate numai întrucât omul se menŃine într-o relativă comuniune cu ea. întrucât el neglijează un fenomen esenŃial şi care vizează detaşarea lumii ideale de om. Din cauza acestei multiplicităŃi nu este posibilă o oaracterizare şi o deteminare tranşantă şi închisă a omului.

o incapacitate de a suporta demonismul şi relativităŃile vieŃii. ApariŃia conştiinŃei n-a fost posibilă decât acolo unde imperialismul vieŃii a suferit o limitare. Cercetarea funcŃiunilor esenŃiale este mult mai fecundă decât unele determinări secundare. decât procesul fatal al dezintegrării. ca o compensaŃie a deficienŃei vitale. de aceasta. ci surprindem elementul dramatic ce a fost adus de acest fenomen. rezultată din necesităŃile unei vieŃi insuficiente. Toate forŃele istorice pe care le-a îmbrăcat omul manifestă în expresii variate şi gradual diferite acest fenomen al dezintegrării. care izvorau în formele primitive din izbucnirea năvalnică a vieŃii sunt potolite iar uneori paralizate. În decursul procesului istoric se prezintă grade diferite de adaptare şi de dezintegrare. însă. Este aici un proces ciudat care converteşte mijlocul în scop şi care în cele din urmă negând progresiunea dialecticii absolutizează formele finite ridicând mijlocul în planul intenŃionalităŃii pure. care consta într-un ansamblu de mijloace. Trebuie stabilit că această dezintegrare nu are un caracter absolut. urmând treptat procesul unei desfăşurări în complexitate. Artificialitatea tehnicii derivă din formalizarea excesivă pe care ea o implică. Complexul întreg de instrumente a rezultat din incapacitatea omului la un moment dat să reacŃioneze în faŃa mediului cu posibilităŃile lui proprii. În urma unui proces s-a pomenit în faŃa vieŃii într-o dualitate. ReacŃiunile imediate şi spontane. Omul este un animal dezintegrat din viaŃă. din preponderenŃa cadrului formal asupra fondului şi conŃinuturilor concrete. omul Renaşterii. ci se dezvoltă uneori în contradicŃie cu tendinŃele lui. o adaptare mai vie. Deşi sugestivă această caracterizare cu toate elementele pe care le implică este insuficientă. Omul apare numai atunci când asimilarea în existenŃă nu mai are un caracter de unificare absolută. Omul antic reprezintă. Max Scheler numeşte pe om un ascet al vieŃii. în spre o izolare de ambianŃă. faŃă de cel creştin sau indic. tehnica s-a interpus între om şi viaŃă. Nu tehnica a produs inconsistenŃa vitală a omului. deoarece ea vizează mai mult o orientare intenŃională de transcendere a vieŃii. Asceza înseamnă o fugă de viaŃă. din iraŃionalitate. unde izbucnirea acesteia a suferit o îngrădire. Valorile pe care lea produs omul n-au toate sensul unei ameliorări a ordinii lui în univers. de depăşire a antinomiilor şi antagonismelor. ci se clatină tinzând în spre dualizare. a unei deficienŃe vitale. spre a deveni scop şi preocupare în sine. Întreaga viziune psihanalitică a culturii are ca bază această teorie care scoate pe om. Nu toate epocile resimt acest conflict cu aceeaşi intensitate. Structura complicată a tehnicii. care dac-ar deveni ireductibilă prăbuşirea omului ar fi rapidă şi inevitabilă. Ea nu mai constituie o completare şi o întregire ci separă şi întoarce pe om spre alte valori decât cele naturale. Astăzi nu mai considerăm acest fenomen cu optimismul superficial care vedea în el expresia unei tendinŃe de armonizare şi echilibrare în univers. Ceea ce caracterizează pe om şi-i demarcă un loc particular în lume este sustragerea progresivă din iraŃionalitatea vieŃii. Omul este un deficient al vieŃii. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . a deviat de la sensul ei iniŃial. Ceea ce se numeşte dominarea instinctelor nu are altă semnificaŃie decât aceea a unui minus de viaŃă. o teamă de devenire şi de timp. Faptul cel mai important din lumea istorică – şi fără de care aceasta este inconceptibilă – îl constituie apariŃia conştiinŃei. tendinŃa crescândă în spre diferenŃiere de lumea înconjurătoare. ci aceasta a dat naştere tehnicii. bunăoară. Întregul ansamblu al tehnicii derivă în fond din deficienŃa vitală a omului. fiindcă nu în fiecare el se realizează în expresii extreme. cât de raporturile cu momentul istoric respectiv. întrucât acesta creează valori de cultură.164 Texte din manuscrise zei sau vizând diversitatea de constituŃii spirituale. din imposibilitatea unei reacŃiuni şi adaptări spontane la viaŃă. de complexitatea crescândă inclusă în acest dramatism. că omul ar fi. Din acest motiv. Apoi relaŃia valorilor cu orientarea dinamică a istoriei le determină o specificitate care nu depinde atât de structura lor interioară. o fiinŃă melancolică. faŃă de cel contemporan la fel etc. în spre a cărei intensificare activează întreg procesul istoric. a unei integrări întro totalitate vie şi armonică. Omul n-a fugit.

o renunŃare la ceea ce constituie specificitatea sa alcătuieste fenomenul decadenŃei. tendinŃa de a depăşi dualitatea om-existenŃă. Fără a dezvolta aici o escatologie. DecadenŃa trebuie înŃeleasă ca o negare a omului. În fenomenul marilor culturi. transcenderea procesului de dezintegrare readuc pe om în starea originară anterioară culturii. Cred că într-o antropologie nu poate să lipsească problema decadenŃei omului. cu mai puŃine capacităŃi de acŃionare efectivă. dar a unei vieŃi ce se cunoaşte pe ea însăşi. De aici echilibrul sufletesc specific omului clasic. Îndepărtarea spiritului de viaŃă este rezultatul unui proces. Refuzul unui astfel de fenomen derivă din faptul că omul sub impulsul unei tendinŃe de eticizare a realului atribuie acestuia valori în ordinea binelui a căror dezvoltare este indefinită în timp. care au depăşit încadrarea naivă în existenŃă. arătând că el este mai slab decât viaŃa. posibilităŃile şi capacitatea productivă. 2 • E m i l Ci o ra n . întrucât inconsistenŃa. Este un aspect al tragediei omului în această incapacitate de a trăi viaŃa în plenitudinea ei. dezvăluie agitaŃia şi complicaŃia lui. menŃinând ireductibilitatea absolută între ele în mod fatal. Leo Frobenius şi Theodor Lessing au adus o perspectivă mai acceptabilă a problemei. Epocile clasice ale umanităŃii în care omul se integrează organic într-o valoare sau întro sumă de valori diminuează dualismul şi reduc încordarea din antinomii şi paradoxii. acest sfârşit al omului care înseamnă o reintegrare în viaŃă. prin contopirea în aceasta din urmă. Îndepărtarea de naivitate eliminează experienŃa iraŃionalului. Ceea ce numim spirit s-a născut din acea deficienŃă de care am vorbit. Nu toate epocile resimt acest tragic cu o intensitate egală. în convergenŃa deplină a energiilor subiective în spre o cristalizare armonică a fiinŃei. Pentru această idee este ilustrativ faptul că acei indivizi au perspectiva mai adâncă a vieŃii. Problema antinomiei dintre spirit şi viaŃă devine mult mai inteligibilă când ea nu mai păstrează urme ale unei viziuni perimate. Nu suntem absolut deloc îndreptăŃiŃi să credem că omul ca o fiinŃă producătoare de valori de cultură se va mai menŃine mult. Numai că Scheler pleacă de la dualismul originar între spirit şi viaŃă. ea. ceea ce împiedică înŃelegerea fenomenului intensităŃii superioare a uneia faŃă de cealaltă. nu a unei diferenŃieri originare. faptul că omul derivă din universalitatea firii – unificarea cu ea îi determină implicit şi lui un Nr. ca o deviere esenŃială de la natura lui specifică. Apoi Scheler reînvie prin concepŃia dualismului originar de natură substanŃială curentele vechi care nu puteau explica posibilităŃile de contact între cele două substanŃe. fiindcă particularitatea lui derivă dintro singularizare dureroasă a omului în univers. Ce sens are pentru problematica unei antropologii antinomia spirit-viaŃă ? Mai întâi ea distruge credinŃa falsă în unitatea perfectă a omului. Încadrarea până la asimilare în existenŃă. în fine. TendinŃele în neohegelianism (la Richard Kroner în special) de a baza antropologia pe ontologie. Faptul că el este supus decadenŃei explică de ce o antropologie este mai aproape de realitate cu cât predomină tragicul ca un element esenŃial în alcătuirea ei. impresionant. decât ea. DecadenŃa este un fenomen fatal. încadrat în astfel de fenomene.Texte din manuscrise 165 Raportarea continuă la viaŃă spre a înŃelege omul nu ne depărtează de la gândul unei antropologii pure făcând nevalabilă obiecŃia adusă antropologiei religioase ? Nu. O concepŃie substanŃialistă a spiritului face inteligibilă deficienŃa acestuia. Întoarcerea în iraŃionalitatea vieŃii. Detaşându-se succesiv de viaŃă. ceea ce echivalează cu scoaterea ei din iraŃionalitate. îi paralizează spontaneitatea şi-i distruge elanul iraŃional. trebuia privite cu o oarecare rezervă. fiindcă omul însuşi este expresia vieŃii. dualism bazat pe diferenŃierea substanŃială între cele două realităŃi. pe care trebuie să-l admitem şi să-l înŃelegem. contaradicŃiiie şi antinomiile imanente structurii sale îi reduc. s-a situat într-o regiune transcendentă ei. Spiritul este acela care desprins de rădăcina lui vitală se menŃine ca un ghimpe în viaŃă. Însemnă aceasta că spiritul e mai tare ca viaŃa ? Scheler – care între antropologii mai noi pune această problemă o rezolvă foarte acceptabil pentru concepŃia noastră a dezvoltării la un moment în timp a spiritului. În gândirea contemporană Ludwig Klages. Destinul omului devine. decadenŃa se caracterizează prin epuizarea fondului de viaŃă şi prin tendinŃa unei orientări cu totul opuse celor din cultura organizată.

În devenirea culturii fiecare câştig reprezintă şi o pierdere. Întreaga problemă a progresului apare într-o altă lumină. dar am pierdut instinctul creator. este constituit dintr-o succesiune de astfel de forme care nu indică însă decât capacitatea redusă a omului care nu poate crea decât pierzând. prin faptul că-i neagă specifitatea înglobându-l într-o totalitate care fiind prea bogată răpeşte individului orice valoare şi semnificaŃie. ci numai pentru o înŃelegere mai adâncă. îşi găseşte încă o justificare. cu diferenŃa că ea le va utiliza şi pe acestea. tot ca în cazul antropologiei – în istorie. Integrarea în universal. o raportare la un cadru general devine valabilă. Toate acestea dovedesc că procesul culturii. Religiei i-a luat locul teologia. mecanica sau istoria. Un fapt este sigur: în viitorul cel mai apropiat antropologia va constitui preocuparea centrală şi esenŃială a filosofiei. ci intră şi în consideraŃiile antropologice. în procesul istoric al culturii. moravurilor. fiindcă ea nu mai este încadrată exclusiv în filosofia istoriei. Înlocuirea treptată ce se realizează între formele istorice nu este expresia unei totalizări ce ar transforma momentul actual în deŃinătorul valorilor tuturor momentelor antecedente. ViaŃa istorică prezintă o serie de forme care se succed pe baza unei productivităŃi a unui fond de viaŃă. Încadrarea omului în existentă în genere nu trebuie concepută ca fiind un mijloc de a trece peste insuficienŃa omului prin proiectarea pe un plan general care să şteargă dizarmoniile şi contradicŃiile.166 Texte din manuscrise caracter universal –. am câştigat în înŃelegere. dreptul etc. depăşeşte diferenŃierea excesivă a valorilor din specializarea dusă până la paroxism în lumea modernă. cum invers nu se întâmplase. Barocul. Astfel. toate acestea nu lămuresc satisfăcător destinul omului. Numai după ce această individualizare s-a făcut. prin ceea ce are el specific. Antropologiei îi este mai puŃin esenŃial procedeul reductiv. Am dezvoltat tehnica şi am pierdut mitul. ci fiecare formă aduce ceva nou care este în acelaşi timp o negaŃie a celei antecedente. Caracterul de finitate al omului îl exprimă aceasta diversitate însăşi. cu caracterul ei sintetic. neagă Renaşterea. ea trebuie să individualizeze omul. O nouă formă a negat pe cea care a precedat-o. întrucât aceasta se realizează în forme limitate şi ca atare insuficiente. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . afirmaŃia că antropologia. precum altă dată religia. nu constituie neapărat o estompare a specificărilor legate de diversitatea momentelor istorice.

care rezultă din determinate accidentale. Caracterologic. vitalitatea este chinuită zilnic. Este foarte probabil ca trecerea de la o stare aproximativ normală la una patologică. A le considera în sine. inseparabile de un substrat organic. Kierkegaard sau Tolstoi. Este un caz de depresiune secundară. Accentuarea frecvenŃei aduce cu sine o dezvoltare excesivă a receptivităŃii pentru genul specific de stări care individualizează tipul respectiv. Melancolia lui Kant din tinereŃe a derivat din îngustimea excesivă a pieptului. nu există cazuri în care frecvenŃa stărilor depresive să fie absolută. dar fiindcă nu poate. astfel că tragedia se petrece în fondul organic al existenŃei lui subiective. 2 • E m i l Ci o ra n . nu există o diferenŃă de natură. sunt susceptibile de o descriere şi o caracterizare pregnantă. ci mă interesează doar viziunea lumii care se deschide depresivului. la depresivi organici. Nu-mi propun să vorbesc aici de formele şi manifestările depresive în caracterul lor pur patologic. care n-a rezultat din condiŃiile imanente ale fiinŃei. tot aşa precum în viziunea tipului depresiv exuberanŃa şi diversitatea vieŃii sunt convertite în planul unei monotonii esenŃiale. Există în structura stărilor sufleteşti. cu o tendinŃă de cristalizare psihică în acest sens şi cu o înclinare puternică în spre integrarea tuturor elementelor într-o formă depresivă. Chiar dacă maladia ar avea un caracter de exaltare şi excitare nervoasă. trebuie să se Ńină seama în procesul de fixare a unei configuraŃii psihice diferenŃiale.Texte din manuscrise 167 Despre stările depresive Considerarea stărilor sufleteşti este numai atunci fecundă când te referi la capacitatea lor de revelare a existenŃei. cari sunt constitutive. limitată încontinuu în expansiunea ei. a personalităŃilor normale plecând de la tipurile patologice. direcŃiuni şi tendinŃe specifice. Căci aici pe o structură dinamică. Din acest motiv s-a putut face o diviziune a tipurilor psihice. consumându-i-se din elan şi redudându-i-se din exaltare. Cele care sunt cauzate de motive secundare. nici să remarc sensul lor în cadrul unei personalităŃi cicloide. sunt susceptibile de a fi depăşite cu timpul: ele sunt însă nu mai puŃin chinuitoare. este acela al părăsirii complete într-o lume esenŃial diferită de el. Nu este acelaşi caz cu Michelangelo. Depresivul este un om care refuză. deoarece o fatalitate lăuntrică îi taie din aripi la fiecare pas. a individualităŃii şi derivând dintr-un fond originar. Adevăratele stări depresive sunt acelea care provin din constituŃia organică a fiinŃei. pe lângă o deficienŃă organică. Căci între stările aşa zise normale şi cele patologice. toate acestea nu pot fi înŃelese dacă omul n-a ajuns la convingerea despre importanŃa Nr. aspiraŃiile frânte în chiar înflorirea lor. care fiind mai accentuate şi mai categoric diferenŃiate. la perspectiva pe care ele o deschid în spre lume. Sentimentul de viaŃă pe care-l are acesta. dar există la tipurile depresive o frecvenŃă evidentă a acestor stări. Deci. care este o stare astenică. presupune intensificarea receptivităŃii pentru elementele constitutive acelei stări. se realizează o convertire în sensul dispoziŃiei lor. Astfel. de a căror prevalenŃă cu excluziunea implicită sau umbrirea altora. vie şi spontană s-a grefat o alta. a te limita la constatarea unei tulburări funcŃionale sau la o afecŃiune organică. depresivi organici. Trecerea de la o structură schizotimă la una schizofrenică îşi găseşte o justificare în acest fapt. el este un individ în care antinomia s-a instalat în centrul fiinŃei lui. ci numai de grad. La aceştia anumite maladii n-au făcut decât să actualizeze o dispoziŃie primară. iar disperarea i-a devenit constitutivă. Ńinând de substanŃa inferioară. unde alternativa depresivului cu hipomanicul creează o complexitate psihică impersionantă. este a nu depăşi o explicare pur medicală sau psihologică. căci în depresiune. Nici o bucurie şi nici o plăcere nu pot fi gustate integral: dorinŃele sunt distruse în însuşi procesul lor de realizare. nu fiindcă nu vrea să se realizeze. care-i provoca dificultăŃi în respiraŃie.

întrucât acesta constituie o obiectivate transsubiectivă. care totdeauna are un caracter filosofic. CeilalŃi privesc viaŃa în dinamismul ei concret şi înşelaŃi de aspectele şi aparenŃele îmbătătoare prinşi în mirajul unei eternităŃi de viaŃă. ea revelează nu mai puŃin un aspect esenŃial al firii. creează un paroxism al subiectivităŃii. Ei sunt singurii care scoboară în adâncurile vieŃii până acolo unde aceasta se îmbină cu moartea. De aici lirismul lor. Lumea comună nu se teme de moarte fiindcă ea trăieşte ca şi cum moartea n-ar fi. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . DispoziŃia – după cum e depresivă sau hipomanică – selecŃionează în viziunea realităŃii elementele după specificitatea sa. În realitate ei tremură mai mult decât vă închipuiŃi. complexul stărilor depresive ne îndrumă în spre înŃelegerea ineluctabilului. DiferenŃierea subiectivă de obiectivitate. fără a trai în ceea ce are ea exterior. dacă ar avea curajul absolut să o privească în faŃă – trebuie remarcat faptul că dintre toate tipurile de oameni. Deşi în mod fatal parŃială.168 Texte din manuscrise dispoziŃiei în aprecierea realului şi în perspectiva vieŃii. Filosofii sunt falşi atunci când spun că nu se tem de moarte sau sunt prea orgolioşi pentru a mărturisi. fiind prgoresivă. fiindcă ei sunt singurii care o presimt şi o bănuiesc. Numai în stările depresive omul este în faŃa realităŃii capabil de a se diferenŃia conştient de lume. Şi deoarece nu pot vorbi de lucruri capitale fără să amintesc de moarte pe care o consider ca fiind cea mai gravă problemă de filosofie – deşi aceasta nu poate spune ceva deosebit. fiindcă numai în stările depresive izolarea în lume crescând la paroxism. Singurii oameni cari se tem de moarte sunt acei la care stările depresive sunt intense şi frecvente. Daca dispoziŃia erotică ne deschide o lume de încântare. Iată de ce pentru depresivi problema vieŃii este inseparabilă de problema morŃii. Angoasa în faŃa morŃii n-o au decât aceia pentru care moartea este o problemă. care fac din subiectivitatea depresivului un teatru pentru o tragedie continuă. aceia care înŃeleg mai bine fenomenul morŃii sunt depresivii. ni se revelează numai în astfel de stări. o exaltare nebună şi o tensiune dureroasă. creşte şi se intensifică implicit fenomenul conştiinŃei. ToŃi depresivii sunt tipuri eminamente subiective. Existentul. a fatalităŃi şi a structurii exitenŃiale şi concrete a firii. pe care doar o consideră. fiindcă toŃi filosofii ar înnebuni imediat. uită sau mai bine zis sunt incapabili să sesizeze tragedia esenŃială din adâncuri. trăind numai direcŃiunea dinamică a timpului. care îşi trăiesc drama fără o participare naivă la fluxul existenŃei. realizând altfel o obiectivizare a trăirii subiective. fecunditate şi plenitudine.

într-o participare vie la calitate şi valoare. Şi cum să fi capabil de un asemenea optimism în lumea acesta în care nimic nu e sigur afară de moarte. Ceea ce îmi place în acest scepticism este o nelinişte adâncă. Raportului iniŃial de comuniune naivă. VreŃi speranŃe şi certitudini ? Dar cum să vă dau dacă nici eu n-am ? Cunosc însă o incertitudine de o calitate superioară. de transcendere a naivităŃii şi de avântare paradoxală. de natură pur formală sunt trecătoare şi foarte puŃin interesante. răsărită dintr-o speculaŃie pură şi din incertitudinile implicate în problemele cunoaşterii.Texte din manuscrise 169 O formă ciudată de scepticism Pun întrebarea aceasta tuturor acelora care nu circulă în lume cu ochii închişi: mai este ceva pe acest pământ care să nu poată fi pus la îndoială ? Dacă este. Este o îndoială pur cerebrală. 2 • E m i l Ci o ra n . nu una superficială şi trecătoare. Magia presupune. Este în această antinomie de bază sursa întregului proces ulterior de părăsire a cadrelor normale. deoarece ele nu-i împiedică pe filosofii noştri să aibă o digestie plăcută sau un somn uşor. un scepticism care. Cu ce angajează ele subiectivitatea ? Cu nimic. un vitalism optimist de care puŃini sunt capabili. care nu e posibilă decât într-un cadru de intimitate organică. Sunt afirmaŃii fără sistem. fiindcă nici unul n-are nici o valoare şi nici o importanŃă. Decât toate aceste genuri de îndoială nu-mi inspiră nici un respect şi nici o simpatie. ci de o îndoială organică şi intimă. care răsar ca explozii sau scânteieri izolate de o fosforescenŃă orbitoare. ea este chiar antipodul atitudinii magice. Îndoiala te separă de lucruri. o prezenŃă ciudată a unui radicalism şi a unei tendinŃe voite de pozitivitate în chiar sânul negativităŃii sceptice. de o îndoială metodică sau de alte prostii de această natura. deşi pleacă din disperare se învăluie totuşi de o aureolă. Orice lucru poŃi să-l pui la îndoială. îndoieli care nu torturează. fiindcă sunt îndoieli fără consecinŃă. convingeri şi idei. Întreg farmecul acestui gen de îndoială consistă într-un paradox ciudat. Sunt chestiuni insolubile. ci şi din motivul mai profund care nu poate găsi o justificare deosebită existenŃei lumii în genere. să se pronunŃe în toate chestiunile. să combată pe adversari sau să prefere o mişcare politică. Filosofia ne vorbeşte cu multă suficienŃă profesională de diversele îndoieli metodice la filosofii mari. dintr-o antinomie în rădăcini. ExistenŃa are mai mult sens decât non-existenŃa? A trebuit lumea neapărat să fie? Nr. în care omul era asimilat într-un ritm normal şi progresiv cursului iraŃional al vieŃii i se substituie în îndoială o progresivă dualizare cu viaŃa. o zbatere dureroasă şi o incertitudine fără ieşire. Îndoiala raŃională îşi are sursa într-o exagerare deosebită a procedeelor analitice care desfăcând un lucru în elementele lui simple îi anulează implicit individualitatea. nu numai din cauza insuficienŃei şi limitării omului. CâŃi dintre noi n-au conştiinŃa că în lumea aceasta nu se resolvă absolut nimic ? CâŃi nu simt imposibilitatea organică de a se pronunŃa într-o chestiune şi câŃi nu simt că se epuizează gândind la probleme pe care nu le vor rezolva niciodată. însă. Numai în aceasta văd un oarecare sens. Singura îndoială impresionantă îmi pare a fi aceea care pleacă dintr-o nelinişte organică şi totală a fiinŃei. Nu este aici vorba de o îndoială calculată. am vrea să-l ştim şi noi care am căutat în zadar fără a găsi puncte solide de reazim. dezvoltând la paroxism procesul de vitalizare a lumii şi transfigurând aspectele existenŃei ca în seducătoarele viziuni paradisiace. care face pe un individ care nu crede în nimic să afirme anumite atitudini. neuitând să facă elogiul unor astfel de procedee modeste şi rezervate. Îndoieli pur speculative.

Lipsa de seninătate din acest scepticism. cu o flacără interioară într-un joc ciudat şi paradoxal? Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Tensiunea lăuntrică atunci când are un fond de infinită tristeŃe demonică dă naştere unui tragism grotesc. Numai oamenii religioşi pot trece peste această concepŃie a iraŃionalitătii imanente şi fatale a existenŃei. Iar dacă se va vorbi despre îndoielile lui Pascal sau Şestov. obişnuit şi periferic. toate chinurile lor plecând dintr-o infinită dramă interioară. pe care l-au atins numai evreii.170 Texte din manuscrise Este aproape imposibil să găseşti o raŃiune mai profundă existenŃei în afară de ea însăşi. constituie aspecte ale acestui eroism în care contradicŃiile sunt nu numai dureroase în forma obişnuită. Ce legătură mai poate fi între un scepticism atât de complicat şi scepticismul obişnuit? Aproape nici una. multe elemente care se situează între tragic şi grotesc. într-o efervescenŃă organică şi într-o agitaŃie interioară. o ardere interioară care este extrem de fecundă pentru individ. ci se complică în grimasă sau alte manifestări deviate. De ce n-am creat noi care trăim agonia modernităŃii un etos tragic în care îndoiala şi disperarea să se îmbine cu o pasiune. Cu toată devalorizarea realului din consideraŃiile sceptice. Valoarea scepticului în antichitate se măsura după calmul sufletesc şi egalitatea de dispoziŃie. Cum se explică un radicalism în afirmaŃii într-un mediu în care sentimentul neantului este dominant ? Care este motivul mai adânc al paradoxalei întrepătrunderi a afirmaŃiei cu negaŃia ? Nu este greu de văzut că afirmaŃiile şi convingerile când apar izolate într-un cadru mai mare de negaŃie îşi au rădăcinile într-o tensiune vitală. absenŃa spiritului de calcul şi de combinare raŃională sau de apreciere ordonată. O vitalitate oricât ar fi de diminuată are întotdeauna destule rezerve pentru a învinge temporal atracŃia ce o exercită neantul asupra omului. un scepticism combinat cu tragism. un om care dacă nu şi-ar fi stăpânit sensibilitatea nu şi-ar fi stilizat lirismul. Scepticismul de tip pascalian nu poate fi înŃeles decât de acei care dincolo de conciziunea reflecŃiilor simt un om extraordinar de chinuit. ar fi atins desigur patosul imnurilor budice. voi răspunde că acestea n-au nici o legătură cu scepticismul vulgar. demonism şi eroism aduce la capătul îndoielilor o transfigurare. Dar mă gândesc dacă forme atât de ciudate de scepticism mai pot fi înglobate în cadrul atitudinii sceptice. care prin afirmaŃii exprimă o reacŃiune a vieŃii împotriva pornirii negativiste din sentimentul neantului. Nu voi contesta niciodată că există în acest eroism care dezvoltă pe un fond de negaŃie sadică afirmaŃii şi atitudini paradoxale. exaltarea într-un fel de apocaliptică nereligioasă.

nu-Ńi cere nici efortul de a-Ńi îmbogăŃi valori spirituale. ou ochii aŃintiŃi spre cer. care ulterior vor putea fi transpuse în cadrul realităŃii tangibile. Ci este disciplinarea valorilor spirituale armonizate cu specificul individualităŃii. selecŃionează. Din contră. Singurătatea creează valori. militarismul barbar. ce impune odiosul criteriu al identităŃii indivizilor. ca esenŃă a necontenitei lupte spre depăşire prin actualizarea mijloacelor de transfigurare sufletească. Dar cei care aruncă aceste obiecŃii cu dezinvoltura tipică a omului superficial uită că singurătatea este puntea de încercare a unei individualităŃi. însemnează numai anumite individualităŃi. interiorizează radical şi anihilează instinctul luptei până la sacrificiu cum o cerea Brand care dispreŃuia semnificaŃia efortului este o aberaŃie. ca un semn vizibil al abdicării individualităŃii în faŃa organizaŃiei sociale. recunoscând exclusiv pe cel spiritual. însă ea alege. S-ar putea imagina banalul vagabond de stradă retras într-o casă meditând asupra morŃii ? sau burghezul întins pe o pajişte. fiind însăşi neglijată. Singurătatea care închide. Fiindcă ea este compatibilă. complacerea în flagelarea trupului obsedaŃi de iluzia îmbogăŃirii spiritului (aşa cum credeau asceŃii creştini). 2 • E m i l Ci o ra n . cuprinde în sine germenii care să dezvolte exuberanŃa de rodnicii? Nu. Ea îi repugnă biologic. cea mai precisă măsurare a valorilor personale. Solitarul este considerat ca un blazat căruia resursele eului său s-au anihilat la începutul luptei. sociologismul extrem culminant în comunism. Îi repugnă şi sistemul de organizare socială actuală care preconizează naŃionalismul şovinist. Nr. singurătatea nu este momentan ascetism. Singurătatea este o noŃiune corelativă cu individualitatea. Societatea nu-Ńi pretinde o valoroasă manifestare de valori. Ea urăşte spiritul de turmă ce uniformizează. Şi de ce ar face ? Singurătatea fără un finalism social are vreo valoare. de idei inedite. pătruns de melancolia infinitului sau de spleenul caracteristic contemplativilor? Singurătatea prepară individualităŃile pentru luptă. radicala izolare de societate. spiritualitatea. Suntem pentru singurătatea ce creează valori atât în domeniul spiritualităŃii pure cât şi pe tărâmul militantismului.Texte din manuscrise 171 Despre singurătate Se consideră refugiul din tumultul societăŃii ca un semn al unei zdrobitoare deprimări sufleteşti. Dar separă ea individualul de social ? Îşi poate imagina utopia izolării absolute.

Berlin. Dar mistica are o întindere mult mai mare şi se situează într-un anumit loc în planurile diferite ale spiritului. într-o regiune de presimŃiri şi de revelaŃii. care creşte fără necesitatea justificărilor raŃionale. Toate celelalte mistici sunt mistici incomplete şi nerealizate. în orice cerc mai mare de valori. dacă nu epuizează sfera valorilor mistice. Ele nu dovedesc decât primordialul şi ireductibilul misticei religioase. rezonanŃa inimii. statice în orice fenomen şi direcŃie a spiritului. Tot ceea ce trăim devine mistic în clipa în care conŃinuturile trăite nu sunt simŃite ca atare. cu atât îŃi dai mai mult seama că nu există o determinare precisă a conŃinutului şi domeniului misticei. când ea se dilată dintr-un impuls organic.172 Texte din manuscrise Sensibilitatea mistică Cu cât pătrunzi mai mult în esenŃa misticei. în artă. 1934 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Fenomenul cel mai puŃin receptiv misticizării. fără multe motivări din-afară şi când ea se afirma din exces de vitalitate lăuntrică. Că există o sensibilitate mistică ce cuprinde toate ramurile spiritului la un moment dat. cât iraŃionalul mai adânc care îmbină toate aspectele lumii undeva departe. Un fenomen trăit până în ultimele lui rădăcini şi consecinŃe este convertit în plan mistic. Când capătă un fenomen politic un aspect mistic ? Atunci când intensitatea lui nu depinde de valori specific politice. Elementul mistic este atribuit unor sfere de valori care pot avea o oarecare tangenŃă cu mistica (de exemplu ceea ce este extatic în erotică o leagă pe aceasta direct de mistică) sau unora care n-au nici o afinitate directă (politică). nu este mai puŃin forma originară şi tipică a oricărei mistice. Determinarea ar fi posibilă numai când conŃinutul misticei s-ar identifica şi s-ar epuiza în sfera valorilor pur religioase. aceasta nu vrea să dovedească altceva decât imposibilitatea şi incapacitatea omului de a găsi un absolut pe o singură cale şi mai cu seamă refuzul drumului direct spre absolut din mistica pur religioasă. Când un fenomen încetează a mai fi el însuşi. atunci acea mişcare devine mistică. VibraŃia extatică o încoronează şi o străbate în întreg cuprinsul ei. Aproape totul devine într-un anumit loc şi la un anumit moment mistic. Nu este atunci de mirare. Şi orice mistică scoate lucrurile din legile lor fireşti. ci adâncite atât de tare încât se subtilizează în vibraŃii. Toată problema consistă în determinarea locului şi al momentului. determină gradul mistic al acestora. FrecvenŃa stărilor. în erotică etc. de prea multă vibraŃie. aşa încât o tipologie a formelor de realizare mistică a omului n-ar fi decât suma de ocoluri ale fiinŃei umane în căutarea absolutului. Ea ne revelează mai puŃin substanŃa interioară a fiecărei realităŃi în parte. indiferent de raŃionalitatea sau iraŃionalitatea acestora. 13 Nov. Când o mişcare politică izvorăşte dintr-o credinŃă oarbă şi dintr-un elan. deoarece romantismul e înrădăcinat toată viaŃa politică într-o zonă în care formei externe de organizare şi de cristalizare i s-a substituit vibraŃia internă. dacă este ars la o temperatură înaltă a sufletului nostru se subŃiază în cele mai fine vibraŃii. deoarece este scos din legea lui firească. ci se reclamă de la un iraŃional ce le depăşeşte infinit. Romantismul a construit o întreagă mistică politică. pe care o situează ca un criteriu şi ca un obiectiv. pentru ce mistica religioasă. Sensibilitatea mistică face apel la iraŃional în toate domeniile spiritului. Nu este sensibilitate mistică aceea care ne adânceşte totul până la extaz. Toată lumea vorbeşte de o mistică în politică. atunci el devine mistic.

Ce se întâmplă. Este ca şi cum odată mântuiŃi. putem fi vinovaŃi faŃă de tot. contradicŃia este o supremă unitate. Dar omul nu poate trăi numai în nelinişte şi numai în durere. Ne-am ascunde în zone de întuneric de frica luminii. să fi ruinat o familie. ne-am simŃi mai luminoşi decât în mrejele unei vini ce n-o putem înŃelege. Fără ea n-am înŃelege nimic din toată drama păcatului. ca pe cea mai mare ocazia pierdută. precum nu există nimeni. ne-ar fi frică să nu fim aruncaŃi la coş de Divinitate şi am prefera o rătăcire pentru a ne împlini un orgoliu absolut. decât să ne scufundăm în indefinitul neliniştii noastre PierduŃi în obscurităŃile unei mine şi condamnaŃi fără scăpare. însă. O vină fără obiect. Neliniştea creşte cu atât mai mult. rămâne la un moment dat. Cu toate acestea nu există nimeni care să nu privească pierderea mântuirii. ConştiinŃa vinovată ne oferă exemplul celui mai mare naufragiu moral. cu tot ceea ce există. adaugă un atribut dureros acesteia. Suntem pe calea Dumnezeirii de cât e ori în noi dialectica nu mai este un proces. Fără acest compromis superior. atunci curajul gândirii noastre a devenit primejdie pentru existenŃa noastră. încât te întrebi dacă Dumnezeu nu ne-a exilat pe pământ pe fiecare în parte. fiindcă nu se poate şti dacă momentul ultim al mântuirii – transfigurarea este altceva decât o înfundătură sublimă. Când ne simŃim responsabili faŃă de sursele prime ale vieŃii. Dar când conştiinŃa noastră. şi dacă ar mai fi posibilă o mântuire prin ocolurile răului. pe calea mântuirii inverse. Presiunea conştiinŃei vinovate n-o cunosc aceia la care suferinŃa încetează. Refuzul mântuirii pleacă dintr-o iubire secretă a tragediei. dar conştiinŃa este turburată ca după o crimă şi ca după cea mai grozavă ofensa. N-am comis nici o crimă şi n-am ofensat nici cea mai neînsemnată fiinŃă. pură de bucurie şi de voluptate. Mai repede am accepta să fim recunoscători unei victime. cu cât noi nu putem găsi un determinant concret şi imediat. împovărează în aşa măsură conştiinŃa noastră. Naşterea conştiinŃei vinovate indică un moment primejdios Şi fatal. o teamă de lucruri transparente. fără să aibă nevoie de justificare. Reflexul DivinităŃii în om este sesizabil în rezistenŃa în antinomii. cine ştie dacă s-ar mai fi găsit oameni care să-şi caute fericirea în nefericire şi salvarea pe drumuri de întuneric. care să nu se îmbujoreze în visul alb al transfigurării. O teamă de claritate ne stăpâneşte. triviali şi bestiali. ExistenŃa exclusivă în gama stărilor negative. 2 • E m i l Ci o ra n . Şi această situaŃie este atât de dramatică. Dar o suferinŃă infinită. când neliniştea şi suferinŃa se închid în ele însele pentru a-şi medita abisul ? Atunci ne mai putem noi crede pe drumul mântuirii ? Sau mai vrem noi să ne mântuim? Nu se poate şti dacă omul vrea sau nu să se mântuiască. de cât e ori antinomiile se rotunijesc în bolta Nr. să fi distrus un prieten. fără întoarcere la naivitate şi fără înaintare în transfigurare. Naşterea conştiinŃei vinovate nu se poate concepe în afară de o existenŃă care suferă. încât presiunea unei vini. Iubirea infernalului nu esta posibilă fără reflexele de paradis ale bucuriei şi ale voluptăŃii pure. Am vrea atunci mai bine să fi făcut o crimă. Drumul spre păcat pleacă din suferinŃă şi este suferinŃă. n-am presimŃi nimic din procesul prin care fără să fim vinovaŃi faŃă de ceva. cu aceia care n-au de ales decât între suferinŃă şi paradis ? (Este oare admisibilă altă alternativă ?) Şi ce se întâmplă cu aceia care de frică de a pierde suferinŃa prin câştigarea paradisului nu pot renunŃa niciodată la ea ? În ce lume să se aşeze acei ce se simt tari numai în contradicŃie. îngustă ca şi dorinŃa lor de fericire sau de nefericire.Texte din manuscrise 173 Păcat şi transfigurare Există multă bucurie în nelinişte şi multă voluptate în suferinŃă. Ne simŃim treptat apăsaŃi de temeri ascunse şi responsabili fără să ştim faŃă de cine. să fi fost murdari. pentru care ea este o simplă potecă. o nelinişte fără o cauză exterioară. ce sunt victorioşi doar între două tăişuri ? Nu este existenŃa cea mai plină aeeea în care mugurii surâd putregaiului ? Într-o mare existenŃă.

păcătuind ne-am înlăturat din existenŃă. Se poate oare construi un paradis cu lacrimi ? Păcatul metafizic este devierea de la suprema responsabilitate în faŃa vieŃii. ispăşim mai cu seamă de a nu fi voit să devenim puri. Este ceva monoton în toată drama suferinŃei.. Vrând sau nevrând. Oamenii trebuiau să lucreze la construirea celui de al doilea paradis. un om religios: un gest imoral. se nasc la unii dintr-o frică iniŃială în faŃa morŃii. să ne simŃim vinovaŃi faŃă de o prezenŃă. ea se sistematizează în existenŃa noastră. îşi dă în cele din urmă seama de un atentat comis de existenŃa noastră împotriva surselor vieŃii şi ale existenŃei. Suntem vinovaŃi de a fi conspirat în nesfârşita Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . încercuită de coroana neagră a păcatului. fiindcă nu putem înlătura „cauza” neliniştii noastre fără să ne înlăturăm şi pe noi. conştiinŃa vinovată începe să descopere raŃiunile ultime ale neliniştii sale. de o fiinŃă determinată. au atentat la raŃiunile prime ale existenŃei. de a nu fi făcut saltul. Datoria omului era s-o iubească până la orgiasm. Întâiul şi ultimul păcat ! Dintr-o nesfârşită suferinŃă se naşte conştiinŃa păcatului. imitând curba de azur a cerului. Ştiind aceasta. o vină esenŃială în faŃa existenŃei. ConştiinŃa noastră vinovată. ne-am uşurat sarcina şi blestemul ? Nu. adâncuri şi iluzii. Ce ispăşim când n-am făcut nimic ? O vină fără obiect ne terorizează şi povara pe conştiinŃă creşte cu progresul durerii. ci. concret şi viu ? N-am vrea oare să fim vinovaŃi faŃă de ceva vizibil ? Să ştim că suferim din cauza cutărui şi cutărui lucru. De aceea ne simŃim extrem de responsabili în faŃa ei. Precum formele multiple ale temerii. Ei au violat misterele ultime ale vieŃii şi au ridicat toate vălurile ce acopereau taine. iar nu faŃă de ceva. tot aşa în cazul păcatului metafizic. Ispăşim prin el vina de a nu fi devenit puri prin durere. Dintr-o mare reflexie asupra sa înseşi. Aceasta înseamnă a fi vinovat faŃă de tot. Deja. ConştiinŃa vinovată rezultă din atentatul cu voie sau fără voie împotriva vieŃii. o deconcertantă conştiinŃă a acestei existenŃe. el este o pedeapsă a acestei suferinŃe. la rândul lui. în torturile conştiinŃei vinovate. Ce ispăşim prin suferinŃa noastră ? Este întâia întrebare a conştiinŃei vinovate.. când mai târziu. Neputând-o învinge şi depăşi. câştigând în schimb. ViaŃa ne-a fost dată ca să murim în extazul ei. ca un simplu moment în evoluŃia sa. acestea niciodată nu vor putea echivala motivul precis şi cauza exterioară.. atât ei cât şi comunitatea ştiu de ce sunt blestemaŃi.. care n-au fost clipa de extaz în faŃa vieŃii. Căci toată drama păcatului metafizic consistă în trădarea raŃiunilor ultime ale existenŃei. Decât . transfigurarea. faŃă de o ultimă raŃiune. dar am păcătuit faŃă de tot. în loc să se nască individual şi disparat pentru ca să culmineze în frica de moarte. s-au totalizat în vina infinită a conştiinŃei. Căci nu se poate spune că n-am avut fiecare la un moment dat cheia paradisului. Şi trăim durerea ca o dialectică cu un singur termen. fiindcă până acum nimeni n-a putut-o accepta ca o stare naturală. la existenŃă ca atare. amplifică problemele existenŃei proprii. Neliniştea lor are un sprijin în certitudinea motivului exterior. Un criminal are o scuză pentru neliniştea lui: victima.. Durerea se afirmă. iradiază de la centru toate elementele poverei noastre lăuntrice.. Aceşti oameni sunt scoşi din comunitate.174 Texte din manuscrise fiinŃei noastre. N-am păcătuit faŃă de nimeni şi faŃă de nimic. ci continuăm a suferi mai departe fără margine. iar pe calea noastră (a celor căzuŃi iremediabil în timp) de cât e ori trăim orice proces ca o durere.. Dar la această construcŃie n-a fost depusă până acum o piatră. un păcătos obişnuit: o abatere de la lege. doar lacrimi. dimportivă. Dar acela care nu poate spune nici măcar fiindcă ? Sau. se neagă tot în durere şi se îmbină în durere.. fiindcă. Sau poate mai mult: păcatul este o autopedeapsă a suferinŃei. ToŃi acei ce au trădat geniul pur al vieŃii şi au turburat sursele vitale în elanul demiurgic al conştiinŃei. acest fiindcă va fi urmat de o scuză ce acoperă totul şi acest tot nu va putea mângâia cu imensitatea lui dorinŃa noastră dureroasă după un păcat imediat. Aceasta este calea păcatului metafizic. Toate clipele. să putem aduce durerea noastră fără nume în legătură cu un nume. Fiecare din ei poate spune liniştit: sunt vinovat. fiecare om înclină să considere durerea ca un drum spre puritate. creând o dispoziŃie exact opusă purităŃii.

Dar tot aşa nici unul. decât uitările propriei tragedii. Este ca şi cum odată efortul transfigurator realizat. ne poate reprimi numai dacă vrem noi. decât transfigurarea. un drum prin întuneric ar putea să ne descopere o lumină secretă. Nimeni. o transcendere esenŃială a oricărui proces. este asemenea unul creştin fanatic care a renegat pe Dumnezeu. fiind obosită şi oarbă de fulgerele noastre. să iubeşti absurdul. De aici. Dar dacă această lumină ar fi un moment final ? Căci din lumină nu mai putem cădea în întuneric. Poate numai atunci începi să ştii ce e viaŃa şi să înŃelegi lucrări inaccesibile filosofiei. Un sfânt n-are nici un fel de istorie. din moment ce omului îi poate fi teamă de orice mântuire ca de o mântuire înainte de vreme.). care ne-a scos din rândurerile oamenilor şi ale vieŃii. Din frica de sfârşitul lui. Ce poate fi pentru acela transfigurarea. Cine a acceptat marile poveri ale vieŃii. însă. sublimele lui laşităŃi ? Există multă bucurie în nelinişte şi multă voluptate în suferinŃă. el merge în linie dreaptă spre cer. Trăieşti ca şi cum ai fi condamnat de ultimul principiu (de natură. mai mult decât o crimă ordinară. nu poate accepta beatitudinea finală. viaŃa. Nr. Încă odată. în al doilea destinul tău devine o condamnare. A ucide un om şi a ucide viaŃa ? În primul caz te condamnă semenii. din aceia care au trăit amarnic dialectica demonică a vieŃii. SfinŃenia este o stare de continuă transfigurare. de viaŃă. (Dar oare viaŃa n-a conspirat şi ea împotriva noastră ?) Un om care iubeşte viaŃa şi a conspirat împotriva ei. să dispreŃuieşti legile naturii.. atunci când mai are încă de trăit. iubeşte mai mult tragedia. O diferenŃă există totuşi: Dumnezeu poate ierta dacă vrea. ne-ar fi teamă că ne-am pierdut pe noi înşine. ale nebuniei şi ale morŃii. deoarece sfinŃenia este o depăşire definitivă a dialecticii. 2 • E m i l Ci o ra n . Păcatul teologic este tot aşa de grav ca şi păcatul metafizic. teama de prăbuşire. de Dumnezeu etc.. atunci când lumina ne primeşte ca sfârşitul istoriei noastre. Transfigurarea este o mare tentaŃie după povara păcatului metafizic. să fii altcum trist.. Teama de monotonia clipelor sublime este mai mare decât. de existenŃă.Texte din manuscrise 175 noastră durere împotriva purităŃii iniŃiale a vieŃii. nu scapă din vedere fascinarea învăluitoare a unei lumini finale. Ceea ce înseamnă: renunŃare la calea divinizării proprii şi pierderea în anonimatul surselor vitale (recâştigarea naivităŃii paradisiace cânnd omul nu cunoaşte durerea şi pasiunea pentru durere). pe căile durerii şi ale păcatului. De cât e ori până acum omul nu s-ar fi putut mântui dacă ar fi voit! Dar se vede că suferinŃa descoperă lumi ce pot înăbuşi amintirea şi regretul paradisului. Căci transifugarea este o înfrângere a dialecticii. mântuirea este o chestiune de voinŃă..

o tensiune extremă. de un elan cuceritor turbură suavitatea şi puritatea melancoliei. savurarea ca atare. Există în orice cunoaştere obiectivă. abandonarea. Setea de lumi nesfârşite devine dorinŃa de a crea lumi nesfârşite şi aspiraŃia de topire în fluiditatea infinitului afirmare dramatică în infinit. este ca o reîntoarcere în spre purităŃi pierdute. că femeia care-Ńi şerpuieşte ca o obsesie întreaga ta fiinŃă. o presimŃire voluptoasă a nesfârşirii. atunci când e turburată de un principiu de antinomie. aspiraŃiile vagi avânturi determinate. numai atunci aceasta devine creatoare. apariŃia lor se datorează unui minus de iubire. ne indică suficient pentru că ele nu pot vieŃui niciodată împreună. mai fermecătoare decât cele mai divine iluzii şi mai îmbătătoare decât cele mai dulci reverii ? Nu ne doare în mângâietoarea sfârşală a melancolei imposibilitatea de a ne topi în lacrimi ? Numai în iubire melancolia îşi atinge propriile ei culmi. seamănă cu oricare alta ca adâncime sufletească. sau când înŃelegi că zâmbetul ei nu e unic. când nu ardem. Nu regretăm noi atunci că nu stoarcem o fântână de lacrimi.176 Texte din manuscrise Melancolie şi iubire Melancolia devine cu atât mai pură cu cât iubirea o învăluie şi o alimentează. al cărui izvor să fie necesar în picuri de transparenŃe. făcând-o şi pe aceasta absolută. Dacă prin creaŃie ar trebui să renunŃăm pentru totdeauna la deliciile melancoliei pure. atunci cunoaşterea a suplinit dureros elanurile iubirii. o tendinŃă distructivă iar când pornirea spre cunoaştere devine pasiune. Cunoaştem cu adevărat numai în momentele când nu vibrăm intern. ci perfect reversibil. Când ajungi minus de iubire. când o poŃi înseria şi încadra în rândul celorlalte şi găseşti explicaŃii generale pentru reacŃiunile ei individuale. câŃi n-am renunŃa mai bine la creaŃie? De unde derivă adâncimea iubirii dacă nu din negaŃia cunoaşterii ? Ceea ce în cunoaştere e plat. Iubim în măsura în care negăm cunoaşterea. momentele de reală cunoaştere sunt extrem de rare. care a crescut organic în tine. Trecerea în planul demiurgic face din reveriile noastre proiecŃii vitale. ci distruge progresiv în fiinŃă. O conştiinŃă demiurgică converteşte vagul melancoliei în încordări şi trăznete. ce ar răsfrânge lumea cu sclipiri. Iubirea este o fugă de Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Din asocierea lor se naşte un tremur plăcut şi suav. DiferenŃa aceasta de nivel psihic între cunoaştere şi iubire. într-o oboseală plăcută. e o putere în relaŃii prin care obiectele îşi pierd valoarea. cu o perspectivă obiectivă. care înŃelege totul şi încearcă să explice totul. lacrimile furtunii. deoarece cunoaşterea nu salvează niciodată nimic. Şi dacă nu ne-am iubi decât dorinŃa noastră de iubire sau iubirea noastră. Pasivitatea. de pornire pasională şi de o energie intensă. presimŃirile devin trăsnete. mai vulgară şi mai plată. planarea suavă deasupra lumii realizare electivă în lume şi savurarea explozie. cu cât cunoaştem mai mult cu atât realitatea devine mai comună. în iubire devine absolut. când nu ne putem ridica la un înalt nivel psihic. În marii creatori muzicali melancolia a fost totdeauna scuturată de o ardoare vie. care consideră relaŃii. Fluxul creaŃiei este un val de impuritate şi de dramă. iar din iluziile ei încântătoare îşi alimentează flăcările tremurătoare de prea multe şerpuiri. Orice cunoaştere obiectivă e plată. ea nu este decât o formă de autodistrugere. în măsura în care ne putem abandona absolut unei valori. iar din regrete avânturi irezistibile. tremurul imaterial purifică melancolia în aşa măsură încât starea melancolică pură devine în sine extrem de fecundă fără a fi însă creatoare. Când iubeşti o fiinŃă. Cunoaştem un lucru pentru a-l face ca pe celelalte. o graŃie a singurătăŃii. Când ajungi uneori să-Ńi dai seama din afară. căci numai Erosul transfigurează melancolia. refluxul. tremurul imaterial voinŃă de realizare. Nu exista dispoziŃie mai creatoare decât cea melancolică. Numai când o pasiune exagerată. în acest avânt nu este mai puŃină negaŃie a cunoaşterii. Atunci infinitul melancoliei devine vibraŃie puternică.

pur elan subiectiv. iată o luptă pentru viaŃă. Când începe să ne fie milă de o persoană pe care am iubit-o înseamnă că elanul nostru nu mai poate susŃine lupta împotriva evidenŃei. Când Erosul s-a actualizat. Va putea Erosul să distrugă în cele din urmă logosul? Convertirea iubirii în milă determină ultima fază a iubirii.Texte din manuscrise 177 adevăr. facedin sufletul acestor oameni fântâni nesecate de stări cristaline în puritatea lor. După flăcările şi văpăile iubirii. Atunci ai priză directă pe adânca ei interioritate. iubirea care creşte alimentată de fatalitatea spaŃiului. dimpotrivă luciditatea milei răpeşte orice strălucire la care ar avea drept iluzia oricărei fiinŃe. Iubirea care rămâne dorinŃă şi creşte numai în dorinŃă. le topeşte ca într-o iluzie. ne pare a veni din afară. virginal. ci şi cu obsesia unei fiinŃe din afară. nu suferim că suntem iubiŃi ? Şi mila noastră nu exprimă regretul de a nu mai putea răspunde Nr. Căutăm iubirea pentru a scăpa de prăbuşirea în nimic prin lucidităŃile cunoaşterii noastre. Iubim o femeie. Pentru aceasta iubim. până unde adâncimea ei neagă tendinŃa spre cunoaştere şi până unde adevărul este înfrânt de iubirea care ne face prea vii pentru a putea fi obiectivi. când el trăieşte numai ca realitate subiectivă. Şi iubim cu adevărat numai când nu vrem adevărul. Numai iubirea de departe. nu transfigurăm deloc. Contopirea în tremurul vital în iubirea ca germen. Nu este mai puŃin adevărat că numai prin femeie putem vedea până la ce nivel se ridică intensitatea iubirii noastre. La oamenii cu multă imaginaŃie şi cu o viaŃă interioară complicată. noi nu anticipăm nimic. care face suferinŃele fluide. adâncindu-te în zvîcnirile unui sentiment. cunoaştem şi devenim obiectivi mai repede decât menŃinându-ne în elanurile pure ale sufletului nostru. PrezenŃa ei fizică face din sentimentul nostru ceva prea oriental. nu dăruim nimic generos. cu cât distanŃa de persoana iubita este mai mare. există totuşi pornirea în spre adevăr) sunt atentate la iubirea noastră şi la dorinŃa noastră de iubire. cu o direcŃie prea determinată. Iubirea este o sursă de existenŃă. ne încântăm de voluptăŃile tremurului nostru erotic. stingerea iubirii este un presentiment neliniştitor. ne savurăm pe noi înşine. Nu ne doare atunci iubirea altei fiinŃe. nu este decât o manifestare a acelei iubiri care nu vrea să se realizeze de teama de a nu muri. fiindcă persoana ce o iubim actualizează numai un potenŃial lăuntric de iubire. pentru propriile extazuri şi pentru propriile greşeli. iubesc iubirea mea. Generalul cunoaşterii şi abstracŃia adevărului (chiar dacă adevărul nu există. Prin femeie. fiindcă ne este scumpă iubirea noastră. Singurătatea sexelor şi lupta sălbatică între bărbat şi femeie îşi au izvorul în această interioritate a iubirii. iubirea este cu atât mai intensă şi mai profundă. în potenŃialul erotic ca atare. desprinzându-se din prezenŃa fizică a persoanei iubite. Căci existăm numai prin iluziile. Din acest motiv. avem o viziune atât de clară a locului în lume a altei persoane. Căci în iubire ne gustăm. înainte ca o fiinŃă să fi trezit la viaŃă şi să fi actualizat acest potenŃial. când am devenit lucizi. clari. încât ceea ce este în noi cu adevărat trăire erotică. în volutele vitale ale iubirii. în farmecul lui voluptos. deznădejdile şi greşelile noastre. o iubire în care obiectul ne este exterior. deoarece numai ele exprimă individualul. agonia iubirii. mila este ca o cenuşă ce acoperă ultimele pâlpâiri de foc ale Erosului. seci şi goi. Realitatea primordială şi efectivă este iubirea din noi. în pulsaŃiile ei pure. Dar abandonarea în experienŃa voluptoasă a iubirii ca stare pură şi între abandonarea în cultul unei fiinŃe. 2 • E m i l Ci o ra n . Dorim iubirea pentru a nu fi contrafăcuŃi şi falsificaŃi de adevăr şi de cunoaştere. Iubirea împotriva adevărului. De aceea în milă ne dăm seama atât de bine de condiŃia altuia. Nu poate exista o iubire pur subiectivă. În milă. în iubirea ca dorinŃă. atunci trăieşte iubirea ca iubire. Iubesc iubirea din mine. Şi în iubire nu putem cunoaşte. Mila este o iubire în oboseală. Femeia este pretextul indispensabil care-mi aduce într-un ritm intens pulsaŃiile timide ale iubirii. numai aceasta se prezintă ca stare pură. întâia este cea primordială. Pe fiinŃa ce o iubim o cunoaştem cu adevărat numai după ce n-o mai iubim. se găseşte nu arareori o astfel de purificare a iubirii încât ei trăiesc elanurile iubirii în ceea ce ele au suav. Suntem prin iubire. ne realizăm mai repede şi murim mai repede.

complexe? Nu transfigurează melancolia. într-un indefinit mângâietor. ci de nivelul sentimentelor noastre. – Nu simŃim în melancolie cum sufletul ni se deschide sub chemări vagi ? Şi nu sunt aceste chemări presimŃiri de plăcute nelinişti şi nu este dulce aroma plecată din destrămarea noastră ? Căci sufletul ni se deschide într-o voluptoasă destrămare. strigăte. se desprind de lucruri şi revin apoi în mănunchiuri sonore. evoluează în tot. doar vom putea odată. faŃa cea mai lipsită de expresie şi nu împrumută o adâncime unui vid interior ? AtracŃia zâmbetului melancolic provine şi din această prezenŃă a lui la persoane atât de diferite ca formaŃie spirituală şi ca nivel psihic. într-un reflux insensibil spre nesfârşirea din care au plecat. Tot ceea ce este suav. marşuri. în acest indefinit consistă o explicaŃie a imposibilităŃii noastre de a ne sătura de melancolie. pe nimic. Nedeterminatul şi vagul care se desprind din acest zâmbet te atrag ca inexplicabilul misterului. suavităŃi intime. el evoluează deasupra lumii. Lupta împotriva lor trebuie dusă cu absolut toate metodele care există. să începem astfel de la început. Şi cu cât ai înŃeles mai mult cu atit ai înŃeles mai puŃin. Ne pompăm pe noi înşine. Şi triumful cunoaşterii nu ne arată decât în ce mare luptă ne-am angajat şi cât e posturi pierdute avem de recucerit. cu atât ireparabilul ce desparte două fiinŃe se adânceşte mai tare şi intensitatea ei nu face decât să arate cât de mare este în noi regretul de a nu mai putea iubi. Şi nu ne încântă în farmecul de destrămare plăcută a melancoliei singurătăŃi sonore. Nu ne par atâtea femei superficiale. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . cu ajutorul cărora înfrângem temporal tristeŃea. ÎnvăŃăm să trăim luptând împotriva propriei noastre fatalităŃi şi în lupta noastră nu face decât să secăm fântâna tristeŃilor noastre. Nu simŃim dimpotrivă delicii virginale. Suavitatea este o sursă de lumină tainică în melancolie. să izbucnim furioşi împotriva lor. Căci dacă nu vom avea atâta tărie încât să înfrângem cancerul tristeŃilor. Suntem siliŃi să învăŃăm ce înseamnă a trăi numai după lungi tristeŃi. extaz într-o lume de culori ireale. vulgaritate. Genial sau diletant. face vulgaritatea misterioasă. Pe cât sunt melancoliile de dulci. cu un izvor mai pur. Nu trebuie să ne lăsăm dominaŃi de invazia tristeŃilor. datorită zâmbetului melancolic. a o înŃelege şi a o cunoaşte. utilizând toate căile şi toate posibilităŃile. Indeciziunea lui se amplifică de mărimea în spre care el se îndreaptă. pur toarnă peste vagul melancolic un fluid imponderabil şi misterios ce se dilată în noi ca un parfum îmbătător şi fin. care în noi s-a lichidat de mult ? Cu cât mila creşte. ingenuu. Şi învăŃăm să trăim numai prin reacŃiuni. Să nu uităm că există în lumea aceasta pumni. Plutind peste tot. spre tăcerea din care a purces fiinŃa ? SingurătăŃile au atâtea glasuri pentru cei care au prea multe de spus pentru a mai putea vorbi ! – Misterul zâmbetului melancolic rezultă din nelămuritul ce-l introduce suavitatea în melancolie. Să le suportăm numai până când ele au poezie. Aici cunoaşterea n-are ce distruge. ca-ntro grădină cu flori care îşi întind petalele în nesfârşit. femei. a o găsi cândva plată. atunci e sublim. într-o aspiraŃie spre vag. când devin reale şi efective. Ultima fază a iubirii nu face decât să ne arate cât suntem de singuri chiar când iubim şi cum totul depinde nu de obiectul din afară. deoarece progresul ei nu este decât o continuă auto-anulare. secaŃi de tot. el ne va roade şi ne va putrezi înainte de vreme. zâmbetul acesta se opreşte pe tot. fără ca să ne doară cât de puŃin această destrămare. cu alte adâncimi şi cu alte clarităŃi. palme. fără să poŃi ştii dacă e înŃelegere sau extaz. sport. ce cresc din nesfârşit.178 Texte din manuscrise unei iubiri. Lupta dintre iubire şi cunoaştere se desfăşoară pentru ultima oară în milă. pe atât sunt tristeŃile de amare. Când el pleacă dintr-un rafinament interior. când e instinctiv.

ci printr-o fatalitate asemănătoare cu aceea care aruncă la pământ un fruct putred dintr-un pom. înseamnă a te desgusta de fenomenul uman în aşa măsură. numai puŃini se înalŃă. Într-adevăr puŃin a avut de suferit Isus pentru ca noi să avem atâta de îndurat. * * * Este atât de greu să treci peste lipsa de nădejde din suferinŃă. 2 • E m i l Ci o ra n . Dacă ar fi suferit în natura lui divină. Isus n-a venit pentru cei mai singuri. după el n-ar fi trebuit să mai existe dureri. toate elanurile şi toate înfrângerile sunt rezultate numai din forma ta particulară de existenŃă. că toate gesturile absurde. dar nu o detaşare prin transcendenŃă. Animalul acesta indirect doreşte spiritul şi regretă viaŃa. Căci nu te întristează numai faptul că în destinul lor poŃi vedea viitorul tău. Obsesia de fiecare clipă a absurdului uman face de două ori existenŃa insuportabilă : ca viaŃă concepută biologic şi ca viaŃa deviată în formă umană. îl face să le piardă şi pe acestea şi să devină astfel un nimic care doreşte existenŃă. Ori se pare că toŃi oamenii care au venit după Isus. prin sublim. Aceştia nu şi-au găsit decât mângâierea propriului lor chin şi nu şi-au găsit liniştea decât în suferinŃe şi mai mari. Omul nu-şi poate găsi nici un echilibru în lume. ci te întristează îndeosebi prezenŃa continuă a unui putregai în esenŃa omului. riscate sau groteşti. fără să fie salvaŃi prin suferinŃa lui. Şi oamenii au plătit scump paradoxul formei lor de existenŃă. toate gândurile. Întreg procesul de decadenŃă a omului nu este decât o succesivă detaşare de existenŃă . De aceea omul are privilegiul de a putea muri oricând. Când te gândeşti mult asupra omului. căci dac-ar fi suferit atât de mult pe cât se spune. încât nu poŃi privi cu dispreŃ iluzia creştinilor de a-şi fi atenuat suferinŃele lor prin comparaŃia continuă cu suferinŃele lui Isus ? Dar ce poŃi face când n-ai găsit nici un mijloc de a nu fi singur în durere ? Şi apoi când ai memoria atâtor suferinŃe trecute şi presentimentul atâtor dureri viitoare . OscilaŃia lui între viaŃă şi spirit. să te obsedeze absurdul formei umane de existenŃă. că el n-are în existenŃă un punct stabil şi un centru de determinare. precum este bine că se mai găsesc şi oameni care se pot înălŃa încontinuu. sublime. n-au făcut prin chinurile lor decât să adauge contribuŃia lor la infinitul suferinŃei umane. Dar Isus n-a suferit decât ca om şi astfel suferinŃa lui n-a putut răscumpăra decât atât de puŃin. de a renunŃa la iluzia de viaŃă din el. Să-Ńi dai seama în fiecare clipă că tot ceea ce faci tu este fructul condiŃiei tale particulare . după el n-ar mai fi putut exista suferinŃe. ea însăşi inadmisibilă. încât singurătatea omului este în acelaşi timp o singurătate a nimicului şi o singurătate a firii. Acest nimic ce doreşte existenŃa este rezultatul unei negaŃii a vieŃii. te apucă o nemărginită amărăciune. deşi a mângâiat pe mulŃi. că ai în fiecare clipă în conştiinŃă această particularitate a condiŃiei umane. Este bine că în lume se mai găsesc şi creatori fericiŃi. că dacă ai fi fost orice altceva decât om nu le-ai fi făcut. Şi nimic nu este mai întristător decât să vezi cum decad oamenii. tristeŃile. încât doreşti să devii orice numai om nu. Or această formă este un paradox în lume. deja trăind. chinurile cărui om Ńi-ar putea îndulci amarul chinurilor proprii ? Isus n-a suferit pentru toŃi oamenii . Orice decadenŃă este o deficienŃă de existenŃă şi o pierdere în existenŃă.Texte din manuscrise 179 TristeŃea de a fi Nenorocirea omului este că nu se poate defini în raport cu ceva. pe care Cristos nu l-a putut realiza. Nu este revelatoare pentru esenŃa omului pornirea spre decadenŃă ? Cea mai mare parte din oameni decad . fiindcă echilibrul nu se câştigă negând viaŃa. ci numai pentru Nr. sau prin renunŃare. asupra condiŃiei lui particulare în lume. bucuriile şi prăbuşirile. cu inadmisibile suferinŃe într-o lume. fără să poată mângâia însă pe cei mai singuri. l-au plătit cu prea multe suferinŃe.

Până acum nu s-a găsit un D-zeu al celor mai singuri. schimbi direcŃiuni de existenŃă. Oamenii n-au înŃeles că împotriva mediocrităŃii nu se poate lupta decât cu suferinŃa. sursa originară a nesfârşitelor întristări. Este o schimbare de perspectivă. Din câte femei echilibrate n-a făcut suferinŃa sfinte ? Absolut toate sfintele au suferit dincolo de orice închipuire. Un popor întreg ar putea fi modificat prin suferinŃă şi nelinişte. numai dintr-un raport. atitudini şi viziuni. menŃine pe om într-o tensiune în care nu mai poate fi mediocru. deoarece orice suferinŃă mare şi durabilă afectează fondul intim al fiinŃei. După ce ai suferit mult îŃi vine imposibil să-Ńi mai dai seama de perioada de viaŃă în care n-ai suferit. şi de orice gen de informaŃie. independent de determinantele exterioare ale tristeŃilor. Toate celelalte experienŃe şi fenomene nu reuşesc să modifice esenŃial temperamentul cuiva sau să-i adâncească anumite dispoziŃiuni până la a-l transforma integral. de oameni. te aduce întrun plan de existenŃă străin aspiraŃiilor tale fireşti. printr-un tremur continuu. Pe acestea le poŃi învinge . tot complexul de valori ale culturii nu modifică nimic în esenŃă. chinuitor şi persistent. Întreaga nelinişte ce urmează suferinŃei. din această comoară blestemată. deoarece ea izvorăşte din existenŃa noastră ca atare. sunt oameni care nu pot trăi mai departe decât negându-se continuu pe ei înşişi. pot fi distruse prin teamă. Este drept că o suferinŃă ce vine din afară nu este tot aşa de fecundă ca o suferinŃă care creşte imanent într-o fiinŃă. printr-o neliniştire chinuitoare şi o tortură arzătoare. concepŃii. Transfigurarea lor n-a fost opera intervenŃiei divine. ci o sumă de oameni. Nu aş conduce niciodată un stat cu programe. care este adevărata tristeŃe metafizică. suferinŃa face un sfânt şi în locul tuturor iluziilor lui întinde plăgile şi cangrena renunŃărilor. tristeŃea de a fi. mult mai profundă este. În intimitatea fiinŃei noastre există neliniştea propriei noastre distanŃe de lume. Ah ! Lumea asta care nu şi-a găsit până acum decât un mântuitor ! Numai suferinŃa schimbă pe om. Prin ea schimbi temperamente. În acest fond de tristeŃe nu pot vedea altceva decât tristeŃea de a fi. Dar dintr-un popor nu trebuie să faci o sumă de creatori . Se poate scoate atât de mult din suferinŃă.180 Texte din manuscrise cei singuri. Toate metodele obiective. Cunoaşterea obiectivă şi impersonală nu face decât să îmbrace un manechin. care te îmbogăŃeşte sau te distruge pentru a te face orice numai mediocru nu. printr-o teroare fecundă şi o suferinŃă generală. de înŃelegere şi de simŃire. Şi. şi n-aş lăsa pe nici un cetăŃean să mai doarmă liniştit până când neliniştea lui nu l-ar asimila formei de viaŃă socială în care trebuie să trăiască. dar este imposibil să învingi un fond ascuns şi intim. de idei. căci orice suferinŃă te înstrăinează de dispoziŃiile tale naturale. Dintr-un popor indolent şi sceptic aş scoate foc printr-o teama. scepticismul vulgar şi imoralismul superficial. Lupta împotriva propriilor întristări este atât de grea fiindcă există un fond de tristeŃe în noi. fiindcă până acum nimeni n-a găsit mângâierile care ar putea face mai puŃin nefericite aceste fiinŃe. Astfel dintr-un om născut pentru viaŃă. are în sine destule rezerve pentru a face inutilă orice contribuŃie din afară. din natura intrinsecă a fiinŃei pe când neliniştea distanŃei de lume. SuferinŃa de fiecare clipă. al celor absolut singuri. printr-o neliniştire totală. le-a intensificat şi le-a adâncit cum nu reuşeşte să intensifice şi să adâncească viaŃa sufletească a unui om normal o existenŃă întreagă de meditaŃie. ea modifică implicit şi raportul acesteia cu lumea. se poate dispensa pentru tot restul vieŃii lui de cărŃi. IndolenŃa. Modificând fondul intim al fiinŃei. manifeste şi legi. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . dar modifici inimaginabil de mult prin durere. Un om care are blestematul şi inepuizabilul privilegiu de a putea suferi absolut în continuu. Nu schimbi mare lucru prin cultură sau prin spirit. într-adevăr. însă. Singura armă împotriva mediocrităŃii este suferinŃa. dar nu o fiinŃă. nici a lecturii şi nici chiar a singurătăŃii luată ca atare. A lupta împotriva acestei tristeŃi metafizice înseamnă a lupta împotriva ta însuŃi. deoarece faptul pur de a suferi este suficient pentru a dispune la meditaŃie continuă. dintr-o relaŃie. o suferinŃă monstruoasă şi durabilă le-a relevat lumi pe care nimeni nu le poate bănui.

pentru a lăsa locul unor determinante mai adânci. Nimeni să nu ştie cât vei trăi. toate actele vieŃii devin materiale de memorie. să fii un „caz”. calcă sigur în existenŃă. o nelinişte. ce vei face. cu progres de aspiraŃii şi cu adâncimi de regrete. atât de profunde şi de debordante. a căror viaŃă se dilată atât de mult încât n-o mai pot domina în nici un fel. De ce putem cunoaşte pe oameni numai în marile evenimente din viaŃă ? Fiindcă aici hotărârea şi calculul raŃional n-au nici o valoare . adânci şi îndepărtate. Valoarea nulă o hotărârii raŃionale răsare atunci într-o evidenŃă dureroasă. orgoliul animalului raŃional nu vrea să admită rolul destinului interior la marile răspântii ale existenŃei lui. îi face insensibili la iraŃionalitatea procesului. a atitudinii în marile evenimente. un aspect fragmentar şi simbolic . este pentru el însuşi o nelinişte absolută şi un prilej de nelinişte pentru alŃii . Şi deşi în experienŃa procesului. un extaz sau o bucurie. toate regretele şi toate aspiraŃiile ce se dilată pe o sferă mare de timp ne împiedică să trăim. VieŃuirea absolută în clipă ca supremă actualitate a vieŃii individuale. să facă din existenŃa ta o surpriză continuă. ne doare şi ne surprinde când tensiunea intimă explodează în conŃinuturi atât de vii. un element în succesiune. un extaz. Trebuie anulate într-un mod oarecare memoria şi toate sentimentele care încearcă să se cristalizeze în noi. ne depăşesc. iresponsabilitatea este vădită. în el tremurul individuaŃiei este o halucinaŃie. Să fii pentru altul prilej de alarmă. ne poate duce la anularea memoriei şi la eliminarea Nr.Texte din manuscrise 181 Toate trăirile totale. PrezenŃa ta să fie o mustrare. în fiecare moment. creându-se astfel o permanenŃă inutilă a eului. o teamă. dominându-ne ? De unde iluzia autodeterminării ? Interpretarea posterioară a oamenilor după ce procesul s-a consumat. conŃinuturile fiinŃei tale debordează limitele unei existenŃe individuale . Ca indivizi. dându-ne impresia infinitului lăuntric în conştiinŃa mărginirii fatale a oricărei individuaŃii. ExistenŃa ta să n-o poată rezolva vreodată. Toate afecŃiunile durabile. Şi atunci i se pune aceluia ultima întrebare : dacă lumea a fost creată sau dacă n-a fost încă. ai atunci impresia că în tine palpită forŃe necunoscute. Acest orgoliu dispare la acei a căror existenŃă este o sumă de răspântii şi la care trăirile totale sunt atât de frecvente încât se simt depăşiŃi. în ea. Totul este să poŃi fi total fără să ai memorie. ci doar o teamă şi o bucurie pentru prăbuşirile şi înălŃările tale. ToŃi oamenii care n-au un destin şi care nu pot deveni „cazuri”. ci absenŃa ta fizică să mărească chinul neînŃelesului. Căci este inutil să simŃi şi să ai conştiinŃa permanenŃei şi continuităŃii eului. o reverie sau o explozie. Este curios cum oamenii exagerează valoarea hotărârii. toate acele trăiri care ne angajează mai mult. ne încurcă şi ne îngreunează existenŃa. Acel om. o creaŃie infinită. Şi ne depăşesc prin sentimentul de iresponsabilitate ce-l avem de câte ori trăim astfel de experienŃe. avem fatal conştiinŃa limitării noastre. sunt siguri că ei trebuie să ajungă undeva . de ură şi de entuziasm . însă. un nimic ce devine fiinŃa. 2 • E m i l Ci o ra n . numai oamenii care au destin. fără perspectiva relativităŃii lui în cadrul celorlalte acte. nimeni să nu fie sigur de drumul pe care vei apuca. când în ele suntem mai iresponsabili. mai aproape de fondul nostru iraŃional. Şi aceasta nu e posibil decât prin realizarea integrală a fiecărui act de viaŃă fără conştiinŃa distanŃei. care să evolueze în timp şi să ne legăm prin ele de obiecte ? De ce să ne mai ataşăm de lume în timp ? Oare n-am putea trece peste aceste piedici în calea vieŃii dintr-o integrare şi o semnificaŃie generală ? Trăirea sub dimensiunea amplă a timpului face din orice act al vieŃii. de ce încercăm să umplem trecutul cu o nesfârşită serie de conŃinuturi şi să anticipăm viitorul printr-o tot atât de nesfârşită serie de conŃinuturi ? De ce să mai avem sentimente. din care nu mai rămâne în înŃelegerea lor decât o schemă. De ce să ne mai aducem aminte de ceva şi de ce să mai dorim ceva. Când trăieşti extrem de intens. o nelinişte ciudată. tot ceea ce derivă din valori şi criterii exterioare dispare. Nu avem noi în trăirile totale sentimentul unei invadări irezistibile. Dintre oameni sunt impresionanŃi numai aceia a căror existenŃă este o serie de răspântii. cu evoluŃii de sentimente. care e un „caz”. al unui proces ascuns ce se desfăşoară în noi. căci finalul este implicat în premisele fiinŃei lor. din acest motiv. de presentimente. de meditaŃie. că se consumă un destin de care eşti iresponsabil. a mărginirii individuaŃiei . o verigă dintr-un lanŃ. Totul este să ai destin. cum vei gândi.

n-ai ce arunca deoarece nimic nu te apasă din afară. Să nu trăim momentele vieŃii ca probleme. cu cadavrele trecutului şi cu sigurele cadavre ale viitorului. nici moartea nu mai pot avea o semnificaŃie.182 Texte din manuscrise deznădejdii de a trăi în timp. că trăieşti precum te miri când Ńi se spune că mori. pentru care nici viaŃa. în care fiind totali şi prezenŃi să nu avem ce uita şi să nu avem ce dori. Numai realizarea absolută în clipă ne poate scăpa de tortura de a avea un timp al nostru. ci ca realizări absolute . Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Fiind în fiecare moment total. să trăim în fiecare clipă ca şi cum am trăi ceva definitiv. de la distanŃă. Atunci te miri când Ńi se spune. ca o totalitate de existenŃă. ci viaŃa noastră să fie ca o beŃie de fiecare clipă. fără început şi fără sfârşit. Niciodată să nu credem că începem ceva şi sfârşim ceva. ci rămâi ca o existenŃă.

