Caietele Academiei InternaŃionale „Mihai Eminescu”

Nr. 2

Emil Cioran
Editura

EUROPA

Caietele Academiei InternaŃionale „Mihai Eminescu”

Nr. 2 .

Emil Cioran

Caietele Academiei InternaŃionale „Mihai Eminescu”
Caietele au fost fondate, la 1 octombrie 2006, de către: Constantin Barbu, Ion Deaconescu, Octavian Lohon

Comitetul de redacŃie Constantin Barbu – Director Ion Deaconescu – Redactor şef Mihai GhiŃulescu – Secretar de redacŃie Constantin Cubleşan – Redactor Iosif Cheie-Pantea – Redactor Nicolae Georgescu – Redactor

Colegiul internaŃional Slavco Almăjan (Serbia) George Astaloş (FranŃa) Nicu Ciobanu (Serbia) Mihai Cimpoi (Republica Moldova) Oliver Friggieri (Malta) Valeriu Matei (Republica Moldova) Boris Vişinski (Macedonia)

Editor: FundaŃia Europeană „Mihai Eminescu” Editura Europa

Adresa: Str. Mareşal Alexandru Averescu, nr. 7, Bl. N6, Ap. 7, Craiova Tel./fax.: 0351 428 268, 0726 122 796, 0722 929 693 ISBN 973-87280-0-0

Caietele Academiei InternaŃionale „Mihai Eminescu”

EMIL CIORAN
Îngrijirea Caietului nr. 2 „Emil Cioran” Constantin Barbu, Ion Deaconescu, Octavian Lohon

Caietul nr. 2

Editura EUROPA

2007

E
.

7

Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997)

1911, 8 aprilie

1921-1928 1928-1931 1931 1931

1932

1933

1934

1935 1936

1937

– S-a născut la Răşinari, jud. Sibiu, Emil Cioran (la Paris va semna E. M. Cioran). Tatăl, Emilian Cioran (1884-1957), a fost preot în sat, consilier mitropolitan, protopop al Sibiului, publicist (colaborator la Gazeta Transilvaniei, Revista teologică, AcŃiunea, Tribuna, Cuvântul poporului ş. a.); mama, Elvira Cioran (1888-1966), a fost gospodină. – Elev la Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu. – Studii de filozofie la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti (cu profesorii C. Rădulescu-Motru, Nae Ionescu, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti ş. a.). – Începe să colaboreze la Mişcarea, Gândirea, Revista de filosofie, Revista teologică. – Octombrie: examen de licenŃă cu o teză despre intuiŃionismul bergsonian. Se înscrie la doctorat (se va înscrie şi la Paris; nu va susŃine niciodată o teză de doctorat). – Colaborări la Floarea de foc, Azi, Calendarul, Arhiva pentru ştiinŃa şi reforma socială. – Intră în AsociaŃia de arte, litere şi filozofie „Criterion”, unde vorbeşte despre Bergson şi filozofia vieŃii (30 noiembrie). – Începe să colaboreze la ViaŃa Românească, Vremea, România literară, Discobolul, Abecedar, ViaŃa literară, Gând românesc, Rampa. – 8 februarie: programat să conferenŃieze la FundaŃia Universitară „Carol I” din Bucureşti despre Nihilismul spiritual, în cadrul ciclului „TendinŃe” organizat de AsociaŃia „Criterion” (simpozion interzis de autorităŃi). – Se integrează Grupării Intelectuale „Thesis” din Sibiu în cadrul căreia conferenŃiază despre Antropologie filozofică (martie), ExperienŃa eternităŃii (martie) şi Entuziasmul ca formă a iubirii (20 mai). Toamna – pleacă la Berlin cu o bursă Humboldt (până în 1935). – Începe să colaboreze la Convorbiri literare, ViaŃa ilustrată, Pagini literare. – Pe culmile disperării, lucrare premiată de Comitetul pentru premierea tinerilor scriitori needitaŃi, apare la FundaŃia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”. Au scris despre lucrarea de debut: Octavian Vuia, Septimiu Bucur, Pericle Martinescu, Şerban Cioculescu, Al. Dima, Traian Herseni, Constantin Noica, Nicolae Roşu ş. a. – Începe colaborarea la AcŃiunea. – Începe colaborarea la Da şi Nu. – Mai: apare Cartea amăgirilor (despre care vor scrie Liviu Nanu, Mihail Sebastian, Octavian Vuia – în 1939 – ş. a.). – Este profesor de filozofie la Liceul „Andrei Şaguna” din ‘Braşov (printre elevi: Ştefan Baciu). – Ianuarie: apare Schimbarea la faŃă a României (altă ed., 1941; ed. definitivă, 1990; reeditată 1993). Numeroase cronici, semnate de: Arşavir Acterian, Miron Radu Pa-raschivescu, Mircea Streinul, Nichifor Crainic, Licu Pop, Dragoş Protopopescu, Dan Petraşincu, Bucur łincu ş. a.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

8

Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997)

1938 1940

1941

1943 1944 1947 1948

1949

1950

1951 1952

I953

1955 1956

1957

– Iunie: examen de capacitate. – Noiembrie: apare Lacrimi şi sfinŃi (Editura Autorului). Cronici de Arşavir Acterian, Mircea Streinul, Ionel Neamtzu, Mircea Eliade, Stelian Tecucianu ş. a. Pleacă la Paris pentru studii de doctorat. – Începe colaborarea la Cuvântul. – Martie: începe să scrie Îndreptar pătimaş (refăcut până în 1942; forma ultimă, în 1945; tipărit în 1991). Apare Amurgul gândurilor (despre care scriu Grigore Popa, O. Vuia ş. a.). – 27 noiembrie: conferenŃiază la Radio Bucureşti despre Profilul interior al Căpitanului (publicat în Glasul strămoşesc, 25 decembrie 1940). – Ianuarie: Colaborează la ÎnălŃarea (Sibiu), cu „Ardealul – Prusia României”. – Februarie: pleacă la Paris, de unde nu va mai reveni vreodată. – Schimbarea la faŃă a României, ed. a II-a (cronici de Octavian Vuia, Petru Manoliu ş. a.). – În Seara îi apar două texte. – Mircea Vulcănescu îi dedică Dimensiunea românească a existenŃei; Cioran răspunde printr-o scrisoare. – Încearcă să traducă pe Mallarmé în limba română; renunŃă curând. – Colaborează la cele două numere ale revistei Luceafărul (Paris, noiembrie 1948, mai 1949) cu „Fragmente” şi, respectiv, „Razne”, scrise în limba română şi semnate: Z. P. (Vezi: Razne, 1995). Frecventează cenaclul „Korona”, iniŃiat de Mircea Eliade (şi în 1949). – Précis de décomposition, la Gallimard, cu semnătura: E. M. Cioran (tiraj: 2000 ex.). Nu i se acordă premiul scos la concurs. Cronici de: Maurice Nadeau (Combat), André Maurois (Opera), André Thérive (Paroles Françaises), Claude Mauriac (La Table Ronde), Anne Blanchard (Cahiers du Sud), radio ş. a. Trad. în germană (1957); spaniolă (1972); română (1992). Reed.: 1965, 1977. – Iunie: Premiul „Rivarol” pentru debut în FranŃa; în comisie: André Gide, Jules Supervielle, Jean Paulhan, Jules Romains, André Maurois. I se acordă o bursă de 10.000 franci (1950-1951). – Începe să colaboreze la La Table Ronde (august), cu „Le croyant et l’homme du refus”, şi la Combat (8 noiembrie) cu „L’Occident et le sens de la fatalité”. – Syllogismes de l’amertume, la Gallimard (aproape toate cărŃile originale vor apărea la prestigioasa editură pariziană); tiraj: 2 000 ex., din care se vând doar 500); trad.: în limba germană (1969, 1980), română: 1992. Reed.: 1976, 1988. – Aprilie: începe colaborarea la Preuves („Comment on devient fataliste”). Colaborare la Profiles. Text în La Table Ronde (aprilie): „Avantages et inconvénients de l’exil”. – Începe să colaboreze la: La Revue de la Culture Européenne, Liberte de l’Esprit (mai), La Nouvelle Revue Française („D’une certaine experience de la mort”, iunie). Lehre vom Zerfall Essays. Trad. de Paul Celan (alte ed.: 1978, 1979). – PrefaŃă şi note la Machiavelli, Le prince. – La Tentation d’exister. Ed. americană, 1968; trad. în spaniolă: 1973; limba română: 1992. Reed.: 1974. Cronici de Claude Mauriac ş. a. În România, atitudine hotărâtă împotriva cărŃii (vezi: Valentin Lipatti, D. D. Roşca ş.a., în culegerea de faŃă). – Joseph de Maistre. Introduction et choix de textes par E. M. Cioran. – Refuză premiul „Sainte-Beuve”. – „Lettre à un ami lointain”, în La Nouvelle Revue Française (august); scrisoare

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997)

9

1958 1959 1960

1961 1962 1963

1964

1965

1966 1967

1968

1968-1969 1969

către Constantin Noica. Inclusă în volumul Histoire et Utopie (1960; trad. românească, 1992). C. Noica îi răspunde la 22 noiembrie 1957 (ciorna tipărită în revista 22, 8 martie 1991, şi forma trimisă, apărută în ViaŃa Românească, septembrie-octombrie 1996). – În La Nouvelle Revue Française publică eseurile „Quelques imprécisions sur la Russie” (ianuarie) şi „Essais sur l’Utopie” (iulie). – La aceeaşi La Nouvelle Revue Française continuă colaborarea cu „Mes amis les tyrans” (ianuarie) şi „Odyssée de la rancune” (noiembrie). – Histoire et utopie (cronici de Henry Amer, George Uscătescu ş.a.). Trad.: germană (1965, 1979); spaniolă (Mexic, 1981); română (1992). Reed.: 1974, 1977, 1986. Începe să intre în istorii literare, dicŃionare, enciclopedii. Gaëtan Picon, Panorama de la nouvelle littérature française (trad. în limba germană, 1963). – Colaborează la Evergreen (martie-aprilie), cu „Beyond the Novel”. Herder, Lexikon der Weltliteratur im 20. Jahrhundert, Bd. 2. – În Merkur publică „Wider die Zivilisation. Eine Schährede”, iar în The Hudson Review (1962-1963) „A bouquet of heads”. – Colaborează Le Nouveau Commerce („Définitions de la douleur”). Manuel D. Dieguez, „E. M. Cioran”; în: Pierre de Boisdeffre (ed.), Dictionnaire de la littérature contemporaine. – În La Nouvelle Revue Française apare „Les dangers de la sagesse”, iar în The Hudson Review, „A portrait of a civilisation man”. – La chute dans le temps. Cronici semnate de: Constantin Amariu (La Nation Roumaine), Jean Duvignaud (La Nouveau Revue Française), Vasile Posteucă (Cuvântul), Monica Lovinescu (FiinŃa Românească) ş. a. Trad. în: germană (1972, 1980); spaniolă; română (1994). Reed.: 1981. – Cu „Tolstoi et l’obsession de la mort” prefaŃează: Leon Tolstoi, La mort d’Ivan Ilitch. Maître et serviteur (trad. de Bons de Schloezer). M. de Grève, „Cioran, Emile Michel”; în: J. Aerts ş. a. (ed.), Moderne Encyclopedie der Weltliteratur, II. – colaborează la Mercure de France (ianuarie) cu „Le mauvais démiurge” şi la Tri Quarterly. I se reŃine pentru Une anthologie vivante de la littérature d’aujourd’hui (ed. Pierre de Boisdeffre) textul „La tentation d’exister”. Geschichte und Utopie (altă ed.: 1979). – André Bourin, Jean Rousselot, Dictionnaire de la littérature française (Larousse). – Începe o corespondenŃă cu George Bălan, care plănuieşte o carte despre filozof şi mai apoi şi o culegere cu eseuri cioraniene. – A. E. Baconsky proiectează (pentru Editura pentru Literatură Universală) o culegere cu texte franŃuzeşti ale lui Cioran. The Temptation to exist. – Philippe van Tieghem (ed.), Dictionnaire des littératures, I (P.U.F.). Se preconizează un număr special (nr. 4, aprilie) al revistei Secolul 20 pentru Cioran. – George Bălan scrie lucrarea Sublim şi drama la Emil Cioran. Va apărea în 1996 (în vol. In dialog cu Emil Cioran). – Colaborează la Hermes (cu „L’Indélivre”) şi la Marginales. Colaborează la vol. omagial dedicat lui Mircea Eliade, Myths and Symbols, cu „Beginnings of a friend-ship”. — 28 iunie: în Le Monde i se dedică două pagini, cu texte Florilège din scrieri şi cu articole semnate de: Gabriel Marcel, Alain Bosquet, Jeannine Worms.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

Fata Morgana. André Marissel (Esprit). Jacques Brosse (Les Nouvelles Littéraires). Mambrino (Etudes). – Octavian Buhociu. Jean Roudaut (Les Cahiers du Chemin) ş. Cronici de Jean Grosjean (La NouvelleRevue Frangaise) ş. a. Jahrhundert (Hamburg). – Ecartelement. în italiană (1972). Trad.). – Lacrimi şi sfinŃi (Paris. Fernando Savater (Revista de Occidente) ş. – În Le Monde (13 iunie) apare „L’Horreur d’être né”. în spaniolă a lucrării Le mauvais démiurge este interzisă de cenzură. – În Ethos se tipăreşte „Lettre sur Mircea Vulcănescu”. Ion Cuşa. tiraj: 1 000 ex. în limba germană. – PrefaŃă la Joseph de Maistre. a. ianuarie-februarie).: 1980). Horia Stamatu (Cuvântul Românesc). Robert Poulet (Rivarol).). Cronici de: Maurice Chapelan (Le Figaro Littéraire). – Refuză premiul „Roger-Rimier” (vezi Le Monde. În Die Zeit (10 aprilie) se publică interviul acordat lui Francois Bondy (în vol. Fernando Savater. – Interviu acordat pentru Helga Perz.:1982. Essai sur la pensée réactionnaire (şi separat: Ed. – Colaborează la Antaeus. Sanda Stolojan (Limite).10 Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997) 1970 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 Le Mauvais demiurge. română (1995). în SuddeutscheZeitung (7-8 octombrie). Jose Maria Bermejo (Estafeta Literaria. publică Ensayo sobre Cioran (Ed. Contra la historia (Barcelona). cu „La passion de l’exhaustif”. Carlo Bronne (Marginales). Madrid). în vol. – În Francia (aprilie-iunie) publică „Portrait d’un philosophe: Gabriel Marcel”. în El Pais (23 octombrie). – Valéry face à ses idoles (L’Herne). 1973. 5 (Mannheim. 1985).a. Mircea Popescu (Il Giornale d’Italie. C. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Dictionnaire de littérature française contemporaine. Trad. – La Nouvelle Revue Française îşi deschide numărul din ianuarie cu „Hantisse de la naissance”. „Cioran în România” (Criticon. Szetten es eroszak (Budapesta. Zürich). Revista Scriitorilor Români). „Cioran Emile”. Mircea Popescu (La Fiera Letteraria. Anne Fabre-Luce (La Nouvelle Revue Française). română (1995). – Illyes Gyula. Rowohlt Literaturlexikon 20. unui fragment) ş. iar pe cel din mai cu „Sur l’inutilité des révolutions”. – Claude Bonnefoy. Tony Cartano. Trad. – Colaborare la La Quinzaine Littéraire (ianuarie). – Syllogismen der Bitterkeit (altă ed. Amariu (La Nation Roumaine). Taurus) (prezentată ca teză de doctorat şi respinsă în 1975) (trad. Daniel Oster. a. în: spaniolă (1983). în limba română). – Colaborare la Akzente (şi în anii următori). Mircea Eliade (L’Herne). Meyers. Ed. – Convorbire cu Fernando Savater. şi trad. G. 11 iunie 1977). Traducătorul. – Tipărirea trad. iar în La Nouvelle Revue Française „Après l’histoire”. în: spaniolă. Laffly (La Revue des Deux Mondes). – Horia Stamatu. Bd. Reed. Jacques Folch (Liberté). – „Les débuts d’une amitié”. J. Enzyclopădisches Lexikon. Mihai Niculescu (Ethos). Cronici de: Claude Mauriac (Le Figaro). – Colaborare la La Délirante cu „La catastrophe nécessaire”. 60-65). – Refuză un premiu literar american. română (1995). Cronici de: Lucien Guissard (La Croix). Jean Roudaut (La Quinzaine Litteraire). pp. De l’inconvénient d’être né. în: Helmut Olles (ed.: 1972). Cronici de Şerban Cristovici (Ethos).

Echinox. de Modest Morariu. (până în 1989). ca: ViaŃa Românească. – Cicerone Poghirc conferenŃiază. Convorbiri cu Cioran (Humanitas. – Nicolae Tertulian publică în Quinzaine litteraire (1 iulie) articolul „La période roumaine d’E. trad. Daniel Corbu. a. M. – M. „Sublim şi dramă la Emil Cioran. 397-449 a). a. Les écrivains du XXe siècle. trad. ed. Cronici de Michel Jarrety (La Nouvelle Revue Française).). Essais et portraits. Radu Enescu. în cele mai diverse publicaŃii (cotidiene. 1993).): Porto-Franco. Ateneu. selecŃie din Précis de decomposition. întrucât a fost tipărit în 1990). românească a lui Thomas Kleininger a fost respinsă de cenzură la începutul lui 1989. Magisterarbeit. traduse sau date la iveală numeroase articole (edite sau inedite). Paul Miclău ş. Sein Jugendwerk in Rumdnien. săptămânale etc. şi în limba japoneză. Participă: Emil Cioran („Schimbarea limbii pentru un scriitor”).. Cartea Românească. în Die Zeit (4 aprilie). La chute dans le temps ş. M. la Centre Roumaine de Recherches din Paris despre „Tacite et Cioran”. Dictionnaire des littératures de langue française. Bucureşti. (ed. fără acordul autorului. literare. Almanahul literar. românii şi Emil Cioran”. Familia. – Ein Gesprdch (Tübingen).. „Cioran”. Almanahul Ramuri. – Iunie: Gabriel Liiceanu şi Sorin Ilieşiu realizează filmul Apocalipsa după Cioran. Trad. 10-12 din 1989 (fără menŃionarea lunilor. Leopold Ferdinand. Schmitt. – În presa din România sunt reproduse. – Dasein ah Verssuchung. Trad. revăzută de autor. Pe culmile disperării (trad. – În revista Nu (Cluj) se publică. – Eseuri. Cioran. Convorbire cu Fritz J. – Exercices d’admiration. a. – Elisabeta sau vulnerabilitatea. – Octombrie: acordă un interviu lui Benjamin Ivry. – Colocviu „Cioran” la Universitatea din Bochum. Steaua ş. Emanoil Marcu. Camil Mureşanu. Cioran. Un musée imaginaire de la littérature mondiale. Jadis et naguère şi: E. realizată în ianuarie 1983.). Cicerone Poghirc. fragmente din Nr. Manuscriptum etc. Raddatz. în aprilie. Atlas. – Încep să se publice traduceri de eseuri în multe publicaŃii din România (îndeosebi din provincie). Cioran”. – În La Nouvelle Revue Française apare eseul „Aveux et anathèmes”. Des larmes et des saintes (L’Herne. în Săptămâna muncheneză. fragmentar a apărut în Newsweek (4 decembrie 1989) şi integral în vol. Mare succes de presă. Arca. – Manuela Albu-Schreyer. Tribuna. Entretien a Tübingen (L’Herne). Sanda Stolojan). (Heidelberg). – Aveux et anathemes (tiraj: 30 000 ex.-P. – 12 martie: în Jurnalul literar se publică un interviu inedit (retipărit în 1995). Ion Deaconescu (Tribuna) ş.Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997) 11 1981 1982 1983 1984 1986 1987 1988 1989 1990 – André Brincourt. Dan Ciachir. Die Beziehungen der franzb’sischen Werke Emile Ciorans zu seinen ersten rumdniscben Schriften (Bochum) (bibliografie. în limba română: 1993. Traducători: Ionel Brandabur. Caiete critice. a. fotocopiată). Virginia Lupaşc. – Refuză o bursă pentru Berlin. a. 2 • E m i l Ci o ra n . Memoria. Doris Heres. – Pe culmile disperării (L’Herne. în: Jean Pierre Beaumarchais ş. George Bălan. Suhrkamp). Marius Ghica.). Emil Michel Cioran. pp. Coresi. editoriai şi de public cititor. convorbire cu Verena van der Heyden-Rynsch. Mariana Şora. ed. a. Sanda Stolojan („ObservaŃii pe marginea unei traduceri”). Argeş. Emil Cioran şi românii. Vatra. va apărea în nr. politice ş. La tentation d’exister.

– August-septembrie: număr special al revistei Jurnalul literar.12 Repere bibliografice şi spirituale (1911-1997) 1996 1997 Schimbarea la faŃă a României (ed. 2 iulie). România literară ş. Ambasadorul Ungariei la Bucureşti protestează printr-o scrisoare trimisă filozofului. 1936). Paralela 45). – Ales membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România. Demiurg). La Humanitas se tipăresc: Lacrimi şi sfinŃi. îngrijită de Nicolae Florescu). Tribuna. Apocalipsa după Cioran. Cioran. Marin Diaconu Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . — În ViaŃa Românească (martie-aprilie) semnează articole Mihai Şora şi Cezar Baltag. Ion Vartic). În dialog cu Emil Cioran (Ed. Despre neajunsul de a te fi născut. Dilema. Ionel Necula. Cioran. Helicon). Nicolae Tatu. – Dan Olteanu. – Ion Paler. łara mea. Silogismele amărăciunii. în General-Anzeiger (tradus în Adevărul literar şi artistic. – George Bălan. a. – La Humanitas: Mon Pays. corespondenŃă 1967-1992 şi lucrarea Sublim şi dramă la Emil Cioran). scepticul mântuit (Ed. – 23 iunie: înhumarea la Cimitirul Montparnasse din Paris. Literatorul. Mistica metafizică la Cioran (Ed. Mariana Sora. Se retipăresc Razne probabil ultimele texte publicate de Cioran în limba română (1948-1949) (vor apărea şi într-o broşură. Scrisori către cei deacasă şi Gabriel Liiceanu. dedică pagini filozofului. Cartea Românească. – 24 iunie: interviu cu Heinz-Norbert Jocks. a. La numărul special colaborează: Cicerone Poghirc. Introducere în opera lui Emil Cioran (Ed. Cornelia Ştefănescu ş. Adevărul literar şi artistic. Demiurgul cel rău. Itinerariile unei vieŃi: E. M. Sfârtecare. La Apostrof apar 12 scrisori de pe Culmile disperării (ed.

Muzica maghiară Ńigănească mă emoŃionează profund. de maghiari. care se simte strivit de istorie. Sibiul era cuprins în Transilvania. Pentru mine România a fost paradisul pe pământ.. câŃi intelectuali de astăzi sunt fii de preoŃi. dar încercuit în acelaşi timp de slavi. un ideal universal. încep să mă las în voia acestui joc. şi asta a fost tragedia vieŃii mele. 2 • E m i l Ci o ra n . PuteŃi observa şi dumneavoastră. P Nr. îmbătrânind. capitala noastră visată era Viena. mă simt tot mai aproape de originile mele. foarte profund. cu cât înaintez mai mult în vârstă. îmi spune lucruri despre care nu vorbeşte cu nimeni. apoi la Sibiu. trebuie să vă vorbesc despre originea mea. părinŃii mei au fost deportaŃi de unguri. dar cu o autobiografie mascată. Îată de ce. Nu vreau să-mi povestesc viaŃa. Ca să înŃelegeŃi. Tatăl meu a fost mai întâi preot într-un sat din CarpaŃi. poporul român e poporul cel mai fatalist din lume. ci doar s-a îndurat istorie. Când eram tânăr. tatăl meu era preot ortodox de Ńară şi eu m-am născut lângă munŃi. Sunt originar din România şi circumstanŃa are însemnătate. că nu e nimic de făcut. în care totuşi noi. Cartea este a unui neamŃ şi nu este bună. aparŃinea imperiului. de altfel. unde Ńăranii munceau teribil toată săptămână. E curios. şi nu subiect al istoriei. Europa răsăriteană era pe atunci Imperiul austro-ungar. Mă trag dintr-o Ńară unde nu s-a făcut. de felul meu sunt foarte indiscret şi-mi place să povestesc anecdote despre mine. toate cărŃile mele sunt autobiografice. ca să-şi cheltuiască agoniseala imediat într-o singură noapte.. când ne referim la înŃelesul istoriei.. Realmente. – ca să explici lumea. fatalitate. dar nici gând să fie aşa. Totuşi. psihologic vorbind. După o existenŃă în care am cunoscut destule Ńări şi am citit multe cărŃi. Acum ar trebui să mă simt european. Tatăl meu era preot: pentru intelectualii români din Transilvania ungurească nu prea existau alte ocupaŃii. dar titlul este rezumatul. întrun mediu foarte primitiv. Cred că am fost o viaŃă întreagă mai mult decât conştient. În fond. Mă interesează tot ce e descriere de viaŃă. Sunt o corcitură de maghiar şi român. de gusturile şi obiceiurile lor. unde fiecare a fost obiect. autobiografie şi îmi place când cineva îmi povesteşte viaŃa lui. ŞtiŃi ce mă interesează? Am citit nenumărate memorii. filozofia mea despre istorie. Era un sat realmente barbar. PărinŃii mei au frecventat un timp şcoala primară ungurească şi vorbeau uneori între ei ungureşte. am ajuns la concluzia că Ńăranul român avea dreptate.13 Emil Cioran ConştiinŃa ca fatalitate Motto la o autobiografie: „Sunt un Raskolnikov fără scuza crimei” entru mine. Ei bine. Am mult din felul de a fi al unui Ńăran. cel mai frumos titlu al unei cărŃi este ConştiinŃa ca fatalitate. łăranul acela care nu crede în nimic.. care crede că omul e pierdut. eram robi! În timpul războiului din ‘914. Totdeauna m-am simŃit oarecum legat de Imperiul. românii. occidental.. în CarpaŃi. nu merită s-o fac. Ei. toată formaŃia mea intelectuală nu mi-a servit la nimic.. asta mă indigna. mama la Cluj. Ideologia asta de victimă este şi concepŃia mea actuală. este formula concentrată a vieŃii mele. În timpul războiului au fost trimişi amândoi – fiindcă erau români: tatăl meu la Şopron. manipularea unor concepte metafizice dubioase – ca destin. îmbătându-se criŃă. Mă simt foarte apropiat.

Există un vast câmp cultural balcanic în care se boceşte continuu în legătură cu creaŃia. iar el avea cam cincizeci de am. tot ce mă-nconjura şi-a pierdut orice sens. Satul era înfundat pe jumătate în munŃi. Românii nu erau umiliŃi sub regimul maghiar. ŞtiŃi. devenind o problemă: mă întrebam pentru ce trebuie sa afli toate acestea încă în timpul vieŃii. s-a golit. eram puşti. ideea latinităŃii a jucat un rol enorm. Ca să înŃelegi natura şi viaŃa nu trebuie să fii cult. şi. nu erau persecutaŃi. Era un tip vesel. Mai târziu. Ei reprezentau o altă lume. cu siguranŃă de vară. şi asta e încă puŃin spus. în faŃa sorŃii? Dionysos se trăgea de altfel din Tracia. În copilărie eram un ateist vehement. PermiteŃi-mi să vă mai spun un fel de poveste: am avut. pentru că eu. Mă duceam în casă doar să mănânc. Mă întrebam mereu cum de poate fi atât de mulŃumit de sine în fiecare zi. El trăia cu adevărat în civilizaŃia maghiară. fără obligaŃii sau datorii. un neam de Ńărani. Începuturile omenirii trebuie să fi fost un lucru nu chiar atât de rău. Ce e oare tragedia greacă dacă nu un continuu bocet al corului. care e conştientizarea extraordinară a singurătăŃii individului. n-am mai întâlnit niciodată ceva asemănător.. Trăiau într-un fel de łară a Nimănui. în copilărie. civilizaŃia nu sunt necesare pentru ceea ce este esenŃial. Îmi petreceam duminica jucând cu ei şi adesea reuşeam să-i bat. Când. Nu am putut uita niciodată experienŃa aceea. neavând altceva de făcut. dar nu pe cea a Budapestei. mai târziu. în rest îmi petreceam timpul afară. nu eram suficient de tragic. pe bani sau pe bere. la doisprezece-treisprezece ani jucam cu Ńăranii. A fost sfârşitul visului. vorbind cu unii şi cu alŃii. Românii din Transilvania acceptau hegemonia Vienei. veseli. încât sunt sigur că l-aş putea simŃi chiar şi în paradis. Cultura. deşi ei erau mai puternici decât mine. la aer. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Deşi pe atunci n-aş fi putut formula cele întâmplate.. Aveam cinci ani. tatăl meu era de părere că o federaŃie era necesară. o grădină lângă cimitir şi groparul mi-era prieten. la masă. în conjunctura respectivă. dar erau totuşi trataŃi şi priviŃi de unguri ca o populaŃie inferioară. s-a imobilizat: un fel de angoasă insuportabilă. Sunt sigur că primii mei ani lângă cimitir au avut un efect în subconştientul meu. Am rămas cu un simŃământ atât de legat de viaŃa mea. în CarpaŃi. Dar recunosc: mă simt aproape de credinŃa înrădăcinată în poporul român după care creaŃia şi păcatul sunt unul şi acelaşi lucru. se bucura când deshuma morŃii şi juca fotbal cu craniile. Eram prieten cu ciobanii. Eram un copil destul de robust: pe cât sunt acuma de bolnăvicios. mă jucam liber la câmp şi la munte. a căror viaŃă îmi plăcea mult. Doar pentru a sfârşi prin a deveni cadavru ? Aceste impresii mă marcaseră foarte puternic. la români. Nu aveam caracterul lui Hamlet. A fost o copilărie nemaipomenit de fericită. îmi dădeam seama de existenŃa timpului. Această relaŃie directă cu moartea m-a influenŃat fără îndoială în subconştient. Vorbesc despre urâtul esenŃial. Mă întreŃineam adeseori cu tatăl meu asupra acestor probleme. Pot să spun că tatăl meu nu era câtuşi de puŃin antimaghiar. mă antrenam toată săptămâna. ca şi cum fiecare zi ar fi fost o sărbătoare. în plus. pe-atâta eram atunci de rezistent! Poate v-ar interesa să ştiŃi că pe-atunci cea mai mare ambiŃie a mea era să fiu primul la jocul de bile. Înainte de războiul din 1914. n-am să uit nici când ziua în care părinŃii mei m-au pus să mă urc într-o căruŃă ca să mă ducă la liceul din oraş.14 Emil Cioran Maghiarii aveau un dinte împotriva intelectualităŃii româneşti din Ardeal. în satul acela românesc unde trăiam aveam o grădină care se afla lângă cimitir şi aşa s-a întâmplat să mă împrietenesc cu un gropar de 50 de ani. deci al poporului. prăbuşirea lumii mele. Nu voiam să plec niciodată din satul acela. mă ridicam şi ieşeam imediat. Asta e foarte important: nu cunosc alt caz de copilărie atât de fericită ca a mea. se spunea vreo rugăciune. de dincolo de civilizaŃie. prietenia noastră a suferit o transformare. Trăiam la poalele CarpaŃilor. Într-o seară.

Am fost dus într-o casă Ńinută de două domnişoare bătrâne. întradevăr. încercam. Ceea ce am iubit cu deosebire din România a fost faŃeta ei extrem de primitivă. m-a distrus interior. Din cei patru ani. Am fost întotdeauna tentat de religie. sunt incapabil de a fi credincios. într-un fel. 2 • E m i l Ci o ra n . în munŃi. dar trăiam cu adevărat intens. aşa încât o dădeam mai mult pe româneşte şi prea puŃin pe nemŃeşte. Era o reacŃie juvenilă. După trei-patru ani m-am îndrăgostit şi de oraş. desigur. La zece ani. singura amintire care mă obsedează e titlul acesta. treceam prin faŃa unei librării şi nu uitam să arunc o privire rapidă la cărŃile ce se schimbau destul de des chiar şi în acel oraş românesc de provincie. Copilăria mea a fost raiul pe pământ. înainte de masă. Contrastul cu copilăria a fost pentru mine o mare experienŃă. Mi se pare că este foarte departe în trecut şi totuşi foarte contemporană. Am început să sufăr de insomnie. presimŃeam o pierdere ireparabilă. sa stai un timp în pensiune la o familie nemŃească şi să înveŃi acolo limba germană. încântător. care aveau la Sibiu un fel de pensiune de familie. În timpul zilei. că nu suntem civilizaŃi şi nu cunoşteam bunele purtări.] Îmi amintesc de ea ca de ceva definitiv pierdut. Eram prima generaŃie de copii veniŃi de la Ńară să urmăm şcoala la oraş. părea uitată acolo de luni de zile: Bestia umană (La Bête humaine) de Zola. Consider asta ca pe o înfrângere. ca de un eveniment antediluvian. Mi-am iubit mult satul. îmi petreceam tot timpul afară. Omul care n-a trecut prin religie şi care nu a cunoscut tentaŃia religioasă este un om vid. [. Dar am simŃit mereu şi inconştient acest contrast. eram incapabil să fac ceva. Personal cred că religia merge mult mai în adâncime decât orice alta reflecŃie a spiritului uman şi ca adevărata viziune a vieŃii este religioasă. În fiecare dimineaŃă. Tata e cel care mi-a spus într-o bună zi: trebuie să te duci la oraş. dar cei pe care-i preferam erau inculŃii. ci altă viaŃă. Una singură. sunt acum. Îmi aduc şi astăzi aminte de călătoria pe care am făcut-o într-o căruŃă cu cai.. căci nu mai trăiesc în aceeaşi tensiune. de dimineaŃă până seara. O parte a satului se află la poalele CarpaŃilor. Erau. Mă smulseseră cu forŃa şi. Răul s-a petrecut pe la 16-17 ani: TinereŃea mea a fost o adevărată catastrofă.ConştiinŃa ca fatalitate 15 Copil fiind. noi. într-un colŃ al vitrinei. Atunci eram ca un demon. trebuia să mă culc. după cincizeci de ani – mă simt mai fericit. care a durat un ceas şi jumătate. aş fi fost mult mai optimist în gândurile mele. Daca aş fi avut o copilărie tristă. Când tata m-a trimis la liceul din Sibiu am fost foarte nefericit că a trebuit să-l părăsesc. Îmi amintesc – cum se întâmplă la oamenii bătrâni: foarte exact – de copilăria mea ca de ceva absolut inaccesibil. şi oameni civilizaŃi. Ar fi chiar mai multe de spus în această privinŃă. de Sibiu. De la zece la paisprezece ani am stat în gazdă la o familie. din nefericire. Oraşul în sine era foarte plăcut. O ştergeam. Deşi sunt sensibil la problemele pe care religia le pune.. Dar acum – să spunem. Îmi petreceam timpul sporovăind şi bând cu ei. dar. cu Ńăranii absolut neştiutori de carte. eram absolut disperat. Aş da toate peisajele lumii pentru cel al copilăriei mele. Şi. În ochii celor două domnişoare bătrâne facem figură de micuŃi barbari. cu amestecătura lui de naŃii şi limbi. Deci. Am avut sentimentul unei mari prăbuşiri. puteam să mă prăbuşesc în orice clipă. contradicŃia dintre copilăria mea şi tot ce s-a petrecut după aceea. Acest lucru. analfabeŃii. rostea o mică rugăciune. tot drumul acela. Ceva care nici măcar nu este viaŃa mea. mergând la liceu. eram nişte mici neciopliŃi. ca un animal sălbatic.. cum spune Nr. elevii. două nemŃoaice din Austria. un peisaj sălbatic. Până la douăzeci de ani nimica nu-mi plăcea mai mult decât să mă duc de la Sibiu la munte şi să vorbesc cu ciobanii.. Domnişoarele de la pension ne-au spus că mai bine rămâneam în creierul munŃilor. pe la 15-16 ani. în comparaŃie cu ceea ce am fost ca tânăr. o preexistentă. părinŃii mei m-au strămutat la oraş. un sentiment de ruşine când. alături de tatăl meu. eram cu toŃii români. Dar aveam un singur gând: să părăsesc România.

detaşată de influenŃe literare. FiinŃa se simte cuprinsă de o plenitudine extraordinară sau. La Sibiu. Nu pot admira pe nimeni mai mult decât pe cineva care a fost pe punctul de a se prăbuşi. pe când încă nu era la modă. În afara acestei fericiri. Fiind nucleul realităŃii.16 Emil Cioran francezul. cu moartea. unde trăiam cu părinŃii.. o mare influenŃă asupra mea au exercitat-o gânditorii germani ai aşa-numitei „filozofii a vieŃii”. Ei bine. ăsta e cuvântul. demn de toată cinstea. după opinia mea. Georg Simmel rămâne pentru mine unul dintre cei mai mari. În acea perioadă am scris Pe culmile disperării. atestând însă ameninŃarea. în tinereŃe l-am citit mult pe Lev Şestov. el posedă un adevărat geniu verbal. precar. Înainte de toate caut însă cazul. O poziŃie care implică o altă intensitate. Tudor Vianu [. în gândire sau în literatură manifest interes înainte de toate pentru fragil. Eram pasionat de studiile pe care le făceam. de un vid triumfal. Am convieŃuit. ideea morŃii era pentru mine o obsesie care mă domina în permanenŃă. ca şi pentru ceea ce rezistă la ispita prăbuşirii. mai curând.. gen Dostoievski. Rătăceam noaptea pe străzi. [Această perioadă] a fost momentul unei violente respingeri. Mă interesează toŃi cei care merg spre catastrofă.] De asemenea. acordând limbajului o importanŃă ameŃitoare. Sau şi autori ruşi ca Rozanov. O înfiorare năvalnică te cuprinde pe neaşteptate. În tinereŃe. În 1929 am mers la Bucureşti pentru oarece studii. Peste 7 ani ai tinereŃii mele nu i-am dormit: eram istovit. un om slab. deşi foarte tânăr. ajuns în pragul a 21 de ani. Insomnia mi-a modificat perspectiva. precum Qilthey etc. Mă situez de partea vieŃii.. Totul se învârtea în jurul ei. succesul lui Heidegger. Manipulator fără pereche.. În general. În orice caz. Fără discuŃie. chiar dacă în sens patologic. Tocmai acest Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Aveam un profesor de filozofie. Era între 1920 şi 1927. Asta pentru că am o părere grozavă despre tinereŃea mea. l-am citit mult atunci şi pe Kierkegaard. Aceste câteva momente de iluminare m-au condus la cunoaşterea fericirii supreme de care vorbesc misticii. Cum să nu te laşi îmbătat şi însetat de iluzia profunzimii pe care o creează? Tradus în limbaj obişnuit..]. nu te întorci niciodată acelaşi din paradis sau din infern. De ce nu am făcut-o. atitudinea mea faŃă de lume. Wolfflin. pe carel împinge totuşi prea departe. ceea ce m-a interesat cu deosebire întotdeauna este filozofia-confesiune. nimic nu posedă o adevărată existenŃă. pradă unor obsesii funebre. un nerealizat.. Dar cel care m-a interesat cu precădere. A fost o experienŃă capitală revelaŃia directă a zădărniciei a tot ce există. ca şi aceia care au reuşit să se situeze dincolo de catastrofă. nu o mai asociez cu viziuni sumbre. mărturisesc ca eram chiar intoxicat de limbajul filozofic pe care acum îl consider un adevărat drog. Din Heidegger m-a interesat latura lui kierkegaardiană. nu latura lui husserliană. nu am înŃeles nici până azi. care era foarte cunoscut atunci în România. trăim în regatul umbrelor. Nu m-au marcat autorii care nu prezintă decât o experienŃă intelectuală. a fost Georg Simmel. Worringer. la care nu suntem chemaŃi decât în mod excepŃional şi numai pentru scurt timp. [. pe punctul de a mă sinucide. cel pe care l-am iubit cel mai mult. pentru ceea ce se prăbuşeşte. dincolo de scârbă şi teamă. scriitori religioşi care sunt constant la un pas de erezie. Mama plângea de disperare şi mă aflam. De aceea l-am iubit pe Nietzsche sau pe Otto Weininger. Oricum ar fi. un text filozofic se goleşte în mod straniu. Noaptea cutreieram prin tot oraşul. FascinaŃia pe care o exercita limbajul explică. autorii despre care se poate spune că sunt „cazuri” în sensul aproape clinic al expresiei. E o încercare la care ar trebui supuse toate.. am trăit clipe când te afli dincolo de aparenŃe.. ca Husserl. era cumplit. epocă de nelinişte permanentă. ea însemna o prezenŃă uriaşă. cu viaŃa ratată. În toată această perioadă de tensiune interioară am făcut de câteva ori experienŃa extazului. care Ńinea cursuri mai ales despre filozofi şi esteticieni germani: Georg Simmel. Deşi aş avea acum mult mai multe motive să mă gândesc la ea. Atât în filozofie cât şi în literatură mă interesează cazurile.

devii îngâmfat. A fi tânăr însemna. Trebuie să-i mulŃumesc lui Heidegger că a izbutit. pentru că scria într-un mod remarcabil – Bergson avea în comun cu el această calitate – şi se ştie că un asemenea talent e rar la un filozof! Simmel folosea o limbă de o mare claritate. unde tocmai terminasem vagi studii de filozofie. spun „aproape”. să-mi deschidă ochii. Şestov era foarte cunoscut în România. A făcut chiar şcoală acolo. Ce fac ei. Şestov. cu încercările ei (în filozofie. cu alte cuvinte. şi despre lume. în care demonstra o uimitoare sensibilitate. dar nu cred s-o fi împins cineva atât de departe ca noi. Îi admiram mai ales textele despre artă. dar i-am citit mult mai puŃin opera decât pe cea a unui alt filozof rus. dar păstra nostalgia unei atari realizări. Îmi place să repet că am învăŃat mai mult de la oamenii rataŃi decât din cărŃile de filozofie şi morală. pofta de a ne implica în Istorie. Pentru un filozof obiectiv. Era un adevărat scriitor. că adevăratele probleme scapă filozofilor. pe toŃi cei trecuŃi de 30 de ani. pentru că naşte în tine un dispreŃ suveran faŃă de cei care sunt în afara ei. numai ideile au biografie. cu care adesea este asociat. În ea se exprima. consacrat. Această infatuare. la Bucureşti.. a jucat un rol important în viaŃa mea. de altfel. a cărui singură vină era aceea de a fi fost recunoscut. Cele două tipuri de filozofi: cei ce gândesc asupra ideilor şi cei ce gândesc asupra lor înşişi. Filozofia este extrem de primejdioasă pentru tineri. Şestov. eram treaz zi şi noapte. Nr. In felul ultim. Mi-am pierdut somnul. Fără îndoială. Eşti predestinat să trăieşti în preajma categoriilor sau în preajma ta.ConştiinŃa ca fatalitate 17 exces a trezit în mine îndoieli. căci uneori se mai înşela. Am admirat personalitatea lui Berdiaev. Deosebirea dintre silogism şi nefericire. altceva decât să escamoteze adevăratele nelinişti ? Cel ce mă interesa era. fără să fi avut fericirea să-1 cunosc personal. ajungi teribil de fascinat de tine însuŃi.. generaŃie care nu izbutea să se realizeze spiritual. StudenŃii de la filozofie sunt de fapt insuportabili. pentru unul subiectiv. Mentorul nostru spiritual ducea împotriva lor o adevărată campanie. îi dărâma unul câte unul şi aproape totdeauna lovea fără greş. pe nedrept mi se pare. L-am întâlnit pe Eliade prima oară prin 1932. mare poet. se exacerba voinŃa de a forŃa Istoria. Filozofia este o disciplină periculoasă. pe bună dreptate. există de când lumea. precumpănitor este contactul direct cu viaŃa. de o înfumurare provocatoare. Am studiat filozofia şi am făcut-o cu toată seriozitatea. am citit Sein und Zeit. pe care noi o invocam cu mândrie. vor spune unii. Deşertăciunea unui asemenea exerciŃiu mi-a sărit în ochi. de fapt. ale cărui RevelaŃii ale morŃii le-am publicat când am fost numit pentru câteva luni îngrijitor de colecŃie la Plon. Frenezia era la ordinea zilei. Îi rămân foarte credincios. de a stârni ceva nou cu orice preŃ. te crezi important. aroganŃi. Trebuie să cunoşti filozofie. pe „ramoliŃi”. rară la germani. Toate nopŃile mele au devenit nopŃile unui om care nu mai putea să doarmă. prin prodigioasa lui inventivitate verbală. Credea. Deci la început filozofia m-a atras. Atunci ceva s-a petrecut în viaŃa mea: o prăbuşire. în 1932. Am văzut ce trebuie cu orice preŃ evitat. în primul rând. dar numai ca s-o poŃi depăşi. numai autobiografia are idei. De fapt. când. filozofia este meditaŃia poetică a nefericirii. Era pe atunci idolul „noii generaŃii” – formulă magică. 2 • E m i l Ci o ra n . cum i s-a întâmplat atunci când 1-a atacat pe Arghezi. Îi dispreŃuiam pe „bătrâni”. Lupta dintre generaŃii ni se părea a fi cheia tuturor conflictelor şi principiul explicativ al tuturor evenimentelor... pentru noi. Simmel. durerea nu este acceptată). Mi s-a părut că se încearcă să fiu înşelat cu vorba. Era filozoful generaŃiei căreia-i aparŃineam. Aveam ceva de monstru în mine. Când i-am citit pe Kierkegaard şi pe Schopenhauer am avut senzaŃia că sunt Dumnezeu. ca apoi să mă decepŃioneze. a fi în mod automat şi genial. ÎŃi insuflă aroganŃă şi-Ńi dă o reprezentare greşită şi despre tine.

Acum sunt normal. am fost absolut convins fie că mă voi sinucide. Titlul ei este pompos şi. Comedia s-a repetat vreme de peste patruzeci de ani. te uşurează de greutatea propriului eu exprimarea este pierdere de substanŃă şi eliberare. chiar prea normal. Îmi lipsea credinŃa. şi oamenii din acest orăşel credeau că am mintea zdruncinată. să mai public. am scris-o în româneşte la vârsta de 21 de ani. De ce ? Pentru că a scrie. Aveam mai multe titluri în cap. banal: Pe culmile disperării. însoŃind-o cu aceeaşi promisiune. După ce am scris această primă. Nu toată lumea are şansa sa moară de tânăr. încetează să te mai chinuie. aş dori să fac o comparaŃie absolut nelalocul ei. În tinereŃe mă gândeam în fiecare clipă la moarte. Cu fiecare carte ce apare viaŃa ta sau măcar o parte din ea îŃi devine exterioară. această extremă carte. o traducere foarte reuşită a apărut în germană. mai cu seamă părinŃii mei. Prima mea carte. te scapă de un prea-prin împovărător. însă nu mă puteam hotărî la care să mă opresc. Locuiam într-un oraş foarte frumos. Orice ateism proclamat cu violenŃă ascunde o nelinişte. Era o oboseală – chiar atunci când mâncam. să-l abat pe fratele meu de la gândul de a se călugări. cu toate că s-a diminuat cu timpul. Şi nu am scăpat niciodată de acest gând. Pe vremea aceea. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . lumea s-a îngrozit. eram ca o stafie. atunci se chema că el o făcuse „pe culmile disperării”. Pe urmă am comis altă carte. Întreaga mea viaŃă a stat sub semnul morŃii. depăşite. Şi atunci mi-am spus: trebuie să scrii o carte! Aşa s-a născut prima mea carte. aproape tot atât de frumos ca Tubingenul: Sibiu. Te goleşte deci te salvează. nu mai puŃin. Îmi cunosc limitele şi nu sufăr de grandomanie. pe jumătate. Tratatul – nu va fi decât continuarea lui. a fost răspunsul meu. pentru că această limbă se pretează mai bine decât franceza la impreciziile sugestive ale limbii române. spus filozofiei. Dacă cineva se sinucidea. am scris un rechizitoriu la adresa unei filozofii lipsite de orice eficacitate în momentele grave. cu titlu sforăitor – Pe culmile disperării –. deopotrivă. nu-Ńi mai aparŃine. te sărăceşte. TinereŃea mea a fost marcată de o reacŃie împotriva bisericii. plin de furie şi amărăciune. însă imaginaŃi-vă un Nietzsche a cărui primă carte ar fi fost Ecce bomo. Când cartea a apărut. e constatarea eşecului unei forme de gândire care s-a dovedit un divertisment leneş. în Ardeal. după ce mi-am terminat studiile de filozofie. In schimb. incapabil să înfrunte un haos esenŃial. Cei doi studenŃi m-au întrebat de asemeni de ce n-am încetat să mai scriu. Pradă insomniilor care îmi devastau sănătatea. Lucrarea e un fel de adio. Mă plimbam noaptea. [Pe culmile disperării] am scris-o la 22 de ani. Am reuşit chiar. un Nietzsche deci care ar fi început cu criza finală si care abia apoi ar fi scris Naşterea tragediei şi celelalte lucrări.18 Emil Cioran fără întrerupere. Pentru a mă face înŃeles. dar şi împotriva lui Dumnezeu însuşi. oricât de puŃin. Am procedat atunci aşa: mă duceam la cafenea şi întrebam un chelner: pe care din aceste trei sau patru titluri l-aŃi alege ? Aşa am făcut şi la prima carte. obsesiile exprimate fiind atenuate şi. Exprimarea te diminuează. dar furia nu-mi lipsea deloc. fie că urma să se întâmple ceva ieşit din comun. Iar a publica. m-a ajutat să trec de la un an la altul. adresându-i un ultimatum plin de ură. A produce înseamnă o extraordinară uşurare. făgăduindu-mi totodată să fie şi ultima. prin discursuri violente pe care i le Ńineam. asta era o expresie care apărea in mod curent în ziare la rubrica „Diverse”. Această carte explozivă şi barocă e greu de tradus în franŃuzeşte. Am început aşadar cu o carte absolut trăznită şi apoi am devenit din ce în ce mai normal. într-un alt stil. şi la următoarea.

aş fi aderat la orice. tot ce e psihic este anormal. Nu cred nici în Dumnezeu. Şi nu mă regăsesc în el. din păcate. [. câŃi aveam eu atunci. Nr. normal. Stupoarea în clasă era generală. La acest lucru sunt acum imun. un oraş de provincie în România. cu condiŃia să fie excesiv. Am aflat atunci pe propria-mi piele ce înseamnă să fii dus de val fără nici cea mai mică urmă de convingere. FascinaŃia negativului îmi este atât de naturală că îi simt prezenŃa în orice clipă.. Eram înclinat spre exces. şi la oameni de 60 de ani. dar niciodată n-am putut să depăşesc îndoiala. ceea ce eu numeam criza mea zilnică de epilepsie. 2 • E m i l Ci o ra n . Am scris o carte de adnotări pe marginea acestor texte. O dată. elevii mei erau complet năuciŃi. să citesc. [. mă cufundam în lectura misticilor. Se vorbea acolo mai puŃin de o redeşteptare naŃională şi mai mult de măreŃia morŃii. Eram la Braşov. când să fac saltul.] Garda de Fier era considerată un fel de remediu al tuturor relelor şi al plictisului [. La sfârşit am înŃeles că nu eram făcut pentru credinŃă. mă ducem în fiecare zi la cafenea..] Garda de Fier era un complex de mişcări. dar şi ceea ce e logic”. decisesem să nu mai vorbesc decât cu Shakespeare. un an întreg n-am făcut altceva decât să citesc mistici şi vieŃi de sfinŃi.” Iar eu: „Nu-i adevărat. nu sunteŃi Shakespeare? PlecaŃi. profesorul de gimnastică s-a aşezat la masa mea. la 24 de ani. Numai stilul diferă. nu rămâneam decât o jumătate de oră. Prima mea carte conŃine deja virtual tot ce am spus după aceea. trăiam o adevărată luptă între ispită şi refuz. nici în altceva. mi se părea chiar că-i înŃelegeam. Eram îngrozitor de nefericit. ce n-am făcut ca profesor! Mă duceam la ore. Sufăr de o îndoială incurabilă. Garda de Fier.. pe la douăzeci şi şase de ani. intitulată Pe culmile disperării. ba chiar adăugam: „însuşi principiul de identitate este bolnav”. acest text este poate cel mai pasionat şi în acelaşi timp îmi este cel mai străin. Am fost profesor un an. elevii îmi ziceau „Nebunul”.” Când am scris Lacrimi şi sfinŃi. în care am anticipat tot ce am scris mai târziu. Am scris aceste divagaŃii [Schimbarea la faŃă a României] în 1935-1936. mi-am dat seama de acest lucru datorită unei mari crize de disperare. şi trebuie să spunem « fenomene psihice »?” Elevul răspundea: „Un fenomen psihic este instinctual. de altfel... Nu sunt un om credincios. cu pasiune şi orgoliu. ci. spuneam lucruri provocante. dar.. de exemplu. Dar am avut o criză religioasă. o sectă smintită şi un partid. n-ai să mergi prea departe. Nu-l citeam decât pe Shakespeare (locuiam într-un oraş de provincie din România) şi texte religioase. M-am considerat întotdeauna un epileptic ratat. Dar la şaptesprezece ani am trăit ca şi cum aş fi putut avea o criză de epilepsie. deşi îmi pare evidentă prezenŃa isteriei mele de atunci. Din tot ce-am publicat în româneşte şi franŃuzeşte. ceva se împotrivea în mine: „Nu. De exemplu. nu i-am aparŃinut.ConştiinŃa ca fatalitate 19 [Am început] cu o carte la Bucureşti. mai mult decât atât. şi nu numai la cei de 20 de ani. nu numai ceea ce este psihic. chiar şi la o sectă religioasă morbidă. şi citeam Shakespeare. îl întrebam pe câte unul: „De ce nu se poate spune « fenomene psihologice ». Ca profesor. a fost un fenomen foarte curios. adnotări care erau în acelaşi timp pentru şi împotriva religiei. în 1933.. Adesea în viaŃă am cunoscut porniri religioase.. E cea mai filozofică dintre cărŃile mele în ceea ce scriu eu nu există creştere. O stare de spirit pe care de atunci am observat-o deseori.]. căreia. L-am întrebat: „Cine sunteŃi?” Iar el: „Nu mă cunoaşteŃi? Sunt profesorul de gimnastică!” „Cum. atunci!” A plecat şi a spus tuturor că Cioran a refuzat să vorbească cu el pentru că nu era Shakespeare! Eram într-adevăr cam nebun.

ultimul in limba română. începea cu un citat din Rilke: „Se vine aici pentru a trăi.. am decis că trebuia cu orice preŃ să trăiesc acolo. Am venit la Paris în 1937. Am întâlnit pe cineva. Dacă tot e să-Ńi ratezi viaŃa. sau mai curând pentru a muri. Pe culmile disperării. despre Cartierul Latin. mă simt năpădit de conştiinŃa eşecului şi înŃeleg că nu aparŃin rasei celor care găsesc. ceva despre etica lui Nietzsche. Mă aflam tocmai în perioada pregătirilor de plecare la Paris şi mă întrebam disperat ce aş putea face. Mama. deoarece pentru români. care îmi scria cât de tare a supărat-o cartea mea.. Parisul era paradisul terestru. Când am sosit la Paris. m-a rugat să-mi retrag cartea. Apoi a venit o lege care interzicea înscrierea la facultate după vârsta de 27 de ani şi am fost izgonit din acest paradis. tentaŃia misticii se îndepărtează de mine. fiind în acelaşi timp un om sincer. Mama mea era în consiliul bisericii ortodoxe din Sibiu. I-am răspuns că ea reprezintă singurul lucru religios conceput în Balcani. e rezultatul acestei perioade. când mai eram înscris la Sorbona. E scrisă de un evadat din umanitate. un preot foarte bun.” Articolul a avut un mare răsunet în România. şi am sperat să fac asta până la sfârşitul zilelor mele. Tratatul. M-a întrebat ce mi s-a întâmplat. vroia de fapt să se facă avocat. Aproape toŃi prietenii mei s-au înfuriat când au primit-o. deoarece înfăŃişează o controversă de tip balcanic cu Dumnezeu.. dar nicidecum foarte religios. el nu o citise. Visul lor era să risipească o Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . mă angajasem faŃă de Institutul Francez să scriu o disertaŃie – anunŃasem chiar şi tema. e mai bine să Ńi-o ratezi la Paris decât în altă parte. Acest regret se manifestă încă din prima mea carte. Mi-au spus: „Nu se poate să vorbeşti aşa despre Dumnezeu şi despre sfinŃenie!” Aproape toŃi m-au atacat. Acum 40 de ani. [. Mi s-a lăsat totuşi bursa.20 Emil Cioran Când am trimis manuscrisul editorului meu român. E cea mai bună carte pe care am scris-o în româneşte. la puŃin timp după instalarea mea la Paris. dar o parcursese zeŃarul – care a spus că îşi datorează averea lui Dumnezeu şi de aceea nimic în lume nu l-ar putea determina să publice o asemenea carte. Trebuie să-Ńi alegi locul unde vrei să-Ńi ratezi viaŃa.. mâncam la cantine studenŃeşti. El a fost foarte dezamăgit când a citit Lacrimi şi sfinŃi. De fapt. Îndată după sosirea mea în FranŃa. Eram foarte tânăr. în urma unei iluminări pe care nu izbutesc s-o definesc. un român care participase la revoluŃia din Rusia şi îl cunoscuse pe Lenin. Nu sunt nihilist. considerânduse că a străbate FranŃa în lung şi-n lat cu bicicleta este totuşi demn de toată lauda. Am scris un articol. Şi astfel cartea a apărut fără editură. I-am povestit întâmplarea şi am aflat că omul avea o tipografie. era de o tristeŃe nemaipomenită şi era cât pe-aci să-mi pierd bursa de studiu.] La câteva luni am primit o scrisoare de la mama. care nu era de fapt religioasă dar se afla sub influenŃa contextului. iar tatăl meu. Când am sosit la Paris cu o bursă franceză. dar nici nu mă gândeam s-o scriu. peste o lună m-a chemat Ia el sămi spună că nu îl poate tipări. nu are legătură cu ceea ce se întâmpla. în 1937. nu avea nici un fel de afinitate cu problemele pe care le punea istoria la vremea aceea. În loc de asta. am cutreierat cu bicicleta întreaga FranŃă. deşi negaŃia m-a ispitit întotdeauna. ci că destinul meu este să mă chinuiesc şi să lâncezesc. aproape un copil când am încercat pentru prima dată sentimentul nimicului.