De nu vom avea noi dorinŃa nesfârşită de absolut. în argumente şi în convingeri ? Nu iubim profeŃia. trebuie să ne trezească entuzismul nostru. un salt deasupra lui. Să devenim altceva. Şi aproape toŃi oamenii sunt fărime de existenŃă ce-şi aşteaptă propria lor lichidare. Numai un suflet ce se frământă şi care niciodată n-a uitat că trăieşte. să fie Ńelul nostru şi să acceptăm viaŃa numai pentru mari negaŃii şi mari afirmaŃii. Dacă nu ne va arde conştiinŃa misiunii noastre. Trebuie să ne încântăm de tot ceea ce-i profetic pentru pasiunea de absolut din orice profeŃie. Pe toate planurile vieŃii. 2 • E m i l Ci o ra n . Ultimele finalităŃi. de realizare integrală. O concepŃie dramatică a vieŃuirii în timp este la baza Nr. Vorbele noastre să fie flăcări şi fulgere să fie argumentele noastre. conŃinutul ei. torturaŃi şi chinuiŃi toŃi aceia care aşteaptă ca timpul să le risipească fărâma lor de existenŃă. Numai în profeŃie. Cu un bici imens ar trebui loviŃi toŃi aceia care aşteaptă să trăiască şi care nu se consumă dramatic în demonia timpului. simŃiri care nu vibrează. de nu doriŃi o absolută trăire. sunt sceptici şi acceptă totul. în ceea ce ar trebui să fie şi înspre ceea ce ar trebui să Ńintească. nu ne vom merita nici viaŃa şi nici moartea. Ar trebui să fie interzişi spectatorii şi toŃi aceia care din distanŃă fac o virtute. trăim clipa în direcŃia ei absolută. ardoarea noastră să îmbrăŃişeze conŃinuturile de existenŃă într-o participare originară şi până la extaz să trăim totul. cum pot exista suflete care nu se chinuiesc. de infinită posesie. Ca-ntr-un elan mistic viziunile să ne invadeze de străluciri. pentru ca în fiecare clipă viaŃa noastră să fie un început. Viziuni să devină adevărurile noastre şi principiile profeŃii. vrăjiŃi de alte speranŃe şi măcinaŃi în alta deznădejdi. este profeŃia noastră şi viitorul trăit în actual. PrezenŃe şi realităŃi vii devin în ea dorinŃele noastre şi viziunile strălucesc în prea-plinul actualităŃii. ViaŃa socială să ne fie cîmpul de verificare a inflamabilei noastre sensibilităŃi şi în tot ce are exterior viaŃa să ne revărsăm infinitul nostru lăuntric. o culme şi un amurg. lacrimi care nu plâng. că trebuie să trăim cu frenezie şi să ne realizăm în profeŃie. profeŃia ni le face accesibile în trăirea exasperată în moment. de a urî. inimi care nu ard. de nu vă zvârcoliŃi până la plesnire. Nu înŃeleg cum pot exista oameni indiferenŃi în această lume. pentru prezenŃa marilor sfârşituri în marile începuturi. AŃi cunoscut cu toŃii prea puŃine înfrângeri de nu aveŃi pofta marilor prefaceri. Cu toŃii aŃi suferit prea puŃin de aŃi devenit numai sceptici ! V-a călcat istoria şi viaŃa în picioare şi în dezastrul vostru n-aŃi avut nici curajul de a urla. săltând deasupra timpului. de a vă arunca înnebuniŃi de obsesia altei vieŃi. să ne orbească în paroxismul lor luminos şi indeterminatul lui să rezulte din setea noastră de absolut. Dincolo de cultură să ne spulberăm energiile şi intensitatea energiei noastre ca-ntr-un vârtej să crească. Şi n-au crescut ardorile profetice în noi din presimŃirile sfârşitului în tot ceea ce am trăit ? Cu o pornire bestială să înghiŃim timpul. Nu încearcă profeŃia să suprime inevitabilul distanŃelor în timp şi nu încercăm în ea să trăim totul în formă absolută ? ToŃi ceilalŃi care nu cunosc văpăile consumatoare ale spiritului profetic primesc succesiunea clipelor în relativitatea lor. Mai avem noi timp de pierdut în dovezi. timpul ne va înghiŃi iremediabil şi viaŃa pierdută ne va fi în tot atâtea clipe câte laşităŃi ne-au diminuat fiinŃa. Să trăim totul cu atâta pasiune încât destinul nostru ca un trăznet să despice obscurităŃile lumii şi ale noastre. fiindcă ea înghite timpul ? Cu conştiinŃa timpului. False să le declarăm pe toate acele adevăruri care nu dor şi nule toate principiile care nu ne ard. Valoarea ethosului profetic consistă în voinŃa de a te lichida tu însuŃi într-o trăire imensă ca un extaz.Texte din manuscrise 183 Elogiul profeŃiei Trebuie să ne intre în sânge tuturora că timpul nostru este un timp de mari misiuni.

aşteaptă ca idealurile să se împlinească în viitor. O luptă groaznică împotriva timpului şi a inerŃiei vieŃuirii temporale. ConştiinŃa misiunii noastre să crească dintr-o cuprindere infinită în clipă.184 Texte din manuscrise oricărei profeŃii. speranŃele să se realizeze şi moartea să vină la „timpul” ei. Oamenii aşteaptă totul de la timp. dintr-o furie exaltată a vieŃii ce se vrea plină în ciuda neantului temporal. Mesianismul nostru să fie ca un incendiu în care toŃi indiferenŃii acestei lumi să fie mistuiŃi. Marile misiuni să ne apere de cangrena timpului şi clipele să treacă în eternităŃi şi eternităŃile în clipe. Sentimentul normal şi mediocru al temporalităŃii nu te poate duce decât la aşteptarea vieŃii. Astfel de culmi să atingem în viziunile noastre ca grandoarea lor să-i înmărmurească pe ceilalŃi şi scuturându-i dintr-o mare contemplare. să cucerim şi să dezrobim luminile ascunse de întunericul lumii şi al nostru ! München. Mai 1934. la concepŃia comodă a complacerii în surprizele diverselor momente. Căci indiferenŃa este adevărata crimă în contra vieŃii şi a suferinŃei. în el să prindem această lume adăpostită în linişti şi umbre şi-ntr-o cruciadă universală. Împotriva acestei atitudini frenezia noastră profetică să nu cunoască margini. Focul lăuntric să ne fie obsesia noastră şi pe el să ne înălŃăm ca pe aripi. de pasiunea celor absolute să nu mai poată fi indiferenŃi. din care scăpare să nu fie pentru acei care nu suferă de dorinŃa transfigurărilor ultime. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Şi elanul nostru profetic să fie un tremur contagios ca boala sau ca focul.

într-o sferă bine delimitată de valori. prin care obscurităŃile Nr. de abandonare în viaŃă şi moarte cu egală pasiune. 2 • E m i l Ci o ra n . împotriva tuturor idealurilor moarte care ne înăbuşă elanurile noastre şi împotriva tuturor formelor care ne apasă misiunea noastră. Trecerile rapide de la probleme religioase. mai avem dreptul să facem numai consideraŃii ? NuŃi vine mai bine să renunŃi la cărŃile ce ie citeşti sau la cărŃile pe care le scrii. Un polimorfism. Cine nu se simte dominat de un impuls spre o vastă mobilitate. în psihologia omului contemporan. ci eşti silit să îmbrăŃişezi structuri diferite de valori. În lumea în care unii mor fără să fi cunoscut victoria. nu este ea totuşi o credinŃă. Îndoiala simplă. împotriva putregaiului uman. dacă n-ar fi decât o barbarie de oameni inculŃi sau de oameni distinşi de cultură. Ar fi o mare greşeală să se vorbească de dezabuzare sau de un scepticism comod. precum steril. încât au senzaŃia că mor. acela nu experimentează nimic din drama omului contemporan. iar alŃii urcă din iubire toată scara renunŃărilor. artistice etc. Să plecăm. să realizeze ceea ce impotenŃa raŃională. murdari. incapabili de sacrificii. aproximativ şi inutil este orice spirit critic. aproximativă şi inutilă. Să ne bucurăm toŃi cei care suntem prea încordaŃi pentru a fi lucizi şi prea debordanŃi pentru a fi comozi. într-o cruciadă teribilă şi avântată. să ne avânte în conştiinŃa propriei noastre misiuni ? Cu toŃii am negat prea multe lucruri pentru a putea fi numai sceptici. spiritul critic. a unei ardori pasionate cu o încordare disperată şi un ethos mesianic îmi trezeşte o nemărginită admiraŃie. scepticismul şi toate îndoielile acestei lumi nici n-au putut bănui. împotriva a tot ceea ce nu e puritate. împotriva a tot ce a rezultat din obrăznicia şi megalomania omului. care toate astăzi s-au disociat şi s-au cristalizat autonom. la probleme politice. ca expresie constituŃională a omului. în culmea celei mai groaznice deznădejdi. în altă atmosferă şi te obligă la o multiplicitate de atitudini contradictorii. în care unii se sacrifică din disperare. în incapacitatea lui de a realiza un stil armonios. dintr-o frenezie oarbă şi apocaliptică. în lumea asta de indivizi acri. la gânduri. Oare toată pasiunea nebună din noi nu este atât de puternică încât. te arunca irezistibil în alt spirit. dezinteresare şi eroism ? Căci m-a apucat o pasiune nebună pentru tot ce e pur şi nefalsificat. ce nu se naşte numai din oscilaŃii între sfere diferite de valori. pentru a te înregimenta într-o cruciadă împotriva tuturor nedreptăŃilor umane. Tot farmecul neliniştitor al omului de azi consistă în contradicŃia lui intimă. mai putem zâmbi şi ne mai putem juca. oricât de durabilă ar fi. ViaŃa nu e un spectacol şi nici un joc. dintr-un elan tumultuos şi din văpăi irezistibile. planuri diametral opuse care nu pot fi trăite fără ca accesul lor să nu provoace o furie neliniştitoare. izvorât fatal din îndoială. la femei şi la visuri. Numai acei oameni pot fi creatori care sunt arşi de o pasiune atât de intensă. sceptici. în această lume în care nedreptăŃile sunt eterne şi imanente în suferinŃele arzătoare şi infinite. aruncat într-o pluralitate de forme divergente pe care nu le poate sintetiza unitar în trăirea sa. o iritare constantă şi o tensiune enervantă. este sterilă. ci şi dintr-o afirmare a neliniştii. Am disperat prea mult pentru a nu ne consuma în flăcările unei credinŃe.Texte din manuscrise 185 TentaŃia politicului şi a jertfei OscilaŃia între preocupările cele mai detaşate de actualitate şi între necesitatea de a lua o atitudine imediată în consumarea unui proces istoric dezvoltă în conştiinŃa unora din intelectualii de azi o frenezie ciudată. Căci astăzi este imposibil să te mai menŃii într-un cerc determinat de probleme. Şi dacă credinŃa noastră n-ar fi decât avântul nostru exaltat. Amestecul. fraŃilor. O mobilitate dramatică îl azvârle şi-l rostogoleşte din înălŃimi în prăpăstii şi din toată existenŃa lui nu face decât o serie de surprize. Întreg eroismul nostru pornit dintr-o zăpăceală dinamică. la toate ideile de bibliotecă şi la toate voluptăŃile muzicale.

Numai când trăieşti ca şi cum viaŃa este un bun pe care l-ai putea sacrifica oricând. sub semnul nelimitatului. bolile sau măruntele noastre resemnări ? RenunŃări. Numai fecioarele refuză să se gândească la ultimele probleme. numai atunci putem transfigura şi viaŃa. Trebuie să ne punem viaŃa la cele mai mari încercări. Dar ca să ajungi la regiunea succesivelor transfigurări. ci totul. A scoate din viaŃă mai mult decât poate da ea. de pornirea noastră pasionată. nici o semnificaŃie. se desfăşoară şi se misituie într-un imn de viaŃă şi de moarte. ViaŃa ne este dată ca să o sacrificăm. descoperi un domeniu care Ńie însuŃi îŃi este accesibil numai având extazul propriilor tale vieŃuiri. Avem datoria de a ne înălŃa şi a ne scoborî la infinit pe scara formelor noastre de viaŃă. numai atunci ea încetează de a mai fi o banalitate şi o evidenŃă. Într-o astfel de regiune. n-are nici o semnificaŃie. adică să scoatem din ea mai mult decât permit condiŃiile ei fireşti. negativităŃile încetează a mai fi sterile şi demoniile distructive. A trăi pur şi simplu este a nu împrumuta nici o adâncime actelor vieŃii. precum fără margini să fie tremurul în care ne vibrează fiinŃa. da ! dar nu resemnări. Este o prostie să se afirme că viaŃa ne este dată ca sa o trăim. în desfăşurarea pură a actelor vitale. adică la ultimele pierderi. dar câştigă infinit în adâncime. Extazul pur al morŃii duce fatal la o paralizare a întregii fiinŃe. Sentimentul interior al morŃii numai atunci e fecund. ca o obsesie vitală. Noi nu putem găsi în evoluŃia vieŃii. Când trăieşti totul într-o adâncime halucinantă. dinamică şi productivă ? Nu este datoria noastră să intensificăm văpăile interne şi să ne consumăm la înălŃimi în care tristeŃile noastre devin explozii ? Nu vom împrumuta actelor vieŃii noastre fecunditate. mult trebuie să fi suferit! Pentru ca actele vieŃii tale să capete o adâncime. Nimic din ceea ce e periculos şi riscant să nu ne fie străin. când prin el putem da o adâncime actelor vieŃii. cât şi moartea. de ardoarea noastră eroică? De ce să nu ne bucurăm când văpăile dorinŃei noastre de sacrificiu înving tristeŃile. a căror natură să ne importe mai puŃin. Nu interesează absolut deloc dacă Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Faptul de a trăi ca atare. Numai când din obsesia morŃii putem scoate scântei. dacă tot ce trăim. detaşată de viaŃă. ConsistenŃa stărilor sufleteştii dispare în această succesiune de transfigurări şi se subtilizează în extaze continui. Există. Fără margini să fie pornirea noastră de a misitui în flăcările propriilor vieŃuiri. SuferinŃa se converteşte în bucurie. de ce să nu căutăm să ne facem nefericirea creatoare. voluptatea pătimirii ? Nu pleacă din ea tendinŃa de a adânci viaŃa prin tot ceea ce atacă şi compromite această viaŃă ? Nu răsare ea din pornirea de a arde viaŃa în rădăcinile ei. de apocalipsul nostru intern. mult trebuie să fi pătimit! Actele vieŃii noasltre sunt banale şi nerevelatoare. un domeniu în care totul se petrece ca-ntr-o succesiune de transfigurări. pentru ca o întreagă existenŃă s-o clădească pe flăcări ? O evoluŃie în flăcări este această voluptate a pătimirii. atunci când ele se consumă în condiŃiile naturale ale vieŃii. ca într-o simfonie de flăcări lăuntrice. Şi este în această voluptate un amestec straniu de sublim şi fantomal. A privi moartea în sine. bucuria în suferinŃă .186 Texte din manuscrise fiinŃei noastre devin tot atât de creatoare ca şi luminile noastre ? De ce să nu fim mândri de frenezia noastră. Cine renunŃă înseamnă că are prea mult de dat . nu vom trăi nelimitat. Şi atunci să ne mirăm de ce în unii oameni apare. de solemn şi de ireal. cine se resemnează n-are nici măcar ce primi ! Pătimirea ca destin Din moment ce nu putem fi fericiŃi. Aceasta îşi pierde puritatea şi farmecul prin această relaŃie . elanurile în dezamăgiri şi dezamăgirile în elanuri . decât să ne vrăjească adâncimea şi nelimitatul la care putem ajunge. Nu există altă etică în afara de etica sacrificiului. este a-Ńi rata atât viaŃa. Dar toată viaŃa trebuie să ne fie o serie de virginităŃi pierdute. dincolo de sfera obişnuită a experienŃelor de viaŃă. este imposibilul pe care-l realizează această pătimire în care suferinŃele sunt însoŃite de fioruri. tristeŃile în văpăi şi văpăile în tristeŃi.

într-o dupăamiază de vară ! Fioruri infinite să ne străbată fiinŃa şi sufletul să ne fie ca un cuptor imens . după ce am vrut să epuizăm în simŃire suferinŃa şi moartea. când. nu pentru a ne aminti de ceea ce vrem să facem. cum o să aşteptăm aurora fiinŃei noastre ? În această auroră putem numai să dovedim cât suntem de aproape de sacrificiu şi cât suntem de tari în nefericirea noastră. iar în gând am meditat deşertăciunile până la absurd. ca-n extazurile mistice. turmentaŃi de atâta viaŃă. pentru ca lupta împotriva întunecimilor ei să facă mai strălucitoare luminile vieŃii ? Şi nu trebuie să ne verificăm zilnic rezistenŃele vieŃii noastre prin lupta încordată cu forŃele morŃii ? Nu trebuie şă ne salvam viaŃa în fiecare momemt ? Căci numai după ce-am salvat-o. ori n-avem. Căci nu suntem oameni care să murim la o umbră de copac. Oare n-a venit timpul.Texte din manuscrise 187 suferinŃa este cauzată de oameni. de boli sau de pierderi ireparabile. dacă am pus atâta intensitate şi atât nelimitat pentru a nu deveni cenuşă. să suferim de prea mult inexprimabil. Nr. trebuie să-nŃelegem că viaŃa. 2 • E m i l Ci o ra n . După ce ne-am ameŃit de toate întunecimile. mai poate să ne mai mângâie de tristeŃea de a fi ? Oare nu este momentul când curajul de a trăi înseamnă altceva decât negaŃia morŃii ? Nu trebuie să îmbrăŃişăm moartea. ci pentru a şti ceea ce suntom. ce altceva decât transfigurarea ne îmbrăŃişează într-o aureola totală şi definitivă ? Să înscriem în edificiul nostru interior cuvintele Sfintei Tereza : „A suferi sau a muri”. numai în alte forme decât ale ei. Ori avem un destin. pentru ca viaŃa să capete alte străluciri şi alte adâncimi. Jarul atâtor suferinŃe să degaje o căldură învăluitoare şi. arzătoare să ne fie avânturile şi vibrante ex-tazurile . să temem mai puŃin renunŃarea. Dacă n-am reuşit să ne înstelăm întunecimile. ci numai cât poŃi fecunda interior. Simbolul nostru să ne fie focul şi. sacrificiul nostru poate să însemne întâia şi ultima noastră libertate. într-o judecată definitivă. totul să fiarbă într-un clocot şi ca un vulcan să explodăm şi să ne revărsăm.

ViaŃa este o înfundătură. Pregătit încet şi durabil. N-aŃi observat că până şi sinucigaşii vor să ne înveŃe câte ceva ? Ce uşor te separi de cer şi ce greu de oameni! Mă gândesc. Să trăieşti cu mii de oameni în jurul tău şi să-Ńi dai seama că te învârŃi într-un nimeni multiplicat. Foarte mulŃi cred că începi să te detaşezi de viaŃă prin scârba de oameni. RevelaŃia subită a vidului uman presupune. ca glume fantomale sau pretexte teatrale ale plictiselii tale. bolnav de singur. însă. căci altcum nu mai înŃeleg nimic. Nu te poŃi duce nicăieri la nimeni. în clipa în care te aşteptai mai puŃin.. într-o îndurare matură şi mândră.. Nu este semnificativ că Buddha. atât de singur ca şi nimicul să te înduioşeze. a mai găsit de cuviinŃă să scoboare din singurătate spre muritori şi să se stingă între discipoli ? Să nu mi se spună că a făcut-o pentru dezvăluirea unor adevăruri. că mizantropia ar fi punctul iniŃial al renunŃării. Necuratul le-a smuls din braŃele lui Dumnezeu şi le-a „aplicat” sărutul morŃii. De aceea. fiindcă orice obiecŃie nu poate salva de la o umbră de mediocritate pe cel mai lucid om pe care l-a adăpostit pământul. Nu cred să fi înŃeles vreun om vreodată pe celălalt. După ce-ai răsturnat pe Dumnezeu şi-ai pustiit cerul. la ce mi-au folosit toŃi oamenii pe care i-am cunoscut. al lucidităŃii. te pomeneşti.. iar nu pentru a iubi nimicul. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . neantul oamenilor. Buddha a renunŃat la tot pentru a-şi cristaliza o doctrină. după ce-ai înnegrit soarele şi-ai îngheŃat pământul. totuşi. de ură care să-Ńi alimenteze dezgustul de lume şi să-Ńi aŃâŃe verva pesimistă sau să te înalŃe la orgoliul unei superiorităŃi melancolice. că iubirile şi prieteniile nu-s nici măcar iluzii. să rămâneŃi în mijlocul oraşului şi să n-aveŃi la cine să mergeŃi ? Golul acela cumplit ce te apucă în mijlocul oamenilor şi pe care nici unul nu-l poate bănui şi descifra şi care te înăbuşe în indescifrabilul soartei tale ! Ai vrea să te duci undeva. al tuturor oamenilor. ani de zile de decepiŃii. Nu vi s-a întâmplat. Ruptura definitivă cu această vietate este stadiul final al renunŃării. nu se pot iubi decât munŃii. vreau să zic : al chinului. în aşa măsură umanitatea a fost infectată de pedagogie. i-am iubit şi iam urât ? Când faci bilanŃul în ceasuri de singurătate. în cea mai rece şi mai implacabilă nuditate. În realitate. lucrurile se petrec chiar contrar. în jurul tău. că trebuie să-Ńi cultivi rătăcirea şi mândria acestei rătăciri. că n-ai fost niciodată decât tu însuŃi. Dar unde ? înspre ce nicăieri ? Căci n-ai niciodată încotro să te duci. de scârbă. singur. condamnat şi nefericit. după ce a lichidat interior întreaga existenŃă. în plin delir saturnian. inutil şi dezgustător ! Progresul în timp nu te învaŃă decât să rămâi singur cu tine însuŃi. seama de clipa în care oamenii se proiectează. dar şi posibilul. în crize de melancolie neagră. când Dumnezeu scoboară pe creierul vostru cu toate umbrele Lui. adică. vidul cosmic îŃi mai lasă o scăpare şi o ieşire spre om. încoronarea. şi nu numai existenŃa. înŃelegi prea bine că n-ai întâlnit pe nimeni niciodată. Oare cum de Ńesuturile au putut acumula atâta dezolare şi materia cum de nu se aprinde din dragostea suspinelor ? Trebuie să existe fiinŃe care Ńin diavolului de urât. nici măcar un deşert. Atunci pricepi că drumul tău nu se întâlneşte cu al nimănui.. marea şi muzica. încât nici nihiliştii nu şi-au putut învinge instinctele de învăŃători.188 Texte din manuscrise Nu există nimeni Cine-ar putea preciza de când începe să se contureze conştiinŃa clară a vidului de umanitate ce ne înconjoară ? A-Ńi da. în centrul unui fior ce-Ńi dezgoleşte.

Mă îndoiesc dacă viaŃa merită atenŃia şi delicateŃea unui regret.. contează infinit mai-dureros inexistenŃa persoanelor. vidul uman decât o viziune olimpiană a neantului. Căci nici unul n-a plâns vreodată de spaima altuia. dacă ar fi numai cunoaşteri sau îndoieli.. S-ar putea totuşi să existe ceva. mai clare : nu există nimeni. însă. Ce bine şi ce comod s-ar putea trăi cu ele ! Ar trebui doar – din când în când – că te-mbeŃi ca să nu înnebuneşti. Toate religiile au vorbit de mângâiere . dar nici una n-a găsit-o posibilă între muritori.Texte din manuscrise 189 Gândurile sunt toxine şi adevărurile otrăvuri. în care nimeni nu Ńi-a spus nimic. fiindcă nici un sprijin nu vrem de la fantome. pentru acel pe care l-a strâns Satana în braŃe. iar pentru oameni să fi suferit până la delir. pentru a-i găsi inexistenŃi.. Şi asta-i concluzia : oamenii nu există. Pentru noi – ca fiinŃe ce luptăm în timp –. Dar groaza. Lucrurile sunt. Şi atunci mai poate fi mirare de ce-mi întorc inima de la oameni ? Scârba de ei te face să doreşti şi mai mult izolarea. amprente ale condamnării şi pierzaniei.. pentru ca la urmă să te predai acestui adevăr cu sacrificiul tuturor nădejdilor. Filosofilor pesimişti le convenea să susŃină că nu există nimic. încolo toate ar merge strună. groaza care nu Ńi-o poate îndulci decât o groază şi mai mare ! La cine să te duci când te năpădeşte spaima ? În vreun bordel instalat într-un cavou sau pe funduri de mare. 2 • E m i l Ci o ra n .. Ei lăsau a se înŃelege car exista cineva. Căci mila este peste tot şi nu foloseşte la nimic şi nimănui. cu o memorie împovărată de vid! Nr. să vrei să mori îngrozitor de singur şi de neînŃeles. să mori fără nici o amintire. La început îŃi pare puŃin rău că e aşa. ai vrea să mai atenuezi dintr-o atât de sfâşietoare evidenŃă. sufletele delicate nu mai pot respira decât noaptea. Astfel începe tăria singurătăŃii şi un eroism orgolios şi funebru. La oameni în nici un caz.. Omul nu-Ńi poate da absolut nimic. Urmele acelei îmbrăŃişări rămân. Aceste lucruri n-ar fi deloc triste. Are cineva nevoie de milă ? Poate de lacrimi. Lumina a devenit un spaŃiu pentru bestii .. Este îngrozitor să te desparŃi de o lume în care n-ai întâlnit pe nimeni.. cu voia sau fără voia noastră. Trebuie să fi iubit viaŃa până la demenŃă pentru a o găsi superfluă.

Elementul esenŃial. nu în structura lui esenŃială sau existenŃială. intelectualismul. ci vrea să-i stabilească elementele difirenŃiale şi specifice într-un cadru mai mare. care explică de ce structura cunoaşterii religioase interesează atât de mult astăzi. avea şi un alt defect : îngusta excesiv conceptul de raŃional. se apropie de o mai vie înŃelegere a concretului. deoarece se admitea valabilitatea numai unui tip de cunoaştere. cea religioasă are darul de cunoaştere predeterminat. de la care pleca acest tip de pătrundere a lumii. dacă nu se ridică la valabilităŃi logice. Care este substratul acestei simpatii ? Este convingerea implicită în identitatea de structură a celui ce cunoaşte cu obiectul de cunoscut. ar fi părut nu numai deplasată. unul care generalizează. Evident. Această formulare nu asimilează cunoaşterea religioasă într-una mai generală. ele sunt irelevante.) este mai aproape de adevăr. în cadrul celorlalte. Dacă intuiŃia simpatetică Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . ci şi limitarea închisă în concepŃiile reprezentanŃilor săi. dar chiar nejustificată. este predominarea. Ce separă intuiŃia religioasă de intuiŃia propriu-zisă ? În primul rând. Interesează. aşa cum aceasta se prezintă în faŃa noastră . căci. a intuiŃionismului. (sursa unică a sentimentului religios din frică etc. ci a cunoaşterii ca atare. pe un plan actual. Cunoaşterea religioasă este o formă a cunoaşterii intuitive în genere. satisface concepŃia despre diversitatea realului. nu aceea care distruge specificitatea trăirii religioase prin credinŃa barbă în virtutea universală a derivării genetice. în acest caz. pentru realitatea ca atare. formele care 35-au desfăşurat istoric. întrucât nu urmărim o critică a metafizicii religioase. Pentru problema noastră. este de a nu fi avut o înŃelegere pentru problema religioasă. Dintre două persoane care se ocupă de esenŃa religiei. IntuiŃia religioasă. cu privire la obiect. fără să excludă prin aceasta problematica cunoştinŃei religioase. pe care încearcă să le înŃeleagă dinăuntru în afară . Ceea ce trebuie reproşat raŃionalismului în forma lui gnoseologică. ale cărui elemente erau precis determinate. aici nu este vorba de existenŃa sau inexistenŃa obiectului vizat. ea nu este decât o încercare de a expune comparativ. nici chiar sîmburele substanŃial ce se menŃine dincolo de diversitatea formelor fenomenale. obiectul ei intenŃionat. Cunoaşterea raŃională. dincolo de multiplicitatea formelor realităŃii. de transcendere a limitelor acestuia. omului de a înŃelege viaŃa spirituală în bogăŃia ei. acum câteva decenii. pentru posibilităŃile cunoaşterii religioase. nu numai o atitudine opusă a adus raŃionalismul în discreditul de astăzi. intenŃionalitatea intuiŃiei religioase. Dintre două procedee. Realitatea lui poate să fie pusă chiar la-ndoială.190 Texte din manuscrise Structura cunoaşterii religioase Problema cunoaşterii religioase. cu excluderea tuturor celorlalte modalităŃi de cunoaştere. cel din urmă este preferabil. Una şi alta sunt expresia unei simpatii pentru obiectul de cunoscut. care alcătuieşte centrul productiv şi imanent. Încercările de tipologie – de orice natură ar fi ele – dovedesc tendinŃa. nepermiŃând nici un fel de depăşire. Trebuie stabilit că această tipologie nu duce la epuizarea realităŃii printr-o cunoaştere integrală . unicitatea care o separă de celelalte. ci absolutul care transcende obiectivitatea sensibilă. ci aceea care încearcă sa înŃeleagă elementul specific şi incomparabil din această trăire. Este un mare merit al gândirii contemporane de a fi înŃeles că numai o tipologie a formelor de cunoaştere. Ca atare. pe lângă asumarea unei valabilităŃi absolute. numai procedeul de individualizare e fecund şi legitim. în cultura contemporană. ea nu justifică decât existenŃa unei formule generale a unui tip. nu vizează obiectivitatea simplă. Pentru ştiinŃele istorice. până la anihilarea individualului şi altul care specifică şi diferenŃiază. care să prindă esenŃa acestor forme diverse. IntuiŃia propriu-zisă se aplică la date diverse ale realului.

absolutul nu e istoric. Întruparea logosului dovedeşte o identitate de structură. este o încercare de a trece peste relativităŃile vieŃii şi peste inconsistenŃa formelor. Unde intuiŃia nu-şi poate clarifica elementele. ea este deschizătoare la noi dualisme şi la noi sinteze. IntuiŃia urmăreşte o cunoaştere cu caracter definitiv . în fluxul ei dinamic şi inconsistent. eficacitatea intuiŃiei religioase nu se manifestă numai prin orientarea omului înspre divinitate. realitatea ontologică. De aici derivă caracterul neprogresiv al intuiŃiei. că. IntuiŃia religioasă. Dintr-o astfel de categorie face parte intuiŃia vieŃii. fără să fie semnul unei unităŃi substanŃiale. intuiŃia religioasă are ca premisă această identitate. IntuiŃia reprezintă această mulare pe elementul viu. înspre un sens sau înspre vreo idee. dimpotrivă. fără a fi paradoxali. cu conceptul ca unic mijloc de apropiere de real. În această legătură a intuiŃiei cu o anumită notă afectivă s-a văzut subiectivismul şi ne valabilitate a ei. În religii. dinamic şi iraŃional. IntuiŃia. De altfel. În strânsă legătură cu structura intuitivă a cunoaşterii religioase stă problema simbolului. este natural să se treacă peste progresiune. ca atare. Simbolul dovedeşte că de la intuiŃie la expresie este un drum şi că este o iluzie Nr. în esenŃa ei. în acest caz. în concepŃia religioasă. Fiind o prindere directă şi imediată. nu trebuie să se uite că trăirea subiectivă. hegelianismul). Martin Heidegger. polaritatea nu este conceptibilă decât activă. IntuiŃia este o cale directă de cunoaştere. s-a dovedit complet incapabil de a sesiza devenirea concretă. care certitudine nu se naşte decât acolo unde existenŃa este prinsă. poate să reveleze un conŃinut destul de bogat de viaŃă.Texte din manuscrise 191 propriu-zisă explică această identitate printr-un proces de obiectivaŃiune psihologică. Cea obiectivă se referă la conŃinutul bogat şi multiplu al obiectului. devenirea istorică nu este o categorie constitutivă a absolutului. iraŃionalul în desfăşurarea realului. Decât. intuiŃia este o negaŃie a istoricităŃii. a arătat cum plictiseala ne revelează existentul ca total. mai diminuat în cea nereligioasă. ceea ce numim marile atitudini sau perspective nu sunt decât sublimări sau obiectivaŃiuni pe un plan mai intelectualizat al acesteia. pe baza căruia omul atribuie energii subiective realităŃii obiective. Este explicabil de ce la baza lui rezidă un mister ce nu poate fi luminat complet. pe cale directă. nu se desfăşoară în procesul istoric . Cu toate acestea. iară un punct de ajungere în acest proces. Când se naşte simbolul ? Atunci când intuiŃia unei realităŃi e prea vie şi prea adâncă pentru a-şi găsi o expresie adecvată. tendinŃa şi sensul polarităŃii sunt de a diminua antinomia. nu este lipsit de fecunditate. în care distincŃiile ar fi imposibil de făcut. ci este necesară şi o orientare activă din partea acesteia. În religie.. 2 • E m i l Ci o ra n . Pe Dumnezeu îl pot cunoaşte întrucât sunt făptura lui. chiar daca ar fi astfel. Sinteza în structura gândirii dialectice niciodată nu este definitivă . dincoace de sfera ontologiei. simbolul apare ca o expresie determinată a ceva nedeterminabil. Absolutul. Aceasta este condiŃia subiectivă. care se întâlneşte la toŃi marii mistici. De aici acea certitudine caracteristică acestei intuiŃii religioase. ea se deosebeşte de dialectică. în a sa Was ist Metaphysik ?. Modernii au căzut în paradoxul de a atribui absolutului categoria devenirii istorice (de ex. vizează realităŃi ontologice. existenŃa în esenŃialitatea ei nu se prezintă dezvăluite intuiŃiei noastre sau sunt incognoscibile. fără a cădea în platonism. în mobilitatea ei neîncetată şi în iraŃionalitatea ei organică. iar groaza. Soren Kierkegaard vorbind de revelarea existenŃialului. IntuiŃia care nu se aplică în sfera religioasă intenŃionează şi alte conŃinuturi sau obiecte. de intuiŃia unui concept. Aici nu încap compromisuri sau aproximaŃii. Din acest caracter. în păcat. IntuiŃia se orientează. dacă e intensă. în religie şi în mistică. Conceptul este o formă transcendentă viului. conŃinut inexprimabil într-o formă simplă. Intelectualismul. mai accentuat în cea religioasă. valoarea. aici rezidă şi acel sentiment de certitudine ce însoŃeşte intuiŃia. Toate acestea dovedesc că faptul experienŃei subiective. neantul. ceea ce exclude autonomia din polaritate. Se poate vorbi. Acest caracter progresiv determină caracterul de provizorat al cunoştinŃei dialectice. de care este legată intuiŃia. al cărei proces de cunoaştere imediat si progresiv presupune o desfăşurare infinită.

Cunoaşterea religioasă. şi nu trăirea ca atare. chiar dacă el ar avea – şi are – rădăcini într-o regiune preteoretică. care este eliminată pe baza afirmaŃiilor noastre de mai sus. o dovedeşte procesul istoric. fără note anterioare şi fără valori însoŃitoare. întru atât întru cât ea este religioasă. care este o expresie dinamică. mai puŃin esenŃial. Structura cunoaşterii religioase este determinată de sfera de valori în care: trăieşte religia. IntuiŃia religioasă. ci fiindcă formularea lui este raŃională. alcătuind un tip de cunoaştere în cadrul celorlalte. Că este aşa.. în acest fel. arta etc. În religie. Cunoaşterea raŃională se poate exercita în cadrul dogmaticului.192 Texte din manuscrise posibilitatea de a-l suprima pe acesta. care are priză în ontologie. Dogmatica se încadrează într-un plan teoretic . viaŃa istorică a religiei. IntuiŃia. constituie elementul fundamental şi esenŃial din faptul experienŃei religioase. care reprezintă un cadru mai vast în arhitectonica tipurilor de cunoaştere. prin acest atribut este colorată cu diverse note constitutive religiei. predomină spiritul constructiv al cunoştinŃei raŃionale. şi. nu fiindcă acesta ar respecta exigenŃele raŃionalului. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Ce rol are cunoaşterea raŃională în religie ? Această problemă. această asimilare este inevitabilă. Presupunând că intuiŃia ar fi absolut pură. care dă naştere religiei. în procesul de elaborare al intuiŃiei se execută fenomenul care o asimilează unui cerc de valori. este în acelaşi timp o formă particulară a unei structuri mai complexe pe care o constituie intuiŃionismul. care ne arată că în epocile când domnea o dialectică facilă. decât în fapt. peste care nu pot trece fără săşi altereze substanŃa lor specifică. Prin predominarea elementului intuitiv în religie se realizează transcenderea tuturor formelor care se interpun între noi şi realitate. Predominarea aceasta a intuitivului exclude criteriile şi valorile transcendente. sărăcia interioară era implicită. toate au un domeniu limitat de valori. la ceea ce are ea caracter de sistem. planul formulării raŃionale este ceva derivat. Religia. Atât simbolul cât şi mitul derivă din faptul ireductibilităŃii obiectului. Caracterul lui unic şi singular îl face impropriu pentru asimilare în concept. deoarece religia nu poate renunŃa la suma de valori care îi definesc structura. singura fecundă. FaŃă de religiozitate. cu care religia în mod inevitabil apreciază realitatea ? Se execută aici o eliminare mai mult în intenŃie. la construcŃia unitară pe plan teoretic. El este expresiunea statică. îşi găseşte o importanŃă deosebită atunci când o aplicăm la materialul elaborat al religiei. în deosebire de mit. astfel perspectivele cunoaşterii raŃionale se pot lărgi în acest plan. întrucât aceasta reprezintă un sistem. atunci când ea se sublimează în planul teoretic.

Mai târziu. al suspendării chinuitoare în univers. Nr. n-au sens în cadrul limitat. Ce deosebire. ci derivă din totalitatea fiinŃei noastre. dau conştiinŃei noastre viu şi intens senzaŃia ireparabilului pentru totdeauna. În locul infinitului spaŃial. Mai mult decât în simpla plictiseală. prin intensificarea conştiinŃei diferenŃei de natură dintre om si realitatea obiectivă. melancolia este mai aproape de disperare decât cea din viziunea Renaşterii italiene. creează cadrul favorabil pentru starea melancolică. a vanităŃii oricărei încercări de a îmbunătăŃi condiŃia omului în viaŃă. ea neindicând nimic pentru posibilităŃile viitoare. precum şi pentru acea abandonare ce rezultă din asimilarea în atmosfera unei opere artistice. părăsind aceste cadre. al prezenŃei ineluctabile a morŃii în viaŃă. fiindcă legăturile cu ordinea cosmică n-au fost încă suprimate. întrucât ele nu rezultă din condiŃionări accidentale sau din determinante insignifiante. al imanenŃei răului în rădăcinile firii. Aici sentimentul absolutei părăsiri. în Anglia. omul marilor oraşe trăieşte. ne-am fărâmiŃat pe noi înşine. cu toate complicaŃiile relativiste. aprecierea obiectivă ce vizează formatul. Faptul că am trăit în cadre de viaŃă unde am lăsat ceva din conŃinutul propriei noastre fiinŃe şi că. 2 • E m i l Ci o ra n . care nu i se mai deschide în grandoarea lui naturală. însă. melancolia este nedezlipită de acel farmec al inutilităŃii ce se desprinde din graŃie. Aceasta o temperează printr-un sentiment embrionar al graŃiei. în acest caz. Printr-o intuiŃie adâncă. în secolul al XVIII-lea. prezent absolut totdeauna în ea.Texte din manuscrise 193 „Melancolia” lui Dürer Din tot ce a creat Dürer. Aceasta o dovedeşte sentimentul regretului. aici melancolia este prea mult colorată feminin pentru a mai avea acea capacitate de revelare a lumii de care vorbeam. Nu este tot aşa în Renaşterea italiană. Nu intră în această admiraŃie pentru numita operă a lui Dürer. şi în genere în Renaşterea nordică. ci bucuria în faŃa unei creaŃii care dă expresie unei stări sufleteşti ca atare. dar încordarea reflexivă este diminuată printr-un zâmbet stăpânit şi misterios. Trebuie. Pe când în melancolie timpul înseamnă mai mult un principiu iraŃional. în disperare îşi revelează caracterul demonic. o separaŃie a omului de lumea înconjurătoare şi de real în genere. În acest caz necesitatea psihologică primează pe cea tehnică. Decât. dezvoltând la exces sentimentul finităŃii propriei persoane. pe care omul îl împrăştie în infinitate. Dürer a observat că atitudinea melancolică n-are o semnificaŃie mai profundă decât dacă privirii omului melancolic i se deschide o perspectivă a infinitului. deoarece omul este încarcerat şi apăsat de spaŃiu. Ea revelează o neîmpăcare vecină cu tragismul. Dar aici separaŃia de real este oarecum retrospectivă. Continua progresivitate pe care o implică ideea de infinit. regretul vizează de regulă un fapt ireparabil din trecut. o rădăcină mult mai profundă. În melancolie. Singurătatea şi sentimentul părăsirii au. La Dürer. în melancolie omul este singur în faŃa existenŃei. În melancolie se realizează o dualizare. Şi aici stările melancolice au cadru infinitul. acea gravură pe care este imprimat: Melancolia cuprinde cele mai multe elemente pentru o considerare reflexivă. este desigur dureros. pe care o presupun toate stările depresive. Privirea rătăcită. şi aici ele revelează o particularitate ciudată a omului în univers. stabilit că separaŃia de existenŃă în melancolie nu este definitivă. Nu este inutil a aminti aici că în oraşele moderne sentimentul infinitului a dispărut în mare parte. cu perspective suprimate. intuiŃia vagă şi difuză. la un Reynolds şi la un Gainsborough. în impresia de definitivat pe care o avem în disperare. Dualismul nu ia forma unei tensiuni dureroase. Viziunea melancoliei la Dürer este lipsită de orice seninătate. El redeschide o rană închisă sau actualizează un conŃinut sufletesc pe care nu-l mai putem trăi în cadrul respectiv. în formă de compensaŃie. infinitul temporal ca devenire concretă.

deoarece plictiseala rezultă din condiŃionări cu totul întâmplătoare şi exterioare. mai intensă în cea nordică. iar în Nord este intensificată de o încordare dureroasă. Dar chiar din acest motiv. Barocul va relua tradiŃia gotică. Mai mult. La Dürer se menŃine o oscilaŃie între o intenŃionalitate transcendentă şi o imanenŃă terestră. ca atare. lipsită de orice productivitate bogată. fiindcă realitatea opune o rezistenŃă prea mare omului pentru ca acesta să-i poată opune zâmbetul propriei superiorităŃi. în Melancolia lui Dürer un fond religios. Renaşterea nordică păstrează un caracter de torturantă incertitudine. orice expresie de ironie ca negativitate infinită. credem că existentul ca atare nu ni-l descoperă plictiseala. Lipseşte. În acest dublu aspect rezidă un aspect al tragismului durerian. Există. Şi atunci se înŃelege de ce în Italia melancolia este temperată de un zâmbet. întrucât un suflet a îmbrăcat forme eterogene. însă.194 Texte din manuscrise Împotriva lui Martin Heidegger. deoarece artiştii obiectivează trăirile iraŃionale fără raportare la planul teoretic. ci melancolia. iar cea nordică pentru moarte. Nostalgia ce se degajează din privirea acelei ciudate persoane din gravura lui Dürer nu exprimă ceva din regretul omului religios după realităŃi pierdute ? Nu exprimă ea tendinŃa de apropiere de transcendenŃă ? Căci există în toată Renaşterea nordică şi sudică o aspiraŃie înspre realităŃi transcendente. ea este forma vulgară a melancoliei şi. Este iarăşi absolut indiferent dacă Dürer s-a gândit sau nu la capacitatea de revelare inclusă în starea melancolică. Neliniştea sufletului gotic n-a găsit niciodată o împăcare şi o echilibrare. Renaşterea nordică este un simplu episod. în Melancolia lui Dürer. Astfel se explică de ce Renaşterea italiană a avut o mai vie înŃelegere pentru viaŃă. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . mai diminuată în cea italiană. fiind esenŃial rezultată din absenŃa ocupaŃiei sau din lipsa excitaŃiilor exterioare. unde spiritul creştin a avut mai puŃin de suferit în urma recrudescenŃei păgânismului. pe care noi modernii îl sesizăm mai greu din cauză că trăim aproape numai în planul imanenŃei.

De fapt. Paroxismul conştiinŃei se realizează în neurastenie. care este substratul umorului. munŃii. în fuga de lume a romanticului. bibliografia fiecărei chestiuni. dimpotrivă. o condiŃie exterioară necesară pentru a contura lucruri neindividualizabile. Groaznica receptivitate nervoasă a omului. pe care omul n-o poate câştiga decât prin izolare. aşa îl va distruge. care fac ca rigiditatea lor solemnă să nege viaŃa şi dinamismul său. Sensul romantic al singurătăŃii derivă din negaŃia pozitivităŃii concrete a firii. MunŃii dau impresia unei maiestuoase transcendenŃe. atunci când trăieşti în ele. altul idealist etc. o incapacitate structurală de a se menŃine în cadrul imanent al existenŃei. Sentimentul de viaŃă pe care-l încearcă omul în umor este ajcela al acceptării împăcate a devenirii şi distrugerii lucrurilor. o sustragere din tirania civilizaŃiei. aşa că nu e paradoxală afirmaŃia care măsoară normalitatea omului cu intensitatea dezechilibrului nervos. pe toŃi cârpacii culturii. sunt dincolo de viaŃă prin senina lor imobilitate. Umorul este o notă caracteristică a oamenilor de la munte . o retragere temporară nu este numai necesară. ci de necesitatea de a prinde rosturile vieŃii şi ale culturii nu numai din experienŃa intensă. Pe când marea. celălalt spenglerian. ci imperioasă. pentru a depăşi orice gen de iluzionare ce se naşte din asimilarea în ritmul nebun al vieŃii moderne. ea este cadrul cel mai bun de a închide rănile acelora care au suferit din cauza vieŃii. este ca o expresiune a agitaŃiei nebune a vieŃii. El revelează inutilitatea unei problematici excesive în faŃa existenŃei. ale cărei izbucniri se complăceau în singurătate pentru a se plânge dezadaptarea individului. din dispreŃul pentru ceea ce existenŃa a redat pur şi ireductibil. Nu este de mirare că absurdităŃile cele mai mari în -aproape toate domeniile le-am moştenit de la romantici. indivizii marilor oraşe. iar nu pentru trăiri esenŃiale. să cunoşti pe toŃi autorii imbecili care au scris din obligaŃie profesională. cu ondulările ei continui. care toată viaŃa au scris despre alŃii. Din acest motiv. când pentru a face carieră trebuie să ştii. singurătatea este un mediu de cunoaştere.Texte din manuscrise 195 Scrisoare din singurătate Pentru a înŃelege vanitatea ambiŃiilor şi aspiraŃiilor pe care le cultivă omul în marile oraşe. pentru vieŃuirea subiectivă. unde viziunea totală a realităŃii anulează indignarea şi revolta cauzate de aspectele individuale şi limitate ale fiinŃei. să vorbeşti despre sute de cărŃi proaste şi necitite. deoarece nicăieri oa în această singurătate de munŃi nu poŃi avea o înŃelegere mai senină a vieŃii. 2 • E m i l Ci o ra n . decadenŃa omului este mult mai apropiată decât se crede. Pentru viaŃa interioară. Structura schizoidală a sufletului romantic a dezvoltat la exces interiorizarea mentală şi deci separaŃia organică de lume.. în acest caz. ci şi dintr-o perspectivă exterioară. ? Cum să mai ai o perspectivă a eternităŃii. care trăim într-o continuă insatisfacŃie în urma unei scandaloase impresionalităŃi nervoase.. Se realizează. precum l-a ridicat. nu-l mai putem trăi noi. care asistăm zilnic la nedreptăŃi şi tragedii. Este un semn de deficienŃă a simŃului pentru eternitate faptul că orăşenii se tulbură pentru cele mai mici neplăceri. că dezvoltă un simŃ al tragicului pentru experienŃe mărunte. Stoicismul natural. ei neputând spune nimic! Niciodată n-am avut mai Nr. Cum să mai fii senin când te gândeşti că prietenul cutare e marxist. o neînŃelegere esenŃială a afinităŃilor iraŃionale care leagă pe om de fire. fără ca această agitaŃie să reveleze un sens. nu este de mirare că omul cultivat este incapabil de umor şi seninătate. o transcendere a imperialismului vital şi chiar a vieŃii înseşi. Nu este aici vorba de acea sentimentalitate romantică. Ceea ce numim cultură este absolut sigur că nu s-ar fi născut fără un dezechilibru nervos. Astfel stând lucrurile. ConştiinŃa este produsul deranjării sistemului nervos. Este. a unei seninătăŃi netulburate. Astfel se explică de ce oamenii care trăiesc în permanenŃă în asemenea regiuni sunt plini de spirit concesiv şi de umor. căci el nu se naşte decât acolo unde spiritul consideră cu superioritate naturală lucrurile.

ci în formule. Niciodată ca astăzi impotenŃa spirituală nu şi-a găsit mijloace de disimulare mai sigure. acceptând un sistem străin. sentimentul inutilităŃii complete a culturii şi în special a filozofiei de şcoală. îşi închipuie că gândesc sau care. ca în această singurătate de munŃi. pentru a ne crede numai spectatori. în genere. Este aproape sigur că majoritatea ar înceta de a mai gândi ceva. Nu găsiŃi interesant că oameni fără posibilităŃi interioare. modernii. nu după acela al unei combinaŃii sterile de concepte. Împotriva culturii alimentate numai din cărŃi trebuie dusă o campanie de exterminare. dar. iar nu trăite. de a vieŃui concret abstracŃia şi de a elabora după planul viziunii. Ńine de caracterul neorganic al întregii culturi contemporane. Aş vrea să văd ce s-ar alege de sumedenia de intelectuali ai lumii. lipsită de un conŃinut viu şi trăit. abstracte şi vide.196 Texte din manuscrise intens şi mai apăsător. că suntem incapabili de o viziune senină a existenŃei. care pot fi schimbate ca hainele. cred că au şi devenit filozofi. dacă la un moment dat s-ar suprima toate cărŃile. am pierdut simŃul pentru eternitate. explică de ce orice ideal de înŃelepciune este perimat. mascându-si nulitatea prin formule împrumutate. că trăim timpul ca un vârtej dramatic şi demonic. Nu numai cea de şcoală. afişând o formulă. Faptul că omul contemporan nu trăieşte în conŃinuturi. toată elaboraŃiunea fadă. Va veni un timp când se va face demascarea tuturor pseudointelectualilor. Faptul că noi. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Ceea ce este însă imperios şi constituie obligaŃia esenŃială a momentului de faŃă este necesitatea oricărui cugetător (ca exponent specific al culturii) de a deveni un gânditor existenŃial. imediat ce au renunŃat la lectură au redevenit nulităŃile de altădată ? Este foarte adevărat ca astăzi orice ideal de înŃelepciune este nu numai inactual dar şi iluzoriu. îndopate de formule. iar nu şi actori. fără nici o corespondenŃă în real. ViaŃa a devenit prea dureroasă pentru a ne permite luxul unei atitudini spectaculare. care au câştigat prin lectură asiduă o cultură oarecare. Şi atunci înŃelegeŃi de ce este necesară o purificare pe înălŃimi. deoarece aşa-zisele lor idei au fost numai împrumutate din cărŃi. care.

atunci credinŃa reprezintă un efort de a salva subiectiv tendinŃele pozitive şi de a elimina pe cele negative. însă. a dezvolta radicalismul şi afirmarea într-un fond de negaŃie . DiferenŃierea credinŃei autentice de credinŃa intenŃională. deoarece dezlipirea absolută de existenŃă aduce omul în mod fatal la o exaltare în negativitate. încercările de menŃinere ale unei vitalităŃi încordate şi exasperate sunt incomparabil mai violente decât în stările aproximativ normale. de neant şi de singurătate atinge o intensitate dureroasă care nu durează mult. idealismul este o mare iluzie. Din acest motiv. Omul care nu crede trăieşte cu conştiinŃa iremediabilului în fenomenul bolii. disperarea devine nota intimă a fiinŃei sale. unde senzaŃia prizonieratului în neant provoacă o transfigurare organică şi esenŃială. pentru aceasta. Disperarea este prezentă încontinuu în credinŃă. vieŃii nu sunt separabili în mod definitiv şi absolut. În credinŃă. Decât. a dori mântuirea şi a avea în acelaşi timp sentimentul unei imposibilităŃi de salvare . tot ceea ce lumea găseşte seducŃie sau intimitate fascinantă în real. tale . Dacă viaŃa prezintă o dialectică demonică. Rădăcinile credinŃei ajung până la zona unei vitalităŃi exasperate şi chinuite care vrea să se salveze. credinŃa este un salt din neant. Nimeni n-a avut accesul regiunilor profunde ale firii fără acea ardere interioară şi purificare dureroasă din fenomenul disperării. într-o sinteză Nr. în a doua disperare. Actualitatea morŃii în viaŃă şi implicarea neantului în existenŃă constituie. făcând din asta o frământare lipsită de perspectiva liniştii. iată expresiuni ale unei credinŃe care nu duce la mântuire. Pentru această vitalitate torturată. termenii dialectici. A te îndoi permanent de valoarea şi de autenticitatea credinŃei. a iubi simultan viaŃa şi moartea sau a te avânta într-o voluptate dureroasă în neant pentru a câştiga fiinŃa. care opune o rezistenŃă organică atracŃiei ciudate pe care o prezintă neantul pentru om. În experienŃa disperării. ReacŃiunea credinŃei împotriva demonicului din viaŃă este încă o dată verificabilă în cazul bolii. o realitate peste care nu se poate trece. o transcendere a pornirii spre negativitate. în timp. căreia nu-i lipsesc resursele. Născută în mare parte din frica de moarte. nu are. Pentru el. Pentru ce intensitatea credinŃei creşte în acest caz ? Fiindcă în boală viaŃa fiind lovită în plin. se anulează într-o viziune în care variaŃiile bogate ale vieŃii apar ca forme identice şi inexpresive ale unui joc demonic. în care tendinŃele negative sunt tot atât de frecvente ca si cele pozitive. Nu poŃi fi dincolo de moarte. viaŃa încearcă să-şi salveze forŃele ei productive şi iraŃionale din prizonieratul imanent şi fatal în forŃele demonice şi destructive. ca şi credinŃa. Dacă orice credinŃă autentică începe printr-o astfel de vieŃuire. încercând să fie dincolo de tot ceea ce lumea aceasta prezintă ca iremediabil şi irezolvabil. 2 • E m i l Ci o ra n . iar polarităŃile şi antinomiile îşi dezvoltă termenii opuşi cu aceeaşi intensitate.Texte din manuscrise 197 CredinŃă şi disperare La începutul oricărei credinŃe adinei există un strigăt de disperare. fiindcă nu poŃi triumfa asupra ei. ne mai mirăm pentru ce tot omul religios are o rană care niciodată nu se va închide definitiv ? Nu este o misiune a credinŃei în a opri această însângerare iniŃială ? CredinŃă adevărată este numai aceea care triumfă peste actul întâi al disperării. de voinŃa de a crede. ci amestecă. nu este posibilă decât prin raportarea lor la fenomenul disperării. MenŃinerea durabilă în disperare implică o rezistenŃă paradoxală în neant. fiindcă în credinŃă se restabileşte un echilibru de lungă durată. având încontinuu sentimentul acelei fatalităŃi infinit chinuitoare ce împrumută o complexitate deconcertantă tuturor experienŃelor maladive. ea nu este decât o victorie temporară şi inconsistentă a vieŃii asupra morŃii. având o limită în intensitate.. CredinŃa este o iluzie vitală care neagă dialectica demonică a vieŃii. Dacă la întâia o senzaŃie de gol.

VieŃuirea temporalului este cu atât mai intensă şi mai prezentă conştiinŃei cu cât conflictele interioare sunt mai încordate. deoarece într-o astfel de tensiune simŃul diferenŃierii clipelor în succesiunea lor este fatal mai ascuŃit. Astfel. de fericire extatică sau de avânt transcendent împacă omul şi-l îndepărtează de chinurile şi contradicŃiile interioare. dar pe care istoria îl prezintă uneori cu mai multă intensitate şi frecvenŃă. CredinŃa pură şi adevărată este un drum înspre lumină. disperarea cu afirmaŃia. a căror fosforescenŃă te transpune într-o baie de imaterialitate. Drama trăirii în timp. care se teme de moarte şi pune un chinuitor semn de întrebare mântuirii ? Religiozitatea tragică este un fenomen universal. pe care niciodată. deoarece este imposibil ca în acel dinamism interior să se realizeze o transcendere a timpului. SenzaŃia de echilibru luminos şi imaterial. În acest caz. Sentimentul trecutului.198 Texte din manuscrise ciudată. Religiozitatea tragică nu poate duce la o experienŃă integrală a eternităŃii. după o lungă sforŃare şi luptă. veşnicia este cucerită după o prea mare luptă cu timpul. care mai mult intenŃionează. De aici izvorăşte caracterul excesiv de problematic al acelei credinŃe. De aceea credinŃa autentică şi organică neagă demonicul din viaŃă. care urmăreşte zadarnic o rezolvare a incertitudinilor lăuntrice. care toate vizează împliniri temporale. nu a eternităŃii. nu-l poate elimina o religiozitate tragică. În astfel de momente istorice omul nu mai crede cu certitudini. a zbaterii în clipe. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . în care sentimentul eternităŃii se dezvoltă ca într-un mediu natural ! Tragismul reprezintă o dramă a temporalităŃii. Şi nu este un tragism infinit în această religiozitate care amestecă disperarea cu credinŃa. decât realizează. înspre regiuni de puritate. ci cu postulate. când o dialectică agonică sau demonică îşi frânge termenii pentru o rezolvare finală. Câtă deosebire de plenitudinea interioară a extazului. prezentului sau viitorului este infinit mai dezvoltat în asemenea trăiri. accesul eternităŃii este realizabil numai la sfârşit. ea este câştigată printr-o depăşire dureroasă a acestei lupte în temporalitate şi cu temporalitatea. ExperienŃa eternităŃii este singurul bun care trebuie câştigat.

de a finaliza caracterul dramatic şi demonic al timpului. categoriile şi formele cu care ne-a ameŃit o cultură. pentru care ne-am arătat atât de puŃin deschişi. apoi aceasta nu este adevărat decât despre eternitate. descoperă insuficienŃa şi limitarea închise în relativitatea organică a acestor clipe. de unde toată această lume va apare într-o lumină ciudată. exterioară şi neinteresantă. căci în istorie nu este importantă clipa şi nu interesează saltul în eternitate prin transcenderea timpului. modernii. devenită astăzi fadă. deoarece prizonieratul în aceste concepŃii vizând cu radicalism realitatea exclusivă a timpului elimină orice posibilitate de experienŃă a eternităŃii. făcându-l infinit revelator. din a cărui încordare va izbucni acea aruncare paradoxală în veşnicie. Prin ele nu se poate câştiga eternitatea. deoarece eternitatea pentru om nu este atât o chestiune de Nr. în acest caz. Interesul pentru istorie îşi are rădăcina în conştiinŃa timpului. toată capacitatea de transfigurare şi toate posibilităŃile de metamorfoză lăuntrică pentru ca din această groaznică frământare şi ardere interioară sa răsară o existenŃă purificată infinit adâncă şi complexă. avem dreptul să vorbim despre eternitate ? Iată o întrebare justificată şi chinuitoare. cât posibilitatea de a vieŃui clipe cu o intensitate extraordinară şi depăşirea printr-un efort plin de dramatism al timpului. logica succesiunii lor şi finalitatea lor imanentă sau chiar transcendentă într-unele metafizici ale istoriei. dacă ne-am închis unei zone profunde de existenŃă şi ne-am refuzat unei trăiri esenŃiale. dacă am părăsit o realitate şi am fugit de o experienŃă. Am conştiinŃa mesianică a necesităŃii de a răsturna toate valorile. dar a cărei bogăŃie şi complexitate va trezi elan şi încântare. făcând implicit sensibilă conştiinŃei relativitatea clipelor. la raportarea lor continuă una la alta. care ridică individualul din izolare. ÎnŃelegerea atât de bogată pe care o manifestă religiile pentru eternitate îşi găseşte o expresie în abundenŃa simbolurilor şi semnificaŃiilor. Vor trebui exploatate toate resursele de lirism revoluŃionar. înseriind momentul într-o succesiune şi intensificând conştiinŃa antecedenŃei şi succedării. Nimeni nu va înŃelege pentru ce problema progresului a fost centrală mai bine de un secol în interesul şi preocupările omului modern dacă nu va sesiza implicaŃiile din conştiinŃa hipertrofiată a temporalităŃii. Nu mai interesează. îndepărtându-l de la înŃelegerea semnificaŃiilor şi a simbolurilor. Lupta dramatică a omului cu timpul şi-a atins în modernitate una din expresiile cele mai intense. Un simŃ scandalos pentru timp. această experienŃa nu e realizabilă decât prin părăsirea categoriilor cu care ne-a impregnat lumea modernă spiritul. diversitatea clipelor. Hipertrofierea simŃului temporal a dus la o considerare a multiplicării clipelor.Texte din manuscrise 199 ExperienŃa eternităŃii Noi. viaŃa şi moartea. nu în clipă. mai puŃin sensul devenirii. Temporalismul. mai ciudată decât lumina de stele şi mai seducătoare decât lumina furată de noapte. valorificarea existenŃei sub unghiul unui dinamism superficial. istorismul şi relativismul se implică. ci de experienŃa subiectivă a eternităŃii. 2 • E m i l Ci o ra n . O pasiune cu flăcări mistuitoare va dezvolta un dinamism profund. RevelaŃiile de pe culmi vor recompensa efortul nostru şi ne vor deschide o lume pe care n-am banuit-o. Din acest motiv. Căci dacă am trădat ceva. Nu vorbim aici de eternitate ca în realitatea şi semnificaŃia obiectivă. Vom lupta cu timpul plnă la epuizare şi vom nega istoria până la paroxism. ci condiŃionarea momentelor. a limitat atenŃia omului la remarcarea individualului ca atare. şi în razele căreia binele şi răul. iar nu al unui dinamism profund şi interior. considerarea realului cu respectiva devenirii. aspiraŃia şi renunŃarea îşi pierd contururile şi individualizările curente. încât ea n-a existat pentru această modernitate nici ca exigenŃă şi nici ca intenŃiune. VieŃuirea în clipe. ConcepŃia progresului a rezultat din necesitatea de a găsi un sens şi o convergenŃă succesiunii clipelor.

fiind mistuite ca într-un vârtej universal. dar care. unde pulsaŃiile vieŃii ating o puritate şi o imaterialitate din cele mai fecunde. nouă ni se cere un eroism mult mai mare. dar unde din această ruină apare o beŃie de lumină. aceasta nu exclude. cât de intensitate. să te stabileşti într-o orientare intenŃionată. care presupune o alternanŃă inevitabilă între eternitate şi temporalitate. În culturile în care contemplaŃia este frecventă şi prevalentă. o compensaŃie pe un plan mult mai înalt. ExperienŃa momentului şi întreaga tehnică a acestei trăiri este atât de complicată pentru noi. nu încetează a ne apăsa. din perspectiva eternităŃii. Momentul trebuie trăit cu o încordare atât de violentă şi de intensă. Aceasta. Decât. Că nu putem depăşi în mod radical şi absolut experienŃa dramatică a timpului. un haos de sclipiri şi un infinit de voluptăŃi ciudate. ea este un minus. unde diferenŃierile obişnuite între valori dispar. însă.200 Texte din manuscrise obiectivitate substanŃială. mai cu seamă în primele ceasuri înspre accesul veşniciei. farmecul naiv al lumii dispare. unde se pretinde o experienŃă dusă la paroxism. Pentru aceia pentru care exaltările interioare şi drama lăuntrică sunt mai esenŃiale decât expresiile exterioare şi accesibile. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . aceasta este evident din afirmarea primatului intensităŃii. iar când n-o ai. din motivul că trebuie să ne eliberăm de o tradiŃie cu care nu mai avem afinităŃi. eternitatea este un bun pe care-l moşteneşti într-un anumit fel. totuşi. Totul este să ai cu o intensitate bogată experienŃa eternităŃii. de intensitate a trăirii. Că. deoarece eternitatea trebuie s-o cucerim prin eforturi interioare şi să ne consumăm într-un vârtej lăuntric din care va răsări o transfigurare esenŃială. Este un plus sau un minus de viaŃă în experienŃa eternităŃii ? Pentru vieŃuirea comună şi obişnuită. deoarece ea nu poate sesiza trăirile sublimate. încât să te arunce dincolo de timp. ea reprezintă o viaŃă ce ar deşi se consumă la o temperatură înaltă.

Or. lipsite de dramatism. care să nu poată omorî în orice clipă. îmi apare tot mai vidă discuŃia din jurul experienŃelor spirituale. Mi-e scârba de toate acele experienŃe legate de lecturi şi de întâmplări. Dacă moartea este imanentă în viaŃă. Sunt nule toate discuŃiile în jurul incertitudinilor spirituale. aceea în care momentele agonice ating o expresie şi o încordare pe care nici nu le putem bănui. Orice agonie presupune această actualitate. totdeauna prevalează moartea. apoi aceea nu e agonie. deoarece acestea nu indică decât o efervescenŃă trecătoare. dintr-o exaltare sau dintr-un extaz al tensiunii ca atare. să le acceptăm cu dispreŃ sau resemnare şi să căutăm adevăratele frământări la câŃiva. fiindcă se dă cu moartea.Texte din manuscrise 201 Despre adevărata agonie De câte ori mă gândesc la semnificaŃia proprie a agoniei. vă mai miraŃi pentru ce în interpretarea agoniei au adus acelaşi estetism şi aceeaşi superficialitate ? Astăzi întâlneşti la orice colŃ de stradă un individ care să strige emfatic : „agonia mea !”. când experienŃele spirituale de care se vorbeşte atit nu angajează pe nimeni. atunci agonia nu este decât lupta ce se petrece în om. o luptă care nu poate fi decât absolută. o mulŃime de clipe în care se dezbate dureros procesul dintre viaŃă şi moarte. Esteticul este periferic prin definiŃie. de unde orice experienŃă este un risc şi o boală. ca şi cum sar putea vorbi de o experienŃă a agoniei în sensul în care se vorbeşte de experienŃele spirituale. pentru prevalarea uneia. din bucuria încordării sau din încântarea paroxismului. Sunt oameni care găsesc o satisfacŃie în a experimenta succesiunea inutilă a trăirilor şi care prin acest fapt n-au depăşit o înŃelegere estetică a vieŃii interioare. Or. Agonia din urmă în care moartea triumfă definitiv asupra vieŃii este. Şi cum să nu-mi pară vidă această discuŃie. deoarece fenomenul imanenŃei morŃii în viaŃă exprimă această actualitate a morŃii în diferite grade. fără o bază organică şi fără rădăcini în cea mai substanŃială intimitate a fiinŃei. nu sunt totuşi. la care toate neliniştile pleacă dintr-o zonă intimă şi durabilă de existenŃă. Adevăratele trăiri ori sunt dramatice. ori nu e nimic. simŃi cum moartea a mai înghiŃit ceva din viaŃa ta. am ajuns la concluzia că toate trăirile care nu pleacă dintr-o suferinŃa intensă sau dintr-o maladie organică. nu mistuindu-se. Căci. astfel printre experienŃe spirituale. care este atât de vie încât omul simte în momentele lui agonice cum moartea este mai tare decât viaŃa. deoarece el niciodată nu poate fi dramatic. cea mai nulă şi mai sterilă înŃelegere. 2 • E m i l Ci o ra n . în agonie. fiindcă ele nu pleacă dintr-o interiorizate bogată. Există în viaŃa omului o mulŃime de momente agonice. Decât. Deşi mai puŃin intense şi mai puŃin dureroase. Învârtindu-se. de care nu poate să-Ńi fie decât frică şi în faŃa căruia nu poŃi avea decât sentimentul paradoxal şi nelămurit al unei Nr. în orice moment agonic. nu pot depăşi stadiul estetic. Ar trebui isprăvit odată cu incertitudinile legate de vârstă şi de sex. celelalte momente agonice pe care le ai în decursul vieŃii. De altfel. la acei care pot muri în fiecare clipă din cauza experienŃelor lor. Nu trebuie să intri definitiv în ghearele morŃii pentru ca să ai această simŃire. procesul acesta presupune o luptă. de frământări accidentale. moartea este singurul lucru sigur şi absolut din această lume. nu distrug şi nu purifică pe nimeni. ci dintr-o regiune periferică. Se spune : agonie înseamnă luptă ! Dar luptă pentru cine ? Căci dacă e vorba de acea luptă din pasiunea de a lupta. A lupta dintr-un sentiment al gratuităŃii şi al inutilităŃii. este a anula din esenŃa dramaticului fenomenul prăbuşirii şi al iremediabilului. între viaŃă şi moarte. Nu pot concepe o experienŃă serioasă care să nu angajeze un destin. iar din agonie caracterul ei de luptă absolută. ori sunt inutile şi nule. O experienŃă adevărată ori este o chestiune de viaŃă şi de moarte. singurul lucru peste care nu se poate trece. rezultate din motive exterioare. însă. dintr-o voluptate pur eroică sau dintr-un estetism al acŃiunii. destul de frecvente la unii chiar în tinereŃe.

dramatismul agoniei rezultă din viziunea rezolvării finale. a unui sfârşit absolut. Şi când mă gândese că unii au putut concepe o agonie fără problema destinului şi fără problema morŃii ! Dar nu poŃi avea experienŃa agoniei fără curajul şi frica momentelor din urmă. pentru a rămâne la momentele agonice. A bătut ceasul când trebuie să terminăm cu atâtea experienŃe spirituale. Tensiunile şi luptele zilnice se desfăşoară într-un cadra limitat. unde triumful absolut al morŃii înseamnă înfrângerea absolută şi iremediabilă a vieŃii. el nevizând nici o rezolvare finală. cu perspective reduse şi cu determinante mărunte. Nu există agonie adevărată fără elemente apocaliptice deoarece orice agonie se desfăşoară cu perspectiva. Dramatismul lor este de natură pur exterioară. mai mult sau mai puŃin puternică. care n-are alt sens în lume decât să desfăşoare procesul de intrare în neant. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . atunci când am vorbit de agonie. aşa încât speranŃa triumfului este totdeauna prezentă.202 Texte din manuscrise scârbe sublime. angajează întocmai cum angajează clipele din urmă. Adevărată agonie nu este acolo unde viaŃa primeşte pasiv să fie consumată de moarte. De aceea am amintit de destin. adevărata agonie. în care nu te mai poŃi frământa fără să pierzi totul. ci unde ea rezistă – deşi numai trecător – asaltului marii negativităŃi a morŃii. Căci agonia. O metafizică a agoniei ar trebui să arate că orice sfârşit de existenŃă individuală indică simbolic un sfârşit al existenŃei în genere şi ca imperialismul vieŃii în lupta lui cu moartea îşi va frânge iremediabil elanul. Dimpotrivă. Numai lupta dintre viaŃă şi moarte poate caracteriza adevărata agonie. faŃă de diletantismul şi superficialitatea aşa-ziselor experienŃe spirituale. Complexitatea momentelor agonice rezultă din caracterul lor apocaliptic. Şi ce este agonia altceva decât o anticipare a clipelor din urmă? Agonia finală va exprima numai cu intensitate mai mare aceste clipe agonice şi va adăuga peste actualitatea lor un plus de tristeŃe şi de deznădejde.

Pentru acei care trăiesc toate antinomiile şi paradoxurile spiritului dramatic. Nu cumva în consistenŃa mai puŃin rigidă a vieŃii faŃă de lumea anorganică. Singurii oameni interesanŃi sunt aceia care nu pot crede în ceea ce fac. Fenomenul se realizează într-o astfel de frecvenŃă. care se îndoiesc în fiecare moment de misiunea lor. cu o strictă consecvenŃă lăuntrică şi cu un echilibru formal. Simt o voluptate amară că trăiesc într-o epocă în care fericirea este un cuvânt ce n-are nici un sens. Cum ar putea înŃelege aceasta nefirescul omului în univers ? Cum ar putea da ea seama de condiŃia atât de ciudată şi de particulară a omului în lume ? Nu găsiŃi interesant că preocupările de antropologie filozofică actuală răsar din cercul iraŃiomaliştilor. pură. nouă nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să vieŃuim pe culmi toate elementele spiritului dramatic. pentru care participarea esenŃială cu un asentiment organic la munca şi la profesia lor este o imposibilitate. Nr. În anacronismul oricărui spirit clasic (împotriva căruia trebuie să luptăm din toate forŃele). Dacă iubesc oamenii naivi şi entuziaşti. din sfera biologică. de care nu poate da seama antropologia clasică. fiindcă ardem şi ne consumăm de văpăile antinomiilor. cu o perspectivă antropologică în care omul apare ca o fiinŃă împlinită. Aşa e cazul epocii noastre şi aşa e cazul nostru al tuturor. înainte de apariŃia omului. 2 • E m i l Ci o ra n . o masculinitate prost înŃeleasă şi un formalism rigid şi inexpresiv. cu toate înclinările înspre chtonism şi adversitatea nesigură faŃă de spirit. ce nu trebuie asimilate imaginii armonice a omului naiv. Omul contemporan este o fiinŃă care şi-a pierdui naivitatea. dar în toate categoriile. de realizare. Mai greu de explicat sunt antinomiile din viaŃă. încât în unele epoci se poate vorbi de o hipertrofie a acestui simŃ şi a acestei trăiri a antinomiilor. n-o fac decât pentru a se avea un interes mai mare pentru aceste existenŃe dramatice. atunci când te gândeşti că omul este o fiinŃă fragmentară. Cum se dezvoltă aceste antinomii în viaŃa omului. este uşor de înŃeles. cu toată plictiseala noastră de cultură şi dezgustul de istorie. La om. fiindcă indică nu numai o imposibilitate materială. viaŃa a devenit contradicŃie absolută. finită şi chinuită. În noi. prezenŃa lor nu poate fi contestată. experienŃa dramatică este atât de intensă. dar îndeosebi.Texte din manuscrise 203 ExistenŃe dramatice Viziunea clasică ne-a obişnuit cu o imagine închisă şi determinată a omului. Şi nu este o misiune a noastră de a lichida definitiv cu orice forma clasică de spirit ? Nu suntem noi aceia în care dramaticul trebuie să-şi găsească o expresie absolută ? Cu toată dorinŃa noastră după naivitate şi după fondul originar al firii. contează numai cristalizarea lăuntrică. Deşi ele sunt mult mai puŃin încordate decât la om. Ele totuşi nu pot explica suficient prezenŃa dramaticului în biologic. spartă în esenŃa sa. încât te întrebi dacă nu cumva naivitatea este un bun iremediabil pierdut. Nu există un fenomen dramatic în viaŃă care să nu aibă la bază anumite antinomii imanente. suferind de o ruptură internă şi ele un dezechilibru organic. de rosturile acestei misiuni şi pentru care contradicŃia este singurul mod de rezolvare a incertitudinilor. să pleznească în noi tensiunile acestui spirit cu toate implicaŃiile sale. că ontologia de astăzi a încetat de a mai fi formală ? IraŃionalismul a fost întotdeauna la antipodul clasicismului. există sursa acestor schiŃe de antinomii ? Incertitudinile şi labilitatea vieŃii sunt desigur condiŃii pentru apariŃia fenomenului dramatic în structura vitalului. ce mai poate însemna spiritul clasic ? Nimic. Nu este aici explicaŃia faptului pentru ce găsim astăzi atâtea existenŃe dramatice ? Şi nu numai între intelectuali. dualizată de tendinŃele divergente ale iraŃionalităŃii vitale şi ale conştiinŃei. Căci noi nici nu putem concepe fericirea. una de concepere.