Verdictul său a fost necruŃător: Nu e bine. Camus mi-a vorbit ca unui şcolar. am sosit la Paris. [. instinctiv. deşi nu încetam să afirm că lucrez la teza de doctorat. De multe ori. Nu cunoşteam însă nici un profesor. Luni întregi am cutreierat întreaga FranŃă pe bicicletă şi am dormit în cămine ale tineretului. Am scris: „Este unul din oraşele cele mai triste. să traduc Mallarmé în româneşte. într-un sat nu departe de Dieppe.. cele mai melancolice din lume. nu l-am văzut mai îndeaproape.. era un om luminat. însă abia după ce meditasem o bună bucată de vreme asupra limbii franceze. Foarte curând.. Camus era un provincial. Dar eu eram total necunoscut. dar asta era o minciuna. Nu mă gândisem niciodată la stil.] Scrisesem câteva cărŃi în limba română tot ca un animal. se numea Lavelle. Précis de décomposition: „Acum trebuie să treceŃi în domeniul lucrurilor care sunt într-adevăr intelectuale. Mi-a spus ceva nepotrivit. ca un funcŃionar. M-am apucat şi am scris o nouă variantă. După o jumătate de oră. în 1944. despre tot felul de cărŃi şi pomeneam mereu nume germane despre care el nu prea auzise. Ce am învăŃat în FranŃa? Mai cu seamă două lucruri: să mănânc şi să scriu. După un an. În 1937... [. 2 • E m i l Ci o ra n .. până la urmă.] Conducătorul Institutului Francez din Bucureşti. În ziua următoare m-am întors la Paris şi am început de îndată să scriu în limba adoptivă pe care o alesesem de la o clipă la alta.” Mi s-a părut ceva incredibil de impertinent. Sartre se afla în apropierea mea. A spus: – De fapt. era ora 11 şi jumătate. soŃia lui punea masa de prânz. deoarece a umblat peste tot şi.ConştiinŃa ca fatalitate 21 avere la Paris. Nu l-am mai revăzut niciodată. pe care i-am arătat-o unui prieten francez. fără să fac ceva precis. – S-a ridicat ca un automat: Cum vă numiŃi? Şi apoi a compus scrisoarea cu expresia evidentă a unui complice nefericit. de vreme ce nu te cunoaşte! – Putem totuşi încerca. asta e mai mult decât o teză de doctorat. [. În ceea ce priveşte cultura. care mă trimisese la Paris. nu a scris nici o lucrare de doctorat. dar se vede totuşi că am oarecare nivel. – Dar nu vă cunosc! – Am vorbit o jumătate de oră cu dumneavoastră şi puteŃi constata că am unele cunoştinŃe.. ca să-l rog să-mi dea o scrisoare de recomandare ? – Imposibil. însă am terminat prin a-mi spune că avea dreptate. e limba unui venetic.. A spus despre mine: M-a minŃit. voiam să fac o impresie bună şi am început să vorbesc despre filozofii germani. sau catolice. vara. De la opt la douăsprezece şi de la două la opt şi de la nouă la unsprezece.] N-am stat niciodată de vorbă cu el.. am încercat. S-ar putea ca Précis de décomposition să nu fie o carte prea bună. am avut aproape o revelaŃie: Trebuie să te desprinzi de limba ta şi să începi să scrii numai în franceză. deodată. Voiam însă neapărat să rămân în continuare la Paris. În ultimul an al războiului. Lucrurile aşa şi stăteau. – Am fost dezamăgit şi furios. ce doriŃi ? – Aş dori o scrisoare de recomandare. în schimb este singurul bursier care cunoaşte FranŃa temeinic. Ce puteam face? Am dat telefon unui prieten: Cunoşti cumva un profesor? N-ai vrea să mă prezinŃi. am auzit cum.” Aş dori acum să explic mai îndeaproape cum am ajuns să renunŃ la limba maternă. Nu am făcut nici cea mai mică încercare în acest sens. Şi. cunoştea numai literatura franceză. a luat naştere prima variantă a lui Précis de décomposition. – Exista un profesor de filozofie. îmi era totuna cum anume o făceam. mă duceam în fiecare dimineaŃă la ora opt la Saint-Germain-des-Près. Asta nu e o franceză corectă. Trebuie să rescrii totul. fie comuniste. căci nu fusesem niciodată la vreun curs.] Ne-am dus la el. nici măcar nu mă gândisem vreodată la o temă. convins doar pe jumătate. la cafeneaua „Flore”. alături. trebuia să trimit la Bucureşti doua scrisori din partea a doi profesori francezi. ca simplu exerciŃiu. mai cu seamă despre Simmel.. după ce mi-am publicat prima carte. Pe Camus l-am văzut numai o singură dată şi mi-a displăcut. Nr. ca bursier al Institutului Francez din Bucureşti. Promisesem sa scriu o lucrare de doctorat. În 1947... Am rămas zece ani în Paris. [. De fapt. Dacă vroiam să spun ceva. şi apoi să se sinucidă.

dar nu în sens patologic. Am scris ca să insult viaŃa şi să mă insult. douăzeci şi şapte de ani dormeam două-trei ore cel mult. Dacă mă întreb ce-mi place cel mai mult în viaŃa mea. doar trecutul este cu adevărat real. la care ea mia răspuns cu o frază care mă impresionează şi acum (nu trebuie uitat că maică-mea era soŃie de preot): „Dacă aş fi ştiut. m-arn eliberat de ea. la douăzeci de ani. în care oamenii îşi spun totul.. trebuie neapărat să-i transmită într-un fel acelaşi lucru şi cititorului. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Tot ce am scris atunci e delirant şi nu se înŃelege nici una din reacŃiile mele fără a le raporta la acea catastrofă.. pentru nimic altceva. de tensiunile mele. Latura grotească a acestor posesive. pentru a mă elibera de obsesiile. fără să fac ceva precis. Perioada de nebunie despre care vorbeam în legătură cu ispitele politice corespunde acelei faze de insomnie. pentru că în realitate nu cred niciodată în cititor.. dar eu sunt un fals filozof. Era atât de grav. aş fi avortat. Toată noaptea vagabondam. opera mea. De ce? Ei bine. În FranŃa. viitorul este exclus sub toate aspectele. Ce să scriu? CărŃile mele. Se spune că filozofia este impersonală. dar mi-a făcut un bine enorm. Deoarece cărŃile pe care le-am scris s-au ivit din indispoziŃiile. am abandonat filozofia. să pună totul sub semnul întrebării. nu prea mă preocupă utilitatea a ceea ce scriu. încât maicămea plângea. o altă lume. De fiecare dată după ce scriu câteva rânduri îmi vine să fluier. Pentru mine. ca să nu zic din suferinŃele mele. sunt aceste întâlniri unice. să-1 biciuiesc.. dar am încetat să mai cred în filozofie în urma unei catastrofe personale despre care vorbesc în toate scrierile mele: pierderea somnului.. Astfel.. CărŃile mele dau o idee completă despre mine dintr-un motiv limpede: pentru că scriu numai în momentele de descurajare. Tot ce am scris e un soi de terapeutică.” M-am cutremurat. Cred totuşi că unele din insolenŃele mele vor rămâne. Oamenii cărora le povestec totul despre mine şi care îmi spun totul despre ei. nu există literatură impersonală. Într-o zi. Faptul că exist eu dovedeşte că lumea n-are nici un sens. este pentru a mă elibera de ceva. am făcut o teză despre Bergson. Rezultatul ? M-am suportat mai uşor şi am suportat mai uşor viaŃa. ideea mea e să trezesc pe cineva.. La douăzeci şi şase. dar simt că singura existenŃă reală este a mea. Sunt convins că nu sunt absolut nimic în Univers. deoarece nu-mi mai folosea la nimic. pentru că nu scriu când sunt mulŃumit. Dacă scriu. nu-mi plac cărŃile care se citesc aşa cum ai citi ziarul: o carte trebuie să zguduie. Destinul cărŃilor mele mă lasă indiferent. Am studiat filozofia. Când scriu o carte. scriu pentru mine. Nu. i-am spus: „Nu mai pot”. mai sufăr şi acum..22 Emil Cioran Am rămas zece ani în Paris.

Şi când te gândeşti că ne putem lipsi de a trăi tot ce-am trăit! După ce am citit şi am cugetat îndelung.ConştiinŃa ca fatalitate 23 Orice viaŃă este povestea unei prăbuşiri. Antologie Marin Diaconu Nr. Biografiile sunt atât de captivante tocmai pentru că eroii – iar laşii deopotrivă – se străduiesc deopotrivă să inoveze în arta degringoladei. 2 • E m i l Ci o ra n . Trebuie să te resemnezi şi să te pregăteşti să întâmpini viaŃa pasiv. am ajuns la aceeaşi concluzie la care au ajuns şi Ńăranul român şi străbunii neştiutori de carte: nu există răspuns. în acest univers aberant. m-am vânzolit şi eu. ca orişicare. La urma urmei. nu mi-am pierdut timpul.

să aibă parteneri de conversaŃie şi de plimbare. P Ion Deaconescu Nr. căpătase proporŃii nebănuite. resimŃea acut. lipsa discuŃiilor.24 Argument e Emil Cioran. însă a eşuat în acest demers. dezamăgirea lui Cioran. avea explozii de mânie la starea precară a poporului din care plecase. 2 • E m i l Ci o ra n . dar. în anii 1987-1992. Chiar dacă experimentase până la o decantare extrem de originală şi rafinată drama singurătăŃii şi a plictisului. deoarece nu avea un paşaport şi nu-şi imagina cum să călătoreşti într-o Ńară comunistă. ca o apă de munte ce se potoleşte înspre vărsare. se vor a fi crâmpeie din disperarea atât de originală a unui mare creator. Percepea aproape fizic alunecarea Ńării noastre din timp şi nu înŃelegea de ce ne dezonorăm atât de mult prin incapacitatea de a pune în practică marile acŃiuni de renaştere naŃională. până la urmă. cu un excesiv interes pentru timpul şi faptele acestuia. cu trecerea anilor. i-ar fi plăcut enorm să se considere un complice din umbră în demersurile de reintrare în normalitate a Ńării noastre. cel care radicalizase voluptatea sarcasmului şi făcuse din angoasă o construcŃie atât de specială. în sinea lui. Emil Cioran era un interlocutor fascinant. devenită celebră. De aceea. se lansa în şocante interpretări ale fenomenului politic şi se da în vânt după şuşotelile prietenilor. Ştia absolut tot ce se întâmpla în lume şi-n preajma lui. de o vivacitate extraordinară. cu stil şi metodă. în plus. fiind la curent cu o zvonistică suculentă şi spectaculară. apoi în primăvara lui ‘89. emanând căldură şi generozitate. Deşi se spunea despre el că-şi trăia voluptos singurătăŃile. de mai multe ori. a avut o neaşteptată tentativă de a reveni în patrie. ba chiar a trăncănelii. din rue de l’Odéon. reunite în această carte. Atunci am înŃeles că marii scriitori trăiesc la înalte temperaturi interioare. fiind capabili să sacrifice totul pentru opera lor. refuzând uneori să se întâlnească cu prieteni. mărturisirile lui Cioran. care nu şi-a uitat niciodată Ńara şi oamenii ei. În 1988. o mască pe care ceilalŃi nu avuseseră răbdarea să i-o desprindă de pe chip. fără un act de identitate. devenea de o gravitate sublimată ce decădea într-o tăcere delicată. chiar şi propria lor linişte şi fericire. în locuinŃa sa. Găsea întotdeauna soluŃii. meditativă. unele de-a dreptul eficace şi surprinzătoare. împreună cu marele om de cultură Raoul Şorban. în 1992. punctată uneori cu sintagme franŃuzeşti. Când l-am revăzut. urmare a celor ce se petreceau în România. în emanciparea culturii româneşti. Cioran îşi construise. pierzând un conviv de marcă. ale vânzătorilor din micile librării pariziene. Emil Cioran nutrea. Vorbea o română impecabilă. cunoscuŃi sau cu persoane interesate de opera sa. ale oamenilor de pe stradă. l-am întâlnit. ca şi când ar fi participat la o importantă conspiraŃie împotriva lui Dumnezeu şi a Nimicului. înclin să cred. a suferinŃei şi a disperării atât de nuanŃate.

M. aşa cum se califică el singur: „antreprenorul unei suferinŃe corozive. încurajat de natura explicită a întrebărilor şi sensibilizat de inteligenŃa lor implicită. un atu în plus pentru a fermeca asistenŃa. că dialogul purtat de poetul şi profesorul de retorică Ion Deaconescu. nu la multă vreme de la dispariŃia lui Mircea Eliade.25 Gheorghe Astaloş Dacă m-aş fi aruncat în Sena. iar acesta. organizat de Universitatea din Bochum. E. dialogurile unora dintre confraŃii noştri cu E. Asvagosha. M. 2 • E m i l Ci o ra n . Efectiv. explozive şi incurabile”. Nagârjuna sau Chandrakirti (printre alŃii). Pe marginea unei fresce existenŃiale. pusă sub semnul contra cronometrului. Tillich. ai impresia ca promotorii acelor zvâcniri „recuperatoare”. Aversiune ce l-a împins pe Cioran încă de tânăr (după cum mărturiseşte el însuşi cu accentul unei nevoalate mea culpa) în meandrele „delirului reacŃionar”. M. l-a sabotat cu încrâncenare pe Dumnezeu. înŃelesese că vorbise prea puŃin despre Dumnezeu. Ajungând la hotel (eu mă duceam spre hotel pe jos în F Nr. unde îşi începea veghea de noapte. cu ajutorul „ispitei de a exista”. despuiate de orice substanŃă spirituală. Hotelul era pustiu în acel februarie al colocviului. făcând bilanŃul căutărilor sale metafizice. supuneau dialogul iniŃiatic regulilor unei partide de şah. ne răspândeam care încotro. devenind. la provocarea subtilă a lui Ion Deaconescu. făcându-i eseistului nostru gambitul evocărilor. am fost invitat împreună cu Cioran la un colocviu în Germania. După reuniunea ex cursus de la restaurantul teuton. Cioran. oferindu-i. Cina avea loc într-unul dintre acele restaurante westfaliene de prestigiu. expresive şi paradoxal punctuală „Nu Dumnezeu l-a creat pe om. intrând în stabiliment. în faŃa căruia îşi lua la revedere de la gazde. sublime. Întradevăr. de-a lungul întregii sale existenŃe. fiind inevitabil subordonat falnicei insomnii a maestrului. considerând spre sfârşitul vieŃii că.” Samuel Beckett iind scriitorul român căruia de-a lungul exilului E. la iniŃiativa universitarilor de la catedra de limbi romanice. Format la şcoala unor Nietzsche. filosoful îi dă frâu liber răfuielii. Pe durata colocviului fuseserăm cazaŃi într-un mic hotel de la liziera unei păduri. în vechiul său conflict cu Creatorul. Cioran fiind condus la hotel.. Cândva. cum era considerat Cioran de analiştii Hexagonului. Parcurgându-le. tot aşa şi E. Cioran (în orice caz cele la care am avut eu acces) au aerul de improvizaŃii pripite. consacrându-i astfel un corpus de circa încă o sută de pagini. Cu o fineŃe retorică aproape perversă. nu departe de locul unde se Ńineau lucrările. Cioran avea o vitalitate nocturnă inimaginabilă. unde filosoful perora animat de prezenŃa tinerelor doctorande care. Kierkegaard. M. Aşa cum Kant. Ion Deaconescu îl invită pe filosof să i se destăinuiască. nu fusese suficient de incisiv.. ci omul l-a creat pe Dumnezeu. divulgând aversiunea lui precoce pentru cuvântul „Dumnezeu” şi pentru ceea ce îmbracă sau simbolizează vocabula incriminată. fără teama de a greşi. se cantonează confortabil în spaŃiul ireductibil al dezagregării credinŃei. Cioran. reprezintă cea mai profundă confruntare avută de vreunul dintre compatrioŃii noştri cu cel mai mare stilist al literaturii franceze de la Pascal încoace. Cioran i-a dat dovezile unei complicităŃi spirituale unice. (am evocat în textele precedente natura complicităŃii noastre) pot spune. astfel. Scenariul era acelaşi în fiecare seară. îl încadrau pe inspiratorul tezelor lor.

Într-adevăr. Cioran era răscolit tot atât de profund de existenŃa posibilă a Dumnezeirii. în realitate.. reducând modulul confesiunii la esenŃial şi orientând vectorii interogativi spre adevăratele frământări ale clasicului nostru. cum sună originalul.. evocând plimbările lui cu Samuel Beckett prin grădinile „Luxembourg-ului” mi-a spus. rememorând frânturile de fraze rostite de filosof în momentele lui de pace relaŃională. Cioran mi-a replicat cu tonul unui fel de reproş postum adresat defunctului: „Când ai mai mulŃi Dumnezei ca Eliade. Dealtfel. ci omul l-a creat pe Dumnezeu”. apărută în presa românească din exil la dispariŃia lui Mircea Eliade. să ilustreze admirabil întreaga viaŃă a protagonistului. după cum avea să-mi spună la terminarea colocviului.M. Gheorghe Astaloş Paris / Martie 2000 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Aşa cum cititorul va descoperi singur parcurgând textul confruntării dintre E. Mai târziu aveam să înŃeleg că. după tot felul de piruete mai mult sau mai puŃin frivole. Într-una dintre celebrele noastre nopŃi de insomnie voluntară. nu ai în fond nici unul”. pe cât fusese reprezentantul metafizicii occidentale. aşa-zisul reproş îndreptat spre vechiul său complice de tribulaŃii spirituale. RecepŃia unui hotel este inconfundabilă. Realitatea este că. mai mult sau mai puŃin maliŃioase la adresa scriitorilor compromişi din Ńară şi mai mult sau mai puŃin licenŃioase. nu cred că ar fi mai inspirat traducându-se prin „lucrează în mine”. nu Dumnezeu l-a creat pe om. privind evocarea sa panigerică. parcă tot pentru a-şi justifica negarea lui Dumnezeu: „Cred că Beckett avea dreptate. între acceptarea supusă a existenŃei FiinŃei Fondatoare şi lepădarea necondiŃionată de credinŃă – lepădare care îşi avea rădăcinile în „excentricitatea” lui Dumnezeu de a nu îi fi provocat tulburările mistice pe care şi le-a imaginat întotdeauna. IntenŃia lui era de a mă angaja în insomnia lui – ceea ce a izbutit fără un efort particular. un lucru pare indubitabil şi anume: oscilaŃiile bardului de la Răşinari. fără să le fi trăit însă vreodată. ca pe parcursul a cincizeci de pagini de dialog. Dincolo însă de ceea ce putem crede despre conflictul dintre Cioran şi presupusul său Creator. noaptea fiindumi şi mie „sfetnic bun”. În acelaşi registru. Cioran îşi fixa cartierul general la recepŃie. cu mâinile la spate şi cu pasul măsurat. Traducera versului e barbară. ca să nu-i scap. atunci când scrisese versul: „Dumnezeu meştereşte în mine”. deopotrivă expresivă şi paradoxal punctuală. aşa cum aveam să înŃeleg dintr-o întorsătură necontrolată de fraza (oboseala). Cioran a alunecat uşor spre zona sacrului.26 Gheorghe Astaloş compania câtorva dintre profesorii care mă invitaseră la colocviu) îl găseam invariabil pe Cioran străbătând sala recepŃiei în lung şi-n lat – calm. interlocutorul filosofului a reuşit. nu era. Ion Deaconescu ne oferă o frescă existenŃială a lui Cioran. Cioran şi Ion Deaconescu. Samuel Beckett. La una dintre observaŃiile mele inocente. dar „travaile en moi”. decât un alibi al propriei sale rupturi cu Atotputernicul.

să începem cu părinŃii. Mama. a fost preot în Răşinari. baroni de Comaniciu. aŃi copiat caiete Nr.27 Dacă m-aş fi aruncat în Sena. născută Comaniciu. de la fratele Dv. E stupid şi indecent să-Ńi siluieşti memoria. – Pe cine ar interesa viaŃa mea atât de banală şi fără nici un fel de semnificaŃie ? Nu ar fi demnă de a fi un exemplu pozitiv.. – Fratele Dv. mai mult sau mai puŃin favorabile. Urmare a celor întâmplate. şcoala primară aŃi făcut-o la Răşinari. întrun oraş aproape decadent. pentru a evita monotonia mărturisirilor. i s-au furat banii şi a trebuit să facă un credit împovărător la Banca „Albina” de la Sibiu. şcoală de tradiŃie. din łara Oltului. tata a absolvit cu mari dificultăŃi Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. casar. la fel ca şi tatăl Dv. în zona Făgăraşului. pentru a-şi plăti paguba. poetic şi sterp. aŃi debutat într-o gazetă locală cu un articol despre Greta Garbo. – Totuşi. fusese perceptor la Primărie. mai ales la Sibiu. 2 • E m i l Ci o ra n . Tata. dar să şi scrieŃi. punându-vă întrebări. N-aveam talent pentru muzică. atunci. – Aşadar. Bunicul fusese notar şi avea o situaŃie materială foarte bună. adică un fel de casier. i-am citit pe Dostoievski.. cu popasurile şi răscrucile existenŃiale.Fragment - – Domnule Cioran. în ungureşte. la insistenŃele Mitropolitului Bălan. cu familia Dv. Bunicul. La un moment dat. în acea perioadă de maghiarizare forŃată a românilor. liceul „Gheorghe Lazăr”. apoi a acceptat postul de protopop al Sibiului.. pretextând că vă transpiră mâinile aŃi renunŃat la acest instrument în favoarea unor lecturi care v-au marcat pe viaŃa. latina. Celor din familia Comaniciu li se spuneau baroni. v-aş ruga să păşim împreună pe un drum ce vă este foarte cunoscut. cu îngăduinŃa Dv. Am citit enorm. Şerban Cioran. Un lucru e cert: la Sibiu am studiat cu coerenŃă filosofia germană şi m-am interesat mult de teologie. era din localitatea VeneŃia de Jos.! – Mă obligaŃi la o întoarcere în timp.. – Mă obosea teribil vioara. Îmi plăcea. o mare disponibilitate pentru studiu. (Interviu realizat de Ion Deaconescu) . – Am avut totuşi noroc: în loc de opt clase. nu numai să citiŃi. cel care a protestat atât de violent împotriva cedării Transilvaniei. din când în când. recunoscută pentru calitatea învăŃământului. s-o obligi la acte infidele despre trecut. Elvira.. sinonimă cu trădarea.. apoi. ştiu căpână-n clasa a lV-a aŃi studiat vioara. mama fiind baroniŃă. V-a plăcut. – AŃi urmat. Emilian Cioran. Nietzsche şi Schopenhauer. dinspre tata. fiind elev la liceu. având încă din copilărie. La Sibiu am trăit cele mai profunde decepŃii. De fapt. După nopŃi de insomnie am avut revelaŃia inutilităŃii. favorizat fiind de reforma învăŃământului. cel de la Răşinari la Paris. am făcut şapte. M-am epuizat glorios în acest oraş al viitoarei mele ratări. mi-a spus că.

Ma decepŃionat. Atunci am avut revelaŃia nimicniciei şi a inutilităŃii. Atunci mi-am pierdut inocenŃa. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . harnici şi însemnaŃi de maturitatea istorică a acestei părŃi de Românie în căutare de identitate şi de viitor. Insomnia nu e o stare tranzitorie. Spre nenorocul meu am depăşit această boală. erudiŃi. M-a agonizat doar. desigur? – Pe culmile disperării reprezintă efectul acestor chinuri. sfârşitul insomniei a însemnat sfârşitul tinereŃii. O aberaŃie. în germană. a nevrozei iscată de istovire şi de fascinaŃia răzvrătirii. a disperării sublimate. cosmopolit şi echilibrat. ce s-ar fi întâmplat să fi rămas treaz. Dezastrul m-a consolidat în persecuŃie şi în extazul gratuităŃii. o aventură irepetabilă. Pentru mine. unii chiar rafinaŃi. Balzac. Eminescu. – A fost. Nu a fost atât de subtilă. v-a obosit într-atât încât v-aŃi spus: „dorm sau mor. – Domnule Cioran. Şi totuşi. Hermanstadt având o atmosferă aparte. Atunci m-am scufundat cu voluptate în bezna propriilor mele instincte. Câtă deconcentrare şi lenevie îŃi oferă acesta! Nu voi putea niciodată să înŃeleg de ce noaptea dormi şi visezi. Sunt conştient de gravitatea ei şi totuşi îmi asum aces trisc: nu cumva insomnia. – ŞtiŃi prea multe despre mine. – Exact. cea de la şaptesprezece ani. relaŃia destinului cu viaŃa şi a cauzalităŃii cu moartea. interesant. Gândeşte-te. – Cum era Sibiul tinereŃii Dv. mai ales pentru părinŃi. ViaŃa mea. Revenind la întrebarea Dumitale. De aceea mă oboseşte până şi somnul care jubilează de permanentele mele decăderi în nefericire. Kant. eram singur. Recuceresc somnul sau pier”. dezvoltând. Atunci am urât cel mai mult. clădiri misterioase. Patul e turnul de fildeş al oamenilor normali. Cu parcuri umbroase. mama. a lucidităŃii revizuite. aşa mi se părea atunci. Somnul e un simplu simulacru al vieŃii. E chiar imoral. Arogant. a fost groaznic. de mic Heidelberg căzut în desuetudine. Nu merită sa vă pierdeŃi timpul cu detalii gratuite. Am gustat decepŃia vieŃii şi fascinaŃia morŃii suportând toate degradările existenŃei. ce coşmar. logica organică a existenŃei. Aproape că devenisem complice cu starea de a fi treaz.? – Sibiul era un burg fascinant. lehamite şi tristeŃe! Sunt un deprimat ce m-am impus prin nefericirile mele. egoist chiar. un egoism desuet şi lamentabil. nu este imposibil ca insomnia să fi lăsat urme adânci în comportamentul meu atât de contradictoriu. subiecte referitoare la complexitatea culturilor şi uniformitatea lor. Am fost poate o victimă a maşinăriei acesteia. de prost gust. În special. v-a marcat întreaga existenŃă. al celor care n-au probleme. – Ce urme a lăsat această insomnie. sistemul devenirii şi problematica simultaneităŃii. s-ar putea să gafez definitiv punându-vă următoarea întrebare. Îi uram pe cei care dormeau. condimentat natural cu silă. într-adevăr. E ca un sfârşit al lucidităŃii. în planul creaŃiei. m-am scufundat în viitorul dezamăgirilor şi al ratărilor. Nu ştiau ce să mai creadă. până la urmă. ci o formă specială de luciditate. cu oameni inteligenŃi. într-un extaz negativ.28 Interviu întregi din opera lui Dostoievski. fără să pierd atâta vreme în pat. – Spune-mi cât de lucid eşti ca să-şi spun cât suferi. Hegel.

dorinŃa de a reveni la Răşinari. O viaŃă sfărâmată în cioburi. jandarm. Vă simt. oricare dintre ei putând să devină un codru. Dar. Vai de capul lui! Eu n-am avut talent de învăŃător ori dascăl. . Am aflat această informaŃie dintr-o scrisoare a lui Ovidiu Cotruş. profesoratul pentru mine a fost un dublu sabotaj. Aici mi-am pierdut copilăria. Iar eu n-aş fi ajuns un rebel. Un vitriol pus pe rană. natura ? – Prefer pierderea derutantă în nestatornicia anonimatului. cât mai aproape de Nimic. totuşi. insist. Ce bine ar fi fost să fi ajuns cioban! Ori lăcătuş. Profesorul e un tip cuminte. Eram prea nervos.. Îmi sleia puterile. cât şi pentru viaŃă. Aveam nevoie de o anumită situaŃie financiară. în anul 1938. pentru ceea ce visam să fac. să se uite pe fereastră şi să caşte ? Sau să se epuizeze în meditaŃii despre femei ? Absolut. N-are nici un fel de libertate. bântuit toată viaŃa de frământări şi dezgust. în cele din urmă. dar aŃi fost profesor un an de zile la Braşov. pădurar ? – Pentru frivolitatea meseriei. – Trebuia să trăiesc. Un impostor. Mă simŃeam ridicol în faŃa elevilor. – Vă plac pădurile. Aş fi preferat să fi fost pădurar. – SunteŃi sarcastic şi prea exigent cu Dumneavoastră. cimitirul din sat.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 29 Sibiul a fost neşansa vieŃii mele. bine. dar la Paris am început să cânt la fluier. animalele. Nu a fost uşor. AŃi cerut un post de profesor şi la Liceul Normal. Pierdeam mult timp. tot aici insomnia mi-a însemnat existenŃa. AŃi fi dorit să rămâneŃi la Răşinari? – În mod cert. inutil. Poate ca numai aşa l-aş fi perceput pe Dumnezeu şi nu mi-ar fi devenit ostil. Pădurea e. „Coasta Boacii. de a asculta „bocetele”. 2 • E m i l Ci o ra n . de a revedea spaŃiul „Pe sub Arini”. Ńăran. în timpul orelor. Nr. Un Don Quijote convertit la cuminŃenie. N-o să mă crezi. nu are nici o iniŃiativă. cârciumar. Înseamnă că nu aŃi dispreŃuit meseria de dascăl. Poate el. – De ce. o aglomerare de copaci ce nu seamănă unul cu altul. – Ce tragedie! Nu am avut chemare pentru învăŃământ. – Impresionant ce spuneŃi.Să lămurim situaŃia. expediată la Paris. Sigur că mi-e dor de copilărie. Departe de lume. de a participa la Rusalii şi Înviere. într-o colibă. în nici un caz preot ori învăŃător. la Sibiu m-am îndrăgostit definitiv de filosofie. Greşesc oare ? – Dumneata eşti un provocator. – De ce credeŃi că n-aveaŃi chemare pentru învăŃământ ? – Profesorul e sechestrat în clasă multe ore pe zi. fratele meu. Mi l-a trimis Relu. poet în nefericirile pe care le-aŃi întemeiat. Cunosc din corespondenŃa avută cu fratele Dv. Un poet al suferinŃei desăvârşite. pe munte. – Bine. după cum vezi Sibiul mi-a fost fatal. gropar. plugar. A fi profesor e lamentabil.

subscriind la fanatismul clipei şi al visului. Nea pălmuit şi ne-a împovărat cu tembelismul ei. – Dar şi Dv. Există o perversitate pe care o căutăm în clipele noastre de refulare gratuită. ne-a scuipat pe obraz. Mişcarea a degenerat. Regretele sunt tardive. – Domnule Cioran. m-am consolat. Nici eu nu m-am exclus de la plăcerile paradoxale ale frivolităŃii.. fiind un punct litigios al existenŃei Dv. să abordăm un subiect delicat. Polihroniade. Nichifor Crainic au însemnat istoria. Mircea Vulcănescu. ce să mai spun! Extraordinari erau Comarnescu. – Să nu exageraŃi. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . de plictis şi neconsolare. pe care am dorit s-o edificăm altfel. apoi. în România şi în FranŃa. expansivi. că aŃi fost membru al Mişcării legionare. Cu accente naŃionaliste şi creştineşti la început. după cum am aflat. Nae Ionescu. atunci. I-am şocat pe toŃi printr-o extravaganŃă aiurea. în final. aceeaşi istorie. aş dori. O stare de euforie. – Vă propun să abordăm un alt subiect. – Bucureştiul a reprezentat mult pentru mine. S-a spus. Eram tineri. În orice caz. Noica ştia atât de multe. Eliade era foarte apreciat pentru cultura lui. în Bucureşti poate fi localizat un început al existenŃialismului european ? – Fenomenul. Mircea Vulcănescu. M-a îndârjit în a deveni un personaj cunoscut şi insolent. Falimentară. Secretul vieŃii constă în pasiunea pentru bucuriile derizorii. – Prin dispariŃia lor. Eliade spunea cândva că gruparea de la Criterion a reprezentat un existenŃialism „avant la lettre”. Noica. un strălucit student. Dimpotrivă. vă întreb despre acest subiect cu multă jenă şi temere. – Domnule Cioran. O stare pasională. nu e lipsit de importanŃă.30 – AŃi cochetat cu frivolitatea. – Deloc. ne place risipirea în gesturi ce nu implică reputaŃia şi orgoliul grandorii. O obsesie necesară. d-le Cioran ? Interviu – De multe ori. Crede-Ńi-mă. Un exces ce ne-a molipsit pentru a face istorie şi a ne implica în prezentul ei. Comarnescu. Sebastian. O alunecare inerentă către frivolitate şi inutilitate. care ne-a cuprins pe toŃi. deşi îmi dau seama că v-am obosit cu neinspiratele mele întrebări. de-atâtea ori. în acte reprobabile. şocant şi nebunesc al istoriei României. referitor la anii petrecuŃi în Bucureşti: gruparea de la Criterion. cu permisiunea Domniei voastre. Eu am fost un intrus. Aşadar. Fiecare dintre noi dorim sa fim altfel. inteligenŃi. delirantă. fără măsură. abjecte şi perverse. ei s-au şi realizat: Eliade. în momentele mele de sfâşiere. – Garda de Fier a fost un moment delirant. să vă reamintiŃi de perioada bucureşteană. tineri intelectuali implicaŃi cu toate energiile lor în emanciparea României. dar şi în alte părŃi ale lumii. v-aş ruga. când aŃi fost..

care era grec. – Tinerii de la . De asemenea. – De fapt. despre cultura individualistă. Comarnescu a jucat un rol major. Cred că a fost foarte importantă această mişcare coagulantă a tinerilor de atunci. MulŃi evrei conferenŃiau: Sebastian. reproducea conŃinutul discursului. într-adevăr. – Noica spunea că s-a pregătit două săptămâni pentru o conferinŃă: a învăŃat pe de rost ceea ce trebuia să spună şi. aduceau în Bucureşti teoriile lui Heisenberg. să intrăm în diplomaŃie. în faŃa oglinzii. ortodoxia. aŃi conferenŃiat la „Criterion.. Era o realizare colosală să fii diplomat. Paul Sterian. Nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc în public. în iarna lui ‘33 şi a doua oară. – Ştiu că şi Dv.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 31 – S-au manifestat. a însemnat ceva. indiferent de convingerile lor politice. În fond. Polihroniade.Criterion” dar şi alŃii erau influenŃaŃi de Nae Ionescu. Mi-amintesc că odată i-a spus lui Noica să nu mai vină la cursuri. – De două ori: despre pragmatism. toŃi. Petru Comarnescu. – Da. atunci. – Noica este cel care 1-a etichetat astfel. sa obŃinem burse în străinătate. Mircea Vulcănescu. Cioran. unii se ocupau de ştiinŃă. Pentru prima şi ultima oară stânga şi dreapta erau împreună. de exemplu. IŃi dai seama că ne sincronizam cu toată cultura şi ştiinŃa Europei ? În al doilea rând. ce urmăreau cei de la AsociaŃia de arte. antisemitism. în martie ori aprilie. Nu era vorba de rasism. foarte culŃi. mentorul acestei generaŃii ? Ce rol a jucat „Marele dezvăŃător” în existenŃa anilor ‘30 ? – DezvăŃător ? Nu ştiam că i se spunea aşa. – Dar Eliade? – Eliade a vorbit foarte mult. El a fost unul dintre cei mai importanŃi oameni de la „Criterion”. Nr. să cucerim poziŃii în societate. visau o nouă spiritualitate. fascism. ca şi când tu eşti cel mai deştept. Eu eram prea nervos ca să-mi exprim ideile. Se discuta despre orice. Constantin Noica. comunism. Cred că în 1933. tinerii cei mai dotaŃi ai României: Mircea Eliade. gândeau la emanciparea României. Ionel Jianu. – Nu se înŃelegeau? – Nu. – Noica vorbea foarte frumos. 2 • E m i l Ci o ra n . litere „Criterion” ? – În primul rând. ToŃi. Dan Botta şi alŃii. daca mi-amintesc bine. Mihail Polihroniade. se punea în discuŃie liberalismul. E enervant să vorbeşti altora. ne plăcea să fim în centrul atenŃiei. – Între el şi Noica nu erau relaŃii dintre cele mai bune. niciodată n-am avut o memorie bună. filosofie. să ne cunoască lumea. ale lui Broglie sau Schrödinger. Nu exista demagogie.

cu siguranŃă. aŃi fi lăudat noul regim. Căderea în timp este o replică la Căderea în cosmos a sa ori nu-i nici o legătură între cele două sintagme? E o pură întâmplare? – Nici o legătură. ori poate în Calende. cunoscut şi interpretat prin intenŃie şi nu prin exerciŃii specifice intelectului şi instinctului. într-adevăr. mi-a provocat o mare dorinŃă de a mă defini prin deziluzie şi plictis. ulterior. Plecând de la misticii germani. Am spus că acesta ar trebui să fie profesor de arheologie în Suedia. la fel ca şi ceilalŃi intelectuali de vază. un nihilism extrem de original. Asvagosha. – Articolul ăsta despre Nae Ionescu cred că a apărut în hebdomadarul . Ar fi bine ca toate aceste articole din tinereŃe să fie adunate întro carte.D. transformări. în cea mai controversata metropolă a lumii. L-am luat în răspăr. de ce a eşuat acest proiect ? – Am eşuat în tot ce am dorit să realizez. dacă aŃi fi rămas în România. Chestov. I. Devenind un sceptic patetic.. Vremea. Kierkegaard. Aici. În Vremea am scris mai multe articole. nr. în ziua de 6 iunie 1937 – n. Un articol insolent. Dostoievski. – S-a spus. – Aş dori să abordăm câteva aspecte legate de intenŃia. ? Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . însă articolele politice nu vreau să fie editate. un avorton al acesteia. anul X. Nagârjuna.. Aş dori ca acesta să nu fie publicat. să aprofundez conceptul de timp. SunteŃi de acord că Parisul a constituit salvarea şi gloria Dv. ar fi înregistrat. scrisul Dv. Ce sa întâmplat. aŃi trecut prin budismul zen. de dorinŃa Dv. Eu însumi sunt un eşec al existenŃei. nici măcar de Dumnezeu. aşadar. 490. Un articol inadmisibil. Eminescu. Parisul însă m-a prins în mrejele ratării şi m-a izbit de prăpăstiile interiorităŃii mele. mai bine zis. Am scris un articol impertinent despre Nae Ionescu. atât de sublimă şi incurabilă. dar. intrând într-un provizorat care s-a dovedit falimentar. cu siguranŃă că aŃi fi făcut puşcărie. Am scris un articol împotriva lui Maniu. pe când München-ul ori Dresda sau oricare alt burg german te sileşte să gândeşti politic. uneori de sorginte eminesciană..32 Interviu – Apropo de Nae Ionescu. – Dar şi în Gând românesc. nu m-am lăsat condus de nimeni. Am devenit doar antreprenor al suferinŃei corozive şi explozive. ori de câte ori am avut ocazia. am învăŃat că Parisul îŃi rafinează suferinŃa. mi se pare în Vremea. – Domnule Cioran. – În 1937. că practicaŃi în lucrările Dv. în ultima vreme. Să nu crezi că n-am fost invidiat pentru poziŃia mea de parizian fără acte în regulă. cine v-au fost maeştrii spirituali ? – Mai mulŃi: Nietzsche. Îmi propusesem. Aş vrea să se uite această prostie.. Chandrakirti. – Poate. de a pregăti un doctorat la Paris. Unde oare l-am publicat ? A apărut prin ‘37. v-aŃi fi renegat experienŃele tinereŃii. (Articolul se intitulează „Nae lonescu şi drama lucidităŃii” şi a apărut în „Vremea”. cărŃile lui Suzuki fiind repere importante în bogata Dv. pe care l-am sabotat. Se ştie că aŃi venit aici pentru a vă perfecŃiona în filosofie.. ca o revanşă. lectură.). Paul Tillich..

totuşi. – Cum era Parisul în anii ‘30-’40? – În 1935. doar bârfe ordinare. n-am avut răbdare. a visat-o. nu aŃi fost hotărât. să vă stabiliŃi la Paris. S-au creat însă nişte circumstanŃe inhibatoare. Cu nervii distruşi de la şaptesprezece ani. Filosofia te pregăteşte doar pentru moarte. intrând în contradicŃii irezolvabile cu existenŃa. fiindcă n-am fost făcut pentru luptă. uneori inocent. de exemplu? – N-am fost niciodată un tip organizat în planul speculaŃiei intelectuale. oripilată de atâtea eşecuri şi neîmpliniri. războiul. în ce aŃi fi excelat ? – În teoria negaŃiei şi a nefericirii. m-am plâns tot timpul. anemiată prin generaŃii şi generaŃii. Bucur łincu. cu această întrebare. Cu o fascinaŃie aparte. şi cu propria-mi viaŃă. Vezi sfârşitul lui Socrate. Am o oarecare experienŃă. nu am avut competenŃe pentru a izbuti într-un anumit domeniu. între prezentul trăit dezinvolt. m-am hotărât să nu părăsesc FranŃa. ca Eliade. anxios chiar din copilărie. Eliade şi-a propus încă din Ńară să creeze o operă. a trudit pentru realizarea ei. vă asigur. până la treizeci de ani. ale dezgustului. disperarea cunoscuŃilor şi a prietenilor mei. Apoi. am locuit la un prieten. în general. între excese şi perspectivele neputinŃei. n-aş fi rezistat. De ce aŃi ales. mă risipesc în drame interioare nesemnificative. care nu interesează pe nimeni. să zicem. în 2 rue Lhomond şi Parisul mi s-a părut colosal. ci pe propria-mi existenŃă. Aş fi clacat la prima disperare de acest fel. Şi. Nu aş fi ajuns la esenŃe şi. Între plimbarea pe bicicletă prin provincie şi biblioteca de la Sorbona. În aceste condiŃii. E adevărat că am fost ispitit de filosofie. corespondenŃa era cenzurată. venind din Germania. te înseninează. femei frumoase şi elegante. După ‘37. Eu. Şi acum. Nu m-aş baza pe argumente. atâta tot. recunosc. Plăteam 360 de franci pe lună pentru o cameră la hotel. de ce n-aŃi devenit om de ştiinŃă. în gândurile şi simŃămintele chinuitoare atâta vreme. o viaŃă de noapte excitantă şi perversă. pe consideraŃii livreşti.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 33 – Dacă mă gândesc numai la Noica. A fost groaznic. Mă consider realizat în simulacre ale nefericirii. sunt lipsit de suflu şi de ritmul consecvenŃei. m-aş fi ratat şi-n filosofie. la această vârstă. – N-am vrut. să te emancipezi prin euforie. am ales prima variantă. iar românii de aici nu făceau nimic pentru tine. bistrouri. de la început. am devorat atâtea cărŃi. încă de la Sibiu. în plus. – Din câte cunosc. Am fost şi am rămas un mediocru al construcŃiei ample. ai totală dreptate. încălzită însă. 2 • E m i l Ci o ra n . Nr. Cu siguranŃă că m-aş fi sinucis. Pe plan intelectual. de aceea am făcut trotuarul fragmentarismului. m-aş fi întors. dar n-a fost suficient. au început să apară greutăŃile. pentru încrâncenări cu existenŃa. M-ai tulburat. în filosofie. în schimb. această soluŃie ? – Dacă aş fi găsit un post în Ńară. Am pendulat. Nefericirea şi-a avut propria-i sursă în chiar corpul meu. mi-aş fi pus capăt zilelor. totuşi. Câtă fericire să fii naiv ! Nu. în primul rând. o oarecare funcŃie. am radiografiat lacrimile şi am îmbălsămat disperările. Lipsit de vigoarea străbunilor. nu am avut deprinderea exersării în interpretări şi-n meditaŃii ce-Ńi tocesc voluptatea dispersării şi a misterului. – Atunci. E mai uşor.

în Bretania sau Alsacia. Persoana care s-a bucurat de atenŃia sculptorului a fost o pictoriŃă româncă. – De ce nu aŃi aderat la acŃiunile şi manifestările românilor din Paris? – Spectacolul coloniei româneşti a fost mereu deprimant. să-mi risipesc îndoielile şi plictiseala. scriaŃi părinŃilor că v-a apucat disperarea. iubit de cele mai frumoase femei. De pildă. Un prieten. mai recent Astaloş. veŃi ajunge dascăl. în 1946 vă gândeaŃi să vă întoarceŃi în România. şi el un fel de pictor. – Apropo. aproape definitiv. câŃiva medici şi pictori. începând cu 1940. Aşa că m-am răzgândit şi ulterior am înŃeles că am procedat bine.34 Interviu Plecam. Era bogat. Ionel Jianu mi-a povestit multe despre el. în situaŃia revenirii în Ńară. aŃi luat lecŃii de engleză de la o englezoaică bătrână şi nebună. Au fost şi sunt şi acum purtători de veşti proaste. n-au făcut nimic pentru Ńară. Or engleza era limba unui imperiu. Muriseră unchiul şi mătuşa şi simŃeam din scrisori că familia avea nevoie de mine. – SpuneŃi-mi. fie la Sibiu. Insist să vă întreb. În plus. – La 35 de ani. cu faimă. Cu alte cuvinte. şi încă ceva: în engleză. Într-o zi. un medic român. cred că ne-am fi înŃeles. cum aŃi afirmat cândva. de exemplu. în provincie. că doamna Simone nu ne aude. pe el. l-aŃi cunoscut pe Brâncuşi ? – Nu. Acum. polonezii. la o cantină studenŃească costa în jur de 25 de franci. curtat de toată lumea. pentru felul cum vorbeau în englezeşte. Iubesc Parisul. poezia are o sonoritate excepŃională. într-o Ńară în care prestigiul are un rol capital. De ce n-aŃi făcut-o? – În mai 1946 luasem bursa pe şase luni. ÎŃi ruinează fiinŃa şi spiritul. meserie anostă şi stupidă. prin frivolism şi cosmopolitism ieftin. îi invidiasem. am întâlnit-o pe Principesa Cantacuzino care mi-a spus acelaşi lucru. De ce engleza? – Am vrut să-l citesc pe Shakespeare în original. evreii. aproape treizeci de mii de franci şi m-am gândit să mă întorc acasă. repet. cum aŃi caracterizat-o dintotdeauna. în 1940. dacă îmi amintesc exact. ca şi spaniola sau portugheza. am evitat să-i întâlnesc. alături de Sibiu şi Dresda fac parte din geografia frumoasă a sufletului Dv. pe unii prieteni. mi-a atras însă atenŃia că situaŃia României se va complica cât de curând şi cu siguranŃă că aş fi avut probleme cu autorităŃile. în rest. într-un ratat. de ce v-a fermecat atât de mult această metropolă? – Pentru că m-a transformat. deoarece se îmbătrâneşte iremediabil fie la Paris.. – Evident că Parisul. sincer. în comparaŃie cu ruşii. la Bucureşti. Cu câteva excepŃii: Ionescu.. Cât priveşte masa. Am fost gelos. sfidându-l. v-aŃi îndrăgostit la Paris? Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . – Am aflat că. plângându-vă că. poezia lui Emily Dickinson. Te fascinează până la decădere. o vreme. soŃia lui Istrati. A fost un geniu. ori de câte ori se ivea vreo ocazie. Natalia Dumitrescu.

ViaŃa mea a fost tristă fiindcă am obosit tot încercând s-o compromit. aveaŃi un singur gând: să plecaŃi din România. să mă retrag într-o peşteră ori într-un pustiu. – Dar aŃi obŃinut „Premiul Rivarol”. Acum. mă refer la ceea ce rămâne după moarte. Parisul este un păcat şi un fruct al Creatorului. – AŃi mărturisit că încă din tinereŃe. Nu uita că atunci era în vogă Camus. spectacolul oferit de prostituate. – Vă suspectez de prea multă modestie. întâlnite în excursiile mele pe bicicletă. Şi aŃi ajuns aici. – Noica vă atrăgea atenŃia că riscaŃi să vă efeminaŃi într-un Paris care vă va îmblânzi prin expresie şi literatură. am arătat cu degetul o realitate fardată şi incompetentă în esenŃa ei. cum a făcut Celan şi atâŃia alŃii. Mi-au plăcut însă tinerele din provincie. două lucruri m-au interesat: să câştig ceva bani şi să-mi fac un nume. Oare se va afla vreodată de câte ori am vrut să fug din Paris. avea şansa să se „trateze” într-un actual atât de străin de cel parizian. în timp ce el. lumea mi-ar fi reŃinut imediat numele. ca o posibilitate de a mă izbăvi pe cont propriu. cu care m-am îndopat şi m-am pustiit. ViaŃa mea aici a fost o ironie a destinului. artificoasă şi perversă. Atâta tot. într-o deplină derogare de la FiinŃă. Ştiu că nu poŃi trăi de pe urma cărŃilor.. un chin pe care l-am resimŃit de-atâtea ori. Dacă m-aş fi aruncat în Sena. Sartre. – Vă întreb în legătură cu debutul Dv. Cum aŃi primit primele ecouri referitoare la Précis de décomposition ? – Atunci. I-am indus în eroare prin tupeul de a spune altfel nişte adevăruri cunoscute deja. Jean Paulhan. mi-a stârnit orgoliul şi aroganŃa de a deveni un nimeni. exact şi dogmatic. A trăi şi a scrie la Paris a fost. Gide. largul orizont al dorinŃelor şi al ratărilor. nu e făcută pentru cuvinte. Mă descumpăneşte insolenŃa cu care urmăream cât s-a vândut din tiraj şi ce scriau jurnalele despre mine. acum. în singurul oraş. fiind un partizan al nefericirii. aşadar vi s-a recunoscut valoarea. dintotdeauna. Nr. aproape o eroare trăită indecent. pe vremea când vă aflaŃi la Sibiu. RegretaŃi. Ca intrus. revelaŃia speranŃei de a deveni important. parizian. aŃi spus. la Paris. în care merită să-Ńi ratezi viaŃa. Nu-mi amintesc mai mult.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 35 – (Râde) Doar de femeile străzii. Jules Superville. SaŃietatea te converteşte. Jules Romains. cu frivolitate nemăsurată. aerul din hoteluri. această opŃiune? V-aŃi ratat existenŃa? – Mi-a plăcut la Paris cum se plimbă oamenii. să las totul baltă şi să mă compromit definitiv? RenunŃarea ca şi sinuciderea. supravieŃuieşti doar prin gesturi fatale. după cum tot Dv. cele care lucrau după miezul nopŃii şi de cele disperate. – Au gafat cu toŃii. fără ajutorul nimănui. în prag de sinucidere. ei fiind obişnuiŃi cu scrisul academic. în România. – N-a avut deloc dreptate. regret foarte mult acea frivolitate literară. 2 • E m i l Ci o ra n . Recunosc însă că Parisul m-a sedus. Colette. reprezintă semnul unei decrepitudini rafinate şi îndestulătoare. André Gide. Să ne amintim că au zis da pentru acest premiu nume precum André Maurois. ci doar pentru gesturi capitale. fără de provocări şocante. gândurile sinucigaşilor. Cred că i-am pus pe gânduri şi mi-au dat o medalie ca să tac din gură. – Deloc. AroganŃa şi cinismul autorului cărŃii i-a impresionat. ÎŃi trebuie rigoare şi stil chiar în catastrofe.

Am înŃeles destul de repede că trebuie să te consideri. fiind doar mister şi fascinaŃie ieftine. I-am perceput doar excentricitatea. – Nu. la inconştienŃă şi trădare.36 Interviu – Pentru a încheia subiectul referitor la Paris. în toŃi aceşti ani. A fost o tragedie pentru părinŃi. a religiozităŃii excesive. nu? – Am scris aşa ceva ? Nu-mi amintesc. viaŃa ta nu interesează pe nimeni. – Într-o scrisoare către părinŃi spuneaŃi următoarele: „Nu trebuie să vă lăsaŃi copleşiŃi. nu credeŃi deloc în Dumnezeu? – Aş vrea să se înŃeleagă că am ajuns la o reală fecunditate în ceea ce priveşte dezagregarea credinŃei. o frânghie legată de gât. o zădărnicie în plus. deşi poate nu sunt în fond atât de necredincios pe cât par?” E şocant. prezentându-vă aceste constatări personale. În mine. AmbiŃios în suferinŃele şi eşecurile mele. devenită tenebroasă şi maladivă. M-am deprins. adică singura mângâiere valabilă ce există sub soare. în cele din urmă. – Domnule Cioran. Crează doar iluzia eternităŃii în faŃa celor orbi de credinŃă. Devii cunoscut doar prin gestiuni radicale. Unii spun că am devenit bârfitorul cerului prin sfâşieri grave ale neîncrederii în El. poate ca s-a întâmplat când l-au arestat pe Relu. Până la un anumit punct e drama vieŃii mele. Aici. Aproape e o nevroză ce se înfruntă cu o divinitate echivocă şi falimentară de atâtea ori. Nevoia de a te îndepărta de Dumnezeu nu m-a părăsit. i-am acceptat vecinătatea decepŃionantă. că l-aŃi nefericit pe Dumnezeu printr-o aritmetică coerentă şi extraordinar de articulată a dezgustului şi a lucidităŃii orgolioase ? – Am mai spus şi-n alte ocazii că Dumnezeu este contagios şi nu se statorniceşte în nimeni. reverberează doar eşecurile şi sinuciderile. niciodată nu a fost actual în tulburările şi meditaŃiile din pricina cărora am suferit încă de la Sibiu. – Să înŃeleg că aŃi rămas pentru toata viaŃa un eretic. şi concesii. O săritură în Sena. Nu a devenit interesant în nici un moment al vieŃii mele. în capitala FranŃei? – Încă din tinereŃe. un glonŃ în Ńeastă te pot face. indiferent de împrejurări. cuvântul Dumnezeu m-a împins într-un delir reacŃionar. din motive întemeiate. ba chiar şi o doză de duplicitate. există în această dispută cu Dumnezeu şi trădări din partea Dv. de un gen aparte. Teama de a-mi pierde fratele m-a împins la acte schismatice. inapt Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . atunci când simt nevoia să-l dezonorez. poate că prin indiferenŃă l-am umilit. chiar şi atunci când. Atunci aş fi trecut de partea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu mi-a provocat spiritul niciodată. obsesivă şi degradantă. mi se pare că sunteŃi destul de înarmaŃi pentru a suporta orice suferinŃă. Din moment ce aveŃi credinŃă în Dumnezeu. Recunosc că sunt un cinic dezlănŃuit. uneori. Dumnezeu s-a ratat definitiv. Vă rog să nu vă supăraŃi. – De ce v-aŃi ascuns existenŃa cu atâta perseverenŃă şi n-aŃi răspuns la impulsurile gloriei ? – A fi străin la Paris e o aventură dramatică. vă întreb dacă v-aŃi găsit Dumnezeul Dv. celebru. să-l vulgarizez spre a-l umaniza. – Aşadar. Mama a suferit enorm. Crede-mă.