204

Texte din manuscrise

Moduri de contemplaŃie

InsuficienŃa contemplaŃiei pur interne, a adâncirii şi a concentrării exclusive asupra rădăcinilor fiinŃei subiective nu se evidenŃiază decât atunci cîmd condiŃii obiective îŃi permit să apreciezi fecunditatea contemplaŃiei externe, a viziunii esenŃiale în obiectivitate. Că este necesară contemplaŃia interioară pentru a avea pe cea exterioară, aceasta e evident pentru cine înŃelege caracterul derivat al oricărui fapt extern faŃă de caracterul originar al faptului intern. Nimeni nu va ajunge la rezultate vii şi productive până nu va vedea în orice contemplaŃie externă o verificare a uneia interne, precum şi o încercare de obiectivizare, de transpunere într-o formă comunicabilă şi accesibilă a unei fluidităŃi lăuntrice, de depăşire a unui subiectivism pur. Faptul de a rămâne numai în extazul propriei subiectivităŃi anemiază lirismul, palidifică nuanŃele bogate şi complexe ale gamei noastre sufleteşti, estompează culorile energiei psihice, deoarece lipseşte un suport obiectiv, un corectiv exterior, fără de care senzaŃia de tumult lăuntric se converteşte într-o senzaŃie de vid absolut, de vid iremediabil. Un gol nemărginit cuprinde atunci întreaga noastră fiinŃă si în locul unei creşteri bogate, al unei exaltări intime, organice şi progresive, se substituie acel absolut al ireparabilului, al morŃii definitive şi absolute. Stau aici în munŃi, într-o singurătate totală şi încerc să găsesc în contemplaŃia azurului, în concentrarea asupra unei seninătăŃi pure, experienŃa neantului, pe care nelinişti interne mi-au impus-o la paroxism. Din imobilitatea scrutătoare, din fixarea cu aparenŃe de definitivat, viziunea şterge şi anulează seducŃiile de vis ale purităŃii albastre, care dispare ca un văl ridicat de vânturi ce ascundea un alb ameŃitor şi îndepărtat. Când a dispărut acest azur fermecător, impresia de lumină vagă şi îndepărtată, de alb indefinibil şi transcendent, te transpune într-o stare ciudată în care nefiinŃa îŃi produce o tulburare plăcută, o nelinişte căreia i se asociază o graŃie stăpânită, o ameŃeală voluptoasă, un chin atrăgător şi inefabil. ÎnŃeleg pe deplin, în asemenea condiŃii, sentimentul budist al nefiinŃei şi mai cu seamă atracŃia misterioasă pe care neantul a exercitat-o şi o exercită asupra eremiŃilor indieni. Când tot ce e individual şi cristalizaŃii dispare din evoluŃiile metafizice ale acestei viziuni, când tot ceea ce este finit se subtilizează într-o universalitate de alb, atunci ce mai rămine în afară de o imaterialitate îndepărtată, de o iluzie de existenŃă ? Destrămarea tuturor consistenŃelor, fluidizarea tuturor închegărilor creează un vag indefinit, în care topiri şi volatilizări succesive dezvoltă o adevărată beŃie a nefiinŃei. Când ultimul rest de existenŃă dispare, saltul în nimic este realizat. În această contemplaŃie exterioară se întâmplă un lucru ou adevărat remarcabil şi care este de natură a-i explica fecunditatea. Pe când în contemplaŃia pur internă, intensitatea tragică, dramatismul şi încordarea intimă ating marginile, creând o tensiune psihică aproape insuportabilă, în contemplaŃia obiectivă se realizează o atenuare din cele mai salvatoare. Toate experienŃele interne care se desfăşoară sub semnul negativităŃii sunt extrem de consumatoare şi de chinuitoare.. Atunci, însă, când sunt trăite şi într-o viziune obiectivă, intensitatea lor dramatică, scade, deoarece aceasta este ca o verificare a unor date interne, o verificare ce elimină implicit caracterul de de singularitate. Este ca şi cum în contemplaŃia externă negativitatea s-ar converti în pozitivitate. Întregul complex al stărilor negative pare a-şi pierde acel vertigiu catastrofal care dezechilibrează fiinŃa şi suprimă aspiraŃiile. În felul acesta se verifică încă o dată principiul curent că salvarea color neliniştiŃi nu e posibilă decât printr-o orientare categorică înspre obiectivitate, care nu trebuie, însă, interpretată în sensul practicianismului vulgar. Căci a trăi veşnic într-un monolog interior, într-o singurătate apăsătoare, dilatându-te într-o progresivă interiorizare, dezvoltând toate

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

205

posibilităŃile schizoidale din tine, este desigur a te arunca iremediabil în nimicul absolut. Dar mă întreb cu o îndoială plină de regret dacă nu cumva obiectivitatea de care vorbesc nu este o altă faŃă a inferiorităŃii, dacă nu cumva detaşarea ei de interioritate este fructul unei mari iluzii. Căci nimeni nu poate scăpa din blestemul lui propriu. Fiecare are o regiune de întuneric sacru în care nimeni nu poate pătrunde, fiindcă nimeni nu poate fi iniŃiat în misterul altuia. Şi rămâne de văzut dacă respectivul nu este faŃă de el însuşi pe treapta primă a iniŃierii. Trebuie într-adevăr să fi suferit mult pentru a mai găsi mister în platitudinea acestei lunii. Nu numai vizarea obiectivă, nu numai prinderea exterioară a neantului atenuează intensitatea experienŃei intime a neantului, ci acelaşi proces se întâmplă şi în cazul experienŃei infinitului, experienŃă ce nu se întâlneşte decât la oamenii cu o mare sensibilitate muzicală şi cu mari posibilităŃi de contemplaŃie mistică. SimŃirea muzicală a existenŃei şi sentimentul mistic al acestei existenŃe cresc organic, se dezvoltă concomitent cu sentimentul infinitului. Este o ascensiune e şi o dilatare torenŃială a întregii fiinŃe, un salt interior de o întindere incomensurabilă, de un elan nelimitat. Nu cred să mă înşel când afirm că elanul din experienŃa infinitului este un elan pesimist, un elan care se alimentează din disperare, care creşte fără un obiectiv pozitiv, fără o finalitate determinată, fără o direcŃie precisă, dilatânduse doar într-o paradoxală efervescenŃă, într-o agitaŃie care nu-şi găseşte o raŃiune în afara mişcării ei. Inutil să descriu cât e de vijelioasă trăirea lăuntrică a infinităŃii, cât este de halucinantă drama aceasta în care te zbaŃi fără nici un simŃ de orientare. Mă încântă însă experienŃa infinitului rezultată din contemplaŃia nemărginirii unui cer crepuscular şi neliniştirea plăcută ce o simt în suflet pe aceste înălŃimi compensează şi atenuează sentimentul de părăsire şi suspendare din experienŃa intimă şi tragică a infiniituilui. Urmăresc în amurguri progresiva degradare de nuanŃe şi în evoluŃia lor înspre un punct etern inaccesibil simt toată amploarea fascinatoare şi deconcertantă a infinitului. Păltiniş – Şanta

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

206

Texte din manuscrise

Sensibilitatea tragică în România

Este unul dintre elementele tristeŃii mele de a nu putea determina decât negativ realităŃile autohtone. Entuziasmul şi facilitatea îşi găsesc o aproximativă justificare numai în ordine socială şi politică ; în ordinea spirituală, dimpotrivă, un vid total îndreptăŃeşte cel mai exagerat pesimism şi cea mai serioasă neîncredere. De aceea, e de la sine înŃeles că nu pot vorbi de-o sensibilitate tragică generalizată la noi, răspândită într-o sferă mare şi creând atmosferă, ci numai de o sensibilitate, tragică la câŃiva indivizi. Or, aceasta e tragic şi compromite orice elan şi orice încântare pentru realităŃile româneşti. Fecunditatea şi productivitatea unui fenomen Ńin de derivarea lui din zone iraŃionale, profunde şi anonime iar nu din efervescenŃa şi dinamismul indivizilor izolaŃi, crescuŃi şi asimilaŃi în alte culturi. Separarea radicală dinrtre pătura cultă şi Ńărănime n-a dus, spre marele nostru regret, la o excelenŃă a păturii culte, ci slabele posibilităŃi ale Ńăranului nostru s-au continuat în pasivitatea şi blazarea superficială a intelectualului român. În Spania, acelaşi fenomen al separării, al disocierii straturilor, sociale, a avut consecinŃe mult mai puŃin defavorabile, contrar afirmaŃiilor lui Ortega y Gasset, care vorbeşte, în mod cu totul nejustificat, de o continuă decadenŃă a Spaniei, de la origine şi până azi. Este pentru orice om cu simŃ istoric de o mie de ori mai legitimată afirmaŃia după care noi am trăit într-o continuă inexistenŃă, decât că spaniolii ar fi vegetat într-o decadenŃă imanentă fiinŃei lor istorice. CredinŃa mea, la care Ńin foarte mult, este că diferenŃele de proces şi de evoluŃie istorică îşi găsesc o explicare în dispoziŃii constituŃionale şi structurale specifice. În aceleaşi condiŃiuni şi configuraŃii sociale, în acelaşi cadru de orânduire formală, Spania a produs pe Sfântul Ioan al Crucii şi pe Sfânta Tereza, pe când România n-a produs nici un sfânt. Opacitatea românului pentru înŃelegerea vieŃii ca tragedie îşi găseşte deci motivul esenŃial într-o deficienŃă constituŃională, într-un defect de esenŃă şi conformaŃie psihică. Astfel titlul acestui articol este de o ironie evidentă, direct sesizabilă. Tragicul situaŃiei noastre este că nu putem vorbi de un curent spiritual sau de o atitudine morală fără să ne numărăm, fără o aritmetică a indivizilor şi a valorilor. Aceasta dovedeşte că fenomenul este trăit prin indivizi izolaŃi, discontinuu, fără o participare totală, semnificativă şi revelatoare. Fără să vrei, eşti silit să pronunŃi câteva nume : Blaga, Eliade, Manoliu şi Holban. Nu poŃi determina atunci tragicul ca esenŃă, ci numai legat de diversitatea expresiilor individuale, de forme particulare de realizare. Dacă tragicul în generaŃia antebelică rezulta din neliniştea şi complexul de antinomii ale vieŃuirii istorice a omului, ale antagonismelor sociale şi ale inadaptabilităŃii, tragicul în generaŃia noastră rezultă din conflicte mai adânci, are o coloratură pronunŃat metafizică, structura lui fiind legată de universalitatea destinului uman. Tragedia acelei generaŃii antebelice era oarecum exterioară, căci avea la bază numai dualismul individ-societate, cu prevalenŃa categorică a termenului din urmă, căruia i se recunoştea mai multă realitate şi mai multă consistenŃă decât întâiului, pe când esenŃa interioară a tragediei, în concepŃia noastră, rezultată din tensiunea şi intensitatea paradoxală a dualismului om-existenŃă, îşi afla o raŃiune în dramatismul vieŃuirii metafizice a individului. Tragedie nu trăiesc decât acei care simt iremediabilul în dialectica vieŃii şi care, deşi au conştiinŃa acestui iremediabil, nu renunŃă totuşi. ViaŃa ca tragedie n-o pot trăi decât aceia pentru care elementele negative din viaŃă nu sunt impedimente în calea trăirii şi pentru care fatalitatea nu este moarte, ci drum înspre moarte.

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

207

România în faŃa străinătăŃii

Am avut ocazia în Berlin şi în München să cunosc foarte mulŃi străini, care m-au interesat mai puŃin pentru mentalitatea lor, cât pentru părerile şi informaŃiile ce le au despre România. Tot ce am aflat este profund deprimant şi întristător. Şi nu aş scrie acest reportaj, dacă n-aş fi convins că totul nu este pierdut, că vitalitatea României va trebui să-şi găsească odată o expresie, că ne-am înjosit prea mult în trecutul şi în prezentul nosstru, pentru ca întro explozie să nu ne trăim o adevărată metamorfoză. Am fost totdeauna pesimist când am vorbit de România; dar cred că viaŃa este destul de iraŃională, ca să înfrângă un ireparabil al istoriei şi al destinului nostru. În momentul când aş fi convins că posibilitatea unei schimbări la faŃă a României este o iluzie, din acel moment o problemă a României pentru mine n-ar mai exista. Întreaga misiune politică şi spirituală a tinerimii române trebuie să se reducă la voinŃa încordată a unei schimbări la faŃă, la trăirea exasperată şi dramatică a metamorfozei întregului nostru stil de viaŃă. Dacă înŃelepciunea seculară, care spune că istoria nu face salturi, ar avea dreptate, atunci ar trebui să ne sinucidem cu toŃii pe loc. Dar instinctul, pasiunea şi elanul nostru profetic, de la toŃi pot să înveŃe ceva, numai de la înŃelepŃi nu. ExistenŃa noastră nu poate primi un sens decât de la un salt, de la un salt definitiv şi esenŃial. O voinŃă totală de transformare n-a existat niciodată la noi. NemulŃumirea cu destinul şi condiŃia noastră n-a depăşit forma aproximativă a unei atitudini sceptice. Scepticismul este întâia treaptă în scara unui proces de transformare, este întâiul element care ne dă conştiinŃa destinului nostru. Prin el, putem fi în afară de noi înşine pentru a ne măsura forŃele şi a ne determina o poziŃie istorică. Superficialitatea noastră derivă din a nu fi putut depăşi această primă formă, de a ne fi fixat în spectatorii comozi ai inerŃiei noastre, de a ne fi savurat ironic agonia noastră naŃională. Românul îşi zeflemiseşte propria lui condiŃie şi se risipeşte într-o autoironie, facilă şi sterilă. M-a revoltat totdeauna absenŃa dramatismului în trăirea destinului nostru, m-a durut această indiferenŃă spectaculară, acest perspectivism exterior. Dacă toŃi împreună am fi suferit intens de dezastrul nostru, dacă am fi deznădăjduit organic de neînsemnătatea noastră în lume, cine ştie dacă prin acele mari conversiuni morale ce se întâmplă numai pe culmi, astăzi noi n-am fi trecut pragul istoriei. Românii n-au devenit până acum pozitivi şi creatori, deoarece în procesul de autodepăşire şi de autonegaŃie ei nau urcat decât o singură treaptă. Va trebui o nebună intensificare a arderii noastre, pentru ca viaŃa noastră să devină foc, elanul nostru vibraŃie infinită şi toate ruinele noastre doar simple amintiri. Ar trebui cu toŃii să ne gândim solemn la această realitate : România este o Ńară fără profeŃi, adică o Ńară în care nimeni n-a trăit realităŃi viitoare ca prezenŃe efective, ca actualităŃi vii şi imediate, în care nimeni n-a vibrat de obsesia unei misiuni a României. Şi ar trebui ca-n acest gând solemn să jurăm a fi altfel, să ardem într-un fanatism orb, să ne înflăcărăm într-o altă viziune şi în noi gândul unei alte Românii să fie singurul nostru gând. A continua consecvenŃi liniei istoriei noastre, este a ne destrăma într-o formă atenuată de sinucidere. Eu nu vorbesc numai de schimbarea unor forme politice, ci de o transformare în temeliile vieŃii noastre. Va trebui să renunŃăm la lucidităŃile noastre care ne revelează atâtea imposibilităŃi, pentru ca orbi să cucerim lumina, de care ne-au înstrăinat chiar lucidităŃile noastre. Nimicul istoriei noastre nu justifică nimic. Pentru România, singura realitate este viitorul. Trecutul nostru ? Lipsă de libertate, lipsă de orgoliu, lipsă de misiune. Este un adevărat nonsens să ne reclamăm de la o istorie fără întâmplări. Noi de-abia acum începem să trăim. Şi atunci este explicabil de ce străinii nu cunosc aproape nimic, din aşa-zisa noastră viaŃă. Nu este mai puŃin adevărat că ignoranŃa lor este excesivă şi atit de mare, încât te revoltă. DispreŃul lor pentru noi este atât de exagerat, că te dezgustă pentru toată viaŃa de

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

208

Texte din manuscrise

străinătate. Am întâlnit atâŃia care nici nu ştiau că există un popor român ! Dacă aş face o listă de toate întrebările care mi s-au pus referitoare la România, atunci fie din dispreŃ, fie din ruşine, n-ar trebui să mai trecem nici unul, graniŃa. Am văzut români care râdeau la asemenea întrebări. Ele sunt întristătoare în ultimul grad. Oricât am fi noi românii de păcătoşi, în niciun caz nu trăim la un nivel atât de inferior, cum se crede în străinătate.

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

209

Maglavitul şi cealaltă Românie

Am crezut multă vreme că poporul român este cel mai sceptic popor din Europa. Această credinŃă se baza pe multe exagerări, dar şi pe unele constatări, pe cât de triste, pe atât de incontestabile. Din câŃi oameni am cunoscut – simpli sau cultivaŃi –, îi pot număra pe degete pe acei care cred ceva. Îndoiala vulgară, îndoiala de lucrurile care trec şi îndoiala de lucrurile eterne mi-a părut a fi nota esenŃială a românului. Este sceptic un popor care n-are instinctul libertăŃii. O mie de ani de sclavaj şi întuneric constituie o ereditate monstruoasă şi, când te gândeşti bine, halucinantă. S-a afirmat de multă lume că reflexia cronicarului referitoare la imperiul vremii asupra omului reprezintă expresia ultimă a înŃelepciunii noastre populare. Mărturisesc însă, sus şi tare, că, pentru destinul istoric al unui neam, nu cunosc nimic mai sinistru decât : „bietul om subt vremii !” Oare s-ar mai putea vorbi de viitor politic, cu maximele acestei înŃelepciuni paralizante ? O mie de ani am stat sub vreme. Refuz categoric pentru viitor adevărul acestei înŃelepciuni şi al acestei profeŃii. Împăcarea cu destinul, pe care o laudă toŃi istoricii noştri ca pe o salvare a poporului român, este o ruşine, pe care trebuie s-o trecem sub tăcere. Foarte rău a făcut că şi-a acceptat destinul şi va face şi mai rău de-l va accepta pe cel actual. Din naŃionalism, va trebui să înfierăm astfel de virtuŃi şi să ne fie ruşine a mai vorbi de resemnarea, noastră seculară. În domeniul religios, scepticismul părea a fi mai descurajant. AbsenŃa unei religiozităŃi pasionate şi mai cu seamă absenŃa intoleranŃei religioase erau semne întristătoare care revelau un nivel interior foarte scăzut. Nu există viaŃă interioară fără religiozitate. PoŃi fi un om superior, antireligios ; dar areligios, nu poate fi decât o mediocritate. Nu este grav a nu crede în Dumnezeu ; dar este foarte grav a nu te preocupa de existenŃa lui. Nu poŃi trece indiferent pe lângă D-zeu. Gândindu-mă odată la religiozitatea măsurată, pozitivă şi calculată a ardeleanului, am afirmat : în Ardeal nu crede nimeni în Dumnezeu. Nu se poate crede aproximativ şi raŃional. Ori crezi cu pasiunea întregii existenŃe, ori nu crezi deloc. Religiozitatea trebuie să fie lirică şi fanatică, dar niciodată blânda şi domoală. Este de o mie de ori mai bine a nu crede în Dumnezeu, decât a crede numai cât îŃi trebuie. CredinŃa oamenilor în genere este ocazională, dar a românilor, în special. Şi nu eram departe să afirm că nici un român nu crede în Dumnezeu, dacă Maglavitul nu scotea la suprafaŃă o faŃă nebănuită a Ńării. Despre Maglavit nu poŃi avea o convingere precisă şi un sentiment definit. Uneori acest fenomen îmi pare extrem de revelator şi de simptomatic, pentru ca altă dată să-mi apară primitiv, gol, înfricoşător. Este evident că Maglavitul nu poate fi judecat decât ca fenomen colectiv. Acel cioban nu interesează în sine, el aparŃinând fie misticiii, fie psihiatriei. Ceea ce îmi pare reprobabil în refuzul atâtor negativişti este neînŃelegerea scandaloasă pentru fenomenul halucinaŃiei. Noi ştim toŃi că Dumnezeu ori există, ori nu există, nu s-a arătat efectiv nimănui niciodată. Din punctul de vedere al vieŃii interioare, între mine, care n-am văzut niciodată pe Dumnezeu, şi Petrache Lupu, care l-a văzut, diferenŃa este aşa de mare în dezavantajul meu, încât sufleteşte ciobanul acela este mai bogat decât mine. El a văzut pe Dumnezeu, pe când eu n-am văzut decât oameni, suferinŃă şi moarte. Acest cioban, care mi-e perfect indiferent, este cel mai câştigat. A vedea clar nu este nici o virtute. Psihologiceşte vorbind, halucinaŃia este totdeauna un câştig, deşi psihologia este aceea care anulează halucinaŃiile. HalucinaŃia trădează ce e mai adine în noi. Toată drama lui Ivan Karamazov ni se descoperă în dialogul cu diavolul, proiecŃie a tragediei şi demonismului său. Îl vezi pe Dumnezeu numai dacă-l ai

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

210

Texte din manuscrise

peste măsură în tine. HalucinaŃia dă expresie unei supreme actualităŃi interioare. Omului normal nu i se arată nimic, fiindcă nu dispune de nimic în afară de el însuşi. Omul normal nare decât oglinda. Câtă poezie n-a pus Barrès în regretul de a nu avea halucinaŃii, în plimbările sale prin cîmpiile lorene, spre a trăi viu viziuni păgâne ? Sau mă gândesc la Rilke, în castelul Duino (unde a scris o parte din acele divine elegii), şi unde, într-o halucinaŃie auditivă, a auzit vocile atâtor morŃi ce secole de-a rândul şi-au consumat viaŃa în acele singurătăŃi. O spun mai mult cu voie, decât fără voie : a nu avea nici o halucinaŃie este un semn de deficienŃă. Cât despre cioban, să-r lăsăm cu „moşul” lui şi noi să ne întoarcem la oile noastre... Oare cum de s-au putut găsi atâŃia oameni în aşa măsura sensibili la minune ? Ar fi desigur foarte uşor să închidem întreaga Ńară într-un capitol de psihiatrie. Prin aceasta n-am realiza totuşi nimic, precum n-am realiza nimic prin reabilitarea halucinaŃiei. Există în istorie crize mistice, şi istoria nu ştiu de câte ori a fost declarată sfântă sau satanică. Fenomenele organice în marile crize religioase sunt consecutive unor drame spirituale. Omenirea, din păcate, nu este aşa bolnavă, pe cât afirmă psihiatrii. Contagiunea presupune o comuniune spirituală, căreia îi succede seria de tulburări organice. Amploarea pe care a luat-o pelerinajul poate fi explicată prin condiŃii economice, dar în nici un caz fenomenul însuşi. ExplicaŃia pur economică neglijează specificul acestui fenomen şi apreciază numai extensiunea lui. Oare o criză – care e mai puŃin gravă, decât anii trecuŃi – ar putea mobiliza mulŃimea spre finalităŃi aşa de evident extraeconomice ? Şi-ar putea închipui cineva că sectele în Rusia Ńaristă s-au născut numai din mizerie şi din cauza unui regim funest ? Ar fi absurd să se conteste caracterul lor simptomatic, precum absurd ar fi să fie interpretate numai ca reacŃiuni. Că Maglavitul s-ar fi născut dintr-o decepŃie politică a mulŃimii, este just numai în măsura în care în această decepŃie se întrevede o mare aşteptare. România se află în pragul unei mari transformări, pe toate planurile. Maglavitul închide în sine antecedentele religioase ale unei mari răsturnări politice. N-a înŃeles nimeni că Maglavitul precede un mare fenomen politic? În acest sens, au fost sectele religioase ruse simptome - ale revoluŃiei. Nu s-a gândit nimeni, că aceiaşi oameni, uniŃi astăzi în credinŃa în Dumnezeu, mâine se vor putea uni pentru altă credinŃă ? Dacă oamenii au putut face atâtea sacrificii pentru o viziune neverificabilă, de cât sacrificiu nu vor fi capabili pentru o realizare vizibilă ? Ce nu vor face ei pentru o promisiune terestră, dacă pentru o promisiune cerească şi-au părăsit temporar căminul ? FascinaŃia grandorii pământeşti nu va fi mai amăgitoare şi mai uluitoare ? Acum ştim ; ştim că şi românii pot fi amăgiŃi, că au lichidat cu un scepticism vulgar, că sunt capabili de seriozitate şi de absurd. Nu ştiu dacă e bine ca oamenii să creadă sau să nu creadă în Dumnezeu. Dar faŃă de scepticismul vulgar cu care ne obişnuisem, Maglavitul revelează un incontestabil progres. În faŃa acelei Românii superficial-lucide, surâzătoare şi pasive, se ridică una subterană, prăpăstioasă şi ameninŃătoare, care nu este ceva decât prin ce va deveni. Maglavitul ne-a dovedit o dată pentru totdeauna cât suntem de primitivi. El este nivelul Ńării. Acest fapt este desigur trist, dar şi reconfortant, căci ne eliberează de atâtea iluzii păgubitoare. România este la nivelul Maglavitului. Atunci ce avem de făcut ? Totul. D-l Lucian Blaga a scris după război, un studiu despre revolta sângelui nostru nelatin, care a provocat atunci multe discuŃii. Cred că viitorul va aduce ilustraŃii suficiente acestei teorii. La drept vorbind, nu înŃeleg deloc de ce am fi latini. N-am moştenit nici o calitate de la romani. Componenta latină trebuie să fie foarte redusă, căci în toate marile fenomene româneşti au izbucnit astfel de componente. Cine va găsi în Maglavit un strop de sânge latin, poate fi considerat un descoperitor genial. Tostul este aşa de primitiv, de teluric, de subpământesc ! Despre chtonismul autohton s-ar putea spune multe lucruri triste, dar şi multe încurajante. Toată, forma de viaŃă românească îmi pare aşa legată de pământ, încât a nu te face protagonistul unor idealuri moderne înseamnă a dori eternizarea unui suflet

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

211

teluric şi reacŃionar. Dacă aş şti că acest popor, nu se va desface cândva de pământ, atunci aş fi silit să văd în Maglavit o culme, când el nu trebuie să fie decât un simptom şi un început. Ceea ce se petrece la Maglavit nu e linia pe care va trebui să meargă România, ci numai un mod de a manifesta o solidaritate ce-şi va găsi expresie în lupta politică. Dacă oamenii de acolo au găsit atâta energie pentru a se schimba la faŃă, vor găsi în ei rezerve cu să schimbe şi România la faŃă. Dacă aş şti că Maglavitul rămâne un fenomen pur religios, fără nici o consecinŃă de alt ordin, aş fi cel mai mare duşman al lui. Când nemulŃumirile mulŃimii sunt satisfăcute numai de valori religioase, atunci orice transformare devine iluzorie. Teoreticienii revoluŃionari nu sunt împotriva religiei dintr-un refuz teoretic al valorile religioase, ci din cauza rezistenŃei acestor valori la orice încercare de transformare totală. Sentimentul religios este prin esenŃă nerevoluŃionar, iar omul profund religios a fost totdeauna un reacŃionar. Deplasând conflictele de aici, dincolo, el sfârşeşte cu timpul a fi străin complet de problema socială. Dar nu numai atât. Spiritul religios te întoarce cu faŃa spre trecut. Unui om care crede în Dumnezeu, viitorul nu-i mai poate aduce nimic. Dumnezeul este totdeauna înapoia noastră. Teologia întreagă este reacŃionară, fiindcă ea nu vede culmi decât în imemorial. Pentru teologie, timpul este o cădere; pentru spiritul revoluŃionar, singurul cadru de realizare. Mai mult : pentru spiritul revoluŃionar, timpul este o Divinitate, în timp se poate face totul. AdmiŃând posibilitatea unei modificări esenŃiale în temporalitate, spiritul revoluŃionar cade într-un paradox, care-i constituie tragicul şi farmecul său. În timp nu se întâmplă modificări de structură şi de esenŃă, el fiind o fluiditate de nuanŃe. Timpul actualizează şi distruge. Dar în el nu se poate naşte o lume esenŃial nouă. Tragicul spiritului revoluŃionar constă în violentarea timpului şi a vieŃii. Religia, opunând veşnicia în fiecare clipă timpului, paralizează spiritul revoluŃionar. Religia a oprit umanitatea în loc, nu fiindcă ar fi cât de puŃin inferioară, ci fiindcă ea e prea mult pentru om. Ce rost au viziunile cereşti la nişte fiinŃe atât de joase ? Fiindcă omul n-a meritat religia, fiindcă el nu este capabil de ea, religia l-a paralizat. Va trebui sa se nască odată o religie a lucrurilor de jos, aici, pentru noi. Cu adevărat, Dumnezeu este prea departe. Obsesia veşniciei îl scoate pe om din viaŃă. Poate că toată religia nu este decât o rătăcire divină a omului. Şi pentru ca o astfel de rătăcire sa nu ducă întreaga Ńară într-o înfundătură, va trebui să servim României iluzii terestre, promisiuni vizibile, idealuri istorice. Psihoza Maglavitului trebuie convertită şi exploatată. EsenŃialul este ca ea să ajute la naşterea unui mare fenomen politic. Nu se poate şti care va fi acela ; dar se poate şti că de nu se va naşte, suntem o Ńară condamnată. Toate fenomenele colective care se nasc în Ńară trebuiesc exploatate şi convertite. Şi vor trebui făcute pelerinagii nu numai de închinăciune, dar şi de cucerire.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

212

Texte din manuscrise

łara oamenilor atenuaŃi

Nimic nu este mai ruşinos şi mai compromiŃător decât echilibrul la popoarele mici. În culturile mari şi la popoarele mari, echilibrul are un caracter de grandoare şi de monumentalitate, deoarece amploarea stilului de viaŃă în care se dezvoltă face din echilibru altceva decât o formă limitată sau un compromis ruşinos, convertindu-l într-un fel de expresie a unei mari seninătăŃi, a unei viziuni monumentale şi a unei superiorităŃi transcendente. În culturile mici, în culturile necreatoare, echilibrul este expresia unei deficienŃe, a unei incapacităŃi organice. Neputându-şi crea un stil de viaŃa, deoarece n-au impulsul unei direcŃiuni interioare, al unei orientări specifice, trăiesc în compromis ca într-o fatalitate. Dar din moment ce culturile mici nu pot crea, din moment ce ele sunt lovite de o sterilitate iniŃială şi ineluctabilă, cum se pot ele totuşi salva pentru a nu fi nimic ? Numai prin exces, prin nebunie şi prin absurditate. Dar întreb pe oricine : unde este în această Ńară excesul, marea nebunie şi gestul absumd ? Unde se găseşte în această Ńară un clocot de mari pasiuni, unde se află marile nelinişti şi unde se pot întâlni gesturile inexplicabile ? Totul este prea explicabil în această Ńară, a cărei minoră raŃionalitate o face atât de simpatică şi de puŃin interesantă. Echilibrul ei nu rezultă dintr-o împlinire în sine, dintr-o mare seninătate ce succede uneori marilor tulburări, ci din lipsa curajului de a trăi, de a se afirma, din lipsa acelei energii care te avântă iraŃional şi nemotivat, ducându-te fie la ultime transfigurări, fie la prăbuşiri definitive. A fi român înseamnă a fi o fiinŃă cu multă apă în sânge. Şi această diluare se găseşte în toate planurile vieŃii. Lipsa de orgoliu naŃional, scepticismul în toate domeniile, neîncrederea superficială, absenŃa totală a oricărui gen de mesianism, ironia uşoară şi periferică, amabilitatea instabilă şi trecătoare, toate acestea sunt aspecte ale diluării interne, sunt expresii ale compromisului organic, care n-are în nici un fel voinŃa de a fi unilateral dintr-o mare pasiune excesivă, dintr-o nelinişte adâncă.şi absurdă, dintr-o infinită frământare. România neputându-şi lega numele de niei o creaŃie prea mare, nu şi l-a legat până acum de nici o absurditate impresionantă şi grandioasă. Oare ce am face noi dacă n-am fi avut pe Eminescu ? Şi este o groaznică ironie, de o semnificaŃie dureroasă, că în Ńara în care toate lucrurile sunt pe deplin explicabile, în care totul este accesibil până la platitudine, Eminescu a fost declarat unanim o apariŃie inexplicabilă. Într-adevăr, la noi, tot ce e adine e inexplicabil. Cunosc o femeie de o adâncime sufletească remarcabilă, care pentru acest păcat este declarată, de toată lumea o simplă „aiurită”. ÎncercaŃi să puneŃi marile probleme şi veŃi întâmpina neîncrederea cea mai bănuitoare. La noi, a vorbi de moarte, de suferinŃă, de neant şi de renunŃare înseamnă a fi un escroc ordinar. Nimic nu este mai penibil şi mai respingător, decât să auzi că acolo unde tu ai manifestat toată intimitatea fiinŃei tale, unde te-ai consumat în fiecare clipă fără nici o speranŃă în posibilitatea unei salvări, unde ai gândit pentru a nu plânge şi unde ai scris pentru a nu muri, ceilalŃi să vadă o pură escrocherie, o vulgară dorinŃă de a epata. Românul n-are sensibilitate pentru marile sincerităŃi fiindcă el nu vede în diversele experienŃe ale vieŃii răscruci, nu vede în fiecare moment un aspect din evoluŃia unui destin, din viaŃa şi din moartea lui, ci explică totul printr-o fatalitate exterioară, cu o facilitate reprobabilă. De aceea, am avut momente când mi-a fost ruşine că sunt român. Dar dacă regret ceva, sunt aceste momente. De nu aş fi român decât prin defecte, şi tot aş iubi această Ńară, împotriva căreia sunt înverşunat dintr-o nemărturisită iubire. Este un lucru sigur că noi nu vom intra în istoria universală prin creaŃii ; dar nu vom avea noi curajul unor gesturi absolute în radicalismul şi absurditatea lor, nu vom avea noi energia a cărei explozie să fie gloria şi triumful nostru ? Nu vom fi noi atât de exaltaŃi încât în mari pasiuni şi în excesive tensiuni să înfrângem

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Numai în acest fel. fără o justificare mai adâncă. cu normalitatea ei ruşinoasă. pentru a o purifica de toate blestemele unei tradiŃii ruşinoase. decât cei care trăiesc într-un naŃionalism superficial. care nu se îndoiesc din nelinişte. ca şi cum o Ńară mediocră ar mai avea nevoie de cuminŃenie. Până când nu va termina cu echilibrul comod. sfârşesc în impotenŃă. ridicându-i cu o forŃă irezistibilă înspre regiuni iraŃionale. dar nu-i trebuie nici un sceptic superficial (şi aproape toŃi românii sunt nişite scepitici superficiali. Şi această luptă nu va fi sinucidere ci adevărata viaŃă. Este o mare decepŃie să observi la aceştia cum corectează excesele altora. să descopere zilnic semne de atenuare şi incapacitatea de a se nega treptat. încât aburii să se ridice ca forme de ascensiune ale răului. ci din impotenŃă) şi nici un individ atenuat. unde este patosul marilor transfigurări şi unde este drama şi conştiinŃa esenŃialităŃii fiecărei clipe de vieŃuire ? Românii nu vor fi salvaŃi decât atunci când vor începe lupta împotriva lor. vor merge înspre o singură diluare totală. De aceea nu se poate găsi un geniu muzical. Unde este acel fluid vital care să circule în aceşti oameni. Nimic nu este mai dureros decât să vezi cum oamenii care au început prin afirmări originale. în Ńară asta sunt prea mulŃi oameni normali. lichidând radical cu un trecut mai mult sau mai puŃin inventat. Când românul va vrea să fie oricum numai aşa cum e nu. existenŃa lor va căpăta un sens dramatic şi numai în acest fel se va ajunge la încrederea în sine. Nr. România nu se poate salva decât negându-se. în loc să sfârşească în nebunie. 2 • E m i l Ci o ra n . Şi anonimatul le va deveni destul. distrugându-şi toate iluziile şi iubirile ei de până acum. Căci România este Ńara oamenilor atenuaŃi. fiindcă numai ei vor putea fi românii de mâine. sunt de o mie de ori mai preŃioase acele elemente care au dorit să fie americani. de a lupta împotriva propriei lor distrugeri. sau aruncându-i înspre adâncimi periculoase. pe care i-ai admirat pentru pasiunea absurdului şi în care ai bănuit pasiuni şi flăcări. Este o greşeală să găseşti cauza răului naŃional în dispreŃul pe care românul îl are pentru propria lui Ńară. pentru viitorul acestei Ńări.Texte din manuscrise 213 pasivitatea şi indolenŃa imbecilă în care vegetează această naŃiune ? Voi crede în această Ńară. când ar trebui să vezi chiar în acest dispreŃ o expresie a deficienŃei naŃionale. a oamenilor care. unde să fi găsit o aproximativă salvare în asimilarea în alte culturi. Dar. Când se va evapora apa din sângele românesc ? Când el va arde atât de tare. A fi român cu adevărat înseamnă a nu mai voi să fii român în sensul de până acum. cum nivelează totul. Deocamdată îi trebuie României mulŃi negativişti. să descoperi în acest scepticism o lipsă a substanŃei interioare a acestei Ńări. atunci când voi vedea în ea o voinŃă de risc. o voinŃă teribilă de a se nega pe sine însăşi. francezi sau germani. De nu vor avea românii atâtea văpăi în ei încât să consume întreg putregaiul din ei. Apreciez din această Ńară numai pe aceia care au voit să nu mai fie români. atunci nimeni nu se va mai îndoi de Ńara lui. un dictator şi un mare criminal. lipsită total de sensibilitate tragică. precum nici un german nu se îndoieşte de Germania şi nici un francez de FranŃa. Nu este de mirare ca în dezesperanta monotonie a ritmului vieŃii naŃionale. indieni. n-are nici un drept la existenŃă.

aş fi capabil să renunŃ până şi la ideea de justiŃie socială. pentru a da strălucire discordiilor şi farmec nesiguranŃelor. atacată în esenŃa sa. Oare se poate ca sufletul omenesc să fie atât de slab. De unde va fi plecând atâta timiditate în faŃa „ideilor generoase”. să vrea să-i înfrângă. Ei pot împrumuta. aceasta este marea superstiŃie a României. umanitate. Există un păcat originar al României. Lipsurile României sunt aşa de mari.214 Texte din manuscrise România subterană Ideal vorbind. dimpotrivă. ci şi unor superstiŃii de un gen cu totul particular. Fără mari rostogoliri viitoare. Unamuno vorbeşte la un moment dat. prezentul dezgustător. ori un prost. nerealizată. fără repercusiuni în afară. Fără o mare prefacere. Tot aşa nici mie nu mi-e ruşine să vorbesc de o Românie luminoasă. A crea un fenomen original – politic şi spiritual – este finalitatea istorică. În sublimele lui comentarii asupra lui Don Quijote. ce e drept. care. Pentru ca România să devină o forŃă. ca intelectual. primitivă. a rotunji. Cine nu vede apocaliptic viitorul României este un fricos. România mi se pare un superfluu geografic şi o farsă istorică. a amâna. dar care greu defineşte caracterul acestei condamnări. dar nu mai puŃin. totalizate. a unei naŃiuni. târâtoare. că intelectualii nu sunt făcuŃi pentru a întreŃine armonia universală. fiecare Ńară ar fi obligată să producă un fenomen original. N-are nici o importanŃă că întâiul nostru act de viaŃă. Dar despre natura acestui defect nu vreau să vorbesc acum şi implor luciditatea să facă naŃionalismului concesii. că neantul nostru seamănă unei absenŃe monumentale. iar viitorul oribil. pentru pace. O mie de ani ne-am târât pe locul acesta şi nu ştiu cât ne va mai trebui ca să întrezărim lumina. dreptate şi te laşi subjugat de cultul forŃei şi de credinŃa în naŃiune ?” Se uită. care ar lămuri destinul nostru de condamnaŃi. despre o Spanie cerească. Pentru un fenomen politic original putem renunŃa la toate prejudecăŃile. pentru a mă opri la superstiŃiile ce infectează atmosfera vieŃii noastre politice şi spirituale. mai este posibil atât idealism şi atâta laşitate ? Primul pas al României în istorie va fi explozia ei subterană. Simt o voluptate indescriptibilă că Unamuno nu s-a ruşinat de o viziune atât de înălŃătoare aplicată la o Ńară chinuită. mi-e scârbă să mă întreb. În orice sens. pentru ca. În nici un caz înainte ca o Românie subterană să-şi fi lichidat avutul de întuneric. ExistenŃa aproximativă a României şi respiraŃia ei intermitentă îşi au o explicaŃie sigură într-un defect iniŃial al substanŃei româneşti. că prima afirmare în istorie va fi un fenomen local. faptul nu se datorează numai unei deficienŃe substanŃiale. Şi nu cred că vom fi condamnaŃi să ne târâm până şi în lumină ! Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . constituie o rezistenŃă gravă şi a cărei înfrângere ar echivala cu un act suprem de viaŃă. trecutul mi se pare sinistru. este colectivismul şi că între naŃionalism şi colectivism (social şi economic) nu există nici o incompatibilitate. fără nici o semnificaŃie universală. ci. o neconformitate în sursele ei. în primul rând. că lumea îl va înregistra fără emoŃie. trec peste viciul interior esenŃei noastre. Această explozie va trebui să răzbune o mie de ani de somnolenŃă naŃională. Aşadar. fantastă şi fanatică. Nu o dată am auzit spunându-mi-se : „Cum se face că d-ta. Dacă totuşi practic atâtea se sustrag unui astfel de imperativ. aŃi înŃeles desigur. nu Ńine de misiunea lor. ei au datoria să precipite o catastrofă. care n-au înŃeles că singurul mijloc de a nu cădea în marele păcat de a fi reacŃionar. la care. un nimb perfecŃiunii . din nefericire. încât să-şi refuze marile fatalităŃi ? Este oare admisibilă atâta dezertare din faŃa ireparabilului ? După atâŃia ani de istorie. ei sunt acceleratori . având conştiinŃa destinului său. nu lupŃi pentru idei generoase. întunecoasă. „Ideile generoase”. au renunŃat atât de uşor naŃionaliştii noştri. Ar trebui biciuită această Ńară până la convulsie. care va creşte cândva pe dărâmăturile unei Ńări de nelinişte telurică. pe un ton imnic. dacă nu ultimă.

1932 .Cioran .Noica Lettre à un ami lointain Réponse d’un ami lointain Souvenirs sur Cioran Bref portrait de Dinu Noïca Geneva.

.

d’âme en eux. Il en est une qui. je ne puis. ni satisfaire aux multiples questions que vous me posez. effrayants de précision. Je pourrais vous répondre que je suis un homme inoccupé. le superbe débraillement. Vous voudriez savoir si j’ai l’intention de revenir un jour à notre langue à nous. nous le sommes tous . Poursuivis par nos origines. qu’il en saisisse la signification nette et les manie avec scrupule et probité ? Il n’en existe pas un seul dont l’élégance exténuée ne me donne le vertige: plus aucune trace de terre. la laideur nostalgique. que je n’aurai jamais. Un tel patriotisme relèverait-il de la psychiatrie? J’y consens. inexpressifs pour avoir tout exprimé. malgré son exactitude. du consentement au désastre. le mélange de soleil et de bouse. de sang. Suis-je un «renégat». les prestidigitations ou les infirmités de ma mémoire en sont seules responsables. dans le langage de l’autopunition. et lorsqu’il était trop tard pour m’en détourner. et. il m’apparaît – pour-quoi vous le cacher ? – comme le seul raisonnable. à peine discernable d’un reproche. chargés de fatigue et de pudeur. d’une dignité cadavérique les enserre et leur assigne une place d’où Dieu même ne pourrait les déloger. le sentiment que m’inspirent les miennes se traduit nécessairement en termes négatifs. et que ce monde n’est point merveilleux. calmer votre curiosité. dont il m’arrive de regretter l’odeur de fraîcheur et de pourriture. Comment voulez-vous que s’en accommode un Scythe. subtils jusqu’à l’inexistence. de vous donner des détails sur mes occupations. Encore me faut-il ajouter que. la chance d’habiter et de parcourir. avec tous ces mots pensés et repensés. mais je ne peux en concevoir d’autre. de cigarettes et de dictionnaires pour écrire une phrase tant soit peu correcte dans cette langue inabordable. vous me pressez. m’a tout particulièrement frappé. si j’en fais un paradis. après tant d’années de silence. ainsi que sur ce monde «merveilleux» que j’ai. courbés sous les exactions de la nuance.217 Lettre à un ami lointain De ce pays qui fut le nôtre et qui n’est plus à personne. Une syntaxe d’une raideur. sans quoi jamais je n’eusse abandonné la nôtre. Quelle consommation de café. et trop distinguée à mon gré ! Je ne m’en aperçus malheureusement qu’après coup. . Mais une réponse aussi laconique ne saurait. comme vous l’insinuez? «La patrie n’est qu’un campement dans le désert » est-il dit dans un texte tibétain. discrets jusque dans la vulgarité. trop noble. Ce serait entreprendre le récit d’un cauchemar que de vous raconter par le menu l’histoire de mes relations avec cet idiome d’emprunt. ou si j’entends rester fidèle à cette autre où vous me supposez bien gratuitement une facilité que je n’ai pas. Je ne vais pas si loin: je donnerais tous les paysages du monde pour celui de mon enfance. affinés. dites-vous. Y revenir. vu nos destinées. de l’humiliation assumée et proclamée. celle qu’il me fallut adopter me retient et me subjugue par les peines mêmes qu’elle m’aura coûtées.

tournant à partir duquel. Non point que vous n’ayez la nostalgie de la fantaisie et du désordre. on est par définition fanatique. d’où la précarité du libéralisme. et jusqu’au ridicule. privée d’avenir. ma divinité d’alors. plus même peut-être que vous: j’étais jeune et ne pouvais ad’ mettre d’autres vérités que les miennes. Si admirable m’apparut le projet que je n’hésitai pas à le divulguer. vous avez. Celui qui. en revanche. en outre. Misère d’une race qui doit s’avachir d’un côté pour s’ennoblir de l’autre et dont nul représentant. qu’importe ! Sans désir ni volonté de détruire. agir contre sa propre nature. ne sacrifie à des principes «humains». symbole d’une humanité exsangue. Au sortir de l’adolescence. la faculté de supporter tous les régimes. il a triomphé du démon ou. à moins d’une décrépitude précoce. ils vous suivront aveuglément. se faire violence. Vivre véritablement. Que des partis pussent s’affronter sans s’anéantir dépassait mes possibilités de compréhension. incapable de s’élever à cette haute sagesse qui m’enseignait que l’objet d’une discussion était la pulvérisation du contradicteur. Fonction d’une ardeur éteinte. de s’en prévaloir ou de les imposer. c’est refuser les autres. mais par défaut d’énergie. à l’antipode de nos impératifs profonds. il est suspect. vous vous êtes résigné à notre poussière natale.218 Cioran-Noica Plus heureux que moi. chose plus grave. je conçus l’idée d’une liquidation de tous les citoyens ayant dépassé la quarantaine. c’est au culte dont ils furent l’objet que notre époque doit son allure sanguinaire: les convulsions récentes émanent d’eux. avant la trentaine. d’un déséquilibre. pour les accepter. défi à nos instincts. on ne l’étend à ses proches qu’au prix d’efforts épuisants. n’a pas subi la fascination de toutes les formes d’extrémisme. y compris les plus rigides. s’affaiblir: on ne conçoit la liberté que pour soi-même . où j’y répugnais autant que vous. bornée en tout point. les intéressés en apprécièrent Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . On ne se mêle pas impunément aux luttes politiques . qui voulaient l’éliminer pour s’y substituer me semblaient beaux sans exception. Vous souvient-il de ce temps où je débitais des boutades incendiaires. sans l’exutoire de la démence verbale. Les systèmes. moins par goût du scandale que par besoin d’échapper à une fièvre qui. Faute de ressources biologiques. tout individu devient une insulte à la nation et un poids pour la collectivité. . n’eût pas manqué de me consumer? Persuadé que les maux de notre société venaient des vieux. Donnez-leur l’espoir ou l’occasion d’un massacre. réussite brève et miraculeuse. ne s’est-il pas placé au-dessus ou au-dessous du temps ? Déficience positive ou négative. Honte de l’Espèce. le considérer comme un saint ou un cadavre. début de la sclérose et de la momification. je l’ai été moi aussi. me plaisait-il de croire. la tolérance ne peut séduire les jeunes. état d’exception. je ne sais si je dois l’admirer ou le mépriser. Il fut une époque. il faut savoir renoncer. ni concéder à l’adversaire le droit d’avoir les siennes.ainsi je regardais le régime parlementaire. inapte à l’absolu. sans passions ni convictions. Nous y sommes naturellement impropres: seule nous y ouvre l’usure de nos forces. il n’en fut jamais possédé. mais enfin je ne sache pas d’esprit plus réfractaire que le vôtre aux superstitions de la «démocratie». non point par surcroît. il est vrai. accordés au mouvement de la Vie. de leur facilité à épouser une aberration et à la traduire en acte.

me disais-je. Décidément je n’étais plus jeune: l’autre m’apparaissait concevable et même réel. pour celui qui raffole d’éternité ? Par quels débats et comment je parvins à me défaire de tant de frénésies. se déployait à mes dépens et dont j’étais néanmoins complice. Vous-même. annonciateurs. s’apaisaient. me semblait-il. en s’éloignant. que vaut-elle. cette moitié du temps. j’étais content qu’il existât. y contribua pour beaucoup un phénomène plus naturel et plus affligeant. si entreprenant. dissimulée sous le masque de la ferveur. et ma férocité. et. et. emportaient avec elles le meilleur de moi-même. ils furent loin d’être Punique cause du changement de mon orientation . je les attribue maintenant non plus à des rêves de philanthropie et de destruction. Heureuse incompatibilité. que pouvais-je désirer de mieux ? J’avais une âme de loup. bien au contraire. déchéance sans nom. de quelque mal sans doute incurable. dès l’instant qu’elle nous signale et nous impose seulement aux générations présentes et futures. d’un Marc Aurèle ni d’un Néron ? Nous n’aurons jamais existé pour tant de nos idoles. tout ravi de n’avoir pas. s’amenuisaient de jour en jour et. notre nom n’aura troublé aucun des siècles d’avant nous. j’y aspirais et m’en détournais d’un même mouvement : une fois obtenue. avec ses symptômes qui ne trompent pas: je commençais à donner de plus en plus des signes de tolérance. j’étais un libéral intraitable. Je le suis toujours. à force de réserves et d’objections m’aviez entraîné vers l’abandon. et qu’elle nous exclut du passé ? A quoi bon être connu. qu’importent-ils? qu’importe l’avenir. ce serait trop long . je ne vous le dirai pas. pourtant si généreux. comparais son fiel au mien: il existait. que je conservais des traces de fanatisme. Lorsque je songe à ces moments d’enthousiasme et de fureur. Au fur et à mesure que mon énergie déclinait. comme tant d’autres. me comblait. L’atroce m’étant dévolu. s’accentuait mon penchant à la tolérance. Je faisais mes adieux à l’Unique et sa propriété. l’âge. se nourrissant d’elle-même. Que faire ? vers quel abîme vais-je glisser? me demandais-je sans cesse. quelques vestiges de jeunesse: je ne transigeais sur aucun de mes nouveaux principes.Lettre à un ami lointain 219 médiocrement la teneur et me traitèrent de cannibale : ma carrière de bienfaiteur public commençait sous de fâcheux auspices. Nr. la sagesse me tentait: étais-je fini? Il faut l’être pour devenir un démocrate sincère. à vos heures. je m’aperçus que tel n’était pas exactement mon cas. Quels qu’aient été mes débats. je le comprenais. et ceux qui viennent après. aux spéculations insensées qui ravageaient et obnubilaient mon esprit. 2 • E m i l Ci o ra n . Mes haines. La gloire. Mon projet était-il condamnable ? Il exprimait simplement ce que tout homme attaché à son pays souhaite au fond de son cœur: la suppression de la moitié de ses compatriotes. mais à une tristesse bestiale qui. A mon grand bonheur. à la hantise de je ne sais quelle pureté. si on ne l’a pas été de tel sage ou de tel fou. Ce qui mettait le comble à mes alarmes. source de mes exultations. à choisir entre le fade et l’atroce. de quelque bouleversement intime. me flattait: j’étais en somme le plus heureux des lycanthropes. c’est que je n’avais plus la force de souhaiter la mort d’un ennemi . il y faudrait une de ces interminables conversations dont le Bal-kan a – ou plutôt avait – le secret.

Parce qu’ils surent. et. Je jalouse. Lorsque de loin j’en apercevais un. surgie de l’enfer pour Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . propre à la prière. au fait du mécanisme de l’asservissement et de l’intolérance. Mais nous. l’ennemi. ils étaient. n’ayant pas eu jusqu’ici la chance d’être des oppresseurs. moins disposés qu’aucune autre nation de l’Europe centrale à supporter l’esclavage. où l’on tombe gentiment en enfance. Les Hongrois connaissent de près la tyrannie. nous portons correctement nos chaînes. vers la fin du siècle. Vous allez en juger vous-même. Par la suite. et si les années doivent vous conduire. pour l’avoir exercée avec une compétence incomparable : les minorités de l’ancienne Monarchie pourraient en témoigner. Il n’en demeure pas moins que longtemps encore je ne pouvais me figurer un oppresseur sans évoquer leurs tares et leurs prestiges. côte à côte. Ainsi à la question que vous me posez : «Persévérez-vous dans vos préjugés contre notre petite voisine de l’Ouest. où l’on est trop las pour tourmenter autrui par l’amour ou la haine. l’arrogance de nos voisins. pourrons-nous y assister à une féerie perpétuelle. ils se sont soulevés contre un régime qui n’est pas sans ressembler à celui qu’ils avaient eux-mêmes réservé à d’autres peuples. séniles l’un et l’autre. féroce s’il en fut. je vous l’avoue.220 Cioran-Noica absurdité qui me sauve. C’est vous dire s’ils m’intéressaient. mais presque toujours l’oppresseur devenu esclave. On ne devient tolérant que dans la mesure où l’on perd de sa vigueur. Qui se révolte. j’abhorrais tous les Hongrois avec une passion véritablement magyare. je n’avais plus de raison de leur en vouloir. je peux tout au plus vous étonner ou vous décevoir. Né au-delà des Carpates. je jalouse jusqu’à leur langue. nourrissez-vous toujours à son égard les mêmes ressentiments ?» je ne sais quelle réponse vous donner . comme je l’espère. j’ai des vues «larges» sur toutes choses. Privés de ce double bonheur. la noblesse de notre servitude. puissante et corrosive. j’étais pris de panique et me mettais à fuir: c’était l’étranger. elle est si démesurée qu’elle ne laisse pas quelquefois de me décourager. terreur de mon enfance transylvaine. Comme vous le voyez. j’approcherai de cette pondération idéale dont je rêve quelquefois. dans un parlement ressuscité. aux rugissements et aux pleurs. c’était le haïr. tant de sagesse dépasse les bornes . vous ne pouviez connaître le gendarme hongrois. tant je redoute le gâtisme. A cause de lui. jouer si bien aux maîtres. tout en reconnaissant cependant que les excès de notre modestie nous poussent vers des extrémités inquiétantes . Le moment arrivera où. d’une beauté qui n’a rien d’humain. nous n’avons pas la même expérience de la Hongrie. à notre époque. Elles le sont au point que j’ignore où j’en suis par rapport à quelque problème que ce soit. nous ne pouvions avoir celle d’être des révoltés. à une dégringolade semblable à la mienne. peut-être. haïr. voyez-vous. avec des sonorités d’un autre univers. qui s’insurge ? Rarement l’esclave. comment n’auraient-ils pas eu celui de la liberté ? Forts de leur tradition de persécuteurs. C’est que. s’ils eurent le goût du commandement. ne le redoutant plus. siégerons-nous là-bas. les circonstances ayant changé. dans leur passé. cher ami. J’aspire parfois à donner l’exemple d’un modéré parfait : je me félicite en même temps de n’y point parvenir. et j’aurais mauvaise grâce à nier les vertus de notre discrétion.

Que de loin vous en ayez une vision mirobolante. maltraité. se lamenter. pour y user leurs instincts. je hais de moins en moins mes anciens maîtres. dont on ne trouvera pas l’équivalent ailleurs: on dirait le sang qui se mettrait à rêver sur lui-même. Proches de leur essence. se résoudrait en mélodie. Votre partialité à l’endroit de ceux de l’Occident. les experts en turpitude. quintessence d’injustice. au temps même de leur splendeur. isolés dans leur fierté et leurs regrets. sans affinités profondes avec les autres nations. Après quelques incur-sions en Occident. sur les bords du Danube pour y chanter. ne fût-ce que d’un degré. je connais aussi celles de notre voisine. C’est en hongrois qu’on devrait expirer – ou alors renoncer à mourir. pour que je ne tire plus aucune vanité de l’honneur qu’elle me fit en me persécutant. D’un autre côté. elle me plaît infiniment. conspué. conquérants dégénérés en sédentaires. je vous soupçonne même de quelque complaisance à son égard. à tous ces mots de nectar et de cyanure. ils refluèrent. Bien que je n’en connaisse que les jurons. A y bien réfléchir. je ne me lasse pas de l’entendre. on les aime et on les déteste en même temps . comme je la connais de près. ainsi que ces « douleurs de la honte ».Lettre à un ami lointain 221 en perpétuer l’accent et l’éclat. N’avez-vous pas ressenti vous-même la volupté qu’on puise dans l’effort d’objectivité envers ceux qui vous ont bafoué. ils ne pouvaient faillir à la mission qui leur revenait dans le monde moderne: réhabiliter le chauvinisme. dont vous ne distinguez pas clairement les défauts. ils furent toujours seuls au milieu de l’Europe. les petits et les grands salauds profitent des biens qu’elle étale. en y introduisant suffisamment de faste et de fatalité pour le rendre pittoresque aux yeux de l’observateur désabusé. les plus insupportables de toutes. objets d’attachement et d’aversion. Loin de moi une telle présomption: je connais mes limites et j’entends m’y tenir. est l’effet de la distance: erreur d’optique ou nostalgie de l’inaccessible. nous inspirent des sentiments contradictoires. 2 • E m i l Ci o ra n . Vous ne distinguez pas davantage les lacunes de la société bourgeoise. elle m’enchante et me glace. où ils purent exhiber et dépenser leur sauvagerie première. Nr. à la vérité. Je suis d’autant plus enclin à reconnaître leur mérite que c’est par eux qu’il me fut donné d’éprouver la pire des humiliations: celle de naître serf. bien plus que les individus. Il y a chez ces Huns raffinés une mélancolie faite de cruauté rentrée. ils ne méritent pas qu’on nourrisse pour eux une passion définie. empreints d’une fatuité à la fois profonde et théâtrale qui leur prête une allure plus romantique que tragique. si adaptés aux exigences d’une agonie. Non point qu’elle me déplaise absolument – vous savez mon faible pour l’horrible – mais la dépense d’insensibilité qu’elle exige pour être supportée est hors de proportion avec mes ressources en cynisme. à la fin. et il suffit que mon enthousiasme pour elle baisse. Et qui. je succombe à son charme et à son horreur. conscients de descendre d’une horde non pareille. C’est peu dire que les injustices y abondent: elle est. bien qu’atteints et même marqués par la civilisation. rien de plus naturel . mon devoir est de combattre les illusions que vous pourriez entretenir à son sujet. les parasites. au dire d’un moraliste. Les peuples. surtout lorsqu’on partage en secret leurs vices et leurs misères ? n’inférez pas de là que je souhaite être promu au rang de Magyar. Décidément. Seuls les oisifs.

des mythes sans substance. que le possible. est. et il est sans exemple qu’une révolution ait éclaté au nom d’un avenir sombre ou d’une prophétie amère. nous le sommes par manque de promesse tout court. si j’ose dire. pour la multitude du moins : sous peine de se pétrifier. également déchus de cette naïveté où s’élaborent les divagations sur le futur. Sous le brillant qu’elle affiche se cache un monde de désolations dont je vous épargnerai les détails. par ses vices et ses iniquités. ne laisse pas d’être curieuse. devait les paralyser. permettre à la vieille de se maintenir et même de se consolider. ou. tous se réclament de la liberté et nul ne respecte la forme de gouvernement qui la défend et l’incarne. la liberté ne pouvant se manifester que dans le vide de croyances. résignées à ceux qu’elles éprouvent. à l’exception de quelques égarés. à nous autres d’ici. inconnus mais certains. C’est là l’unique évidence que dégage l’analyse du présent. le côté positif de son néant. Le reproche capital qu’on peut adresser à votre régime est d’avoir ruiné l’utopie. principe de renouvellement des institutions et des peuples. et d’opposer assez efficacement ses horreurs à celles qu’on cultive chez vous. personne n’adhère entièrement à quoi que ce soit. c’est précisément l’échec de l’autre côté. c’est un fait . surpeuplée de doutes. s’emparant des esprits. il faut au monde un délire neuf. je répliquerais que ce dogme. volerait au secours du révolu ? Ici comme là-bas. le « miracle » qui la sauve. Vous êtes déçus après des promesses qui ne pouvaient être tenues . A la longue. pour le moment. Imaginez une société. le spectacle d’une grande idée défigurée. indemnes de superstitions et de certitudes. que la nouvelle société allait. le plus affreux de tous. sans la soumettre aux rigueurs d’aucun impératif. Sans l’intervention d’un miracle. Si on m’opposait que le bourgeois croit néanmoins à quelque chose. Des idéaux sans contenu. soutien providentiel du bourgeois qui en vit et en extrait la raison de sa sécurité. C’est en effet là le hic. si Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Le bourgeois ne croit à rien. notre situation. Et ce qui est grave. que l’argent remplit bien pour lui la fonction d’un dogme.222 Cioran-Noica de l’opulence dont elle s’enorgueillit: délices et profusion de surface. La bourgeoisie a compris le parti qu’elle en pouvait tirer contre les adversaires du statu quo . et là seulement où les lois n’ont pas plus d’autorité qu’une hypothèse. Du moins avons-nous conscience de l’avantage que confère à l’intelligence un régime qui. Qui aurait pu deviner. je l’admets. la laisse se déployer à sa guise. pour employer un mot tout aussi frelaté. Nous nous trouvons en face de deux types de société intolérables. c’est que les abus de la vôtre permettent à celle-ci de persévérer dans les siens. qui la préserve d’une destruction immédiate. Les masses ne s’ébranlent pas si elles n’ont à opter qu’entre des maux présents et des maux à venir. elles n’ont nul intérêt à se risquer vers d’autres. Bien au contraire». dans l’absence d’axiomes. m’objecterezvous. comment expliquer qu’elle ne se réduise pas en poussière sous nos yeux. nous en sommes tous à un point mort. la déception qui en est résultée et qui. au siècle dernier. ou qu’on ne la fasse pas sauter à l’instant? «La nôtre ne vaut guère mieux. Les misères prévisibles n’excitent pas les imaginations. où. devenu réalité. la vie sans utopie devient irrespirable. mais c’est là. où. Déception vraiment inespérée. En attendant.

le vide : elle l’exige – et y succombe. exige. N’entre-t-il pas quelque perversion dans notre amour pour elle? et n’est-il pas effarant de vouer un culte à ce qui ne veut ni ne peut durer? Pour vous qui ne l’avez plus. et que. vous y invite. La condition qui la détermine est celle même qui l’annule. elle est tout. à sa négation et à son agonie. vous êtes seuls par force. dès qu’elle s’instaure elle postule son manque d’avenir et travaille. parce que nous savons que nous la perdrons. de toute manière. Désespérément mortelle. 2 • E m i l Ci o ra n . elle est faite pour être perdue. et si j’ai choisi celle-ci. jusqu’au principe dont elle émane. en échange. pour se manifester. Les libertés ne prospèrent que dans un corps social malade : tolérance et impuissance sont synonymes. au moment où une classe décline et se dissout: ce sont les défaillances de l’aristocratie qui permirent au XVIIIe siècle de divaguer magnifiquement . ou la mériter. de toutes ses forces minées. c’est que la liberté. à son sort qu’au vôtre. c’est que je sais distinguer entre les nuances du pire. Dans le cours des temps. la liberté n’occupe guère plus d’instants que l’extase dans la vie d’un mystique. je vous le disais. qui vous abandonne. ils nous laissent la latitude de mourir de faim à notre façon. tout en l’écartant de ce qu’il est. pour nous qui la possédons. nous le sommes sans contrainte. Nr. vous garantit le droit de l’attaquer. si elle est essentiellement superficielle. Non. comme en tout. qu’à la faveur d’un régime finissant. fragile en elle-même. vous y oblige même en ses heures de paresse où elle n’a pas assez d’énergie pour s’exécrer ellemême. comme il sied à des brutes lasses et repues. la fierté que j’en éprouve s’accompagne toujours d’un sentiment de frayeur et d’inanité.Lettre à un ami lointain 223 étrange que cela paraisse. « l’ordre ». et elle finit par lui peser au point qu’aux excès qu’elle suscite il préfère ceux de la terreur. Cela est patent en politique. Quand j’entrevis cette vérité. ni pour les adoucir ni pour les aggraver. elle n’est qu’illusion. en dernière instance. elle ne veut en aucune manière empiéter sur vos malheurs. elle le fait par automatisme. A ces inconvénients s’en joignent d’autres: la société libérale. plus elle portera à faux. contaminées par le scepticisme autant que leurs victimes. Si elle manque de racines. elle n’est pas tellement sinistre cette société qui ne s’occupe pas de vous. elle n’apparaît. et si elle vous exploite. Nous pardonnons aux autres leurs richesses si. « l’absolu ». Aussi indifférente. Elle manque d’assises: plus elle sera complète. j’ai beau m’exclamer : « Tu fais partie d’une société d’hommes libres». sans préméditation ni méchanceté. et n’ayant pas plus de vraie métaphysique que de vraie police. de ses propres profondeurs. ce sont celles de la bourgeoisie qui nous permettent aujourd’hui de nous livrer à nos lubies. car tout la menace. L’écart est-il si grand entre l’enfer et un paradis désolant ? Toutes les sociétés sont mauvaises. le sol se déroba sous mes pieds. le plus supportable pour l’esprit. je le reconnais. issu de ma terrible certitude. de plus. que les bénéfices mêmes qu’il en reçoit l’écrasent. La liberté. Elle nous échappe au moment même où nous essayons de la saisir et de la formuler : nul ne peut en jouir sans tremblement. L’homme est si peu fait pour l’endurer. éliminant le « mystère ». mais il y a des degrés. n’a aucun moyen de se maintenir et de survivre aux dangers qui la menacent et du dehors et du dedans. rejette l’individu sur luimême. La différence entre les régimes est moins importante qu’il n’y paraît. Maintenant encore.

aussi complexe ? Peut-être fallait-il en passer par là. ces combinards aux regards nuls et aux sourires atrophiés. une appréhension nous exalte.224 Cioran-Noica Aussi. pour pouvoir imaginer un autre genre d’hommes. Ce glissement est le fruit de toutes les révoltes et de toutes les hérésies de l’Occident. Ayant quitté la réalité pour l’idée. on n’accède guère à l’hégémonie sans le concours de hauts principes mensongers dont les peuples virils se servent pour dissimuler leurs instincts et leurs visées. sans négliger pour autant les possibilités de salut qui résident en nous-mêmes. en Italie comme en France. ainsi que les mensonges de son vieil orgueil? Pour l’instant. Comprendra-1-il enfin qu’il n’aura de destin politique et un rôle à jouer que s’il retrouve en lui-même ses anciens rêves et ses anciennes utopies. ne sauraient se dispenser de nouvelles idoles. et que j’ai le plaisir et le malheur de vous révéler. en Angleterre de même qu’en Allemagne ? Est-ce à cette vermine que devait aboutir une civilisation aussi délicate. en les contrefaisant. j’y discerne – pressentiment ou hallucination ? – comme une attente d’autres dieux. que l’on rencontre partout. c’est qu’une situation comme la nôtre ne se laisse pas supporter indéfiniment. inoffensif. ce sont ses adversaires qui. de l’extérieur. par besoin de confort. il risque de compromettre son dénouement et de manquer une occasion suprême. vous auriez tort de supposer que rien ne s’y dessine . ce que tout le monde sait. Quelle malédiction l’a frappé pour qu’au terme de son essor il ne produise que ces hommes d’affaires. convertis en théoriciens du devoir auquel il se dérobe. Cette absence inouïe à laquelle nous sommes acculés. Alors qu’il eût été de son devoir de mettre le communisme en pratique. Lesquels Personne ne pourrait répondre. de reprendre les utopies que. ni n’est allé au bout des bouleversements dont il fut le promoteur. Dans la bataille des idéologies. de le libéraliser. ces épiciers. Il n’est d’ailleurs pas de néant parfait dans l’histoire. car. à notre époque. il se figure encore que l’on viendra. Au plus intime de nos consciences. A moins d’un consentement à la mort. si pourries fussent-elles. il a abandonnées aux autres. faire sa révolution et qu’on lui ramènera ses utopies et ses rêves. tous ces schismatiques qui l’ont préparé et formé. il doit repenser toutes les idées qu’on lui a volées et qu’on a appliquées. et de le proposer ensuite au monde. ailleurs: j’entends qu’il lui revient. Que si l’Occident n’est pas irrémédiablement atteint. érigent leurs empires sur sa timidité et sa lassitude. Ce que je sais. et de tirer puissance et prestige de la plus belle illusion moderne. un espoir nous crucifie. en se dessaisissant ainsi de son génie et de sa mission. par l’abjection. d’aucuns l’en félicitent. tournons-nous nos regards de tous les côtés. et cependant l’Occident refuse d’en tirer les dernières conséquences : il n’a pas fait la révolution qui lui incombait et que tout son passé réclamait. il a laissé à l’Orient le privilège de réaliser l’irréalisable. alors qu’il faudrait l’en blâmer. vers un monde de sous-produits. où la fiction acquiert les vertus d’une donnée primordiale. En bon libéral. Non content d’avoir trahi tous ces précurseurs. s’il veut s’illustrer encore par un sursaut ou un vestige d’honneur. de l’ajuster à ses traditions. En se déshéritant en faveur de ses ennemis. depuis Luther jusqu’à Marx. au milieu de notre néant. de l’humaniser. l’homme a glissé vers un univers dérivé. et l’idée pour l’idéologie. les vieilles nations. je ne veux pas pousser l’indignation jusqu’à Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . il s’est révélé timoré.

Du temps que nous nous plaisions à recenser nos accords et nos différends. les moments de son évolution participant moins de l’histoire que d’une cosmogonie sombre. J’étouffe donc des éloges hors de saison. je les étouffe en moi pour les condamner à s’y épanouir. et le sera encore. pour la Hongrie. terrifiante. en ce moment. Le bien et le mal démesurés que j’en pense. eussé-je jamais pris conscience de mes plaies et du devoir qui m’incombait de m’y livrer? sans elle et sans eux. s’il consentait non pas à s’abolir (il n’y incline que trop). géants sollicités par la sainteté et le crime. Je suis plus disposé que quiconque à reconnaître mes dettes envers elle: sans ses écrivains. sinon géographiquement. plus je trouve qu’elle s’est formée. Sans doute est-elle. puisqu’ils souffrent depuis toujours d’une même hantise : étendre leur suprématie sur nos rêves et nos révoltes. à coup sûr intérieurement. Où que nous soyons. les impressions qu’elle me suggère quand je réfléchis à son destin. elle nous touche déjà. ni ne s’explique en termes ordinaires. de n’éprouver que des Nr. Couronnés ou non. de beaucoup d’autres. Ces tsars aux allures de divinités tarées. constituer un empire aussi vaste que nos déceptions ou nos effrois. pourrait en quelque sorte le devenir. je crains fort qu’il ne soit pas. je n’ose dire de tous. malgré les avertissements précis que m’intime une maligne prescience. de pouvoir enfreindre les principes qui se réclament de notre générosité. comme le sont ces tyrans récents qui les ont remplacés. opposées à ce bon sens affreux qui le défigure et le perd. Les sentiments qu’il m’inspire ne sont pas moins mêlés que ceux que j’éprouve pour mon pays. ainsi que nous en assure Rilke. et l’emportant sur nous tous par leurs inépuisables réserves en chaos. despotes perpétuant en nos temps la sève et la corruption originelles. requise et dans ses pensées et dans ses actes par les confins du globe. de l’engloutir au besoin. 2 • E m i l Ci o ra n . enrichi par celui de la paralysie générale. bien qu’il soit doux. en s’imposant des tâches impossibles. il leur importe de faire un bond au-dessus de la civilisation. mais un univers. n’aurais-je pas gaspillé mes transes. manqué mon désarroi ? Ce penchant qui me porte à émettre un jugement impartial sur elle et à lui témoigner ma gratitude. ou pour notre grande voisine. dont vous êtes plus à même que moi d’apprécier l’indiscrète proximité. Plus j’y songe. nullement merveilleux. plus proches d’une vitalité géologique que de l’anémie humaine. pour nous tous. non pas comme se forme une nation. Une telle nation.Lettre à un ami lointain 225 l’intolérance ni me laisser emporter par mes humeurs. Je voulais simplement vous faire observer que ce monde. ils étaient. de votre goût. comment les dire sans tomber dans l’invraisemblance ? Je ne prétends guère vous faire changer d’avis sur elle. à travers les siècles. vous me reprochiez déjà la manie que j’ai de juger sans prévention et ce que je prends à cœur et ce que j’exècre. ne se mesure pas avec des étalons courants. je veux seulement que vous sachiez ce qu’elle représente pour moi et quelle place elle occupe dans mes obsessions. affaissés dans la prière et l’épouvante. il leur importait. limitrophe de Dieu. mais à liquider ses déchets. en langage intelligible: il y faudrait le jargon des gnostiques. elle l’est malheureusement aussi de notre pays. l’opération était inscrite dans leur nature. dans un avenir plus ou moins proche.

Délaissant l’individu. un délirant soucieux d’objectivité? Cela ne va pas sans souffrances: les instincts protestent et c’est bien malgré eux et contre eux que l’on progresse vers l’irrésolution absolue. il me faut contredire au vice majeur de mon esprit. surent répandre le deuil à travers les nations. ou le porte-voix d’une race autrefois turbulente. moins pour elles-mêmes que pour le prétexte qu’elles m’offrent de me venger sur ce qui n’a ni contour ni forme. passant de l’un à l’autre sans discrimination ni efficacité. en proie à une panique qui n’émane pas d’une vision du monde. mais des crispations de la chair et des ténèbres du sang. des nôtres. de changer d’ancêtres. orientant vers l’impalpable sa soif d’exterminations. pour une raison banale.226 Cioran-Noica sentiments doubles. plongé dans des prières subversives. aujourd’hui muette 1 La tentation me prend souvent de me forger une autre généalogie. que vous imputiez à mon incapacité de ressentir une passion véritable. domaine de pseudoproblèmes. traître à tous les maux. il s’affranchit des noms et des visages. un troglodyte épris de caducité. de m’en choisir parmi ceux qui. je m’évertue cependant en vain à acquérir celui des choses. tout en insistant sur les agréments que j’en retire. domaine dont je voudrais m’éloigner. et. indécis entre les fléaux. pour me prononcer non seulement sur un problème mais sur un rien. Ayant perdu le goût des êtres. à l’inverse des miens. Ombres aussi que ces nations dont le sort m’intrigue. conçoit un genre nouveau: le pamphlet sans objet. au milieu des civilisés. état à peine distinct de celui que le langage des extatiques appelle «le dernier point de l’anéantissement». singulièrement en politique. je sens l’Asie remuer dans mes veines: suis-je le rejeton de quelque peuplade inavouable. à ceux d’autrui comme aux siens. agent néfaste et bénin. Mais nous ne dominons pas toujours nos humeurs. ces ébauches de théorie. effacés et Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . au général. tel un virus omniprésent. Croyez-vous que ce soit si agréable d’être idolâtre et victime du pour et du contre. il n’est vœu que je forme plus souvent. écartelé entre la convoitise et la satiété. un emballé divisé d’avec ses emballements. une évidence qui se hausse à mes yeux au rang de révélation : la politique tourne uniquement autour de l’homme. et nullement par souci de rigueur. venu à la réflexion par accident ou par hystérie. sur des entités et des symboles. à cette propension à épouser toutes les causes et à m’en dissocier en même temps. Pour connaître moi-même le fond de ma pensée sur la moindre chose. N’avoir jamais l’occasion de prendre position. Imperméable aux sollicitations de la clarté et à la contamination latine. Viscéralement enclins à l’échafaudage de systèmes. inhabile à en adopter un et à s’y spécialiser. en leur temps. ces attitudes en germe. nous en construisons sans trêve. de se décider ni de se définir. bousilleur hors ligne. L’homme inoccupé qui aime la violence sauvegarde son savoir-vivre en se confinant dans un enfer abstrait. s’en prend à l’imprécis. Votre diagnostic n’était pas inexact. comme un intrus. vous vous trompiez néanmoins sur le chapitre des agréments. Accroché à des quarts d’idées et à des simulacres de rêves. je m’exerce et m’épuise sur leur ombre. porteur et gâcheur d’incurable. je m’apparais. où se dilate le mauvais philosophe qui réside en chacun de nous. aussi impatient que blasé. nécessairement faux. borné de force à l’intervalle qui les sépare.

Cette ville. Je ne veux pas finir sans vous mettre encore une fois en garde contre l’enthousiasme ou la jalousie que vous inspirent nies «chances». Paris 1957 Nr.. ni d’être à cause d’elle de quelque part. comme tant d’autres cités. Tout ce qui n’est pas elle se valant à mes yeux. et qu’elle n’ait pas péri.. et qu’ils envient même à la grosse majorité l’avantage qu’elle a de savoir de quoi mourir. est pour cette raison même la source de mes malheurs. que le reste. Je ne lui pardonnerai jamais de m’avoir lié à l’espace. au fin fond de n’importe quel continent. que je n’échangerais contre aucune au monde. elle m’eût débarrassé du bonheur d’y vivre. j’incline à me croire l’épigone d’une horde illustre par ses déprédations.Lettre à un ami lointain 227 meurtris. dans mes crises de fatuité. j’aurais pu passer mes jours ailleurs. Détruite. amalgamés à la boue et gémissant sous l’anathème des siècles. malgré votre enracinement dans notre patrie évaporée. Oui. Ceci dit. ne s’en émeuvent pas autrement. un Touranien de cœur. gavés de misères. «meurent de chagrin». il m’advient souvent de regretter que la guerre l’ait épargnée. je n’oublie à aucun instant que ses habitants. les quatre cinquièmes. notait déjà Chamfort. les rares privilégiés dont je suis. et plus précisément celle de pouvoir me prélasser dans une ville dont le souvenir vous hante sans doute. le dernier Mongol. 2 • E m i l Ci o ra n . pour votre édification. l’héritier légitime des steppes. J’ajouterai encore.

à l’heure même où il sera devenu plus intimement. Dans cent ans. depuis que vous avez choisi de ne plus écrire dans votre langue. vous le savez bien. Vous savez bien à quel degré nous étions et sommes une société de type agraire. mais aussi le raffinement de votre être intime. laissant partout à la nature le droit de redevenir nature. tout comme vous savez que presque tout ce qui est réussite culturelle chez nous se rattache à la culture de type folklorique. Un pas encore – mettons les protéines synthétiques – et c’en est fait de la civilisation villageoise . vous m’écriviez: «Je me sens un primitif qui ne saurait plus vivre que dans une serre». d’un danger que notre tribu n’avait jamais rencontré et qu’elle ne saurait affronter : le passage grandiose. la guerre.228 Réponse d’un ami lointain Lorsque. sans espoir d’y rester jusqu’au spleen. on en finira avec cette agriculture qui. et vous traiter en «renégat»? On ne nous fait pas d’infidélités avec la France. à partir des Gètes. Scythes toujours. en train de s’accomplir. depuis des milliers d’années. jusqu’au point d’atteindre le degré dont seule la France détient le secret : le statut de moraliste. avec son retard. on choisira tout naturellement huit à dix idiomes. Ce n’est pas ce que vous imaginez au premier moment. est la seule chose que nous ayons su proposer au monde. Comment vous condamner pour une telle réussite. au sein d’une Europe unifiée. et l’homme retrouvera le contact élémentaire avec le monde du bon Dieu. Il s’agit de tout autre chose. de sorte qu’entre un Paris immense et un Rouen géant il y aura probablement la jungle . La langue hollandaise pourra survivre. des choses admirables se passeront à l’avenir. Elle a ressenti le frisson de la mort. il y a vingt ans. et notre langue. mais la nôtre non: un seul grand poète ne peut pas faire survivre une langue. l’humanité qui. Voyez-vous. et je me demande : où est le primitif? A nous autres. en arrivera facilement à quelques dizaines. homme. Mais nous nous demandons si vous ne faîtes pas d’infidélités à vous-même et si vous n’avez pas choisi d’être : un simple « poète celte de langue romane». Des choses admirables se préparent. c’en est fait du village qui. n’en fera pas partie. les villes s’étendront à perte de vue. Je lis à présent votre lettre dans la N. mais les valeurs roumaines périront. peigne et brosse ridiculement la nature. s’effrayait d’apprendre qu’elle pourrait dépasser le chiffre de cinq ou six milliards. c’est-à-dire artificiellement. Certes. nous savons maintenant que nous sommes mortels». des sociétés de type agraire à un monde différent. vous partiez pour Paris. il ne se passe pas quelque chose d’extraordinaire . jusqu’à hier. Si dans les cinquante ans à venir. il s’est passé quelque chose ces vingt dernières années. avec ses suites.F. ce n’est pas seulement l’habit prestigieux de la langue française qui nous fait une forte impression. «Nous autres peuples.R.