scriu în franceză. într-un mod aparte. când am schimbat eu limba. desigur. În franceză. chiar şi astăzi. La 20 de ani este perfect. atunci. Aurel ? – Desigur. Care au fost raŃiunile acestui demers ? RecunoaşteŃi că e o performanŃă să te impui într-o altă cultură. mă iniŃiez permanent. Cât priveşte actul de identitate. fiindcă româna este o limbă bogată şi expresivă. În general. I. Consider că este foarte important în ce moment al vieŃii ai schimbat limba. Din acest motiv. n-am nici unul şi nu văd cum aş obŃine aşa ceva din România.n. de premiile pe care şi le dau unii altora. spiritul.).) pentru mine. – Cum. eu scriu altfel în franceză.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 37 pentru desăvârşire.). chiar de unii confraŃi ? Mă gândesc la cele întâmplate lui Vintilă Horia când i s-a acordat „Premiul Goncourt” pentru romanul Dumnezeu s-a născut în exil ? – Lumea literelor m-a dezgustat întotdeauna. toŃi ştiau să vorbească perfect franŃuzeşte. Însă pentru mine.D. o limbă mult mai poetică decât franceza.. I. da. e. M-am distanŃat. în favoarea francezei. Am fi doi impostori într-o amintire comună şi frumoasă. limbă în care aŃi scris câteva cărŃi importante. Nr. Cred că ar fi ilegal.. – De ce nu vă întoarceŃi în România. la vârsta mea. E ca un fel de ruptură (s. de frică ? – Întâlnirea cu locurile copilăriei s-ar putea să-mi fie fatală. În ce mă priveşte. În România era acea aristocraŃie grecească. aŃi fost boicotat. Când schimbi o limbă trebuie să-Ńi modifici radical mentalitatea. Am oroare de găştile scriitorilor. Evit româna pentru că este un pericol (s. – Nu cumva. în fond. am îmbătrânit şi nu mai am forŃa de a mă înfrunta cu amintirile. În timpul războiului. Mai ales că-n România citisem mult în germană.n. mi-e teamă că revederea s-ar transforma într-o tristeŃe esenŃială. cu bună ştiinŃă. aici. Nu e posibil sa eşuez astfel. Am făcut un efort teribil. o română în franceză.. La 24 de ani. franceza nu era o limbă străină. – La ce m-ar fi ajutat cetăŃenia franceză ? Tot un exilat aş fi rămas în labirintul singurătăŃilor mele. I. – Într-adevăr este o performanŃă şi am mizat pe ea. este foarte dificil.n. de majoritatea scriitorilor. era deja târziu. mai ales după ce scrisesem cinci cărŃi în română. – Nu vă este dor de fratele Dv. uitând româna. în FranŃa. cu câteva excepŃii. din când în când. sunteŃi un apatrid. – SunteŃi un „caz” special.D.D. 2 • E m i l Ci o ra n . Eu ştiam mult mai bine germana. viaŃa mea m-a dezagregat cu nesăbuinŃă şi ar fi fost indecent să afle şi alŃii. Deci. fiind extrem de consecvent în această decizie majoră. – De ce nu aŃi primit cetăŃenia franceză ? Din câte ştiu. măcar pentru o scurtă perioadă ? – Din doua raŃiuni: de frică şi pentru că n-am un paşaport. pericolul reîntoarcerii (s. AŃi renunŃat Ia limba română. De aceea.

citisem în franŃuzeşte. fac un fel de schiŃă. atâta vreme cât scriu în franŃuzeşte nu pot să vorbesc româneşte. Prima oară. În acelaşi timp şi complexul că părinŃii mei nu ştiau franŃuzeşte. Este pericolul limbii materne (s. există posibilitatea să-i transformi textul. Toate cărŃile mele în franceză sunt scrise de cel puŃin trei ori. Când am început să scriu în franceză. Cum să-i traduci pe Barbu. suport consecinŃele. Ca apoi. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Din această cauză poezia românească nu s-a tradus şi nu a fost cunoscută la adevărata sa valoare. fiind una dintre marile limbi de poezie. fiecare dintre cărŃile mele este rescrisă de cel puŃin trei ori. unul dintre cei mai mari poeŃi ai lumii. Am făcut această alegere. pentru a mă perfecŃiona în această limbă. La bacalaureat am luat 6. dar era o limba pe care nu o cunoaştem bine. limba română. o mare pierdere pentru literatura română. I. fiindcă sunt cuvinte pe care le-am pronunŃat ultima oară la Răşinari. „Luceafărul” ori „Ce te legeni”? Limba lui Eminescu. – Numai pe temeiul unor eforturi serioase şi permanente aŃi ajuns la stăpânirea unei franceze încărcată de nuanŃe şi virtuŃi stilistice. Am învăŃat mereu.38 Interviu am învăŃat două lucruri: engleza şi româna. nu se pot converti şi este un mare păcat. – Acum. Fiindcă nu am încredere în franceza mea. pariziene. Aceasta este problema şi nu poŃi gândi în acea limbă decât dacă renunŃi la limba ta. e ceva şi din structura mea de transilvănean. Nu poŃi scrie într-o limbă decât dacă gândeşti în limba respectivă. reprezintă exemplul cel mai tipic al dramei poeziei noastre. mai ales că gândisem în româneşte scriind cele cinci cărŃi. Este absurd să traduci „Luceafărul”. – Asta numai pentru că tot refac textul. dar acela nu mai este Eminescu. nu se poate. am luat-o de la început. De aceea. Trebuie să refac. E o limbă extrem de bogată şi expresivă. să revin la o anume stare de acum 50 de ani. Aveam un profesor bătrân de franceză care moŃăia tot timpul. s-o abandonez în favoarea francezei. anii de şcoală au contribuit la performanŃele Dv. sintetic şi înscris într-un discurs perfect. În momentul în care am început să scriu în franceză a trebuit să renunŃ şi la propriul meu trecut. Précis de décomposition am rescris-o de patru ori. aproape imposibil. Sunt cuvinte pe care nu le-am mai rostit în româneşte de atâŃia ani. o limbă poetică ce a permis poeziei româneşti să capete o mare valoare în toate epocile.D. Aşadar. este precis. E ceea ce am făcut eu. – Există o concluzie unanimă că scrisul Dv. este totuşi intraductibilă. după atâŃia ani de izolare pariziană. Cum să traduci în franceză. – Da. Se poate vorbi de o tragedie a lui Eminescu. Nu pentru alte motive. căci. am plecat de la studierea aprofundată a gramaticii. cum vi se pare limba română ? – Eminescu. cu influenŃele ei populare. M-a marcat acest sentiment. E un complex proces de reîntoarcere spre punctul de plecare. Poate doar să spună „bonjour”. Creierul e nevoit să facă o întoarcere spre origine. îmi este extrem de dificil.n. dar mai ales pe Arghezi. – La liceu am fost lamentabil. de exemplu. Din aceste motive. Eu cred că marele nenoroc al României este acela de a avea o limbă extrem de poetică. – Cred că şi educaŃia din România. Evident. Acum s-a terminat. în special Biblia. Am citit în acea perioadă tot ce puteam găsi în româneşte. Bacovia.). să rescriu.

– A fost o problemă grea pentru mine. alături de nemŃi. la armată. Cred că l-am impresionat fiindcă m-a lăsat în pace. adică un stilist împovărat de glorie ? – Mi s-a făcut o nedreptate considerându-mă altfel decât francezii. sună grotesc. este extraordinar. în special cel de la înmormântare. Cândva am şi scris ca nu se poate imagina Iisus vorbind franŃuzeşte. uneori grav. Pătrăşcanu era un foarte fin intelectual. Dialoguri. Sunt doar un actor al scrisului. Prozatorii au mai multe şanse. posedând exactitate şi o aleasă claritate. Îi place mult această publicaŃie. Dacă vreŃi. când se vorbeşte despre viaŃa pământeană a celui dispărut. Ataşatul nostru la Paris. atunci literatura română ar fi căpătat o cu totul altă dimensiune. tot serviciul religios. (Îi înmânez lui Emil Cioran un exemplar din Secolul 20 şi lucrarea Paul Valéry. Războiul a fost cauza deciziei de a rămâne la Paris. îndeosebi pentru contacte. col. pe când limba franceză este o limbă juridică. M-a îngrijorat uciderea acestuia de către comunişti. Mi-am dat seama ca României i-ar fi trebuit peste 20 de ani ca să se refacă după dezastrul pricinuit de acesta. Să fim serioşi. – De ce credeŃi că sunteŃi cel mai important şi subtil interpret al limbii franceze. locuia în acelaşi hotel în care se afla şi comenduirea germană şi. Nr. i-am spus într-o zi că. Noi n-am avut mari romancieri de talia poeŃilor. exasperant de solemnă. spunându-mi că Michaux fusese entuziasmat de a fi publicat în această revistă. Enervat de insistenŃa acestuia. dacă am fi avut prozatori de valoarea acestora. Gorgoveanu. România fiind în război. Am păcătuit doar scriind în această limbă. Am avut viziunea pierderii războiului de către România dar nu am crezut că se va complica atât de dezastruos. ediŃie îngrijită şi prefaŃată de Ştefan Augustin Doinaş. – Ştiu că aŃi fost chemat cu insistenŃă de către organele militare româneşti să reveniŃi în Ńară spre a fi mobilizat. Poezii. poetică şi stilistică. Dacă Pătrăşcanu n-ar fi fost ucis de-ai lui şi eu şi Eliade ne-am fi întors în Ńară. atunci când literele îmi dau un ultimatum. Un prozator poate fi tradus în franceză. 2 • E m i l Ci o ra n . poetul este însă condamnat. Trebuie organizat la Centrul „Pompidou” o expoziŃie de carte franceză apărută în România. considerată ca fiind cea mai buna din Europa). Limba română este colosal de poetică însă dificil de tradus tocmai datorită bogăŃiei şi expresivităŃii sale. Spunei să trimită publicaŃia la toate ziarele şi revistele din FranŃa. mă ameninŃa cu tribunalul militar dacă nu mă întorc în România. echilibrată şi miraculoasă în gratuităŃi. pot să vorbesc cu directoarea acestei instituŃii fiindcă e necesar să se ştie că românii cunosc atât de mult despre cultura franceză.Dacă m-aş fi aruncat în Sena… 39 a căror poezie este străbătută de atâtea sentimente profunde. dacă nu mă lasă în pace. Este imposibil să te duci la biserică şi să auzi Evanghelia în franceză. tot timpul. – Transmite-i lui Doinaş întreaga mea consideraŃie pentru izbânda aceasta de excepŃie. o să mă sinucid şi o să scriu la gazetă că mi-am luat viaŃa din cauza lui. Biblia în româneşte. nu aveam de gând să mă stabilesc definitiv în FranŃa. E inadmisibil ca la ei acasă să te iei în serios. la ambasadele franceze din lume. – De ce nu aŃi revenit în România după război ? – IniŃial. de folosit în eseuri şi în conversaŃie. exprimate într-o limbă deosebit de bogată şi de expresivă. Sunt doar un scrib al ei.

acordat de către „Comitetul pentru premierea tinerilor scriitori needitaŃi”. tentaŃia de a fi momit cu premiul Nobel pentru literatură. E decadent pentru spirit să-1 amăgeşti cu glorii ieftine. se bucura nespus când era ales membru în nu ştiu ce academii şi asociaŃii. E o ruşine să primeşti premii. E o vulgaritate să te cunoască atâta lume. gloria doar un artificiu? – O singură dată am acceptat un premiu. in stilul Dv. n-a fost decât un exemplu de sterilitate al mai marilor peste visele scriitorilor. consecvenŃa poate deveni falimentară? – În fond. Este adevărat că aŃi refuzat. Reprezintă premiul. dar îndeosebi de un anumit tip de spectacol. am acceptat.. Apoi. nici nu sunt francez.40 Interviu – De ce aŃi refuzat premiile literare? Chiar Dumneavoastră aŃi spus că dacă încerci să fii liber. Eu sunt un trândav al propriei mele condiŃii. uneori. AŃi refuzat. – Am auzit că. Mie îmi repugnă. Nu prosperi când primeşti un premiu. chiar cu inocenŃă şi neruşinare. de două ori. Nu credeŃi că. ci devii suspect atât pentru prieteni cât şi pentru duşmani. – Chiar în aceste zile vi s-a propus premiul „Paul Morand” al Academiei Franceze. Nobelul? – Sunt doar un cabotin al încăpăŃânării. în cele din urmă. de ierarhiile literare. bineînŃeles. deja cunoscut. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . vei muri de foame. Poate că asta face parte din firea mea de transilvănean. Îmi convine această stare. Premiile de aici Ńin de un fel de mondenitate. Ar fi fost o trădare a propriului meu fel de a fi (…). „Premiul Rivarol” pentru Précis de décomposition. onoarea. Nu vreau să ies din ea. Ba nu. Prima oară cu Pe culmile disperării. premiul ar trebui să fie acordat unui tânăr. Lui Eliade îi plăceau distincŃiile şi recompensele. Mi-a plăcut întotdeauna.

devenită „Humanitas”. sabotând. Schimbarea la faŃă a României (1936). rugându-mă. evident. ne vom ocupa în viitorul foarte apropiat de editarea celor cinci cărŃi româneşti publicate de Cioran până în 1940. posibil în urma unor intervenŃii imperative din partea noului director al fostei Editurii Politice. în 1990. într-o primă fază. Ion Deaconescu Nr. figuri emblematice ale Editurii Cartea Românească. la rugămintea sa. bucurându-se de un interes enorm din partea cititorilor. transformată într-una de complicitate literară. întărită de mai multe vizite în rue de l’Odéon. tot la Editura Cartea Românească. în cele din urmă. Căprariu. „infernul” cotidian. au făcut tot posibilul ca prima culegere din opera cioraniană să apară la Bucureşti. Lacrimi şi sfinŃi (1937). dar. începutul unei relaŃii epistolare. anumite lucrări de care moralistul nu uitase (pe unele le va edita Constantin Barbu. scepticul cel mai fascinant al secolului. fratelui său Relu. împreună cu scriitorul Constantin Barbu. să desluşesc motivele întârzierii apariŃiei cărŃii acesteia. precizez că au fost primite cu prilejul mai multor vizite şi nu sunt trucate. după ce Emil Cioran le va fi revăzut la Paris. antologia a apărut. tipărite anterior (Pe culmile disperării (1934). conducătorul acestei publicaŃii. Cioran îmi acordase copyright-ul încă din 1989. cum stupid s-au exprimat Marta Petreu şi un oarecare Dan Craioveanu în revista Apostrof. în felul lui. Cartea amăgirilor (1936). „Emil Cioran sau monologul în filigran”. Au urmat mai multe întrevederi. La rugămintea lui Emil Cioran. Cioran mi-a acordat dreptul de a mă ocupa de apariŃia celor cinci cărŃi. scrisori. acest moment însemnând. iar în 1989. TristeŃea de a fi – manuscrise inedite şi articole netipărite în cărŃile româneşti). în intimitatea mansardei sale celebre era un interlocutor fascinat. gata oricând să guste o întâmplare ori un fapt de cultură. îngăduiala lui Cioran de a fi publicat la această editură. care trebuise să facă eforturi serioase pentru ca articolul să vadă lumina tiparului. s-a entuziasmat şi de perspectiva de a fi tipărit în Iugoslavia. m-a îndrituit să fac demersurile respective în acest sens. Sfârşitul care începe. Cum perioada de zece ani s-a scurs deja. ulterior. Şi. ce apar în acest Caiet Cioran. am cercetat în această „arhivă”. apărută în acelaşi an. cu o curiozitate debordantă în legătură cu realitatea românească. I-am expediat lui Cioran un exemplar din respectiva revistă şi nu mică mi-a fost mirarea când am primit de la el un răspuns de mulŃumire. ne-a pus la dispoziŃie mai multe documente privitoare la familie şi la traiectul scriitoricesc al celebrului său frate: fotografii ale părinŃilor. de fapt. acesta a primit şi el. în consecinŃă. 2 • E m i l Ci o ra n . la indicaŃia lui Cioran. extrem de generos. RegretaŃii Mircea Ciobanu şi Cornel Popescu. atât în română cât şi în sârbă şi. a cărŃii Exercices d’admiration. la Editura Gallimard din Paris. a făcut câteva modificări şi. rămasă familiei. acordându-i copyright-ul pentru Antropologia filosofică. demers sprijinit de Al. i-am făcut o vizită la Sibiu. Pregătirile de publicare a unei prime antologii din creaŃia sa (Eseuri) la Editura Cartea Românească. copii ale diplomelor de bacalaureat şi de licenŃă. în mai 1990. în traducerea lui Modest Moraru mi-au prilejuit mai multe ocazii de a mă afla în preajma sa. după o absenŃă de aproape o jumătate de secol din cultura românească. care.41 Întâlniri esenŃiale cu Cioran n numărul 26 din 26 iunie 1986 al revistei Tribuna publicam o recenzie. În ceea ce priveşte cărŃile româneşti. Am reuşit să îi prezint lui Cioran şpalturile. Amurgul gândurilor (1940)). În plus. Î Referitor la fotografiile cu Cioran. de asemenea. Blazat şi cu gustul tainei singurătăŃii în multitudinea ei de manifestări. pentru o perioadă doar de zece ani.

42 Întâlniri esenŃiale cu Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Întâlniri esenŃiale cu Cioran 43 Nr.

44 Întâlniri esenŃiale cu Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Întâlniri esenŃiale cu Cioran 45 Nr.

46 Întâlniri esenŃiale cu Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Întâlniri esenŃiale cu Cioran 47 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

comparat de Mariana Şora cu magicele cuvinte ale lui Schopenhauer din aforisme. chemaŃi şi nechemaŃi. capătă căderi abisale într-o exigenŃă abisală de natură negativist lirică. Este. Între smerenia suferinŃei şi vocaŃia hiperbolei şi a paradoxului se plasează marea negaŃie cioraniană. Dureroasă. explicabilă. un român nu se poate face interesant într-o societate de conaŃionali. insuficienŃele. Totul pleacă de la inconfortul îndoielii plasate între experienŃa religioasă şi speculaŃiile legate de divinitate. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. Schimbarea la faŃă a României (1936). Moralmente. de la început. o lungă confesiune. este constatarea: „De când există România nici un intelectual n-a murit pe o idee. conştient fiind că. prin citate cu grijă alese. totuşi el are un spaŃiu spiritual de izbăvire: „Afară de Eminescu. dincolo de obişnuinta sferă a experienŃelor de viaŃă. Voluptatea angoasantă a analizei lucide. edituri apărute ca ciupercile după ploaie. tipul omului inteligent şi unanim simpatizat este chiulangiul sistematic”. ca cea a lui Goethe. circulând doar cu circumspecŃie. trăiri irepresiv eruptive. de atenŃia cuvenită. bucuria în suferinŃă. oarecum. de activitatea sa publicistică. cu voce tare. E. în spaŃiul cultural românesc. dăltuită în adâncurile firii româneşti. guvernată de gesturi colerice: „Există un mare deşert în România. elanurile în dezamăgiri şi dezamăgirile în elanuri. dacă ne gândim că scriitorul nu mai beneficiase. Odată cu întâmplările deceniului ‘90. P Nr. „studii”. Căci nu l-am declarat cu toŃii. consumatori iliciŃi de cerneală au căzut într-o alarmantă maladie cioraniană. Altfel spus. numele lui Emil Cioran era pronunŃat mai mult în şoaptă şi doar cei slobozi la gură îşi permiteau să vorbească de titlurile cărŃilor sale. este rezultatul unei gândiri de un tip special din care s-a alimentat ceea ce s-a numit „fenomenul Cioran”. cu o carieră fulminantă pe malurile Senei şi cu ecouri până în Japonia. opera cioraniană poate fi considerată. intervenŃii cu pretenŃii docte la te miri ce simpozioane. să-i consacre „exegeze”. Lacrimi şi sfinŃi (1937). În contextul negaŃiei de vârf proferate de Cioran.. prin scurte fragmente. suferinŃa „se converteşte în bucurie. cu voie de la „stăpânire” adică. Cioran se dedă cu voluptate suferinŃei.. În jurul acestor concepte ale gândirii sceptice s-a construit „fenomenul Cioran”. care „să meargă”.. 2 • E m i l Ci o ra n . încercând – rareori cu succes. C. deplângând cu suflu liric depeizarea de „ce pays qui fut le nôtre et qui n’est plus à personne” (Lettre à un ami.). De la debutul cu volumul Pe culmile disperării (1934). dar mai ales dând rateuri lamentabile – să reediteze opera lui Emil Cioran. a deselor răbufniri de sarcasm uluitor. cum se spune.48 Octavian Lohon Emil Cioran pentru eternitate ână prin 1990. diferenŃa între categoriile gândirii şi cele ale credinŃei se demonstrează a fi fundamentale... Atitudinea aceasta zelatoare este. decât etalându-şi defectele.. o excepŃie inexplicabilă printre noi”. tristeŃile în văpăi şi văpăile în tristeŃi”. Coordonatele eticii cioraniene convoacă efecte reconfortante în acest pesimism funciar. Îndreptar pătimaş (1991) – relevă un spirit original. Toate scrierile în limba română ale lui Cioran – Cartea amăgirilor (1936).) vreunei idei”. vreau să spun că nici unul nu s-a substituit (s. totul este aproximativ. Amurgul gândurilor (1940). de remarcat o gândire bulversantă şi bulversată de o exemplară exigenŃă plasată în zona mizantropismului. Opera sa. din care Ńâşnesc atitudini colerice. Nu există popor în lume care să facă o virtute din faptul de a nu munci.

gânditorul operează cu un concpet firav – amăgirea cu miraje – care-i furnizează starea imună la tot ceea ce înseamnă iluzie. „un neant lipsit de calificativele sale negative”. de altfel. vorbi despre o conştiinŃă a finitudinii. în loc să cadă în plâns. nu face. al nebuniilor tinereŃii. Fără vibraŃii interioare. Neliniştit şi preocupat de a-şi depăşi propriul destin. dar suportul este fragil. „lacrimile sale se transformă în gânduri”. adică sunt o durere sublimată. scriitorul invocând „răutatea” şi „frica” de a fi înşelat de o transformare în favoare proprie. cu accesorii. ca în Rugăciunea unui dac. 2 • E m i l Ci o ra n . În tot ce scrie Cioran se simte aripa neagră a conştiinŃei neantului nostru. înŃelegând că elemente ale scepticismului său manifestat plenar ulterior sunt reversul afirmaŃiilor anterioare. niciodată lipsită de emoŃiile pe care le furnizează paradoxurile introversiunii. Spiritul său suplu. De aici rezultă un model de gândire sceptică modernă. la emoŃii şi paradoxii. fără tensiunea sufletului – spune –. nimic nu se întâmplă. Această poziŃionare sinceră validează o aventură metafizică sprijinită solid pe o sete irepresibilă de a sugruma răul care guvernează lumea şi eliminarea conştiinŃei neantului propriu de origine manicheană. de profundă rostire patetică. resentimentele se vor manifesta după Război ca un sentiment al înfrângerii. Salvarea de această neantizare ar avea o singură cale de însănătoşire: plonjarea şi scufundarea în Nirvana – altceva decât neantul. însă. Pe culmile disperării. ExerciŃiu de nesupunere. generatoare a unui fel special de joc de spirit. „un vid”. este o explicare a lucidităŃii extreme de la care porneşte şi la care revine cu premeditare. ataraxia. Respingerea. calea de urmat este cea a reducerii totului la inexistenŃă. De aici. sugerând inactivitatea. în toată opera sa. astfel. înainte de Război. afirmarea absolută a vieŃii (simpatia faŃă de Garda de Fier). scormonitor. Luciditatea aceasta de maximă luciditate cade. capitolul Exercices d’insoumission. lacrimi ce imprimă „un caracter de eternitate devenirii” (Lacrimi şi sfinŃi). extremist între modestie şi orgoliu. într-un adevăr cât de cât „respirabil”. sfâşierea de către inamici pe care-i binecuvintează. pedanterie savantă. la rându-i guvernată de rezonabilitate şi scepticism. interogaŃia esenŃialului. din ce în ce mai insistent şi clar. ca un rezultat al unei absorbŃii culturale de mare anvergură. Setea nestăvilită de schimbare. Am putea. gânditorul închipuie „o hermeneutică a lacrimilor”. argumente şi demonstraŃii aranjate într-un eşafodaj bine compartimentat. El acceptă ca adevăr doar ceea ce este disperant. cum avertizează chiar scriitorul. Nihilismul funciar de tinereŃe conŃine. până la maltratarea fizică. iar cadavru-i lăsat fără mormânt şi defăimat. gândirea cioraniană nu-şi modifică la modul spectaculos pulsiunile oarecum haotice. refuzând spiritul de geometrie în favoarea simetriei drămuite într-o manieră specială. ca în Précis de décomposition. imprecaŃiile împotriva lui însuşi. despre zonele metafizice şi despre tentativele de a găsi certitudini. reŃinându-i-se autenticitatea. omagiase acŃiunea. la teroarea neantului. încă din prima sa carte. El cere.Emil Cioran pentru eternitate 49 Ca. conducând la un fel de maladie. Altfel spus. care îşi găseşte expresia într-o frenetică şi atotcuprinzătoare imprecaŃie. care îi permite o negare totală a libertăŃii interioare. EvoluŃia spre marca definitorie de gânditor cu răbufniri contradictorii se evidenŃiază prin trecerea – cum s-a spus – de la tonul rapsodic. remarcabil. nimic nu se poate. În contextul întregii sale opere. Cioran este derutant. Pe măsură ce înaintează spre maturitate. este o reacŃie de şantaj al tinereŃii faŃă de vârsta matură. pentru că privirea-i operează o permanentă suspiciune faŃă de orice opŃiune favorabilă a a celorlalŃi. Dar. Cioran se supune sistematic unor rigori pe care el însuşi le numeşte „a gândi împotriva sa”. Această atitudine a filosofiei lui Cioran vine după ce. la Cioran. Aşa cum au observat mai toŃi comentatorii lui Cioran. dar se plasează în stupoarea metafizică. Din acest punct de vedere. la patetism. ci se reformulează. parcurgând – cum mai Nr. modalitatea de abordare a subiectului. căci nu avem la dispoziŃie decât „un erzaŃ de a fi”. Cioran se plasează într-un colŃ al obiectivităŃii irevenŃioase a cărei componentă tutelară este construită pentru a întreŃine starea dilematică. ca la Goethe. elementele unei confesiuni de mare intensitate.

ipostazierile cioraniene vizează răul care macină umanitatea încă de la începuturile sale. pentru el. aşa cum încearcă să o desigileze în Silogismele amărăciunii. Cioran se supune. ImprecaŃiile fără echivoc au. Căci aceasta ar însemna asumarea atributelor diavolului. viaŃa este „parŃialitate. evident.50 Octavian Lohon subliniam – calea de la glorificarea acŃiunii la ataraxia apoteotică. El suspicionează orice opŃiune favorabilă celorlalŃi şi se autoimunizează în faŃa atacului oricărei iluzii. Pentru că suntem sau nu parte a eternităŃii. tragică. de la care porneşte în mod continuu. este agreată trecerea de partea vieŃii. generează sarcasmul. Ieşirea din captivitatea temporalului. înŃelegându-l ca pe un erou byronian. identice cu ale timpului şi cu ceea ce ne acaparează încă de când trăiam fără Dumnezeu. Este un „exerciŃiu” de explicare a lucidităŃii extreme. înseamnă „a trece de partea morŃii”. Malraux sau. ceea ce. iluzie şi voinŃa iluziei. Prin urmare. reversul luptei cu eternitatea. În Tentation d’exister. se simte – noi am sugerat-o cât de cât – o tentaŃie constantă a rebeliunii. Constatarea. sistematic rigorilor a ceea ce el însuşi numeşte „a gândi împotriva sa”. dar fără – paradoxal – acceptarea devenirii. După Cioran. în întreaga sa operă. producerea de judecăŃi obiective”. ca revers al neputinŃei. Gottfried Benn. precum Heidegger. În tot ce a scris. Satan este „marele Trist” (revers blagian?!). marca Cioran: plasarea într-o luciditate feroce care îl obligă să respingă orice idee reflexă a dorinŃelor noastre mărturisite sau ascunse cu excesivă grijă. acceptând ca adevăr doar ceea ce este disperant. Jünger. ca în câteva dintre poemele eminesciene. Este o gestică gnostică într-o scenografie şi o regie ce invocă disperarea existenŃială şi setea de aneantizare. este cel puŃin dramatică prin incesabilitatea sa. rezumat nu doar la căderea în păcat. Octavian Lohon Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . emoŃionându-ne pentru că „paradoxurile şi contradicŃiile sunt ale noastre”. Este o stare de luciditate belicoasă. care îl conduce la un fel de maladie a obiectivităŃii ireverenŃioase de gen dilematic. aşa cum au făcut şi alŃi gânditori şi scriitori campioni ai culturii europene. ci la prăbuşirea în timp. Mircea Eliade. eroare. constant.

o carte care să-i facă pe câŃiva intelectuali francezi să înveŃe româneşte – numai astfel ar putea înŃelege francezii ceea ce este mai apoteotic-negativ în Eminescu. Găsise acolo zeci de pagini strălucitoare despre Nirvana. Am exersat împreună 64 de negaŃii.51 Un cuvânt despre 64 de negaŃii plus ultima Un cuvânt despre 64 de negaŃii plus ultim • Budha ar putea fi gelos? • Un geniu de care nu încetez să mă mir • Tot ce este negativ în el • Dacă n-am fi avut pe Eminescu? • Dumnezeu nu este mai mult decât o proiecŃie a „setei de repaos” • În vacuitate . Nu s-a observat încă miezul luciferic (amintind de treptele iniŃierii nihiliste a lui Hyperion) al viziunii despre extaz şi vid din Lacrimi şi sfinŃi.. Am vorbit de mai multe ori cu Cioran despre Eminescu. După propria confesiune. Traducerile în franceză nu-1 pot impune aşa cum el chiar este. O carte profundă despre Eminescu. I-am spus lui Cioran că există în Eminescu negaŃii tot atât de îndrăzneŃe precum în Nâgârjuna. „Să-şi explice singuri” – spunea Cioran. cu poiematica vacuităŃii aşa cum este ea risipită – creând prin abolire – în eminescianitate. – aşezat alături de Nâgârjuna. Constantin Barbu Nr.. 2 • E m i l Ci o ra n . Iar înainte de plecare. într-adevăr. Nimeni n-a observat până acum cât este. Chandrakirti şi Shantideva – nu era altul decât Eminescu şi disoluŃia finală nu era altceva decât „intrarea în vecinicul repaos”. teoria şi practica vacuităŃii se întâlnesc. Asvagosha. prin PrâjnaParamita. A sfârşit prin a spune că limba română „este limba celui mai nihilist popor din lume”. I-am spus că Eminescu studiase buddhismul indian după cartea unui francez – Burnouf. Cină Cioran scrie l’lnâelivre. Chandrakirti. Cioran chiar a comentat aforistic întreaga zestre de vacuităŃi – aşa cum ni le înfăŃişează Chandrakirti în Intrarea în Miez.universul nu era decât un cuvânt • Rugăciunea unui Dac. fragmente din Nâgârjuna. de eminescian Cioran. dar vom păstra cifra de 64. Cioran mi-a spus că sunt 65 de negaŃii!. Tânărul poet care nu visa decât la „disoluŃia finală”. iar pe cea de-a 65-a o vom numi ultima negaŃie. tot Manualul de descompunere n-ar fi decât un comentariu la Rugăciunea unui Dac. în Despre neajunsul de a te fi născut.

Este drept că schimbarea la faŃă a Ńării nu se poate face prin eforturi divergente şi disparate. indivizii care vor să se salveze dintr-o romanitate deficientă. ce naşte pasiunea de transfigurare a lumii acesteia. Suntem. De când există România nici un intelectual n-a murit pe o idee. Toate ratările şi golurile şi le explică prin vidurile României. Ne lipseşte pasiunea distructivă pentru ideal. ne descurcăm în istoria spiritului cu ajutorul indivizilor. presiuni ascunse ale sufletului. Nu există popor în lume care să facă o virtute din faptul de a nu munci. insuficienŃele. Ascunzişurile sufleteşti se alimentează din cadavrele propriului nostru trecut. îndoiala de sacrificiu este o nota diferenŃială a românului. vreau să spun. se dispreŃuieşte pe sine de prea multe ori. 2 • E m i l Ci o ra n . Din păcate ea este prea sinceră şi prea curajoasă cu golurile ei.52 Emil Cioran Despre Mihai Eminescu Budha ar putea fi gelos? • Un geniu de care nu încetez să mă mir • Tot ce este negativ în el • Dacă n-am fi avut pe Eminescu? • Dumnezeu nu este mai mult decât o proiecŃie a „setei de repaos” • În vacuitate – universul nu era decât un cuvânt • Rugăciunea unui Dac xistă un mare deşert în România. de negativitate superficială. presupune perspectiva altor lumi şi gelozia pe ele. decât etalându-şi defectele. De ce ne vom scoate noi cadavrele în amiază? Ce caută străfundurile sufletului în lumina zilei? Nu există „suflet” decât în noapte. pentru care viaŃa este un prilej de capriciu subiectiv. dar fără mari întunecimi. interpretate şi scuzate prin viciile substanŃiale ale României. prin proprie lichidare. Este foarte caracteristic că un român nu se poate face interesant într-o societate de conaŃionali. Românul este consecvent numai în luciditatea faŃă de condiŃia românească. Atitudinile spirituale sunt identificabile aiurea prin nume. tipul omului inteligent şi unanim simpatizat este chiulangiul sistematic. sunt condamnaŃi mai curând sau mai târziu ratării. dezertând astfel de la responsabilitatea individuală. CredinŃa în inutilitatea jertfei este aşa de organică. N-am întâlnit om care să aibă o mai slabă aderenŃă la valori ca românul. ci este necesară o modificare structurală pe bază de orientare colectivă. încât ar trebui o febră asemănătoare epocii de martiri a creştinismului. FrecvenŃa încercărilor de mântuire individuală este totuşi E Nr. Nu poŃi impune o valoare decât pe dărâmături: ruinele indică totdeauna prezenŃa spiritului. poate. prea simpli sau prea limpezi în obscurităŃile noastre. pentru a convinge acest popor amărât de sensul spiritual ai renunŃării. neavând la bază rezistenŃa substanŃei naŃionale. Dacă toată România nu pleacă la drum ca să se cucerească pe sine însăşi într-un elan colectiv. că nici unul nu s-a substituit vreunei idei. de exerciŃiu minor al dispreŃului. Intelectualul obsedat este un monstru la noi. În România. Şi le acceptă prea des. Nici un român nu se simte personal vinovat. Elanul de autodistrugere care să se nască din dorinŃa de a da lumii contur. timidităŃi durabile şi taine îngropate. România nu este o Ńară luminoasă: ea este o Ńară subterană. Căci nu cred ca România să fie timidă cu înălŃimile sau adâncurile ei. Orice complexitate sufletească presupune zdrobiri interne. El ştie că nici unul dintre semenii lui naŃionali nu este entuziasmat de soarta lui de român şi atunci începe mărturisirea deficienŃelor proprii.

Nimic nu te paralizează în aşa măsură pe cât afinitatea întemeiată pe admiraŃie. Dacă n-am fi avut pe Eminescu? A fi român înseamnă a fi o fiinŃă cu multă apă în sânge. Afară de Eminescu. indiscutabil şi răsunător. Tot ce este negativ în el L-am idolatrizat întotdeauna pe Eminescu şi dacă n-am comentat niciodată opera lui este pentru că viziunea lui despre lume îmi este foarte apropiată. s-ar putea susŃine că sunt demni de Eminescu. Noii veniŃi ar trebui să înainteze în izbândă la fel de departe pe cât am mers noi în înfrângere. iată convingerea mea adâncă. care nu mai servesc viaŃa. 2 • E m i l Ci o ra n . nu cred că trebuie să-i supraestimăm. Cu cât viaŃa este mai strânsă în zăgazuri.. Până când ne vom mai proiecta golurile noastre în vidurile României? De-am fi dezvoltat o pasiune infinită şi de ne-am fi revărsat ardori ascunse. sunt expresii Nr. N-am interiorizat decât resemnarea şi de aceea nu ştim ce înseamnă acumulările temporale cu inevitabilele lor declanşări explozive. tot ce n-am consumat. înscris în sânge. Pasiunile spirituale sunt clocote vitale.Despre Mihai Eminescu 53 simptomatică şi ea dovedeşte ce intensităŃi poate să atingă voinŃa de lichidare a unui dezastru naŃional. Un imperialism pe alt plan. Individul. Exasperarea biologiei între intensităŃi şi deficienŃe constituie fundamentul spiritului. dar cu finalitatea în spirit. neîncrederea superficială. viaŃa noastră n-ar fi fost o serie de începuturi ratate. absenŃa totală a oricărui gen de mesianism. măcar în parte. totul este aproximativ. Nici unul nu ne-am lăudat cu el. nu de mult. Cărei idei i-am servit cu toate forŃele vieŃii. N-aş fi emis această judecată „definitivă” dacă ea n-ar fi răsărit. amabilitatea instabilă şi trecătoare. prin contrast. de câte ori ne-am îngenunchiat tăriile inimii slăbiciunilor spiritului? Asceza este o voinŃă de putere cu resort biologic. Să ne fie ne-istoria izvorul nostru de viaŃă ? Fi-vom capabili să creăm prin ce n-am făcut? Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. toate acestea sunt aspecte ale diluării interne. Încordările şi vibraŃiile ascezei răzbună tot ce n-am trăit. oricât de sever voi fi fost cu mine însumi sau cu generaŃia noastră. La urma urmei. cu atât cresc mai mult elanurile spiritului. În clipa aceea. Lipsa de orgoliu naŃional. Căci nu l-am declarat cu toŃii. mă gândesc la „tânâra generaŃie” de dinainte de război – ne-am dovedit capabili de un eşec nedefinit. scepticismul în toate domeniile.. Acestea fiind spuse. şi numai atunci. Ceva (drept să-Ńi spun nu ştiu ce anume) mă încredinŃează că eşti victima unei înflăcărări mult prea generoase. că ei singuri îl merită pe Eminescu. aveam şi noi reazimul gloriei: şi mărirea ne era o consolare. Instinctele trebuie să ardă sub conştiinŃă. DorinŃele neîmplinite sunt sursa dramatismului interior. Şi această diluare se găseşte în toate planurile vieŃii. dar cu o agresivitate nu mai puŃin violentă. astăzi abia de mai pot percepe un fel de regret mai mult sau mai puŃin rece. Românul n-are de răzbunat decât somnolenŃa lui seculară. pe cei tineri. Tot ce este negativ în el tot ceea ne este spaimă de lume eu în el o regăsesc. dintr-o practică destul de îndelungată a cunoaşterii de sine. aceşti tineri despre care spuneai. Nimic nu se creează în domeniul spiritului fără un anumit grad de asceză. sincer cu nimicul său. ironia uşoară şi periferică. pe vremuri ea mă făcea să sufăr. n-a refuzat aproape nimic şi de aceea este clar cu sine însuşi. iar nu aspiraŃie vagă. o excepŃie inexplicabilă printre noi? Ce a căutat minor. Suntem numai prin ceea ce am acumulat netrăind.

în care totul este accesibil până la platitudine. atunci când voi vedea în ea o voinŃă de risc. o simplă „aiurită”. În Ńara asta sunt prea mulŃi oameni normali. atunci nimeni nu se va mai îndoi de Ńara lui. Într-adevăr. Căci România este Ńara oamenilor atenuaŃi. care n-are în nici un fel voinŃa de a fi. vor merge înspre o singură diluare totală. România. neputându-şi lega numele de nici o creaŃie prea mare. o voinŃă teribilă de a se nega pe sine însăşi. unde ai gândit pentru a nu plânge şi unde ai scris pentru a nu muri. De nu aş fi român decât prin defecte. ridicându-i cu o forŃă irezistibilă înspre regiuni iraŃionale. în loc să sfârşească în nebunie. care pentru acest păcat este declarată de toată lumea. Când românul va vrea să fie oricum numai aşa cum e nu. ÎncercaŃi să puneŃi marile probleme şi veŃi întâmpina neîncrederea cea mai bănuitoare. din viaŃa şi din moartea lui. Până când nu va termina cu echilibrul comod. că în Ńara în care toate lucrurile sunt pe deplin explicabile. Unde este acel fluid vital care să circule în aceşti oameni. România nu se poate salva decât negânduse lichidând radical cu un trecut mai mult sau mai puŃin inventat. a vorbi de moarte. sau aruncându-i înspre adâncimi periculoase. Cunosc o femeie de o adâncime sufletească remarcabilă. lipsită total de sensibilitate tragică. am avut momente când mi-a fost ruşine că sunt român. sfârşesc în impotenŃă. la noi. distrugându-şi toate iluziile şi iubirile ei de până acum. n-are nici un drept la existenŃă. cu o facilitate reprobabilă. împotriva căreia sunt înverşunat dintr-o nemărturisită iubire. existenŃa lor va căpăta un sens dramatic şi numai în acest fel se va ajunge la încrederea în sine. ceilalŃi să vadă o pură escrocherie. ci explică totul printr-o fatalitate exterioară. Când se va evapora apa din sângele românesc? Când el va arde atât de tare. dintr-o nelinişte adâncă şi absurdă. o vulgară dorinŃă de a epata. încât aburii să se ridice ca forme de ascensiune ale răului. Este o greşeală să găseşti cauza răului naŃional în dispreŃul pe care românul îl are pentru propria lui Ńară. De nu vor avea românii atâtea văpăi în ei încât să consume întreg putregaiul din ei. cu normalitatea ei ruşinoasă. unde este patosul marilor transfigurări şi unde este drama şi conştiinŃa esenŃialităŃii fiecărei clipe de vieŃuire? Românii nu vor fi salvaŃi decât atunci când vor începe lupta împotriva lor.54 Emil Cioran ale compromisului organic. dar nu vom avea noi curajul unor gesturi absolute în radicalismul şi absurditatea lor. Vom avea noi energia a cărei explozie să fie gloria şi triumful nostru? Nu vom fi noi atât de exaltaŃi încât în mari pasiuni şi în excesive tensiuni să înfrângem pasivitatea şi indolenŃa imbecilă în care vegetează această naŃiune? Voi crede în această Ńară. a oamenilor care. nu vede în fiecare moment un aspect din evoluŃia unui destin. nu şi l-a legat până acum de nici o absurditate impresionantă şi grandioasă. Şi această luptă nu va fi sinucidere ci adevărată viaŃă. de neant şi de renunŃare înseamnă a fi un escroc ordinar. nu. Dar dacă regret ceva. tot ce e adânc e inexplicabil. Nimic nu este mai penibil şi mai respingător decât să auzi că acolo unde tu ai manifestat în fiecare clipă fără nici o speranŃă în posibilitatea unei salvări. să descoperi în acest scepticism o lipsă a substanŃei interioare a acestei Ńări. De aceea nu se poate găsi un geniu muzical. Românul n-are sensibilitate pentru marile sincerităŃi fiindcă el nu vede în diversele experienŃe ale vieŃii răscruci. un dictator şi un mare criminal. Oare ce am face noi dacă n-am fi avut pe Eminescu? Şi este o groaznică ironie de o semnificaŃie dureroasă. La noi. Şi anonimatul le va deveni destul. de suferinŃă. sunt aceste momente. dintr-o infinită frământare. când ar trebui să vezi chiar în acest dispreŃ expresie a deficienŃei naŃionale. şi tot aş iubi această Ńară. precum nici un german nu se îndoieşte de Germania şi nici un francez de FranŃa. Eminescu a fost declarat unanim o apariŃie inexplicabilă. De aceea. unilateral dintr-o mare pasiune excesivă. Este un lucru sigur că noi nu vom intra în istoria universală prin creaŃii. Nu este de mirare ca în dezesperanta monotonie a ritmului vieŃii naŃionale unii să fi găsit o aproximativă salvare în asimilarea în Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Numai în acest fel.

care fac din Dumnezeu o umbră. După ce ai călcat totul. suprimarea individuaŃiei Cu cât urci mai mult pe o scară divină. ca un joc de umbre. decât cei care trăiesc într-un naŃionalism superficial. el nu este mai mult decât o proiecŃie a „setei de repaos”. Dacă pustiul inimii se refugiază într-o laşitate metafizică. ne songea qu’à sa dissolution finale. plenitudinea naturii îl converteşte într-o aparenŃă. pour qui. il faut s’accrocher à un vertige qui rivalise avec le vôtre. Toute ma vie. întinzi la nesfârşit leagănul divin. Dumnezeu nu este mai mult decât o proiecŃie a „setei de repaos” ToŃi nihiliştii s-au războit cu Dumnezeu. Dar.. pentru viitorul acestei Ńări. Le fait est que dans la page en question tout finit Nr. Astfel. măreşti golul lăuntric. même les funebres.. Nâgârjuna. Rugăciunea unui Dac Dans les accès de désespoir le seul recours salutaire est l’appel à un désespoir plus grand. Apreciez din această Ńară numai pe aceia care au voit să nu mai fie români fiindcă numai ei vor putea fi românii de mâine. aux conditions historiques. Aucune consolation raisonnable n’étant efficace. II n’est peut-être pas inutile de signaler ici que la dernière page du Précis de décomposition. La supériorité qu’a la négation sur toute forme de foi éclate aux moments où l’envie d’en finir est particulièrement puissante. liés à une vision bien faite pour expulser de l’esprit toutes les obssesions. des noms d’ailleurs. Ea pecetluieşte lumea. sages entre les sages. Imposibil de a găsi gândirii alt rost. cu atât diminuezi în fiinŃă. cu atât sunt mai puŃin. l’univers n’était qu’un mot. Cu cât mă gândesc mai mult la Dumnezeu.Despre Mihai Eminescu 55 alte culturi. Chandrakîrii.. cu suspine dezgropate de aurori. iremediabil. fără o justificare mai adâncă. aux épreuves ininterrompues d’un pays à la merci de tel ou tel empire. La prière d’un Dace m’a aidé à résister à la tentation de mettre un terme à tout ça. vivant. qui le dépasse même. acrobates et apôtres de la Vacuïté. est. par le ton et la violence. D’autres noms me poursuivent. francezi sau germani. încetezi a fi. A fi român cu adevărat înseamnă a nu mai voi să fii român în sensul de până acum. Dumnezeu nu este mai mult decât o dezertiune ontologică a tristeŃii noastre. dialecticiens travaillés par l’obsession du salut. 2 • E m i l Ci o ra n . nu-Ńi mai rămâne de zdrobit decât această ultimă rezervă a neantului. Dar sunt ierni şi feerii în ierni şi primăveri vaste. dans ma jeunesse surtout. faute d’une raison précise. decât acela de a te consola că nu eşti Dumnezeu. pierderea în el. Plus d’un Occidental a décelé dans la littérature roumaine une note sombre. În vacuitate – universul nu era decât un cuvânt Je ne m’arrête pas davantage devant celle du poète qui. étrange chez un peuple réputé frivole.. sunt de o mie de ori mai preŃioase acele elemente care au dorit să fie americani. Cette note existe indiscutablement et on l’attribue. Şi ca să răsbuni acest regret. Shantideva pourfendeurs non pareils. O probă în plus pentru vecinătatea lui cu nimicul. Ultima treaptă a nihilismului este absorbŃia în Dumnezeu. très proche des excès du Dace. Deocamdată îi trebuie României mulŃi negativişti. indieni. mon premier livre écrit en français. Apropierea de el este moartea creaturii. Ori ce-am face. iar în pragul lui Dumnezeu..

La Prière d’un Dace est l’expression exaspérée. à un legs funeste qui ruine toute velléité d’espoir. d’une malédiction sans précèdent. et qui vous donne l’impression qu’ayant tout compris. parle en son nom. nous perpétuons son amertume et sa rage. plus on se répète que même si on à vécu des années et des années loin de lui. Une telle apothéose négative ne pouvait avoir un sens que si elle émanait d’une vitalité intacte. évidemment. du néant valaque. tout avorte. nous procédons tout de Lui.56 Emil Cioran mal. à la fois dans le bon et le mauvais sens du mot. mais son inconsolation a des racines trop profondes pour qu’on puisse la réduire à une fatalité individuelle. A la vérité. le plus sage. d’une plénitude se retournant contre elle-même. il ne peut s’élever ni s’abaisser à une illusion. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Quel peuple! Le plus passif. la plus clairvoyante. Plus on vit. Mais être revenu de tout dès les premières perplexités se ramène à un saut dans la sagesse qui vous marque pour toujours. la plus impitoyable qu’on ait jamais écrits. Ce Dace. frappant un coin du monde saboté par les dieux. et que les échecs y sont mis sur le compte du Destin. instance suprême des vaincus. N’oublions pas de rappeler que le poète était jeune lorsqu’il écrivit cette effrayante et exaltante mise en cause de l’existence. on n’échappera jamais à une malchance originelle. Un vieillard déçu n’intrigue personne. extrême. le moins révolutionnaire qu’on puisse imaginer. Qu’Eminescu ait tout compris dès le début. est là pour le prouver. sa prière. à jamais entourés du nimbe de nos défaites.

Sinteze etico-sociale de Gr. 11. 71-87). Principii de filosofia literaturii şi a artei de Constantin Leonardescu (ff. Doamna Bovary de Gustave Flaubert (ff. 10. Thaïs de Anatole France (ff. 6. la Paris) şi TristeŃea de a fi. Cristescu (ff. 3. 5. 97-101). Caietul. 43-48). 7. Constantin Barbu Nr. cuprinde: 1. 49-70). Teama de viaŃă de Henry Bordeaux (ff.102-110). 88-96).57 Caietul din 1927 C aietul tânărului Cioran cuprinde 113 pagini de însemnări literare scrise între 25 iunie 1927 şi 11 noiembrie 1927. Fromont şi Risler de Alphonse Daudet (ff. cu titluri date de editor. Editorul a mai publicat Antropologia filosofică (după alt manuscris. bucurându-se de copyright-urile pe care i le-a semnat Cioran. 2 • E m i l Ci o ra n . 111-113). Arta de a suferi de Mircea Florian (ff. 2. din care publicăm câteva însemnări în facsimil. Drăghicescu (ff. 3-11). Câteva dintre ele le-am publicat în Sfârşitul care începe în anul 1991. 4. revăzut de Cioran. 12-16). 9. 31-42). 25-30). Mustul care fierbe de Octavian Goga (ff. Din psichologia poporului român de D. 8. Geminal de Emile Zola (ff. Antoaneta de Romain Rolland (ff.

58 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 59 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

60 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 61 Nr.

62 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 63 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

64 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 65 Nr.

66 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 67 Nr.

68 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 69 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

70 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 71 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

72 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 73 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

74 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 75 Nr.

76 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 77 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

78 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 79 Nr.

80 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 81 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

82 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 83 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

84 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 85 Nr.

86 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 87 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

88 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 89 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

90 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Caietul din 1927 91 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

92 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 93 Nr.

94 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 95 Nr.

96 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 97 Nr.

98 Caietul din 1927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Caietul din 1927 99 Nr.

quiconque a la curiosité (et la faculté) de recourir à l’original. je pense. puisqu’il fournit à profusion des vues d’ensemble. tout en permettant de prendre du recul. Y a-t-il vraiment – comme le prétendent des connaisseurs de ses premiers écrits – un abîme entre ses débuts tumultueux. on ne saurait s’y méprendre. En revanche. » Ce n’est pas la contradiction entre cette affirmation et la précédente que je veux relever: il y a des vérités qui se contredisent sans s’exclure. qui renverse comme un échafaudage mental sans fondements solides l’opinion généralement admise. relu aujourd’hui. N’est-il pas celui de toujours? On reconnaît d’emblée le rythme de ses phrases. écrit en roumain: Des larmes et des saints. Ce texte diffère des autres plus tardifs exactement dans la mesure où divergent d’habitude les débuts éruptifs et les œuvres de maturité: il y a des différences de degré. le ton dont il dit qu’il est « plus que le talent. des jugements et des énoncés formulés d’une façon qu’ils ne sauraient. je suis moins. et l’homme mûr apparemment assagi. ce qu’il devait ressentir en récupérant et actualisant pour ses lecteurs d’à présent un de ses livres d’autrefois. C’en était une sans doute pour Cioran que de rencontrer son ancien moi. le ton qui lui est propre. élaborés dans un langage classique? En lisant l’excellente version due à Sanda Stolojan. c’en est l’essence ». La double distance créée par le temps et par la transposition dans une autre langue. y trouvera pas mal Nr. ces irruptions d’effervescence juvénile et les essais décantés (quant à la forme). marque du tempérament. on retrouve aussitôt Cioran tel quel. par l’effet de freinage et de contrôle imposé à ses excès. la parution de ce livre qui complète le portrait de l’auteur suscite chez ses lecteurs quelques questions essentielles concernant son évolution ainsi que son identité profonde. puisqu’il est « le privilège qu’ont certains de faire sentir leur pulsation organique ».100 Mariana Şora Cioran jadis et naguère e trouver subitement face à face avec soi-même tel qu’on fut il y a un demi-siècle. Mais que n’a-t-il dit lui-même sur soi. irrépressible comme une force de la nature. ne semble pas avoir empêché l’auteur de se reconnaître dans ce miroir supposé déformant. mais je trouve que c’est justement ce livre de jeunesse. non pas d’essence. à ses violences et à ses éclats. la preuve en est qu’il a décidé de faire paraître ce texte ou consenti à ce que d’autres le fassent. écrit Sanda Stolojan dans sa préface dense et compétente où elle souligne également une continuité thématique à laquelle il faudrait ajouter la permanence du souffle lyrique et de l’exigence spirituelle. en se référant directement ou indirectement à sa propre manière d’être et de faire. Certes. coupant ainsi l’herbe sous le pied de ses commentateurs. c’est en quelque sorte une aventure. 2 • E m i l Ci o ra n S . eux. c’est. égaler! La tentation est grande de faire d’un article ou même d’une étude plus ample sur Cioran un conglomérat de citations. Qui se hasarderait à vouloir exposer d’une manière tant soit peu semblable à la sienne une pensée qui défie le résumé et la schématisation? Qui pourrait étabir un diagnostic plus précis du « phénomène Cioran » qu’il ne l’a fait lui-même en maintes sentences lapidaires? Entre le Cioran roumain et l’auteur français du même nom « il y a identité et continuité de ton ». selon laquelle il aurait solution de continuité entre le jeune coléreux d’autrefois. mais chaotique. peut-être parce qu’elle est plausible. en un mot. regorgeant d’un savoir acquis par de vastes lectures. d’accord avec elle lorsqu’elle évoque le changement radical qu ‘ aurait provoqué chez l’auteur l’adoption d’un autre idiome: « La langue française a fait de Cioran ce qu’il est. En tout cas. le timbre et les inflexions de sa voix et ce bouillonnement intérieur sous la surface lisse de l’agencement du discours.

c’est cette vie publique qui subit les préjudices causés par maintes vacances). Un mal dont Rilke connaissait la nature intime: « Das ist Sebnsucht – Wohnen in Gewoge / Und keïne Heimat haben in der Zeit. selon les « Paroles originelles ». tout particulièrement sur un homme de lettres (et féru de lettres). Les regrets. cet « exil métaphysique ». D’ailleurs Cioran lui-même parle d’un noyau de la personnalité abritant nos déploiements futurs. C’est peut-être chez Cioran que la variante contemporaine de la conscience déchirée trouve son expression la plus nette et. puisqu’il n’y a de paradis que perdu. de la plénitude originelle. les effets de choc? N’est-il pas devenu. errements y compris. Rien de plus licite. L’itinéraire parcouru. Avoir pu s’acclimater à un milieu culturel nouveau (mais pas « étranger ») et parvenir à manier une autre langue d’une façon magistrale. lui serait tout naturellement accordée dans l’agora. s’il y en a. il s’agit uniquement de ramener les choses à leurs proportions véritables. et comment cette évolution pourrait-elle avoir lieu sinon en conformité avec l’empreinte indélébile du principe qui. ne peut que se féliciter. surtout si sa formation n’est pas encore parachevée. à une loi interne gouvernant l’actualisation de nos latences. avec ses angoisses et son âme inapaisable. hantée de visions sombres. d’énoncés apodictiques. ou celui de Kafka. il se sent vivre sans jamais être dans le coup. l’expatrié. qu’est l’expatriation des talents les plus notables qui ont choisi la liberté. font partie de ce que j’appellerais « le complexe de l’émigré ». tel l’étranger de Camus. Lui. au contraire. il croit à une sorte d’entéléchie aristotélicienne. dans un « heureux » accord avec elle. ne continuera-t-il pas de cultiver l’assertion «définitive» – pour l’instant –. ne l’a pas rendu autre qu’il n’était. Pourquoi parler alors d’exil dans l’espace et non pas d’exil dans le temps? L’adhésion donnée au temporel. Les exégètes. et l’éloignement à l’intérieur du temporel d’un autrefois légendaire sont des leitmotive chez Cioran. il ne plaide pour rien. un instrument des plus perfectionnés lui est échu en partage et il a vu s’ouvrir devant lui la porte de l’universalité. le hasard donc. C’est ce caractère persistant dans son unicité. c’est elle qui écope. Ces excroissances ont été en partie éliminées par l’auteur dans la version française. de propos outranciers. Dans la série d’interférences entre la nécessité intérieure et les contraintes fortuites que nous appelons destin. Les nostalgies de cette sorte sont les moins curables. 2 • E m i l Ci o ra n .Cioran jadis et naguère 101 d’affirmations péremptoires. est une performance rarissime à ce niveau. ce qui implique le sentiment de s’éloigner toujours davantage de l’innocence première. dépassé ou inacceptable aujourd’hui. un virtuose du paradoxe et de l’hyperbole? Il serait absurde de minimiser l’influence que peut avoir l’esprit français. poème orphique de Goethe. qui détermine notre cheminement à travers le labyrinthe de la vie. Mais ne trouve-t-on pas des échantillons du même genre dans ses essais ultérieurs et. mais c’est cette assemblée décimée. comparable à celle d’un Nabokov ou d’un Joseph Conrad. n’est pas le principal intéressé (il pourrait tout au plus regretter la place qui. les historiens de la littérature et autres curieux comme moi n’ont qu’à chercher ensuite ce que l’auteur a considéré superflu. le hasard – on peut bien nommer ainsi un vaste ensemble de circonstances –. de la famille des dépaysés dans l’existence. qui a fait de Cioran un écrivain français. ou plutôt resté. Cioran fait partie de la famille de ceux qui ne se sentent chez eux nulle part. qu’il est chez lui en la compagnie la plus sélecte: celle des représentants les plus typiques de l’esprit de ce temps (il suffit de nommer Beckett). au beau milieu d’un discours cristallin. pur et serré. est donc la voie vers soi-même. amenés par la nature impétueuse et passionnelle de cette pensée. l’exagération. la plus équilibrée en ce sens qu’à l’encontre des autres diagnosticiens des maux de l’époque. fâcheuse à certains égards. » Le dépaysement dans le temps. au milieu des siens. Mais si on se demande: est-il un solitaire dans notre époque? il faut constater qu’il se trouve. ne cherche à Nr. Car le perdant dans cette histoire. dénoncée tant de fois par Cioran comme complicité avec l’histoire. moule dès sa venue au monde l’être humain dans une forme unique. paradoxalement. nombre d’exclamations et de fragments de phrase jaillissant comme des cris ainsi qu’une prédilection pour l’énorme frôlant parfois l’énormité. exige que l’on se projette continuellement dans l’avenir.