2 • E m i l Ci o ra n . dont vous me faisiez part à un moment où vous étiez heureux en amour: «La gloire entre quatre murs surpasse l’éclat des empires». son expression la plus profonde et la plus inattendue (tout comme ce qu’il y a de profond et d’inattendu au monde est surgi du sentiment qu’a l’homme d’être périssable). son besoin de protester contre tout ce qu’il y a de stérile et de sec. quelque chose dont aujourd’hui à peine nous sommes conscients: Pinconsolation. dans votre cas et dans le nôtre. nous ressentons quelque chose qui pourrait ressembler à la sagesse. ou alors notre forme de lucidité. C’est aux Persans de se demander aujourd’hui: comment peut-on être français ? Comment peut-on être à la fois si intelligent et si peu compréhensif ? (Comment peut-on faire autant l’amour et si peu d’enfants Nr. Je contemple par exemple la sagesse avec laquelle vous jugez et condamnez celui que vous étiez à vingt ans. Venez donc graver l’indicible sur le sable d’une langue qui expire. personne ne suivra jamais votre conseil.. se cachait un problème. sous l’angoisse de la mort prochaine. en termes d’ébattement ou de résignation: c’est notre chance dernière.Réponse d’un ami lointain 229 dans notre culture. La France vous a trop inculqué le venin de la lucidité et de la sagesse. Car. et j’éprouvais le cannibalisme de la jeunesse. Je me rappelle très bien l’article dans lequel vous nous suggériez – par delà toute idéologie politique. alors nous aurons traversé vainement l’histoire. celle que vous semblez partager avec l’Occident. à l’instar de la littérature russe à la fin du siècle précédent. Personne ne vous a pris à la lettre. Savez-vous tout ce qu’il y a de fécond et de positif dans ce frisson de l’être prématurément frappé ? Vous. dites-vous. pour verser vos inquiétudes dans les moules d’une langue admirablement apaisée. n’exprimiez-vous pas. Mais. – et non du cannibalisme ? Soyez tranquille. de l’être voué à la mort prochaine. disiez-vous. nous opposons le sens que notre voisinage de la mort nous suggère. c’est qu’il nous en faut faire autant avec la France et l’Occident. ne sentez-vous pas tout ce que vous perdez en vous détachant d’une langue où palpite Pinconsola-tion extrême. qui avez chéri toutes les manières de mourir. ce qui nous semble vraiment frappant. » Et pourtant. mais elle est bien différente de cette sagesse mûre et un peu décadente où vous puisez. Mais ce que vous disiez alors en termes d’invective est devenu la substance même de notre sagesse. vos compatriotes. Voici qu’il nous faut vous défendre contre vous-même. classique ? Comment pouvez-vous échanger le privilège de l’agonie contre la solennité de l’expression ? Comment pouvez-vous renoncer au style des mourants pour le style tout court ? Laissez-moi vous rappeler encore un de vos mots. C’est à une telle gloire que je vous convie lorsque je vous exhorte à retrouver votre langage. à la lucidité mûre et décadente. mais nous sentions tous que. car vous en êtes toujours resté détaché – d’entreprendre une nuit de la SaintBarthélémy parmi les «vieux de Roumanie». Nous aussi. justement. Mais vous ne viendrez pas. vouée à survivre dans les classes. sous l’excès de l’expression. Aujourd’hui vous tranchez d’une façon simple: «J’étais jeune. je veux dire si «l’esprit objectif» qu’est notre langue ne trouve pas. de la mort fruste du suicide jusqu’à la mort subtile des civilisations. d’une façon stridente et coupable certes..

les idéaux de l’Inde. leur matérialisme est technique d’emprunt: et jusqu’à ce communisme tout aussi spéculatif que prati’ que. à proprement parler. nourri du souffle de l’Ecclésiaste. hideux. et l’Occident tout entier n’a pas écrit le livre de job . Mais vous n’y resterez pas : si vous ne pouvez pas briser les moules de cette langue admirable. son éthique. tout orientale qu’elle prétende être. mais seulement pour le contempler. ou plutôt à cause de ceux qui s’ingénient à poursuivre une expérience de laboratoire sur notre compte. incroyable de voir que maintenant. Mais notre surprise est de voir que la France même. et ce communisme-là qui vous intrigue tellement. ne participe pas aux choses. soyez-en certain. au lieu d’en donner. Que lui est-il arrivé ? Que vous est-il arrivé à vous-même ? A vous-même. au fond. nous savons ce qui est arrivé. C’est pourquoi il nous semble. Persans. s’il y a de l’Europe dans tout cela. non pas pour lui demander quelque chose. nous le savons bien. mon Dieu. Seulement. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . et en un sens la pénible transformation de l’âme russe en âme faustienne. Chez vous. les choses nous paraissent simplement les miettes d’un banquet.230 Cioran-Noica 1 me demandais-je du temps que j’étais en France). se repose un instant dans l’expression : vous avez trouvé dans la langue française l’île enchantée. bien peu de gens ici gardent de la pitié. L’un d’entre nous doit terriblement se tromper. les paroles d’un Mao Tsé-Toung et les exploits de cette étrange Chine retentissent à la façon européenne . Mais n’avons-nous pas été sans cesse enveloppés par l’Occident ces années-ci? Qu’y a-t-il qui ne soit «Europe» de nos jours? Nous. pour lequel. Mais la France n’est pas le pays de l’inconsolation. ni même ne leur assigne un nom. il nous semble que le monde actuel est terriblement intéressant et notre seul regret est de ne pas pouvoir y participer davantage – à cause de nous. c’est l’extrême amertume de l’être humain qui joue. Et alors nous trancherons . Votre cœur. pas de ces pays que vous achevez d’un trait: l’Angleterre et la France. lorsque nous nous tournons vers l’Occident. mais il s’agit de vos valeurs – de ces valeurs qui triomphent aujourd’hui dans le monde. la France demande des explications. autrement douée et placée. l’Allemagne et l’Italie : il s’agit encore moins de l’ordre bourgeois. vous chercherez ailleurs afin de mieux clamer votre dégoût de l’homme pour l’homme. pour nous. quel résidu. nous avons ressenti Bandoeng comme une histoire parfaitement européenne . nous sommes laids. plutôt la Genèse. ici. Mais depuis quelques dizaines d’années. Les idéaux de libération des peuples de couleur sont de simples échos du pathos européen de la liberté : l’humanisme oriental n’est qu’une réplique. C’est pour elles que nous nous sommes tournés un instant vers l’Occident. des échos d’une créativité active ailleurs. il ne s’agit pas de vous en tant que tels. ils nous répondent par vous et tant d’autres: ne nous regardez pas. c’est bien le message de l’Europe encore. Comment peut-on disposer d’une langue si subtile et ne pas réussir à exprimer les significations de l’homme d’aujourd’hui ? A nous autres. Il nous semblait pourtant que la vocation de la France était de comprendre les autres et de leur faire comprendre. c’est de l’Europe encore. ou alors vers la France pour voir sur son visage l’image de dix siècles de gloire.

où est-elle ? Les profondeurs disent: elle n’est pas avec nous. comme vous le savez. et d’avoir. Certes. Car aucune réussite de l’esprit de géométrie ne saurait absoudre Nr. triomphant et malheureux. ont un sens. et les eaux disent: elle ne se trouve pas chez nous». Mais. personne ne sait encore ce que l’on doit qualifier par esprit de géométrie . l’Europe de l’esprit de finesse.» Peut-être l’esprit de l’Europe erre-t-il. aussi bien qu’aujourd’hui. le cœur. De ce coin de monde où. «Mais la sagesse. tout comme vos jugements là-dessus. mais concernent une certaine Europe seulement. Peut-être la chose grave est-elle d’avoir toujours une logique à tel point grossière qu’elle est incapable de rendre compte de la logique la plus profonde du cœur. Vous vous lamentez de voir mourir avec vous. Ou alors les amertumes de l’Occident. l’esprit d’ingénieur face à la spontanéité de la vie ? la soif d’innovation face à la créativité de la tradition? géométrie surtout. où est-il ? Nous ne saurions tout à fait vous croire. lorsque vous dites: il n’est pas chez nous. et les lamentations d’un Occident qui a mis au monde de telles valeurs. C’est peut-être là votre déchirement. cela nous semble simple : une Europe se meurt et une autre triomphe. le physicalisme serait-il géométrie par rapport à l’historisme de l’autre Europe ? géométrie. un technicisme tellement grossier et des utopies tellement simplificatrices. que l’homme ne s’y retrouve plus. à la suite de cette logique déficitaire. c’est une chose frappante dans le passé. tel Pascal. Un monde qui. C’est ainsi que nous nous demandons: le cœur de cette Europe dont le trop-plein inonde le monde entier. à l’heure même où le monde s’en imprègne. Le problème de l’homme européen serait alors – je vous le disais un jour – de concilier Pascal avec Aristote: ou encore Pascal avec lui-même. votre déchirement n’est qu’un des termes du débat permanent de l’homme. malheureux ou non. l’esprit d’ordre rationnel par opposition à la subtilité de l’esprit de liberté ? géométrie grossière. se meurt l’Europe de l’esprit de finesse et triomphe celle de l’esprit de géométrie. tout comme nous ne saurions croire une Amérique ou une Russie qui dirait: «II est entièrement chez nous. le commentaire a toujours été notre principale forme de participation à l’histoire. que l’âme européenne soit divisée et active sur les deux plans. votre décadence. il triomphe. votre impuissance. par-delà ces formes vulgaires que vous nous mettez avec tant de complaisance sous les yeux. pâtit avec lui. Peut-être l’homme européen vit-il en plein le débat de Pascal. 2 • E m i l Ci o ra n . Mais. ressemble à l’amertume d’Israël devant un Messie qu’il avait engendré sans se retrouver en lui. sans voir le triomphe de l’autre et sans vous y voir. dans son cœur. où est-il ? C’est là que l’histoire de l’histoire de l’Europe commence véritablement à ressembler au livre de Job. un peu partout sur ce globe. prêt à bondir dans le néant interplanétaire du bon Dieu. l’esprit de distinction par rapport à celui des nuances ? Mais qu’il s’agisse de deux versions de l’Europe. fait des machines à calculer et des cerveaux mécaniques. et il ne s’apaisera qu’au moment où il aura trouvé son unité intime.Réponse d’un ami lointain 231 quel mince résidu par rapport au banquet de Hegel et de la culture occidentale ! Et si tout cela n’est que reste. autour de vous et par vous.

l’heure est aux distinctions. vous avez été un raffine. qu’une nouvelle civilisation pourrait surgir un jour «entre la Vistule et l’Amour». Mais. nous n’avons pas oublié ce que la littérature et la critique russes ont représenté au monde et pour nos cœurs. Tout ce que nous ajouterions. Tout comme vous. que l’on avait menée en faveur des valeurs russes. vous n’avez jamais rien espéré de la logique et du logos. ni dans toutes les nuances que vous percevez dans l’âme russe. un Nietzsche comme un Spengler – auraient pu nous apprendre. comme vous l’écrivez. vos amis lointains. Mais vous n’avez peut-être pas toujours raison de raffiner. l’esprit de finesse n’aura pas non plus le droit d’exclusivité. d’autre part. justement à cause de la sotte propagande. les Russes semblent avoir réussi à supprimer leur délire et ceux qui les ont mieux connus diront qu’il ne s’agit nullement d’une nation «en proie à un appétit que notre planète elle-même ne saurait assouvir». tout comme vous raffinez sur la liberté et l’utopie socialiste. Et maintenant. condamnée par les Russes eux-mêmes. Mais j’ai pensé au mot cruel de Hegel. Presque rien de ce qui est esprit de géométrie ne vous a parlé ni séduit. Une amie à la’ quelle je montrais votre lettre me disait: «Elle est admirable mais elle ne me console pas. car en un sens il est trop tard pour invoquer les nuances. C’est pourquoi vous écrivez de si belles pages sur les âmes et sur les peuples. comme le dit ce dernier. alors tous ces grands Allemands – un Herder comme un Goethe. je me rappelle par contre la „Lettre à un otage” de Saint-Exupéry et ça me console ». avec vous. Vous. vous êtes du côté d’une Europe qui se meurt. et j’ai compris que ce qui tenait lieu de philosophie chez vous. mais plutôt d’une nation à objectifs immédiats et élémentaires. nous aimerions vous dire qu’aucun d’entre nous n’a oublié les réussites et les promesses de cette âme: tout au plus les jeunes de chez nous ont risqué de l’ignorer. selon lequel la philosophie doit se garder d’être consolatrice. c’est depuis toujours que vous avez opté pour l’esprit de finesse. dans les plus sauvages déchaînements de votre cœur. ne pouvait pas non plus être consolatrice. Et c’est pourquoi votre lettre raffine. c’est que l’image que vous vous en faites « date» parfois. Vous avez raison de ne pas vouloir consoler. Entre-temps. A nous. Sous ce dernier rapport seulement. et si nous ne l’avions pas su directement. celle des nuances. Vous vous rappelez Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . la lucidité. vous préférez sombrer avec l’esprit de finesse. Je ne vous suivrai pas dans l’analyse troublante que vous faites de l’âme hongroise. Peut-être avait-elle tort de vous le reprocher. En un sens – et ce sera à leur avantage dans l’histoire – ils n’ont plus de génie. vous n’avez jamais été un barbare . Vous. plutôt que de consentir à la barbarie logique. nous les avons suivies jusqu’à leur Rozanov et par-delà ceux-là. c’est-à-dire sur ces réalités historiques que l’intégration humaine à venir refoulera de plus en plus. il nous semble que vous raffinez sur tout: sur vous-même et sur ceux qui vous entourent. nous ici) de ses responsabilités envers l’esprit de finesse.232 Cioran-Noica l’homme (nous en savons quelque chose. sur les Hongrois et les Russes. semble-t-il. Non. Vous n’avez jamais voulu voir les chances de l’esprit de géométrie se raffiner jusqu’à rendre compte du reste subtil de l’homme et du monde.

n’aurions-nous pas à opposer à vos nuances ? Nous pourrions vous dire – froidement. qu’elle est restée une utopie dans le bon et le mauvais sens. Mais n’empiétons pas sur un domaine réservé à l’esprit de finesse. Car l’homme ne s’insurge pas tellement contre celui qui s’attaque à sa liberté. il nous semble que vous parlez d’un homme irréel. Vous parlez de l’excès de la liberté à des gens qui n’en connaissent même pas une parcelle. que de distinctions évidentes. ou même. Ainsi lorsque vous nous parlez de cette liberté précaire surgie dans le vide des croyances. Que de choses n’aurions-nous pas à vous dire sur cette utopie. et peut-être en est-il ainsi de nos voisins. Peut-être Joseph de Maistre avait-il pour une fois raison: le génie de l’Orient – pas tellement la religion grecque comme il le disait – ne résiste pas à la civilisation. tandis que les Allemands nous étaient totalement étrangers. – passée. Mais quelle est cette liberté ? C’est là le problème de chacun d’entre nous. ou lorsqu’un Camus montre dans la Chute l’impasse de vos libertés. désespéré parce que le socialisme s’entend seulement à combattre la possession. vous ne savez pas combien froidement – que vous l’avez bien appelée une utopie . Ils ont perdu ou ils ont renoncé à toute forme de séduction en revêtant – comme le disait quelqu’un – « le style de la matière» qu’ils invoquent tant. une façon de ne pas réagir spontanément et une façon de parler qui est juste le contraire de la confession. présente Nr. tellement nous nous sen-tons étrangers à votre monde. mais bien contre celui qui lui enlève la nécessité – le sens de ta vie nécessaire. si vous préférez avec vos libertés d’expression : le non-sens de la vie nécessaire. ou alors une expérience de laboratoire. C’est ici que s’inscrit l’utopie socialiste. Ce n’est donc pas dans de telles analyses raffinées que nous vous résisterons. il y a vingt ans. vérifiées. on le sait. c’est-à-dire une certaine inexpressivité. nous nous sentons dans une modalité humaine à laquelle vous. et c’en est un plus profond que le vôtre.) C’est le miracle de la France d’avoir gardé son génie intime même après s’être policée.Réponse d’un ami lointain 233 comme nous les estimions. avec sa prétention à rendre à l’homme précisément la nécessité et avec le risque – pourquoi n’a-t-elle pas la loyauté de le reconnaître ? je ne le comprends pas – de lui enlever nombre de libertés. violent. bref ils n’ont plus la soi-disant «âme russe». Mais il y a deux choses qui nous touchent de trop près pour que nous n’opposions pas quelques distinctions à vos nuances : la liberté et l’utopie socialiste. vouée à lui assurer la nécessité. qu’en l’occurrence il s’agit d’un essai de sortir l’homme de « l’aliénation» due à la possession. ils ne le peuvent plus maintenant. Mais à notre tour. Cette fois votre esprit de finesse en dit davantage que ne le permet la géométrie élémentaire où nous sommes engagés. (Et d’ailleurs une victoire se paie elle aussi. On peut enlever à l’homme toutes les libertés sauf une. précisément pour cela. Eh bien. en un combat ouvert. capables de nous assimiler. à leur tour. ou aux libertés. mais que. avec le verbe auxiliaire «avoir». L’Allemagne ne le pouvait pas. 2 • E m i l Ci o ra n . pathétique et finalement désespéré. avec tout ce qui s’y trouve de légitime en principe à l’ère des expérimentations scientifiques. les gens subissent cette expérience tout en lui restant étrangers. vous pourriez être étrangers. fleur maladive des sociétés fatiguées.

en tant que la possession risque d’être odieuse entre les mains de l’homme. bien qu’elle s’imagine engager un jugement historique et non pas un simple jugement moral. qu’elle instaure un mode de culture tout en donnant le rassis de la culture. mais fait même l’impossible pour étouffer celui qui s’élève naturellement en elle-même. vers «nous». l’utopie socialiste a à la fois quelque chose de légitime et d’illégitime dans son simplisme. de la sorte. et que dans l’application elle finit par devenir une révolution contre la femme. auquel on n’enlève que ce peu de chose qu’est la richesse et qui pourrait se sentir reconverti en tant qu’homme. est le seul susceptible de devenir. tout comme les Amazones devaient trancher un bras ou une jambe à chaque exemplaire mâle : que c’est une mise en minorité de tous ceux qui ont la conscience de leur propre minorité – mais qui possèdent également l’idéalisme du faible. non seulement elle ne supporte pas le contradicteur extérieur et s’en effraie. d’un tel «matérialisme scientifique» étant un idéalisme vulgaire. du modelage individuel et social. et surtout que. en pratique. comme le pauvre. de toute façon lui.234 Cioran-Noica ou en train de se constituer – non pas l’esprit de possession. à l’heure de l’infantilisme de la machine. un adhérent sincère. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . a besoin de paralyser tout ce qui est mâle. justement parce qu’il est faible. Nous pourrions encore vous dire que. il s’agit plutôt d’une révolution contre le pauvre (dont on supprime l’idéal) que contre le riche. ou qu’elle est obscurantiste et dogmatique tout en se prétendant un Age des Lumières . cette utopie est chargée d’un véritable idéalisme. dans la société future ? – qu’étant de la sorte une lutte incessante contre la femme et le féminin. Nous pourrions vous dire que tout cela tient en définitive à ce qu’il s’agit effectivement d’une expérience de laboratoire. de l’éducation. cette utopie communiste s’avère être un éthicisme. de même qu’elle est l’affirmation de force de l’élément faible et rancunier. de sorte que non seulement cette utopie se retrouve sans cesse devant les tentatives du verbe « avoir » de reparaître et de se maintenir. l’expérience du « comment est possible » la société ou l’économie ou l’Etat et que. bien qu’invoquant tout le temps Hegel et la contradiction comme principe de vie. tout comme elle représente un monde attardé vers 1880. de la sorte. Nous pourrions vous dire que. l’ancien possédant. un élan. provoqué chez la plupart. dans la première génération de l’ère qui prétend s’ouvrir. le socialisme assimile quelque chose de l’éthos féminin et se trouve être une révolution d’Amazones. à laquelle elle enlève le mystère du foyer. et que. le secret du sourire et le rôle dans l’emploi des loisirs – qui sait si le socialisme n’anticipe pas en quelque sorte l’extinction possible du féminin ou des valeurs fémines. mais se trouve être sacrée entre celles de la femme. s’il n’a pas su l’être. peut-être même le trait le plus frappant. une atténuation et un entêtement à se maintenir de l’élément faible qui. vers «des lendemains qui chantent». vers des idéaux vagues. pour autant qu’il soit un converti et non un idéaliste déçu. mais encore elle met au monde un pauvre à instinct de richard. bien qu’elle prétende représenter un monde progressiste. Et dans ce sens. parce qu’il ne fait qu’amputer et non libérer l’homme de la possession. sincère chez les uns. vers quelque chose de différent. c’est-à-dire vers tous et personne. le sacerdoce du repas. vers demain.

s’il n’avait pas commencé par être. Le communisme aurait-il eu besoin du grand théâtre russe. le corporatisme en Russie. tu existes». et qui. au point de s’effayer tout seul de ce qu’il pense faire et – avec la psychologie du faible – d’effaroucher les autres. d’un côté. C’est en tous cas un spectacle qui tient l’affiche. de la façon dont elle peut. mais parce que cet ordre lui-même n’est pas vivant. de raffinement. tout comme c’est seulement ainsi que l’Asie et l’Afrique s’européaniseraient véritablement ? Peut-être que oui . mais personne ne sait rien. nullement à celui de Hegel. Mais alors ce seraient les peuples qui comptent et si. et où elle n’est pas entravée par l’esprit de finesse. chacun incorporant «la conscience servile» dont parlait Hegel. tandis que maintenant ce serait au peuple russe de ne plus pouvoir se passer du communisme. aujourd’hui l’on de-vrait commenter le corporatisme. vous autres Occidentaux. d’autant plus servile que l’on ne sait pas qui est le maître et si par hasard le maître ne serait pas un simple mécanisme. probablement. comme chez les Anglo-Saxons. qu’une certaine Europe triomphe dans le monde et triomphe là où elle le peut. par exemple.. Car la chose la plus grave que nous pourrions vous dire contre ce marxisme vécu. aimerait maintenant en finir avec la violence. du fait qu’il possède ainsi la seule internationale active de nos jours ? La Russie aurait-elle eu besoin de cette version européenne pour s’européaniser enfin. comme elle l’est dans les vieux pays d’Europe. je vous aurais étranglé ? Non. l’utopie communiste. et ensuite par l’incapacité américaine à s’élever au niveau d’une idéologie : c’est que Nr. le peuple russe. personne. 2 • E m i l Ci o ra n . aussi haut qu’il soit placé. que par conséquent l’ordre socialiste ne nous semble pas être le monde de l’avenir. n’a pas «l’autre» en lui. seul ce dernier point nous paraît évident.Réponse d’un ami lointain 235 elle est encore au niveau de Kant c’est-à-dire de l’a priori et du possible. l’Europe . un monde naïf. étroitement favorisé qu’il a été par la démence allemande. c’est qu’il crée un monde de l’indignité humaine. c’est-à-dire du contradictoire et du réel. Comme l’Islam. et nous sommes enchantés de lire parfois L’Humanité pour apprendre ce qu’est. Mais il y a également une chose à dire en faveur du marxisme. un monde où personne n’est en accord avec ce qu’il dit et fait. Car tel est le fait. comme ces Turcs dont vous me commentiez naguère la stérilité historique d’une façon si pertinente que. comme vous le pensez parfois. bref un monde qui n’attendrait que le verdict de l’histoire lui disant: «Calme-toi. ne vit avec les responsabilités dernières de l’homme. mais ne sait pas par où commencer. car derrière la chose il y a quand même un grand peuple. ou s’imagine être. et mille autres choses. et ce. Nous pourrions vous dire tout cela. si j’avais été turc. mais qui est de ces expériences de vie qui ne se couvrent pas avec la vie et dont on ne saurait dire si elles sont ou non. peut-être sympathique. Il nous est clair que derrière le marxisme il y a la Russie et derrière la Russie. à cause de ses complexes. ou par l’esprit de dignité.. de la liberté. si violent. tout aussi évident que l’inutilité des excès que nous avons dû subir. non parce que nous y vivons déjà. ne coule pas: il s’agit d’un monde qui ne fait qu’essayer d’exister et qui s’est terriblement pris au sérieux. ici à l’Est. le communisme avait triomphé au Portugal. et. historique ou personnelle.

On n’a rien à opposer au marxisme. Et nous voilà revenus à vous.236 Cioran-Noica maintenant il est trop tard pour lui opposer quelque chose de révolu. même si c’est contre elle un instant. malgré tout. Car tout cela est à intégrer. faites comme nous : collaborez. cher «pamphlétaire sans objet». me disait un ami français il y a dix ans. Ou. s’il s’agit de marxistes authentiques. ils finiront par l’accepter un jour : tout comme il me vient à l’esprit qu’un beau jour nos dirigeants finiront par vous inviter à nous rendre une visite. livres. chacun sent qu’il y aura du nouveau au monde. ils vous diraient. Nous avons suggéré ce genre de collaboration. Nous avons commencé à comprendre qu’il y a un peu plus de platitude dans vos destinées. mais pour des raisons d’ordre secondaire: sécurité personnelle. mieux encore. c’est-à-dire à ranger à sa place modeste. comme les Russes l’ont fait pour Sartre. mais ce n’est pas cela. puisqu’il en est ainsi. Une Europe qui ne saurait maîtriser les eaux qu’elle a répandues dans le monde. libertés. Depuis deux ans que le voile s’est levé un tout petit peu. une Europe qui bouderait un monde européanisé. Alors. Paris. ouvrier ou paysan de cet espace. tandis que moi je pense à une réalité effective : vous dites il faut que quelque chose vienne dans le vide de l’Europe. Je pense au communiste français qui. Quand nous réalisons ce que nous pourrions dire. Et ce n’est pas moi qui vous le dis. mais d’une manière marxiste : en tant que contradicteurs. le marxisme lui-même n’a rien à opposer à ces valeurs-là. Quant à nous. tandis que je dis: c’est du trop-plein de l’Europe que tout cela vient. D’ailleurs. idées. Si les derniers parlaient votre langue d’adoption. «Je n’ai rien à opposer au marxisme». à leur façon. il nous vient à l’esprit un «Imbéciles. Si nous vous envions ? Nous l’avons pu faire parfois. car c’est une façon d’entamer le dialogue avec vous-même. L’Occident est un peu mieux placé qu’il ne le pense parfois. mais tout intellectuel. vous estimez vous aussi qu’il se prépare quelque chose dans le cœur. Ça ne fait rien. jusqu’à votre exil banal. qui Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . devant le peloton d’exécution. par rapport au marxisme et à ses prétentions d’être le monde qui naît: ce n’est pas cela. si ce n’est les valeurs européennes. en cancer de l’histoire. en faveur de ceuxlà. de l’Europe. Vous avez dû apprendre que quelques-uns parmi nous se refusent par principe à toute idée de collaboration. Du fond de cette sagesse de l’être prématurément frappé. cependant. à assimiler. en regardant les soldats allemands. nous sommes tout aussi étonnés que de vous voir le traiter en phénomène maladif. c’est pour vous que nous vivons». nous ne le faisons plus. nous en sommes arrivés à penser que l’on peut parfaitement collaborer avec le marxisme. et peut-être avait-il raison. nous tâchons d’être dans la position que nous aimerions voir adoptée pat l’Occident : affirmer nos vérités avec et non contre l’adversaire. c’est pour vous que je meurs». fatigué ou non. ce n’est pas cela. fils de prolétaires peutêtre. Mais. leur aurait crié : « Imbéciles. mais il n’a pas encore été accepté. Lorsque nous vous entendons qualifier le communisme de «splendide utopie de l’humanité». vous dites: c’est une nouvelle utopie qui surgira. Dans l’intervalle. ne mériterait pas son histoire. cher ami exilé. Quoi ? Nous ne le savons pas très bien.

dans la «construction». dans son monde et pourtant vidé de lui ! Quelquefois. aux inactifs. c’est à nous. parce que humainement nous sommes placés d’une façon différente. Il y a parmi nous des gens. cher ami inconsolé. Et d’autre part. comme vous. viennent dire : il y a pourtant du vrai dans vos vies si vides. un exil parmi les siens. Au-dessus de nos têtes d’affairés ou d’inoccupés. pour vous dire que vous êtes avec nous plus que vous ne l’avez jamais été.Réponse d’un ami lointain 237 risque de vous porter vers la nostalgie. lorsque nous sommes envahis par la tristesse de n’avoir rien fait. de faiseurs et de démolisseurs. aux professionnels du destin sans objet et non seulement du pamphlet sans objet. les actifs. chez soi parfois. lorsqu’ils réalisent tout ce qu’il y a de lamentable dans leur effort. Et il est mieux non seulement parce que le timbre des choses est différent. et alors nous écrivons des journaux intimes ou des œuvres géniales – pour nos tiroirs. bon gré mal gré engagés dans l’effort. quand nous raffinons aussi. peut-être y a-t-il quand même quelque chose de profond qui se fait à travers vous. les autres. mais encore. comme il nous semble peu de chose auprès de notre exil subtil. Tout compte fait. l’exil est mieux ici. c’est à nous que. le patriotisme et le sentiment. comme on l’appelle ici. 2 • E m i l Ci o ra n . c’est à nous. se dresse quelque chose dont j’ignore l’image. Et leur pensée s’étend jusqu’à vous. 1957 Nr. de leur dire: laissez donc. tout cela nous semble presque intéressant. mais dont je connais le nom: l’Europe.

qui en réalité le rendait possible. alors que. lui le pessimiste. pour nous convaincre.238 Souvenirs sur Cioran « II n’y a pas de raison à ne pas être triste». voire la culture dans sa vaste non-assurance. qui se confirme par tout ce qui le démentit? N’est-elle pas tel le virus qui pénètre dans la cellule vivante et y transforme le code génétique en son propre code? Dans le code intime de son être. Et quel admirable travail le virus y a-t-il accompli ! «Malgré ma conviction que tout est inutile dans ce monde». d’idiot ! » Il s’agit bien là d’un jugement sur la destinée humaine et non pas d’une simple égratignure d’un décadent. écrivait Cioran dans une œuvre de jeunesse. de nature pourtant à le sauver («C’est mon côté Mozart qui m’aura sauvé». «Nous sommes les convaincus – écrivait Barrés sur les barbares de l’esprit – nous avons donné à chaque chose son nom». en matière d’amour et d’esprit. prenez-la dans vos bras et finissez avec ces histoires». par ailleurs noble et profonde. devant un squelette humain: « Espèce. il déclare ne pouvoir s’empêcher. Ou encore: «Je vis une seule fois dans l’histoire et j’ai le droit . Cest une pareille perte de soi-même. toujours de Cioran jeune. Par quelle médecine de l’absolu sont-ils arrivés à un diagnostic aussi précis? Peut-être par la pensée que l’individuation est un mal et qu’il faut se réintégrer dans le grand Tout. écrit’il quelque part. si tonifiants ? Il est peu probable que quelqu’un se soit suicidé avec un livre de Cioran entre les mains. pareillement à l’ange du tableau. disait Cioran) et à sauver son œuvre. De beaucoup plus profonde nous semble la réflexion. Mais les jugements sur la vie humaine peu-vent etre stridents eux aussi. on aimerait s’exclamer: «Voyons. Mais si. En principe. et de la sorte ils seraient perdus ainsi que leur pretendue exactitude.es Indiens auraient retrouvé «l’idée». comme l’est l’indienne. Lorsque Flaubert écrivait à son amie qu’il lui arrivait de voir en elle le squelette. de faire l’éloge des gens passionnés. a eu la mauvaise inspiration et au fond le mauvais gout de s’établir sur la conviction que l’univers humain signifie: souffrance. II a répudié la culture. que notre contemporain a vecue. comme Flaubert. Il l’a contestée. il met en jeu des moyens littéraires si fascinants. il y en a une: ce serait l’apparition de quelqu’un comme lui ! On devrait être convaincu par son pessimisme . parfaitement sûr de lui. Je ne connais personne dont les moyens contredisent à tel point les fins. qui se tient derrière le saint et lui dicte son texte. mais elle s’est blottie derrière lui. Cioran a laissé pénétrer le virus de la culture. Car la force de la culture n’est-elle pas comparable au concept hégélien. mais comment l’être jusqu’au bout. et il appelle les choses par leur nom. Toute une civilisation. Mais alors . le pessimisme est de mauvais goût: il est positiviste.

non pas des études universitaires. avec l’intérêt d’un connaisseur de l’histoire de France. Notre ami nous a fait monter à l’endroit où l’intransigeant Calvin dominait ses fidèles . qui devait représenter son bulletin de résidence définitive en France. Mais dironsnous. avec le risque le plus terrible». 2 • E m i l Ci o ra n . ou alors les faibles à allure de génie. je voyais se détacher lentement du néant des livres («J’ai parcouru toute la sotte philosophie allemande». à l’heure où sonnait la cloche de fermeture. Il connaissait et chérissait les victorieux. l’énigmatique femme de François-Joseph. lorsque nous voulions visiter la place San Marco. A la Bibliothèque de l’Université de Bucarest. C’est à peine si nous savions quelque chose sur Chateaubriand. en lui parlant . pour la lecture duquel il a passionnément appris l’anglais. Je me rappelle avoir retenu l’expression de son visage avant de l’avoir connu en tant que collegue d’études. De quel poids le désespoir pouvait-il peser sur une âme où le virus de la culture avait si bien fait son travail ? Ou alors il s’agissait d’un désespoir total. C’est alors (en 1938) que le directeur a prolongé sa bourse. Alphonse Dupront. à Nr. De toute façon ses lettres en témoigneront. Une autre fois. sinon d’affronter l’insupportable avec les armes de la culture. tels Shelley. Lorsque nous sommes arrives avec notre groupe d’étudiants à la conference sur le désarmement de 1931 (désarmement! 1931!) à Genève. devait-il m’avouer plus tard) un visage halluciné. à Venise. nous pensions simplement faire le tour du lac et visiter la villa de Byron. Il se penchait notamment sur les drames psychiques des grands. Mais pourquoi renoncer pour autant aux illusions de l’immortalite que la vie nous offre ?» A vingt ans. c’est toujours lui qui nous a pressés de venir voir la statue de Colleoni. de village en village. Et pourtant il avait parcouru aussi le reste. ou l’impératrice Elisabeth d’Autriche. Les lettres écrites à Mircea Eliade sont conservées. Il se peut que les ouvrages de Cioran ne témoignent pas assez. qui nous avait accordé nos bourses. mais à la fois les grandes victimes. Si être cultivé signifie savoir tout ce que les autres savent et quelque chose en plus. il avait déjà fait sien à cette époque le grand art français de la conversation à tel point qu’en l’écoutant le secrétaire d’Hélène Vacaresco déclara: «Ce n’est que chez la comtesse de Noailles que j’ai entendu une conversation aussi brillante». Chênedollé. il était imbu des illusions que ne saurait alimenter que la culture. de tout ce qu’il y a de positif dans cet esprit dévorant. Cioran nous a toujours étonnés par ce simple «plus». car Cioran a toujours aimé les sur-hommes et leur fragile victoire. lui il s’était déjà attardé sur la destinée de son «beau-frère». quel était ce risque. mais du nord de la France. ce miraculeux reste de la culture vivante. raffiné et transfiguré par la culture humaine. Mais celles qui furent envoyées à Beckett.Souvenirs sur Cioran 239 de regarder les choses en face. pour finir par transformer son blasphème en prière ? C’est toujours alors qu’il écrivait: «Seule la mort nous rend vraiment immortels. C’est ainsi qu’il a étonné le directeur de l’Institut Français de Bucarest. qu’il avait parcouru à bicyclette. Par ailleurs. par leur côté négatif et sous l’ascèse de l’aphorisme.

C’est à partir de pareils «riens» que surgissent la philosphie et la conscience. n’est-il pas en pleine philosophie. dont ni le saxophone. qui avaient bâti la cité. dont il était imbu. J’ai pensé qu’il se moquait de Paris et se payait ma tête. qu’il ne s’agit pas d’un autre monde. avec saint Augustin et même avec Kant. et lorsque je lui ai demandé comment m’y prendre pour bien connaître les beautés de Babylone. Cioran lui-même est un clerc. – Après un an j’ai compris. sinon la philosophie ? Et de même lorsqu’il s’exclame: «Etre à chaque instant en marge de soi-même». Lorsque je suis arrivé à Paris. voire un prêtre. la culture entière n’est qu’un pré aux clercs. puisque nous nous esclaffions ensemble dans notre jeunesse. C’était une rue de quelques dizaines de mètres. Vraiment ? est-on tenté de lui demander ? Mais c’est justement ce que Platon déclare. La façon même dont Cioran écrase la beauté du monde et de la culture finit par en être l’éloge. à Gabriel Marcel et à quelques autres parmi les grands ? On peut être sûr que ces lettres n’appartiennent pas à une âme déboussolée et fruste. d’une matrice du réel. il en connaissait aussi très bien les habitudes. de quelque chose de plus profond que la chose elle-même. que c’étaient bien des clercs. en se passant quelquefois de tout autre genre de création humaine. Il était renseigné aussi sur Tetens. D’ailleurs Cioran connaissait ce dernier en profondeur – jeune encore. un an plus tard que lui. Et au fond. Et comme Cioran la conteste ! Le voilà écrivant dans les Syllogismes de l’amertume : « A quoi bon fréquenter Platon. dont Cioran témoigne lorsqu’il écrit : « Le malheur de l’homme c’est de ne pouvoir se définir par rapport à quelque chose». mais plutôt d’un monde d’en deçà. Mais il a cru pouvoir se défroquer. quand un saxophone peut aussi bien vous faire entrevoir un autre monde ». il m’a répondu: «Considère attentivement la rue que tu habites». ni Mozart ne sauraient nous rapprocher. Sous un certain rapport. Par ailleurs. avec des maisons pareilles à toutes les autres de la cité. mais la contrepartie a été son vagabondage Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . ni les saints que Cioran aime tant. dont personne ne fait plus mention aujourd’hui. la rue du Pré-aux-clercs. Il a réussi à se défroquer sous un seul rapport: en matière de philosophie. d’un monde de l’au-delà. comme toute la culture à investir celui qui la conteste. au nom de son exceptionnelle compréhension du phénomène de Part (sur lequel il est à regretter qu’il ait si peu écrit). mais plutôt le délire philosophique.240 Cioran-Noica Michaux. j’ai toujours regretté de ne pas avoir commenté avec Cioran les quatre genres de «rien» que Kant mentionne à la fin de sa Logique transcendantale. avec Fichte et l’existentialisme. on en est à se demander : qui l’a averti d’un tel malheur. il avait le droit de le faire. J’ai compris jusqu’à la suggestion offerte par le nom de la petite rue. qu’il a su devancer ? Pourtant Cioran a rejeté la philosophie. il parlait du « schématisme des concepts purs » . avec Platon. vu la suffisance que peut vous conférer la philosophie. Toutefois la philosophie réussit encore. des messagers de l’esprit. Il avait lu dans sa jeunesse toute la «sotte» philosophie des commentateurs allemands et il n’avait plus gardé le désir de retrouver les grands. Cioran n’a pas voulu pécher par ce côté-là. sur le fait que le vieillard de Königsberg gardait sur son bureau la Logique de Tetens. même ou justement la conscience du néant.

à la recherche de l’au-delà. 3. tout comme il a pérégriné à travers les destinées humaines et les catastrophes de l’esprit. de la sorte. Aussi est-il resté. froid. n’est qu’amour. en 1933 : « Il faut en finir avec le sentiment français de l’existence. Cioran. Sa part de silence cache peutêtre ce qu’il avait de mieux à dire. Quant au reste. Il n’y a que les poètes pour le dire. les salles de rédaction. dans tout ce que les investiga’ tions scientifiques de l’homme ont obtenu de plus profond. après des siècles d’éclatants succès. Cioran a simplement refusé d’écrire les grands ouvrages qu’il portait en lui. Si en fin de compte on se demandait : qu’a-t-il fini par dire à travers ses discours et ses mots. En effet la nature nous mystifie. d’après un savant anglais ayant le sens de l’humour. Elle nous cache. 2 • E m i l Ci o ra n . qu’elle n’est au fond qu’un monde de champs électromagnétiques. 2. dont les trois principes se réduisent. dans laquelle il lui a plu de verser la liqueur des morbidités crépusculaires. ne sont que des mystifications. Est-ce tout? Ce n’est pas tout. et de même la culture réussit à cacher le fait qu’elle ne saurait être qu’une autre façon d’appeler les choses.Souvenirs sur Cioran 241 à travers les arts. Et il a choisi la langue la plus cartésienne – alors qu’il avait écrit. la thermodynamique. le transcendant comme on l’a appelé depuis Kant. l’histoire comme la philosophie. Cioran. ou les cafés Nr. n’ont découvert ou établi aucun ordre humain. envoûtement. même chez Cioran. sinon vain. avec le plus vain. l’amour du discours. maternité. le fou discours par aphorisme. Comme tout fils prodigue de l’esprit. Mais la séparation naît justement de l’aspiration à la transcendance. ne saurait dire rien d’autre que l’Ecclésiaste – et que notre contemporain. sans même admettre que les sciences de l’homme. comme il a refusé de briller dans les salons. au lieu de reconnaître que tout est vanité. alors que le transcendant reste intraitable. on se cache derrière la culture. mais aussi le plus profond des amours que l’homme peut nourrir. et pareillement la nature. Ce qui est en deçà de nous. éblouissant comme un éclair qui ne s’accompagnerait d’aucun tonnerre ? – on devrait admettre qu’il a bien dit ce que l’on se cache toujours à soi-même: le fait que la culture. avec cette clarté qui n’éclaire rien et qui ne rayonne guère. il cherchait l’amour. On ne peut pas sortir du jeu. pauvre d’amour. et il lui a semblé le trouver dans la sainteté et la musique. simplement à: 1. l’impératrice d’Autriche. manquant même des séductions de la lumière crépusculaire » – et il est resté avec la langue de la parfaite santé de l’esprit. On se retrouve. il n’a pas eu la patience de trouver dans la philosophie l’amour de l’idée pour le réel. avec lui. On ne peut pas gagner (loi de la conservation) . avec ses configurations passagères. On est sûr de perdre (loi de l’entropie). alors que les sciences exactes ont trouvé partout une irrévocable tendance au désordre final. cachait son beau visage derrière un éventail. La physique elle-même. La prétendue séparation de l’idée spéculative par rapport au réel le gênait. Le message de Cioran est en parfaite concordance avec un chapitre de la physique contemporaine. ce qui nous rend possibles. tout comme Sissi.

ou comme il a refusé tous les prix français et étrangers qu’on lui avait décernés. Je certifie en toute sincérité que la gloire de Cioran entre quatre murs surpasse le succès qu’il a obtenu. CC. dans sa jeunesse.242 Cioran-Noica parisiens. août 1985 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . probablement lors d’une heureuse expérience de vie il m’avait écrit: «La gloire entre quatre murs surpasse l’éclat des empires».N. Une fois.

d’une méthode plutôt dont devrait se servir tout étranger qui veut se faire des amis dans les milieux littéraires ou philosophiques. Bien des années après. cultivés. le philosophe fut condamné à six ans de prison. Les solitaires sont virtuellement des conquérants. Dinu un an après. fortifièrent la victime. Noïca était devenu le centre spirituel de la Roumanie. Je n’ai passé dans ma vie que trois jours dans un couvent et je ne recommencerais pour rien au monde une expérience semblable. De même qu’on ne peut pas imaginer un saint désappointé. demandait un entretien à tel ou tel professeur ou écrivain. Il n’est pas aisé de définir le secret d’une telle vitalité. Je suis arrivé à Paris en 1937. qu’il voulait connaître des représentants de n’importe quel pays et par-dessus tout faire bonne impression. mais absolument rien ne pouvait entamer son espoir. Tout ce qui est fécond dans l’homme est anormal. et c’est pour cela que sa solitude ne fut pas une abdication mais un triomphe. nous avons eu la chance d’obtenir une bourse de l’Institut français de Bucarest.243 Bref portrait de Dinu Noïca C’est en 1931 que je me suis lié d’amitié avec Dinu Noïca lors d’un voyage à Genève que nous fîmes en qualité de délégués à je ne sais plus quel congrès d’étudiants. Pour moi. veuillent à tout prix avoir des disciples. Chose déroutante: au bout d’un an. J’avais remarqué qu’il s’intéressait à tout. Pour un article qui déplut au tyran. J’ai toujours été étonné que des esprits subtils. Cette forme d’orgueil me dépasse. Seulement il y a des degrés. Ne pas tricher était sa de’ vise. On ne se réfugie pas dans les Carpates pour s’éloigner du monde. C’est une forme spéciale de déséquilibre qui est la condition indispensable au fonctionnement de l’esprit. de même on ne peut se figurer un grand philosophe modeste. La clef du personnage ? Son incapacité organique de perdre pied. ce fut la stupeur. elle est incompatible avec la création de quelque ordre soit-elle. Pendant son séjour il fit preuve d’une incroyable habileté. contre toute attente. il ne pouvait pas prévoir qu’un Ceausescu allait surgir à l’horizon. Ce qui m’étonnait chez Noïca c’était son besoin d’être entouré . Noïca a joué le rôle d’un conquérant. Avant d’aller au rendez-vous il passait quelques jours à la Nationale à feuilleter toute l’œuvre du philosophe et de l’écrivain en question. Retiré dans les Carpates. tel professeur me demandait encore de ses nouvelles. rien ne pouvait l’ébranler. On ne fuit pas les autres pour s’effacer mais pour se mettre en valeur. La voici: Dinu. lesquels. comme me dépasse la solitude en commun. Des années après. même à la Paix. La modestie profonde ne laisse pas de traces. qui avait le génie de la flatterie. En Roumanie. se retirer dans la solitude et y attendre leur pèlerinage. il retourna en Roumanie. On ne peut imaginer comportement moins balkanique. Rien. Evidemment. mais pour le conquérir de loin.

Je ne l’ai jamais rencontré sans qu’il me reproche de faire ce que je faisais. qui démolissaient nos contemporains avec la plus implacable des finesses. Qui était-il donc pour nous prendre pour des ratés. Ces contradictions avaient du charme et faisaient de lui un harceleur délicat. de faire trop de cas de ses contradictions et de ses déconcertantes subtilités. On était flatté d’être de ses proches. très souvent par conviction et sincérité. Un «bourreau» dans un paradis. cette auréole négative de tout un peuple ? Paris. attrayant et inclassable. Un censeur inné. un esprit fascinant et corrosif. On me reprochera sans doute d’être injuste. et non en pleins Balkans. comme l’est quiconque s’intéresse trop à vous. mais parfois aussi par un sadisme subtil et infiniment complexe. de s’appesantir sur ses paradoxes et sur ses remarques insinuantes.244 Cioran-Noica d’admirateurs pour les aider et les tourmenter. une apparition unique qui aurait dû surgir dans une civilisation raffinée. Au Moyen Age il aurait été un brillant tortionnaire. Mais tout cela était entouré d’un charme inégalé. sans se douter qu’il avait lui aussi cette chance. décadente. d’être ce que j’étais précisément. 27 septembre 1990 Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Bref portrait de Dinu Noïca 245 Nr.

246 Cioran-Noica Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Bref portrait de Dinu Noïca 247 Nr.

248 Cioran-Noica Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

tot ce este. Nu putem cere oricui să înŃeleagă o carte ca Pe culmile disperării. nebunie si dezlănŃuire. însemn mai jos cele ce ştiu despre o viaŃă. dar. Nu numai că nu m-am gândit. căci a întâlnit lumile împăcate ale gândului. că universul este mai ales univers muzical şi că suntem nişte surzi noi cei cari nu auzim marile cântări ale lumii – îmi amintesc de experienŃa aceea curioasă din fizică. dacă nu s-a întâlnit niciodată cu poezia însăşi. prin care se arată că. Socotesc astfel că nimeni nu are dreptul să vorbească despre aventură atunci când a trăit toată viaŃa numai în aventură. Dar nu se poate striga orice. într-un anumit sens. înŃeleg şi urletul. despre multe lucruri. Nu înŃeleg bine de ce urăşte el tot. Sunt mâhnit că au făcut-o şi. Dar nu m-am gândit nici o clipă să pun la îndoială sinceritatea gândului său. sunetul se preface în lumină. De ce să n-o mărturisesc deschis ? Nici eu nu înŃeleg bine cartea lui Emil Cioran. la o anumită înălŃime. Mi-a plăcut să cred. mi-am spus odată. în orice caz. ÎnŃeleg absolut tot. Are însă mai ales dreptul să vorbească împotriva cărŃilor şi a cuminŃeniei lor.249 Pentru Emil Cioran Cred că există o anumită morală şi printre lucrurile spiritului. şi proclam atunci că. Deci nu înŃeleg bine cartea lui Emil Cioran. care a trăit dezastrul tuturor valorilor şi aproximarea tuturor certitudinilor. AlŃii au trăit şi cred în virtuŃile şcoalei. nu li se poate vorbi lor despre barbarie. dincolo de universul muzical. De când îmi cunosc generaŃia. Iată de ce ni se pare că Emil Cioran are dreptul să vorbească despre orice sau. că nu trebuie să ieşim din cultură pentru a ne dezlănŃui. stă universul luminos. ce sens poate avea disperarea pentru ei ? Dar nu-şi poate da seama un om tânăr de azi. vine şi povesteşte. tot ce e alcătuire. ca Emil Cioran. la fel. şi sunt încredinŃat. atâta gust pentru dezordine. Să mi se ierte dacă vorbesc despre un om şi o existenŃă. că o carte şi o existenŃă ca cea din Pe culmile disperării sunt cu putinŃă ? Poate că nu. Are dreptul să vorbească despre disperare. Nu-mi dau seama cum poate fi într-un spirit atâta gust pentru nelinişte. ci că însăşi cultura omenească este. tot ce e formă. după sugestia lui Nietzsche. dar foarte adesea în . cu gândul că îi voi ajuta să-şi revizuiască părerea. Sunt oameni care au filozofat sub semnul lui Titu Maiorescu. dar nu m-aş fi aşteptat s-o facă alŃii. pentru că s-a supus disciplinelor şi muncei. încât să nu-l mai mulŃumească îngrozitoarea nelinişte şi patetica dezordine pe care le întâlneşti în câmpul culturii şi valorilor ei. ea vorbeşte despre lucruri impersonale. nici un înŃelept nu poate da poeŃii afară din Cetate. pentru că şi-a dat câŃiva ani de tinereŃe spre a trăi numai printre cărŃi şi numai printre lucruri cuminŃi. chiar o propoziŃie geometrică ? Iar dacă cineva. Are dreptul să vorbească despre barbarie. pentru că îi ştiu de bună-credinŃă.

Dar mi se părea clar. şi încep să regret că am încercat-o. n-a lucrat sistematic şi cu fişe. şi în disperare a trebuit să vorbeşti frumos. să-i fi spus. Şi mă gândesc la cei cari mint cu adevărat. pentru a se avânta într-o atitudine plină de riscuri ? Şi acesta e cazul lui Emil Cioran.250 Cioran-Noica dosul acestor lucruri se ascundeau oameni şi credinŃe. pe placul tuturor – se leapădă de tot ce a agonisit şi se descătuşează. cultura şi pregătirea lui de specialitate. Eu te cred. dar a citit enorm şi cu căldură. Un om care şi-a petrecut anii de facultate în bibliotecă şi numai acolo. Nu se poate aduce nimic împotriva unei astfel de afirmaŃii. Mi se părea că dezlănŃuirea din cartea aceasta putea fi recunoscută de oricine ca aparŃinând unui spirit cult. poate. dar lasă să se creadă că au practicat şi alte valori. Deci să vorbim o dată deschis despre o existenŃă. onorabilitatea lui incontestabilă. şi am rămas uluit. Iar ceilalŃi spun că minte. Iar acum mă gândesc cu un simŃământ de înfiorare: ce fel de oameni suntem! Când un dobitoc de licean rămas repetent se sinucide. Şi apoi mai era ceva: nu toate dezlănŃuirile se aseamănă. tu minŃi. minte. Ceea ce i se poate reproşa e tocmai prea marea sa sinceritate. Cum se va fi simŃind Emil Cioran printre ei ? N-am să pot niciodată înŃelege cum a fost trecut şi Emil Cioran în rândul acestora. minte. Nu e nimic. Şi că puteau cel mult râde de el. ce comod ar fi fost pentru el să trăiască din probleme de împrumut! Şi pentru că n-o face. Emil Cioran. Ce simplu. Oameni ce n-au citit niciodată atent o carte şi se ridică împotriva cărŃii ca şi cum ar fi dezabuzaŃi. tulburător de clar că spiritul care a scris Pe culmile disperării este sincer chinuit. Cinstea unui om nu se apără. Cum poate fi vorba de farsă în cazul unui om care se leapădă de ce are mai bun. care. chinuindu-şi sufletul cât pentru zece sinucideri – noi spunem că minte. Că deci fiecare trebuia să vadă în cartea lui Emil Cioran aceea ce tocmai el a voit sa ascundă: seriozitatea lui. Dar poŃi să minŃi înainte. care deci putea scrie oricând o carte despre sau o carte cu citate şi cu referinŃe. Minte pentru a reuşi. Cari vorbesc despre barbarie când au fost toată viaŃa nişte barbari. Am auzit de câteva ori pomenindu-se de farsă. cu privire la atitudinea din Pe culmile disperării. inimile noastre se întristează. pentru că nu vrea să simuleze – ca atâŃia alŃii –. Vezi. Bine. [Constantin Noica] 1934 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Iar când un om se aşează gol în faŃa vieŃii şi morŃii.

en se tenant par Ies bras. cum că îşi aminteşte de acel schelet în faŃa căruia a exclamat: tâmpitule! Aici e o judecată asupra lumii. Sau este ca virusul care pătrunde în celulă şi îşi face din codul genetic al acesteia propriul său cod. „Nous sommes les convaincus. când mijloacele pe care le pune în joc spre a te convinge sunt atât de cuceritoare. nu zgîrietura de stilet a unui decadent în ale trupului şi spiritului. Iar tot în anii aceia declara: „Trăiesc o singură dată în istorie şi am dreptul să privesc lucrurile în faŃă cu cel mai teribil risc. Dar cum să-l crezi până la capăt. Ar trebui să-l crezi. A repudiat cultura. eşti ispitit să replici: apariŃia unor oameni ca el. care se confirmă prin tot ce îl dezminte. scrie el într-un articol de tinereŃe. în marea nesiguranŃă. în Cartea amăgirilor. tot de tinereŃe. De obicei pesimismul este de prost gust: e pozitivist. In codul fiinŃei sale intime Cioran a lăsat să pătrundă virusul culturii.251 Gânduri despre Emil Cioran „Nu există nici un motiv de a nu fi trist”. O asemenea pierdere. Ba există. îŃi vine să exclami: „Ia-o în braŃe şi lasă poveştile astea!” Nespus mai adânc ni se pare gândul. Nous avons donné à chaque chose son nom”.din imprecaŃia în cuvinte iscusite o rugăciune ? Tot pe atunci . al lui Cioran. disent-ils. a avut proasta inspiraŃie şi în fond prostul gust de a se întemeia pe convingerea că lumea înseamnă suferinŃă. dacă nu de-a încerca să înfrunte insuportabilul cu toate armele culturii. A izgonit-o de dinaintea sa şi ea i s-a furişat în spate. şi sunt pierduŃi. în cultură. sfârşind prin a face . pentru că pare cu adevărat convingător în pesimismul său. Nu cunosc pe nimeni la care mijloacele să dezmintă atât de mult scopurile. Dar pot şi judecăŃile asupra lumii să aibă stridenŃe în ele. nu se poate împiedica să facă elogiul oamenilor pasionaŃi. atât de stimulatoare ? E probabil că nimeni nu s-a sinucis cu o carte a lui Cioran în mână. Prin care medicină a Absolutului au ajuns ei la diagnosticul acesta precis? Poate prin aceea care susŃinea că individuaŃia este un rău şi că totul trebuie să redevină Unu. Căci tăria culturii este ca şi a conceptului hegelian. Când Flaubert scrie prietenei sale că i se întâmplă să vadă scheletul din făptura ei. ca îngerul care dictează textul. perfect ştiutor şi dă nume lucrurilor. în tabloul acela al sfântului ce scrie. Dar atunci înseamnă că au alunecat în idee. dar în realitate ea era cea care îl investea. a trăit şi redat în scris Emil Cioran.” Dar care era riscul. de nobleŃea şi adâncimea celei indiene. Şi ce splendidă dezminŃire i-a adus! „Deşi sunt convins că totul este inutil în lumea aceasta”. O întreagă cultură. nota cândva Barrès despre barbarii spiritului. scria Cioran demult. care a reprezentat mântuirea sa („m-a salvat ce este mozartian în mine”) şi a invectivei sale. cu exactitatea lor cu tot.

Trecea Lucian Blaga spre Portugalia. iarăşi comentariul lui Cioran ar merita să fîe ascultat.252 Cioran-Noica scrisese: „Numai moartea ne dă adevărata veşnicie. spre a ne duce la statuia lui Colleoni. în numele marelui său prieten. şi tot prin cultură. Dar îi plăceau şi înfrânŃii. care-i dăduse bursă de studii la Paris şi venise să vadă ce a studiat. şi Bazil Munteanu ne invitase. el ne-a urcat pe dealul de pe care necruŃătorul Calvin strivea o lume. Sau îl reŃineau mai ales prăbuşirile interioare ale celor mari. pe care-l are şi acum. pe care-l străbătuse pe bicicletă. Dar de ce am renunŃa pentru aceasta la iluziile de veşnicie pe care ni le dă viaŃa?” Era îmbibat de la 20 de ani de iluziile acestea ale dezabuza-tului. studenŃeşte. Prelungirea acestei burse a reprezentat buletinul de şedere în FranŃa. In orice caz. cu ochii unui călător stăpân pe istoria FranŃei. Dacă a fi cult înseamnă a şti tot ce ştiu ceilalŃi plus ceva. dar i-a istorisit Nordul FranŃei. la ora când suna clopoŃelul de închidere. sau ca destinul lui Shelley. Noi abia îl ştiam pe Chateaubriand. astfel că altă dată ne-a tras de mână la VeneŃia. Dar dacă oamenii de pe Terra şi-ar reveni în fire şi Europa ar sărbători cum trebuie triumful valorilor ei în lume. la un dejun. Îi plăceau pasiunile omului şi fragilele lui victorii – „toate triumfurile sunt morale”. poate. tot ce e pozitiv în cugetul acesta a toate pustiitor. ca să-i poată prelungi bursa. Când am ajuns cu grupul nostru de studenŃi la ConferinŃa dezarmării (a dezarmării!) de la Geneva din 1931. arta conversaŃiei. dacă aveau în ei o tresărire umană mai adâncă. iar la despărŃire Bazil Munteanu a exclamat: „Numai la contesa de Noailles am ascultat o asemenea conversaŃie. Blaga a tăcut îndelung. Poate că scrierile lui Cioran nu arată îndeajuns. ca de obicei. Câteva ore. în ipoteza că scrierile lui nu arată îndeajuns câtă miere a Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . ca destinul împărătesei Elisabeth a Austriei. Ńi-ar plăcea să-i auzi comentariul. Dar de pe atunci. în 1938. şi pe care-1 străvăzuse. Dar citise şi restul. sat cu sat.” Câtă deznădejde putea stăpâni inima cuiva într-al cărui cod virusul culturii lucrase atât de bine? Sau era toată deznădejdea. A vorbit Cioran. pe când ne îndreptam să vedem piaŃa San Marco. pentru lectura căruia a învăŃat cu pasiune limba engleză. cu negativul lor vroit şi sub asceza aforismului. Aşa a uimit pe directorul Institutului Francez din Bucureşti. noi ne gândeam să vedem lacul şi vila lui Byron. miraculosul rest al culturii vii din istorie. ceilalŃi am tăcut de asemenea. Dacă ar sta să se sfârşească Terra. cât a durat dejunul. nu doar văzuse. avea să-mi spună mai târziu) un chip halucinat. el se plecase asupra destinului surorii lui şi al cumnatului Chenedolle. pe care nu le poate alimenta decât cultura. pe care după decenii a readuso în atenŃia celor din bâlciul deşertăciunilor care este cultura contemporană. Cioran nu i-a pomenit despre nici un fel de studii. Emil Cioran uimea prin acest plus. In Biblioteca centrală a FacultăŃii de Filozofie din Bucureşti. dar petrecută prin rafinamentul culturii şi astfel transfigurată. Îmi amintesc cum l-a uimit cu ea pe un mare patriot. vedeam desprinzându-se cu greu din neantul cărŃilor moarte („am citit toată filozofia proastă germană”. Îmi amintesc cum îi reŃinusem chipul dinainte de a-l cunoaşte. îşi însuşise arta cea mai sceptic franceză. avea să spună îndată apoi –.

dovedindu-mi-o pe vremea când râdeam împreună că bătrânul profesor avea la căpătâi Logica lui Tetens. şi Cioran însuşi este un popă. Dar până şi felul cum striveşte Cioran frumuseŃea lumii este o laudă a ei. ca o matrice a lucrurilor. mei Mozart întrun sens nu te fac să ajungi. Dar a crezut că poate să se răspopească. Iar despre Kant (ca şi despre Augustin de altfel). Scrisorile către Mircea Eliade par a se fi păstrat.” Tot iese spuma mării la suprafaŃă şi naşte Afrodite. 2 • E m i l Ci o ra n . despre care nu mai pomeneşte nimeni astăzi. cu aceleaşi clădiri de cinci etaje şi ferestre cu jaluzele. Ba întreaga cultură este o pajişte cu popi.Gânduri despre Emil Cioran 253 culturii a cules viespea aceasta aparentă. aşa cum ştia multe şi la suprafaŃă. ci de una de dincoace. când au clădit zidurile şi au tăiat străzile. A citit în prima tinereŃe toată filozofia proastă a comentatorilor germani şi pe urmă n-a mai avut răbdare să se întoarcă la marile texte. strada Pajiştea cu popi. celălalt spre a se cufunda în tristeŃile şi bucuriile Criticelor. Mi-a răspuns: „Uită-te bine pe strada asta pe care stai. sau care s-a complăcut în debusolare. Nr. de vreme ce întreg Parisul este „o pajişte cu popi”. graŃie. IX din cartea I a Metafizicii lui Aristotel – cum că nu e vorba de altă lume. cu clerici. unul spre a-l părăsi („Kant n-a fost niciodată trist”. După un an am înŃeles. Am crezut că-şi bate joc de Paris şi de mine. de pe la Augustin şi apoi de la profesorul Kant încoace. Şi cât de amar o tăgăduieşte şi batjocoreşte Cioran. ştia şi Cioran lucruri adânci. mai ales cele către marii oameni de cultură contemporani. de dincolo.” Chiar aşa? îŃi vine să întrebi. viaŃa nu are nici un sens. Am înŃeles până şi adevărul din numele străzii. dacă s-au păstrat. i-am cerut să mă înveŃe a identifica miracolul. de vreme ce vorbea în tinereŃe despre „schematismul conceptelor pure”. aşadar cu oameni care au avut har. Mă tem în schimb că n-am comentat niciodată împreună cele patru feluri de nimic relevate de Kant.” Era o stradă de vreo 100 de metri. Dar cele către Beckett? către Henri Michaux? Către Gabriel Marcel şi atâŃia alŃii? Putem fi siguri că în scrisorile acelea răzbat luminile şi nu întunecimile unui suflet debusolat. Iată-1 scriind în Syllogismes de l’amertume: „A quoi bon frequenter Platon quand un saxophone peut aussi bien vous faire entrevoir un autre monde. nici sfinŃii pe care-i iubeşte Cioran. Dar filozofia însăşi. Când am ajuns la Paris un an după el. una transcendentă. ci tocmai delirul filozofic. unde nici saxofonul. să mă înveŃe adorarea Magilor. spre a primi replica: „într-adevăr. Ştia şi de Tetens. ca peste tot în Paris. aşa cum putem fi siguri că în convorbirile cu un Beckett acesta nu va exclama ca Estragon al său: „Nu e nimic de spus!”. aşa cum spunea cineva încă mai apropiat de el decât autorul acestor rânduri. este un fel de-a îmbrăŃişa şi învesti pe cel care o tăgăduieşte. o mărturie deplină ar da oricând scrisorile lui. Se numea „rue du Pre aux clercs”. Dar râdeam amândoi. Într-o singură privinŃă i-a reuşit: în privinŃa filozofiei. cu o aceeaşi bursă. oricât s-ar mânia valurile. ca restul culturii. notează el în Cartea amăgirilor). ca acel ceva mai adânc în lucruri decât ele însele. Chiar aşa? Dar tocmai acest lucru îl spune Platon – în ciuda proastei lui interpretări şi în ciuda mizerabilului cap.

învăluire. sub cuvânt că le-ai purta în tine. în numele extraordinarei lui înŃelegeri pentru fenomenul de artă (despre care n-a scris decât frânturi şi faŃă de care a rămas dator cu un imens rest). Într-un fel avea dreptate s-o repudieze. pentru smintitele (ieşitele din minŃi) rostiri. în frunte cu istoria şi filozofia.real. dar poate şi cea mai adâncă iubire a omului. ne ascundem îndărătul culturii. Dar a repudiat şi filozofia. săracă în raze. şi i s-a părut că vede în sufletele de sfinŃi sau în muzică. termodinamica. Mesajul lui Cioran este în perfectă concordanŃă cu un capitol din fizica modernă. cu atât sporeşte în tărie non-eul.254 Cioran-Noica Din aceste nimicuri ale filozofiei şi ale filozofării se face o conştiinŃă de cultură. ce este. care pune eul absolut „la marginea lui”. în locul recunoaşterii că toate se surpă. transcendentalul. nicidecum în „separaŃia” pe care ar aduce-o ideea speculativă faŃă de real. Cioran n-a voit sa cadă în acest păcat. n-au găsit şi n-au instituit ordinea. de vreme ce cu cât eul se afirmă mai tare. 2) Pierdem sigur (entropia). în timp ce ştiinŃele naturii au găsit pretutindeni o irevocabilă tendinŃă spre dezordine. fără să aibă cel puŃin seducŃiile luminii crepusculare” – a rămas cu limba sănătăŃii spiritului. dar aceea ce ne ascundem cu toŃii. Dacă însă te întrebi ce a spus în cuvintele sale. nu numai cu câŃiva antici. vezi că a spus ce trebuia. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Numai poeŃii o spun. căuta iubirea. În rest. chiar sau tocmai una a neantului. nu numai cu tot existenŃialismul (a cărui otravă o purtase dinainte în el). A rămas cu cea mai deşartă. cu acea claritate care nu luminează nimic. te întrebi cine 1-a avertizat despre această nenorocire dacă nu filozofia? Sau când exclamă: „în fiecare clipă să fii la marginea fiinŃei tale”. Dar a plătit cu o splendidă rătăcire printre arte. ceea ce ne face cu putinŃă. cultura ascunde că este un alt fel de-a spune lucrurilor pe nume. că este în realitate o lume de câmpuri electromagnetice. căci suficienŃa pe care Ńi-o poate da filozofia. sclipitoare ca un fulger după care nu mai vine tunetul. cu întruchipările ei de o clipă. atunci se află în plină filozofie. N-a mai avut răbdare să vadă în filozofie iubirea ideii pentru . În fond cultura este ca natura: o mistificare. ba nu admitem nici că în sânul culturii ştiinŃele umaniste. este desigur vinovată faŃă de arte. dar până şi cu Fichte. de-a nu mai avea neapărată nevoie de muzică. pe care singur îl suscită la viaŃă. Ceea ce e dincoace de noi. ca a lui Cioran. Şi a ales limba carteziană a cristalelor – în timp ce scrisese în 1933: „trebuie să lichidăm cu sentimentul francez al existenŃei. în timp ce transcendentul poate fi neîndurător. cea pentru rostiri. plastică ori poezie. în care i-a plăcut să toarne morbidităŃi şi seducŃii crepusculare. cum a rătăcit printre mari destine şi mari prăbuşiri. sărac în dragoste. cum i s-a spus. care-1 investea. ale cărei trei legi – potrivit unui savant englez cu un amar simŃ al umorului – s-ar reduce la: 1) Nu putem câştiga (legea conservării). este numai iubire. sau van. Ca orice mare rătăcitor în spirit. Ultima ascunde. În clipa când scria încă din anii tineri: „Nenorocirea omului este că nu se poate defini în raport cu ceva”. maternitate. Dar separaŃia o aduce tocmai setea de transcendent.

a fost într-un fel să am dreptate împotriva lui Emil Cioran. şi am încercat cu toŃii să apăsam pe celălalt capăt şi să ne legănam cu el. Dar ce importă? Şi pentru că putem spune „ce importă” în numele culturii.” Dau mărturie că gloria între patru pereŃi a lui Cioran întrece slava pe care a obŃinut-o. de la prima carte şi până astăzi. pentru că bacchanala ei este posibilă în marginea prăpastiei. S-a aşezat la un capăt. Ne regăsim în scrierile lui Cioran cu ceea ce a fost obŃinut mai adânc de-a lungul veacurilor în investigaŃiile omului asupra naturii şi a bietului om. cum a refuzat să strălucească în saloane. ştiind că el are dreptate. Cioran a refuzat să scrie cărŃile mari pe care le purta în el. Să fie asta tot ? Dar nici la Cioran nu este tot. Nici fizica aşadar nu ar spune mai mult decât Ecleziastul – şi decât compatriotul nostru. dar n-am reuşit.Gânduri despre Emil Cioran 255 3) Nu putem ieşi din joc. la fel cum împărăteasa Elisabeth a Austriei îşi ascundea la paradă frumuseŃea îndărătul evantaiului. Toată viaŃa el mi-a apărut ca în jocul cu scândura ce saltă. redacŃii ori cafenele pariziene. poate după o experienŃă de viaŃă fericită. [Constantin Noica] 1985 Nr. Partea lui de tăcere ascunde ce avea poate mai bun de spus. Cândva în tinereŃe. Undeva s-ar putea sa se bucure el însuşi. 2 • E m i l Ci o ra n . înseamnă că el nu mai are dreptate. Tot ce am năzuit personal. al copiilor. mi-a spus: „Gloria între patru pereŃi întrece slava împărăŃiilor. sau cum a refuzat toate premiile străine şi franceze ce i se ofereau.

.

Comentarii despre Cioran .

.

la Emil Cioran. este un tragic exemplu de ceea ce poate însemna „maceraŃia” de sine prin paradox şi invectivă. „maceraŃie”. Totul se dizolvă. care vor să scoată din Baudelaire „un martyr sans nom” (François Mauriac. Un soi de asceză laică. este Î . Este exasperant. să răstorni. sub nici un chip. André Gide (Oeuvres. punându-l faŃă-n faŃă cu puŃinătatea condiŃiei sale. de comuniune. că Emil Cioran le-a scris – şi le-a publicat – numai ca să se izoleze până la absurd. dintr-o intuiŃie „pesimistă” a existenŃei omeneşti ca atare. dizolvând stările de conştiinŃă nutrite de bunăstarea acestei cărni. Cel dintâi gest al tehnicilor ascetice este tocmai această „sărăcire” a fiinŃei omeneşti: reducerea omului la ceea ce îi este propriu. invectiva şi paradoxul sarcastic. descompunerea. Cioran. asceza creştină (ca şi cea asiatică. ultima carte a lui Emil Cioran. Omul e umilit prin „voluptate”. apărate. Sunt atâtea pasagii exasperante în această carte melancolică. câteva zeci de ani înainte de Baudelaire. într-un cuvânt: asceza. suferi pentru autor – şi atât. o anumită comoditate prea omenească. foloseşte în schimb. este dizolvat. Numai după ce „macerează” pe om. 532) îşi mărturiseşte surpriza şi bucuria cu care a descoperit acest rând din Baudelaire: „L’ironie considérée comme une forme de la macération. „voluptatea” baudelairiană o sărăceşte. a fost mai responsabil ca niciodată. fireşte. vol. nefericitul logodnic şi pamfletar danez Soren Kierkegaard. O „formă a maceraŃiei” – adică o formă a ascezei. până la saŃietate. chiar. Nu-i poŃi găsi nici o scuză. Eşti ironic faŃă de tine sau faŃă de vecinii tăi – ca să dizolvi o anumită naivitate sau vulgaritate spirituală. łi se pare. pasagii care au încurcat chiar pe cei mai entuziaşti admiratori ai lui: ele nu pot fi. Lacrimi şi sfinŃi e o continuă. Charles du Bos) se întemeiază pe texte asemănătoare. căci acesta e scopul oricărei asceze: să macereze carnea. foarte puŃine) din cartea lui retează orice legături vii. Cineva vorbea de iresponsabilitate.” În această „ironie considerată ca o formă a maceraŃiei” a crezut. Lacrimi şi sfinŃi. Să recunoaştem că Emil Cioran şi-a realizat scopul: anumite pagini (de altfel. care nu cunoaşte ironia. cu oamenii care îl iubesc. Departe de a îndestula fiinŃa. anihilarea formelor vulgare de echilibru. Foloseşti deci un instrument perfect ascetic. umilind-o. p. Dar cu aceeaşi Ńintă şi cu aceleaşi rezultate: descompunerea omului profan. valenŃele ascetice ale voluptăŃii şi ironiei baudelairiene.259 Mircea Eliade Asceză ntr-o pagină din al patrulea caiet al Jurnalului său. Le constaŃi. Această devalorizare a vieŃii profane o întâlnim şi în ironia de care vorbeşte Baudelaire – şi pe care au aplicat-o atâŃia „martiri fără nume”. să descurajeze chiar pe cei mai apropiaŃi prieteni. îl înŃeleg sau îl „admiră”. Îl cunosc bine pe Emil Cioran. aici. se descompune. cu lumea din afară. aşadar. redus la o plasmă amorfă în care se zbat deznădejdea şi neantul. şi penibilă. Ńărână. „Voluptatea” pe care o caută adesea Baudelaire are aceeaşi funcŃie ca şi „ironia”: maceraŃia. se numeşte „exagerare” – capătă. Orice asceză porneşte dintr-o devalorizare a vieŃii profane. Ceea ce. umilirea. să devină impenetrabil în singurătatea lui. întrucât nu depăşeşte condiŃia umană: nimicnicie. Un om atinge într-adevăr singurătatea absolută când nu mai poate fi apărat. viermi. într-o terminologie uzată. Interpretările recente. IV. în aceste pasagii infernale. de la Socrate până la Kierkegaard. de altfel) îi arată drumul mântuirii: desăvârşirea omului prin deshumanizare. se macerează în această carte.

Şi cu toate acestea (Kolnai n-o ştie).. o intenŃie pedagogică şi o valoare ascetic? În faŃa oricărei forme de descompunere. viermuiala paraziŃilor. „Revolta” pe care o provoacă anumite pagini din Lacrimi şi sfinŃi nu are o funcŃiune ascetică numai pentru autor (care se izolează. adică. rîie etc. cel puŃin ca exerciŃii preliminarii. Un fenomenolog. Aurel Kolnai. astfel. viermi. Dar dacă spectacolul acesta „deprimant” şi „revoltător” ar avea. zdrenŃele. „viermuieşte”. chiar în intenŃia autorului. că existenŃa. o bucată de carne la măcelar ca şi o pulpă vie de femeie”. Neofitul trebuie să realizeze dezgustul până în măduva fiinŃei sale.) – dezgustă prin viermuiala lor: şi fiinŃa umană se teme de resorbirea ei într-o categorie multiplă. deşi divers orientată.260 Comentarii despre Cioran deprimant şi revoltător. este o absurdă vacuitate universală. să simtă că totul se descompune în această lume de iluzii sau dureri. omul rezistă. cum spun tratatele indiene. MeditaŃiile asupra cadavrelor (sau. Numai după ce a realizat această intuiŃie pesimistă a lumii – ascetul dobândeşte indiferenŃa şi placiditatea. că totul devine. 1939 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . ca şi visul.. meditaŃiile în maidanele murdare sau în cimitire sunt obligatorii.) sunt recomandate de foarte multe tehnici ascetice. bolile dezgustătoare (lepra. în India. anihilarea ei într-o masă vie. putrefacŃia) ca şi tot ceea ce se naşte şi creşte cu o vitalitate monstruoasă (colonii de larve. când simŃi că nu mai rezistă nimic. pe cadavre). vorbea nu demult de dezgust ca instrument de apărare a fiinŃei. puii de şoareci etc. care cunoaşte astfel o „maceraŃie” reală. care îl fac să privească cu aceiaşi ochi „o bucată de pământ ca şi o bucată de aur. Murdăria corpului. ea poate avea aceeaşi funcŃiune ascetică şi pentru cetitor. lupus. Tot ceea ce se descompune (murdăria. într-un chip absolut). toate formele de asceza folosesc ca un instrument de contemplaŃie dezgustul. ca orice act de maximă deznădejde.

Mi-a atras atenŃia un vizitator cu o fizionomie frământată. spiritul este în mare derută. M. [. voind s-o înŃeleagă. Cioran îmi modifică aproape total imaginea pe care mi-o formasem. practic. M. Cioran. posibilă într-o epocă de renaştere revoluŃionară şi naŃională. M. pictură şi tapiserie. Legea sincronismului acŃionează în ambele direcŃii. după ce o fracŃiune de secundă trăise sub puterea unei mari descoperiri. un tablou pot fi cunoscute mai uşor fără a aştepta selecŃia lentă. Abia o parte se luminează. Când l-am cunoscut. de pildă. ConştiinŃa modernă nu mai crede în ierarhia valorilor. de metafizică. despre filozofi ca fiinŃe corporale. ReputaŃie numai pe jumătate adevărată. . Cioran. Ne plimbăm aproape o noapte întreagă. Intelectualul francez are o proastă reputaŃie în materie de cultură universală. Aerul acela îngândurat. L-am întâlnit apoi de mai multe ori prin Cartierul Latin cu o plasă în mână.. un geniu militar a spus că. din cărŃi. deocamdată. vorba este repezită. pierdut în mulŃimea zgomotoasă. filozoful aleargă umilit în urma ei. un film. la Blaga (unica oară când l-am cunoscut. din ce în ce mai complicate. Spune lucruri comune. un domn în vârstă. prin limbajul lui mai direct. ConversaŃia îşi reia cursul normal. cerul lui este mereu înnorat. Judecând după E. într-o epocă. Cioran şi miracolele răului S ituaŃia culturii româneşti este o temă ce revine în discuŃiile pe care le am cu cei care încearcă să privească dincolo de graniŃele culturii proprii. poate trăi liniştit cercetând un singur fenomen naŃional cu sentimentul că atinge un punct al universalităŃii. îndată ce fulgerul gândului s-a scurs în expresie. spiritul învinge sabia. El s-ar dezinteresa de ceea ce se petrece în altă parte. iar cinematograful. plecat după cumpărături sau într-o plimbare solitară prin nişte locuri unde nu poŃi fi cu adevărat singur mai mult de trei secunde. în fine. este satisfăcut de ceea ce are. C. Există azi. faŃa. şirul frazelor banale se întrerupe şi o idee neaşteptată cade ca o ghilotină peste discuŃia lâncezitoare de până atunci. Îl zărisem cu câteva luni în urmă într-o sală de expoziŃie din Cartierul Latin. poate fi avangarda unei arte naŃionale.261 Eugen Simion E. în trecere prin Paris. de la b-dul Jourdan în Cartierul Latin. lipsea lui Cioran. M. în timp. apoi. L-am observat îndelung. de o vârstă imprecisă. Aruncat în mijlocul unei existenŃe complicate. pentru ca un fenomen necunoscut să Ńâşnească şi să întunece din nou totul.] Adevărul este că epoca modernă este caracterizată printr-o tendinŃă centrifugă. * Discut aceste probleme cu E. pe care l-am observat. să spun. mai târziu îl vizitez acasă. Ce poate aforismul în faŃa marelui mecanism al istoriei ? Ştiu. Interesându-mă de el. o carte. indiscutabil. iniŃiatic. apoi. el nu se mai simte un creator care stăpâneşte prin spirit universul... capricioasă a unui centru unic de cultură. la sfârşitul studiilor mele universitare). M. E. Privirea se aprinde pentru o clipă. Datorită mijloacelor rapide de informaŃie. se arată din nou înfricoşată de ceva ce nu se poate determina.. SituaŃia de colonie culturală nu mai convine nimănui şi nici nu mai este. lângă Théâtre de l’Odéon. Expunea o artistă din România. am aflat că este E. deodată. o presiune puternică a culturilor tinere asupra culturilor vechi. FaŃa lui arată mai degrabă spaimă.. m-a surprins lipsa lui. pe filozoful modern l-a părăsit semeŃia demiurgică. în care valorile circulă mai repede. dar. privirea se stinge. pe care îl întâlnesc din întâmplare în casa unui compozitor.

poate. M. Moralistul spune că Parisul este singurul oraş în care ar putea trăi. atenua presiunea istoriei. mai calmă la această oră târzie. Aforismele (aforismele crepusculului) exprimă. RevelaŃia răului din existenŃă îl duce în chip fatal spre marginile voluptăŃii. o elaboraŃie ce nu este străină de condiŃia limbii. CredinŃa lui Cioran este că trăim. într-un teribil paradox. Tânăr (ne încredinŃează el). C. Occidentul galopează spre „orizonturile apoplexiei”. are oroare (scrie undeva) de limbaj. Fiind. se îndreaptă gentiment spre Ies miracles de pire. fără să vrea. M. din tâmpla unui geniu tânăr şi se îmbată cu alcoolurile unui dialect Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . întâmpină neantul cu violenŃa amărăciunii sale. M. trebuie să se exprime. E. Poezia izbucneşte. Numai tăcerea este mare. într-o mie de nuanŃe. Cuvintele. totuna cu a face elogiul vitalităŃii. puternic şi incontrolabil. forme agresive. în prealabil. „Unul dintre cei mai mari scriitori de azi”. E. M. sentimentul negaŃiei. Ne-am aştepta ca această extraordinară conştiinŃă artizanală să-i aducă moralistului o oarecare mulŃumire. pe fundul unui infern şi a lua act de completa. La acest nivel al speculaŃiei este aproape indiferent de unde porneşti. scrie despre el Claude Mauriac (La littérature contemporaine). Mă surprinde la el următoarea frază: „Aş da toate peisajele din lume pe acela al copilăriei mele” (Istorie şi utopie). O soluŃie ar fi meridionalizarea popoarelor prea grave.. imaginea Occidentului în oglinda acestui spirit nihilist. Cruzimea trece acum prin Ńevăria fină a textului elaborat până la obsesie. intră într-o stare de beatitudine. Un metafizician al neantului. Singura consistenŃă într-o lume a inconsistentelor. Se uita cu priviri bolnave la mine. Mă uit la acest profet neîndoit în dezamăgirea lui şi caut să surprind pe faŃa lui palidă vigoarea revoltei interioare. radicala noastră pieire reprezintă singura formă de salvare. un statut social diferenŃiat. Înfricoşătoare: civilizaŃia este mortală. Singurul lui optimism este (ca într-o cunoscută butadă) să creadă în posibilitatea răului de a progresa. C. „Soarta celui care este prea revoltat este de a nu mai avea energie decât pentru decepŃie” (Le mauvais démiurge). Revenim la cultura română şi la şansele ei în Occidentul care. M. de la un anumit punct al intensităŃii. îl contestă. Bănuiesc. dezvoltată într-o carte (TentaŃia de a exista) este că literatura popoarelor tinere se caracterizează prin abundenŃa poeziei. Căci cine are. NegaŃia îşi capătă adevărata forŃă în l’écriture cu toate că E. toŃi. Numai astfel ar putea. extraordinara forŃă a disperării. în spatele lor. l’âge d’or de l’effroi. încărcate de oboseală şi pudoare. compuse cu o mare dificultate.] cel mai fericit dintre lycantropi” (Istorie şi utopie). Răul poate fi şi mai mare. în grad suprem. căci cei care n-au gustul balivernelor reprezintă o calamitate pentru ceilalŃi. M. Revolta nu ia. A exalta amărăciunea este. o mare sensibilitate ulcerată. Moralistul nu deschide gura decât să anunŃe o nouă catastrofă. în esenŃa ei. Ele contestă radical morala bunului-simŃ şi filozofia fericirii de a trăi. Energia dezamăgirii. FaŃa. Este interesant de văzut. Sintaxa franceză are o demnitate cadaverică. C mi se pare că atinge starea orgiacă în negarea oricărei forme de existenŃă. sunt dinamitarde. apoi. C. A le inocula virusul farsei. literatura română n-ar avea nici o şansă. spiritele lucide ar trebui să se constituie într-o Ligă a DecepŃiei. Starea ultimă contează. E. C. lirică.. O contradicŃie pe care i-o semnalez. vigoarea pesimismului său. vorba lui. această idee. avea un suflet de lup şi debita „butade incendiare”.262 Comentarii despre Cioran Mă surprinde la E. este consecvent cu sine. Disperarea de a fi singur în mijlocul cuvintelor nu-l împiedică pe eseist sa fie un strălucit stilist. este liniştită. După ce. îndepărtează orice discuŃie despre opera sa. Cioran intră. discrete până şi în vulgaritate sunt terorizante (Istorie şi utopie). Însă moralistul nu poate trăi într-un mutism absolut. E. şi frazele lui. Ferocitatea se hrănea din ea însăşi şi spiritul se simŃea bine în negaŃie: „eram [. Limbajul nu-i procură însă decât suferinŃă nouă şi trainică. Un pom înflorit în deşertul solitudinii şi disperării. subtile până la inexistenŃă. Teoria lui. inexpresive pentru că au exprimat totul. Proza cere o tradiŃie. Toate orizonturile îi par întunecate. oral. A scrie este un coşmar. Trece peste ea. Istoria relaŃiilor lui cu „acest idiom de împrumut” (franceza) este atroce.

deci! Nu sunt de aceeaşi părere. e adevărat. limba franceză nivelează. ce seve tinere. dar într-o sută de ani. ce explozie de talente. zice el. în fierbere. „A crea o literatură este a crea o proză”. ce revărsare de forŃe. Istoria n-a fost blândă cu noi. prin Eminescu. Ar trebui ca literatura română să-şi schimbe structura limbajului. Traducerile omoară lirismul. Să ne resemnăm. urcă în trunchiul ei viguros! 1979 Nr. într-o zi valorile noastre vor fi descoperite. limitele unei culturi necunoscute. usucă discursul literar.M. ceea ce este imposibil.Eugen Simion. românii. Cioran şi miracolele răului 263 necristalizat. 2 • E m i l Ci o ra n . de când literatura romană a spart. E.

zici că da: e un scriitor şi jumătate! Pentru autorul TentaŃiei de a exista cel mai frumos oraş din lume nu e Parisul (şi nici Craiova): e Sibiul! (Mi l-a evocat de atâtea ori cu vibrantă nostalgie şi vie emoŃie. Apropiindu-te de el zici că nu e. a produs câte o frază ambiguă. Nu se interesează de ele şi descurajează iniŃiativele de difuzare. care niciodată nu-Ńi vorbeşte de el şi te încurajează în proiectele tale. pentru că-i urăşte pe francezi şi-i ponegreşte. Cu sau fără voia autorului. cu complicitatea lui Gallimard. celebră. cu una (oricare) din cărŃile sale streaşină la ochi. şi pe francezi şi pe urzi. în franŃuzeşte. Se ştie că una din caracteristicile românilor. încă n-a apărut. e teama de curent. din motive de invidie literară. dar decupată şi fluturată vehement de detractori: „Cioran e un antiroman. şi scriind aceeaşi carte „a amăgirilor”. pe-o carte a sa. Să nu-i tragă curentul. în urdu. cum să le zicem ? inamici personali ai culturii.) Şi limba cea mai dulce şi mai nuanŃată pentru chiŃibuşurile filozofiei şi dedesubturile abisale ale poeziei – limba română. Ea a fost alimentată periodic de câŃiva. suptă de la sânul mamei. Fatalitate! De trei ori fatalitate. temperamentul. Dacă s-au văzut cazuri de recenzii apărute înaintea cărŃilor. Opera este de altfel ciudată. având toate datele non-starului literar. în genere. un părinte vitreg. deci valabilă pentru orice cultură. Omul acesta modest. Adevărul e că o ostilitate faŃă de acest scriitor a existat (cum a existat mult timp şi faŃă de Panait Istrati. moştenirea dintre cele două războaie. ce te face să crezi că el încă n-a debutat. mi se pare.. Ca un făcut. Cioran le-a scăpat printre degete. nici cu omul Cioran. Şi – culmea! chiar de Emil Cioran însuşi. înainte de război. vai! ca autorii înşişi să ne spună răspicat că sunt genii). S-a opus tuturor tentativelor de traducere din franŃuzeşte în româneşte: „Nu! Nu! Ferească Dumnezeu! Atât ar mai trebui!” Şi de reeditare a celor vechi: „Sunt nişte catastrofe!” Ca să taie cheful entuziaştilor. Cu care totuşi a încheiat un pact de neagresiune. cu fixuri.” Nimic mai românesc decât firea. „Aceste năzbâtii”. de vreo zece ani buni încoace ca pe calul Bălan din baladă. Există un asemenea volum? Când a apărut? Nu există. îmi scria.264 Marin Sorescu Cioran sau „a fi trist cu metodă” I Româneasca unui mare stilist francez mil Cioran: „Scrieri din tinereŃe”. Gloria l-a căutat pe la Sibiu şi pe la Bucureşti. că mîzgăleşte nişte ciorne pe care are de gând să le prezinte cândva unui editor obscur. Cert este că Emil Cioran nu-şi iubeşte în neştire operele.” O gogoriŃă. demult. Tată degenerat al copiilor spirituali. într-adevăr. Îndepărtându-te şi privindu-l din zare. scrise în româneşte (două le vom analiza acum). Iată. cu părul Ńepos şi ochii pătrunzători. nici pe cele de maturitate. cu pegasul priponit de-un leuş-tean. azvârliŃi în haos. L-a găsit. universul scrierilor sale – asimilate acum tot mai mult la universal. printr-o rapidă recunoaştere. de ce să nu fie şi recenzii sau cronici apărute după 50 de am? Editurile noastre au valorificat. în acest caz). şi am impresia că nici postumele (probabil amestecate). pentru că nu se da ca atare (am fost obişnuiŃi. în tren. în E . este într-adevăr o mare personalitate.. cu o hîtră umilinŃă. la Focşanii din Paris. bineînŃeles! Cum ai zice: „Cioran scrie în secret numai în limba urdu. care nu ştiu din ce motive îşi urăşte opera şi nu-i prieten. Nici pe cele din tinereŃe. ciufută. Marcă Cioran înseamnă o marcă românească.

Atât. pe deasupra – că e închisă. de curând. Românilor din străinătate le e teamă să nu-i tragă curentul din Ńară. Preferă să se întindă pe laviŃă în prispă. dar o mirare la pătrat. mai vezi o femeie goală şi păcătoasă. după Ioan Teologul. tot în Cartea amăgirilor: „Odată obosiŃi de moarte şi învingând-o prin uzare.” Şi citim mai departe. ca să zic aşa. Îşi produce singură anticorpii respectivi. despre „păcat şi transfigurare”.. „profeŃia şi drama timpului”. de dragul artei. Căci numai când avem şi moartea în urma noastră. de natură vitahstă. Un filozof care se cramponează toată viaŃa în obsesia morŃii – uzată până la strepezire de Nietzsche. plin de aprecieri pozitive la adresa culturii noastre. smoală. un prieten. de conştiinŃă. A muri. fără să avem nevoie de el. nici Eugen Ionescu n-au scris prea mult. de a se infecta de valori.” Cartea amăgirilor e un compendiu de definiŃii şocante. aceştia au făcut zid periodic în jurul operei pomeniŃilor mai sus. odată aruncată în lume. ÎnŃelege cineva acest lucru: a nu mai avea ce să faci cu moartea. Şestov şi alŃii – şi care nu se decide la gestul eliberator.. Despre extazul muzical (sunt extraordinare intuiŃiile despre pictură şi muzică). de a fi fost chinuită de regrete. se descurcă singură. El a văzut sfârşitul lumii cel puŃin de 20 de ori – o dată cu fiecare carte a sa. Heidegger. În cele ale lui Cioran se arde alb sau doar în alb-negru: ard ideile despletite. Kierkegaard.. Şi. „Unde?” „Când?” S-ar putea auzi Ńipete. O beŃie a aruncării în lumea hei-deggeriani. a mă stinge cândva nu mai are nici o semnificaŃie. copii! Milioane de exemplare circulă azi prin lume. îmi pare ca nu voi muri niciodată.. iată că unul şi-a adus aminte. mirarea şi dezinteresul de care se vorbeşte rămân active. A autocunoaşterii. „Dar a avea moartea în urma ta? A privi înapoi spre moarte! Am înviat sau mi-am ocolit sfârşitul?”3 în legătură cu detaşarea: „Detaşarea de moarte ne duce spre sensul profund al detaşării. Poate că şi ceilalŃi au jurnale. Atunci am înŃeles că detaşarea nu înseamnă pierderea dureroasă a totului. Un om cade noaptea într-o gură de canal. Neavând ce face cu atâta pesimism. fără autor. strigă disperat: „M-au închis! M-au închis!” Cioran reprezintă omul treaz nimerit în capcana – tot de beton – a lucidităŃii şi strigând omenirii. Am răspuns amintind de jurnalul lui Eliade. Voi muri. se alege praful de ele! Deşi aceste apocalipse nu seamănă între ele. 2 • E m i l Ci o ra n .Marin Sorescu. ci apropierea de tot. Dar în mine ea s-a învechit şi nu mai e de folos. Din cei trei „crai” de la Apus. mirare şi dezinteres. detaşată şi pur speculativă. de Nr. în altă carte. flăcări. adică mai nimic despre românii din Ńară. miros de pucioasă. Eseul este poematic: un fel de versete. Închisă în existenŃa ei! „În sine moartea este externă. Apocalipsa biblică e color. Mai ales mirarea. Depăşindu-şi condiŃia propriei morŃi.. el se sperie sistematic de moartea speciei. O lungă agonie lucidă. łăranii dorm cu ferestrele închise. au ceva comun: sunt tonice. care se plimbă distrată. descriindu-l îngrozitor. Când autorul meditează „asupra celui mai mare regret. fum. o uluială. mereu generatoare de apocalipsuri. Măresc pofta de viaŃă. care pot fi decupate şi trăi independent. CurenŃi şi curente – de suprafaŃă şi de adâncime. deznădejdi. „spovedania lucrurilor”. Nici Cioran. vara. Are dreptate Cioran să se dezintereseze de cărŃile sale. cel mai mare creator de apocalipse din câŃi cunosc. spre a se întoarce. pipăind betonul. nici o piesă de teatru. nici un tablou ori sculptură? îmi reproşa (mie!). a cosmosului. În ceea ce-i priveşte pe entuziaştii din Ńară. supravieŃuind oricărui flagel. ar putea obosi şi un elefant. un „amurg al gândurilor”. Nu le-o fi plăcut nici o carte. luptându-se cu toŃi microbii şi învingându-i. a planetei. obsesii şi torturi. Mă gân~ deam zilele acestea că bună este doar acea literatură care. Cioran sau „a fi trist cu metodă” 265 restaurante. Cei care l-au criticat pentru tendinŃa catastrofică n-au înŃeles esenŃa filozofiei sale.. preschimbă pe joie de vivre în joie de mourir. Cum adică: se poate epuiza nu numai viaŃa dar şi moartea? Nu ştiu dacă numai uneori sau totdeauna. spăşit..” Detaşarea. animale. Aşa. Cioran este. la propria-i „bubă”. Şi viceversa. s-au căsătorit cu editori bogaŃi şi au făcut. O astfel de încrâncenare de a te Ńine scai de limite. de pe malul celălalt al lumii (de consum). putem vorbi de detaşare fără emfază. ele şi-au început viaŃa lor. asupra regretului de a nu se fi realizat viaŃa pură în mine. compusă din detaşare. de spirit şi de idei. restul vieŃii păstrează o marcă ciudată.

„absolut” („dezamăgiri absolute”. cu fiecare ritm şi cu fiecare moment. devii mai „înŃelept”. de pe care se aruncă sisific. paralel. pe care o scrutează cu o voluptate perversă. dezamăgiri. Emil Cioran este un filozof care scrie după inspiraŃie. de fiecare dată dezamăgit. şoselele şi podurile şi să întoarcă vitele de la păscut. Cioran începea ca un poet care nu va scrie niciodată poezie. cu fiecare nouă spirală. neînsoŃit şi întorcându-se. autorul explorând bolgiile danteşti ale gândirii. „Saltul în neant” îi reuşeşte oricum. care se mănâncă de tot. „suprem”. însatisfacŃia totală („cei mai nefericiŃi oameni sunt aceia care n-au dreptul la inconştienŃă”).266 Comentarii despre Cioran a se fi simŃit murind cu fiecare pas al ei. Lirismul se converteşte într~o perpetuă flagelare şi autoflagelare. hiperbolele. Cunoaşterea prin iluminări îşi are izvoarele în tristeŃe (văzută ca „o seriozitate închisă”). de gândul nimicniciei şi de teama de a exista”. Sunt întoarse pe dos adevărurile vechilor şcoli filozofice. O astfel de carte nu se poate scrie decât la ieşirea din adolescenŃă. de atunci încoace. curgerea bogată a stărilor sufleteşti. ce tânjeşte după absolut. Totul îi apare blestemat. „Mă încântă îngrozitor elanul barbar şi spontan al inspiraŃiei. de a fi fost torturată în fiecare clipă de frica de neant. precum două personaje ale lui Urmuz. sclipirea şi palpitaŃia intimă. Totul este „totul”. câtă vreme există moarte („singura certitudine”). la filozofi. considerându-l detractorul lui Valéry. Buna inspiraŃie de a nu-şi construi de la început un sistem l-a ajutat pe Cioran să se descotorosească de eticheta de filozof. Autorului i se pare a avea „monopolul suferinŃei”. când îŃi pui răspicat toate problemele mari ale existenŃei şi te iei de piept cu Dumnezeu. „beŃia eternităŃii”. Un prea plin vital se converteşte într-un nihilism filozofic în stare sa mişte şi pietrele. Darul său e dat dracului – adică face pactul cu dracul. „ContradicŃiile şi inconsecvenŃele gândirii” sale se explică prin spaima de înŃepenire într-un sistem (incapacitatea de a fi naiv. cu aripi de şindrilă. când se plictiseşte. Se dezvoltă chiar un fel de paroxism al dezamăgirii care. gândirea este regândită în cheie existenŃială. întâlnim în sîmbure idei ce vor fi dezvoltate în cărŃile viitoare. iar existenŃa absurdă. imposibil. Optând în faŃa vieŃii pentru „atitudinea eroică”. pentru un poet – şi păstrându-şi rezervorul liric în poezia propriu-zisă. înspăimântat de balans. mai cedezi. Îl iubesc mânzeşte. te mai îmblânzeşti şi te mai restrângi. Disperarea este însă autentică şi capacitatea sa de creaŃie se dovedeşte de pe acum extraordinară.” InspiraŃia trebuie conectată la extaz. „sub pretext că se gustă puŃin”. de pipăire a limitelor. căci n-a construit decât cupole de negaŃii şi a cărui cădere în haos n-ar putea isca izvoare. situat precar pe marginea prăpastiei. cea care produce echilibru şi fericire. Cartea întreagă este un Ńipăt orgolios. Mai târziu. atrăgând atenŃia celor familiarizaŃi în infern. Un lirism filozofic mai acut chiar decât cel al lui Blaga care. în univers. după aprecierea filozofului. inaugura la noi „filozofia lirică”. de mai multe feluri. cu o vocaŃie de risipitor de daruri şi doruri. Foarte tânărul autor se antrenează în darul profetic şi face exerciŃii de apocalips. chiar atât de naiv!) şi prin apelul la inspiraŃie. „pe culmi”). ce poate fî. comparaŃiile. haotic. fiindcă spiritul său condamnat la luciditatea distrugătoare este incapabil de „atitudinea naivă”. singurătate („singurătatea individuală şi singurătatea cosmică”). îşi construia un sistem – punând un maximum de rigoare. cu fiecare carte. neştnnd unde să-l aşeze. Dar nu vrea să treacă. să pună pe gânduri pădurile. Tonul categoric reprezintă expresia unui eu în flăcări. pentru a rămâne suspendat. Publi-când în 1934 Pe culmile disperării-. Dorul său e metafizic. Ceea ce s-a şi întâmplat. sărind gardul la literaŃi şi întorcându-se. pentru a-i devora. nu numai cel mistic. văzută ca o ordonatoare sigură a adevărurilor adânci şi-a cunoaşterilor de dincolo de cunoaştere. trucurile şi capriciile poeziei le va consuma în filozofie. cari fac din inspiraŃie singura realitate valabilă în ordinea condiŃiilor de creaŃie. Un Meşter Manole care n-are de pe ce cădea. nu ctitoreşte. Toate metaforele. lirismul esenŃial şi paroxismul vieŃii spirituale. Mănăstirea lui Cioran este golul absolut. Până trece puntea. îl socotesc cel mai mare stilist al lor. Francezii. ameninŃă să se transforme în sistem. Nu durează. autorul descoperă o dinamică a răului în „metoda agoniei”. Biciul de foc răsună cu şfichi groaznic prin bolŃile spiritului. îndeobşte cunoscut. fără să fim însă siguri că ar dori să se instaleze Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

să curg. coaja de ou primordial ce se sparge. „Este infinit mai importantă problema suferinŃei decât a silogismului”. întrucât geniul său stă în căutare. absorbind veninul „de pre toată floarea” otrăvită. el este. sub un clopot de bronz fără limbă. ideatic. poate exclama şi pune puncte. iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie şi încântare. Cioran sau „a fi trist cu metodă” 267 acolo. Tânărul filozof este călătorul care nu se simte bine decât pe drumul dintre lume sau lumile posibile şi imposibile. cu toată energia şi cu toate conŃinuturile. Restrângem. îmbibat de ele până la refuz suferă „paroxismul interiorităŃii şi al trăirii”. investigaŃia şi analiza doar la aceste două titluri. ce sâsâie dar nu muşcă. puncte. exagera desigur influenŃa lui Kierkegaard şi a lui Nae Ionescu. pentru a pătrunde înăuntru. citim. angoasele. cu o funie de spânzurătoare: ca să-şi aducă aminte că e muritor. forme ciudate şi adâncimi halucinante. Fraza este o ghirlandă de nenorociri. urmează iubirea „umplută de o dibuire aeriană şi de o adiere Nr. Nu iau mai rămas „decât motivele nemotivate spre a trăi”. Atitudinea de frondă proprie generaŃiei care se afirma atunci (Eugen Ionescu publica acea „carte ştrengărească” Nu) îşi are în Cioran un exponent absolut: nimic nu-i place în univers. Cultivând paroxismul deznădejdii. un indiciu în plus că lumea e imperfectă. o halucinantă panoramă a deşertăciunilor. începând cu propria-i persoană. interogaŃie şi dezechilibru. generos ca un haos – prin urmare un antinimic. Din Ńesătura visului nostru să crească splendori enigmatice şi umbre cuceritoare. să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini şi moartea mea să fie triumful meu. şi. Şi totuşi. avem de-a face cu un adevărat poem în proză inflamat. Şi reuşeşte s-o ducă. Aş merge până acolo încât aş afirma că pesimismul lui Cioran e tonic. care se anulează prin abundenŃă. straniu ca toate viziunile de sfârşit şi magnific asemenea marilor crepusculuri. Vreau să spun că a lua. „Aş vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine. pentru moment. Fiecare pagină este un vârtej de concepte care te aruncă „de-a dreptul în nimic”. destul de avizat de altfel în materie de existenŃialism. Aş asemăna scrierile lui Cioran cu pictura lui Dali: un teribilism de suprafaŃă. Tema centrală este moartea şi suferinŃa care duce la ea. Cioran debuta ca un prăpăstios eclectic. SubstanŃa şi măiestria se accentuează în cealaltă carte. Să mă realizez în distrugere. fiind „trist cu metodă”) el pare a umbla la butonieră. totuşi. „a amăgirilor”. de a epuiza suferinŃa. Aş vrea să mă topesc în lume şi lumea în mine.” După cum se vede. nesterilizat. Călinescu. „Sentimentul pervers al morŃii” nu-l lasă să doarmă. în serios toate catastrofele metaforice ale lui Cioran. să mă descompun şi într-o expresie nemijlocită distrugerea mea să fie opera mea. se trezeşte în fiecare dimineaŃă c-o poftă şi mai mare de-a fi trist. neliniştile. o împletitură de şerpi din capul Gorgonei. exacerbarea individualismului şi vărsarea în universal prin lirism purifică filozofia sa de păcatul proprietăŃii termenilor. După moarte. pe acest pământ „unde nimic nu se rezolvă”. şi să-şi afirme viaŃa „prin strigăte de trăire”. „Este plin de dramatism procesul acesta prin care un filozof devine poet”. spune el. Căci pe drum îşi poate pune toate întrebările. de a escalada răul din lume. spune undeva. în lumea esenŃelor. indiferent unde s-ar fi aflat plasată. Darea continuă în clocot. buretele ce absoarbe presimŃirile. Partea teribilă este climatul care-1 stimulează. în loc de floare. când avântul duce la nimic. inspiraŃia mea. creaŃia.. dar suspicios şi refractar la actele de bravură şi şoc. Studiind psihoza şi depresiunea (să nu uităm că nu peste mult timp avea să se declanşeze marea catastrofă a celui de-al doilea război mondial).Marin Sorescu. Cioran este unul dintre cei mai vitali scriitori români. depăşind cu mult „juvenilul exerciŃiu de seminar”. înseamnă a nu-i înŃelege esenŃa scriiturii. să naştem în nebunia noastră un vis apocaliptic. „Sunt un om care ar trebui aruncat undeva într-un cazan cu flăcări”7. Trebuie spus că această atitudine limită poate fi şi-o continuare a avangardismului românesc. mutat pe tărâm filozofic. Un joc de lumină şi de întuneric să îmbrace sfârsitul într-un decor fantastic şi o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistenŃă. fără să vrea.. mereu întrecut de substanŃă şi arta. Dar un „nimic” fertil. „Mijloacele gândirii conceptuale sunt prea sărace pentru a exprima o infinitate internă”. 2 • E m i l Ci o ra n . prea frumos scris pentru a fi adevărat.

” Forma aforistică pe care o îmbracă aceste gânduri le face uşor de Ńinut minte. de avânt frânt în lucruri.. dar calambururile şi jocurile de cuvinte sunt mutate de la nivelul limbajului la cel al gândirii.. Apocalips sonor. mai renunŃând la întrebări şi la tentaŃia de a se îngrozi. căci cea creată de Dumnezeu e pe sfârşite. Filozofia lui pare o emanaŃie spontană. dialog aerian şi disoluŃie plantată. Întru fertilizarea asfaltului. A ascultat doar vibraŃiile culturii. a da contur şi graŃie tristeŃii. a pipăi lumea purtată de miros. pentru a întări tortura.” „După experienŃa morŃii. cu respiraŃia în marginile tremurătoare ale lucrurilor. netăiate. la date fixe – de Rusalii şi Sîmbăta morŃilor –. deşi suplu – Cioran parcă n-ar fi citit nimic. pentru că e plină de contrariile fertile. înăuntrul ideilor. Mai spicuim câteva „versete”: „Totul este de nespus şi toate lucrurile vor să vorbească. „Orice s-ar spune: gânditorii rămân la suprafaŃa vieŃii. ei rămân suspendaŃi între amăgiri şi adevăruri. Opera sa de mai târziu îşi are rădăcini trainice în tot ce a scris în româneşte. cu pasul spre impalpabil. de a avea prejudecata eternităŃii. „Aruncă moartea la marginile tale. Iată câteva constatări ca nişte incizii fine pe retină: „A te detaşa elegant de lume. „Noi vrem să începem lumea noastră. cu scopul de-a le fisura.268 Comentarii despre Cioran plină de chemări. anunŃuri mortuare ale gândurilor „amăgite”. vaporoasă într-adevăr. aşa cum spuneam.” Sunt aici darurile unui scriitor stăpân pe materie şi pe spirit. un comentator întotdeauna solid. cărŃile pe care le-a primit cu autograf.” E foarte mult orgoliu în aceste scrieri. Nefăcând altceva decât să cearnă amăgirile de adevăruri. care se înnoadă şi se deznoadă sub ochii tăi întrun spectacol unic. dar e spusă atât de răsucit.” „Defectul meu este de a şti totdeauna ceea ce e mai esenŃial şi mai necesar. De multe ori îŃi vine să rîzi chiar. precum protonii şi alte particule mai noi. care I-a pus pe gânduri. care e aproape ca un paradis. înainte de a deveni cel mai mare stilist francez. pana autorului cîştigă în graŃie şi volutele gândirii sunt mai suple. estompând contururile şi mărind mult misterul. pe fondul bibliotecii sale. conturul lucrurilor invizibile. că aici e o filozofie adâncă! Chiar e. sau se poate pune ca semn de carte la oricare pagină. O singurătate agresivă. Fiecare frază îşi e suficientă sieşi şi se poate detaşa. plus o vehemenŃă mult mai contemporană. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Gestul e de şaman. Mi-l închipui oficiind. parcă e o spusă de. a te scălda în propria ta răsfrângere. Soarele însuşi pare trecător în această isterie a eternităŃii. Uraniu. Şi încă ceva. Cioran scrie enunŃuri. Ca o muzică suavă şi purificată. voioşia paradoxului său perpetuu. Şi e atinsă problema cunoaşterii obiective. trecutul renăscut în inundaŃia de miresme. Cioran. formele imaterialului. care l-ar fi citit pe Mircea Eliade.” Nemaifiind obligat să spună totul pe nerăsuflate.” „Gând absurd în muzică: o fizică în care sar pleca de la lacrimi în loc de atomi”. Spre deosebire de Borges. care e saturat de citate şi trimiteri (adevărate sau false). Adoră viaŃa pentru infinitul motivelor cari n-o susŃin şi dezgustă-te de moarte până la nemurire. la urmă îŃi dai cu mâna peste gură: stai. care procedează ca noaptea. mirosul prin care învingem timpul. Prin atât de finele observaŃii şi măiestrita întrebuinŃare a limbii. fără nici o carte în jur. ca să mori cu acestea şi nu cu tine. A le dilata şi a le transforma în mirosuri. A le deturna sensurile. Orice idee la el devine fisionabilă. este un mare scriitor român. chiar din nucleu. un mers ce cadenŃează amintiri. în inima Parisului. o faptă bună ce poate avea virtuŃi magice: arun-când pe fereastră. E un înger. Cei care l-au vizitat la Paris au fost surprinşi de a-1 descoperi singur. Caragiale! Cioran posedă simŃul umorului bineînŃeles ca orice mare tragic (Dostoievski îŃi incită zâmbetul la fiecare pagină). este aproape imposibil să înlături un zâmbet dezabuzat ce împreună căderile şi triumfurile. o singurătate în stil. sau de Noica.” Întâlnim nostalgia vieŃii. Nici un fotograf n-a izbutit să-i facă poza clasică. Se simŃea deopotrivă adierea lui Pascal şi-a lui Nietzsche. De aici. care face ca sunetele monologului unui „disperat pasiv” să capete o rezonanŃă înfundată. E maestru în optativul şi infinitivul zicerilor. cum se întâmplă de obicei la debut. vioiciunea. a te adânci în intangibil.

Deci nişte limite care nu limitează. extrem de dotat şi în domeniul speculaŃiei critice. nu-s prea multe şi sunt de obicei fixe –. Cioran sau „a fi trist cu metodă” 269 II „A introduce sălciile plângătoare în categorii” Motto: „Nu revendic cinstea de a putea citi un roman până la capăt. vara. Roşea. atât în româneşte. dând. a lui Mircea Martin. prin contribuŃiile reunite ale unor condeie de diverse orientări şi tendinŃe: Rădulescu-Motru. Acelaşi freamăt metafizic presat în păstăi de maxime şi paradoxuri. în parte pripită. Lui îi place cum se rostogoleşte cugetul în prăpastie. faŃă de conŃinutul. în fond. mai precis. Cioran. pe fereastră. 1940) din universul trasat de primele două. 2 • E m i l Ci o ra n . făcând greşeala de a interveni ca un specialist. pe care nu poate decât s-o imite servil „dacă i se îngăduie”. Autorul Priveliştilor. cu partea sa rezistentă. o paranteză. redeschide dosarul acestui foarte interesant scriitor. intrat. a cărui operă. In cuvintele limbii române.. epuizate. moartea. ocazia unei generalizări. când cea neagră.. obŃinută însă nu din adunări cantitative ci din salturi calitative. de vechii greci. nişte eseuri de Cioran. sau mai înainte de chinezi. atacându-l dinspre latura filozofică şi contestându-i.) Partea pripită a afirmaŃiei lui Fundoianu consta în inexactitate: eseul în literatura română exista demult. când proze. indieni şi de şcolile orientale. D. nu pe idei. Curios! Tocmai scriitorii vor protesta. deocamdată. Univers ale cărui limite erau infinitul. Cioran experimenta eseul total. trăind prin excepŃii. Rostirea românească se sărbătoreşte în acest volum important pentru fundamentarea eseului. În acest context. O generalizare vărgată. mai propriu? eseuri.Marin Sorescu. e drept. din care poŃi sa iei de bună când partea albă. câteva opere importante în limba franceză dar rămânând în mod fatal ancorat cu o parte importantă a creaŃiei în spiritualitatea noastră. ca să zic aşa. ÎncăpăŃânarea de-a persevera pe acelaşi ogor. Fundoianu. originalitatea ideilor. Cioran se afirma ca un mare scriitor. în neant. Fundoianu. se ştie. Subtilul şi temeinicul studiu al lui Mircea Martin. P. mai răspicat. ar merita o analiză aparte. cum se reflectă această rostogolire în cuvinte. când filozofie etc. în parte justă. Măsurând gradul de civilizaŃie după „nevoia de a glosa pe ideile celorlalŃi. de la Odobescu. de la Russo. Posedă un organ al limbii mai nuanŃat. după cum întregu-i sistem filozofic se sprijinea. Făcând o sumă. să le numim. pe intuiŃii literare. Petre Pandrea etc. se îndârjeşte să se izbească de oglindă. cât şi în franŃuzeşte. lui Cioran păcate asemănătoare cu ale sale. Partea adevărată e că genul nu prinsese totuşi. Motiv pentru care el se simte îndemnat sa se integreze direct culturii „de bază”. ci se pierd în ele însele. pe zicere. Sibiu. Blaga. suferind de „păcatul bilingvismului”. al ideii. ca o zebră. pe opera celorlalŃi”. sau stările de agonie şi extaz. care au cîşrigat în expresivitate. sursele fiind oarecum comune. Eseuri de-o factură specială. Fundoianu constata absenŃa eseului la noi „cum nu există în toată peninsula”. prefigurează oarecum cazul Cioran. care a fost cam lungă. Spre sfârşitul perioadei interbelice el cunoştea însă o adevărată înflorire. eseul absolut. Fundoianu. Lipsa eseului din literatura noastră îi dădea bătăiosului B..” Cu exasperarea cu care bărzăunul. specializat în complexele literaturii române. Şi aici. este împins de destin să ilustreze cu propria-i operă teoria greşită a culturii române cenuşereasă sau „colonie” a celei franceze. Şi el se încercase în tehnica aforismului. Reproşându-i. călcând pe bătătură locurile comune ale cugetătorilor de profesie. D. închidem paranteza. Negulescu. arat şi răsarat. Bălcescu şi. Ca şi când numai despre idei ar fi fost vorba! Blaga s-a arătat deosebit de dur. la începutul carierei sale.. în gândirea sa. Mai mult decât ca filozof – ideile filozofiei. P. dacă gândim în absolut. curente. gândirea filozofului nu iese nici în a treia carte (Amurgul gândurilor. eseul radical. ca gen. demonstrează indiferenŃa sa faŃă de şcoli. în cele ale Nr. (Recenta Introducere în opera lui B. comitea o „exagerare fertilă”. Până acum am numit scrierile lui Cioran când poeme. e mai artist.

Veninul ei suferă un proces de osmoză: lumea înconjurătoare parcă ar fi un pustiu. N-ai făcut nici o faptă rea. într-un fel.270 Comentarii despre Cioran limbii franceze. „Un om care practică o viaŃă întreagă luciditatea. din om te pomeneşti poet. ca o verificare individuală a teoriilor. Dragostea. Ca şi celelalte cărŃi. despre „orizontul funebru al culorilor. N-ai nici o vină pe care s-o regreŃi şi totuşi simŃi remuşcări. i le arată cu titlu informativ. dar e ca şi când ar face-o. după ce îi depăşise pe cei români! Aceştia. AscuŃirea minŃii este aici o lege naturală.” Autorul vorbeşte în proză despre toate. Şi aici intervine paradoxul: un pustiu neobişnuit de vesel. şi lupta pentru dicŃia rostirii este pe viaŃă şi pe moarte. Românul gândeşte pentru Ion. în fond.” Plin de tulburări fără cauză. îŃi pun la îndoiala inteligenŃa. dar te năpădeşte un infinit dureros al trecutului. prea se arăta sigur pe sine.” Fiindu-şi propriul vampir. Întreaga omenire. De aceea n-ai unde să te duci niciodată. „GerminaŃia fiecărui adevăr ne pune corpul la teasc. „Un vampir sugându-mi ultima picătură de sânge – şi-ncepând apoi să cânte trist. al sunetelor şi al gândurilor”. şi neasigurat. şi pe bună dreptate. într-o baie de simŃire exaltată şi inflamată. norii.”24 „E atâta dramă şi poezie în Shakespeare. şi că mai trist decât atât nici că se poate. Citindu-l. ca să-1 admire toată suflarea. apare ca o imanenŃă. oamenii se relaxează. Sunt suspicioşi. bătrâneŃea.” „Lumea nu-i decât un Nicăieri universal. scoate limba şi sâsâie despicat la lucrurile pe care îmblânzitorul. surâsul. devenind tot mai sceptici. dar gândeşte în poezie. Evident existenŃială. ca la greci (balcanismul are şi multe părŃi bune). tristeŃea este „un procedeu de cunoaştere”. sau în frânturi de suspine înşelate „în aşteptări”. altfel de poezie. populat somptuos. „conspectul” mai interesant decât originalul. munŃii. mai apropiat de Dostoîevski decât de Kierkegaard. El nu numai ca gândeşte în marginile cutărui autor („Face conspecte”. la urma urmei. care nu se lasă convmşi cu una cu două. nu obosesc limba sâsâitoare a cobrei. cu cât le dai dovezi mai strălucite de agerime. Cioran e receptat azi în Occident ca un scriitor tonic. trebuie căutată. Nu-Ńi aduci aminte de nimic. care întrece filozofia în sine. Cioran scria. Făcând din viaŃă un „Apocalips zilnic”. şi el să se plângă în mine!” „Spiritul Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . sunt mult mai ai naibii! De ce? Pentru că ei nu-şi pun probleme de universalitate. Că i-a depăşit pe stiliştii francezi. teoretizată de predecesori. opera sa românească se încarcă de-o vie şi durabilă emoŃie. Ne stoarcem viaŃa de câte ori cugetăm. Ea nu muşcă niciodată. Un francez gândeşte „ca să fie văzut”. o nelinişte etică pe marginea vieŃii. Meşteşugul său e de a detecta contrastele din noi şi de-a le face să cânte. nici nu era greu.” Formulări fericite întâlnîm la tot pasul. plictiseala. expus în orice clipa. cred. Sa-1 suspectăm pe Blaga de invidie ? Mai tânărul confrate. sufletul său e primordial metafizic: „Remuşcarea metafizică este o tulburare fără cauză. SenzaŃii de Satana în delir de scrupul. ajunge un clasic al deznădejdii. făcând. pentru Vasile şi încă vreo doi-trei amici. „De-aş putea deveni fântână de lacrimi în mâinile lui Dumnezeu! Să mă plâng în el. Şi că n-au nici o şansă să-l concureze. încât un gânditor absolut ar fi un schelet ce şi-ar ascunde oasele în transparenŃa gândurilor. toate obiectele pleznind de concret. tot ardelean. cu un talent literar dincolo de filozofie. dar te simŃi responsabil de răul universului. dându-le un coeficient de trăire şi o particularitate. „Când abuzezi de tristeŃe. In această particularitate a spusei cioraniene. Citită în această cheie. şi purtată tandru în sân. Aruncă în braŃele unui depresiv o carte de Cioran şi-i vei schimba hotărîrea de sinucidere. cum s-a spus cu ironie). Principiul Răului în mrejele problemelor etice şi-n teroarea imediată a soluŃiilor!” Această năpădire existenŃială. de la Caragiale încoace. cu o mare sonoritate. un copil orfan de nuanŃele unei exprimări mai expresive. gândindu-se că e cineva trist pentru ei. boala (numai abstracŃiuni) sau marea. Cioran ne apare ca un cercetător abisal al omului. Şi proza lui se incendiază şi năzuieşte spre emoŃia lirică. ci reabilitează abstracŃiunile lor. Cum poŃi să fii nici unul nîcî altul? – Vorbind în proză despre moarte. mai apoi. unde se va simŃi poate în adâncul conştiinŃei un înfiat. originalitatea scriitorului-filozof. şin această experimentare a abstractului. că dramele lui par concepute de un trandafir în demenŃă. vede lumea „ca o prelungire a sufletului”. O cobră sustrasă deşertului Gobi. spiritul lui Cioran fredonează arii „lacrimale” despre limite şi deznădejde. să plângă şi să se spovedească în mici monologuri. cerul.

metehne ale romanului mai nou. Ce mare boala este groaza. Şi întrucât femeile sunt avide de dureri. pe care le demască. fructe. – Când separaŃia de tine însuŃi prin reflexie îşi pierde din tărie şi n-ai distanŃă de propria ta groază.” Autorul a subliniat cuvântul „material”. E un scriitor obsesiv ca. Chiar şi critica mai nouă şi-ar afla un obiect de studiu ideal. are şi avantajul că poate deveni. „Am încercat s-o fac. Subliniind câte un cuvânt în frază îl luminează dintr-o dată altfel: „IdioŃenia este o groază ce nu poate gândi asupra ei înseşi. pe care o contemplă spre a o nega şi o neagă spre a o recompune. În stilul său. Are o dialectică a rostirii. perpetuu. eliptică de erou. Filozofia lui e vizuală: „De şi-ar aşeza Dumnezeu fruntea pe umărul meu. mi-a spus într-o zi. pe care îl salvează de la pedanterie şi etimologism. Haina e franŃuzească. gluga pentru eroii plouaŃi de pesimism. nu ştiu de ce îmi vine în minte acum numele lui Cehov. unde ar fi putut trona. intrigă. O ştiinŃă a aforismului. structurat în jurul câtorva subiecte. cum ziceam. evenimentul abolit.Marin Sorescu. Curios cum o pană atât de precisă poate fi în acelaşi timp deşirată de-o ambiguitate maximă! FiinŃa devine un fel de peisaj exotic. identîficându-se. al cărui univers infinit e înŃesat de fleacuri esenŃiale. Dintr-o raŃiune sau alta. o adânceşte şi o reformulează. De ce ne place spusa lui ? Aceasta e întrebarea. litanie şi solilocviu al Vidului.. ce bine ne-ar sta nouă aşa. a cărui artă e făcută din auscultatie şi din bîrfă. concretiza. Adevărul e că n-a vrut să facă nici o concesie artificiilor genului. „Romancierul. care-şi aminteşte că a fost. chemare schizofrenică neîngăduind ecoul. desfaşurându-l în faŃa privirilor noastre complice şi nedumerite.. murmur care nu e în stare să se prefacă în Ńipăt. din care s-ar putea cita în neştire. metamorfoză în ceva ce ne scapă şi care nu urmăreşte nici lirismul invectivei şi nici pe acel al rugăciunii. cauzalitate.” Subscriind la aceste observaŃii amare. rîzând. singuri şi nemângâiaŃi. personaje. Tot pasajul se constituie ca o mică schiŃă ceho-viană. preface tăcerile noastre în trăncăneala. genul fiind un sac fără fund care înghite oncâtă filozofie vrei. Succesul ar fi fost eclatant. rădăcini. în loc de ochi. îl suceşte şi–1 răsuceşte. ca să zic aşa.. şi încă ceva în plus. Pentru precizie şi ambiguitate. M-am întrebat adesea de ce nu s-a hotărât Cioran să scrie proză. dar eroii mei nu se întâlneau”. o comunicativitate spontană. şi nu ni se dezvăluie decât în mod poetic. Cioran sau „a fi trist cu metodă” 271 este materie ridicată la rangul de suferinŃă. ni le face agreabile. „Nu revendic cinstea de a putea citi un roman până la capăt. participă la el. o introspecŃie atentă te obligă la o privire frăŃească spre idioŃi. Autorul dispune de o infinită amărăciune. Multe pagini sunt aforisme amânate. câtorva simboluri. Cu Dumnezeu cugetând trist pe umărul lui. „cu fenomenul căderii”. două injecŃii cu esenŃă de panică. de fapt din mii de pricini. nu mai rămâne decât un eu care-şi supravieŃuieşte. Obiectul fund excomunicat. care se degustă pe sine.” înstrăinarea de sine atinge un fel de apogeu în această carte. dar atingând zone de înaltă măiestrie. Scriitorul român coboară esenŃele în lumea perceptibilă.. transformând banalul în paradox. o democratizează prin stil. în loc de nas. care sapa în insesizabil. plin de vervă. la botul calului. la ploaie. un neant material. Fruntea – un neant eruptiv. gândind o prăpastie şi mai mare. O analiză stilistică s-ar putea face cu mare folos pe aceste texte. 2 • E m i l Ci o ra n . căpătată cu greu. Nu mai există povestire. în capitolul „Dincolo de roman” din TentaŃia de a exista. ce se tot cramponează de Imprecis. deşi se străduieşte să le ambaleze în negru. Pictorul Arcimboldo realiza portrete din legume şi zarzavaturi.” Îl văd pe Cioran pe marginea unei prăpăstii. Cioran fiind. înŃelegem mai bine de ce Cioran a optat pentru eseul filozofic. pricinuite de o anumită derută în romanul contemporan. am putea încerca un portret al filozofului la tinereŃe: din idei. un Nr. îl preface în tensiune şi această tensiune nu duce decât la ea însăşi: un extaz la hotarul Literelor.” In concluzie: „ApariŃia romanului fără substanŃă a dat o lovitură de moarte romanului.” Sunt surprinse „voluptatea non-semnificaŃiei” şi „meditaŃia fără conŃinut”. El dă filozofiei un suflu. dar croiala şi împunsătura rămân mereu româneşti. N-avea nevoie decât de deprinderea câtorva convenienŃe şi trucuri. un eu fără viitor. ca şi Borges. romancierul devine un arheolog al absenŃei prin explorarea straturilor a ceea ce nu este şi nici n-ar putea fi. Aventurându-se la rădăcinile Vagului. supunând-o unei iluminări de arc voltaic.

Citim în La tentation d’exister: „N-am avut senzaŃia adevărului. dă îanra în lumea larvară. perfecte. micşorat prin reducere la scară. ceea ce nu se întâmplă omului civilizat. pare lipsit de stil. mi-au produs o impresie cu mult mai puternică decât profesorii din Germania sau isteŃii din Paris şi am văzut în Spania nişte cerşetori al căror hagiograf mi-ar fi plăcut să fiu. plimbat sub căruŃa cu coviltir. cu precizarea că morŃii săi sunt abstracŃi. Meta. am renunŃat la un scriitor excepŃional. În cultura română poate doar cei doi Caragiale...şi paralogica sa înŃeapă percepŃia în punctul sensibil – un călcîi al lui Ahile rănit o ia la sănătoasa din fiecare frază.. „Totul e haos. scriitorul atât de personal. Răzgânditul din filozofie e ca răspopitul: fără nici un dumnezeu. cazna pare exclusă şi. care-au făcut din viaŃă o lungă îngropăciune şi-au înviat în concepte ale sleirii spiritului. nimic n-are nici un sens” – spune Cioran. cu cât fast în rostire şi plăcere în proorocire! In răspăr cu inerŃiile. cu stil. Şi apăsat. (La Arghezi. poate chiar stilistul nostru cel mai mare. ce ? Un stilist francez care. parcă ar juca totul pe o singură carte. cu buna credinŃă cu care adolescentul încrestează numele iubitei. Nu e nimic sub coajă! exclamă ciocănitoarea. Brâncuşi sculpta ideea de zbor. transplantează la răscrucea de civilizaŃii pasărea măiastră. Cioran aude cu căŃelul pământului. Indeletnicirea-i de baza e ca şi a Penei Corcoduşa: de-a spăla morŃii. Un Adam care dă cu şarpele făcut colac în pomul cunoaştem. MinŃilor comode le poate apărea ca un eretic al gândirii. Şi toată cartea pe o singură frază. cîştigând în schimb. care ştie să zboare fără aripi. care au prins muşchi şi licheni şi arată mereu un nord veşnic îngheŃat şi fără speranŃă. el dă să plângă cu lacrimi de sfinŃi. ne mai pot da o idee cât de mult contează cum spui ceea ce spui. Răzgândirea lui Cioran e ciclică: se răzgândeşte ca să nu se fixeze. care vorbea cum scria. Şi cu câtă voluptate.. Aceste scurt-circuite – negru pe negru – sunt colecŃionate şi date de pomană omenirii în criză de energie. ConştiinŃa jubilează în jerbe de negaŃii. O tensiune neobişnuită a ideilor. ori în parcuri. Ce păcat că trebuie să traducem toate acestea din franŃuzeşte” „Imprumutându-l” pe Cioran culturii franceze. el lasă o dâră pe unde trece şi consemnează esenŃe pe scoarŃe de copaci seculari. Ei nu simŃeau nici o nevoie de a-şi scorni o viaŃă: ei existau. Vorbeşte cu păcat. care fac scurt-circuit la marginea cunoaşterii. Cioran face să zboare ideea pur şi simplu. urlând de groază. maniaci ai stilului. Urlând însă frumos. Şi toată fraza pe-un cuvânt. Şi tot cuvântul pe nespusul pe care-1 spune. rotunde. dintre fagurii atât de geometrici şi mieroşi ai gândirii.) Cioran perseverează ca o ciocănitoare într-o pădure uscată: creează goluri. care până la urmă ar fi sfârşit prin a fi acceptat de toată lumea. deci anulat prin îmbrăŃişare. ca şi Brâncuşi. pe bănci proaspăt vopsite. dintr-un Răşinari oieresc într-un Paris cosmopolit. c-o nucă vietate albă şi orbită de lumină în cioc. 1985 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . paradoxal. ca un fel de delir al paradoxului.272 Comentarii despre Cioran silogism amar. suferind că merele îi pică gata muşcate. de pe culmile ei disperate. sunt stafii. tremurul existenŃei decât în contact cu analfabeŃii: nişte ciobani din CarpaŃi. Răzgândirea lui e mântuire într-un spaŃiu al ideilor fixe. Am citit undeva sau am visat că Cioran vorbeşte cu limbă de moarte ? Încă din tinereŃe.

la substanŃa. în Î936. atunci când s-a vorbit despre ea (şi s-a vorbit extrem de puŃin). Nu ne vom adânci. arunca lumini asupra intuitei măsuri polemice a lucrării lui Mircea Vulcănescu. Un indice îl furnizează. în spiritul disputelor timpului – Schimbarea la faŃă a României. funcŃionând doar în „abstract”: era de presupus că autorul unui volum ca Pe culmile disperării nu putea adera. generală. Emil Cioran mărturiseşte a privi fenomenul dinăuntrul acestuia. în schimb. Dar pasiunea pentru România nu poate accepta condamnarea ei pe vecie la destinul mediocru de care s-a împărtăşit până acum. marcat dogmatice.”“ în altă parte. De-a lungul anilor. că amplul eseu al lui Emil Cioran (aparent detaşat prin derogare „stilistică” de restul operei sale) încearcă să statueze o doctrină a violenŃei. nota n. se caută o soluŃie pentru propulsarea României în istorie. dedicaŃia („Lui Emil Cioran”). nota n. se cere privit cu atenŃie şi în toate 1 . B. aut.) lui. între 1940 şi 1944. B. fiind un exaltat „catehism de acŃiune”. derulat cu frenezie şi articulat cu sinceritate trăită fiindcă „nu pot să fac ştiinŃă pe propriul meu destin.. M.. poate. Înainte de a intra în detalii. finalitatea şi nu mai puŃin la Ńinuta textului lui Mircea Vulcănescu. Emil Cioran însuşi semnase. scris »cu pasiunea şi regretele unei iubiri disperate. Cioran: „Toate posibilităŃile de a crede în ceva le plasez în România. Cert este. în cea mai mare parte a ei. Şi o acoladă finală. aici neconcludentă.. nici astfel omagiat fiind. mai întâi. pentru ieşirea ei din anonimatul şi mediocritatea de „naŃiune mică”: în vederea acestei propăşiri. 2. un amplu eseu axat pe aceeaşi tematică a dimensiunilor etnice româneşti. M. autorul e dispus a legitima orice mijloace şi orice instrumente. sesizabilă în epocă. a cărui adresă era. ca un normativ post-justificativ. dincolo de orice erori. însă. aut. este animat de un cod pozitiv în esenŃa sa. M. etica fiind privită ca un principiu ulterior. O lectura în paralel a celor două texte ar putea. căci de aş da mână liberă amărăciunilor. Ńine să sublinieze detaşarea sa de „toŃi acei care iubesc poporul românesc mai puŃin decât mine – fiindcă ei nu-i iubesc VIITORUL (subl. Dar trebuie să observăm. că textul. în acest cadru. Atunci ne-ar părea firească încadrarea ei în soarta culturilor mici şi nu ne-ar durea deloc anonimatul. sub titlul violent. „schiŃa fenomenologică” a lui Mircea Vulcănescu intitulată Dimensiunea românească a existenŃei poartă în sine un evident sîmbure polemic. In plus. într-o „critică a criticii”. agresiv. în conformitate cu teza machiaveliană că orice mijloc e bun pentru a-Ńi atinge scopul. însă câteva precizări cu caracter general se impun.. cu participare şi subiectivism inerente: „Dacă n-am avea o aderenŃă mai adâncă la fenomenul României şi am putea fi perfect OBIECTIVI (subl.. unde aş mai descoperi-o? În infinitul tristeŃii. azi fund doar posibil de intuit după o mai îndelungată familiarizare cu „mişcarea” textelor în temă dinaintea respectivei încercări de sinteză. eseul lui Emil Cioran. cu deschidere de fapt şi asupra altor scrieri ale lui E. puŃin ne-ar păsa că ea va juca un rol în lume sau nu. nemărturisit ca atare.. România este un punct pe care încearcă să-1 salveze deznădejdea mea. În acest fel. şi nu toate neîntemeiate. de neînŃeles ca o „raportare” principială. era efectuată dintr-o extremă care antrena „prin definiŃie” criterii exclusive. Schimbării la faŃă a României i s-au adus acuze dintre cele mai grave. cu atât mai mult cu cât.. fundamentat pe negarea cvasiabsolută a antecedentelor.) cu ea. deci. de altfel.273 Mircea Braga Între o efigie construită (Emil Cioran) şi o efigie prin concret (Mircea Vulcănescu) Elaborată pe parcursul a patru ani.

. Emil Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Se subânŃelege că măsura vitalităŃii unei naŃiuni o dau faptele sale. aşadar. Călinescu. greu de explicat. aici ca şi în restul capitolelor. amestecul ciudat de erori flagrante şi aserŃiuni întemeiate. aut. În majoritatea cazurilor. nota n. aici. „pentru a se şti că nu numai România este în lume. că aceste rânduri au fost scrise în 1936! Rămâne. în ordinea unei lecturi „fireşti”.] Orice popor care intră în istorie când celelalte sunt în maturitate. Pe când culturile mari dispun în exces de un adevărat „instinct istoric”. intuiŃiile sunt remarcabile: „Dacă România vrea cu adevărat să-şi croiască un drum în istorie. De semnalat este şi existenŃa unor „culturi intermediare”. însă. în toate culturile mari. dimensiunile viziunii mesianice se conturează grandioase. amorfe. în 1936. etnicul ar reprezenta o limită. pentru ca prin revoluŃie să se fixeze în centrul ei. [. Şi să nu uităm. întrucât evoluŃia nu se poate consuma natural.. reperele lăsate în timp (în istorie) şi în egală măsură creaŃiile culturale. a. cu alte cuvinte a culturilor provocatoare de istorie şi a celor fiintând vegetal. Delimitarea principială iniŃială are în vedere existenŃa culturilor mari şi a culturilor mici. de atitudini ideologice retrograde şi intuiŃii realmente pozitive. sensul pozitiv al unei culturi mici nu poate fî decât acela al depăşirii condiŃiei de sine. mai ales. Dimpotrivă. în peisajul universalităŃii. constituindu-se în centre ale lumii şi implicându-se în destinul omenirii prin vocaŃia lor „mesianică” (noŃiune centrală în definirea culturilor mari de către Emil Cioran). totuşi. A raporta unele ritmuri negatoare ale cărŃii. de confuzii „jurnalistice” şi incizii lucide. totuşi. de accente xenofobe. provocat de INEGALITĂłILE DE NIVEL ISTORIC (subl. pentru ieşirea din tiparele cultural-spirituale care i se păreau autorului neviabile şi. De aceea. popoarele timide cu ele şi cu lumea concep misiuni imediate. de promovarea unui naŃionalism agresiv. Eseul nu poate fi absolvit. nu se depăşeşte nivelul unor locuri comune sau chiar cel al unor sloganuri propagandistice ale timpului. Apărut. „normale”. arderea etapelor. deoarece „fiecare mare cultură este o soluŃie a tuturor problemelor. iar mijlocul îl constituie „spiritul dictatorial” şi „excesul forŃei”.. „RespiraŃia istorică a unui popor este cu atât mai amplă cu cât misiunea lui e mai mare. culturile mici sunt – la scara mondială a istoriei – expresia unei absenŃe. Întreg secolul al XlX-lea. Nu i-a rămas altceva de făcut decât să ardă etapele. limita la care se opresc popoarele care. inexpresive şi „ineficiente”. neputându-se împlini politic şi spiritual. eseul Schimbarea la faŃă a României se dorea purtătorul unei soluŃii pentru depăşirea impasului social-politic al timpului.. sunt trecute în revistă specifîcităŃile – aşa cum le vedea Emil Cioran – culturilor franceză. prin defecte esenŃiale în organizarea destinului lor exterior. germană. italiană. Favorizate de împrejurarea că istoria nu este natură. aşa cum procedează G. spaniolă ş. după ce dormise – întocmai ca România – secole întregi. aflate în spaŃiul dintre cele două tipuri de bază.. In acest cadru. de exaltarea conflictului. Spre ilustrarea acestui eşafodaj teoretic. 3. frecvent invocate de altfel pe parcursul întregului eseu. B. care nu înseamnă câtuşi de puŃin respingerea ab initio a tuturor frazărilor sale. a căror neîmplinire e explicabilă prin insuficienŃe politice. culturile mici trebuie să-şi propună ca obiectiv „saltul istoric”. de evidenta neînŃelegere a unor fenomene socîal-politice ca fascismul şi comunismul. suferă de un dezechilibru.. este departe de a acoperi sensul desfăşurării ideatice a eseului lui Emil Cioran. ci şi lumea în România. la registrul de idei al lui Nae lonescu. pentru intrarea Ńării într-un circuit istoric. Rusia se năştea la viaŃă. [. rusă..274 Comentarii despre Cioran nuanŃările sale. Ńara de la care poate învăŃa cel mai mult este Rusia. japoneză. Uneori. de propunerea unui climat de forŃă şi agresiune. engleză.] Este mai mult decât evident că Rusia a fost sortită unei meniri monumentale în lume.). pentru „înŃelegerea” lor. Călinescu. ori căzând în „acea supărătoare simplificaŃie stilistică ce-a bântuît eseistica acestor decenii” cum nota G. sunt incapabile să devină naŃiuni şi să creeze o cultură. Şi deodată cu chinul lor teoretic. Rusia a păşit efectiv în istorie. culturi. aproape meschine în accesibilul lor. cu acel necesar spirit critic. De aceea. În fond. în plus. M. ruşii au frământat până la obsesie problema destinului lor. al ruperii graniŃelor anonimatului. şovine şi antisemite. încă o dată. însă. de optici deformatoare şi înŃelegeri nuanŃate.

superficialitatea. încearcă o re-edificare a sa din nimic. saturate de subiectivism. în cel mai bun caz de redobândire a ceea ce-i aparŃinea de drept. condiŃia e abandonarea unei viziuni mediocre. Neanimat de idei mesianice. indiferente la contradicŃii şi la demăsurări. subscriind parcă cu bună ştiinŃă la agresivitatea confuziei. pentru Emil Cioran. absenŃa unei puternice dorinŃe de viaŃă. a unui timp fără istorie. izolată prin limitările etnicului. ci noi să facem istorie.Mircea Braga. refuzul extremelor şi al soluŃiilor tari. expresie a unei misiuni în lume care reprezintă o obligaŃie supremă faŃă de esenŃa României. Altfel. Călăuză poate fi un „instinct politic devenit art㔓. de groază şi de iobăgie. România era un popor fără istorie în înŃelesul major al cuvântului. Schimbarea la faŃa a României e o imposibilă confruntare vizionarprofetică: i-am fi spus „utopie”. nu se va răzbuna în voinŃa de afirmare şi de definire a unui destin. apoi de dominaŃiile otomană. Orice tradiŃionalism acceptă limitele imanente ale naŃiunii. Când văd Ardealul mi se desfăşoară o configuraŃie plastică a unor dureri mute. de necontenită scrutare şi provocare a viitorului. E un drum al exploziei în viaŃa spirituală şi al pasiunii pentru creaŃie. dacă tot ce a trăit această Ńară într-un trecut de umilinŃe şi un prezent de compromisuri. indiferenŃa etc. Scepticismul. care „pune centrul de greutate pe viitor”. 4. neangajantă. NegaŃia cuprinde însuşi conceptul de specific naŃional: orice comunitate ajunsă la stadiul de popor este închisă în sine. „Dacă România nu Ńinteşte înspre momentul ei solemn. atunci totul este pierdut. Pentru a începe reconstrucŃia lăuntrică a României. „disperată”. Or. compromit în continuare orice efort mesianic. dacă posedă amintitul „instinct istoric”. e de observat – credea Emil Cioran – că un anumit „specific” a blocat până atunci drumul României spre istorie: lipsa unui dinamism primordial şi a pornirii puternice de individualizare în lume. Pentru o naŃiune. la secolele de întuneric. Negările lui Cioran sunt. chiar războaiele sale au fost întotdeauna unele de apărare. cutreierat de năvălirile barbare. încărcate temperamental până la refuz. aici mai mult ca oriunde. Între o efigie construită (Emil Cioran) şi o efigie prin concret (Mircea Vulcănescu) 275 construieşte pe temeiul unei structuri în care fuzionează două paradigme în mod firesc inataşabile. de conservare” a limitelor. ci să-1 asimilăm cu o pasiune dureroasă pentru tot ceea ce este neîmplinire în el: „Nu înŃeleg cum există oameni cari dorm liniştiŃi după ce se gândesc la existenŃa subterană a unui popor persecutat. Difuziunea contrariilor într-o substanŃă care. El exprimă o solidaritate cu naŃiunea. cu atât mai puŃin să-1 învăluim în edulcorări. frenetice. iniŃiativa se cuvine să fie „mesianică”. Nu ne putem privi trecutul lucid şi indiferent. De la această conştiinŃă trebuie să înceapă un drum nou: acela de a nu mai aştepta să ne facă istoria. De aceea. menŃinerea la nivelul culturii populate (puternic Nr. lipsite de originalitate. se impune ideea unui „profetism naŃional”. contestând substanŃa şi legile întocmirilor „obiectului”. în multe cazuri. dar nu o voinŃă de a-i da un mare sens în lume. de-abia ajunsă în ipostaza de naŃiune. cultivarea tradiŃiilor (a trăsăturilor care au definit „poporul”) reprezintă un fenomen fatal retrograd. se cuvine să abandonăm orice „sentimentalism fără orientare dinamică. tradiŃionalismul nu este decât „o formulă comodă. tare ce ne-au caracterizat. românul nu şi-a proiectat niciodată un destin monumental. a unei drame închise şi înăbuşite. 2 • E m i l Ci o ra n . întoarcerea spre trecut. zeflemisirea. Altfel. onentând naŃiunea spre a deveni o „mare putere”. sparge graniŃele etnicului pentru a se afirma nu atât în cât ca universalitate. fără voinŃa de realizare” şi – pentru aceasta – „toate mijloacele sunt justificate” fiindcă „toate triumfurile sunt morale. pentru sugestia de literatură a cuvântului. fiindcă negând totul. le refuză acŃiunea simultană se face prin adoptarea unor desfăşurări de tonuri înalt patetice. aforisme dezlănŃuite. fără mesianism. dacă ar fi posibilă o utopie fără rădăcini. necenzurate de nimic. a judecăŃilor de valoare asupra omenescului. înlăturând luciditatea şi arborând partizanatul violent al paradoxului susŃinut dincolo de limite. In vederea atingerii conturului istoric original şi pentru impunerea valorilor naŃionale ca valori uni-versale. incongruente: o viziune asupra istoriei sociale vitalizantă în extrem şi o organizare de adânc scepticism. asupra manifestărilor în durată ale umanului. fanariotă sau austroungară. FaŃă de un trecut întunecat.