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Quel que soit l’exposé. de l’autre une inconvenance. à des tourments déchirants. De sorte que Cioran pourrait dire comme Goethe: tout mon œuvre est une longue confession. effet tout pareil à celui produit par Schopenhauer. captive et séduit. plus l’adhésion du lecteur prend l’allure d’une joie secrète. Chose curieuse: plus la teneur d’un passage est sombre et s’impose comme vraie par la force de l’évidence. l’éclat de gemme que gagnent les pensées par l’alchimie du verbe les transpose. braquée sur l’heureuse rencontre entre l’acuité d’esprit et le don de la parole. Le jeu subtil de l’alternance je/nous. il participe à des tristesses denses. l’autre désabusée. sinon une extrapolation. c’est-à-dire avec ce mélange de saisissement et de plaisir qui s’appelle joie esthétique? Et ne sommes-nous pas aussi spectateurs se divertissant à la représentation des tragédies les plus sinistres?! Il y a quelque chose de réconfortant dans ce pessimisme à outrance (cela n’est pas passé inaperçu). tiennent la balance en équilibre. le commentent: « Che bella voce!» Mais c’est ainsi que se lisent les textes pleins: avec cette attention dédoublée. autant il est généreux s’il s’agit de prodiguer des confidences sur ses dispositions intérieures. tout comme si nous ne le prenions pas au sérieux. Là aussi la misanthropie la plus intraitable. qui. Il a le don de faire sentir comment ses idées surgissent de ses déchirements – même lorsqu’il ne dit pas « moi ». En effet nous savourons l’écriture de Cioran. Quiconque voudrait composer un « Cioran par lui-même » n’aurait que l’embarras du choix: autant il est discret quant aux données extérieures de sa biographie. humains » et servant surtout au moraliste qu’il est devenu à tirer profit de ses observations acerbes sur autrui et sur soi. nourris de toutes les perplexités du passé et de ses propres inquiétudes. tout aussi vrai dans l’éloge de la rébellion que dans celui du scepticisme ou plutôt dans le blâme de l’un et de l’autre. grand magicien de la parole. mais tout aussi intégralement lui-même dans les lamentations du damné criant du fond de l’abîme. Mais lisons-nous les drames d’autrui – à condition évidemment qu’ils soient bien écrits – autrement qu’en y prenant part sans y prendre part. mais aussi les réflexions sur le temps et l’histoire s’agencent chez Cioran en récitatifs dramatiques. organiques. étant à la fois juge et accusé. procureur et avocat .102 Mariana Şora convaincre personne. Le débat sur les problèmes insolubles de la condition humaine. C’est un peu comme si quelqu’un lisait le Livre de Job pour y chercher des figures de style. il assiste à un drame.parfois celui du diable – entièrement engagé dans l’entreprise titanesque destinée à démolir tous les Olympes. Qu’il s’agisse de textes vraiment pleins. l’une ardente. chez lui. indique chaque fois d’une manière assez précise que nous avons affaire à des données surgies des profondeurs pour s’imposer comme sujets de méditation: c’est souvent le cas de certaines réflexions même des plus abstraites. Pourtant. en entendant l’appel enflammé de leur commandant: « Avanti ! ». Chez Cioran aussi. qui prête à l’homme en général les complications d’un ego élargi à l’échelle de l’humanité et devenu universel. tel l’humour noir. centré sur la saisie méditative des données de l’existence ou bien sur les arcanes de l’histoire et les avatars de l’esprit. le glissement subreptice de l’aveu direct à l’aveu déguisé. métaphysiques. surtout dans les aphorismes. dans le règne esthétique. n’est que rarement un pluriel de sa majesté l’auteur et comme tel réductible au « je ». la vision la plus morne provoquent un enchantement qui force le sourire – sinon le rire franc. donnant l’assaut à l’inconnu pour rompre les barrières qui nous en interdisent l’accès et pour ouvrir une brèche vers le transcendant. ce qui est d’une part une inconséquence du moment que ce qu’il dit est de nature à nous toucher douloureusement (et c’est bien le cas) -. C’est sans doute un don poétique que de savoir s’épancher avec une telle force de contagion et de contraindre le lecteur à participer au déroulement d’un combat intérieur. ayant le sens de « nous autres. Il a découvert très tôt les vertus du pronom « nous ». sans en émousser le tranchant. qui. Les deux âmes de ce Faust. ou bien comme la réaction de ces soldats italiens dans l’anecdote bien connue. C’est d’habitude une généralisation. il n’est jamais dépourvu d’un certain halo émotionnel qui persuade.

Des deux modes de la démarche de la pensée.tout court. c’est évidemment ce dernier qui lui est propre. A ses yeux. lubie. ces deux activités divergentes. chacune de ses phrases vous sollicite. l’avance linéaire qui de proche en proche va droit vers son but et dont la représentation schématique serait le sorite. là où la raison échoue. « s’absorber dans une idée et s’y perdre ». il cultive son penchant à l’autodénigrement et se définit comme « penseur d’occasion ». la raison d’être lui échappent.. doit la remplir sous peine d’être inexistante. avant d’être un penseur rhapsodique. la philosophie remplit une fonction vitale. méprise les fausses fenêtres. paradoxal.et pourtant ce ne sont que des « aspects ». les mêmes thèmes reparaissent d’un volume à l’autre. pour la symétrie et les arrangements qui élèvent autour d’une idée tout un échafaudage d’accessoires. de notoriété – Cioran a construit une œuvre. Cela fait que tout livre de Cioran. pour la même raison. émotif. ils tournent autour du sujet. Goethe s’est déclaré poète occasionnel. à défaut de celle-ci. voire prodigieux . tout en se plaignant de sa paresse. état maladif ou inspiration! Ne faut-il donc pas tenir pour vraie l’affirmation de Cioran que toute idée est neutre. comme soif de gloire – ou bien. de démonstrations pour en faire une « théorie ». la parfaite coïncidence ou la non-coïncidence avec soi-même. se heurtant aux limites de la compréhension. Extrémiste de la modestie et de 1’orgueil. au contraire. A la limite. qui décourage le lecteur désireux d’extraire de l’ensemble de ces essais une philosophie: c’est l’auteur lui-même qui cherche à l’en dissuader. autrement dit. Quant aux occasions. Tout étant ainsi lié à tout. et. l’authenticité. la manière. sans tension de l’âme – point n’est besoin que ce soit un état de transe! – que serait la pensée sinon une morne théorie? Distinguons donc avec Cioran pensée et méditation. ses démences? Il appelle cela passer de la logique à l’épilepsie – hyperbole typiquement cioranienne. tout en s’accusant d’indolence balkanique ou. Cioran s’évertue à nous convaincre de son inanité comme philosophe. etc. Mais les années s’ajoutant aux années. la continuité ou rupture au cours de son évolution. Cioran est bien un penseur . vous dit: tua res agitur. Tous les commentateurs de Cioran – y compris l’auteur de ces lignes – mentionnent le ton. Chacune regorge de substance. et le mouvement qui décrit des cercles et des spirales en faisant d’innombrables détours par la forêt toujours vierge du réel. en dénonçant l’impulsion d’« œuvrer » comme une forme de la volonté aveugle. comme préférence donnée à l’histoire sur l’éternité. ouvert au hasard. déroutants. et. l’autre. Cioran parle de la stupeur comme expérience métaphysique. de la lucidité paralysante. dont l’une signifie « poursuivre concept après concept.Cioran jadis et naguère 103 cela est facile à vérifier: regardons-les à la loupe pour y chercher des phrases de remplissage nous n’en trouverons point. de son inertie. au fond agréable justement par la multitude des connexions et correspondances établies par un esprit souple. et encore moins à la pédanterie savante. d’arguments. pathétique. la conscience éprouve sa solitude dans l’univers dont le sens. s’empare de vous immédiatement. Et rien ne le poussant à la systématisation d’une pensée vécue. en effet. Qu’à cela ne tienne. les contraires se confondent et il n’y a pas de choix possible devant la Nr. comme l’état le plus propre à saisir l’incompréhensible. En poussant la méditation jusqu’au bout. Et c’est justement parce qu’une implacable exigence ramène toujours son interrogation vers l’essentiel qu’il refuse l’esprit de géométrie. est frappée de stupeur. introverti (le « secrétaire » chargé de la chronique de ses états contradictoires) ou définissable par d’autres qualificatifs. 2 • E m i l Ci o ra n . but après but ». Mais ce n’est pas cet apparent désordre. et. que c’est l’homme qui l’anime en y projetant son feu. Voilà tant d’aspects remarquables. comme acquiescement à la chute dans le temps. qu’importe si nous les appelons caprice. vous concerne. Un philosophe réfractaire à la spéculation théorique. de la nostalgie des paradis intemporels avec leur dolce farniente. Mais il faut le reconnaître: sans vibrations intérieures. les exposés ne sont pas rigoureusement compartimentés. notable même d’un point de vue quantitatif. Ne serait-ce pas le moment de s’arrêter aux ouvrages parus tout en en attendant d’autres promis – pour essayer de faire le point? En définitive.

Il nous confiait dès 1934. la souffrance fondamentale d’être un mortel. pour la raison qu’elle est plus adéquate à son objet. dont l’expression la plus frénétique se trouve dans les imprécations où aboutissent les « Exercices d’insoumission » (chapitre du Précis de décomposition). à l’instar de maître Eckhart. « un statut d’ombres ». qui ne cessera d’évoquer. elle ne peut. on ne peut s’empêcher de penser qu’il s’agit là d’une généralisation de sa propre expérience. penseur penché sur les problèmes du temps et de l’histoire mériterait notre attention tout autant que Cioran chercheur d’absolu. et qui mènent à la réinvention de la cosmogonie manichéenne dans le Mauvais Démiurge: puisque le mal gouverne le monde. il est inconcevable qu’un Dieu bon soit mêlé au « scandale de la création ». dans son premier livre. C’est bien plus que la relativisation d’une idée par une autre. Et alors que les constructions théoriques se dégradent avec le temps. comme source ou plutôt cause première de ses efforts pour sortir de l’impasse par la connaissance. jusqu’aux théoriciens de la théologie négative. du fait même de leur concordance avec telle ou telle époque. cela prouve bien qu’il perçoit la souffrance. Car ces pleurs transmués. la détresse du roseau pensant. connaisseur du cœur humain. de se replonger dans « le chaos bienfaisant ». Mais qu’est-ce qui pourrait inciter aussi fort les humains à la recherche de ce qui les transcende sinon l’inexorable fin. c’est une prise de conscience de la raison par elle-même lorsqu’elle doit s’avouer être un instrument inefficace pour la saisie des vérités ultimes. que les suggérer par des paradoxes. cette chose impensable! La conscience de la finitude – conjointe à celle de l’isolement entre les murs où l’individuation nous tient emprisonnés – fut assurément le mobile des incursions répétées de Cioran dans les zones métaphysiques et de ses tentatives de trouver des certitudes auprès des saints. elles prêtent un « caractère d’éternité au devenir». cette douleur sublimée. « Sur les cimes du désespoir ». la pensée paradoxale ne se trouve pas démonétisée. antérieur à l’individuation – car nous ne saurions et. impuissant aussi bien à surmonter son destin qu’à s’y faire. il s’agit de dire non à cette création absurde. Ici cependant j’essaierai de frayer une voie à travers cette pensée touffue en suivant uniquement les aventures métaphysiques d’un esprit en quête de certitudes. ce sont souvent aussi les faits les plus familiers de l’expérience commune. Ainsi. Mais ce ne sont pas seulement les dernières vérités auxquelles nous pouvons accéder qui exigent une formulation paradoxale. nous le voyons dans ce livre-ci songer à « une herméneutique des larmes »: les larmes « transfigurent [même] le crime ». si elle ne veut pas abdiquer totalement. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . lorsqu’il affirme: « Toute métaphysique part d’une angoisse ». « ses larmes se transforment en pensées ».non moins vrais pour autant . La soif inassouvie dans les régions parcourues se change en dépit et rancœur. et en retraçant ses attitudes successives à l’égard de la foi. à vrai dire.104 Mariana Şora coïncidence des opposés. Bouddha. ce scandale. plus conforme à la réalité. Et quelle autre tournure d’esprit pourrait donner lieu plus fréquemment à des énoncés paradoxaux . Le paradoxe. et en continuelle confrontation avec Pascal. Cioran. c’est elle qui le détermina à s’attarder longuement dans le monde des illuminés de tous les temps. considéré en général comme une sorte de jeu de l’esprit. engagée dans le drame de l’existence et cependant désengagée par la volonté indomptable de rester lucide? Par conséquent. d’une violence sauvage (à mon avis le seul passage écrit par Cioran qui semble traduit d’une langue de l’Est européen). c’est par lui que s’extériorise une forma mentis. scolastiques et hérétiques. L’auteur. qu’au lieu de se répandre en pleurs. thème qui s’impose s’il s’agit d’envisager Des larmes et des saints dans une perspective actuelle. à vivre dans cette intimité faite d’attraction et de répulsion avec les extatiques et les ascètes. où nous ne possédons qu’un « semblant d’être ». ne voudrions même pas expulser « le venin du moi » –. souvent dès le titre de ses ouvrages. évidemment celle qui nous est commune à tous. de Pascal ou de Kierkegaard. Dans l’impossibilité de retrouver la plénitude première (supposée). est au fond un mode de penser.qu’une pensée de ce genre. Pères de l’Église.

qui vise plus encore que sa personne physique son existence idéelle. remplace la rhétorique fulminante par l’ironie mêlée à un soupçon de légèreté: « Périr! Ce mot que j’aime entre tous ». « un vide ». Ce qu’il exècre alors. les milliers de galaxies se rassemblent pour aller choir. et nous le voyons « rêver d’une entreprise de démolition qui n’épargnerait aucune trace du bang originel ». ainsi que des considérations comme « le noyau du monde est l’éternelle malignité ». cette image d’une création démoniaque et la hantise de son anéantissement sont les symptômes des tourments de l’âme tenaillée par la pensée de la non-délivrance.Cioran jadis et naguère 105 C’est donc la conscience de notre néant – cet aiguillon perpétuel de nos visées sur l’au-delà – qui conduit ici à vouloir réduire tout à l’inexistence. dit-il. voire hostilité envers la religion de Nr. maître de l’univers. elle palpite encore jusque dans les tout récents Aveux et Anathèmes de celui qui. Ce nihilisme. éteintes. nous la voyons surgir d’une façon surprenante chez Cioran. 2 • E m i l Ci o ra n . et cette vision indiciblement sombre rappellent étrangement certains poèmes d’Eminescu (romantique tardif qui dépasse de tous côtés le pattern du chantre national de première grandeur). qualifiée de pessimisme et attribuée à l’influence de Schopenhauer. de la rendre nulle et non avenue (en abolissant de la sorte « l’inconvénient d’être né »!). de devenir son propre ennemi (« I’ll join with black despair against my soul » sont les paroles qu’il choisit comme épigraphe à son Précis). Mais n’en ayant d’aucune sorte. déchiré par des ennemis qu’il bénit. venant suspendre son « appétit forcené d’exister ». à l’univers tel qu’il est. c’est la terreur du néant où doit sombrer notre être qui se mue en un acharnement à nier l’Etre lui-même (« il n’y a pas d’être. c’est l’assentiment à la vie et à la survie. Car cette soif d’anéantissement intégral s’allie au souhait d’être maltraité. notamment ses poèmes posthumes (dont Mémento mon) d’inspiration gnostique. nécessaire pour concevoir ce qui est. le néant se trouve privé ainsi même de sa fonction néantissante. en proie au désespoir. Il n’y a là aucune idée d’expiation. le poète n’a cessé d’évoquer la paix éternelle dans la nuit du non-être. C’est sans doute une sensibilité trop vive à la douleur du monde qui porte à une certaine intolérance. en y entraînant le temps. Tout comme l’angoisse était la clef des spéculations métaphysiques. il y a une soif d’anéantissement. si l’on veut. Par ailleurs. un Satan. tout comme Cioran dans ses moments de frénésie autodestructrice culminant dans ces imprécations proférées contre soi-même. « revenu de tout » et quelque peu assagi par la force de l’âge. sans précédent ni suite dans les lettres roumaines (et dont la singularité est d’autant plus remarquable que les Roumains se complaisent à se réclamer de ces ancêtres-là tout autant ou plutôt davantage que des Romains). un désir effréné de voir le monde détruit. une fureur anticosmique exprimée dans de grandioses tableaux d’une cosmogonie renversée: les cieux s’effondrent. non content de se vilipender. empruntant aux malédictions leur éloquence féroce. « un néant dépourvu de ses qualificatifs négatifs ». Et cette exécration couve sous la cendre des grands transports passionnels d’autrefois. de s’accabler de sarcasmes. Cette véritable fureur de néantiser (avant la lettre) ne permet d’entrevoir qu’un seul salut (si on peut l’appeler ainsi): s’abîmer dans un Nirvana qui serait autre que le néant. il n’y a qu’un ersatz d’être »). où l’on rencontre un démiurge solitaire qui pleure. ou bien il se déclare « l’ennemi juré du macro-cosme ». Cette attitude du poète. Tout cela Eminescu l’exprime dans les vers d’une poignante beauté. il connaît une véritable soif de disparition qui lui inspire les accents terrifiants qu’il trouve pour se maudire jusqu’au-delà de la tombe. et qu’il fallait pleurer sur les nouveau-nés et jubiler aux enterrements. dans le chaos. Alors. par intermittence toutefois. de sa fameuse Prière d’un Dace – titre qui fait allusion à la croyance légendaire des Daces que la vie n’est que malheur. il fait preuve d’un acharnement à disparaître sans traces. son nom et le souvenir qu’on en pourrait garder. la tentative de faire table rase d’une existence vouée au malheur et dépourvue de sens. par rapport auquel la « transmutation de toutes les valeurs » et le « Dieu est mort » de Nietzsche semblent des tentatives timides de rébellion. de savoir son cadavre honni et laissé sans sépulture. Au-delà de toute désespérance existentielle. c’est plutôt une volonté de se venger du mal de vivre ou. Et.

Certes. Les vérités qui ne permettent pas de vivre méritent seules le nom de vérités. dénoncée comme le dernier échelon de la déchéance et la tare principale de notre siècle. de la souffrance acceptée. » Cet esprit lucide par excellence a pourtant une conviction solide: « Seul le degré de notre désabusement garantit l’objectivité de nos jugements » (extrait de l’admirable Essai sur la pensée réactionnaire). il ait rompu plus d’une lance pour la combattre – on peut déceler une critique des philosophies du devenir. donc raisonnable et sceptique. une fois. aujourd’hui. comme l’adhésion à l’histoire. bien qu’autrefois à l’instar d’Unamuno plaidant pour « l’européanisation de l’Espagne ». Notons le trait romantique et la complaisance qu’il y a à se voir dans la compagnie de Lucifer et des anges déchus. Parmi les nombreux aphorismes qui rendent la quintessence de ses attitudes. pour nous recommander de réfléchir sur cette phrase des Possédés: « Quand il croit. Dans ce refus d’accorder la moindre valeur au temporel et à ses conséquences. non sans en tirer quelque orgueil. illusion et volonté d’illusion. le christianisme lui apparaît lugubre comme à Nietzsche. Cependant un correctif y est apporté aussitôt: « Mais la vie étant partialité. De sorte que les aventures métaphysiques de cet inapaisé se soldent par un échec – avoué tantôt dramatiquement. Cioran constatera « notre impuissance d’être vraiment fous ou vraiment sages ». C’est d’un Pascal qui. l’un des plus significatifs est certainement celui qui se réfère au refus des vérités salutaires: « Nous n’avons le choix qu’entre des vérités irrespirables et des supercheries salutaires. n’est-ce pas passer du côté de la mort? » – Passons donc du côté de la vie. du sacrifice assumé. Cioran se soumet systématiquement aux rigueurs de ce qu’il appelle « penser contre soi ». surtout de Hegel et des posthégéliens. La lucidité dont Cioran se plaint comme d’une maladie. par hasard. et la peur d’être dupe la transforme en parti pris. puisqu’à ses yeux le mal qui ronge l’humanité depuis ses débuts se ramène à une chute non dans le péché. l’activisme moderne. mais Cioran se veut totalement immunisé contre toute illusion. mais dans le temps. c’est en réalité un mot qui désigne la barrière que dresse la raison sceptique chaque fois que se présente une pensée bénéfique et surtout lorsque se réveille l’impulsion de se jeter dans la folie de la foi. aurait dit: cela.106 Mariana Şora la croix. Le « scandale de la croix » lui est intolérable. selon les vues de Cioran. répugnance que Cioran manifeste de manière agressive. quand il ne croit pas. Cela apparaît assez clairement dans ses attaques contre « l’idolâtrie du devenir ». après la vision retenue dans le Mémorial. c’est pourquoi il examine d’un regard soupçonneux toute opinion qui nous est favorable. Pourvu que cela ne signifie pas se mettre en même temps du côté du devenir et partant de celui du diable dont les attributs sont identiques à ceux du temps et qui s’est emparé de nous depuis que nous vivons sans Dieu! D’autre part (nous l’apprenons dans la Tentation d’exister). comme dans les réflexions du « non-dé-livré » (Syllogismes de l’amertume). c’est là que gît l’explication de la lucidité dont il se réclame continuellement: c’est en son nom qu’il n’accepte comme vérité que ce qui est désespérant. Personne n’ignore que le seul moyen d’arriver à une certaine objectivité c’est de ne pas se laisser leurrer par des mirages. Sans cesse conscient de sa nature faite pour le dilemme. la sortie de la prison du temporel reste interdite à celui qui ne renonce pas à la raison pour faire le saut pascalien. nous ne saurions être que du parti de l’éternité. » En fait. c’était hier. Quoi qu’il en soit. A la recherche d’un terrain ferme où l’on puisse avancer sans tomber dans les pièges que nous tendent nos propres espoirs. Et Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Satan est « le grand Triste » (ici il nous semble entendre parler un héros byronien) et il nous émeut parce que « ses paradoxes et contradictions sont les nôtres ». il se trouvait une vérité « respirable » et pourtant pas moins vraie? Voilà les pièges de la lucidité: elle commande la méfiance. il ne croit pas ne pas croire. Mais si. je suis lucide. porter des jugements objectifs. erreur. il ne croit pas qu’il croit. la superstition du progrès – refus qui va de pair avec la surestimation de la mentalité a-historique que Cioran ne cesse de prôner comme un paradis de l’innocence. tantôt par ces sarcasmes où il en veut à sa lucidité farouche de l’obliger à repousser toute idée suspecte de flatter nos désirs avoués ou secrets.

orageux. inutilement fourni entretemps. [. » Mais le détachement n’est pas son fort. on assistera à de nouveaux tourments du chercheur de Dieu. nous survivons à nos problèmes ». Pour ce qui est du scepticisme.. se déroulent parallèlement aux efforts prométhéens visant à démolir toute croyance qui contrevient à la lucidité. qu’après la rébellion. Les deux âmes de ce Faust poursuivent en lui leur coexistence pas du tout pacifique en s’affrontant sans cesse dans une dialectique non résolue. à un esprit divin. il devient un parti pris négatif. Vient ensuite l’aveu surprenant: «J’imagine une permanence qui m’implique. dans la Tentation d’exister (livre apparenté à Des larmes et des saints). car Dieu s’étant réduit à un « fantôme ». du temporel et de la souffrance – on voit une fois de plus combien Cioran fut réceptif au message bouddhiste –. » Mais où sont les croyants qui n’aient pas à lutter contre les doutes. La sagesse stoïque. toute quête. Pourtant. la dénégation. ». Le principe éthique que tout cela permet d’entrevoir consisterait à dire oui à la volonté de dépasser notre condition d’ignorants. le consentement à la volonté de Dieu). cependant qu’il professait. mais le plus souvent comme un recours médiocre.. nous lisons par exemple que nous discernons Dieu « à la limite de notre fièvre. il me semble. toutes deux meurtries. Etrange variante de la parole évangélique: « violenti rapiunt illud » ! Et nous apprenons non sans quelque étonnement que « exister équivaut à un acte de foi. Même le diable a été sécularisé: « Les démons d’une époque sans foi sont les obsessions. Quant à la sérénité de Montaigne devant la fin inexorable.] à une prière interminable ». alors que chez Cioran. que sans Dieu « nous n’avons plus de Heu » dans l’espace. est dépourvue de sens. Cioran avoue ne pas la comprendre. Cioran navigue sur des eaux plus calmes? Ou bien qu’il se repose. ne pouvant être attribuée à un esprit pur. effectivement pratiquée par Cioran. Dans l’Inconvénient d’être né.Cioran jadis et naguère 107 puisque la volonté d’être et de faire est le mal qui nous tient captifs dans les rets du paraître. est considérée dans ses réflexions comme un idéal. en se heurtant. « l’amateur d’insoluble » reprend sans cesse son combat avec l’ange . Engagé de la sorte dans une dialectique du renversement continuel du pour au contre et inversement. où est l’athée qui ne garde pas l’espoir secret que l’éternité « l’implique» lui aussi? Cependant « nous sommes tous des farceurs. un choc en résulte. avec une élégance rare. et se moque de tout le « travail de vérification ». on peut dire d’ailleurs que chez Montaigne il est un principe heuristique. une rencontre ruineuse. c’est celui d’un Sisyphe qui a de la tenue. le titanisme. Faut-il croire encore qu’après les premières ferveurs. d’infortunés par des tentatives vouées à l’échec. ne sachant plus distinguer entre le haut et le bas. à l’abri des tempêtes. de même que toute révolte athée. d’impuissants. C’est plus Nr.. au point précis où. dans un port ensoleillé par le sourire serein des sceptiques? C’est ce qui serait à supposer. servant à la connaissance des hommes et de son moi. Cioran affirme qu’il savait à vingt ans ce qu’il sait à soixante. Parlant des sages anciens et mentionnant leur « sérénité ». Le culte du devenir étant inacceptable et le reniement de notre dimension métaphysique impossible. « Un Job assagi à l’école des moralistes»? Les trouvailles de Cioran en matière d’autodéfinition ne doivent pas toujours être prises à la lettre. Cioran ajoute: « vocable qui à aucune époque n’a eu le moindre sens » (quiconque refuse de le croire sur parole n’a qu’à relire Marc Aurèle pour se convaincre combien la pensée de la mort tourmentait cet esprit noble. 2 • E m i l Ci o ra n ..sans triomphe ni défaite définitive. nous l’avons vu. à son propre usage. que tout ce qui nous protège de nos certitudes irrespirables est d’essence religieuse. notre rage affrontant la sienne. l’acte de créer apparaît comme résultant d’une volonté impure. à l’inanité de l’homme et au silence de la divinité. Ces débats intérieurs. il accepte les lois de son existence et trouve une consolation en cela même qu’aucune consolation ne vienne adoucir son amertume et sa peine.