B. separându-se de colectivitate. rezemate pe popoare agrare. prin forŃa lucrurilor şi fără voia noastră. Emil Cioran refuză naŃionalităŃilor un statut de egalitate. Drept care..). FaŃă de amorful stadiului de „popor”. aruncând în scenă calificative de extracŃie jurnalieră dubioasă.). „intimitatea lirică cu fiinŃa”. mai mult. – nota n. CULTURA ESTE UN TRIUMF AL INDIVIDUAłIEI. în continuare. „în numele inegalităŃilor şi al intangibilităŃii proprietăŃii nu se mai poate mişca un fulg. Ceea ce e posibil în România. – nota n.] Culturile populare. Pentru o acŃiune concertată. resemnarea. integrarea „proletariatului în naŃiune este una dintre cele mai grave probleme ale prezentului şi viitorului”. – nota n. împotriva integrării morŃii în ordinea firească a lucrurilor.276 Comentarii despre Cioran conservatoare şi dependentă de etnicul limitativ). însă.(sublinierile aut.” „De aceea.. scepticismul. Nu „geniul momentului” trebuie să stăpânească forma românească de existenŃă. se înşala amarnic sau este un reacŃionar inconştient. suntem mai aproape de esenŃa vieŃii sociale decât a celei naŃionale. deşi e de presupus că generalizarea e doar stilistică-temperamentală: „Cu cât sunt mai buni capitaliştii români. se ridică destinul gigantic al Ńărilor industriale. Riscul. dimpotrivă. Şi încă o precizare semnificativă: setea de dreptate a omului nu poate fi suplinită prin entuziasm naŃionalist. naŃiunea eliberează energiile creatoare individuale. ci simŃul ascensional al devenirii.] în faŃa echilibrului plat al Ńărilor agricole. decât STAT? . contemplaŃia domoală. după revoluŃia din Rusia. aventura. Dar. B. „acea naŃiune care nu e sortită unei mari revoluŃii este condamnată a se învârti în jurul propriului ei deşert. în mod automat. M.. TendinŃa spre modernizare este un astfel de semn. FiinŃa individuală ia un caracter specific şi o direcŃie proprie. „înŃelepciunea”. Este singurul mijloc prin care ele se salvează în naŃiune în faŃa unui ideal. sunt dezarmate atât spiritual. B. Epocile culturale de mare stil au o STRUCTURĂ MONADICĂ (sublinierile aut. Cu atât mai mult trebuie să ne întrebăm dacă ne construim ÎN (subl. provocarea sunt atributele unei naŃiuni care impune şi se impune. Vom continua a creşte în devenirea naŃiunilor rezemaŃi pe un convoi de inegalităŃi. pe toată mizeria înfiorătoare a acestui popor sau dimpotrivă. rezemate pe naŃiuni industriale. de aceea. împotriva destinului (ca logică a iraŃionalului). cât şi material. tendinŃa unor grupări politice de a explica insuficienŃele sociale ale României prin acŃiunea aşa-zis distructivă a „străinilor” nu face decât să deturneze atenŃia de la problema reală.ua evenimentelor. timorarea şi chiar prudenŃa nu pot decât marca negativ evolu. anistoria. autodispreŃul. Singura salvare a maselor în istorie este revoluŃia.. esenŃială este soluŃionarea „inegalităŃilor sociale”. aşa este orice sub-istorie. Avântul industrial a dezvoltat în naŃiunile moderne o complexitate de forme nouă. M. [. pasivitatea. Un cadru pentru propăşirea României se cuvine creat şi există semne – afirma Emil Cioran – că Ńara nu-şi refuză viitorul. decât în măsura în care individualităŃile ei simt tentaŃia demiurgiei. multiplicate proporŃional febrei de industrializare. în faŃa anvergurii culturilor moderne.. a căror armonie derivă dintr-o comună participare la spirit.. mult mai mult SOCIETATE. „nu stimulează şi nu determină un sens ascendent al comunităŃii. O cultură nu atinge culmi. aut. decât capitaliştii evrei?– se întreabă el la un moment dat.. fatalismul. Lumi individuale. [. Aşa sunt toate stările preculturale.) naŃiune pe viciile lumii vechi sau ne asumăm toate avantajele viziunii moderne. „N-am fost noi prea mult POPOR şi prea puŃin NAłIUNE. îndoiala faŃa de eficienŃa sacrificiului. lupta împotriva spaŃiului şi a timpului. a forŃelor naŃiunii. dar aceasta atrage necesar după sine înlocuirea structurii rurale. „Am fost anonimi în anonimat. cu aceasta. a unei misiuni istorice asumate. Iar proiectarea destinului naŃional se împlineşte într-o imagine tot mai clară: „S-ar putea ca România să devină naŃiune cu un contur bine definit. De aceea. înălŃarea unei Ńări e în funcŃie de îmbinarea obsesiei grandorii propriului neam cu lupta pentru dreptate socială. Cu un important corectiv: „Cine mai crede că se poate construi o naŃiune fără să fi rezolvat problema muncitorimii. Ortodoxia şi bizantinismul n-au contribuit la înlăturarea defectelor psihologice. M. vom găsi în colectivismul naŃional o soluŃie problemelor şi dezastrelor noastre?” Este de resortul „politicului” a stabili şi a lupta pentru dimensiunile acestui Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

daca este POPULARĂ. definitiv. să stârnim interes pentru cercetările de acest ordin. numai atunci creatoare. însă. ci prin cultivarea „eroismului”.. M. de lamentaŃie şi de autocapitulaŃie. dar faptul că ea nu cultivă cu exasperare gândul de a deveni o mare putere este revoltător şi revelator pentru carenŃa ei – ceea ce înseamnă o „idee”. confuz sau eronat în unele laturi. Între o efigie construită (Emil Cioran) şi o efigie prin concret (Mircea Vulcănescu) 277 „colectivism naŃional”. acoperă doar o realitate psihologică de renunŃare în faŃa spaŃiului şi a timpului. faptul e sublimat de către Mircea Vulcănescu însuşi: „Nu urmărim să fixăm noi înşine. 2 • E m i l Ci o ra n . (Totul subliniat de autor în text). 5. Să ne apropiem şi noi sub acest unghi de eseul filozofului român. şi elementele unei teorii pentru prima dată avansate în acest fel. Aceasta este problema psihologică a României. prin înlăturarea „caracterelor primare”. M.). Prin aceasta se deosebeşte de CEZARISM şi de TIRANIE (sublinierile autorului – nota n. nu prin exaltarea miturilor (care sunt probe ale micimii omeneşti). cea burgheză. ca atare. literatura. Dar – şi e ciudat să citim aceste rânduri aşternute pe hârtie în deceniul al IV-lea de către cel numit nu o dată „profetul disperării” – „nu este revoluŃie aceea care nu modifică esenŃial structura socială a acelei naŃiuni”. trădând o viziune ce metamorfozează totul în conflict. fiindcă „o revoluŃie care nu modifica raporturile de proprietate este o mascaradă. Aforismul şi. dar poate exista un „etos” care să nu se transforme în „epos” ?). ci printr-una vie. despre problema naŃionalităŃilor etc. nuanŃărilor şi chiar controverselor. revoluŃia este piatra de încercare a unei naŃiuni. Să fim. aşa cum s-a putut vedea din sumara noastră trecere în revistă. necesară. decât un caracter dogmatic. care este această dimensiune românească a existenŃei. Iar dacă facem abstracŃie de „literatură”. cu accente intens patetice. nu printr-o cultură a „recapitulărilor” (aici intră sinteza şi excesul teoretizam). acceptând din premise că indicatul „caracter metodic” nu înseamnă altceva decât o sugestie pentru un drum considerat mai fertil. printr-un efort uriaş. Contradictorie şi paradoxală. „Colectivismul naŃional” ar urma a fi rezultatul unei atari revoluŃii. dar şi cu retractări în genul: „Nu că România ar trebui sa mângâie visul explicit al cuceririi Ńărilor din jurul ei – este prea domoală pentru a putea concepe asemenea absurdităŃi –. şi nu o „practică”. cutreieră interstiŃiile dintre vizionarism pozitiv şi forŃări inacceptabile. însă. decât pretenŃia să rezolve toate Nr. arborând fatalităŃi dar contestându-le principial raŃiunea. infirmate istoric.) – eseul lui Emil Cioran configurează totuşi. B. deci reprezentând nu o dogmă. Totul trebuie făcut într-o „febră unică”. ci o propunere a cărei esenŃială calitate rezidă în capacitatea lor de a deschide un orizont şi. Şi daca democraŃia timpului. O replică era.. B. în acest context. de tristeŃe şi de langoare. oferită completărilor. ci mai degrabă să evidenŃiem un drum. pentru a nu amorŃi învăluit în umbre. măsura necesară a viitorului este dictatura. de sistem. îndeosebi. „Dorul”. instala un fals. este drumul pe care trebuie să-l străbată sufletul românesc. Cel puŃin într-o parte a lumii. O dictatură este. de prizonierat în adierile inimii.).Mircea Braga. Studiul de faŃă are deci mai mult un caracter metodic. aşadar. Fiindcă dacă scopul său e „mai mult să sugereze o serie de cercetări. Nu întâmplător apasă Eugen Simion asupra ideii că „schiŃe” de felul Dimensiunii româneşti a existenŃei a lui Mircea Vulcănescu se cuvin privite ca aparŃinând unei realităŃi spirituale în mişcare.. „DE LA INFINITUL NEGATIV AL DORULUI LA INFINITUL POZITIV AL EROISMULUI (subl. prin încordare paroxistică. „ConştiinŃa nemulŃumită” a României timpului este un coeficient care justifică speranŃele. mai înŃelegem că logica însăşi poate fi lezată când o singură afirmaŃie majoră se ridică pe ruinele unui şir de negaŃii constituite toate într-un acelaşi registru stilistic şi afectiv. Mai mult decât războiul (întâmpinat cu aserŃiuni de felul: „Atât timp cât un popor n-a purtat un război de agresiune. – nota n. prin „infinite renunŃări”. de a fi „prin definiŃie” o suprafaŃă permeabilă. în care „politicul” s-ar manifesta dominator. Ce este dictatura populară fată de aceste două fenomene ? DiferenŃele dintre ele derivă din raportul diferit în care stă omul politic faŃă de colectivitate. atenŃi: „Concep dictatura ca o REVOLUłIE PERMANENTĂ. In câteva rândurî. cuvântul României trebuie să se facă auzit. aut. neistovit creatoare.. abandonându-se naiv unor clişee propagandiste (însemnările despre Germania. el nu există ca factor activ al istoriei.

luând în considerare structura metodologică de ansamblu a eseului. luându-se în evidenŃă – partizan – doar sub latura lor manifest negativă (şi care dintre ele nu are şi o atare componentă dialectică?). Din nou. deci. sugestii despre cauzele lor majore). nu un punct de vedere „definitiv”.278 Comentarii despre Cioran problemele iscate de ele. categoric. ceea ce vrea să însemne. Aşadar. e evident că aceasta marchează o detaşare – formal de metodă. aşternut pe un portativ axiomatic. verdictual în formă şi substanŃă (cum este cel al lui Emil Cioran) ni se oferă de sub condeiul lui Mircea Vulcănescu. o disociere de orientarea eseului lui Emil Cioran. drumul e de la o efigie construită la una existentă ca atare în concret. în fapt de optică. nu una în ordinea organizării filozofice cunoscută prin respectivul determinant. de viziune – faŃă de întreprinderi care şi-au vădit clar ineficienta. refuzând a se întemeia pe întreaga lor Ńesătură de date. în consecinŃă. dar una în sensul primordial al conceptului: de cercetare a unui ansamblu de fenomene. Apoi – adăugăm noi – schiŃa e „fenomenologică”. care învăluie fenomenele în negări de principiu. evidente în spaŃiu şi timp (cu. 1987 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

ca Joseph de Maistre sau Michaux. am fost totdeauna înclinat spre acestea din urmă.” Cu alte cuvinte. qu’il fut tellement intriguré par ce phénomène qu’est un esprit universel par la possibilité à peine concevable d’une multiplicité de „E . de etape. cu care ar fi putut să stabilească totuşi destule puncte de contact. contre ses frontières si perceptibles. 1986).. Prin temperament. „séducteur comme pas un” Şi. In acest eseu din 1970 problema opoziŃiei dintre obsesie şi disponibilitate apare cu termenii conotaŃi invers decât în eseul despre Maistre: obsedatul e calificat negativ iar spiritul universal pozitiv. împreună cu Sfîntul Augustin. din eseul despre Caillois. ci. în acelea despre Borges găsim următoarea mărturisire paradoxală: „Ne pas s’enraciner. şi nicidecum „le côté humain de ses doctrines”. la faculté qu’il a de parler avec une égale subtilité de l’Eternel Retour et du Tango. se caută în diletantismul acestuia focul ordonator al unei pasiuni.. Dar ea poate fi înŃeleasă şi ca un elogiu al curiozităŃii. du moment qu’il est au centre du tout. Cioran declară răspicat ceea ce iubeşte la Borges: „Puisque vous voulez savoir ce que j’aime le plus chez Borges. În ce fel se împacă totuşi acest elogiu adresat lui Borges cu părerea că „seuls les obsédés livrent leur véritable moi. şi în această privinŃă. „la contraire d’un obsédé” ? Ca să încerc să răspund. mi se pare că. capabil de „outrages à bon sens”. după ce o voi parcurge aproape pagină cu pagină. el. tânărul Valéry „avait trouvé sa maniére. cu ce atracŃie abia reprimată scrie Cioran despre disponibili. o boală”. unele se ataşează de desfăşurare. „vedem un demon sau. care-i vădesc obsesia. contraint d’exercer son esprit dans toutes les directions”.” Mărturisirea se referă la similitudinea dintre Europa de Est şi America Latină. je vous répondrai sans hésiter que c’est son aisance dans les domaines les plus variés. putem întrevedea şi o alta. nu mai puŃin făŃiş. spune Cioran. Eseurile sunt consacrate unor autori (filozofi sau artişti) care se opun unii altora în funcŃie de atitudinea pe care o adoptă faŃă de tematica propriei opere: e vorba de obsedaŃi. din care am tradus la început este. bunăoară. va trebui să fac un mare ocol. cu excluderea întregului rest. Eseul despre Eliade. cum scrie Cioran. son style. dont il ne pouvait pas sortir. care. în orice caz mai secretă. c’est-à-dire confiné dans certains thèmes. despre Borges. în cazul lui este justă (poate puŃin prea justă). j’ai toujours cherché à savoir ce qui se passait ailleurs. în care. ale căror culturi au obligat nu o dată pe scriitori să peregrineze prin lume. din contra. elocvent: de partea obsedaŃilor. ca Eliade sau Caillois. Dar cu ce admiraŃie ascunsă (să nu uităm: exercices d’admiration). Cioran preŃuieşte aici ceea ce (aparent?) reprezintă exact contrariul formulei sale. şi de disponibili. vorbind tot despre Eliade.” Citindu-i ExerciŃiile de admiraŃie (Gallimard.279 Nicolae Manolescu „ObsedaŃi” şi „disponibili” xistă. de expresiile succesive ale gândirii sau ale acŃiunii. Căci până la urmă. În L’Introduction à la Méthode de Léonard. n’appartenir à aucune communauté – tel a été et telle est ma dévise. apropiindu-mă de însăşi inima ei. Tourné vers d’autres horizons. nu îndepărtându-mă de cartea lui Cioran. it était borné. Pour lui tout se vaut.” Aşadar. dacă în paginile despre Caillois. „le dernier des délicats”. dacă nu mai profundă. al acelei formule în care geniul lui Maistre i se părea a se exprima cu adevărat: geniul obsedatului. considerat. Pare de asemenea limpede de ce parte s-ar situa Cioran însuşi. două categorii de spirite: cele care iubesc procesul şi cele care iubesc rezultatul. celelalte. dincolo de această distincŃie. Foarte curioasă este „dezlănŃuirea” lui Cioran contra lui Valéry. obsedat. de expresia ultimă. care nu are decât un interes mediocru. eux seuls sont assez bornés pour en posséder un”. sa formule de pensée”: „Comme tous les esprits parfaits. „destiné. acculé à l’universalité. „C’est peut-être par réaction contre soi-même.

l’injure de le prendre pour un tiède. eroarea lui Valéry este de a fi luat în serios pe Edgar Poe. ci ca o „quête de l’éveil en vue de l’absolu. volonté de conquête ? Cette passion de saisir. quant à nous. definit mai înainte. Despre Valéry: „Non seulement il a été son propre commentateur. Cioran exclamă: „Prestige de la rigueur. Simetria mi se pare clară până şi în adresa reproşurilor. d’aller au fond. lipsită de măsură. „loin des complaisances de l’introspection ou des impuretés de la psychanalyse”. à une incursion dévastatrice dans les zones les plus obscures de son être. jubilation. aşadar departe şi de „bons sentiments” de orice fel. la care gândirea reprezintă „un atentat contra a tot ce este în ea d’irréfléchi”. un Journal de son esprit. Les vérités dont il se fit l’apôtre valent uniquement par la déformation passionnée que leur infligea son tempérament.” Şi încă: dacă la Michaux există „une intimité à distance”. ca multiplicitate de preocupări. dar lui. pe care Valéry şi-a însuşit-o.” Spiritul universal. întro epuizare a posibilităŃilor. pe „scrupulele sale care îl conduc până la fetişismul infimului şi al nuanŃei imperceptibile”. Ca şi Valéry. Interesant este şi că neputinŃa obsedatului de a ieşi din cîmpul său e calificată vag ironic. spre deosebire de Poe. el. „o revoltă contra propriilor adâncimi”. cette prise de conscience exhaustive. se juca: „Ce qui chez Poe n’était que jeu. de a crea Cartea: această Carte neputând fi decât „operă de filozof”.” MistificaŃia poescă se desemnează într-un orizont pozitiv în vreme ce seriosul valéryan într-unui negativ. de mesure. „l’amoureux de soi-même avait l’étoffe d’un extraverti”... son manque d’équité. este acelaşi cu cel. de la moindre expérience ou impression: n-at-il pas soumis chacune de ses sensations à un examen où il entre de tout: torture.. printr-un soi de „ruşine de a trăi fără remuşcare ca parazit al Imposibilului”. întreabă Cioran. înduioşânduse de soarta omului. Până la un punct. Cioran îi reproşează într-un rând de a se fi lăsat ispitit de „bons sentiments”. dovedit de Michaux în toate împrejurările. fiction acceptée.”.... putem considera că Valéry îi apare lui Cioran la antipodul lui Michaux: există şi la Michaux luciditate. deşi sensul atribuit diferă. qui est proprement mystique”. a fost „un emballé” sau „rien d’autre qu’un esthète fourvoyé dans le catolicisme ?” Întrebarea revine la: a fost un obsedat sau un disponibil? Şi răspunsul e fără echivoc: „Nous ne lui ferons pas. Această răsucire se explică probabil prin aceea că Valéry e. de la pensée sans charmel” Va să zică dacă gânditorul are tot dreptul să regrete a nu fi devenit filozof. el. quelqu’un qui a abusé de l’impératif de voir en soi et autour de soi. Mai mult. un obsedat al lucidităŃii şi din altă rasă decât religioşii. tocmai atunci primeşte reproşul! Joseph de Maistre. est chez Valéry dogme littéraire. dar nu en deça de l’absolu ca la Valéry.. constând tot într-o ducere la limită. transa şi celelalte sunt aliate la Michaux cu o luciditate de acest tip mistic. poetul nu-1 are. în vreme ce disponibilitatea leonardiană e acceptată cu admiraŃie.. care „n’est possible qu’avec un obsédé capable d’impartialité. Michaux nu vrea.. Să aşezăm în paralel caracterizările celor doi. căci nu se poate ca diversitatea înzestrărilor să n-o solicite şi pe aceea a obiectelor asupra cărora spiritul se apleacă. Acel Moi pe care îl are în vedere Valéry este „un moi abstrait”.” Deformare pasionată. Ce qui nous retiendra chez lui c’est sa superbe. dar în acest alt sens. Când Michaux se află mai departe de Valéry. Michaux ar putea fi numit „un galérien de la nuance.. sa merveilleuse impertinence. de décence. Vom vedea că seamănă. la Valéry. definit aici ca o multiplicitate de dons. un introverti ouvert à tout et disposé à parler de tout (même de l’actualité)”. et. decât. cel mult. Drogul. parfois. de n’importe laquelle de ses expériences au rang d’événement intellectuel. să se recunoască: cunoaşterea lui este o „clairvoyance” (ceea ce Valéry abhoră). une introspection savante. obrăznicie: acestea nu definesc pe obsedaŃi? Dar nu numai ele: în Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .” Despre Michaux: „Il est. Portretul pe care i-l face Cioran accentuează pe acest „exces de obiectivitate şi de rigoare”.280 Comentarii despre Cioran taients qui s’epanouissent sans se nuire. care. Mai încolo este privită cu un surâs pretenŃia lui Mallarmé.. une promotion de ses expériences.. se ramène à un ultimatum qu’il ne cesse de s’adresser. mais encore tous ses ouvrages ne sont qu’une autobiographie plus ou moins camouflée.

înaintea bunului simŃ al măsurii şi echităŃii. adeziunea conduce nu la adevăr.” Apologia necesităŃii transcendente. furibund. ludice. care este factorul esenŃial – în obsesie.”). precizează Cioran. un spirit pătruns de dreptul său la eroare este unul bolnav.m. aflată la căpătâiul oricărei obsesii – care e predestinată. Nu mai este nici o îndoială în privinŃa direcŃiei spre care se orientează Cioran însuşi. E aceasta o fatalitate a spiritului. chiar dacă el a pornit de la rezumarea opiniilor lui Maistre. Spune tot Cioran: „Quiconque se confond avec quoique soit fait preuve de dispositions morbides: point de salut ni de santé hors de l’être pur. tranşanŃa cu care Maistre raŃionează le ridică în calea concilierii necesităŃii providenŃiale cu libertatea umană. Beckett este impenetrabilul însuşi. în fine.” În opoziŃie. mare caracter care să nu tindă la o anume exagerare. partizanatul. Invers decât Valéry. să cunoască în sine spiritul universal. Maistre este la fel de excesiv ca în pamflet. tyrannique. Mi se pare că nu: Cioran acceptă pasiunea. judecat en detail: aici Cioran îşi ia distanŃele: faŃă de teoria păcatului de second ordre. rareori. exagerările de tot felul? „C’est folie d’imaginer que la vérité réside dans le choix. sau atunci când pune problema răului universal şi a insuficienŃei teodiceelor („Tant qu’il se borne à décrire les maux qui nous accablent il est dans le vrai. în pasiune. să se clarifice pe sine. O altă posibilă asemănare: amândoi aleg „la situation limite comme point de départ”. ultragiant: când. ignorarea „bunelor sentimente”. ci la manipularea lui în funcŃie de capacitatea spiritului de a se convinge de puterea şi de originalitatea sa. quand toute prise de position équivaut à un mépris de la vérité”. deci. nedrept. Reproşul adresat lui Eliade tânăr constă în a fi un om fără destin. Cioran pare a-şi însuşi punctul respectiv de vedere: că exista „un côté impur. naivitatea credulă a celor care se închipuie liberi. spune Cioran. De aici dereglarea bunului simŃ.Nicolae Manolescu. Capitulând. tocmai. incită la déraison: „Etre en prise avec une idée rend insensé.d. Iată tot atâtea indicii ale obsesiei. de la care se revendică spiritele disponibile – iresponsabile. divagant des ouvrages philosophiques. il se fourvoye dès qu’il essaie d’en expliquer et justifier la distribution sur terre. Şi. amândoi se află. E mare când e excesiv. Întrebarea care se pune este dacă aceste distanŃe luate faŃă de conŃinutul însuşi al doctrinei lui Maistre (magistral examinat) sunt valabile şi ca distanŃe faŃă de metoda cu care raŃionează filozoful francez. obsesia care deformează adevărul şi prin care. şi anume de a fî cu atât mai partizan cu cât este mai convins de forŃa sa. adică disponibili: „Seuls les esprits futils. Tête-à-tête-ul cu ideea. nerespectarea adevărului. căreia nu-i scapă nimeni. aussi pur que le vide. dar (de ce nu ?) şi în al său. oarba lui pasiune. enlève à l’ésprit son equilibre et à l’orgueil son calme. în faŃa unui zid şi perseverează în mod Nr. „l’homme surnaturellement discret”. o subliniere a dificultăŃilor pe care. n-ar fi genial. dacă este aşa. se comportă en obsédé. faŃă de paradisul preistoric pierdut. s-ar exprima geniul lui Maistre. Dar nu e perceptibilă o distanŃare de acesta: cel mult. boala fatală a spiritului uman este pasiunea. obsesia care-l stăpâneşte. 2 • E m i l Ci o ra n . Scriind despre Maistre. comme d’ailleurs de tout onvrage”: creaŃia în general este obsesie. din când în când. seuls les «irresponsables » croient agir librement. deşi crede şi el că singurul rost util al gânditorului pe pământ ar fi acela de a se cunoaşte pe sine. Asentimentele şi adeziunile noastre ne fac să fim bolnavi. dacă nu încălcarea bunului simŃ.” În timp ce aşterne rânduri pe foaia albă. faŃă de ideea UnităŃii ş. spune el. de la început.” Nu încape îndoială că părerea lui Cioran este – restabilind lanŃul de argumente – aceasta: spiritul în act implică neapărat adeziunea. ses théories et ses jugements de valeur. în delirul de personalitate. Dacă el n-ar fi obsedat. inhumains et non avenus. În numele lui Maistre. sau mai exact. Maistre se arată abia atunci mediocru. Ses constatations nous semblent exactes. Destinul este steaua care călăuzeşte pe orice adevărat gânditor: „Quiconque s’engage en des entreprises importantes se sait à la merci d’une réalité qui le dépasse. Caracterul reacŃionar al spiritului lui Maistre este mai departe. providenŃială şi morbidă – se opune criticii libertăŃii imanente. „ObsedaŃi” şi „disponibili” 281 apologie. Şi Valéry vrea să se cunoască. futile. Nu există. gânditorul se ia drept arbitrul universului. în creaŃie – care le atribuie coerenŃa câteodată monstruoasă.a.

. Ceea ce are aici valoarea unui reproş explicit (je lui reprochais) nu mai poate fi considerat nici măcar unul implicit. N’ont ce sens que ceux qui remâchent sans fin leur passé. are ceva din definiŃia omului la Maistre: „L’homme. à ne plus envahir les périodiques de mes idées funèbres. . căci. mai bine. de « profondeur ». d’un mystère «plus lent. trop plein de projets. din aproximativ aceleaşi premise trage – numai pentru Valéry – concluzii negative: autorul lui Monsieur Teste este un grammairien şi un preŃios. met toutes les croyances sur le même plan. teoretician al unui „moi stérile”. d’une lucidité décantée et purifiée de toute complicité avec les objets et les événements. de bête noire. ii est certainement ininfluençable. deşi „il est contraire d’un obsédé”. Eliade se adresează lui Cioran: „On m’y invitait ni plus ni moins à liquider mes obsessions. „un esprit religieux sans religion”. iar la întrebarea lui Cioran referitoare la Beckett – „les mots. trop dynamique. probabil.. Cioran retorchează în Omul fără destin: „En mon for intérieur. am văzut. il n’abandonnerait pas le travail en cours et ne changerait pas de sujet... ne vaut que par sa capacité de nonconsentement. fără să se mişte. tel qu’il le conçoit. tout ce qui incite à l’autodestruction sur le plan tant physique que spirituel. qui. Cioran le nuanŃează în ExerciŃii.. Dar Borges ? Finalul eseului care-i este consacrat e foarte interesant şi s-ar putea să conŃină un răspuns la întrebarea pe care am pus-o la început de tot. Cioran îi descoperă pasiunea care i-a ordonat spiritul şi opera: „la recherche et la nostalgie du primordial. Acestea fiind observaŃii vechi de cincizeci de ani. Ce importanŃă are că gândirea lui Maistre este expresia adeziunii. Într-una din tinereştile Scrisori către un provincial. par quoi j’entendais la faculté de se livrer à une manie et de s’y tenir. Chiar dacă e mai tentat astăzi să identifice curiozitatea lui Eliade cu o formă proprie acestuia de sănătate (înainte o considerase. trop intoxiqué par le possible.” ? Absolut evident. Je me prenais à la versatilité de cet esprit que j’admirais. când e vorba de Caillois şi de Borges. faute de pouvoir être quelque chose. dacă şi unul şi celălalt procedează ca nişte obsedaŃi? Când până şi definiŃia omului. lui était alors et lui est toujours étranger. plus vaste et plus grave que le destin de cette espèce passagère»“. Mărturisindu-şi admiraŃia pentru curiozitatea universală a argentinianului. Borges. Cioran o circumscrie astfel: „La curiosité Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . la Valéry. Caillois. ma marotte d’alors et de toujours. Dans les choses essentielles. dar nu le abandonează. pour parler d’eux encore. fără să abandoneze. „l’un des representants les plus brillants d’un nouvel alexandrinisme. à l’instar de l’ancien. Între disponibili. il n’a pas le sens. qui les aura aimés autant que lui ?” – putem din nou răspunde: Valéry. suflu pierdut în eseul despre Valéry şi intermitent în eseul despre Eliade..” Deloc înclinat să dea curs invitaŃiei. disponibilii se situează de cealaltă parte: Eliade. d’ être en somme incapable de fanatisme. enthousiaste. trop pressé. obedienŃei şi dogmei iar a lui Valéry exprimă refuzul. la hantise des commencements.. Indiferent de conŃinutul diferit al spiritului. nesupunerea şi relativismul.282 Comentarii despre Cioran brav până la sfârşit. Am reŃinut în treacăt la început paradoxul că ExerciŃiile de admiraŃie îşi regăsesc suflul apologetic când se referă la ei. mobile.” Cam aceleaşi constatări le putem face însă şi cu privire la Beckett şi Michaux. bref. o boală). „Je le crois aussi volontaire qu’un fanatique – scrie Cioran despre Beckett. Parti-pris-ul lui Cioran devine.” Şi: . în aceste condiŃii. de vouloir être tout.. sans pouvoir en adopter aucune”. à force d’être ouvert. Des obsédés. à aborder d’autres problèmes que celui de la mort. „dernière étape de la lucidité. A nu fi în rândul obsedaŃilor înseamnă a fi „en marge de toutes les religions”. de délire..” Acelaşi lucru s-ar putea spune despre Valéry. Je crois qu’il a une parfaite compréhension du pêché. atunci când. metoda lor este aceeaşi: metoda unor obsedaŃi. je reprochais à mon ami de ne s’identifier avec rien.. Même si le monde croulait. Eliade joacă rolul pe care-l deŃine Valéry printre obsedaŃi: acela de oaie neagră sau.Je reprochais à Eliade d’être insaisissable.. exista o justificare. preocupat de écriture.” Sublinierea îmi aparŃine. il est pour cela trop fébrile. des mondes d’avant l’homme. are grijă să precizeze: „Tout ce qui est négatif.. În cazul primului. Caillois ar fi un „minéralogiste exalté”. evident.” Versatilitate este sinonim cu disponibilitate.

paradoxal. Où est la réalité dans tout cela? Le Moi – farce suprème. Intâlnire care marchează de fapt maximum de distanŃă între unul şi altul. „ObsedaŃi” şi „disponibili” 283 universelle n’est signe de vitalité que si elle porte la marque absolue d’un moi. mascate – din Exercices d’admiration să fie obsedatul Valéry şi disponibilul Eliade. dacă nu mă înşel. în pofida faptului că ei. Şi se prea poate. au parte de toate reproşurile. tocmai ei.. şi spiritul ludic. care l-a condus pe Borges la explorarea metafizică a iluziei şi la jongleria cu ilimitatul. 2 • E m i l Ci o ra n . ca marile iubiri – nerecunoscute. commencement et fin que l’on peut interpréter selon les critères les plus capricieux. Din perspectiva acestui loc se explică de ce poate admira Cioran şi ceea ce nu împărtăşeşte. Paradoxul din finalul eseului arată..Nicolae Manolescu. în această farsă a Eului. între spiritul religios. dar nu şi sensul lui. 1988 Nr.. tocmai în acest arbitrar. la fel cum poate refuza ceea ce iubeşte. capabil să sufere şi să se roage.” Obsedatul şi disponibilul se întâlnesc. nu numai că spiritele se pot clasifica în două categorii – după cum se ataşează până la obsesie de o unică idee-realitate sau se dovedesc infidele tuturor ideilor-realităŃi – dar că există un loc înalt în care clasificarea însăşi nu are nici o însemnătate şi unde „la rage” a lui Maistre şi „le souvenir enciclopédique” al lui Borges stau foarte bine împreună. d’un moi d’où tout émane et où tout aboutit: souveraineté de l’arbitraire. care poate avea înŃelegerea păcatului.. în sfârşit.

.

Arhiva Cioran .

.

Arhiva Cioran 287 .

288 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Arhiva Cioran 289 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

290 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Arhiva Cioran 291 Nr.

292 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Arhiva Cioran 293 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

294 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Arhiva Cioran 295 Nr.

296 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Arhiva Cioran 297 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

298 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Arhiva Cioran 299 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

300 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Arhiva Cioran 301 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

302 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

aşa cum şi el este în ochii noştri. protocolar. mereu e nemulŃumit de cineva dar şi de sine. din când în când. miroase a trădare. crede el. ScrieŃi-mi. în diversitatea ei. cel care. Aflând de dispariŃia tatălui. dar. e adevărat. În orice epistolă. mai puŃin în corespondenŃa cu părinŃii. de umilinŃe şi de boală. precum şi de suferinŃele de care îmi vorbea în fiece scrisoare. cu fratele şi sora. cât şi puŃine date despre situaŃia materială. e lipsită de gravitate. InformaŃia cioraniană din scrisorile expediate în Ńară nu produce niciodată tulburări sentimentale. de moartea unuia sau altuia dintre părinŃi. în consecinŃă. al informaŃiei purtătoare de entuziasm. cu celelalte rude apropiate. de plictiseală ori de nenorociri inventate de el însuşi. vă îmbrăŃişez pe toŃi şi plâng împreună cu voi pe scumpul nostru tată. NuŃu şi Relu. Un capitol extrem de emoŃionant al corespondenŃei îl reprezintă momentele când este informat epistolar sau prin telegrame. chiar bizar. şi dacă a trecut prin mari dureri fizice. la început dezastruasă. suferă de o afectare aproape delirantă ce atinge proporŃiile unui cataclism interior şi mai tot timpul e lovit de crize de urât apăsător. într-o bună parte din corespondenŃa sa cu părinŃii. Aşa a voit deci soarta ca să nu pot revedea pe tata şi să nu pot fi alături de voi în clipele unei despărŃiri. într-un registru simplist şi lapidar. cu vechile cunoştinŃe. deplânge faptul că s-a născut şi că existenŃa. pentru că „faptul de a muri. dragă Sica. încearcă sa-l „îmblânzească” printr-o atitudine austeră şi cenzurativă. Elevul lui Iov şi al lui Chamfort este un corespondent lipsit de inspiraŃie. MiluŃ” C . socotind că scrisoarea lui le-ar putea produce un cutremur în suflet şi de aceea evită să le furnizeze detalii despre viaŃa lui pariziană. în viaŃă ca şi în scris. uneori succesul nu-i lipseşte. poate se jenează că aceştia au o existenŃă grea şi. îşi manifestă indignarea şi suspiciunea. în tinereŃe. unde a fost înmormântat. aproape vindicativ. el se dovedeşte a fi un personaj cerebral. Întristarea mea ar fi insuportabilă dacă nu m-aş gândi că pentru el e poate mai bine că a scăpat de amărăciunile vieŃii.” Iată ce-i scrie mamei sale în scrisoarea din 18 decembrie 1957: „Mamă dragă. jubilaŃia nu este niciodată prezentă în scrisorile sale către părinŃi. Cioran le transmite acestora. pe dată ce veŃi putea cum s-a săvârşit din viaŃă. apoi staŃionară. Dragă mama. nu se vrea o participare sufletească profundă la starea de suferinŃă pricinuită de moartea celor dragi. în sensul că „se descurcă” financiar şi. iată-ne reduşi la zero în ochii lui. gândurile mele merg spre voi toŃi în momentul acesta de nesfârşită durere. este extraordinar.303 Ion Deaconescu Cioran – melancolii epistolare rescut în cultul timidităŃii şi al reŃinerii în faŃa unor întâmplări şi evenimente de importanŃă reala ori relativă. tonul e calculat. Cioran. plină de frustări. fără a reverbera afectiv doar consolează destinatarul. ca şi gloria dobândită în cele din urmă. se tânguie întruna. De aceea. cărora le prevede un viitor dezastruos. Cel care moare ne insultă: nimic nu mai contează pentru el. În epistolarul purtat cu mama şi tatăl său. a lipsă de sens şi iubire. Orice scrisoare expediată de Cioran în clipele de un tragism real. De asemenea. apar şi consideraŃii succinte despre stadiul elaborării unor cărŃi ori apărute deja. el se dovedeşte un îndârjit demolator al bucuriei ce ar trebui să fie comunicată. vizează doar probleme generale şi nu evenimente. doar informaŃii referitoare la starea lui de sănătate.

vinovat de starea şi situaŃiile dificile prin care au trecut părinŃii. când a plecat la Paris. într-o scrisoare datată 1 decembrie 1958: „am trimis numai un colet cu două paltoane. în limitele unei credinŃe primare. Dacă Leanei nu-i convine. cacao. alimente etc. involuntar ori nu. o carte poştală expediată de mama sa. într-un Paris bulversant de frumuseŃi. abandonaŃi-l. Cioran ne uimeşte cu atitudinea lui nonconformistă. E o îndurerare atipică. fratele. În ziua de 18 octombrie 1966 primeşte două mesaje importante: dimineaŃa. a plătit medicamente din precarul său venit numai pentru a primi un cuvânt de laudă şi de mulŃumire de la cei din Ńară. a adunat haine. dar şi de acceptare. Şi. cafea. şi cred că Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .304 Ion Deaconescu Refuzăm să credem. a mamei şi a surorii sale trebuie să remarcăm iarăşi câteva reacŃii insolite ale lui Cioran. Cioran primeşte o telegramă. mai mult sau mai puŃin profundă. E vremea să recunoaştem că cel care-i şocase pe români printr-un comportament singular şi o gândire de o originalitate debordantă. Eu totuşi mi-am ascuns mâhnirea cât am putut mai bine. dar şi încălŃăminte şi tot felul de lucruri procurate de la diverse cunoştinŃe. într-o bună măsură. totuşi. Mai mult decât atât. luând cunoştinŃă de această scrisoare. pentru a câta oară. El. ba chiar penibilă: trebuie să facă faŃă permanentelor cereri venite din partea părinŃilor. În acest sens. Seara. că dispariŃia părintelui nu a reverberat profound în conştiinŃa şi-n sufletul scriitorului. Cioran trăieşte într-o perioadă convulsivă din punct de vedere istoric şi politic. într-o situaŃie delicată. a trăirilor faŃă de cei dragi îl vor proiecta într-o disperare zilnică. Cu toate astea. concetăŃenii l-au uitat. „uitaŃi” într-o Românie crepusculară. că şi în situaŃii limită. că sunt palid. marea lor majoritate provenind din donaŃiile unor prieteni şi apropiaŃi ai marelui scriitor. care. care-Ńi provoacă frisoane. în data de 8 octombrie. II. în anii cât trăise la Sibiu şi Bucureşti se vede proiectat mai tot timpul la Paris. s-a dovedit a fi cât de cât umană şi generoasă. se zbate între voinŃa de a reuşi prin propriul scris şi neputinŃa de a-i ajuta efectiv şi real pe cei lăsaŃi acasă. nu durere. Până in anul 1990. şi-a interzis dispreŃul şi grandoarea şi a renunŃat la propriile principii morale pentru a-i ajuta pe cei aflaŃi într-o situaŃie disperată în România: a cerut ajutorul celorlalŃi. rudelor. iar pentru tine o cămaşă de sport. a întemeiat un soi anume de complicitate cu o realitate pariziană rece şi neînŃelegătoare. ci o formă discursivă de receptare a dispariŃiei unei fiinŃe dragi. mesaj ce nu prevestea în vreun fel vestea groaznică din seara respectivei zile: trecerea acesteia în nefiinŃă. pe la ora 11. pp. care îi solicită tot felul de lucruri: medicamente. spiritul eretic şi capricios. mândria de a nu face compromisuri. rechizite şcolare. nu-l reexpediaŃi. un deşert al gândurilor şi al sentimentelor faŃă de cei dragi. cu un palton de tweed de calitate bună. Revenind însă la acele momente de un dramatism aparte. starea lui emoŃională reducându-se la un patetism precar de-o clipă. iar incapacitatea de a-i ajuta devine tot mai vizibilă şi se dilatează cu orice mesaj de ajutor venit de la Sibiu. Iată. A învins orgoliul personal. în cele din urmă. o citeşte şi revine în mijlocul musafirilor săi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. J. prietenilor. 124-125): „Am revenit fără să le spun nimic celorlalŃi. adică trecerea în nefiinŃă. că probabil sunt obosit. care-i spunea. un tratament dur din partea autorităŃilor care l-au judecat întotdeauna cu maximă gravitate pe „transfugul” care s-a bucurat în cele din urmă de notorietate europeană. trebuie să-i acordăm circumstanŃe atenuante: Cioran nu şi-a revăzut părinŃii. în vreme ce el. „Dezrădăcinarea” le-a provocat. fratele. sora şi celelalte rude din anul 1937. pricinuite de dispariŃia tatălui.M. Iată cum descrie el însuşi aceste momente în Caiete (vol. a destinului implacabil. Am alăturat un bolero. la o dezvăŃare încremenită în tristeŃe pasageră. În aceste împrejurări luciditatea şi abolirea. atunci când fiorul dispare ori se diminuează. Voi trimite în două-trei zile un alt colet pentru Leana. Ńara sa şi-a închis graniŃele. scepticul de serviciu al lumii.” Alteori le trimite ceai. îmi spune că trebuie să plece. haine. sau nu-i place sau e prea scump la vamă. Iată ce-i scrie fratelui său Relu. că a „căzut într-o melancolie a bătrâneŃii”. sora şi alte rude. dar rece şi neprimitor. autorul Schimbării la faŃă a României a expediat rudelor din România tot felul de bunuri. Este aproape sigur că Cioran se simte. AbsenŃa totală a acestora din viaŃa lui cotidiană i-a provocat un neant. deşi purtat fără să fie uzat.

dacă nu cumva se joacă cu noi. Cioran nu este un sceptic adevărat şi consecvent pentru că şi-a pierdut substanŃa fondului barbar şi. Este adevărat că „în lumea asta există desigur şi ceva real”. Humanitas. Humanitas. II. p.”3 Vasăzică. Această judecată este crudă şi greu de înŃeles. au fericirea să-l menŃină şi pe care doar scepticul – încă o dată: cel adevărat. O perioadă nouă începe pentru mine. durerea. p. Acest ultim cuvânt e de-a dreptul oribil. 41.ti. pot să ajungă la un fel de înŃelegere. 67.. nemaipăstrând din el decât vagi urme. La o zi după cutremurătoarea veste privind moartea fiinŃei celei mai iubite din lume.” AtenŃie: mâhnirea şi nu suferinŃa. Relu: „i-am scris fratelui meu că moartea mamei este o eliberare şi chiar o soluŃie. II. Până acum mi-am ajutat familia ca un diletant. de parcă Parisul ar reprezenta destinul tragic al lui Cioran: la cinci săptămâni după pierderea mamei. p. ca şi când una din căile de rezolvare a dramelor existenŃiale ar fi chiar moartea. mama sa l-a regăsit pe Creator. conştientizând parcă „blestemele” de care a avut parte: „soră-mea fiind moartă. ci moartea este unica soluŃie supremă. 5 Cioran. nici nu se plânge de durerile ei de cap”. pe de alta dintr-o vie repulsie pentru tot ce înseamnă viitor. de pătrundere reciprocă. iată-mă obligat moral să-i ajut. cumnatul meu invalid. op. în clipe de profundă durere. 2 • E m i l Ci o ra n . 127). îl suspectăm de o indiferenŃă şi derută psihică capitale. de acum înainte va fi ceva serios. orice credinŃă provin dintr-un fond barbar pe care cei mai mulŃi oameni. Căderea în timp. scriitorul primeşte încă o lovitură teribilă: moartea sorei sale. pentru că în ziua de 21 octombrie Cioran are parte de o altă surpriză ca şi când însuşi Dumnezeu a pus la cale o farsă de proporŃii: primeşte scrisoarea mamei sale.Cioran – melancolii epistolare 305 am fost foarte vesel tot timpul. atrăgea atenŃia Keats. 6 Cioran. iată cum se confesează într-o scrisoare fratelui său. iar nepotul meu buimăcit. Însă seria întâmplărilor legate de moartea mamei nu ia sfârŃit.5 Dar tragedia familială nu se opreşte aici. 1995. să-şi mascheze sentimentele şi trăirile adevărate. şi de data aceasta. Lucru semnificativ. Sintagma „soluŃie” ne înspăimântă. pierdut. p. Iată-mă acum pedepsit şi pus în faŃa unor obligaŃii de care-mi este imposibil să fug. din primăvară şi până acum e singura misivă în care nu-mi trimite veşti despre sănătatea ei. „Omul şi Dumnezeu faŃă în faŃă. Cioran îşi deschide o poartă de salvare spunând că „orice afirmaŃie şi. Emil Cioran. deşi. drama. spunea Nae Ionescu. Ideea este aproape monstruoasă şi chiar inumană. idem.. chinul. incapabil să se ocupe de cei trei copii ai lui. Negarea vieŃii înseamnă chiar negarea lui Dumnezeu. Mai mult decât atât. nu numai în cazul în care şi omul este deschis lui Dumnezeu. se joacă de-a comedia. 140. Bucureşti. să-şi ascundă lacrima şi să-şi frâneze bătăile inimii îndurerate? Ar fi extraordinar să ne găsim în faŃa unui tragedian care. ca să nu am moştenitori. dar şi Dumnezeu se deschide omului. dacă nu chiar toŃi. Nu Dumnezeu. Bucure. mama.”4 Dacă ne vom ghida după acest text.”6 3 4 Nae Ionescu. fratele său fiind cel care îi comunică că „a murit şi sora noastră”. prea slabe pentru a-i influenŃa comportamentul sau ideile. expediată în 12 octombrie şi sosită la Paris la trei zile după moartea ei: „ca un mesaj de dincolo de mormânt. amfitrionul după citirea informaŃiei primite este chiar vesel. 129. eu care am făcut orice să nu mă perpetuez. cititorii săi. disperarea. pe de-o parte dintr-un soi de groază instinctivă de a împărtăşi răspunderile celorlalŃi. în consecinŃă. Când bineînŃeles că era doar pentru mama” (Caiete. cum declară el însuşi. 1998. i-a stat în faŃă şi s-au înŃeles: „e timpul să mor”. Doar acum suferinŃa sa atinge punctul maxim de tensiune. dar să afirmi că moartea părintelui e o soluŃie pentru acesta mi se pare de un cinism grotesc.cit. Nr. P. cu atât mai mult cu cât s-ar putea crede că este o soluŃie pentru noi. duse până la ultimele consecinŃe. Ideea aiuristică venită din partea unui specialist în trăiri ale absurdului şi ale negaŃiei. Curs de metafizică. cu atât mai mult. să am grijă de ei. Caiete. Să fie capabil Cioran ca. sfâşiindu-şi carnea. cel consecvent – l-a pierdut sau l-a lichidat.

„trăirea în universalitatea absolută”. negativist „in nuce”. de Eugen Ionescu. AngajaŃi cu fervoare în căutarea unei spiritualităŃi exemplare şi lucide. Mircea ZapraŃan. primenitoare de conştiinŃe şi trăiri nonconformiste. nimic nemaifiind ca înainte. tânărul transilvănean. uitare contra iubirii de sine. de ambiŃii şi ratări spectaculoase. uneori chiar devastatoare. „Cum să plângi pe cineva când abia îŃi aminteşti cum arată?”. Maritain etc. Şi ca simetria evenimentelor să fie perfectă. de Noica. ce frizează chiar infatuarea. În ceea ce priveşte corespondenŃa cu prietenii. aceşti tineri vor adera. tonul lui Cioran se schimbă substanŃial: grijă şi profunzime când îi scrie lui Eliade şi Noica. Pierderea mamei şi. Aceste două decese şi întâmplările stranii legate de ele par o pedeapsă nedreaptă şi nemeritată de Cioran. umanismul şi naŃionalismul în direcŃia promovată de Ortega. Conectat la tensiunile unei disperări bine regizate. disperată şi purificatoare. Bucur łincu. la Bucureşti. Cioran se face remarcat printr-un stil existenŃial nonconformist. de data aceasta este condamnat de o altfel de suferinŃă. pasiune devastatoare. obsedată de sinteză şi de excese. Şi Cioran ştie cel mai bine că omul nu se mai poate salva de suferinŃe decât pierzându-şi libertatea. Această generaŃie. Spengler. în linia lui Paul Tillich. o pâclă pluteşte peste lumea Răşinarilor şi a Sibiului. Or. fără nici o reŃinere. cu voinŃa de a provoca Istoria prin fapte şi gesturi şocante. Barth. angajament şi dăruire totală. tânărul din Răşinari devine simpatizat de enciclopedistul Eliade. de elocventul łuŃea etc. marcat de exerciŃiile tulburătoare ale unei existenŃe ratate şi compromise. un fel de ispăşire a culpei de a nu fi fost prezent la căpătâiul celor plecaŃi în eternitate. scrisă cu unsprezece zile înainte de a se prăpădi de o hemoragie cerebrală. crezând cu tărie în forŃa mântuitoare a suferinŃei. Emil Cioran îl întâlneşte pentru prima oară pe Mircea Eliade. chinuitoare. Valéry. Eretic şi insolent în comportament. publicat în volumul Mircea Eliade. creaŃia lui fiind pătrunsă de triada Dumnezeu-om-durere. mult mai profundă şi mai neaşteptată. care întotdeauna este legată de om. aceştia propun altfel de experienŃe de viaŃă. unde venise pentru a urma „de vagues études de philosophie”. ironie şi desfătare verbală în epistolele către Arsavir Acterian. suferinŃa e doar o consecinŃă a împăcării cu Dumnezeu. amintirile s-au temperat şi s-au şters imaginile. cum îşi aminteşte în articolul Les debuts d’une amitie. Ei toŃi. Jeni Acterian. 1978. de competentul Vulcănescu. în „asceză şi viaŃă mistică”. efervescentă şi productivă sub aspectul manifestărilor intelectuale şi al exagerărilor mistice şi Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Hartmann. Prin trăirea lor interioară dramatică. îndeosebi de cel mai drag. Unamuno. expresivă şi creatoare. a surorii sale l-a însemnat pentru o vreme. totul este neclar. unul indiferent şi inconsecvent în manifestări. se consideră apostoli şi mântuitori ai neamului prin instaurarea unei noi spiritualităŃi. un „om nou” caracterizat de înflăcărare. Klages. la scurtă distanŃă.306 Ion Deaconescu Sunt treizeci de ani de când şi-a văzut sora pentru ultima oară. se lamentează Cioran. Durere contra pasiunii devenirii. Cu toate că scriitura are o relaŃie specială cu suferinŃa. profundă. în 1932. Ca să se întoarcă în copilărie nu se mai poate. la tensiunile iniŃiatice provocate de Mircea Eliade prin Itinerarul spiritual în care se subliniază câteva repere fundamentale: „trăirea cu sens. trăirea pentru un ideal. L’Herne.Tatu. unele fascinante prin manifestări de inteligenŃă debordantă. de Comarnescu. Tereza de Avila. cum îi plăcea să braveze. filistin şi mereu nemulŃimit. amiciŃie şi melancolii rafinate răzbat din scrisorile expediate lui N. reprezentanŃi autentici ai GeneraŃiei ‘27. în ziua de 29 noiembrie primeşte de la sora sa o carte poştală. ce-i molipsise pe tinerii intelectuali români. Paris. întâlneşte în Bucureşti o pleiadă de personaje. umor. ce-i va deveni ulterior un prieten exigent în „ajustări” de conduită. pentru o valoare”. idolul „noii generaŃii”. În acel climat de frenezie a anilor ‘30. altele de o originalitate impusă şi acceptată de către o majoritate cu apetit pentru inedit şi spectacol. cu stil şi competenŃă. în viziunea lui.

Manoliu. Încadrat de acesta în direcŃia „spiritualităŃii agonice”. cât şi o anumită epuizare ce-l obligă să doarmă ore în şir. s-a angajat cu pasiune şi inocenŃă în proiectul editării revistei Zamolxis şi. dovedindu-se exemplară şi atipică. M. în Sala Dalles. acesta îi aduce la cunoştinŃa lui Cioran că a fost şi în Anglia. conferenŃiind. Şi nu ne era teamă de ridicol. prietenia lor. Răzbat din aceste epistole diverse reacŃii în legătură cu viaŃa politică şi socială a României cât şi a Europei care. volumul i-a procurat unele lucruri cu care se împacă admirabil. Viitorul istoric al religiilor îi atrage atenŃia prietenului său că.” Iată. să exprime în forme universale specificitatea sufletului românesc şi să pregătească naŃiunea pentru vremurile grele ce vor veni. O caldă şi profundă prietenie răzbate din aceste texte epistolare ce pot fi considerate experienŃe eliberatoare şi semne restitutive ale unei comunicări sufleteşti de excepŃie. Aflăm. Eliade îi împărtăşeşte lui Cioran terminarea lucrării sale Domnişoara Christina. eram în revoltă deschisă împotriva neantului nostru. Cartea amăgirilor este mai puŃin reuşită decât Pe culmile disperării. I. printr-o implicare. iar în 30-40 de ani. Şi totuşi. a şi terminat romanul Nuntă în cer. dacă ar mai sta un an. Eliade îi solicită tânărului său prieten să scrie un articol despre Sfântul Pavel.. O serie de scrisori îi sunt expediate lui Cioran în 1936 şi 1939. o tuberculoză bilaterală care l-a sechestrat în sanatoriu. că Eliade. sinceră şi referenŃială. în calitate de girant al apariŃiei lucrării Cartea amăgirilor îi comunică prietenului său stadiul tipăririi manuscrisului: căte pagini s-au cules. În climatul de fanatism şi idealuri eşuate. Cu toate restricŃiile impuse de medici. ura”. în scurt timp. În plan literar. la 22 februarie şi 8 martie 1933 despre „Pragmatism” şi „Cultra individualistă”. unele pagini fiind „menstruate”. să asigure unitatea sufletească a românilor.. Ne improvizam destinul.” „a face istorie era cuvântul care ne revenea fără încetare pe buze: era cuvântul nostru de ordine. de lichelism. crapă „de prostie. Ilovici. Altă dată. de luceferism. 2 • E m i l Ci o ra n . În plus. pe care-l consideră a fi „cel mai bun roman românesc. marcată de o luciditate pronunŃată. Într-o scrisoare expediată din Berlin. să schimbe faŃa societăŃii. împrejurările în care Cioran îl cunoaşte pe Eliade. uneori de o mare intensitate doctrinară. o carte proastă. ce ar urma să apară în numărul de Crăciun al publicaŃiei „Vremea”. de tragism şi negaŃie ostentativă. de exemplu. arta. trimis în misiune de Rege şi de D. de trăire şi nebunie „aşezaŃi intr-un colŃ al Europei. Eliade îşi anunŃă bolile. Eliade este de părere că evul lor se va sfârşi apocaliptic. Ion Deaconescu Nr. după opinia lui Eliade. în legătură cu „Oxford Group Mouvement”. să participe efectiv la re-scrierea acesteia printr-o infuzie de energii nestăvilite. corectura făcută la 40 de pagini. dispreŃuiŃi sau ignoraŃi în întreaga lume.Gusti. iar în capitala Germaniei a învăŃat deja.Cioran – melancolii epistolare 307 ideologice. culmea. P. alături de Eugen Ionescu. texte ceşi eliberează semnificaŃiile printr-o adresabilitate directă. iniŃiată de Petru Comărnescu. dedicat „omului nou”. în parte. cum susŃinea şi Mircea Vulcănescu. în sensul unor facilităŃi excesive. îşi doreşte. Într-o altă scrisoare îi atrage atenŃia că i-a apărut romanul Huliganii. în sinteză. peste ani. Emil Cioran se va implica sentimental în activităŃile grupării „Criterion”. afară de consideraŃiile privitoare la satul românesc. unde se află de două săptămâni. in 1932. în plus. ar face şi el politică militantă. necesitatea anunŃării titlului. de confuzie”. cultura şi filosofia vor ajunge la periferia societăŃii. „hip hip. pe care nu le admite în nici un fel. În scrisoarea din 1939 tonul se schimbă. Singurul în care e vorba de morală şi politică” şil obligă pe amicul său să-l citească şi chiar să scrie despre el. voiam să facem să se vorbească despre noi. că „fenomenul german te sileşte să gândeşti politic” şi. Dobridor.

308 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 309 Nr.

310 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 311 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

312 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 313 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

314 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 315 Nr.

316 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 317 Nr.

318 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 319 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

320 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 321 Nr.

322 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 323 Nr.

324 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 325 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

326 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 327 Nr.

328 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 329 Nr.

330 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 331 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

332 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 333 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

334 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 335 Nr.

336 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 337 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

338 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 339 Nr.

340 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 341 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

342 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 343 Nr.

344 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 345 Nr.

346 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 347 Nr.

348 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 349 Nr.

350 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 351 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

352 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 353 Nr.

354 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 355 Nr.

356 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 357 Nr.

358 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 359 Nr.

360 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 361 Nr.

362 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 363 Nr.

364 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 365 Nr.

366 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 367 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

368 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 369 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

370 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 371 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

372 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 373 [Alexandru Busuioceanu] Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

374 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 375 Nr.

376 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 377 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

378 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 379 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

380 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 381 Nr.

actualizată prin acte de adecvare surprinzătoare. De aceea. ocultată de forŃe şi personaje deficitare unor rigori existenŃiale. cum ar spune Mihai Şora. Si totuşi. să nu mai sufăr din pricina ei. cum vede el România. ci o suferinŃă. într-o elementaritate emoŃională păguboasă în planul biografic şi de aceea „trebuie sa te scuturi de origine. o matrice.. în maniera povestitorului din Humuleşti: „Când mă gândesc ce frenezie traiam. afara de a mă fi confundat în frământări fără ieşire şi fără sfârşit?”. atunci în expansivitate. România s-a scufundat mai tot timpul într-o poetică aproximativă a lui a fi şi a exista în istorie. Incercat de timpuriu de trăiri şi manifestări naŃionaliste. obsesia imanentistă. emoŃionale. Atitudinea critică cioraniană faŃă de România. în tinereŃe. Cum a spus şi Noica. de Ńara în care s-a născut. am pierdut o groază de timp aplecându-mă asupra neajunsurilor ei şi la ce mi-a folosit. lipsite de caratele istoriei. o rană care nu se poate închide”. rigid şi circumspect. adică a „comuniunii întru FiinŃă”. dar. alteori ardent si fundamental: „łara mea: nu e o patrie. Aceasă pasionalitate negativistă. caracteriale. Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” S . chiar cu preŃul unor dislocări de fundamentări morale. sub unghiul descifrării unor mesaje actualizate. mai ales. iar pe români îi denigrează cu o voluptate suspectă. de superstiŃia „neamului”. Cioran formulează. neputincios şi confuz în construcŃii spectaculoase existenŃiale şi de comportament. s-ar constitui în răspunsuri şi-n situaŃii comunicante în ecuaŃia individcomunitate. elanuri şi înflăcărări juvenile. Confruntându-se aproape obsesiv cu o geografie şi o istorie mereu regresive în privinŃa exprimărilor individuale şi colective. întrucât nu se bazează pe exemple relevante. Daca mă înverşunez atât împotriva Ńării mele e fiindcă aş vrea să mă detaşez de ea. Trunkene Schiff. un anumit tip de realitate aflată într-o stare avansată a de-semnificării. Ńara naufragiată în incompetenŃă şi întro étrangeté a devierii. ConsecvenŃa cu care Cioran pune între ghilimele propria-i Ńară şi o blasfemiază cu spirit. vizează ultragierea integrală a originii de care vrea să se elibereze prin ruperea cordonului ombilical căci altfel „degenerezi în idolatrie”. cu consecinŃe nesubstanŃiale pentru neamul românesc. un centru dinamic conectat la o mulŃime de interogaŃii care. din cauza neamului meu! Ce nebunie. teribilă prin epura adevărului conŃinut. Doamne!. AfirmaŃie. uneori brutal. ci doar acela de neatârnare. cauzale etc.. osârdia de a da o alta dimensiune demersului operant în direcŃia detestării Ńării şi a neamului din care se trage îşi au punctul de plecare într-un paradoxal şi excesiv patriotism tineresc. Cioran rememorează raŃional o anumită perioadă din existenŃa sa românească. sugerează.382 Ion Deaconescu Cioran şi România ca o rană -a mai spus că pentru Cioran Romania nu reprezintă un punct. atestată de atâtea ori în Schimbarea la faŃă a României dar şi în Caiete. la noi nu a funcŃionat niciodată conceptul de libertate. rezumată însă afectiv. îşi are un aparent punct de plecare în nevoia lui imperioasă de reabilitare a demnităŃii naŃionale. prin repetiŃie. întrucât „naŃionalismul e un păcat împotriva spiritului. îngăduitoare ataşamente naŃionaliste. ulterior contradictoriu. păcat universal – din nefericire”. judecăŃi tranşante pentru a se disocia de ambiguităŃi patriotarde. nu trebuie înŃeleasă ca nu faux-pas făcută într-o criză de lehamite profundă. trebuie să recunoaştem.

Cioran crede că. dacă expresia „exil metafizic” n-ar avea nici un sens. să developeze tragedia unui om care a suferit din prea multa iubire faŃă de propria lui patrie. ulterior. o pulverizare a pecetei rădăcinilor. Pentru ca. Totuşi „secretarul acuzaŃiilor mele”. a originii. o cutremurare. unele chiar condamnabile ulterior. deşi el visa la obŃinerea unor posibilităŃi reale din partea autorităŃilor române de a se pregăti în străinătate printr-un masterat. în aceste conditii. avea nevoie imperioasă de o stabilitate materială. a devenit un parametru tranzitiv şi anarhic. acest dialog contradictoriu cu cronotropul geografic ce-l reprezintă urma. îşi doreşte o ruptură definitivă. sângele îŃi curge îndoit cu lacrimi – doar dinlăuntrul unor senzaŃii ca aceasta îl înŃelegi pe Plotin când spunea ca existenŃa în lume e „sufletul ce şi-a pierdut aripile”. cu trecutul care ar trebui să se dizolve în neant. de aceea. ignorându-şi originile şi Ńara. a unei relaŃii. sunt nimic. Nu-i pot acuza din pricina valorilor pe care le apără. a universului. o para-lysie a tot ceea ce a simŃit altădată. cu înaintarea în vârstă. român. Cioran practică o experienŃă originală a limitelor: pasiunea dezgustului. deşi profesiunea de dascăl nu i-a plăcut niciodată. fiincă nu apara nici una. obârşia. de aceea. 2 • E m i l Ci o ra n . a detestării. Cioran contesta că societatea nu este la înălŃimea generaŃiei din care face parte. Neant colectiv”. ba chiar se lasă copleşit de voinŃa de a intra adânc în lucrarea naivă de iubire totală faŃă de români. m-am gândit atâta la lacrimi. nefericire. un fenomen liniar aducător de nefericire şi. existenŃa mea i-ar da unul. a sosit vremea unui cataclism spiritual: va trăi în pericol. printr-o uimitoare răbdare şi monotonie. Ca şi atâŃia alŃii. nulităŃi. tragedia unui om devenind tragedia lumii. aşadar suntem cu toŃii atinşi de blestemul de a fi român. dar nu la scară atât de mare. Cioran îşi declină astfel suferinŃa. Nimeni nu poate aparŃine acestei lumi mai puŃ²in decat mine. a fost atinsă de molime şi cataclisme devastatoare şi. poate. suporta un “consum” specific de tragism şi epuizare existenŃială. Nu de puŃine ori.Un lucru care s-a mai văzut.Cioran şi România ca o rană 383 şocante. mutilantă. a unor coincidenŃe cu manifestările sale cele mai relevante. anihilând orice normă şi logică ale faptului istoric. sunt marginalizaŃi şi nu au nici o perspectivă. E uşor de sesizat ca autorul Schimbarii la faŃă a României se lasa identificat cu tensiunile şi alienările Ńării lui. oameni de nimic lipsiŃi de orice iluzie. Cioran este şi vrea sa fie un subiect inserat în istorie. Mediocri total dezamăgiŃi.. s-a redresat prin „accidente fericite”. din real. Refăcând traiectul său existenŃial. brutală. trebuie spus. figurativă. că ei. în consecinŃă. ca profesor de filosofie la liceul „Andrei Saguna” din Braşov. tinerii cu misiunea istorică de a transfigura România. în anumite situaŃii. întră în consonanŃă cu exerciŃiul unui radicalism al identităŃii păguboase: „CompatrioŃii mei. situaŃie desfigurantă.. România s-a aflat în situaŃia de a ieşi dintr-o anumită geografie. Dacă Octavio Paz crede ca între circul Romei şi happening se regăseşte corida. în plus. corepetitor la concertul ei. ce au întemeiat o atât de interesantă psihologie colectivă. ca-ntr-o pictură de Picasso. în româneşte. ajunge la concluzia dezamăgitoare că Dumnezeu nu e. Refuzându-i-se un post universitar. ca ADN al vieŃii sale. proprie românilor. Cioran impune melancolia vulgară. amprenta sa românească? Una dintre posibilele explicaŃii poate fi încorporată în mărturisirea sa de mai jos: „Toată viaŃa voi fi trăit cu sentimentul că am fost alungat din adevăratul meu loc. Or. spre a da iluzia unui raport. La nivel de limbaj. In fond. dublată de o deznădejde nostalgică. Să-Ńi simŃi carnea cum plânge. cum el însuşi se caracteriza. Se cunoaşte faptul ca licenŃiatul în filosofie şi în litere din 1932 obŃine prima sa slujbă în 1936. un loc de muncă permanent i-ar fi asigurat o parŃiala rezolvare a disperărilor sale. poate chiar dirijor din umbră. totuşi . nu reprezintă nimic.Aş putea scrie despre ele o carte întreagă şi chiar am scris una. de unde izvorăsc aceasta repulsie cioraniană. Asta e şi trăsătura dominantă a neamului nostru: scepticismul vulgar. Nr. trăind numai pentru arta şi. în nici un caz.

Relu. O perioadă nouă începe pentru mine. Faptul că unii dintre colegii lui de generŃie erau la înălŃimea evenimentelor înseamnă perspectiva dobândirii unui sens istoric. nu doar pitorească. a renunŃării la luciditate în schimbul „dramatismului în trăirea destinului nostru” nu s-a produs decât la nivel de aspiratie: „Mă gândesc la anii 1933-34-35. nu e istorie. în aceste circumstanŃe. prin care ni se asigură prezenta în timp şi în istorie.” Fixarea în acest proiect perturbator şi sancŃionar va dăinui autoritar şi nu se va converti în compromis aproape niciodată.o Românie viitoare potenŃial prosperă şi activă. pentru participare la mişcarea legionară. puternică. poate constitui întemeierea unei negativităŃi împinse la limita. Până acum mi-am ajutat familia ca un diletant. la un moment dat. Dar „schimbarea la faŃă a României”. a fratelui. la delirul «politic» la năzuinŃele mele de-a dreptul demente – ce vitalitate în dezechilibru! Nebunia mea era neobosită. la nebunia ce mă cuprinsese. a surorii. protopopul de Sibiu. împinsă până la limita suportabilităŃii. specializându-mă în absenŃele ei. El vede în limba română o reŃea precisă de funcŃii lingvistice şi ideologice ale Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . pentru rămânerea în Franşa a fiului rătăcitor. Şi. cu excepŃia elogiului adus limbii române. la ordinul autorităŃilor regimului comunist. obŃinea de la cunoştinte obiecte de îmbrăcăminte pe care le expedia la Sibiu: „Iată-mă acum pedepsit şi pus în faŃa unor obligaŃii de care-mi este imposibil să fug. am luptat contra ei şi am încercat – cu oarecare succes – să destram toate firele ce mă legau afectiv de ea. îi permisese acestuia. Cioran s-a simŃit obligat să participe la întreŃinerea tatalui. fiind cunoscută încarcerarea fratelui său. prin diverse subterfugi. Or. intenŃia de a părăsi Ńara. ca echilibrul forŃelor interne şi externe să-i fie favorabil. prin trimiterea permanentă de pachete cu alimente.384 Ion Deaconescu In aceste condiŃii. el îşi construieşte un anumit fel de a fi faŃa de pulsaŃia naŃională. Cu toŃii ştim ce înseamnă FranŃa. o defensivă productivă cristalizată în acte de blasfemie şi de umilire a tot ce-i românesc: „România e geografie. a nepoŃilor. după ce obŃinuse Unirea din 1918. Rusia şi Germania. obosit şi dezamăgit de realităŃile atât de contradictorii şi inerte.” Dar cea mai răscolitoare exprimare a exteriorizării insolenŃei sale faŃă de spiritul Ńării o reprezinta renunŃarea la limba română. Totuşi. A fost o povara extrem de grea întrucat scriitorul nu avea o situaŃie financiară nici măcar acceptabilă. Cioran şşi propune să nu-şi mai rateze existenŃa iubindu-şi atât de pasional patria. Si nu sunt de neglijat şi nici justificate în vreun fel umilinŃele la care a fost supus tatăl său. dar ştim perfect ce nu este. o descarnare a transparenŃei aventurii lingvistice în care eşti implicat. considerată a fi cea mai poetică dintre limbiile pământului. după 1950. în spiritul trăirii entuziaste a realităŃilor viitoare. haine. scârbit de experienŃa sa gardistă. percepută într-un accelerat proces de dizolvare şi descompunere devine o dramatică obsesie. Anglia. InŃelege cineva acest tragic? O Ńară are valoare numai când devine o problemă pentru alŃii. toate aceste idealuri s-au constituit in demersul de-a face o naŃiune nouă. să elogiezi un alt limbaj în care să te exprimi. la ambiŃiile nemăsurate. Toate progresele pe care am reuşit să le fac în franceză se datorează desprinderii mele de limba română. unele chiar interpretabile. O alta posibilă cauză a atitudinii lui distrugătoare faŃa de România credem că se poate identifica în „accidentele” suferite de membrii familiei sale rămaşi în Ńară. medicamente etc. a rudelor. Am rupt contactul cu limba asta. de „Viciile substanŃiale” ale sufletului românului dintotdeauna. SituaŃia interbelică a României. Italia. am descoperit infinitul de care are nevoie pentru a fi ceva. dar nu ştim nici unul ce înseamnă România. analog cu cel al marilor Ńări europene. când numele ei înseamnă o atitudine. a mamei. de acum înainte va fi ceva serios. atât de preŃuită cândva de autorul CărŃii amăgirilor: „Româna – limba cea mai urâtă şi mai poetică dintre toate… Vorbitul în româneşte e pentru mine o catatrofă lingvistică. făcând pasiune pentru acesta.” Cuprins de lehamite.” Sa jubilezi de triumful renunŃării la limba maternă în favoarea alteia. La această dramatică situaŃie ar mai trebui adăugat ceva: în toată perioada pariziană de aproape 58 de ani. Nu ştim ce este România.

aflându-se. cum ar spune R.” Neexistând limbă şi real. cu o multitudine de topoi. Se pare însă că această situaŃie şio doreşte Cioran: să nu mai fie individul identificat în românitate. Ion Deaconescu Nr. Rezultă că universul sentimental al de-polarizării afective cioraniene faŃă de România reproduce în mare măsură. atitudinea sa pare motivată de către presiunea şi actele psihologice ale unei experienŃe existenŃiale atât de originale. ci trebuie sa violeze codul. Autor implicat şi personaj protagonist în tragedia jucată de unul singur. în acest concept degramaticalizat. „în situaŃia unui decriptator care nu decodifică. competenŃa şi performanŃa acesteia.Cioran şi România ca o rană 385 comunicării cu trecutul. 2 • E m i l Ci o ra n .” Autoanulându-se din câmpul de semnificaŃii ale limbii. ci şi prin esecul proiectului de receptare a „substantei etice”. ci o dramă. Altfel spus. nu există nici individul. ci fără limbă nu ai patrie. de cele mai multe ori. reflectată nu numai la nivel de imagine răsturnată. face să dispară chiar mesajul ei. chiar realitatea aflată într-o de-construcŃie de spirit şi conştiinŃă. Nu e un simplu artificiu de stranietate. Bierwisch. limba e chiar patria în care energiile dislocate generează acea „cunoaştere productivă a realului. în sens hegelian.

comunicări telegramatice privitoare la colaborarea cu unele ziare din Bucureşti. Anscombe. Dacă sunt lecuit de vreo boală. stratificată de semnificaŃii şi concluzii dominante. Cioran le comunică părinŃilor că s-a adaptat perfect la viaŃa din Berlin. sunt silit să iau Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” „A . purtătorul unei moralităŃi. Vom retrasa pluralitatea de mesaje ce fac referire la epoca berlineză pe segmente şi le vom pune în discuŃie folosindu-ne de anumite paliere interpretative. Locuiesc lângă un parc mare. doar la problema banilor primiŃi din Ńară de la părinŃi. Ar fi singurul caz de acest gen iar eu aş fi primul care aş subscrie la această internare. dimpotrivă „Berlinul primăvara. După cum se ştie.” Iată o surprinzătoare schismă în receptarea cioraniană a paradigmei experienŃei sale germane.. despre cele trăite în periplul german. o travestire a amintirii care uneori te şochează de-a dreptul. contradicŃiile afirmaŃiilor precum şi conŃinutul articolelor referitoare la acest aspect ni se pare atât necesar cât şi productiv în înŃelegerea cât mai exactă a felului cioranian de a fi. vom constata o inconştienŃă majoră. Alteori. spre a le prezenta la Ministerul de Externe. mediatoare de ideologie. fără nici o independenŃă de spirit.. aş fi închis într-un azil de nebuni. CorespondenŃa berlineză cu cei din Sibiu se reduce. Mi-e ciudă pe filosofie căci ea m-a împins la această veneraŃie morbidă. marcată de pretenŃii de autoritate. aşa încât pot face preumblări când şi de câte ori vreau”. din păcate pnetru lectorul de astăzi. originar din sudul Ńării „mult mai vorbăreŃ şi mai amabil decât sunt cei din nord”. cerându-i fratelui său Relu procurarea tuturor numerelor din această publicaŃie în care a scris despre Germania. Cum am putut să închin un cult unei naŃiunii atât de puŃin interesante în fond? Mediocri încăpăŃânaŃi peste noapte. cu care se vede zilnic şi cu care conversează în nemŃeşte. Mă costă numai mâncarea ceva mai mult. din partea FundaŃiei Humboldt. printr-un angajament afectiv şi emoŃional materializat în exprimări şi concluzii ce au întemeiat un proiect şi o conduită orientată potrivit unor convingeri şi a unei interiorităŃi reverberante. care nu îi plătesc regulat şi la timp aricolele. că oraşul nu este zgomotos. dimpotrivă. pentru a-şi susŃine un doctorat în filosofie. Cioran le trimite un certificat de frecvenŃă. E cea mai mare nebunie a tinereŃii mele. mai ales „Vremea”. Dacă vom analiza parcursul afirmaŃiilor lui în sens temporal. informaŃiile expediate sunt şi mai neinteresante: „am o cameră mai bună decât cea de anul trecut mai mare şi mai confortabilă. tocmai pentru a demonstra caracterul contradictoriu al acestor afirmaŃii. aş fi pedepsit pentru că am fost nebun. Pentru a le demonstra celor de acasă cât este de silitor.386 Ion Deaconescu Apogeul negativ al existenŃei mele (1933-1935) dmiraŃia maladivă pe care am purtat-o Germaniei mi-a otrăvit viaŃa. discursul său nu reprezintă doar un eveniment de limbaj. Beneficiar al unei burse în Germania. un simplu document cu valoare şcolară minimă. în anul 1933. e mult mai frumos decât aş fi fost dispus a crede. ci şi unul de conştiinŃă. o diviziune. De-ar fi s-o descriu cândva în amănunt. cu siguranŃă asta e. A descifra fluctuaŃiile punctelor sale de vedere privitoare la anii petrecuŃi în Germania. are motive să creadă că şi-a însuşit bine germana şi datorită prieteniei cu un student neamŃ la medicină. un fragment de istorie personală consumată într-un spaŃiu bulversant nu printr-o „cunoaştere fără observaŃie” cum spune E. deoarece nu exista practica de a se elibera documente privitoare la examene. În ceea ce priveşte şcoala.

nu merge la teatru. ordonat de către Hitler. dezvăluind experienŃe eşuate în aventuri ce comportă o exprimabilitate extrem de facilă. Nr. Cum să-l judeci oare. prin contrast. provizoriu Bucuriile oamenilor trişti sau TristeŃea de a fi. în asemenea circumstanŃe alternative. în schimb lui Comarnescu îi scrie altceva. precum şi scrierea unei serii de articole. Încolo. Cioran îşi diminuează interesul pentru Universitate întrucât aici doar două nume l-ar putea interesa. că atmosfera berlineză îi prieşte de minune. inapetenŃa pentru studiu etc. în rest. alteori. Apărute în „Vremea”. Îmi plac femeile mai mult decât credeam. îi scrie el lui N. „un temperament exaltat până la demonie”. ce vizează lenevia. oamenii sunt destul de simpatici. 2 • E m i l Ci o ra n . impulsul creaŃiei. Dacă aş fi sincer ar trebui să-Ńi mărturisesc că o mare parte din timp o petrec cu femei. Contrar oricăror „construcŃii speculative”. E vorba de Nicolae Hartmann şi Ludving Klages. Cioran doreşte să dea impresia destinatorilor epistelor sale că este un dandy.” Acest fragment epistolar are o valoare de avertisment pentru a ne feri de diversele capcane pe care ni le întinde Cioran. mereu obosit. 1933. în sensul că unora le spune un aşa-zis adevăr. un episod secund al acestuia. Lazăr” din Sibiu ca şi la Facultea de Filosofie. Articolul intitulat Impresii din München. lehamitea. Aş vrea neapărat ca banii ce îmi veŃi trimite eventual prin ianuarie să-i expediaŃi lui Bucur în Paris deoarece atunci capăt neapărat dublu aici. un fel de destăinuire a unei existenŃe spectaculoase prin conŃinutul ei: „Despre ce fac eu la München este greu să te informez. altora o distorsionare.Apogeul negativ al existenŃei mele (1933-1935) 387 masa prin restaurante. legate de o inactivitate cuprinzătoare. operă. Universitatea nu mă interesează nici cât o femeie bătrână. este însă tot timpul atent la realităŃile germane care-l conving că „numai un regim de dictatură mă mai poate încălzi. vocaŃia metafizică. iar femeile incomparabil mai accesibile decât cele din Bucureşti. Cu toate acestea ies destul de bine cu banii şi nu trebuie să vă îngrijoraŃi pe această temă. „ascult toată ziua muzică în cameră. totuşi. Cioran se lasă cucerit de muzică. aşa cedează de uşor”. Şi. cu imagini răsturnate în oglinda fericirii terestre şi atins de ispite mărunte? Să-i fi dispărut fiorul cosmic. piederea de timp. Tatu. mai ales că tânărul Cioran declară răspicat că „nu există om politic în lumea de astăzi care să-mi inspire o simpatie şi o admiraŃie mai mare decât Hitler”. mărturiseşte tot felul de variaŃii imaginative. într-un cămin studenŃesc. perioada berlineză înseamnă şi scrierea a şaptezeci de pagini ale unei cărŃi intitulate. imediat după măcelul rasist din 30 iunie 1934. într-o scrisoare din 27 dec. apărute în „Vremea” sub titlul generic Scrisori din Germania. Începând din aprilie 1934. promovată de naŃional-socialismul german. se simte un însingurat.” Fără apetit pentru lectură. aceste impresii muncheneze evidenŃiază excesiva sa frenezie pentru realitatea germană. Am impresia că aici ai putea să ai zilnic altă femeie. Cioran se află pentru o perioadă la München şi locuieşte în Turkenstrasse 58. deoarece concertele sunt destul de scumpe pentru posibilităŃile mele. De aici le transmite salutări părinŃilor şi impresii despre progresele făcute la învăŃătură. în burgul lipsit de mister şi de vâlvătaia cunoaşterii? Când e sincer Cioran? Scârbit de istorie şi de filosofie are de gând să scrie la Berlin o teză de doctorat despre lacrimi. cu exclamaŃii de bucurie atunci când înfăŃişează simpatia declarată pentru regimul lui Hitler. Este o fiinŃare-în-lume ce înglobează subiectul pretins autoritar şi competitiv într-o precaritate existenŃială problematică şi resuscitantă: entuziasmat de ordinea politică germană. fost coleg la liceul „Gh. poate o criză de inconştienŃă ori o descifrare exagerat de subiectivă a politicii de atunci. generate de admiraŃia sa pentru viaŃa social politică a acestei Ńări. Oamenii nu merită libertatea. Hitler în conştiinŃa germană declanşează o reacŃie imediată din partea gazetarilor vremii. Este un câştig şi o afacere într-adevar mare”. cinematograf.

dar nu la Paris. O posibilă explicaŃie a derapajului ideologic de care se face vinovat Cioran în perioada lui germană se găseşte într-o scrisoare adresată de acesta. O. dacă aş avea curajul sau talentul să evoc acel coşmar! Dar sunt prea slab să mă pot afunda iar în asemenea grozavii. Revolta statuilor. brutalitatea şi o nelinişte infinită ar putea schimba ceva. la München. mesajul devine filtrat. cum crede Borges. criticând mentalitatea şi prejudecăŃile acestora de a nu fi înŃeles teorii şi proiecte aşa-zis democratice din Germania în numele căreia se poate întâmpla orice. comună unor persoane incompetente. de motivaŃii şi energii compensatoare: „La Berlin.” Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . O. dacă lecturăm corespondenŃa sa cu părinŃii. are în vedere ferma dezaprobare a autorului faŃă de atitudinile unora de condamnare a gestului criminal al lui Hitler din München. comunicarea este uzuală. la nivel de receptare pragmatică. este evident şi pune în lumină o duplicitate spectaculoasă. fixat în diferite contexte social-culturale şi politice. circumspect şi. cu prietenii ori complexele însemnări de jurnal.” Un alt bilanŃ existenŃial: „Cele două ierni pe care le-am petrecut la Berlin se numără printre cele mai «blestemate» din viaŃa mea. motivat. normală. nu a trăirilor. Iată câteva exemple revelatoare: „Am dus acolo o viaŃă de halucinat într-o singurătate aproape totală. generator de semnificaŃii deviante. al spuselor lui Cioran. Regăsim. Să nu răscolim Infernul”. te cred escroc. din Berlin. aşa cum apare în Caiete. prezent într-un real oprimat. pentru a menŃine doar pe cea a autorului. AfirmaŃia de-a dreptul cutremurătoare este dublată de alta la fel de gravă privind triumful unei mişcări pentru care el (Hitler) şi-a ruinat viaŃa. concepŃia sa dezvoltată în Schimbarea la faŃă a României privitoare la o excesivă dezvoltare a perspectivei eroismului şi a mesianismului ce asigură progresul şi gloria unei Ńări. lui Comarnescu la 27 decembrie 1933. în sinistrul oraş prusac. Am refăcut experienŃa lui Matte Laurdis Brigge. sinceră. Dar cu ce am greşit eu de trebuie să spăl ruşinea unui popor ce n-are istorie?” În această scrisoare se află in nuce. crede autorul. acolo am suferit consecinŃele insomniilor mele începute de la douăzeci de ani. În România numai teroarea. în unele cazuri. nu câştigi încrederea afectivă a nici unei femei iar oamenii serioşi zâmbesc când te vad deştept. Adevărul este că sunt anumite realităŃi aici care-mi plac şi sunt convins că lichelismul autohton ar putea fi înăbuşit dacă nu distrus printr-un regim de dictatură. contradictorie. alteori este direcŃionată spre un cititor versat. pentru consumul lor. ci în glacialul. Mai bine mă gândesc la asta. aşezată şi cuminte. un arhetip de referinŃe rescrise şi retrăite ce îndeamnă la o descifrare cu cheie. strigătul disperat al unui tânăr preocupat până la ridicol de destinul patriei sale pe care o vrea a fi agitată. am trăit extazuri frecvente ce vor rămâne pentru totdeauna culmile vieŃii mele. Ar trebui arestaŃi toŃi românii şi bătuŃi la sânge numai aşa un popor superficial ar putea face istorie. „Unii dintre prietenii noştri vor crede că am devenit hitlerist din anumite raŃiuni de oportunism. ale unei anumite moralităŃi. mai bine zis schemele interioare practicate ulterior în Caiete despre această perioadă. evidenŃiată pentru uzul general şi ultim. Uneori. ci a mărturisirilor cenzurate în funcŃie de receptor. furioasă şi ameninŃătoare şi nicidecum logică. atent. Gradul de polisemie a afirmaŃiilor cioraniene referitoare la tensiunile care l-au marcat în timpul şederii sale în Germania nu poate fi sesizat şi descifrat dacă nu se evidenŃiază şi mutaŃiile. Efectul diferit. dacă aş avea cândva curajul moral de a descrie tot ce am trăit acolo! Acolo s-a format viziunea mea despre lume. Nu-i mai puŃin adevărat că acel sejur m-a marcat pentru tot restul vieŃii mele. Numai aşa se poate lua în consideraŃie conceptul de text definitiv ce aparŃine nu doar religiei sau oboselii.388 Ion Deaconescu Alt material. uşor retoric. ordonată. ci şi destructurărilor ulterioare ale conştiinŃei. adică la o expulzare a realităŃii plurivalente. Este teribil să fii român. naŃional-socialismului pentru a fi o mişcare serioasă lipsindu-i doar sângele. întrucât un dictator are dreptul să trimită la moarte câteva fiinŃe. adică în folosul cititorilor.

de inspiraŃie ori de feluritele raportări. ci de intensitatea şi de sinceritatea trăirii evenimentului. reprezenta un model pentru celelalte naŃiuni. te îndeamnă să urmezi şi alte piste interpretative şi să Ńii cont de procesul diachronic al motivărilor ideologice şi de asumare ori detaşare. originalitatea mărturisirii nu depinde de dogmă. În parte. cu totalitatea creaŃiei lui Cioran. pe Cioran că cei doi ani petrecuŃi în Germania au însemnat atât de mult pentru el. ansamblul corespondenŃei şi al însemnărilor reunite în Caiete despre perioada germană furnizează cititorului o realitate dinamică. producătoare de impresionante finalităŃi artistice. la vremea respectivă. confirmă chiar Cioran: „La München am ajuns să cred că o nouă religie avea să apară în Balcani – atât de intens trăia şi într-atât frenezia mea îmi dădea încredere în mine.Apogeul negativ al existenŃei mele (1933-1935) 389 Să-1 mai credem. 2 • E m i l Ci o ra n . însă. Dacă opera cioraniană se configurează armonios. de ce nu. descrierea experienŃei sale germane. propuse de autorul Schimbării la faŃă a României. fanteziile şi disperările au fost declanşate dintr-o profundă convingere că această Ńară. motivate de presiunea psihologică a unui anumit tip de receptare. că Cioran trăieşte uneori întâmplarea şi o descrie în raport de identificare cu cel care va primi mesajul. Cu toate aceste subterfugii literare. Ion Deaconescu Nr. chemate să se sincronizeze cu evenimentele şi tensiunile ce o marcau? E posibil. mediată de concluzii contradictorii ce generează. interpretări secundare. că fulguraŃiile scrise despre acest spaŃiu. Se pare. oare. în antiteză cu natura aşteptărilor lectorului. plasată în interiorul textului cioranian. căci nu mai pot suporta mult timp asemenea tensiune”. O încredere care mă îngrozea. Într-adevăr. reflecŃiile.

Este. până la urmă. am ajuns să îl privesc pe Cioran cam ca pe untura de peşte. iar păcatele fug toate de mine. cu cruci nelalocul lor.. care mereu au ceva de comentat.390 Radu Buruianu Et in Ciorania ego m crezut multă vreme că nu-mi place Cioran şi nici astăzi nu ştiu sigur dacă îmi place sau nu. care îl folosesc ca izvor nesecat de citate menite să susŃină sau să contrazică. siliŃi-vă să le creaŃi! TăceŃi! N-aş striga mai departe de teamă să nu cad în păcatul pe care îl strig! Nu pot însă să îmi reprim tentaŃia de a mi-l imagina rânjind la cer văzându-şi apologeŃii luaŃi un pic în balon! Dar strig! Când un copil de la Ńară dă ochii cu o catedrală gotică. nu mai zgârmaŃi cu peniŃele prin pustie. orice. pe cine? Pe dracu’ să mă pieptene! Dacă ar fi vrut să mă cumpere. Nihil pe toate fronturile! Dumnezeu s-a umflat peste măsură. atunci ar fi putut să o facă! Cu un punct fix m-ar fi luat cu ambalaj cu tot. aducând a babe ce plivesc sâmbătă dimineaŃa prin cimitir. iar băieŃii îşi caută prin ganguri Dumnezeul lor în fumuri. Şi. de limbuŃia nesfârşită şi sterilă a „cohortelor de cioranologi”. aşteptând. Sfidează gravitaŃia şi nu mai vrea să ne tragem de şireturi! Şi-a pierdut simŃul umorului şi nu se mai tocmeşte. a cioranicilor multicolori. care în permanenŃă descoperă ceva. de fapt. dacă puteŃi. alături de alte câteva nume mari ale micii literaturi române. valabil în cazul oricărui autor – n-are rost să ne scufundăm aici în discuŃii despre rolul şi limitele criticii/exegezei literare –. de corectat. se naşte fie un Cioran. dar imposibil de prins în mână! Valoarea lor stă în sclipire şi trase în lingou nu mai fac două nule. când fetele s-au retras să-şi cânte păcatele la acordeon. stimabililor.. mi s-a oprit brusc ticăitul şi m-am aşezat cu dosu’ pe valiză. cât de imensa literatură parazitară care le înconjoară. fie un Napoleon. Totul sau nimic! De unde atâta tot!? De unde atâta nimic!? A Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” . Din cauza lor. Cioran intră în categoria celor care par definitiv condamnaŃi la o receptare viciată de gogoaşa critică care le-a învăluit opera. aşa cum mai demult Dumnezeu mă luase pe o bucată de prescură! Bag seama că n-a vrut. Vântul care-mi bate prin piept nu poate fi stins cu Cola. mulŃumiŃi-vă că e plină de fire încâlcite. acoperă la loc şi redescoperă altceva. Nu mai căutaŃi bulgări de aur în Ńărână. noaptea. nu-mi displace şi că reacŃia de respingere nu e generată atât persoana şi/sau de scriitura lui Cioran. Mi-am dat în schimb seama că.. Nu mai acceptă şpriŃul. MulŃumiŃi-vă să găsiŃi. Prea sus pentru a fi atinse! Prea îndrăzneŃe pentru a fi iubite! Cruci care şi-au luat lumea în cap! Cruci pe care numai sinucigaşii ar paria! Obişnuit cu bisericuŃele rotunjoare şi turleşe. dar parcă la unii este mai valabil decât la alŃii. mai subŃiri. de adăugat. că are alŃii mai acătării cu care să se spele pe cap! Aveam o părere mai bună despre mine! Nu-i deloc plăcut să-Ńi pierzi Dumnezeul într-o piaŃă înconjurată de bistro-uri cu obloanele lăsate. mai groase. Ce. mostre de Cioran în vieŃile noastre amărâte! Iar dacă nu. nu mai sfărâmaŃi marele nimic în nimicuri comune şi nu încercaŃi să le aranjaŃi ca într-un cub al lui Rubic. după caz. târându-mi boccelele pe-o străduŃă de burg franŃuzesc. Coborât din rata de Paris. HaideŃi. am văzut cum lumea îşi ieşea din minŃi într-un munte ascuŃit şi plin de zorzoane..

Profesorul îşi cere scuze! Îi răspund „C’est pas grave!”. «Roumain d’origine contrôlée». incolore. nu semnez.Et in Ciorania ego 391 BineînŃeles că. 2 • E m i l Ci o ra n . Uite. din instinct de conservare.. pe o coală albă şi fotocopiez din nou. insipide… Las ochii-n pământ dimineaŃa când mă-ntâlnesc cu măturătorii! M-ar linşa cu siguranŃă că bucăŃile de obiect neidentificat cu care îşi rup zilnic spinările sunt rodul plimbărilor mele noctambule.. care o iau razna şi se pierd care încolo. Ah. M-am ascuns într-un babel numit résidence universitaire. ignifuge. ViaŃă într-o rână de pe-o secundă pe alta! Din cauza limbii mă simt ca un şchiop făcând echilibristică cu piatra de moară în cârcă. răsfoiesc. Gata! Acu’ ce dracu’ să le spun io ăstora? Mă enervează… În ziua stabilită aflu că trebuie să împart timpul cu un monsieur care Ńine morŃiş să ne popularizeze „La Constitution du Caméroun”. nici pedeapsa cu moartea. S-a aprins… urlă… Nu-l ascult. etc. căci mă las cu totul în fiecare dintre ele. nu recunosc. nici la fel. de damă. Dar în loc să mă pierd cuminte în mozaicul de limbi. nereciclabile. dar aud la fiecare zece secunde peuple sau nation. Se umple lumea de mine şi eu nu-mi găsesc loc nicăieri. Ce dracu l-o fi nemulŃumit p-acesta dacă avea bani de Ńigări. Aha! Cum să nu? Dacă-i musai cu plăcere! Aşa că scarpină-te Sucă în ceafă şi cată în inima Franciei abisul înŃelepciunii rumâneşti. M-am trezit luat ca din oală: „Vous Monsieur le Roumain… vous devez préparer un mémoire sur la pensée politique de chez vous…”. de căpşune. La început. Nu am nici o părere! Nu mă psihanalizaŃi cu forcepsurile voastre ruginite! LăsaŃi-mă-n metecia mea! „Le-a sărit în ochi românia ta. nici pe dincolo. Are în biblioteca universităŃii trei rafturi în care nu pare să fi băgat cineva vreodată mâna. nici altfel.. Dar hai să fiu metodic. ConferenŃiarul îşi pierde cumpătul… se ridică şi pleacă bodogănind despre corectitudine politică. Sunt mici dar grele rău. şi-un Dumnezeu trebuie să-mi fie martor că nu mi-am dorit niciodată majusculele.. am încercat să le strâng în pungile rezistente şi încăpătoare luate moca de la supermarşeu. Nr. Le Roumain în sus! Le Roumain în jos! De ce i-o trebui lumii un Le Roumain? Şi cum m-or fi găsit fix pe mine? Nu voi să fiu nici aşa. În Cahiers. Din raŃiuni de bibliografie îl aleg pe Cioran. Mă simt puternic! Urmăresc feŃele auditorilor.. Câtă diversitate în exprimarea plictiselii! Camerunezul meu vorbeşte cam de-o oră şi nu dă semne că s-ar apropia de fin. mai un chip cioplit... la care juni din toate colŃurile lumii vorbeau despre tot felul de tâmpenii monumentale debitate de diverşi domni dornici să schimbe… ha-ha-ha… lumea.. Culmea e că tot umblând prin Cioran devin tot mai puŃin cioraniac. Pe unde umblu las în urmă firimituri. nefiind în stare să sufăr pân’ la capăt. nu ştiu cum am făcut şi-am ajuns Le Roumain! Chiar aşa. Câteva fătuce încep să chicotească. dar sunt băiat salon şi nu-Ńi fac nimic”. zi şi noapte. N-oi fi eu singurul fără Dumnezeu din lumea asta! Trebuie să mai fie şi alŃii şi uite că trăiesc cumva! Mai o nebunie. mi-am revenit şi mi-am continuat în sevraj drumul. ce-mi place asta… Sună aşa a „ai cam comis-o. rasism etc. de frică să nu mă sufoce. preiau clişee cu toptanu’… Las’ că nu-mi plac… umplem timpul cu ele. zicea amicul doftor de vinuri care îşi dregea pe frantuzeşte graiul de la Ieşi. scot citate pe minuscule „bulletins de demande”. Vorbesc în bucăŃi mici şi trăiesc în bucăŃi mici-mici. dar s-au repede strâns tone şi a trebuit să renunŃ… Merg în continuu. îl văd întro poză fumând dintr-un porte-cigarette lung. Dormitam într-o dimineaŃă la un seminar de istoria ideilor… ha-ha-ha… politice. culori şi mirosuri. la mine sau prins că-s moldovean”.. nici soarta copiilor de nu ştiu unde. Deşeuri nebiodegradabile. inodore. nu mă interesează – vă jur! – încălzirea globală. Fotocopiez – Hélas… le photocopillage tue le livre! – decupez cu lama de ras. Aleg o bucată din Sur deux types de société – Lettre à un ami lointain pe care trebuie să o răspândesc camarazilor.. Răsfoiesc. lipesc peticele cu dulceaŃă Top Budget. vezi..

Toute prédiction est risquée et ridicule”. Dă-i omului ce vrea să audă! Aplic etichete de genul „adolescent terrible”. vrea în sfârşit ceva tare. Perorez despre generaŃia ’27. Pentru fiecare cităŃel caut un altul să-l contrazică. în schimb. Din păcate. Am probabil un aer „very french”. are ceva puternic. La piciorul lui Eiffel e înghesuială mare. „apatride métaphysique”. Nu-mi vine un altul şi zic „voyou”. Din gura unei corcituri de „p’tit négre” cu „vache espagnole” ar suna ilar. comunism. de copac bătrân crăpat de fulger. Cioran. „espece de Werther des Carpates”. drepturile omului. iar ceilalŃi se uită invidioşi. Măcar o dată pe an. Mi-ar fi plăcut măcar să nu fi-nŃeles chiar nimic. de os zdrobit cu piatra. concepŃie istoristă. ca alŃii. Ce idee stupidă să te sinucizi aici! Dacă nu cumva ai noroc să te lovească bateau-mouche-ul fix în moalele capului. Accept de dragul ideii că odată şi odată le vor arăta nepoŃilor poza cu „The French Guy”. Închei cu „la politique est le domaine des pseudo-problèmes”. système. că din rateurile vieŃii Ńâşneşte filozofie. catégorie. Fiasco. Nu-mi fac iluzii. După ce s-a lăsat atâta amar de vreme fraierit cu alcool. Evit faza cu „le plus grand styliste”. Abia acum îmi dau seama cât de ciudat sună Sióran. De-ar fi prins măcar o secundă în World Trade Center… Luxembourg aduce a Parcul Poporului pe 23 august. căci un grup de americani magnetizaŃi îmi propun o stică de vin ca să îmi „take a picture”. „tout ce qui est forme. Mă chinuiesc să argumentez „le caractère fragmentaire et contradictoire de l’oeuvre cioranienne”.392 Radu Buruianu C’est mon tour! Aş vrea să scap de ei spunându-le din prima că „la pensée est une expression organique obeissant aux caprices des nerfs”. nu te vei pricopsi decât cu o prozaică ciupercă şi vei fi scos cu mâinile sucite de băieŃii de la Gendarmérie Nationale în blitzurile lacome ale vreunui grup de japonezi. bărbătesc. Se aude o voce de trestie: „anarchiste de droite”. după-amiaza. totuşi. „je crois à la catastrophe finale […]. dar măcar spectacol… Marea aflare în treabă… Parisul miroase a oaie. amor şi câte altele. Nerăbdare. Vulgarizez: vorbesc de capitalism vs. d’une carence en énergie intérieure. Punct! Vă mulŃumesc! Bună ziua! Dă cineva o cafea? Mă abŃin. la anul va fi cine ştie ce eucalipt. Micul sinucigaş ascuns cu jenă de fiecare dintre noi nu mai are răbdare şi a început să bată din picioare. O duduie asiatică îmi cere „un seul mot”. Mes hommages şi săru-mâna. antidepresive. modernism… ocolesc mult… revin. stat liberal. Anul trecut probabil a fost în Tower Bridge. „maître du pessimisme contemporain” etc. Sena e jegoasă. plan ou schéma procède d’un déficit des contenus. Parcă ar fi o uşă care scârŃâie sau o mâŃă trasă de coadă. nu total. Un strop de apă în veninul originar: există. d’une stérilité de la vie spirituelle”. Înjur pe româneşte. Românaşii rigolează. Madame! Radu Buruianu Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . autohtonism. un om căruia nu-i pot nega dreptul de a vorbi despre Cioran.

ea ne apare. Dumnezeu întâmplător în neantul valah ândirea speculativă a fiinŃei. În Die Kehre. stă sub semnul două pericole.393 Constantin Barbu Mică istorie a nihilismului românesc sau cum a căzut. dacă e nelipsit de geniu. germane şi. ceea ce este o adevărată Casă a FiinŃei. eonul lui Eminescu. cerceta limbajul metafizicilor indiene. Pentru ceea ce este iniŃial rostirea noastră. greceşti. prin care traducem „începutul”. cauze pe care de le vom strânge la un loc ca răspundere. dialogul nostru cu toate cele patru cauze. pentru noi. deveninŃă. fără întru sau fără ins? Aşa cum este rostirea românescă. Cel de-al doilea pericol. hypokeimenon. însul lui Samuil Micu. mai nou. ce-ar fi grecii fără to on. în chip propriu. eveniment. De altfel. ah. –dacă vrem să spunem în chip propriu ceva despre acel cum este cu putinŃă ceva în loc de nimic? – limbajul metafizicilor româneşti. fără estime. neti. Orice răspuns dat cu autentică răspundere. Acesta este sensul locuirii în marea Casă a FiinŃei. maya. metafizica indiană ar deveni inautentică dacă spiritul cercetător nu ar avea ştiinŃa unor întregi constelaŃii de înŃelesuri care s-au întreŃesut în jurul unor cuvinte precum sat. Noi l-am aşezat început. eon. astfel. fără Marele Anonim. Weltgeist. hen. Ding an sich. ori Geist? Ori ontologia românească fără ipochimenul lui Cantemir. bhava. ousia. enerfeia. S-ar putea. astfel. Dansein. Antinomiile transfigurate ale lui Blaga şi contradicŃia unilaterală a lui Noica sunt întâiele construcŃii teoretice care constituie. trebuie înŃeleasă în situaŃiile ontologice în care fiindul „răspunde şi corespunde” lui Ens. de la bunul început arheu. poate şi cu o durere stinsă sensul căderii lumii. gândirea fiindului este o speculaŃie a corespondenŃelor posibile cu realităŃile universale. Am putea spune că adăpostul intim-esenŃial al insului este locuirea în Ens prin limbaj care devine. Numai că această corespondenŃă trebuie o bună oglindire: adică ea trebuie să fie o corespondenŃă iniŃială. spune filosofia. Analogia. brahman-atman etc. EnsistenŃă. Răspunsul poate fi răspunderea noastră în faŃa fiinŃei lumii. vom putea da un înŃeles nou căderii de-a fi a lumii. este. în rostirea G Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” . căci atunci când s-a spus în greacă acel „la început a fost cuvântul” s-a aşezat cuvântul arché. Primul pericol este acela al analogiei. Începutul este temeiul însuşi al fiinŃei lucrurilor şi al lucrurilor fiinŃei. Analogia este în fond o anatomie a limbajului. intră în corespondenŃă cu însăşi FiinŃa cea mare a lumii dacă el (se) deschide (spre) o altă întrebare. un pericol ce trebuie depăşit. poate. – căderea de-a fi a lumii este difuză în căderea de-a fi a omului. Rostirea românească a păstrat cu delicateŃe. ori logos? Dar ştiinŃa absolutului la germani fără Sein. deopotrivă. pentru orice gânditor care are ispita unei filosofii a viitorului. neti. Gewesen. Heidegger vorbeşte despre o gândire înŃeleasă drept corespondenŃă iniŃială între om şi fiinŃă în interiorul Limbii. aşa cum i s-a întâmplat unui filosof în cuvântul german Verschulden. ca orice mare gândire care se vrea atotcuprinzătoare. al doilea este jocul antitetic. Pericolul analogiei devine vizibil în limbile omului. Aufheben. antiteticul. una dintre etimologiile FiinŃării vorbeşte limpede despre căminul pe care omul limbajului şi l-a construit în fiinŃa limbajului. iar latina l-a aşezat pe „principicum”. Este cuvântul Hestia. şi. Căci aceasta este „căderea” de-a fi a omului: să existe. Pentru a aştepta cum se cuvine fiinŃa să ajungă la sine. am promis mai multe cuvinte: avenire. între care una este. De exemplu. un răspuns. nirvana. arătând că pentru fiinŃele multilate ce suntem. şi o corespondenŃă în interiorul acestei Case a FiinŃei. are cuvântul arheu. Sau. Welt. idea.

394

Constantin Barbu

filosofică românească, altceva decât gândirea tradiŃională şi nominalistă. Pentru a putea înŃelege onticitatea în interiorul istoriei fiinŃei vom apela la etimologia cuvântului fiinŃă. Etimologia indo-europeană oferă trei rădăcini: prima este asus, care înseamnă viaŃă, vieŃuitor şi în sanscrită are construcŃiile verbale esmi, esi, asti, asmi. În greacă sunt eimi şi consacratul einai. În latină: essum şi esse. În germană: sind, sein. În română: sunt, eşti, este, suntem, sunteŃi. Cea de-a doua rădăcină indo-europeană este bhu, bheu. Greaca, de la rădăcina phyo le-a format pe physis şi phyein. Limba latină are perfectul lui esse fui şi fue; germana pe bin şi bist şi forma impersonală bis. Limba română l-a păstrat în perfectul simplu, fui şi în mai mult ca perfectul, fusesem. În însuşi cuvântul Fire. A treia rădăcină a verbului „a fi” provine din indo-europeanul vasami. Pentru greci, după cum ne spune Socrate în dialogul platonician Cratyles, există un cuvânt Hestia care poate proveni din essia şi ousia şi are o multitudine de înŃelesuri: căminul universului, focul altarului, ceea ce dă impuls realităŃilor curgătoare, ceea ce rămâne. De la aceea şi rădăcină, limba germană şi-a derivat pe wesen, wohnen, was, war, west; gewesen, care este esenŃa; participiul wesend, în an-wesend, ab-wesend; wesen, în An-şi Ab-wesea. Latina îl are pe sens în praesens şi ab-sens. Cele trei rădăcini donatoare de fiinŃă ne dau trei înŃelesuri. Primul, asus, dă seama de viaŃă şi vieŃuitoare şi îl vedem răspunzător de soarta lui Ens împlintat în fiinŃă şi ins. A doua, bhu, bheu, are o constelaŃie de înŃelesuri, fiind o deschidere în prefacere, răsărire şi desfacere, contopire-consumare-isprăvire. Prin ea, firea îşi caută neîntrerupt locaşul ei predestinat. Cea de-a treia rădăcină, vasami, este starea esenŃială de rămânere prin care geniul limbii a pus la dispoziŃia gândirii speculative un nebănuit tratat despre reminiscenŃă. Hestia, aşa cum ne îndeamnă, în tăcere, Socrate, poate descrie o variantă a istoriei fiinŃei. S-ar putea întruchipa o istorie a omului legat de fiinŃă, cu toate ale lui, gândire, spirit, cultură, fiinŃa însăşi prin acest concept plurivoc şi poliform care este hestia. Hestia provine din doricul ousia. Ousia, la rândul său, în forma osia provine din heracliticul (othoūn) al realităŃilor ce veşnic curg. Astfel, devenirea şi fiinŃa sunt una încă de la începutul gândirii lor. Şi Heidegger, îndrăznind să cugete că Parmenide şi Heraclit spun unul şi acelaşi lucru, re-cunoştea gândul uitat al lui Socrate. Ousia a împărŃit pentru multe veacuri gândirea, spiritul, poate istoria şi cultura lumii; este cunoscută, dintr-o carte a lui Florenski despre Stâlpul şi temelia adevărului, cearta dintre susŃinătorii lui homoousia şi homoiousia. Gânditorii homoousia-ei sunt, în fond, intransigenŃi consubstanŃialişti, iar adversarii lor homoiusienii – străluciŃi analogişti. Dacă pentru primii totul era „de aceeaşi fiinŃă”, pentru ceilalŃi cele individuale erau numai „asemenea” cu suprarealitatea, dar nu dintru aceeaşi natură. Istoria fiinŃei româneşti s-a înscris până la Blaga sub semnul homoousia-ei. Ca pecete a participaŃiei şi steag al consubstanŃialităŃii. Prin sistemul lui Blaga (vezi paradoxele antinomiilor transfigurate din DiferenŃialele divine) şi Devenirea întru FiinŃă, tratatul lui Noica (vezi contradicŃia unilaterală: numai devenirea „contrazice” fiinŃa) gândirea speculativă românească aşază primele temelii teoretice ale unei alte gândiri decât cea nominalistă şi tradiŃională. Înainte de a face o schiŃă de istorie a lui Ens în ontologia occidentală şi de a ne introduce în istoria fiinŃei, ca ştiinŃă contică, vom transcrie din Istoria fiinŃei cu metafizică a lui heidegger, aceste note din capitolele FiinŃa şi ExistenŃa: „aletheia (apeirom, logos, hen-arche) Dezvăluirea ca dis-poziŃie physis (reîntoarcerea în sine însăşi) ousia a-fi-prezent, stare non ocultată idea vizibilitate (agathon) Cauzalitate energeia Operitate Dispozitivitate en-echeia to telos hyparchein a-fi-prezent, ceea ce domină pornind de la

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

395

a-se-întinde-sub-privire subjectum actualitas: fiindul-realulrealitatea creator-ens creatum causa prima (ens a se) (…)”7 Istoria ExistenŃei cunoaşte douăsprezece ipostaze: 1. esenŃă primă subiectuală: omnipersistenŃa, prote ousia. 2. înflorire predominantă originară: prima esenŃă gândită ca tode ti on, dominanŃa prin arche. 3. energie ontică: esenŃa pură a actualităŃii ca existenŃă entitativă. 4. existenŃă entitativă: actul eului cugetător-reprezentare; subiectul; ego; existarea este esse-le lui ego sum; prezenŃa. 5. reprezenteitate în subiect: vis primitiva activa, actualitatea subiectului, substanŃialitatea monadei. 6. ExigenŃei a esenŃei; nisus ad existendum; depăşirea distincŃiei potentia-actus. 7. obiectivitate. 8. existenŃă fundamentală: esenŃa fiinŃei fundamentului: „fiinŃa însăşi în devenirea însăşi înspre şi contra fundamnetului”; „devenirea «contradictorie» în sine”. 9. ExistenŃă restrânsă la uman: „omul vrea să fie el însuşi”; Kirkegaard. 10. ExigenŃă către transcendenŃă: a fi personalitate. 11. Ek-sistenz: „ek-statica in-sistenŃă în luminişul deschisului şi al Dasein-ului”; Haidegger. 12. Eterna reintoarcere la Identic ca existenŃial8 Ens traduce grecescul on, eon cum apare în Parmenide, Quintillian, în ale sale oratoriae Institutiones, atribuie paternitatea lui ens lui Flavius Fabianus Papirius care foloseşte pluralul entia. Despre echivalenŃa lui on cu ens avem un gând al lui Boethius păstrat în In Isagogen Porphyrii commenta. În originalul ontologiei româneşti, Samuil Micu va pune în joc un strălucit gând propriu în care se arată ştiutor că; „grecii on, latinii ens zic, noi l-am putea zice ce este, (…) îns (…)”. În Istoria FiinŃei ca metafizică, Heidegger are o interpretare decisivă dar care a rămas încă nefructificată. El observă: „Ambiguitatea eon-ului sau on-ului, gândită nongramaticală. Ceea ce înŃeleg nominalul (fiindul însuşi) şi verbalul (fiinŃa), gândite originar”. Ambiguitatea lui ens ca insul însuşi şi fiinŃă a fost încercată şi în gândirea noastră speculativă. Am numit acest sentiment al fiinŃei în româneşte, sentiment entitativ (de la ens) sau contic (de la eon). Ce vrea să spună, în fond, un astfel de sentiment eontic? Sentimentul eontic vrea să spună un gând al nostru despre trăirea adevărului participaŃiei la FiinŃă. Heidegger, încercând să traducă marele gând al lui Parmenide: Chre: to legein te noein t’: eon: emmenai.9

7 8

Martin Heidegger, Nietzche, II, Traduit de l’allemand par Pierre Klossowski, Gallimard, 1976, p. 379. Idem, p. 382-383.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

396

Constantin Barbu

deplângerea decăderea trans-punerii înŃelesurilor aurorale ale spiritului presocratic într-o limbă occidentală. Gândul acesta: „necesar: astfel s-o rosteşti, în chip egal gândirea: fiindul: a fi”, poate fi gândul propriu omului, marele strigăt al FiinŃei şi la ExistenŃei. Problema care ne preocupă este aceea a duplicităŃii eminentului participiu eon, pe care limba latină l-a transpus prin ens. „Participiul eon, fiindul, spune Heidegger în Was heisst Denken?, nu este, alături de alte participii, şi el un participiu. Eon, ens, fiindul este mai degrabă acel participiu care adună în sine toate celelalte participii posibile. Dunla semnificaŃie a participiilor rezidă în duplicitatea a ceea ce ele numesc fără să exprime. Dar această duplicitate, la rândul său, rezidă în ceea ce este în chip eminent dublu, şi care se ascunde în cuvintele eon, fiind”10. Duplicitatea eontică, unică în felul ei, conŃine această eminenŃă: fiindul îşi are esenŃa în FiinŃă şi FiinŃa îşi are esenŃa ca FiinŃă a unui fiind11. Metafizica participaŃiei fiindului la FiinŃă, platoniea methexis, se întemeiază pe participiul unic eon din gândul parmenidian: „Chre: to legein te noein t’: eon: emmenai”. Eon cuprinde toată actul FiinŃei şi ceea ce este unind sensul verbal al lui einai cu cel nominal al lui to eon12. Filologie, eon poate avea înŃelesul de existenŃă şi de existent. Uvo Hölscher, în Sein und Seiendes bei Parmenides, a demonstrat că înŃelesul cuvântului „eon” este ceea ce este, Seiendes, fiind, deci, subiect absolut13. Atât Burnet, Kernfeld cât şi Bröcker, în Gorgias contra Parmenides14, dau gândului eleatic acest înŃeles: „E tot una a gândi şi gândul că (ceva) este”. În Aurora filosofiei greceşti, Brunet e de părere că „nu trebuie să traducem to ron prin fiinŃă (Sein, Being). Acest cuvânt înseamnă ceea ce este (das Seiendes, What is). În ceea ce priveşte pe (to) einai, el nu se întâlneşte şi nu putea să se întâlnească15. Dacă filologia clasică încearcă să adumbrească eminenŃa şi temeinicia grecescului eon, echivalentul său latinesc ens păstrează un-doirea originară, având legăturile iniŃialităŃii intacte: cu principiul, verbul, timpul, raŃiunea, temeiul, libertatea, fiinŃa, insul. Reamintirea lui ens – coborîtorul substanŃei în subiect – îşi poate începe istoria cu Ensul lui Cantemir şi inter ens et ens din Sacro Sanctae Scientiae indepingibilis Imago. Dacă în metafizica lui Cantemir Ens era presimŃit şi subânŃeles ca fiinŃă şi fiire individuală, un ins dotat cu „ipochimen”, în ÎnvăŃătura Metafizicii lui Samuil Micu Ens cunoaşte primul triumf conştient al dublului înŃeles de fiinŃă şi ins, capitolul lui Baumeister De Notione Entis et non-Entis fiind tradus prin „De Îns şi de Neîns”. Dacă vom deschide DicŃionariulu limbei române al lui Massim şi Laurian, vom găsi, în capitolul dedicat FiinŃei, familia sa de cuvinte, poate stranii în forma lor, dar prin dorul lor originar, de latină, demne de o prea euvenită reamintire în lucrarea pe care spiritul o încearcă de veacuri în istoria fiinŃei româneşti: „fiendu – de la fire, quum essem: «fiendu în casa mi se presentă; voi fiendu deja maturi, nu se cade». fiente – fiens, ens, care este, care se face.
Martin Heidegger, Was heisst Denken? trad. franc. de Aloys Becker şi Gérard Granel, Qu’appelle-t-on penser? P.U.F., Paris 1973, p. 172. Fragmentul lui Parmenide trebuie înŃeles, în traducerea lui Heidegger, astfel: „Necesar: astfel s-o rosteşti, în chip egal gândirea: fiindul: a fi”. Pentru „marele strigăt”, v. p. 200. 10 Martin Heidegger, idem, p. 204. 11 Martin Heidegger, idem, p. 204. 12 Martin Heidegger, Moira, în Essais et conferences, trad. André Préau, Gallimard, 1976, p. 289-290, V. şi nota 3 a traducătorului. 13 Uvo Hölscher, Sein und Seiendes bei Parmenides, comunicare la al V-lea Congres al SocietăŃilor de Studii Clasice (F.I.E.C.), Bonn, 1-6 sept. 1969, apud Ion Banu, Studiu istoric în Filosofia greacă până la Platon, I, partea I. I, Editura ştinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. XCV. 14 W. Bröcker, Gorgias contra Parmenides, în „Hermes”, Band 86, 4, 1958, p. 438 apud idem, p. XCVI. 15 John Burnet, L’Aurore de la philosophie grècque, éd. franc. par Aug. Reymond, Payot, Paris, 1970, p. 206.
9

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

397

fientia – fiens, ens, esseatia, existentia, substantia, ce este, ente, essentia, esistentia, presentia. fientiare – existere, a fi în fientia, a essista, a figura. fientiatoriu – existens, a fi în fientia, care figuredia. fientiatu – care a fost în fientia”. Eliade, la rândul său, scrie în Decalog: „Dar acest Ens s-a tradus pe greceşte pe alte limbe deus, Deu, Dumnedeu, Dio, Dieu, Got, Allah, Bog, etc. TraducŃiele vorbelor din o limbă în alta nu fac niciodată equaŃiuni mathematice. Fie că mosaist, însă, fie că creştin sau musulman nu înŃelege în limba sa cu numele ce dă FiinŃei Supreme sau Adevăratei FiinŃe, decât ceea ce Moyse a înŃeles prin Ens în mascule şi în femine totdeodată în activ şi în pasiv”. Va urma apoi Eufrosin Poteca cu estimea sa ce va echivala în „cuvântarea de estimi” din Elementuri de Metafizică cuvântul italian, al lui Francesco Soave: ente. Începutul marelui destin al lui Ens în subiectivitatea românescă îl găsim însă la Eminescu, în această însemnare: „Das Wesen der Welt Ens realissimum Nonens-Fiens-Ens defiens-Nonens Ens = E–(t+s+c) : E–t–s–c Desum Nonsum–fior–sint–desum–nonsum Complexul ideilor obicinuite–vertebrele caracterului–a Eului”. Cu Das Wesen der Welt ca Ens realissimum, cu acel „ens lipsit de timp” şi Grund, înŃeles cu Ens entium, va aduce substanŃa în subiect deschizând calea către o nouă substanŃă. „Eminescu, spune Noica, în Povestiri despre om…, substanŃa a devenit subiect. Cultura noastră folclorică, cultura limii largi aşa cum a ştiut el să şi-o însuşească, în sfârşit rostirea noastră românescă, toate laolaltă se topeau pentru Eminescu într-o substanŃă. El le-a făcut subiect. Pătruns de ele, le-a pătruns şi îmbibat, la rândul său cu subiectivitatea sa, aşa încât codrul se leagănă acum, pentru noi, aşa cum l-a cântat Eminescu, iar zeii şi oamenii se tânguie după tânguirea lui. Fireşte că se mai pot închipui, în cultura noastră, şi alte subiectivităŃi creatoare în care să se rezolve substanŃa aceea. Dar între timp Eminescu a devenit substanŃă şi subiectele creatoare noi nu mai pot apărea în lumea noastră fără să-l distileze pe el, ca o esenŃă, în subiectivitatea lor”16. În răspândirea substanŃei Eminescu este o încercare de „afirmare de subiectivitate românească”17. În Istoria FiinŃei subiectivitatea pune în joc următoarele gânduri: –„fiinŃa este realitatea în sensul reprezenteităŃii indubitabile”. –„fiinŃa este realitatea în sensul apetiŃiei reprezentante, care pornind de la simpla unitate sfârşeşte prin unificarea, de fiecare dată, a unui fiind, care este o lume”. –„fiinŃa ca o astfel de unificare este actualitas”. –„fiinŃa, totuşi, ca realitate astfel aficace (voitoare în chip preferenŃial) are trăsătura fundamentală a voinŃei”. –„fiinŃa, ca acest a vrea, este ceea ce face constantă consistenŃa, care nu mai rămâne o devenire”. –„fiinŃa, pentru că fiecare voinŃă este un a-se-vrea, se caracterizează prin tendinŃa «spre sine însăşi», care ajunge la propria esenŃă numită raŃiune, ca ipseitate”.

16 17

Constantin Noica, Povestiri despre om după o carte a lui Hegel, Cartea românească, Bucureşti, 1980, p. 52-53. Idem, p. 53.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

398

Constantin Barbu

–„fiinŃa este voinŃa de voinŃă”18. –„fiinŃa este Ens en-sistens, EnsistenŃă*. Sentimentul eontic întruchipat în subiectivitate este trăirea adevărului, a libertăŃii entitative a ExistenŃei expuse. „Adevărul este, scrie Heidegger în Ursprung, starea de neascundere a fiinŃării ca fiinŃare. Adevărul este adevărul FiinŃei. FrumuseŃea nu vine doar să se adauge acestui adevăr. Atunci când adevărul se aşază în operă el apare. ApariŃia, este ca această fiinŃă a adevărului în operă, şi ca operă, frumuseŃea. Frumosul nu Ńine doar de plăcere şi nu se mărgineşte să fie doar numai datorită faptului că forma s-a luminat odată dinspre FiinŃă, care este esenŃa de fiinŃă (Seiendheit) a fiinŃării. Pe atunci, fiinŃa survenea ca eidos. Idea se rostuieşte în morphé şi hyle, în speŃă ergon-ul, este modalitate a prezenŃei devine actualitas a lui ens actu. Actualitas devine realitate. Realitatea devine obiectualitate. Obiectualitatea devine trăire”19. Trăirea obiectualităŃii este o luminare a adâncurilor esenŃei lucrului căci lucrul este, după o vorbă a lui zarathustra, medicul omului. „Nucleul lucrului grecii îl numeau pesemne, scrie Heidegger, to hypokeimenon. Pentru ei, acest caracter „nuclear” al lucrului se referea la ceea ce stă ca temei şi există constant. Caracteristicile se numesc însă tà symbebékota-ceea ce apare împreună cu fiecare lucru existent şi survine întotdeauna laolaltă cu el”20. ExistenŃa fundamentală a gândirii greceşti a fiinŃei fiinŃării va fi trans-pusă în orizontul gândirii romano-latine – hypokeimenon devenind subjectum, hypostasis: substantia, symbékos: accidens21. Ens actu, ca trăire, este fiindul ca subjectum, lumea lui ens creatum („fiindul este subjectum în sensul hypokeimenon-ului, care are ca prote ousia marca sa distinctivă în fiinŃaprezentă a ceea ce este în fiecare clipă”) (Heidegger, Die Metaphysik als Geschichte des Seins)22. Subjectum şi substants coincid ca orizont al înŃelesului şi definesc subsistentul şi realul substanŃei. Substantia este ousia hypokeimenon-ului. Hypokeimenon ca sub-iacenŃă rosteşte ceva prin logos. „Logosul şi cu el hypokeimenon-ul ajung în sfera interpretării termenului de traducere ratio (hreo, hresis: discurs, ratio; reor: a enunŃa, a Ńine pentru, a justifica). Ratio, în conformitate cu aceasta, este alt nume pentru subjectum, sub-iacentul”23. Rostirea modelează esenŃa subiectului, ea devine determinaŃia întru-temeiului (arche, Untergrund) şi a temeiului (aitia, Grund).

Martin Heidegger, Die Metaphysik als Geschichte des Seins, 1941, în Nietzsche, II, trad. Par Pierre Klossowski, Gallimard, 1976, p. 362. Die Metaphysik als Geschichte des Seins şi Entwürfe zur Geschichte des Seins als Metaphysik, sunt prezente în toată lucrarea. 19 Martin Heidegger, Ursprung, în M. Heidegger, originea operei de artă trad. şi note: Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu. Studiu introductiv Constantin Noica, Editura „Univers”, Bucureşti, 1983, p. 94-95. 20 Idem, p. 36-37. 21 Idem, p. 37. 22 Op. cit., în Nietzche, II, ed. cit., p. 361. 23 Idem, cap. „MutaŃia hypokeimenon-ului în subjectum”, pp. 344-349.

18

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

399

Spiritul eontic şi spiritualitatea Subiectivitatea românească înŃeleasă ca o căutare a temeiului dătător de linişte, siguranŃă şi libertate trebuie să renască în orizontul originar al FiinŃei. Arhetipurile spiritualităŃii româneşti – MioriŃa, Luceafărul, TinereŃe fără bătrâneŃe şi viaŃă fără de moarte, Archaeus – vămile prin are sufletul, chipurile prin care spiritul, transparenŃele prin care geniul naŃional au transferat substanŃa Spiritului Universal într-o rostire proprie subiectivităŃii româneşti – sunt temeiurile filosofiei culturii la Blaga şi ale filosofiei fiinŃei la Noica. Blaga şi Noica au căutat să cunoască, să intuiască şi să realizeze determinantele spirituale ca esenŃe ce exprimă calităŃile fiinŃei româneşti în general. Blaga ba porni, în filosofia culturii, de la fundamentul de jos – de la „matricea stilistică”. Teoria matricei stilistice e strâns legată de mumele goetheene cunoscute de plăsmuitorul german al lui Faust din Plutarh, cel ce ne spune că „în cîmpia adevărului zac fără mişcare proiectele, formele şi străvechile chipuri a tot ceea ce s-a întâmplat şi are să se întâmple şi din veşnicia care le înconjoară, acestea se scurg asemenea timpului”. În consens, filosoful SpaŃiului mioritic afirmă că, „tradiŃia noastră e matricea stilistică în stare binecuvântată ca stratul mumelor”. De aceea, Blaga, iubind şi admirând cultura populară, îndemna „mai presus de toate să luăm contactul […] cu centrul ei generator, binecuvântat centru generator”. PotenŃele creatoare ale apriorismului românesc se cunosc şi ne vom opri la prima determinantă spirituală – anume spaŃiul mioritic, „substrat spiritual al creaŃiilor anonime ale culturii populare româneşti”, „înzestrat cu specificele accente ale unui anume sentiment al destinului”24. Cu „cheia de aur” dăruită de MioriŃa, prin ideea acestui orizont spaŃial, inconştient, Blaga speră să deschidă „multe din porŃile entităŃii româneşti”; ideea esenŃială constă în solidaritatea sufletului românesc cu spaŃiul mioritic: „cu acest orizont spaŃial se simte solidar ancestralul suflet românesc, în ultimele sale adâncimi”25. Opinia că MioriŃa merită rangul de „adevărat arhetip al spiritualităŃii populare româneşti” (Mircea Eliade) e împărtăşită de numeroşi folclorişti, sociologi, filosofi. Oare dezvăluie, în adevăr, această baladă (chiar „unică în experienŃa spirituală a poporului român”), în întregime şi profunzime, geniul nostru etnic? În reevaluarea întreprinsă în L’agnelle voyante (De Zalmoxis à Gengis-Khan), Mircea Eliade explică adeziunea aproape totală la MioriŃa prin sensul impus de baladă adsurdului însuşi „răspunzând nefericirii şi morŃii printr-o feerie nupŃială”26. Un examen mai puŃin feeric a propus Constantin Brăiloiu în lucrarea Sur une ballade roumaine: La Mioritza, susŃinând că „le texte nous livre deux thèmes, ici confondus, mais distincts, par eux-mêmes et dissociables”27. Prima temă folclorică este a morŃii asimilate nunŃii, particulară, se spune, folclorului balcanic. Sermo suppositus al Sfîntului Augustin conŃine şi le această asimilare fiindcă tema e străveche, având rădăcini în preistorie28. Chiar limbile sanskrită şi greacă au păstrat acest adânc mister al nunŃii sacre: a lua în căsătorie (êko
Lucian Blaga, SpaŃiul mioritic, în Trilogia Culturii, F.R.L.A., Bucureşti, 1944, p. 167. Idem. 26 Mircea Eliade, De Zalmoxis à Gengis-Khan, Études comparatives sur les religions et le folcklore de la Dacie et de l’Europe orientale, Payot, paris, 1970, (chap. VIII: p. 218-247), p. 244. 27 Constantin Brăiloiu, Sur une ballade roumaine: La Mioritza, Genéve, 1946, p. 4, apud. M. Eliade, op. cit., p. 228. 28 Mircea Eliade, op. cit., p. 242. ÎnvăŃatul român citează un fragment din Sf. Augustin, Sermo suppositus, 121, 8 (În Natali Domini, IV).
25 24

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

400

Constantin Barbu

bhû, a deveni unu) înseamnă şi amuri, aşa cum grecescul teleo înseamnă „a fi desăvârşit”, „a fi căsătorit”, „a muri”29. A doua temă este după Constantin Brăiloiu „substituŃia unui element sau obiect întâmplător în accesoriile normale ale ceremoniilor Ńărăneşti”. Scriind filosofia fiinŃei româneşti, Noica va începe de la pre-fiinŃă, după cum va proceda cu deducerea maladiilor constituente ale spiritului românesc. Noica alege TinereŃe fără bătrâneŃe şi viaŃă fără de moarte pentru posibiliattea întrevăzută în totalitatea epică a basmului de a ilustra prin împlinire modelul ontologic care prelungeşte sentimentul românesc al fiinŃei. Entuziasmul lui Noica („nu cunoaştem o altă operă în proză a geniului românesc care să aibă atâta miez”30) este bine întemeiată şi nu se sprijină numai pe idea lui Lazăr Şăineanu din Basmele române (1885), („astfel este întâiul basm din Ispirescu TinereŃe fără bătrâneŃe şi viaŃă fără de moarte care, sub forma-i integrală, pare a fi necunoscut în literatura folclorică europeană”31) ci şi pe demonstraŃia lui Eminescu din geniul naŃional („Timpul”, 1881): „între legendele noastre naŃionale e una (în colecŃia Ispirescu) de străveche origine desigur şi de-o mare adâncime. Un om primeşte de la ursite privilegiul vieŃii fără de moarte şi tinereŃii fără bătrâneŃe”32. În finalul articolului geniul naŃional, Eminescu îl numeşte pe „omul pururea tânăr” drept „geniul neamului românesc”. ContemplaŃia din finalul Geniului naŃional se ridică pe echivalenŃa: omul pururea tânăr-Archaeus. PropoziŃia: „Întru fiinŃa sa nemărginită” scrie că absolutul „E Brahm, e Un, e hen kai pan”. Marele poet a dat glas în această însemnare unei filosofii adânci: că există în toate gândirile un fel de pecete eontică a reprezentării FiinŃeii. Spiritul românesc doar nuanŃează punând accente diferite pe claviatura unei orgi universale care este spiritul manifestant al FiinŃei, fiind unul dintre sunetele spiritului întreg. Participarea are un dublu sens. Este o coparticipaŃie. Este povestea plină de tâlc a entitativităŃii fiinŃării. IIns provine din latinescul ens prin care, ştim, filologia traduce grecescul eon (eon neduplicat), participiul care în dublul său sens adăposteşte actul fiinŃei şi ceea ce este, fiinŃa şi fiindul. În româneşte: fiinŃa şi insul îşi coaparŃin în distincŃie fără sepraŃie. Problema este a răsfrângerii şi a conlucrării spiritului eontic cu firea subiectivităŃii proprii. Rosturile ce se autodescriu într-o reamintire a FiinŃei ar fi aceasta: interioritatea mai adâncă, răsturnarea separării, marea deschidere.

Ananda K. Coomaraswamy, Hindouisme et bouddhisme, trad, de l’anglais par René Allar et Pierre Ponsoye, Gallimard, 1972, p. 32 şi p. 105. 30 Constantin Noica, Sentimentul românesc al fiinŃei, Editura Eminescu, Bucureşti, 1978, p. 112 31 26 Lazăr Şăineanu, basmele româneşti în comparaŃiune cu legendele antice clasice şi în legătură cu basmele popoarelor învecinate şi ale tuturor popoarelor romanice, ediŃie îngrijită de Ruxandra Niculescu, PrefaŃă de Ovidiu Bîrlea, Editura Minerva, Bucureşti, 1978, p. 247.

29

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

401

Depăşirea românescului Orice cultură profundă îşi este sieşi datoare cu Istoria FiinŃei şi istorisirile fundamentelor proprii. Istoria culturii noastre se poate bine oglindi pe sine scriindu-şi istoria FiinŃei zugrăvind întruchipările prin care se rosteşte gândirea în spiritul şi limba românească, istorisindu-şi în faŃa historialului european „potenŃele arheale”. Un sistem care să lumineze adevărul propriu al FiinŃei româneşti trebuie să arate în esenŃă cele trei mari stări care întreŃin lămurirea noastră (în lume): prima vrea să cuprindă, pe cât va putea, ensistenŃa sau despre noua interioritate vie, lucru care pare să fie „sarcina spirituală a Europei”; a doua va trebui să înceapă un tratat despre arhei în care ar trebui evaluate fundamentele proprii, tratând contemplaŃia cu arheul con-Ńinut de gândurile noastre româneşti; în fine, o încercare care să pună în cumpănire şi neuitare tot gândul lui methexis în care fiindul participă la FiinŃă, într-un fel o depăşire a metafizicii occidentale, căutând o dreaptă cale entitativă. ÎnălŃimea speculaŃiei ontologice pe care o oferă „duplicitatea unică în felul ei” a participiului parmenidian eon ne-o pot pune în faŃă în mod fericit numai pacea şi liniştea strălucitoare a eminentului Ens, răsărit arheal, ca FiinŃă şi Ins. O întemeiere ontologică a românescului pe calea lui Ens ar putea să dizolve toate complexele teoriilor privind „specificul naŃional”. În caietul-dicŃionar german-latin-român 2289 Eminescu găsea putere de întemeiere a unui gând genial din eminenŃa originară a lui Grund, ens entium înŃelegându-l ca fond izvorîtor. Temeiul, Grund, ca fundament traducea grecescul arché (arheul) şi poetului i-a căzut sub privire ca ens entium. O punte între temeiul fondului izvorîtor şi ensul enşilor lui Leibnitz se poate face prin zona leibniziană a lui Schelling, prin disertaŃia schopenhauriană despre principiul raŃiunii suficiente (Über die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grunde), ori Kant. Leibniz gândeşte: Ens entium, ens summum, causa realis. Schelling meditează: voinŃa este fond, este Sehnsucht. VoinŃa este subjectum înŃeles ca hypokeimenon, ca bază şi egoitate, logos. În Weltalter, Schelling îl transpune pe Ens prin hypokeimenon, Eminescu rosteşte: „Hyperion, izvor de viermi/VoinŃa fără saŃiu/El zboară, gând purtat de dor/ Pân singur e cu totul/Ei îşi atîrnă micul eu/ de-a vieŃei lor durere”. Lumea în care arheul Ens-ului se desfăşoară estre plină de întruchipări omologabile. Ens este Grund – ens entium, temei, voinŃă, Sehnsucht-dor, hypokeimenon, bază, logos, eu, Selbstheit-identitate. „este unul şi acelaşi spirit, care doarme în piatră, visează în plantă şi se deşteaptă în om”, scrie Maiorescu despre viziunea lui Schelling asupra lumii sufletului, Weltseele. Arheul lui Eminescu este în felul lui „unul şi acelaşi princip de viaŃă”. Dar să lăsăm Marea Deschidere a Lumii lui Ens în deplină libertate necomentată, căci ea vorbeşte de la sine ca un-doire , şi să ridicăm o întrebare asupra putinŃei de esenŃă a românescului. În ceea ce priveşte românescul nostru, Eminescu, Blaga, Noica ne-au spus că are mai puŃină realitate şi este mai mult un posibil. Ce să fie posibilul care ar da seamă de temeiul românescului? În Aristotel, posibilul este dynaton, „este proprietatea pe care o are materia de a primi cutare ori cutare formă”: esti d’he men hyle dynamis to d’eidos entelecheia. Posibilul lui Leibnitz nu e un mod de a fi, „o proprietate”, acest posibil este esenŃă, stare în desfăşurarea, adevărat subiect al substanŃei şi început al ei. Posibilul leibnitzian este pre-monadic. Mateia „hiletică” avea iniŃial înŃelesul lemnului din codru. Codrul pare a fi adăpostit şi posibilul nostru, sub
Un-doirea este însuşi Pliul eonului, Zwiefalt, a fi între, FiinŃa-Devenire.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

402

Constantin Barbu

buna supraveghere a arheului care rabdă liniştit: „În temeiul codrului/cale nu-i, cărare nu-i/Că de-a foat vreo dată cale/ Ea s-a prefăcut în vale./ De-i cărare unde va/ Nu mi-o ştie nimenea”. Temeiul nostru e subtil, el nu Ńine de vreun real îngust, ci el se între-Ńin prin posibilul larg. Posibilul, pentru noi, e mai bun şi mai bogat şi mai liber decât realul. Realul este hotărît de cine ştie ce orizont fără orizont – în schimb, posibilul stă în corespondenŃă eontică cu generosul arheu al Ensului. Posibilul este exigenŃa exigenŃei. Şi, de aceea, fiinŃa românească nu se tratează cu temeiul, ci cu arheii: neavând „fundamente proprii” – dar oare cine are? – trabuie să ne interogăm aproprierile potenŃiale apelând la un Tratat despre Arhei. De aceea, trebuie să-i dăm dreptate lui Eminescu care gândea răsturnarea genială: arheu-realitate-cuputinŃă: „Archaeus este singura realitate pe lume”. Aşadar, românescul trebuie să lucreze cu posibilul şi să nu se hotărască prin real, căci iată, după vorba lui Eminescu, arheul posibilului ne poate aduce sungura realitate-cu-putinŃă pe lume; şi lumea noastră posibilă ordo idearum – e lume neîntreruptă de ordo rerum: „o lume ca nelumea este posibilă neîntreruptă fiind de o altă ordine de lucruri”. Ceea ce gândeşte Eminescu este o depăşire a românescului. După un secol XIX, aşa cum a fost, este nevoie de un ev de ensistenŃă, căci insul numai prin propria regăsire de sine va regăsi uitata FiinŃă. EnsistenŃa este o bună staŃionare a gândului înspre contemplaŃia EnssistenŃei. De aceea, entelechia fie pentru o vreme, până când eul omului se va înălŃa până la Sinele său mai temeinic, bunul adăpost al EnssistenŃei. De aceea, entelechia noastră românească trebuie să răstoarne posibilul într-un real ensistenŃial. Întregirea temeiului românesc este non-duală. E o blândă un-doire, prin care Ens stă deschis înspre FiinŃă şi către Ins. Insul românesc a avut presentimentul întregii lumi a posibilului şi a dat doar înŃelesul său. Ca un bun Ens ce se află în stare, insul are siguranŃa şi liniştea Sinelui mai adânc dată prin poziŃia lui ens-sistenŃială: are presinŃirea unui ceva aruncat în lume ca orice fiinŃă-care-este-aici-oricând-în-ekstază.Ens-ul ce se află în proprie stare este Ens-sistenŃa. Pentru insul românesc cu ensul lui cu tot, a fost să se întâmple să fie între. ExplicaŃia bună-stării lui între lumile lui Ens – între existenŃa şi essentia, între Occident şi Răsărit, între Ek-sistenz şi En-sistenŃă, între luminare şi uitare, inter ens et ens, între prezenŃă şi absenŃă, în „între” consistă în un-doirea lui. Ontologic, un-doirea este identică marii Dechideri a Ensului. Pur şi simplu trebuie să ne minunăm de această poziŃie ontologică plină de noimă! Această noimă plină de tâlc şi de sens devine vizibilă dacă desfăşurăm istoria rostirii, Cantemir, Eminescu, Blaga, Noica. Orice arheu este plin de un-doire. Dorul popular este o plăcere de durere, o nostalgie, deci un drum între ceva şi ceva. Ens-ul lui Cantemir se desfăşoară în Marea lui Deschidere ca un-doire în-spre fiinŃă şi către ins. Gândirea „ipochimenului”, ca himera filosofilor, zăcând sub alt lucru, are substanŃă cât orice gând mare al contemoranului său, Leibnitz. Eonul lui Eminescu cercetează firea, dar chipul lui e peste fire şi imprimă Marea reîntoarcere la Identic. Calea ce deschide Luceafărul spre Sinele mai adânc nu va fi niciodată urmată de vreun pământean firesc, căci ea e calea suprafireştilor. Arheul e vârful contemplaŃiei, e spiritul Universului, începând să coboare în om ca „acelaşi princip de viaŃă”. Eonul şi arheul caută veşnic Calea. Pentru Blaga dorul echivalează cu o întreagă filosofie a existenŃei. Întru al lui Noica întreŃine şi el apropierea şi depărtarea, e un cuvânt mergând pe drumurile care caută calea. A găsi calea gândului unui popor care ocoleşte o istorie întreagă pentru a-şi hotărî geniile înseamnă a fi un om de gând românesc. Pentru noi, ocolul acesta himeric se întruchipează în mod obligatoriu, ca subsistenŃă a consistenŃei, în înfiinŃare cu: TinereŃe fără bătrâneŃe şi viaŃă fără de moarte, Sacro-Santae Scientiae indepingibilis Imago, Divanul sau gîlceava înŃeleptului cu Lumea, Archaeus, Luceafărul, Memento Mori, Eonul dogmatic, SpaŃiul mioritic, sentimentul românesc al fiinŃei, Spiritul românesc în cumpătul vremii, Devenirea întru FiinŃă. Calea s-a prefăcut: „În temeiul codrului/cale nu-i, cărare nui/Că de-a fost vreo dată cale/ea s-a prefăcut în vale/De-i cărare unde va/Nu mi-o ştie

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

403

nimenea”. Calea neştiută pare a fi sau trebuie să fie Calea în-spre Ens pe care insul şi-a propus-o spre a o arăta şi altora. Insul merită o îngrijire atentă a eului său îmbătrânit şi obosit – de Nietzsche – cum nu i-au oferit decât descartes şi Leibnitz, dând putere chipului său ca subiect şi arătând subiectului calea adâncului Sine, insul merită o cercetare care să uite p clipă soarta lui de ek-sistent, esenŃa sa ca Ek-sistenŃă, insul merită punerea lui în legătură originară cu Ens-ca ENSISTENłĂ. Întemeierea românescului trebuie să se transfigureze într-o depăşire a românescului, căci trebuie spus lămurit: nu există un sentiment românesc al fiinŃei ci un sentiment al FiinŃei în româneşte (în germană, în franceză etc.). Să numim acest sentiment al FiinŃei întreŃinut de limba noastră cu limba FiinŃei: sentiment eontici (entitativ) al FiinŃei. Această depăşire se poare produce prin punerea în lumină a lucrărilor arheului: aproprierile românescului. Adică trebuie arătat, nouă mai întâi şi apoi lumii, că prundurile acestui popor au rămas temeiuri pure. A filosofa la nesfârşit ce este o „veche problemă”. Depăşirea românescului reclamă o reîntoarcere originară a gândului spre arheii care au devenit proprii graŃie lucrărilor consistenŃei posibilului ca esenŃă a firii noastre. De aceea, trebuie meditat adânc asupra cuvintelor care consfinŃesc adevărul nostru ontologic: arheu, temei, raŃiune, Ens, FiinŃă, ins, fire, întotdeauna... Când vom putea arăta exigenŃa lumii lor strălucitoare, acea nelume a străfundurilor fără fund atunci vom descoperi cât de plin este de Ens orice arheu care ne-a devenit propriu. Totul trebuie pus în lucrare într-un tratat despre arhei. Un „tratat” plin de griji, fiindcă trabuie să aibă în pază încordarea care întreŃine genunea gândului, acea genune a gândului care a încercat să străbată drumul până la mintea noastră cea de pe urmă, un-doind prin Ens, arătându-se ca noimă. Ca să ne dea veste că, dacă avem o existenŃă pe care vrem s-o trăim ca EnsistenŃă, trebuie să ne păzim noima. Căci numai re-gândirea EnsistenŃei poate să arate Calea înspre Ens, cea dătătoare de siguranŃă şi linişte ontologică, de libertate în Casa FiinŃei.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

404

Constantin Barbu

Arheologie entitativă Ens şi căile lui în-spre FiinŃă şi către Ins RaŃiunea limbii este însăşi libertatea rostirii FiinŃei. Există un cuvânt care dă seamă atât de fiinŃa generală cât şi de individ. El este Ens care în latină înseamnă fiinŃă şi a coborît în româneşte ca ins. Pe Ens l-am găsit zăcând neluminat în marea Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago a lui Cantemir. Ens, entis ca participiu prezent al lui „sum” a fost creat de Caesar, în analogie cu „possum, potens, potes”: „Graeci autem participio utuntur substantiuo (scil, on)... quo nos quoque secundum analogiam passemus uti, nisi usus deficaret participi frequens. Quamuis Caesar non incongrue protulit «ens» a uerbo «sum es», quamodo a uerbo «possum, potes», «potens»“33. (priscien apud Meillet, Ernout; idem infra). Substantivul „entia” apare la Quintillian34. Pe grecescul ousia latina îl închipuieşte ca essentia cuvântul fiind creat, se pare, de Cicero după tipul „sapere, sapiens, sapientia”. Essentia, model lingvistic pentru substantia lui Seneca, va înlocui natura ca „foarte general” şi „imprecis”. Undeva, în Logica sa, Incompendiolo universae logices institutionis proemiolum, Cantemir identifică essentia cu substantia şi judecă pe Ens drept ceea ce există prin sine: „Essentia est res per se existens, nec egens alterius ad sui constitutionem, vel Ens est, quod per se non potest esse, sed habens in alio existentiam et quaquam omnes categoriae ab ente dividantur...”35. Pentru a lumina orizonturile medievale ale metafizicii lui Ens trebuie să amintim un înŃeles al lui ex-sisto cum apare într-un text al lui Cicero (pe care cantemir îl ca cita în Divanul). Cicero spune undeva: „Ex-sistere spelo” ceea ce înseamnă „a ieşi din peşteră”. Există aici o legătură adâncă a conceptului de „existentia” ca ieşire, ca stare care iese în afară pentru a se dezvălui, cu FiinŃa. Această „existentia” pare să păstreze la Cantemir caracterul fundamental al identităŃii cuvântului energeia cu fiinŃa. Energhia, în Scara numerelor şi cuvintelor, este „putinŃa a face, făcătoare, lucrare”, o năzuinŃă de realitate. Energeia a căpătat în Evul Mediu, prin ousia lui tode ti ca reprezentare a lui idea („chipul a fietecui lucru pre carile mintea plăzmuindu-l ca cum iaste îl informuielte” va spune Cantemir), numele şi consistenŃa lui actualitas ca realitate şi existentia ca existenŃă. În Sacro-Sanctae scientiae arheul lucrurilor „convinge” spiritul gânditorului, chiar aşa în dezacord cum e, să convoace idea platonicienilor. Astfel, bătrânul mag, povestitorul gândurilor sacrosancte, rosteşte: „Glasul a orânduit printr-un fir continuu şi neîntrerupt ca arheii lucrurilor să primească forme perfecte şi să le imprime elementului apei simple şi pure, aşa ca să formeze ceva inerent cu cel pus în el, conform cu o determinare periodică – pe care Platonicii strîmb au numit-o idee – şi i-a dăruit şi a întărit ca în lucrarea lor să fie neobosiŃi şi neosteniŃi cu
33 „Grecii însă se folosesc de participiul substantivizat (adică on)... de unde, urmînd analogia, chiar noi trecem la a o folosi – dacă nu ar lipsi folosirea participiului în mod frecvent. Cezar nu în mod nepotrivit îl derivă pe «ens» de la verbul «sum, es», precum din verbul «possum, potes», «potens»“. 34 Quintillian (în Oratoriae Institutiones, L. II c. 14, Oeuvres complètes, publiées sous la direction de M. Nisard, paris, Didot, 1881, p. 69 b) atribuie lui Flavius fabianus papirius paternitatea latină a cuvintelor essentia şi entia. Despre echivalenŃa lui on cu ens Boetius spune: „Ab eo enim quod dicimus est, participium inflectentes, graeco quidem sermone ón latine ens appellaverunt”. (în In Isagogen Porphyrii commenta. Rec. S. Brandt, Vindobonae, 1906, III, ib. col. 108, 109). Apud Le „De Ente et Essentia”, de S. Thomas d’Aquin. Texte établi d’après les manuscrits, parisiens. Introduction, notes, et Études historiques par M.-D. Roland-Gosselin, O. P., Le saulchoir, kain, 1926, n. 2, p. 8-9. 35 „EsenŃa este lucrul care există prin sine însuşi; neacŃionînd pentru formarea sa, aceasta se dezvăluie în mod diferit de ensi prin sine şi nu acŃionînd diferit pentru formarea sa; sau Ens este ceea ce prin sine nu poate să fie dar avînd o existenŃă în alt sens şi toate categoriile se divid din Ens”. (Manuscrisul latin 76).

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

405

depline puteri. De unde se observă foarte bine că arheii pot desăvârşi formele, dar nu pot fi cauza lor”. Aşadar, în gândul lui Cantemir aitia şi arche se deosebesc (sub inspiraŃia lui Aristotel). Cantemir gândea că eidos-ul, înfăŃişarea, forma este ousia fiinŃei individuale, gând pe care îl găsim exprimat cu o fericită echivalenŃă în Divanul... său, demonstrând o bună cunoaştere în interiorul ontologiei lui Ens ca FiinŃă şi ins. La Aristotel, fiinŃa energeia, consistă în realitatea şi existenŃa lui tode ti. „Acest lucru anume” este un eon=ens, un participiu neduplicat care culege în el, totodată, FiinŃa şi insul. În Metafizica lui Cantemir intelectul e „ne-norocit” adică n-are o soartă bună căci el trebuie să culeagă „în creasta îndoielilor” nimicul din FiinŃă (nihil de Ente) şi să se ridice „în valea mizeriilor” de la nimic la FiinŃă (à nihil-ad Ens), e intelectul unui prinŃ al atodetiei refuzând creatul, momentul, perisabilul şi nimicul. Aici, latinescul Ens, scris cu majusculă, înseamnă în româneşte FiinŃă. Când cunoaşterea rezultatului ultim stă sub semnul crizei, ştiinŃa contemplativă trebuie să discearnă diferenŃa pură şi simplă între cele ce sunt acelaşi: între timp şi timp, între esenŃă şi esenŃă, între nimic şi nimic, între ens şi ens. Aici, latinescul „ens”, scris cu minuscule, înseamnă în româneşte fiinŃa individului, ins. De la Cicero la Heidegger existenŃa a străbătut o lungă istorie, de la ex-sistentia la Eksistenz. Metafizica s-a ocupat aproape în exclusivitate de realităŃile „stării în afară”, ale extazei ontice. Prin Ens se iveşte o fericită posibilitate de a ne ocupa din interiorul FiinŃei în FiinŃă de ENSISTENTA ei, ca adăpost al en-stazelor lui Ens ca FiinŃă şi ins. În româneşte, povestea lui Ens începe cu Cantemir, continuă cu Samuil Micu care îl traduce pe ens prin „îns” şi, negativ, „neîns”, cu Eufrosin Poteca gândind la însul gândului şi la „lumea aceasta” ca îns împlinit şi „ziua de mâine” ca îns neîmplinit, cu Eminescu meditând asupra Ens-ului său (cuprins între Nonens, Fiens şi Defiens). Luminarea lui Hyperion dă consistenŃă unui mit plin de adevăr care face să Ńină lumile în întruchiparea lor de lume-archè şi lume-mundus. Pentru Noica, „Ens n-a devenit chiar ins, persoană, dar a devenit un fel de estime […] care ar avea o esenŃă drept fiinŃă, o existenŃă drept estere şi o fire drept natură”36. Pe Ens l-am găsit, nedezvăluind,în Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago (Theologo–Physices Principia Sacra Praefiguratio scientiae sacrae) Liber Primus: Cap. I: Ad sacram scientiam qua via procedentum sit, sensus ab intellectu, aenigmatice docetur et modum inveniendae veritatis tradit: „În vale miseriarum, in carumine contributionum, atque in caligine rerum ignorabilium, occupatus misellus humanus intellectus et immateriale lumen, materialibus corporeitatis crassi-ciebus obrutum, indissolubilibus sensuum vinculis, obstrictum, atque in ignorantiae barathrum pene totaliter corruntum perfundatumque, ut Creatum de Increato, ut momentaneum de aeterno, ut nihil de Ente, ut mortale de Immortali, et ut audacius quid dicam, ut mortuum de vita, verba facturum, luminisque projrij ad cognoscibilium apprehenssionem radios vibraturum, unde nam inchoaturum et quorsum finem directurum sit, solicite et anxie dubitanti mihi, a Creatura ad creatorem, a nunc ad aeternitatem, ad accidente ad essentiam, à nihilo ad Ens, a mortali ad Immortalem, et a morte ad vitam ascendendum, atque progrediendum esse, jamjam deliberaturo, amicus syncerus, fidusque sodalis abviam factus postque modestam congratulationem, quid usque adeo cogitabundus deambulatorium terris inquit. Quem ego honorifice resalutatum Comitem perambulationis, et participem mearum dubitationum, facio et succinte recommendatis ispi mearum haesitationum disquisitionibus, bona quidem infit comparatio, sed indigna (ut mea fert opinio;) est talis, promta deliberatio (deliberamus enim ea, quae exacte cognoscimus, non ea, de quibus egre dubitamus). Siquidem dubitatio signum discriminis est, discrimen autem ultimi ignorationem praesupponit. Quamobrem, primo necessum est, simplicissimam, purissimamque facere differentiam, inter tempus et Tempus, inter aeternitatem et aeternitatem, inter accidens et accidens, inter creaturam et creaturam, inter nunc et nunc, inter essentiam et
Constantin Noica, Spiritul românesc în cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan, Editura Univers, Bucureşti, 1978, p. 160-161.
36

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

406

Constantin Barbu

essentiam, inter nihilum et nihilum, inter ens et ens, inter mortalem et mortalem, inter immortalem et immortalem, inter vitam et vitam, et inter mortem et mortem, differentia enim contrariorum, cum ut plurimum, pre se pateat, nec demonstratione indiget nec denique tute ad viam ducit verae cognitionis. Quid enim adeo magni aestimandum novisse, corpus sentivis subiectum, esse mortale, animam autem intellectualem, esse immortalem?”. „Nenorocitul intelect omenesc prins în valea mizeriilor, în creasta îndoielilor şi în negura lucrurilor ce nu se pot cunoaşte, iar lumina imaterială, copleşită de bezna materială a corporalităŃii, încătuşată de lanŃurile indisolubile ale simŃurilor şi aproape cu desăvârşire prăbuşită în nesaŃiul ignoranŃei şi nevoindu-se ca să explice pe cel creat de cel necreat, pe cel vremelnic de cel etern, nimicul din FiinŃă, muritorul din nemuritor şi ce lucru mai îndrăzneŃ să spun? – pe cel mort din viaŃă şi să facă să lucească razele luminii proprii pentru priceperea celor de cunoscut, muncit de idea de unde să înceapă şi către care Ńel să se îndrepteze, mie care stăteam la îndoială cu nelinişte şi îngrijorat cum să mă urc şi să înaintez de la creatură la creator, de la acum la eternitate, de la accident la esenŃă, de la nimic la FiinŃă, de la muritor la nemuritor şi de la moarte la viaŃă, pe când stăteam astfel pe gânduri îmi ieşi în cale un amic sincer şi tovarăş credincios; după o salutare modestă îmi zice: De ce frămânŃi poteca stând mereu pe gânduri? Salutându-l respectuos la rândul meu îl iau ca tovarăş al plimbării şi părtaş al îndoielilor mele şi după ce îi explic pe scut obiectul ezitărilor mele, îmi răspunse: –Ce e drept, comparaŃia este bună, însă, după a mea părere, o deliberare astfel aranjată, e nedemnă, căci noi deliberăm asupra celor ce cunoaştem exact, nu asupra celor despre care ne îndoim dureros. Dacă într-adevăr îndoiala este semnul unei crize, criza presupune ignoranŃa rezultatului ultim. De aceea este necesar ca mai întâi o foarte simplă şi pură diferenŃă între creatură şi creatură, între acum şi acum, între timp şi timp, între eternitate şi esenŃă, între nimic şi nimic, între a fi şi a fi, între murilor şi muritor, între nemuritor şi nemuritor, între viaŃă şi viaŃă, între moarte şi moarte, căci diferenŃa celor contrare, din momentul ce este evidentă de la sine, nici n-are nevoie de vreo demonstraŃie, nici în fine nu ne duce la calea adevăratei cunoştinŃe. Căci cum poate fi de vreun mare folos, dacă cunoaştem, că trupul, supus simŃurilor, este muritor, şi că sufletul intelectual este nemuritor?”37. Principil lui Cantemir, ca şi arheul vanhelmontian se prezintă ca „vector material al specificităŃii” individuale, el dă socoteală prin inconsistenŃa lui fundamentală de lumea individuală ce se reculege în arborele metafizic al lui „ens seminal”. Ca nenorocitul intelect, cel fără soartă de înfiinŃare, care, „prins în valea mizeriilor”, „în creasta îndoielilor” – cercetează „creatul din necreat”, „trecătorul din etern”, „nimicul din FiinŃă”, tot aşa arheul lui Cantemir îşi caută substarea şi firea uitate. Cele două năzuinŃe principale ale arheului vor fi aşadar: reculegerea inconsistenŃei şi îmbogăŃirea ei sub-sistenŃă şi căutarea substanŃei bune a nimicului în fire. Individualul lui Cantemir domină, cu aeheul lui „specific” cu tot, ca aura vanhelmontiană, firea cea fragedă este substanŃa fiinŃării. Om european, Cantemir stptea ca ins tradiŃional în preorizontul FiinŃei şi, cercetându-l pe Ens, găsea că FiinŃă nu avea nici fiinŃa supremă, firea divinului fiind „fiinŃa cea ascunsă”: „Preabuna dară a lui Dumnădzău cinste şi ascultare iaste: «Poruncile lui a urma şi cât în putinŃa omului ar fi, după dânsul a umbla» (Efes, gl. 5, sh.1). Dă însemnătate iaste dară întru a lui Dumnădzău cunoştinŃă, nu prea atâta a firii sale, a fiinŃei cei ascunse pre cât mai vârtos a voii sale ceii dé la dânsul descoperită, cu cunoştinŃa a cuprinde”38.
37

Traducere de Nicodim Locusteanu, în D. Cantemir, Metafizica, col. Biblioteca universală, nr. 158-161, Bucureşti, 1928, p. 24-26. Acest capitolI, inedit ca întreaga Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago, se află în Manuscrisul latin 76, Fondul B.A.R.S.R. şi l-am publicat integral în „Ramuri”, nr. 5, 1981. 38 D. Cantemir, Opere complete, vol.I, Divanul, EdiŃie îngrijită, studiu introductiv şi comentarii de Virgil Cândea, Text grecesc de Maria Marinescu-Himu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1974, p. 307.

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

407

Pentru fire textul latinesc ne întâmpină cu natura, cel elinesc cu physis; „natura” e identificată cu latinescul „essentia” şi grecescul „ousia”, ajungând să fie fiinŃă la Cantemir. Aşadar, Cantemir ştia exact transpoziŃiile ontologice medievale identificând: ousia-essentiafiinŃă. Căile lui Ens în-spre FiinŃă şi către Ins rămân demne de cercetat, însoŃind şi însoŃite fiind de gândurile lui Cantemir despre gheneralis, „cel ce cuprinde chipurile supt sine”, diathesis, orânduiala firii, în ce să pune firea”, energhie „putinŃă a face, făcătorie, lucrare”, idea, „chipul ca cum iaste îl înformuiaşte”, efidditas, „ceinŃa, singură fiinŃa lucrului, ceia ce iaste”, ipochimen, „lucrul ce dzace supt altul”, prezenŃei, „starea de faŃă, aflarea denainte, denainte la obraz”. Când lumea republicii acestor cuvinte este plină de Ens, în mine prinde fiinŃă întrebarea magului: „De ce framânŃi poteca stând mereu pe gânduri?”.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

408

Constantin Barbu

„De Îns şi de Neîns” Ni s-a părut că orice cărare, Calea chiar, a gândurilor trece prin inima lui Ens, dacă nu este chiar inima sa. Ascultând întrebarea magului vom încerca o Arheologie entitativă începând cu Cantemir cel din Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago şi continuând apoi, până la „rostirea esenŃială” eminesciană, cu „însul şi Neînsul” lui Samuil Micu din ÎnvăŃătura Metafizicii şi „estimea” lui Eufrosin Poteca din Elementuri de Metafizică. Atât ÎnvăŃătura Metafizicii cât şi Elementuri de Metafizică sunt traduceri. Din latina lui baumeister, ens a devenit „îns”, iar din italianul lui Soave, ente s-a tradus prin „estime”. Vom urmări mai departe, în măsura în care pot interesa sentimentul eontic al fiinŃei, transpunerile pe care le-a reuşit Samuil Micu în traducerea manualului de ontologie al lui Baumeister. În ÎnvăŃătura Metafizicii Samuil Micu traduce existentia prin însul. În Elementa philosophiae recentioris39 Baumeister scrie: „Ita nunc manifestum fiet, quid sit existentia”, iar Samuil Micu traduce: „aşa acum să va cunoaşte ce este însul” (§ 22). Dacă în capitolul „De Îns şi de Neîns” filosoful român spune că Ins vine de la ens însemnând ce este (latinescul ens traducând grecescul on) atunci să acceptăm gândirea ideii de existentia ca supliment a lui ens. Emelenta philosophiae vorbeşte de complementum possibilitatis iar ÎnvăŃătura Metafizicii de „plinirea putinŃăi” („sed complementum accedat apportet, possibilitatis, quod ipsum constutuit rei existentiam” – „trebuie să vie şi plinirea putinŃăi, care face ca să fie lucrul”). Plinirea putinŃăi ste actualitatea ca act pur, facerea şi crearea lucrului sub energia lui agere, este în fond energia devenită actualitate a actului. Aşadar existentia se efectuează ca lucru şi se conoaşte ca îns. ExistenŃa ca îns este existenŃă entitativă. În paragraful 23 Baumeister scrie: „quod actu existit id quoque debet esse possibile. Veteres hanc positionem ita enunciabant: ab esse ad posse valet consequentia, e.gr. mundus est, ergo potest etiam esse”.; iar Samuil Micu traduce: „ce este acum aceia trebuie să fie şi cu putinŃă. Cei vechi zicea aşa de la estere la putinŃă este bună urmarea, adecă lumea este: aşadară urmează că este bună urmarea, adecă lumea este: aşadară urmează că este cu putinŃă”. „Ce este acum”, quod actu existit, este act în prezenŃă; infinitul lung românesc „estere” care traduce latinescul esse ((einai – în greacă), este fiinŃarea. Estere este aşadar existenŃă cu caracter originar de energie ontică dominantă. Ca prelungire a gândirii lui Leibniz Wolff, Baumeister scrie: „Quod fieri non potest, sive impossibile est, id non existet, sive a non posse ad non esse valet consequentia. E.gr. Fieri non potest, ut corpus cogitet, E. nec cogitat, nec cogitabit”. În rostirea românească a ÎnvăŃăturii metafizicii sună astfel: „ce nu este cu putinŃă aceia nu va fi”. Adecă de la ce este cu neputinŃă bună este urmarea cum că ceia ce este cu neputinŃă nu va fi. Cu putinŃă nu este ca trupul să gândească: aşadar trupul nici gândeşte, nici va gândi”. Sub acel spirit de întemeiere a lui Wolff, des Geistes der Gründlichkeit, – Samuil Micu, urmându-l pe Baumeister, afirmă în capitolul „De începuturile cele mai dintâi ale cunoştinŃăi omeneşti”: „Deregătorie ontologhiei este a aşeza şi a pune începuturile sau temeiurile cele mai preste tot ale cunoştinŃăi omeneşti (§ 6). Iată doauă sunt începuturile sau temeiurile a toată cunoştinŃa omenească: unul este începutul zicerii împotrivă, al doilea este începutul pricinii destule”40.
39 M. Frid. Christiani Baumeisteri, Elementa Philosophiae Recentioris usibus iuventutis scholasticae…, Claudopoli, 1775, § 22. 40 Samuil Micu, ÎnvăŃătura Metafizicii, ad. cit., p. 76.

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

409

Începutul zicerii împotrivă este principium contradictionis, der Satz des Wiederspruchs (Baumeister – Elementa philosiphiae recentioris, § 11), iar începutul pricinii destule, principium rationis sufficientis. Leibnitz spune în Monadologie: „Nos raisonnements sont fondés sur deux grands principes, celui de la contradiction, en vertu duquel nous jugeons faux ce qui en enveloppe, et vrai ce qui est opposé ou contradictoire au faux”41. „Et celui de la raison suffisante, en vertu duquel nous considérons qu’aucun fait ne saurait se trouver vrai, ou existant, aucune énonciatiation véritable, sans qu’il y ait une raison suggisante, porquoi il en soit ainsi et non pas autrement. Quoique ces raisons le plus souvent ne puissent point nous être connues”42. În Theodiee Leibniz enunŃă principiul contradicŃiei astfel: „din două propoziŃii contradictorii una este adevărată, alta falsă” iar în Nouveaux Essais filosoful distinge între principiul contradicŃiei şi principiul identităŃii, înŃelegând prin contradicŃie un mod de opoziŃie, antiphasis43, aşa cum gândeşte Aristotel în Categorii şi Metafizică (To auto hama hyparchein kai me hyparchein, adynaton to auto kata to auto. III, 3)44. În De Notione Entis et Non-Entis (§ 23, IV) citim: „Quod non existit, non est statim inter adynata referendum, sive a non esse ad non posse non valit consequentia” samuil Micu traduce adynata prin neputinŃă. Din platonism şi aristotelism moştenim principiul cauzei, aitia. SuficienŃa este o perfecŃie, o autarkeia; raŃiunea, ratio, este temei, hypokeimenon – intim legat de arche şi aitia. Aristotr va enunŃa două subprincipii ale cauzei, o raŃiune de a cunoaşte, arche tes gnoseos şi o raŃiune de a fi, arche tes geneseos45. Wolff va încerca să întoarcă principiul raŃiunii suficiente în principiul contradicŃiei. Marele principiu al metafizicii leibniziene postulează că „nimic nu se face fără raŃiune suficientă”. EsenŃa marelui principiu leibnizian consistă, afirmă Heidegger, în insurecŃia (ExistenŃei) – „Auf-stand”, „ex-sistenŃă” – contra neantului; deci existentia rămâne nedizolvată în esenŃa ei originară46. Temeiul acestei rămâneri este hypokeimenon, subjectum. Leibniz spune într-un din celebrele sale Douăzeci şi patru de propoziŃii: „itaque dici potest Omne possibile Existiturire”, adică „orice posibil să aibe un elan către existenŃă”, „habet conatum ad Existentiam”, căci „orice posibil se străduieşte să existe”. „Ratio est in Natura, cur aliquid potius existat quam nihil”. „Temeiul (Ratio) este esenŃa fiindului ca fiind, din care cauză ceva există mai degrabă, adică de preferinŃă, şi în chip dictat de voinŃă, există mai degrabă decât nimicul”47. Aceasta este adânca esenŃă a metafizicii: „De ce se află mai degrabă ceva decât nimic?” cu care Heidegger îşi încheie celebra sa întrebare asupra esenŃei metafizicii. Prima propoziŃie a lui Leibniz se traduce astfel: „ce este al fiindului este reprezentat în fiinŃa lui exigenŃială privindu-se pe sine însuşi”48. A exista înseamnă o efectuare în sine, ceva este prin esenŃa lui potius, adică subiectul vrea puterea unificată. „FiinŃa ca existenŃă, interpretează apoi Heidegger, în sensul apetiŃiei reprezentante care în mod simplu şi unificator efectuează un mundus concentratus (Monada) ca speculum universi, este noua esenŃă a lui actualitas, noua esenŃă prin care se relevă
41 42

Leibnitz, La Monadologie, 31, ed. Émile Boutroux, Paris, 1970, p. 157. Leibnitz, op. cit., § 32, p. 158. 43 Émile Boutroux, în Leibnitz, La Monadologie, ed. cit., nota 2, p. 157-158. 44 Idem, p. 158. 45 Ibidem. 46 Heidegger, Nietzsche, II, ed. cit., p. 357. 47 Idem, p. 358-359. 48 Ibidem.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

410

Constantin Barbu

prevalenŃa lui existentia asupra lui non-existentia”49. Ratio este temeiul „debet esse in aliquo Ente Reali seu causa”. (RaŃiunea trebuie să fie în alt Ens Reale sau cauză). „Ens reale se diferenŃiază de ens mentale care este de fiecare dată res actu existens” . Ştim că van Helmont, pe care Leibniz îi citise la îndemnul fiului teozofului şi al baronului Knorr, tradusese Enigma lui Valentinus alchimistul; şi că Leibniz dăcuse nume monadelor după citirea lui Giordano Bruno, monada având înŃelesul de archeu. Van Helmont scie în Venatio Scientiarum în capitolul Ens reale, mentale et rationis qui sint: „Cum tamen Ratio, et veritas, sint disparata, in suis, radicibus. Nam veritas, est ens teale, verum: ratio vero, est ens mentale, problematicum, dumtaxat apparens”50. ÎnŃelesul de lucru (res) (reamintim că „ens”, în înŃelesul medieval, este „lucru”) i-l dă Samuil Micu lui Ens când traduce capitolul De Ente composito din Baumeisster – Ens fiind lucru înŃeles ca ens reale: „Cum ens aliquod, quod mere adlhuc est possibile, sed ad actum deducetur, tum appellatur futurum”; adică, traduce Samuil Micu: „Când vreun lucru este numai cu putinŃă, că să va face şi va fi, să zice vremea viitoare”. Ens reale înŃeles drept causa este, spune Heidegger într-un comentariu despre Leibniz, „sub-iacent temeiului tuturor raŃiunilor”51. „Hoc autem Ens oportet necessarium esse, alioqui causa rursus extra ipsum quaerenda esset cur ipsum existat potius quam non existat, contra Hypothesin. Est scilicet Ens illud ultima ratio Rerum, et uno vocabulo solet appellari DEUS” (Leibniz, Cele douăzeci şi patru de propoziŃii)52. Samuil Micu, am văzut, traduce esse prin estere. El va traduce şi existentia prin acelaşi infinitiv lung: „caveas ergo, spune Baumeiter în Elementa philosophiate recentioris, rerum existentiam cum earundem essentia confundas”53. Samuil Micu traduce în capitolul De FiinŃă din ÎnvăŃătura Metafizicii: „Ia aminte, dar, să nu amesteci esterea lucruilor cu fiinŃa lor”54, adică existenŃa cu essentia. Mai departe filosoful român glosează: „Prin estere să înŃelege cum că este lucrul, adecă pământul are estere pentru că este, iar muntele cel de aur nu are estere, că nu este, măcar că poate să fie, ci când va fi, atunci va avea estere. A avea estere şi a sta sau avea stare tot una este; pentru aceia tot atâta zici ori de zici: lucrul acesta are stare, ori de zici: lucrul acesta stă, sau este, sau are estere”55. Acesta este un gând propriu al lui Samuil Micu în care filosoful român înŃelege existentia drept „estere”, drept quodditate a lucrului, stare a lui. Existentia este gândită ca Ex-sistentia, ca stare în afară, în înŃelesul pe care Cicero îl avea pentru verbul „existere”. Latinul spune undeva: „Ex-sistere spelo” şi trebuie să înŃelegem „a ieşi din peşteră”. Un alt exemplu îl avem în Baumeister, De essentia, § 28, V-essentia entis est immutabilis itemque incommunicabilis: – „Mutari quidem rerum existentia potest essentia non potest”56, propoziŃie pe care Damuil Micu o traduce altfel: „Esterea lucrurilor să poate muta, iar fiinŃa nu se poate”57, înŃelegând prin aceasta că fiinŃa este consistenŃa neschimbătoare iar estera este o modalitate existenŃială care cunoaşte stări multiple.
Idem, p. 358. Ioane Baptista van Helmont, Ortus Medicinae id est initia Physicae inaudita, Progressus medicinae novus, in morborum ultionem, ad vitam longam, Amsterdam, 1652, pp. 20-27. „Deoarece RaŃiunea şi adevărul sunt disparente, ele sunt în rădăcinile lor. Căci adevărul este ens reale, adică adevărul: RaŃiunea, însă, este ens mentale, adică problematic, altfel spus, aparent”. 51 Heidegger, op. cit., p. 359. 52 „Însă acest Ens se cade să fie necesar, deoarece cauza trebuie căutată din nou în afara acestui Ens necesar pentru că el mai degrabă există decât nu există în pofida sub-poziŃiei. Este, aşadar, acel Ens ultima raŃiune a lucrurilor şi se obişnuieşte să fie numai într-un singur cuvînt DEUS”. 53 Baumeister, op. cit., p. 84. 54 Samuil Micu, op. cit., p. 114. 55 Idem, p. 85. 56 Baumeister, op. cit., p. 154. 57 Samuil Micu, op, cit., p. 85.
50 49

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

411

Existentia are, aşadar, la Samuil Micu înŃelesurile de îns, estere şi, în a treia situaŃie, – fiinŃă. În capitolul De Ente simplici. Ex simplici ente ens simplex oriri nequit din Elementa philosophiae recentioris avem următorul exemplu: „Quia enim omne ens simplex est indivisibile (107, pos. IV), sequitur ut ens simplex A ex ente simplici B suam accopere existentiam non possit”58. În ÎnvăŃătura Metafizicii se va traduce astfel: „Că pentru însul nealcătuit nu se poate împărŃi (§ 107, 4) urmează ca însul cel nealcătuit A din însul B cel nealcătuit nu poate să-şi ia fiinŃa sa”59. ÎnŃelesul existenŃei este aici de exigentia essentiae. Existentia este exigentia essentiae, essentia fiind înŃeleasă ca nisus ad existendum60. FiinŃa stă sub înŃelesul essentia-ei; capitolul De essentia al wolfianului Baumeister este tradus prin De FiinŃă. De exemplu: „În quobibet ente non modo existentia consideranda est, sed in eo quoque elaboremus necesse est, ut attendamus, ad eius naturam essentiamque, atque adeo intelligamus, quid res sit. Cuiusuis autem rei essentia est id, per quod res aliqua praecise haec est, et non alia; sive per quod res ab amnibus aliis rebus potest internosci”61, va fi în româneşte „În fieştecare lucru nu mai însul trebuie a-l socoti ci şi întru aceasta trebuie să ne ostenim ca să-l luoăm aminte la firea şi la fiinŃa lucrului şi aşa că cunoaştem ce este lucrul. Iată fiinŃa fieştecăui lucru este aceia prin care orice lucru este numai acela şi nu altul. Adecă fiinŃa este aceia prin care lucrul din toate alte lucruri să poate cunoaşte şi să osibeşte”62. Acelaşi înŃeles îl găsim şi în propoziŃia Entis essentia est eiusdem possibilitas, adică „fiinŃa însului este putinŃa lui”. Acestea sunt drumurile încercate de ens, existentia, essentia şi esse în rostirea filosofică românescă prin grija minŃii lui Samuil Micu. Ens ca „îns” şi „lucru”. Existentia ca „îns”, „estere” şi „fiinŃă”. Essentia ca „fiinŃă”. Şi esse ca „estere”.

58 59

Baumeister, op. cit., p. 194. Samuil Micu, op. cit., p. 144. 60 M. Heidegger, Entwürtfe zur Geschichte des Seins als Metaphysik, în Nietzsche, II, ed. cit., p. 382. 61 Baumeister, op. cit., p. 151. 62 Samuil Micu, op. cit., p. 83.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

Îl credeam existând undeva. V. câtinŃă. Se ştie. ms. 209. estancia în spaniolă. Scrieri literare inedite. Dar tocmai în aceasta constă avantajul său în faptul că evităm obişnuitele traduceri – adică interpretările ousi-ei ca substantia şi essentia. cum spune poetul. Emementuri de metafizică. f. citinŃă pentru substanŃă. Peşacov. Physis este ousia. participiu trecut al verbului einai. 64 Francesco Soave. în transcrierea lui Petre Costinescu. p. Paris. Interpretând physis-ul după Aristotel. Gallimard. Estimea a avut o ursită mai bună şi a apărut în limba română odată cu Catehismul mititel şi Elementurile de Metafizică ale lui Eufrosin Poteca. de unime. 287. care va trece în „estime” cuvânt rar şi temeinic şi atât de singular încât vom încerca să-i punem un însoŃitor: estinŃă. 41r. p. „Prin mijlocirea simŃitoarelor organe dobândim noi toate ideile şi înŃelesurile de estimile trupeşti. adnotete şi comentate de Paul Cornea. alese. iar etimea–ca obraz autohton al lui ens. C.a Negruzzi. feldeinŃă. § 12. în Questions. În Eufrosin Poteca: nu l-am găsit. p. producendi şi essendi. câŃiva ani de estinŃă.412 Constantin Barbu Despre estime şi estinŃă Le vom alătura lor şi peripeŃiile lui ente. publicate. Conachi. Pogor. Bucureşti. 63 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . în Tratatul de ontologie. În Samuil Micu: l-am găsit. estime şi neestime. substanŃa este fiinŃa existentului. par François Fédier. II. ceinŃă din Divanul lui Cantemir. Gusti. apoi. chiar aproape nimic. Este adevărat că acest cuvânt nu spune mare lucru. trad. participaŃie (trecută) esenŃială. 1981. cu juvenil orgoliu. L-a căutat în Cantemir: nu l-am găsit. în V. Acest cuvânt. „EstinŃa” ar încheia un dublet productiv cu „estime”.Dimachi. Poteca. Aaron.. Dar însă nimenea n-au putut încă spune în ce chip prin simŃiri ajunge sufletul să cunoască starea trupurilor şi cu cât mai vârtos însuşite lor”65. S-ar putea încerca în româneşte pentru fiinŃa-reprezentată cuvântul estinŃă. Editura Minerva. cu deveninŃa purtătoare în sine a toate celor patru raŃiuni: ratio fiendi. a jucat cu memoria noastră unul dintre cele mai frumoase jocuri care ni s-au întâmplat. formandi. Ontologie (sau cuvîntare de cele ce sunt). deci. cum reziltă din prelucrarea dacălului de filosofie de la Sf. să-i dăm dreptul să existe. Dar pentru că n-am uitat ceva din lumea celor ce n-au fost niciodată. „Estime” are înŃelesul italianului ente. Beldiman. iar Noica. Petre Costinescu. estinŃa ar fi chipul românesc pentru grecescul ousia–tradus ca essentia. „şir de hotărîri de fiinŃă şi făptură. III. echivalentul paticipiului prezent grec (e)on. 1814. A. estinŃă. 1973. Istituzioni di metafizica. E. ma niuno purenche ha potuto in qual modo per mezzo delle sue sensazioni arrivi l’anima a conoscere l’esistenza dei corpi. p. iar estimea – participaŃie (prezentă) fiinŃială. Sava după Istituzioni di metafizica a lui Francesco Soave: „Che le sensazioni sieno il sono mezzo. étance în franceză (estance în franceza veche). Ousia s-a tradus în germană prin Seiendheit. ed. C. Andrei Nestorescu. Prefazione. L-am „format”. calitate şi cantitate. bunătate. Pisa. Când ne-am reamintit de le nu mai ştiam că fusese inventat. 65 Eufrosin Poteca. Scrieri literare inedite (1820-1845). 7. EstinŃa este. adevăr. N. după cum Cantemir a încercat cu ceinŃă. 1 173. non che le loro propriete”64. adică estinŃă (Seiendheit): aceasta care desemnează şi semnează fiindul ca fiind – în chip precis fiinŃa”63. rânduială şi Martin Heidegger. Partea II. In Eufrosin Poteca. G. Am uitat. apud Paul Cornea. sostanŃă şi mod. vol. con cui e idee le nazioni enti corporei de noi s’aquistano niuni ne dubita. 282. Die Physis bei Aristoteles. cit. Pentru Eufrosin Poteca „Ontologhia” este cuvântare de estimi. Eufrosin Poteca. Heidegger spune despre fraza decisivă a textului – kai esti panta tauta ousia: „Acest cuvânt «estinŃă» prea puŃin elegent pentru urechea obişnuită 0 este singura traducere apropiată pentru ousia. D. după modelul feldeinŃă.

Atributul este o „felurime fiinŃelnică”. putere mişcătoare. mişcare. loc.Mică istorie a nihilismului românesc 413 săvârşirea estimilor. Încercarea mai înaltă rămânând eminescianitatea. FiinŃa şi estimea se deosebesc fiindcă fiinŃa.”. semănare şi neasemănare de tot şi parte. de lăŃime. 2 • E m i l Ci o ra n . mărginit. cuprinde „tot ce este şi poate să fie sau trupesc sau sufletesc. necesar şi întâmplător. inerŃia (neenergeia). putincios. Felurimile fiinŃelnice „de sine nu pot sta” fără un temei care „se cheamă fiinŃă. vreme. de aceiaşime tautoes şi deosăbime. spaŃiu (deşert). sau înŃelegător” iar estimea – „un ce dosebit şi hotărît”. Nr. neputincios. 66 Idem. facere şi periciune ş. Cu estima lui Eufrosin Poteca spiritul entitativ îşi face şi în rostirea noastră încercarea cuvenită. putinŃă. p. tărime. greceşte: usia sau ipostas (ousia he hypostasis) latineşte supstancia”66. împotrivirea. cauză şi efect. 288. de estime semplice şi composte.c.l. amintind de căutările lui Massimu şi Laurian.

A o dezbrăca de averile pe care. Imnuri din Rig-Veda (X. 5. Kant. le-a adunat în mii de ani însemnează i o face din împărăteasă. „moartea succede la viaŃă. provenind din spiritul german (filosofia şi limba) şi din cultura indiană (limba sanskrită.Spiritul receptor Spiritul receptor moşteneşte lamura limbii române. pagini din Glossarul comparativ. citită în anii 1879-1872 Teoria celor douăsprezece cauze. Din interesul (uneori antipathetic) pentru Hegel s-au născut câteva însemnări ce sunt poate fragmente din cursul lui Zeller. Filele despre Fenomenologia spiritului sunt lămuritoare (în privinŃa tânârului student Eminescu). X. Există şi o receptivitate catastaziacă. ultimele cuvinte ale lui Buddha. Schelling. Dacia din Memento mori. a înŃelege sinteza de aprehensiune. 3. în Rugăciunea unui Dac (Nirvana). a vedea că „atât torsul cât şi fuiorul [timpului] Ńin întruna” şi a putea privi „fuiorul abstrăgând de la tors”. a avea revelaŃia FiinŃei ca poziŃie absolută a lucrului înseamnă a fi ataşat sensului historial al culturii europene. Spiritul receptor. a lui Bopp. Buddhismul îi era cunoscut din mai multe lucrări. parŃial. Hegel sunt gânditori germani în acelaşi chip în care sunt şi cugetători planetari. aseamănă „laolaltă viaŃă şi cu moarte” sau visează „un principiu [care] aprinde lumea-ntreagă”. adică acea miraculoasă suveranitate care te înalŃă la cer. 2. despre creare şi creaŃie (visargana. Sarmis. Spiritul deceptat. „Limba românească – scrie Eminescu într-unul din caietele sale – e la sine acasă o împărăteasă bogată căreia multe popoare i-au plătit dare în metal aur pe când ea pare a nu fi dat nimănui nimic. în Cosmogonie der Inder se vorbeşte despre sat (fiinŃă) şi asat (nefiinŃă). Pentru recunoaşterea limbii sanskrite a tradus.414 Constantin Barbu Spiritele percepŃiei Eminescianitatea cuprinzând şi desprinzând lumea se dezvăluie în următoarele trepte spirituale : 1. 4. a răsărit intr-un basm românesc. Dar metalul aur ea 1-a tipărit în tipariul ei propriu şi e azi al ei pentru că tot poartă efigia ci neschimbată. dintre care Introduction à l’histoire du Buddhisme Indien a lui Burnouf. Prin Schelling a meditat la posibilităŃile creaŃiei imaginale a identităŃii şi nu întâmplător varianta parŃială a nuvelei metafizice Archaeus se află împreună în acelaşi Caiet 2287. Limba română a fost pentru Eminescu „stăpâna” sa. Spiritul excepŃiei. ce înseamnă Nirvana. buddhismul). Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . cerşetoare”. Cele trei poeme în care Mureşanu încearcă „pîrghia lumii”. nihilismul lui Nagarjuna. viaŃa succede la moarte” erau lucruri „create pentru sine”. neschimbabilă chiar. Decebal. psihocosmograma Mandala. Prin filosofia şi literatura germană a cercetat într-o limbă historială câteva mari spirite planetare. !29) sunt trans-figurate în Scrisoarea /. Spiritul inceptiv. Gramatica abreviată a limbii sanskrite. Fata’n grădina de aur. Gemenii. în această limbă a căutat Cuvântul pe care să-1 întoarcă în Univers. Structura de fond a unui mare poem. Lumea ca voinŃă şi reprezentare a jucat rol de „lepturariu”. A pricepe că eul este echivalentul substanŃei. între marii filosofi. 1. 121. proiectele Dodecameronului dramatic şi totul alcătuiesc o constelaŃie de nestins – a românescului participând la Lume. Luceafărul. economică şi chibzuită. Spiritul conceptor. spiritul eontic al românescului: aceasta este receptivitatea subsistentă şi in-sistentă a eminescianităŃii. ni care există şi semne despre Sistemul transcendental şi Tratatul despre esenŃa naturii umane.

Lumea. constelaŃia de gândiri şi de imagini căutând sensul lumii. iată condiŃia îndepărtată. popoarele de gândiri. pe care budhismul (în Burnouf. Însă explicarea lumii şi a divinului necesită o ieşire din Pliul entitativ revelaŃia exteriorităŃii şi calea nihilismului s-au „prezentat” în diferenŃa dintre Fiind şi Gândire (altfel de a gândi decât în Hegel şi în tradiŃia occidentală) şi în moartea lui Dumnezeu. suverană în retragerea unei secrete meditaŃii. spune Mureşanu). ConcepŃia lumii înseamnă cuprinderea fiindului în totalitatea sa. adverbul.. scrie Heidegger. în tradiŃia historială. energie (prayatî). fiind pe care Eminescu îl descoperă sub sentimentul deşertăciunii Totului . a adevăratei lumi. Acestitatea noastră fiinŃială: eminescianitatea. apare mai încifrată în proiectele de descifrare umană (. adică o pan-(h)orama deşertăciunilor -. a „surpatelor lumini”.Mică istorie a nihilismului românesc 415 visrishti ca „liberare”. Spiritul conceptor Spiritul conceptor dă seamă de ceea ce are propriu eminescianitatea : sinergia (verbală a) lumii. răspunsul la acea întrebare veche şi mare.das Vorhandene). următoarea schemă „speculativă”: sinteză de aprehensiune: das Vorhandene: concepŃia. în timp ce. germenele de aur (Hiranjagarbha).acea vedere totală a vacuităŃii universal(izat)e.verb şi nume (cu „sateliŃii” proprii.a eminescianităŃii. ca un germene de aur în care se cuprinde acea rotaŃie abisală a conştiinŃei pure despre „a fi aceasta”. numeralul) s-a des-figurat . Manas. Proiectul de descifrare regresivă din Epigonii este o formă de descoperire a originii lumii.. despre a libera (srig). repraesentatio înseamnă ob-stantul (Entgegenstehendes). reprezentările FiinŃei. ca lumea (Welt) să fi putut deveni imagine (Bild ). Luceafărul. Fiindul creat bântuie „concepŃia” din Sărmanul Dionis. ca absenŃă-prezentă) . Poezia lui Eminescu nu „vede” lumea ca reprezentare ci este. Nihilismul enstatic eminescian e forŃa poietică declanşatoare care se converteşte într-un „sentiment” a1 lipsei de preŃ a vieŃii („. participiul . se arată. historială. revelaŃie care se dovedeşte o simplă destrucŃie psihologică. în culmile Nr. 2 • E m i l Ci o ra n . enigma vieŃii. Aceste trei moduri eontice de înŃelegere a fiindului în totalitatea sa structurează concepŃia discursivă prin care eminescianitatea suportă Universul”. „eliberare”. «vedere»).se spune in Epigonii). În gramatica prezenŃei şi a absenŃei. explică lumea sau fiindul suprem. Kâma. Imaginea lumii ca repraesentario poate proveni din Kant sau din vestita Die Welt ist mein Vorstellungen din Schopenhauer. prin excelenŃă revelează actualitatea „suvenităŃii absenŃei de sens”. „emanaŃie”). Mai am un singur dor). Aşa explicăm modul cum viziunea „existenŃială a lumii devine în eminescianitate o voinŃă de neant (sub forme diferite: în Rugăciunea unui Dac. eidetica platonică a mundaneităŃii e condiŃia historială a lumii ca imagine: („Pentru Platon. ea apropie în noi o anume esenŃă a lumii . adjectivul. 1. Metafizica din Fragmentele lui Eminescu este un discurs care explică „icoanele” finŃialităŃii. pentru Eminescu) încearcă s-o explice prin teoria celor douăsprezece cauze. a căutat cu înfrigurare „enigma vieŃii”. ConcepŃia aparŃine unor fragmente („discursive”) de proză şi de poezie şi unor „încercări de metafizică”. Memento mori.. 2. o dată cu apusul ZeităŃii se consfinŃeşte ruina valorilor cosmologice supreme. Toate au fost să fie să dea seamă în sinea sa. în consens ontologic. „sinthesa de aprehensiune”. care este şi „eminescianitatea” noastră. limbajul a trecut de la un limbaj „artistic” la un limbaj „fizic” (Vianu). Poezia însă este o creaŃie parusiacă . „ce-este-de-faŃă” (. fiinditatea fiindului se determină prin eidos (adspectum.Spiritul conceptor eminescian a lucrat mult în căutarea unui sens al lumii. a pieirii totale (chiar a poeziei şi-a gândirii): „Căci gândirile-s fantome când viaŃa este vis”. „mai mult o încifrează cei ce vor a descifra” . cer să mă înveŃi / Ca viaŃa-mi preŃ să aibă şi moarteami s-aibă preŃ”. Pliul eontic este participial şi participativ în lume. a timpului mort devenit eternitate . Chiar în Memento mori există urme ale conceperii lumii ca idee. ea însăşi.. acum. PrezenŃă (ca prezenŃă-absentă.

provoacă decepŃia. „mare”. Bolnav e al meu suflet. nu apăr un eres.de esenŃa existenŃializată ca putere-nimic. „cartea lumii rar s-anchis”. la „capătul” alergării divine se află în ultimul vers din Împărat şi proletar: „Căci vis al morŃii-eterne viaŃa lumii-ntregi”. A fost un vânător fără noroc al identităŃii FiinŃei (dar puterea de creaŃie imaginală a arheităŃii e imensă). În Memento mori asistăm la un adevărat dialog al decăderii celor două autorităŃi supreme.. „etern”.. ca în Mureşanu. Nonens. „Căci eternă-i numai moartea. în înalt sau în abis. decentrat. a căutat în suferinŃă cu patos . fie unicul şi identicul principiu al vieŃii. Ca o făclie. a lăsării de-a fi. nu numai melancolia care se face vers. 3. dumnezeul şi cezarul: „moare lumea”. ConvicŃia absenŃei absolute a remanenŃei existenŃei a conlucrat cu toate datele „Eminescu” într-un nihilism fundamental. „astăzi punctul de solstiŃiu a sosit în omenire”. „cade Roma”. decepŃia îmbracă haina nepăsării. Poezia o amantă a neantului. revelaŃia că puterea actualizată nu poate crea nimic etern (decade până la „nimic” şi „cifră”. apare azvârlit în univers (ca o „zvârlire hazardată”). Sentimentul explicit că „toate au devenit nimic” („La nimic reduce moartea cifra vieŃii cea obscură”. Nu apăr adevărul.în van. „ideea m-a lăsat”. Cum să fie rămâieritoare această ex-sistenŃă când chiar numele ei trădează o exterioritate originară în raport cu stabilitatea? ExistenŃa îi apare lui Eminescu fără semnificaŃie. Răspunsul la problema lumii. din vacuitatea universală : refuzul inceptiv. autodistrugerea (creatoare).un principiu universal al lumii : fie el Archaeus. „dizbrăcat” da timp şi loc şi cauzalitate. Realitatea timpului solstiŃial şi a căderii lumilor rămân singurele „adevărate” semne. Archaeus. decepŃiei ontice îi răspunde în plan literar poezia negativităŃii. Realizând o variantă (chiar anterioară lui Nietzsche) a morŃii lui Dumnezeu. a indiferenŃei dacă lumea se înalŃă sau cade dacă eul propriu există sau nu. Ens aşezat în urma lui Nonens şi Fiens cade în urma lui Defiens şi. până la vid).. devenire-cădere) în care insul. disoluŃia „nepăsării” sfinte a spiritului care. Eminescu a căutat un Ens pur. acel Ens realissimum şi totodată „fiinŃa lumii” (das Wesen der Welt). Absenta unui sens al FiinŃei (înŃeleasă în dublu sens . neputinŃa cugetării – iată naşterea poeziei: creaŃie a existibilului şi a inexistibilului. că din puterea divinului şi a anului n-a rămas decât „Nimic-ul din poemă reamintirii că mori. rece şi fără înŃeles... geniile sfinŃesc în van cu umbra lor pământul. din nou. încet. contra perfecŃiunii fictive.Spiritul deceptat Eminescu a încercat să-şi apropie marile figuri ale PrezenŃei în sensul historial al culturii să recepteze ce e „vechi”. a abandonului. ens metaghysicum îl decepŃionează. Încet. Categoriile metafizicii discursive nu mai pot interpreta lumea. Pierderea historialităŃii a provocat-o chiar decursul existenŃei poetului. străvede excepŃia în lumea de dincolo de această lume. cu lumea nu mă lupt Să-nving eu adevărul sau să-ntăresc minciuna : Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .416 Constantin Barbu apariŃei sale ea „înfiinŃează” şi „desfiinŃează” ceea ce nu poate ex-plica metafizica. Nimic. în van au căutat lamura vieŃii fiindcă e zădărnicie pură să fii medic al civilizaŃiei acestei lumi. Nu sunt la înălŃime şi nu sunt dedesupt. nu sunt toate decât coji pentru durerea nepieritoare: „Pustie. fie (laplacianul) principiu al independenŃei absolutului. Ens realissimum. a unor ficŃiuni care intră în existenŃă ca subsisteme insistente.ea incluzând şi asfinŃirea de idei -. Eminescu alege blestemul (din Rugăciunea unui Dac). De aici. sură. ce-i viaŃă-i trecător”). neantul („vecinicul repaos”). lumea („îmi părea o cifră”) . Trăirea decepŃiei terestre e vecină cu moartea. . la dezlegarea enigmei vieŃii. În „metafizică”. nu numai predispoziŃia lui înnăscută. „e apus de Zeitate”. Cu mine nu am luptă. Semne ale lumii care nu mai poate fi descifrată.

au primit haina extazei sau a „cugetării reci”. cuprinsul e durere”. Geniul „deceptor” – un medic al lumii care strânge îngrijorat lamura vieŃii . Ei dorm cum doarme-un chaos pătruns de sine însuşi Ca cel ce-n visu-i plânge. Vai de acel ce-ochii în lume i-a deschis! Blestem mişcării prime. Iar de atunci prin chaos o muzică de sfere.) Monograma geniului eminescian a cunoscut trei „imagini”: l.Mică istorie a nihilismului românesc 417 În cumpenele vremii sunt amândouă una. căci nu mai cred nimic În manta nepăsării mă-nfăşor dar şi tac Şi zilele vieŃi-mi în şiruri le desfac.. DecepŃia Ńine de real şi de exprimabil. (Ca o făclie. amurg auroral. Ş-apoi!? Ce-mi pasă! Fost-am în lume poate unic Ce fără să ştiu unde pe-a lumii valuri lunec? MulŃimea nu se naşte decât spre a muri. dar nu-şi aude plânsu-şi Ş-a doua zi nu ştie nimic de acel vis. ca nişte popoare de gândiri care au crescut sau au descrescut. Din leagănul cărora nu s-a durat sicrie. al vieŃii primul colŃ. Iar visurilor mele le poruncesc să treacă.. / De fală-i pretutindeni şi pururea aieve”. Nici în nisip vro urmă lăsar-a lor picioare Neatinşi de păsul lumii trecute. Deasupră-i se-ndoiră a cerurilor bolŃi. in-diferenŃa nihilistă FuncŃii ale stărilor poietice ale eminescianităŃii. pier în adâncimea iubirii ş-a genunii. Ruşine-i al ei număr cu unul a spori? Ferice de aceia ce n-au mai fost să fie. viitoare. s-au întreŃesut în subsistenŃa fanteziei. Să Ńin numai la ceva oricât ar fi de mic. 2 • E m i l Ci o ra n ... Recunoaşterea căii eterne a lucrurilor este o formă „pozitivă” a spiritului deceptat de adevărul care „ca şi păcatul mumii Eve.. De-a pururi pe atîŃia câŃi fură cu putinŃă: Numele lor e nimeni. Uitarea le usucă sărmanele vieŃi. Iar ele ochii-albaştri asupra mea şi-i pleacă. Nr.. Trec. A cărei haină-i farmec. Icoanele frumoase şi dulci a slăbiciunii Ca flori cu vestejite şi triste frumuseŃi. 3.. diferenŃa dintre FiinŃă şi Gândire. „imaginile” nu au mărginit epoci de creaŃie. Dar nu Ńin la nimica. Divina lor alergare se sfârşeşte ca repaos în raza gândirii cei eterne”. Au fost ca nişte pulsaŃii animate.e nepăsător la căderea sau înălŃarea fiinŃei. Apoteoză abisală. în adevărul prezenŃei. crearea imaginală a arheităŃii. Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii: Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. nimic a lor fiinŃă. El cuprinde în „haina de neîmbătrânire” toate cele ce sunt „coji durerii celei nepieritoare”. Inceptive vor fi extrarealul şi inexprimabilul inexistibil sau existibilul imaginal în anterioritate absolută.. 2.

A fi vid şi a fi lipsit de substanŃă se definesc prin cuvintele cunya şi anatmaka. posibilitatea este modus existendi: pentru Eminescu. Spiritul inceptiv se gândeşte însă la a nu fi fost niciodată. ci ca posibilitate. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .spune Eminescu). un prezent al prezentului şi un prezent al viitorului. 5. „semnele” din Rugăciunea unui Dac fiind neînsemnate decât. .” În „vremea” anterioară chiar eternităŃii.. „Subiectul” poietic era neinstituit. f. Acest repaos e iluzia unui supliment de inceptivitate. să se desfăşoare.418 4. de asemenea. devine explicatio. iar „Tu” devine acel ce are imensa capacitate de a crea lumina. Nu ca realitate („faptă”. Imaginea poiematică o ştim din Rugăciunea unui Dac (Nirvana): „Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată Pe-atunci erai Tu singur. 2) într-o „loterie eternă” orice fragment din essenŃia trebuie. cel puŃin o dată.. doar un pro-nume care nu fusese nici desprins de esenŃa lumii nici cuprins de verbul ei. la fel ca şi pentru fiinŃa divină leibniziană. ostatec al neantului. Nu exista nici numele sau substanŃa lumii. negândeşte dureroasa existenŃă şi învaŃă să moară. „cerşeşte” intrarea în vecinicul repaos. fericirea lumii. Cea a culturii. Ce altceva cerea poetul în Odă decât negândirea în existenŃa timp a sinelui său (pronumele eului în acuzativ): „Piară-mi ochii tulburători din cale. Nu ca existare. nepăsare tristă. şi e suficient să amintim „frumoasele cuvinte” ale lui Buddha: „Aceea este trecătoare. paradoxal.numai a nu fi fost niciodată este singura formă a inexistenŃei.255. nu numai cum gândea Sf. Eminescu o avea deplin. omul. Oare limba suportă atâta cât imaginaŃia? „Va fi fost fiind”. aceea fără substanŃă”. „va fi fi(ind) fiind”! Esse şi posse (potesse) sunt din aceeaşi familie a FiinŃei (ES-). „va fi este fiind”. de „regia gândirii nenfiinŃate”. nu ca esse ci ca posse. sufletul zeilor. într-o eternitate infinită.. mântuirea omenirii. În existenŃa ce astfel are să fie.. O „explicaŃie” subtilă o dă Eminescu în fragmentul metafizic Despre nemurirea sufletului şi a formei individuale: „ . ceea a fost să fie şi nu mai există. ExperienŃa negativă a vieŃii. Spiritul excepŃiei La Eminescu percepŃia prin exceptare se face prin „nepăsarea sfîntă”. era numai Pronumele Tu. Ceea ce s-a aflat în lume. „făcut”.fiindcă „el” ex-sistă . ştiute din paginile despre Abhidharma sau Metafizica. 187 r). Acest „Tu” dădea seamă nimănui despre un fel de altfel decât a fi.este existenŃa chiar”. Am putea gândi că există. Eminescu afirmă adesea că „posibilitate şi existenŃă sunt identice”. aceea e vidă.de nu în faptă. fiind moartea morŃii şi învierea vieŃii.de acea inexistenŃă absolută anterioară oricărei anteriorităŃi anterioare. cum citise poetul undeva). adică „facere”. ci ca posibilitate. dar ca posibilitate şi posibilitatea . un prezent al trecutului. Ci că există un viitor al trecutului un viitor al prezentului şi un viitor al viitorului. 2. „fiinŃa nemărginită” posibilitatea „este” realitate (ca existenŃă) fiindcă : 1) în dumnezeu essentia şi existenŃia sunt incluse. există şi va exista întotdeauna . cine există. orice complicatio. există totuşi şi va exista întotdeauna. Pronumele trădează spiritul inceptiv (al versului: „Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată”). Augustin. nici verbul sau esenŃa ei. Spiritul inceptiv Constantin Barbu Spiritul inceptiv în stare pură line. „făptuire” . poate. aceea mizeră. Vino iar în sân. (ms. Pentru Leibniz.neavând în eternitate timpul nici un înŃeles . care în nobilă ignorare (sau în starea de avidya.

ca negândire este o posibilă ieşire din conceptul prea cuprinzător al FiinŃei ca existenŃă-ce-seaflă-aici. pe mine Mie. redă-mă!” Acest „redă-mă dar pe mine însumi mie” nu „aparŃine” nici „graiului traco-romanic”. 2 • E m i l Ci o ra n . într-un fel. adică . nici vreunei epistole horaŃiene (mini me reddentis). în modul mai pur. aceste pronume descriu viaŃa anonimă a excepŃiei. o ieşire în moarte. A nu avea izvor propriu. ExsistenŃa este. nici pecete şi nici urmă pe drumurile de pulbere ale murdarei existenŃe. Ieşirea din Con-cept-ex-ceptul.se (des)face prin moarte sau inexistenŃa absolută posterioară.Mică istorie a nihilismului românesc 419 Ca să pot muri liniştit. Nr. ca nobilă ignorare. Nepăsarea sfîntă.

făcând ontologie a limbajului. întreŃine „sufletul obiectului” şi susŃine „cumpătul” vremii. FiinŃarea spre moarte şi moartea întru fiinŃă sunt pentru eminescianul Brahm din Luceafărul ceea ce sanscrita numeşte lila. Când îŃi piezi cumpătul te dai peste cap şi închizi astfel toate ferestrele alternanŃei. ajunge la ideea că „FiinŃa lui Das Gevirt este jocul lumii. p. Rostirea filosofică românească. „Jocul lumii” se încheie astfel: „Aus dem Spiegel . Heidegger.cuadralater. „Chiar moartea însăşi e-o părere / Şi-un vistiernic de vieŃi”. Préau traduce: „A partir du jeu de miroir du Tour encerclant du Souple. cumpăna gândirii? Ce este neclintita limbă? Ordinea răspunsurilor trebuie să răstoarne ordinea întrebărilor. Ce vrea să spună această între-Ńinere împreuna a vieŃii. „ViaŃa-i cuibul morŃii . „Moartea-i laboratorul unei vieŃi eterne”. cer elipsă Culmea unei unde // mijlocul / Der Wagebalken. „Căci vis al morŃii eterne e viaŃa lumii-ntregi”. vameş vieŃii. Aşadar: ce Ńine. EsenŃa răscrucii este alternanŃa . 139.moartea e sămânŃa vieŃii nouă”. pune în joc aparenŃa. răscruce13. Bucureşti. Căile educate de minte sunt căile lui Ens şi Nihil – asemănate „între-olaltă” în gândirea lui Eminescu ca în poezia Se bate miezul nopŃii: „Se bate miezul nopŃii în clopotul de-aramă. după cum citim în două însemnări revelatoare. e „moartea morŃii” şi „învierea vieŃii”. cit. luminând tetrada. Pentru Eminescu. 1970. le ressamblement propré à la chose se produit”. Constantin Noica. Hora este cercul ce arată enigma fiinŃei „împătririi” în lumina simplităŃii sale. Şi somnul. Editura ŞtiinŃifică. 13 12 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . „a hîŃâna încolo şi înapoi. 167. existentia sub înŃelesul FiinŃei şi al morŃii ca Nimic? Ce este. este glossa: limba: echilibrul arheului FiinŃei cu arheul Nimicului. S-asamăn între-olaltă viaŃă şi cu moarte: Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă. limba cumpenei este Der Wagebalken. Prima reflexie priveşte punctul de gravitaŃie ca suflet al obiectului.420 Constantin Barbu Cumpăna gândirii Rostirea ca manifestare „reală” a logosului. a legăna”. 1976. 215): „la ronde du faire-paraître” 15 Ibidem. Eminescu. M. jocul spiritului universal. când toŃi „se nasc spre a muri” şi „mor spre a se naşte” şi „moartea este izvorul vieŃii”. Dacă s-ar rupe e un cerc de genuri. „ens” sau „obiect” ci un receptacol al lui „totodată” în care joacă fiinŃa şi nefiinŃa. Das Ding (1950). p. Jocul de oglindă al lumii este der Reigen des Ereignens”14.. Răscrucea nu este un simplu lucru înŃeles ca „res”. Numele bătrân al cuvântului „cumpăt” este compilum = răspântie. V. nu vrea să-mi deie vamă Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte. Lila exprimând pe „ca şi cum”. adună lumea. 14 Martin Heidegger. Essais et conférences. după cum este accentul pentru cuvânt şi limba pentru cumpănă: „Triunghi .Spiel des Gerings des Ringen ereignet sich das Dingen des Dinges”15. II. Căci între amândouă stă neclintita limbă”12. Pe altă cărare a gândului. Poezii. cum întreŃine şi a susŃine neclintita limbă? „Limba” Ńine cumpăna gândirii.dansul aparenŃei şi al apariŃiei. în fond. Gallimard. nota 1. p. Lucrul. în Das Ding. ed. André Préau traduce în La Chose (v.

al cărui vecinic nume De a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume. Mici icoane ale Universului”17 În orizontul temporalităŃii. semn că obsesia altora devine (şi) a sa : „Valurile nu sunt decât încercarea a două puncte unite printr-o putere de-a rota una în urma alteia împrejurul acelei axe care formează jumătatea liniei de atracŃiune. Acest punct de gravitaŃie care sare la orice mutare din loc.În numele Celuia. Ms. ImaginaŃia creatoare eminesciană întruchipează omologabil: calea cercului lucrează într-o poziŃie ontologic asemănătoare cu a cercului ce dezvăluie enigma fiinŃei „celor patru”. [. „Cumpăna gândirii” înseamnă gândirea egală a echilibrului lumii („S-asamăn între-olaltă viaŃă şi cu moarte”). Sufletul obiectului este . Dar jocul lumii vizează nu numai firea trecătoare a lui Mureşanu . Se ştie că sistemul Universului e o roată ... Ding an sich (cel care e „fiinŃa lumii” în Caietul 2306 la fila 52) şi sufletul obiectului.. ei înşişi limbă a cumpenei gândirii adăpostesc logosul întrupat al arheului paradoxal al Nimicului şi al FiinŃei.. „. este sufletul obiectului. adică oricând o forŃă esterioară-l atinge. este Ens realissimum (în Caietul 2281. sugerează Eminescu. Ce legături misterioase sunt între „lucrul în sine”.. a „Împătririi” hölderliniene.”). Dingseele când Das Wesen der Welt.poate chiar a multor sisteme deosebite sunt fulgii de ninsoare cari trebuiesc cercetaŃi mai de aproape.spune textul „centrul”.. Astfel esplicându-se undele se esplică rotaŃiunea (. 2 • E m i l Ci o ra n .spune preotul din Sarmis ca subiect ce nu poate rosti obiectul în sine: Dumnezeu ca ens realissimum Mureşanu..] Dacă apăsăm o tererie cumpăna se va da peste cap şi cele două tererii vor forma calea unui cerc în care două puncte se urmăresc pururea la distanŃă egală.” . la distanŃa dintre elr (..) adecă succesiunea mutării punctelor şi mutării liniei dintre ele împrejurul uneia şi aceleiaşi axe.. O roată cu spiŃe.(„. când orologiul „bate miezul nopŃii”.dar fără spiŃe. un mic reprezentant al sistemului solar întreg . neclintita limbă încremenind jocul lumii. Când limba-i neclintită în cumpenile vremii. pe vecinicie să mă omori pe mine”) ci şi Sinea mai adâncă („. 363.socoteală). călugărul şi preotul. pîrghie a lumii.. E cumpăna pusă în cumpănă. cumpătul vremii trebuie judecat ca răstimp. dă seamă de însăşi fiinŃa lumii (unii filologi sugerează chiar că etimologia cumpenei ar putea fi extrasă din computus . este pentru obiect ceea ce accentul este pentru cuvânt. 406. iar „sistemul universului e o roată”. ce torci al lumii fir Te chem cu disperare în pieptu-mi cu delir. Răspunde-mi cine-i suflet al lumii? Dumnezeul ?” . 2255. la fila 80): „O. f.. acelaşi suflet din nou să reapară migraŃiei eterne. 2255. întreŃine „sufletul obiectului”. fiinŃa lumii. La o cumpănă a minŃii.) Wagebalken. Orice individ are un singur punct de gravitaŃie. spartă în două. f... Limba cumpenei. Cât priveşte roata Universului ea este precum roata pieirii şi a naşterii care în mişcarea ei confluentă instituie lumi şi indivizi şi se numeşte samsara sau „migraŃia eternă” din care-i pus la sorŃi „sinele elementar” al lui Mureşanu. ce e limba pentru cumpănă”16 În a doua însemnare „cumpăna de dă peste cap” şi ia calea unui cerc.Mică istorie a nihilismului românesc 421 Sufletul e punctul de gravitaŃie. 16 17 Ms. Toiagul meu s-atinge încet de vârful stemei Regeşti. Nr. centrul. „singur într-o pădure”. Gândul eminescian din caietul 2255 cuprinde încă o dată cuvântul german „Wagebalken” şi roata cu spiŃe. are două puncte.. O piatră singură are un punct.se întreabă faustic Mureşanu. esenŃa obiectului în fond.sinele său .

II. Murăraşu.422 Constantin Barbu Verstandeswage18 a noimei. 1967. ed. Berlin. Immanuel Kant. judecată. sens. Poezii. 1982.P. inteligenŃă. care face ca temeiuri uşoare. noimă. E. acela care poartă talerul cu inscripŃia: speranŃă în viitor. 49. Sufletul se numea „gas” în alchimia renascentistă şi va deveni spirit. 1954. citat de D. în taler să tragă mai mult decât speculaŃiile mai grele din talerul celălalt”19. Geist. căzând. Aşa neclintita limba a cumpenei Universului este „sufletul lumii”. Traume eines Geistersehers. 2. 19 18 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Întrebarea esenŃială este: cum ajunge „cumpăna gândirii” în inima FiinŃei? cum aseamănă raŃiunea viaŃa cu moartea.L. înŃeles. Bucureşti. ai unul din braŃe. Minerva. apela Kant în Traume eines Geistersehers: „Cumpăna gândirii (Die Verstandeswugen nu este totuşi în întregime în echilibru. Bucureşti. p. p. p. în Eminescu. Ed. 342-343. până când Kant va discrimina Seele de Geist. tradus în Comentarii eminesciene. 93. ens cu nihil? cum dau seamă „sutletul” şi „spiritul” lumii de FiinŃă? Verstand înseamnă: 1. minte. are un avantaj mecanic.

wirst ein Ding das du lernest. Philosophia ad Atheniensis. o ve-cinică încasare din partea morŃii. Numai într-un punct în care s-ar naşte un moratoriu între moarte şi viaŃă. Gallimard. de către artistul suprem.) Archaeus sau Separator este în doctrina lui Paracel-sus spiritul lumii conducând sufletul ei. materia elementorum se reîntoarce în ea. apuci Alexandre Koyre. care prin diferenŃiere va naşte sufletul lumii. fiinŃă unică.. Căci tot ce Ńîşneşte din prima.. 102 : „La începutul oricărei naşteri a fost producătoarea şi născătoarea Separatio. § 7 şi § 10. 102 . căci lumea este vecinică plătire către viaŃă. apud Koyre. Sal. e cel mai mare mister al fiinŃei : „Am angfang aller gebierung. din Mysterium Increatum au izvorît si au crescut toate celelalte [lucruri] muritoare". apud Koyre. dass er nicht in dir gelegt hătte. p. de Weigel : ..Mică istorie a nihilismului românesc 423 Vârful contemplaŃiei EsenŃială pentru înŃelegerea eminescianităŃii ni se pare întrebarea : Ce este Archaeus ? În spiritualismul lui Paracelsus lumea are ca fundament un Mysterium Magnum.. die Schrifft ist alle in dir. 157 : „Deci ai învăŃat Sfînta Scriptură şi. Archaeus.nu-i uşor de priceput – pentru că-i etern..70 (Există aici efortul suprem de a aşeza în cuvinte fiinŃa însăşi.. p.. Denn du bist aus dem Spiracuto vitae. spirituels. special. atunci separatio a filosof iei este cea mai mare minune". alchimistes du XVI-e siecle allemand.. devii un lucru pe care l-ai învăŃat. 69 Ibid. ca fiinŃa însăşi. VIII.. apud Koyré. 2 • E m i l Ci o ra n . Astrum. cit. şi Spiracuto vitae din Studium universale. Fără de aceasta suma celor care există într-adevăr s-ar putea privi peste tot. căci vor fi iarăşi stări de lucruri. etern este „Ce este”. wie der Geist in dir ist.. increată67 care se extinde în multiple forme individuale : „Also ist Mysterium Magnum ungeschaffen von dem hochsten Kunstler zubereit. devenite. Hij. § 9). Şi această împrejurare este mama timpului. Căci eşti din Spiracuto vitae. în acest moment. Mercurium. umanul.68 În drumul spre elemente Marele mister increat produce eterul-Yliaster (sau Yliader). Mystiques. Voi ilustra prin două citate din Eminescu ideea de Archaeus ca Separator „uranic” pentru a face o distincŃie fără separaŃie de un archaeus „obştesc”. Archaeus este spiritul general care caută să se în-fiinŃeze în 'Paracelsus. Studium universale. 70–75)..69 Separator-ul este un principiu universal (vezi cugetarea lui Eminescu din ms. ist Gewesen die Gebiererin und Erzeugerin Separatio dann separatio der Philosophiae das grosste Wunder ist” (Philosophia ad Athenienses. aus dem Geist Gottes. firmamentul.. Archaeus-ul eminescian. iar ceea ce izvorăşte din materia sacramentorum gustă eterna reîntoarcere în Unic. fiinŃa către viaŃă şi devenirea ca Defiens. 1971.. 6. necreat. Din coagulare în coagulare apar materia astrală. Numai dacă vremea ar sta locului am putea vedea lămurit ce-i etern.Also du lernest die heilige Schrift und durch dein lernen. am şti ce este ne-timpoi-al”. der wird dich lernen”.. 2269. Şi etern este tot ce este întotdeauna de faŃă. auss dem Mysterio Increato alle andere todtliche seindt entsprengen und gewachsen”. Nu ce au fost. Ce este. 37r 71 Valentin Weigel. 70 Mihai Eminescu. din spiritul lui Dumnezeu care este 67 Nr. 68 Paracelsus. § 9. ff. K.. un bun alchimist care îndreaptă veşnic lumea către viaŃă : . p. p. der in dir alle Schrift ist : denn Gott hat in seiner Schopfung nichts aussen gelassen. Studhof. op. ed. „Deci Mysterium Magnum este pregătit. numit Archaeus. Hij. 2 287. 102.71 La Eminescu. în ms.. Archaeus are căderea de a fi instituitorul fiinŃei prin cădere-separaŃie şi în acelaşi timp este apropierea fiinŃei infinite de creaturile create.. Mysterium Magnum se divide el însuşi în trei forŃe parŃiale principale : Sulphur. căci au fost stări de lucruri. Aici se cuvine să amintim spirala vieŃii şi „spiritul zeilor” din cunoscutele Figura Mundi şi Figura Hominis ce apar în : Philosophia Mystica. prin învăŃarea ta.. Kehre in dieh selber. SeparaŃia – proces de desfacere a Unului în Multiplu – e ca o minune. f. nu ce va fi. p.

Bose. transmutarea şi tot un archaeus separă alimentele şi ne extrage hrana? într-o variantă parŃială. cit.Când gândeste cineva că neînsemnata mărime a corpului omenesc nu stă de fel în raport cu puterea. 75 Paracelsus. în măsura în care acesta nu provine din viaŃă". cit.424 Constantin Barbu sufletul individual : „în fiecare om se-ncearcă spiritul Universului. id est quando Vita infunditur. Anatomia Idechtri este cum a fost omul şi au fost toate creaturile legate de primul om. „curentul vieŃii propri a organismului”. abia suflat. întreg şi nedespărŃit. ici ca rege. din ms. cumcă omul e numai prilejul. vieŃile lor încercări de dezlegare”72. Fragmenta Anatomiae. precum Spiritul care te va învăŃa e în tine". Retrage-te în tine însuŃi. în fiecare membru. bis in Lucifer die bose unreine Luft die klare reine Luft uberwand” (Secreta creationis). so fern dass vom Leben nicht dareyn kommen”75. pp. cit. După diviziunea Marelui Mister în cele trei forŃe : Sulf. und hebt an da die Anatomey Idechtri ausshort. wie sie im Menschen ligt in einem jeglichen Glied. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Anatomia Idechtri ist. apoi când vezi că unul şi acelaş princip de viaŃă încolŃeşte în mii de mii de flori din cari cele mai multe se scutură la drumul jumătate. Sare urmează un nou grad de separaŃie luând fiinŃă elementele : pământ şi apă. 2 268. Oamenii sunt probleme ce şi le pune spiritul universului. Mercur. Paracelsus. limpede". 121 : „Aerul primei materii [era] bun şi rău şi [D-zeu] a recunoscut în el toate lucrurile. voi. Archaeus este principiul vieŃii care zugrăveşte în noi indestructibilitatea fiinŃei : . 115. op. astfel. moşneagul se întreabă : „Ei. şi începe acolo unde se sfîrşeşte Anatomia Idechtri id est quando Vita in-funditur. e izvorul suferinŃei şi al răului. se opinteşte din nou. bine. puŃine rămân şi aceste puŃine au în sfârşit aceeaşi soarte. 108 : „Anatomia Archei este anatomia vieŃii aşa cum se află ea în om. Archaeus e în toate un „alchimist subtil” în corpul nostru . 38r. aer şi foc. Pentru a ilustra şi ideea de archaeus „obştesc” să continuăm a expune. Vedem că pe lângă Sepa-rator-ul Archaeus „uranic” există fel de fel archei „obîn tine toată Scriptura : căci Dumnezeu n-a lăsat nimic pe dinafară din creaŃia sa care să nu fi fost în tine. adesea slab. 72 M. wie der Mensch und alle Gesohopff am ersten Menschen gewesen seindt. gut und bos. Căderea constă în separaŃie. Paracelsus. priveşte viaŃa ca o comedie – cine-o aranjează ?” Răspuns : un archaeus. II. loc. îl fortifică. E unul şi acelaşi punc-tum saliens care apare în mii de oameni. cosmologia lui Pa-racelsus. Şi iar : „Priveşte natura ca un decor – cine-o zugrăveşte ?” Tot un archaeus. fiinŃa creată fiind un amestec de bun şi rău. ed. p. cit. ed. 2269. recăderea animalului păŃit – bătrâneŃea şi moartea. Eminescu. Dar rămâne-n drum drept că în mod foarte deosebit. apud Walter Pagei. medicul. eliberând. pe când carnea zugrăviturelor sale apare ca o materie. f. după Koyré73.74 Pe bolnav îl înzestrează cu un archaeus care atacă răul ‘în centru şi. Pentru anatomia arheului şi a vieŃii cităm din Fragmenta Anatomiae Theophrasti: „Anatomia Archei ist die Anatomey des Lebens. După teoria sa. dizbrăcat de timp şi spaŃiu. Opere. le părăseşte. oarecum un nou asalt spre ceruri. Basel. ca un vas pe care l-a spart vinul. New-York. rămânerea-n drum decepŃiunea. 76 Ms. căderea lui Lucifer a separat. p. 1938. vol.. Iar : „Priveşte omul ca o maşină – cineo Ńine ?” – Un archaeus. Karger. p. ca un Ahasver al formelor. cit. p.. dar răul se baza pe bine şi era Ńinut în Mu până ce în Lucifer aerul impur. colo ca cerşitor. An Introduction to Philosophical Medicine in the Era of the Renaissance. 75—131. nu e el cel ce regizează putrefacŃia. 73 Alexandre Koyré. forŃele maligne : „Luft der ersten Materie gut und bos und erkannte darinnen alle Dinge. formează altele nouă.. răsare ca o nouă rază din aceeaşi apă. 21. op. mişcă cojile. a căutat soluŃii contra răului.. zice medicul secolului XVI. 74 Paracelsus Secreta creationis. Huser. le mână una -nspre alta. apud Koyre. când gândesti cumcă purtătorul acestor patimi poate în orice moment să devină o coajă. Dar ce-i şi ajută coaja cariului care-ancremenit în lemnul vieŃii ? Asaltul e tinereŃea. S. aber das bos war im Guten beschaffen und bezwun-gen. pentru nişte patimi cumplite. al maladiilor lumeşti.. op. sublimaŃia. rău a învins aerul pur. atuncea vezi cumcă fiinŃa în om e nemuritoare. iarăşi bune şi rele. III. Scriptura este toată în tine. care face o călătorie ce pare vecinică”76. cu imensitatea voinŃei (gândeste la Napoleon).

când altul şi-a uitat rolul. 2 • E m i l Ci o ra n . Separator-ul care produce cel mai mare mister al fiinŃei. f. De ce ? Pentru că acel nimic e şi-n tine.Mică istorie a nihilismului românesc 425 şteşti”.77 „Tradus la umanitate” Archaeus poate fi identicul. Spiritul viu al eminescianităŃii. inelul consistentului. când un actor şia rupt capul. pentru că insultat pe scenă e insultat în tine”. El imprimă existenŃei firea fiinŃei. „Iată un arch[a]eus jignit şi simŃi şi tu că-i jignit. Nr. Un arch[a]eus a fost jignit când într-o reprezentaŃie a căzut un perete. 23r. 77 Ms. tot aşa precum s-a interpretat Eterna reîntoarcere nietzscheană. Archaeus este vârful contemplaŃiei eminesciene. Archaeus este consistenŃa transformărilor. 2268. In macrocos-mos.

spiritul şi omul. natura şi lumea – toate nu sunt decât iluzii).. Eminescianitatea îşi manifestă nihilismul prin: a) reamintirea nihilistă a formelor distruse. în slavă. căderea ideii în occident sunt semnele unui nihilism deplin. a „umbrelor pe pânza vremii”. Eminescu ştie din Burnouf (anume din Histoire du Buddhisme Indien) principiile nihiliste ale lui Nâgârjuna. Principiile nihiliste ale lui Nâgârjuna duc dincolo de orice tărîm gândirile din Prajnaparamita. disoluŃie poetică. în vreme ce. khiduti înseamnă “el deşiră” (nu altceva înseamnă Zeit. Trebuie gândit de la âkincañña („nimic care să fie”) până la animitta-ceto-samâdhi („enstază mentală fără indice”). clipa este acea clipită luminoasă pe care o face ciocanul care loveşte nicovala). PertransversanŃa ghicită de Eminescu traducând „Esplicare precursorie a possibilităŃilor categoriilor ca cunoştinŃă apriorică” (un mic capitol al „depăşirii”.426 Constantin Barbu Căderea fiindităŃii în occident „E apus de Zeitate ş-asfinŃire de idei Nimeni soarele n-opreşte să apuie-n murgul serii. Nihilism sanskrita spune uccheda – ceea ce nu-i decât un occident care apune. ar însemna că există o cale a „eternalismului”.. o încercare de a gândi şi de a fi „altfel şi invers”. c) Supunerea sub ciocanul disoluŃiei atât a afirmativului. Buddha însuşi a transmis astfel „formula cea mai radicală a vacuităŃii: sabbe dhammâ anatta. Nimeni Dumnezeu s-apuie de pe cerul cugetării. fiinŃelor. cât şi comentariile lui Chandrakirti. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Eminescu ştia următoarele principii ale lui Nâgârjuna: a) Nimic nu există în chip substanŃial (sau cum spune Vinayasutra: „Buddha însuşi este asemenea unei iluzii”). din Critica raŃiunii pure a lui Kant) mă duce cu gândul supra-im-poziŃia care depăşind printr-un fel de magic aufbewahrend nici n-ar afirma nici n-ar nega şi ar suporta coproducŃia condiŃionată ca o cogândire indestructibilă în care o absenŃă a producŃiei originale şi-ar face încercarea la marginea unei vacuităŃi de absenŃă.) asupra lumii. d) Imposibilitatea afirmării ori negării veşniciei. b) Distrugerea „subsistării oricărei teze (. provenind din marea familie a donaŃiei. grec sau buddhist. Burnouf traduce integral o variantă Prajnaparamita. kheda înseamnă “ciocan”. („Dumnezeu şi Buddha.” Căderea fiindităŃii în occident. c) moartea lui Dumnezeu („E apus de Zeitate”) şi aneantizarea ideii („asfinŃirea de idei”). legilor şi sufletului”. prea omeneşti: anume că nihilismul se zice uccheda. cât şi a negativului şi a indiferentului – ciocanul tetralemei. disoluŃie universală a substanŃialismului tradiŃional. disoluŃie existenŃială. toate cele fără dhamma sunt fără substanŃă”. încă prinse în racla panoramei deşertăciunilor. Un spectacol genial aduce în lume kratofania limbilor pe care le crede omeneşti. Cum de şi-a intitulat Shankara suma nihilismului său Upanişada ciocanului? Chiar tetralema lui Nâgârjuna pare o armă care loveşte cu logica ei genială realitatea cea leneşă. b) „noul asalt spre ceruri” (cum se zice în Archaeus) este un simulacru de reversiune.

autoreversiunile inexistibile. crux tollitur. Meister Eckardt „traduce” latinescul tollere prin ûfheben. lyo) „cauză” (causa. Când Eminescu ia asupra sa lucrul în sine. inversiunile (minŃii ori ale neantului). într-o însemnare germană. despre care. Eminescu scrie că este „roza absolută”) este rudă bună cu sinea ta însuŃi. mai putem in-specta un alt tip de depăşire. Lucrul în sine care prin chiar „sinea” sa se va arăta ca Nimic (Eminescu însuşi scria: Nichts ist das eigentliche Worth für Ding an sich. se cuprind întradins. iar acest „fără” (foras. Verschulden: cauzele (dumnezeu. Ding) este al absoluŃiei. cea dintre fiinŃă şi devenire – este un fel de „paralizie reciprocă”. fundamente. ms. cu toată greutatea sa cauzală. trebuie să-l treci asupra ta. printr-o depăşire „pe loc”. Aceasta echivalează cu o „despărŃire a crucii”. Alayavijnana: shunyata. ohne. Sache. Nr. adică „îndoit adevăr vă învăŃ”. la Hegel. lume. 2 • E m i l Ci o ra n . Atunci: ce să însemne a lua asupra ta lucrul în sine? să însemne „a depăşi lucrul în sine”? dar ce să însemne a depăşi lucrul în sine. Să fi sesizat Eminescu îndoita învăŃătură a lui Buddha?: dvayam vadâmi. 2287) este cel ce se „aşază” ca asuprire ce trebuie depăşită. întrucât nu poate fi cercetat nici pin observaŃie interioară nici exterioară.Mică istorie a nihilismului românesc 427 A trece lucrul în sine asupra ta Eminescu îi scria lui Maiorescu. depăşirea s-a citit ca perihoreză. aitia-arché. Ding an sich se revarsă în ohne Warum. astfel încât a trece lucrul în sine asupra ta însuŃi apare ca o îmbrăŃişare a două viduri. Sinea lucrului (în sine. dacă. la sfinŃii părinŃi. poate cel mundan şi cel supramundan. adică un fel de depăşire întru sine. pură şi vidă. interpretată (de Guy Bugault. Două viduri. atunci crucea e ridicată. întru sine dacă un îmbrăŃişarea sinei mele pure şi goale cu sinea sa mai mare.” A trece lucrul în sine asupra ta însuŃi înseamnă a pune deasupra sinei tale întreaga răspundere. În Götlichen troestunge. lucrul în sine se revarsă în cifra vieŃii lui. ÎmbrăŃişare întradins (nu cuprindere). o îmbrăŃişare de iubinŃă prin translucenŃă diafană. „Fără cauză” este o absoluŃie din lumea ca nelume a cogândirii indestructibile care „este” vacuitate. Dar lucrul în sine ca „roză absolută”? Die Ros’ist ohne Warum ne înfăŃişează roza fără de ce. în L’Inde pense-t-elle?) ca „dacă tu te ridici şi iei asupra ta crucea. izvoare şi abisuri) – versiunile (soarelui). Dacă depăşirea. cea obscură. nu se mai află cruce”. Dialectica magică a lui Matei se rezumă la: si tollis crucem. în 1874: „Lucrul în sine.

totodată cel ce ştie ce este mai greu. e în om nemărginire”. dogma perfectă a învăŃatului grec nu dezvăluie şi nu dezleagă („Jucăria sclipitoare de gândiri şi de sentinŃe. nici celălalt tărîm. Numai omul se svârli din chaos în vid. nici-sine-nici-nesine. a „enigmei vieŃii”. nici „dincolo” (nu epekeina. Dezlegarea enigmei vieŃii ar fi vană când vezi că maestrul buddhist mărturiseşte că nu există nici eliberare. Încurcatele sofisme nu explic-a ta fiinŃă”). aşa cum luase din foliantul lui Kant pertransversanŃa lui Durchsicht. fiindcă „Dumnezeu la cifra vieŃii se-mpiedică făr’să vrea”. în cumpăna gândirii şi-n nepăsarea tristă. Gândul însă al omului este neaprofundabil.428 Constantin Barbu Vană e-a-nvăŃaŃilor ghicire Ce poate să însemne „vană e-a-nvăŃaŃilor ghicire”? Ghicirea ar putea fi o dodie ascunsă numai în mintea învăŃatului docent. gustase „ambrozia vacuităŃii” luând nectarul indiferenŃei din viaŃă. cel ce învinge. nici maestru. nu tara). Dezlegare şi descifrare a „problemei” vieŃii. a „cifrei vieŃii”. „vană e-a-nvăŃaŃilor ghicire” – „Cum în fire-s numai margini. nimic de traversat. cel ce te traversează pe celălalt tărîm? În Memento mori. Privind omul. Dumnezeu nu. cel ce distruge. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Dumnezeu rămâne obscur. nici traversare. Eminescu. Dar „învăŃat”? Cel ce ştie până la „dogma” grecească? Sau să fie maestrul învăŃăturilor buddhiste.

pertrasnpectiv. cu ultimul exemplu. cu „Durchsicht”: transparent. iar mai jos. Dacă adăugăm din capitolul imediat următor („DeducŃia conceptelor pure”. Nr. pentru sine sau pentru simpla glorie a gândului şi cuvântului. anume cum încearcă. secŃiunea a III-a) traducerea lui durchgängig prin: continuu. e vorba de identitatea de sine. Şi e admirabil că încearcă aceasta! Într-adevăr. Brăileanu. inesceptant. 139) – apare de nouă ori cuvântul durchgängig. străbătător. pe care în genere trebuie s’o admitem”). a cărei desfăşurare de sine trebuie să fie neîntreruptă („conştiinŃa empirică se bazează pe apercepŃia pură. „Explicarea prealabilă a posibilităŃii categoriilor. din 1930 general neîntrerupt pertransspectiv desăvârşit pertraversant desăvârşit inesceptant desăvârşit în genere întotdeauna fără excepŃie integral peste tot cu desăvârşire continuu desăvârşit Se vede limpede la traducătorul mai recent tendinŃa de-a rămâne la un echivalent („desăvârşit”). iarăşi pertraversant. traducătorul din 1930 al Criticii. în genere. pune inesceptant când e vorba de a se admite ceva de către toŃi („acea regulă empirică a associaŃiei. „durchgängig” şi „mit etwas durchziehen”: a petrece cu ceva. – Ce sunt cuvintele astea. Iar mustrarea pe care o poate simŃi oricine se agravează dacă ştii ce face în laboratorul său intim Eminescu. Sunt asalturile pe care le dă el imposibilului”. avem opt feluri de traducere. pertraversant. iarăşi inesceptant. La fila 38. pune peste tot. Pentru termenul german durchgängig chiar – ca de altfel pentru atîŃi alŃi termeni germani – el face note. de vreme ce fenomenele se adaptează de fiecare dată condiŃiilor apriorice („cărora trebuie să se conformeze peste tot sintesa lor”). pertransversantă. pune pertranspectiv când acŃiunea e privită din afara ei. ca cunoaşteri a priori” (p. într-un caiet de-al său cuprins în manuscrisul 2289. adică pe identitatea continuă de sine însuşi”). în perspectiva unităŃii sintetice („unitatea pertranspectivă şi sintetică a percepŃiunilor”). Eminescu îl traduce succesiv prin: general. în timp ce Eminescu încearcă imposibilul. 2 • E m i l Ci o ra n .Mică istorie a nihilismului românesc 429 A exprima depăşirea Noica scrie: „În primele două pagini din capitolul 4 al „DeducŃiei conceptelor pure ale intelectului” secŃiunea a doua. pune pertranversant când e vorba de acŃiunea străbătătoare a conştiinŃei de sine („o să se supue neapărat condiŃiilor unităŃii pertraversante a conştiinŃei de sine”). altele de toată ciudăŃenia? Sunt căutările lui Eminescu. diafan. nu le va folosi niciodată. Aşa traduce Emnescu – şi oricine a tradus în viaŃă vreo pagină de filosofie nu poate simŃi decât o mustrare în faŃa acestui cutremur al gândului ce nu se mulŃumeşte cu sine. unele de toată frumuseŃea ca rezonanŃă românească. Eminescu pune general atunci când e vorba de o acŃiune săvârşită şi peste tot încheiată („nex general şi după legi”). poate. la capitolul intitulat de Eminescu „Esplicarea precursiorie a posibilităŃii categoriilor ca cunoştinŃe apriori” (fila 121) – şi de Tr. să găsească echivalenŃe pe care. pentru durchgägig (de la durchgehen). fără excepŃie. pune fără excepŃie când fenomenele toate trebuie să stea sub legi („cum vă explicaŃi voi afinitatea fără excepŃie a fenomenelor?”). şi pune în sfârşit continuu – cu un impresionant de subtil simŃ al nuanŃelor filozofice – atunci când. peste tot. pertranspectio. Să le punem în paralel cu cele ale traducerii mai noi: La Eminescu În trad.

şi ea nui nimic alta decât unitatea sintetică a fenomenelor după noŃiuni. so fern solche zu einer und derselben allgemeinen Erfahrung gehören. weil ihr die Verknüpfung nach allgemeinen und nothwendigen Gestzen mangelte. also für uns so viel als gar nichts sein. Objecte überhaupt zu den Erscheinungen zu denken. und gründeten diese sich nicht auf einen transscendentalen Grund der Einheit. Categoriile sunt deci noŃiuni fundamentale cu scop ca la fenomene să cugetăm obiecte. so sind es nur so viel Wahrenhmungen. wleche die gesammte Sinnlichkeit. întrucât ele aparŃin unei ş’aceleiaşi esperienŃe generale. wir nur ein Raum und Zeit ist. und haben also a priori objective Gültigkeit. welches dasjenige war. in welcher alle Formen der Erscheinung und alles Verhältniss des Sein oder Nichtseins stattfinden.430 Constantin Barbu Să aşezăm faŃă în faŃă paginile despre depăşire în germana lui Kant şi româna lui Eminescu: Vorläufige Erklärung der Möglichkeit der Kategorien. was wir eigentlich wissen wollten. unter allgemeinen Functionen der Synthesis stehen muss. ba chiar necesitatea acestor categorii consistă în referarea. ar fi deci o intuiŃiune fără găndire. Alsdann fiele aber auch alle Beziehung der Erkenntniss auf Gegenstände weg. în care au loc toate formele fenomenale şi tot raportul fiinŃei sau nefiinŃei. atuncea ar fi cu putinŃă. Unitatea sintesei după noŃiuni empirice ar fi cu totul întemplătoare şi dacă acestea nu s’ar baza pe un rezon de unitate transcendental.] ar fi tot atăta căt şi nimica. în care toate percepŃiunile se’nchipuiesc a fi în nex general şi după legi. ceea ce voiam să ştim. in welcher alles nothwendig den Bedingungen der durchgängigen Einheit des Selbstbewusstseins gemäss sein. fără ca din acestea să se poată organisà vreodată o esperienŃă. Einheit der Synthesis nach empirischen Begriffen würde ganz zufälling sein. und mit ihr auch alle möglichen Erscheinungen auf die ursprügliche Apperception haben. căci i-ar lipsi coniectura după legi generale şi necesarii. ohne dass doch daraus jemals Erfahrung werden könnte. eben so. tot aşa precum este numai un spaŃiu şi un timp. Deci eu afirm: că citatele categorii nu sunt nimic alta de căt condiŃiile cigtărei într-o esperienŃă possibilă. pe care toată sensibilitatea. o au cu apercepŃia primordială. so würde es möglich sein. CondiŃiile apriorice a esperienŃei în genere şi cu putinŃă sunt tot într’o vreme şi condiŃii ale possibilităŃii obiectelor esperienŃei. Esplicare precursorie a posibilităŃii categoriilor ca cunoştinŃă apriorică Este numai o esperienŃă.i. mithin würde sie zwar gedankenlose Anschau-ung. au doar o valoare obiectivă apriorică. PutinŃa. ja sogar die Nothwendigkeit dieser Kategorien beruht auf der Beziehung. aber niemals Erkenntniss. in welcher alle Wahrnehmungen als im durchgängigen und gesetzmässigen Zusammenhange vorgestellt werden. precum în aceeaşi esperienŃă spaŃiu şi timp sunt condiŃii ale intuiŃiunei. Atunci însě s’ar omite şi în orice referare a cunoştinŃei la obiecte. şi prin ea toate fenomenele possibile. Nun behaupte ich: die oben angeführten die Kategorien sind nichts anderes. ca sufletul nostru să împle c’o grămadă ş’un amestec de fenomene . înăuntrul căreia Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Also sind jene auch Grundbegriffe. dar nici o dată cunoştiinŃă pentru noi [. als Erkenntnisse a priori Es ist nur eine Erfahrung. d. Unitatea pertransspectivă şi sintetică a percepŃiunilor constituie tocmai forma esperienŃei. als die Bediengungen des Denkens in einer möglichen Erfahrung. Wenn man von verschedenen Erfahrungen spricht. dass ein Gewühl von Erscheinungen unsere Seele anfüllte. Die Möglichkeit aber. so wie Raum und Zeit die Bedingungen der Anschauung zu eben derselben enthalten. în care apercepŃie toate celea trebuiesc să se supue neapěrat condiŃiilor unităŃii pertransversante a conştiinŃei de sine adică a funcŃiunilor generale ale sintesei şi anume: ale sintesei după noŃiuni. atunci sunt numai pe atâtea percepŃiuni. und sie ist nichts anderes ale die synthetische Einheit der Erscheinungen nacht Begriffen. Die durchgängige und synthetische Einheit der Wahrnehmungen macht nämlich gerade die Form der Erfahrung aus. Die Bediengungen a priori einer möglichen Erfahrung überhaupt sind zugleich Bediengungen der Möglichkeit der Gegenstände der Erfahrung. Când se vorbeşte despre esperienŃe diverse.

2 • E m i l Ci o ra n . dass auf eine Erscheinung gewöhnilcher Maassen etwas anderes folge. întrucăt această diversitate este să devie cunoştinŃă empirică. heisst die Affinität des Mannigfaltigen. worauf berhut es? frage ich. pentru că nimic nu poate veni în cunoştinŃă. de căt numai prin mijlocul acestei apercepŃii originarie. sind also ganz eitel und vergeblich. d. Toate fenomenele possibile fac parte din întreaga conştiinŃă de sine possibilă. întrucăt e’mplicată în obiect. ar fi fără obiect şi nimic de căt un joc de representaŃii deci mai puŃin de căt un vis. Von diesem aber. sunt deci vane şi zădarnice. când spunem: că toate celea în şirul succesiv al întěmplărilor stau astfel sub regule.i. noch dass a priori und ganz allgemein daraus als einer Bedingung auf die Folge könne geschlossen werden. So ist Begriff einer Ursache nichts anderes. wie macht ihr euch die durchgängige Affinität der Erscheinungen (dadurch sie unter beständigen Gesetzen stehen und darunter gerören müssen. care