Où découvrirait-on. « ne possédant qu’une existence d’emprunt ». on pouvait les croire prépondérants. nous le voyons s’en prendre encore à ce Dieu « prisonnier de ses attributs. Mais quiconque l’a lu autrefois et le reprend aujourd’hui – soit dans sa forme originelle. » Tout dernièrement dans Aveux et Anathèmes. jouit de l’avantage douteux de pouvoir « se démener dans sa pseudo-réalité ». où il reprend le thème des larmes (« pour façonner l’homme. une modification profonde au cours de son évolution? Écoutons-le plutôt lorsque. déchiré par les doutes de celui qui « cherche en gémissant ». Il me semble hors de doute que Cioran tenait cet élan pour la dominante de ses attitudes. ou même une déchéance. alors que l’homme. bon nombre de poètes créaient une ambiance propice à leur culte. il est vrai qu’une vaste littérature spiritualiste. après avoir constaté son « dessèchement ». qu’il devait plus tard considérer comme une abdication de l’esprit.] qui nous projette en Dieu. de ce qu’il est ». » II y a des feux qui ne s’éteignent qu’avec le dernier souffle. Il est vrai que les anges et les saints étaient à la mode. D’un lyrisme plus franc qu’à l’âge mûr. En réalité.. c’est là qu’il clame avec une éloquence non moins fougueuse le refus des vérités salutaires et que. Retenons surtout ce que ce fidèle de Bach « se dit et se redit » en écoutant à l’orgue l’Art de la fugue: « Voilà la réfutation de tous mes anathèmes. il nous surprend par la déclaration qu’il ne voudrait pas « vivre dans un monde vidé de tout sentiment religieux. c’est avec des larmes que Prométhée mélangea l’argile »). Il passait par des moments de ferveur réelle. Il y avait donc dès le début cette double orientation. soit dans sa version française – se rend compte dès les premières pages qu’il s’est rendu coupable d’une lecture superficielle s’il n’y a trouvé que les effusions univoques d’un adepte des mystiques.. Car c’est une nostalgie douloureuse que cette aspiration vers Dieu: « Dire que chacun de nous le découvre si tard et que son absence laisse un tel vide dans l’esprit! » Et nous y voyons l’auteur faire le procès de la philosophie (dont il avait refusé l’esprit de système dès ses premiers écrits pour prôner la pensée vécue). ses « dispositions religieuses » usées. néanmoins d’un fervent de la foi. la preuve en est que c’est ce qu’il évoque en se souvenant de ses tourments de jadis. ce n’est pas avec de l’eau. Méprise d’ailleurs courante à l’époque: un mouvement littéraire d’inspiration orthodoxe formait l’un des traits saillants de la vie intellectuelle dans la Roumanie d’avant-guerre. et si l’on adoptait cette méthode pour ainsi dire statistique. ce livre de 1937 où tout lecteur connaissant Cioran retrouvera l’image de son œuvre tout entière: c’en est l’homologue à petite échelle. et non pas les négations concomitantes tout aussi intenses. Revenons. C’est ce que l’auteur aussi semblait croire. l’atteste. sur leur fécondité? Tout cela aurait pu faire croire à des aspirations profondes vers la vie spirituelle. Rangées face à face. la pensée emprunte souvent à l’exclamation (pas précisément méprisée même plus tard) le pathétique de la souffrance dont elle est issue. se trouve aussi l’aveu que les sarcasmes ne sont que des prières refoulées. les énonciations de l’un et de l’autre formeraient un diptyque. dans Êcartèlement. accusant les philosophes d’avoir « le sang froid » (« il n’y a de chaleur qu’au voisinage de Dieu ») et soutenant que « tout ce qui est vivant Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . bien qu’il se classe parmi les « fatigués de chercher Dieu ». avec la seule différence qu’alors les deux voies que pouvait emprunter l’âme déchirée par sa dualité foncière étaient pareillement ouvertes. et ne trouve-t-on pas dans le journal de Kierkegaard certaines réflexions sur les larmes. en effet. il accuse l’âge de n’apporter que « l’aggravation de ses incohérences ». cette vibration [. travaillé par les inquiétudes inhérentes à une quête fébrile.. on verrait que les clameurs du matin l’emporteraient. après un si long détour à Des larmes et des saints. avidement absorbée (parmi les modernes surtout Berdiaev et Chestov.108 Mariana Şora qu’une boutade: il y a des intuitions qui correspondent à une manière d’être et de voir. en vogue à l’époque) a imprégné ce livre de son esprit.. Dans ce texte de 1979. et tout permettait de croire que le jeune auteur cherchant sa voie en avait subi l’attraction. quelque peu trompeur en ce sens. le rebelle décidé à abolir la monarchie céleste s’y manifeste tout autant que l’assoiffé de participation mystique. Le titre à lui seul.

Certes il ne suit pas une voie analytique. mais Cioran pousse l’idée à l’extrême: « La théologie est la négation de Dieu [.. Certes. » Aussi une exclamation de sainte Thérèse vaut-elle plus à ses yeux que tous les traités. laquelle est synonyme de peur de la mort. la reprise du thème abaissée d’un bémol. après chaque nouveau contact avec la terre..] la version négative de la foi. surtout sa « bonté ». un Dieu des philosophes qu’il s’agit de trouver. Le doute s’infiltre pourtant tout de suite: « Seigneur. un vide plein ». Puis. Nous sommes dans la lignée des mystiques tels que Eckart et Boehme qui conçoivent l’Éternel comme le tout qui est aussi le néant. ce n’est apparemment qu’une modulation. On ne peut que penser aux paroles de saint Paul. d’être abandonné même en Dieu. dont parle saint Jean de la Croix. Cette disjonction entre les catégories de la pensée et celles. De même il serait absurde de penser que telle personne a découvert « le sentiment tragique de la vie » pour avoir lu Unamuno. n’es-tu qu’une erreur du cœur comme le monde est une erreur de l’esprit? » Mais le problème n’est pas de vouloir prouver l’existence de Dieu. de chercher refuge auprès de la divinité. et se rencontre dans bon nombre de méditations. comme le dit Cioran. « pauvres bouffons ». l’idée de Dieu devient lassante. Mais puisque « l’appétit de Dieu » est provoqué par la souffrance que nous inflige notre condition temporelle – de sorte que tous les efforts de la conscience ne sont que des tentatives pour vaincre la mort en triomphant de la vie. écrivant plus tard que la répétition incessante d’une prière inarticulée (il pensait sans doute à la « prière du cœur ») pèse plus lourd que toutes les idées. « le dernier bredouillage mystique est plus proche de Dieu que la Somme théologique ». Inutile de se demander si Cioran avait lu Heidegger dès ce moment-là. L’absence d’un « Dieu accueillant » est déplorée. nous le voyons procéder par Nr. Un problème plus grave encore: le sentiment. nous vivons. cet « Antée du désespoir » sera contraint. une modification est intervenue que l’on retrouve dans la philosophie de l’existence de Kierkegaard à Heidegger. un primum movens. il méprise l’argumentation serrée. pas forcément mystiques. Comme on voit. en conflit avec « l’impérialisme céleste ». Le Tout est devenu le Rien. cet « impérialisme prométhéen ». Contrairement à l’expérience religieuse d’un Martin Bu-ber par exemple. Ensuite apparaîtra la métaphore de « néant vibrant ». Il faut constater simplement cette consonance. elle nous excède. cette simultanéité des intuitions premières de Cioran avec celles de son époque. Il y a des idées qui flottent dans l’air. ou bien sa présence est reléguée dans un « autrefois » légendaire. « auteur d’un univers superflu ». mais le Dieu sensible au cœur. 2 • E m i l Ci o ra n . Néanmoins il me semble qu’il y a là un déplacement d’accent caractéristique de notre époque. peur qui est une « mort de tous les instants » –. ou plutôt: ce ne sont pas elles qui nous contaminent mais l’ambiance qui les engendre. Mais l’esprit philosophique affirme sa présence en faisant le départ entre la spéculation sur la divinité et l’expérience religieuse. de la foi. selon qui la sagesse du monde n’est que folie devant Dieu. depuis la crainte d’un Jéhovah terrifiant jusqu’à l’épouvante devant le néant révélé par l’angoisse. qui consiste en la découverte d’une relation « Je-Tu ». alogiques.Cioran jadis et naguère 109 dans la philosophie se réduit à des emprunts à la religion ». et c’est avec les mêmes accents agressifs que s’exprime ici la haine – ce retournement de l’amour – du « patron de la bêtise universelle ». celle du dialogue impossible. L’auteur restera fidèle à ces vues. « idée saugrenue » que de vouloir la démontrer par des arguments du moment que ce n’est pas une abstraction. Attardons-nous un instant sur l’expression « se perdre en Dieu » que Cioran modifie en: « se perdre dans le néant de la divinité». il s’agit ici d’une expérience négative. elle humilie notre « appétit de puissance » exacerbé. nous ne sommes pas loin des thèses du Mauvais Démiurge. et c’est également à la suite des mystiques que l’extase est décrite ici comme « présence totale sans objet. assaille la divinité en niant ses attributs. cette « divinité sans scrupules ». « toute révolte est athée ». qui a créé l’homme pour échapper à la solitude et se divertir des drames que. il ne se penche pas sur l’objet de sa méditation d’une façon suivie. est fondamentale.

qui ont déterminé Cioran à s’initier de près non seulement à toute pensée abstraite sur ce sujet mais surtout à la pratique vécue: la vie des saints. Il ne peut y avoir de doute sur l’authenticité des tourments liés à l’expérience religieuse. car Cioran a retranché pas mal de passages relatifs à ses « états éthérés ». à travers elles nous comprenons comment on peut devenir saint après avoir été homme ». en effet. nous enregistrons d’une manière moins fugitive sa jalousie à l’égard du « fiancé céleste » et d’autres détails troubles de ses transports. qu’il considère d’ailleurs comme l’unique méthode pour accéder à la connaissance. » Voilà un solipsisme qui équivaut à la négation de l’être. ne jaillissant pas d’une nature congénère. comme il les appelait). Il est vrai qu’aujourd’hui nous lisons autrement ses effusions (moins nombreuses d’ailleurs que dans l’édition originale. sans un but précisé d’avance). dit-il.. poussé par une indiscrète curiosité. C’est pour savoir « ce qui est » – ou n’est pas – que les philosophes recommencent sans fin. le raffinement des peines qu’elles s’infligeaient. « Nous sommes obligés de tourner en rond ». c’est surtout leur volonté de se mortifier. et c’est une « recherche sans objet » (voulant dire sans doute: sans projet délibéré. mais de la façon dont il l’applique. nous dit-il. En tout cas. Ce fut probablement une expérience majeure. remarque le jeune penseur. remettent tout en question. puisque nous connaissons son examen rétrospectif de la fascination subie lorsque. de même qu’une volonté prométhéenne aux abois. déçu par toutes les sciences. sinon cruciale. les secrets passés sous silence par leurs biographes et l’ambiguïté de ces états de ravissement et de langueur. de superbe et de défi. aussi habitué aux déconvenues causées par les promesses fallacieuses de la philosophie que le vieux Faust.. est entière seulement lorsqu’il s’agit de leurs moments de sécheresse. L’attitude du jeune auteur à l’égard de la sainteté et de l’ascèse n’est pas moins ambivalente. (Toutes les interrogations fondamentales n’en sont-elles pas nourries. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . il imaginait les extases des saintes. mais l’orientation de son esprit est essentiellement philosophique. Mais dès le début. Mais n’est-ce pas la façon la plus authentique de philosopher? Cette gratuité d’une démarche qui n’est pas dirigée vers un résultat précis comporte aussi une nuance d’esthétisme. plus le Néant. ne fût-ce qu’en réagissant de la manière qui s’y trouve consignée: il s’est attaché aux apparences à l’instant où il a compris qu’il n’y a d’autre voie vers l’absolu que le renoncement.. Il sait que « les pensées nourries de souffrance prennent la forme d’apories ». son engouement pour les saints était loin d’être une pure vénération: il faudrait les suivre. obtient son assentiment. « mais ils nous restent étrangers ». ce principe perd son sens de saisie compréhensive pour se confondre avec l’introspection. c’est à dire tout. et nous voyons en effet que sa compréhension pour eux. Cioran applique déjà dans Des larmes et des saints la règle de penser et même d’agir contre soi.110 Mariana Şora bonds et justifier sa démarche par l’apologie de la pensée non systématique. leur ténacité. Ce qui force son admiration. « Je cherche ce qui est ». d’acédie. puisqu’elles sont insolubles?) La maxime des mystiques: connaître par le cœur. comme quoi ce qui nous rapproche des saints c’est « le réveil des larmes qui dorment au plus profond de nous-mêmes [. frappant ça et là pour faire une trouée dans l’incompréhensible. Le regard tourné vers l’intérieur y trouvera. plus Dieu. comme celui de Werther. une sorte d’envoûtement. l’héroïsme de leur renoncement au monde: Révélateur en ce sens est le passage même qui sert d’entrée en matière dans la version française. les premiers principes inclus. et il s’intéresse surtout au processus par lequel un homme renonce à soi. de même que la coloration particulière que prend le penchant à se flageller rappelle ce passage de Mon cœur mis à nu où Baudelaire avoue avoir « cultivé ses hystéries avec volupté ».].. Il y a quelque chose de baudelairien dans ce mélange d’esthétisme et de délectation vicieuse. Sachant qu’il allait appeler cet émerveillement une obsession mêlée de quelque chose de « malsain et de dépravé». C’est donc « plutôt la vie des saints que la sainteté » qu’il trouve captivante. l’univers entier: « Le Monde.

ne l’empêche pas de se lamenter sur le désert de l’âme causé par l’absence de Dieu: « Sans Dieu tout est nuit et avec lui la lumière même devient inutile. il faut donc nous « désintoxiquer des saints ». La rancune contre les séductions célestes et la répulsion qu’il éprouve pour la vie monacale dès qu’il se la représente dans ses détails mesquins culminent dans d’extravagantes impulsions meurtrières: s’il lui fallait vivre parmi ces « experts dans l’art de l’autoflagellation ». il s’armerait d’un poignard et avoue « qu’une nuit de la Saint-Barthélémy parmi les anges » lui ferait plaisir. A part ces sorties plutôt puériles. curieusement. le christianisme lui paraît désuet. C’est dans la même perspective qu’il convient d’envisager son « goût d’autodestruction » exprimé parfois sous forme de boutade – comme celle sur le regret de Nr. sans cesse indigné et blessé par les bassesses de la bête humaine.point n’est besoin de recourir à Nietzsche . comme présence du Mal. bien que chez Baudelaire il s’agisse de la conscience du péché. ajoute Cioran. ces « points de moindre résistance ». où l’on retrouve les accusations dont l’accablait Nietzsche: une doctrine hostile à la vie. l’homme prend connaissance de l’existence divine par le mal dont il souffre. appeler tragique et qui se distingue des autres par un apport strictement personnel. les « déserts intérieurs ». 2 • E m i l Ci o ra n . implicitement. On peut dire la même chose de la condamnation des vertus chrétiennes telles que l’humilité. une pure absence. fondamentales. déjà signalée. Dans cette complaisance. sans grandiloquence. Cioran avait donc détecté. son incapacité de se suffire à soi-même. la « désagrégation du corps et de l’âme » par l’ascèse sont morbides. » Ce schisme engendre une vision d’ensemble que l’on peut. c’est justement « la vocation des saints pour la douleur » et « la volupté de la souffrance » qui lui semblent « une perversion sans pareille ». sa faiblesse. nos frères. D’autre part. il me semble: du moment que l’angoisse de se savoir mortel et la souffrance inhérente à la condition humaine sont la source de tout besoin de rédemption. l’adhésion donnée à l’orgueil romantique. qui. Par la connexion étroite de la religion et de la conscience du Mal. Cette vacuité n’est pas seulement une carence momentanée. Ainsi. En fait. Ce qui. l’origine de l’inaptitude à s’arracher au marasme de la créature. ce sont les équivalents négatifs d’aspirations déçues. Leurs excès. luciférien. il trouve que se préoccuper des saints signifie « combattre la maladie par la maladie ». s’avère fondamentale. ne renonce pas à la gratuité de la souffrance. trouvant de la grandeur dans l’absence de toute finalité. Si l’on conçoit de la sorte la genèse et la nature du sentiment religieux. il est normal d’arriver à la conclusion que seuls les infirmes et les déséquilibrés peuvent croire en Dieu . Malgré cela c’est sa grande pitié de la fragilité humaine qui déclenche ses accès de haine de Dieu. il faut l’interpréter comme une donnée constitutive de l’homme. de cette « démence admise ». avec une acuité intransigeante déjà à ce moment-là. donc de toute quête de Dieu. et il se montre horrifié qu’il puisse y avoir des fous du Seigneur capables de lui sacrifier tout. de cette « expression positive du Rien ». L’homme aurait besoin d’une « détente millénaire » après une tyrannie qui a « légalisé ses angoisses et l’a tenu sous pression ». la charité. D’ailleurs ils sont « irrémédiablement inactuels ».Cioran jadis et naguère 111 D’ailleurs les élans sublimes l’excèdent bientôt. leur fréquentation nous trouble trop fort. ils nous « corrompent » en prouvant que nos efforts peuvent bien mener à quelque chose. « à commencer par la raison ». les relations de l’être humain avec la divinité paraissent viciées dans leur essence. la composante baudelairienne. où le sinistre domine et qui. n’admet comme philosophes dignes de ce nom que ceux qui « ont rougi d’être hommes»! Et l’on ne le comprend que trop parfois s’il lui « faudrait le Sahara » pour supporter nos semblables. ils nous arrachent donc à notre consentement aux épreuves dépourvues de sens. cependant que chez Cioran c’est une prise de conscience de ce que l’on pourrait appeler le mal ontique. Comment l’amour du prochain semblerait-il beau à celui qui. il y en a d’autres. contre le christianisme.car ils le trouvent installé dans « les vides de l’âme ». tout cela ressemble plutôt à la réaction d’un tempérament vif qu’à une conception élaborée. « a fait de la terreur son alliée ». l’obéissance. faite à l’usage des faibles. Mais là il dénonce aussi. par ses tares.

Voilà un romantique décidé à abolir tout romantisme. « car nous manquons trop de sagesse pour ne pas aimer le destin avec une passion douloureuse ». Souvent trop sévère à l’égard de ses envolées. à des débats sans fin. en tant que justification de la sagesse. puisque les modifications que l’auteur y a apportées pour la version française atténuent inévitablement le pathétique initial: l’exigence d’un goût devenu plus sévère ne pouvait que l’incliner à plus de sobriété. à une quête de Dieu continuelle. Si « l’homme moderne est à l’antipode des saints » – ayant « succombé à la séduction des choses finies ». Quoi d’étonnant après tout cela si l’amateur d’insoluble. qui n’est qu’un accommodement avec le monde. développées plus tard. en antithèse avec celles tolérantes mais décadentes. ses attitudes divergentes et ses énoncés irréconciliables. il a éliminé par endroits la transition d’une idée à l’autre. tout au moins celui que l’on porte en soi. à l’instar des romantiques vouant un culte morbide à leurs propres déchirements. Mais comme ce style excessif relève plutôt d’un tempérament que d’un choix. la rendant ainsi plus prosaïque. Toutefois les imperfections que l’on y peut glaner – et qui dans l’adaptation française sont curieusement le contrepied de celles de l’original – n’empêchent pas ce livre d’être bien plus qu’une promesse de jeunesse. au fil du discours.112 Mariana Şora n’être pas un saint ou un criminel. Il ne présage pas seulement l’essor futur d’un esprit. le plus souvent sans transition. Vouloir se tuer c’est d’ailleurs vouloir tuer le monde. car autour du thème central s’entrelacent des remarques Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . il rend manifeste ses ressources multiples. l’amour du destin apparaît ici comme joie maligne. Contrairement à l’amor fati de Nietzsche comme assentiment dionysiaque. de même qu’il y esquisse bien d’autres idées. « problème de deuxième ordre ») ou bien à vouloir l’« user » en le harcelant sans cesse. dit Cioran – il n’en est pas moins diamétralement opposé aux anciens. Prêt à assumer les contradictions de sa pensée. Pourtant quelques phrases du genre hénaurme ont passé à travers le filtre. il en atténue l’expression. Aussi après avoir porté au paroxysme l’acharnement à néantiser Dieu ou tout au moins à l’amoindrir (« divinité décrépite ». en voici une dès la première page: « Le monde s’engendre dans le délire. de la façon dont on note dans un journal selon l’humeur du moment des réflexions qui ont la couleur du jour. il reparaît parfois dans les écrits de l’âge mûr. aussi bien que son démon prométhéen. ainsi que sur les tares de l’époque moderne. les saillies de son époque Sturm und Drang qu’il a supprimées. faut-il ajouter). de sorte qu’il y a solution de continuité au beau milieu de certains développements. à un élan qui renaît chaque fois de ses cendres. C’est le risque de l’épurement: il peut réduire à l’épure. plus passionnante qu’un aboutissement. hors duquel tout est chimère! ». Nous assistons ainsi à une interrogation toujours reprise. à une interminable errance. l’auteur oppose un refus net au titanisme. est tout ce qu’il y a de « plus plat et de plus commode ». et loin de l’acceptation du sort par amor dei dans le sens de Spinoza. Cioran met bout à bout. ballotté entre le Tout et le Rien. condamne aussi la sagesse. à étouffer la flamme de son élan vers Dieu. On ne peut imaginer Cioran autrement qu’abhorrant le milieu entre le Rien et le Tout. plus décharnée. déjà dans ce livre. sauf un espace entre les passages. ainsi que le stoïcisme qui. Il faut dire que les hauts et les bas de ses dispositions présentent un relief plus accentué dans l’original. Les retouches apportées par l’auteur témoignent d’un esprit critique peu enclin à se ménager. Car on peut constater que. qui savaient mépriser le destin (tout en l’acceptant. Ce sont surtout les réflexions où il poussait le paradoxe jusqu’à la confusion ou jusqu’à l’énormité. par exemple sur les époques créatrices mais intolérantes. mais afin d’écourter des passages au profit de la concision. nous voyons l’auteur se débattre de nouveau dans les rets de la divinité. plus verbeuse peut-être mais non inutile. Y a-t-il aussi une part d’arrangement dans cette alternance des pour et des contre afin que le choc de leur rencontre donne une image fidèle des bouleversements vécus? Nous ne le saurons probablement jamais. « ces deux modes de se détruire ».

En outre combien d’acuité introspective dénote le seul fait d’avoir découvert très tôt (au temps Des larmes et des saints) que même « la perspective ironique » est parfois « un subterfuge du délire des grandeurs » ! Attardons-nous encore un instant à considérer l’antinomie principale produite chez Cioran par la rencontre de l’aspiration à s’intégrer dans un ordre divin et son ancrage dans le terrestre. Mais ce sont des cris articulés. « un homme des cavernes empêtré dans des dentelles » (la Tentation d’exister). harmonisés par la force de l’instinct artiste qui commande de contrôler les épanchements. de ces saillies fougueuses et souvent téméraires que nous sommes accoutumés à trouver dans les écrits de Cioran. fut d’abord un velléitaire de la foi. tantôt du côté des portes de l’enfer. ou plutôt au monde. des impressions laissées par des lectures (Dostoïevski. 2 • E m i l Ci o ra n . cependant. Voilà son option. et « Deviens ce que tu es. un troglodyte » parmi les civilisés (Histoire et Utopie).Cioran jadis et naguère 113 frivoles et profondes à la fois. Le « délirant soucieux d’objectivité » a en outre son côté hédoniste (« Quel plaisir d’avoir sous la main un mystique allemand. par ta turbulence d’un esprit sans cesse prêt à livrer combat à l’ange – et aux démons. Comment faire. Etant donné la Nr. cet animal « abject ». par l’œuvre de Bach: en écoutant l’orgue « aux résonances métaphysiques ». Dans cette fidélité de Cioran envers soi-même on peut voir une application des préceptes qui depuis Socrate et Platon forment le noyau irradiant des principes éthiques de l’Occident: « Connais-toi toi-même ». Tout cela est l’effet de cette « lucidité féroce » dont se targue l’« expert en autoflagellation » à l’affût de ses propres extravagances dont il rassemble les extrêmes pour les accoupler dans ces définitions de soi-même où il cultive l’antithèse et le sarcasme. Il n’était pas l’homme des demi-mesures. me demande de renoncer à la vie. Et au fond. semble justifier son sentiment d’être aux prises avec un atavisme oriental. le conflit intérieur permament dont il dresse le constat précis: « La passion de l’absolu dans une âme sceptique! » lui arrachent des cris. » N’est-il pas étrange qu’un homme aussi imbu de culture se soit toujours complu à se représenter en barbare? Si son tempérament. et prompte à relever les aspects dérisoires des convictions et ambitions humaines. qui compensait « son manque de talent » pour celle-ci par l’intensité de son ardeur à la chercher – et à la combattre. modulés selon les lois du biendire. amplement contrebalancé cependant par un côté sévère qui n’est pas sans rappeler l’âpreté de Léon Bloy. Il faut compter parmi les richesses de ce texte nombre de rapprochements inattendus. par certains côtés. Vermeer). « vous voyez germer Dieu ». nous le voyons dans ce livre. un poète hindou ou un moraliste français! »). « Tout ce qui en moi aspire à la vie me demande de renoncer à Dieu » – évidemment. Cioran est resté à louvoyer. et qui le rend si peu indulgent pour l’homme. de les couler dans des moules soigneusement façonnés. tantôt du côté des cimes dressées vers le ciel. pour renoncer à cette vie « intolérable »? Comme tout un chacun. Rilke) par des tableaux (Ruysdael. A son tour ce trait se trouve heureusement compensé par l’ironie toujours en éveil. il y a tout de même pas mal de coquetterie dans son insistance à se prétendre thrace. la recherche sans aboutissement. la peine sans rachat. Mais ce sont surtout l’urgence de l’interrogation et la tension intérieure qui placent Des larmes et des saints au même rang que les ouvrages parus ultérieurement et rendent le livre tout particulièrement attrayant pour le lecteur qui s’intéresse aux débuts de cette quête fébrile et qui est fasciné par tant de constance dans l’inconstance» par tant de persévérance dans l’inconséquence. Une vaste culture se condense alors soudain en des aperçus dont la structure rappelle parfois celle de la métaphore réunissant des éléments lointains dans une fulguration d’autant plus intense que la distance abolie était plus grande. Le « velléitaire du Nirvana ». Mais il aurait pu dire tout aussi bien: tout ce qui en moi aspire à Dieu. Le choix impossible. il aime son drame. qu’ils soient poussés « sur les cimes du désespoir » (titre de son premier livre de la période roumaine) ou du fond des abîmes de la désolation. C’est le journal d’un balancement continuel entre l’hymne et le blasphème. scythe ou que sais-je encore? « un intrus.

intransigeant. ou sur « le langage des choses » déchiffré en écoutant « leurs silences sans pareil ». échauffé. Tout art. entre l’écrivain misanthrope. on s’attendrait à voir Cioran balbutier. D’autre part. il pourrait s’approprier l’épigraphe que porte L’Élégie de Martenbad: « Si l’homme dans ses tourments demeure sans voix. on peut lire entre les lignes (et. » II y a là un grain de vérité. à couler une matière incandescente dans un moule de glace. Faut-il parler d’une incongruité existentielle? Mais qui dira jamais de combien d’incongruités nous sommes faits! Faut-il s’écrier: Qu’il mourût? Quelle absurdité! Eh oui. « extrémiste ». les exigences de l’orgueil et les consolations de la gloire littéraire. ou alors des fragments de poèmes en prose: «Je suis comme une mer qui retire ses eaux pour faire place à Dieu ». d’engager la bataille avec les mots. qui n’est pas resté inaperçu. Mariana Şora Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . souvent avec une patience de bénédictin. il reste sans doute un écart considérable entre l’urgence des propos et les menus stratagèmes du métier. la terre se dérobe sous ses pieds. l’urbanité. comme il l’affirme. qu’il se soit adonné à la pratique de choses aussi futiles et vaines que la recherche du mot juste. Mais rien que de ce texte on pourrait extraire une petite anthologie de passages pleins de souffle lyrique. c’est à ces occupations « frivoles » que nous devons ces essais remarquables et finalement harmonieux – où tout au long d’une navigation téméraire parmi les récits et les bancs de sable. tel qu’il se dégage de ses écrits. nos pauvres valeurs. sommes-nous vraiment « tous farceurs » pour autant? Et si les pensées de Cioran sont. Il lui est arrivé une fois d’exprimer le regret de n’être pas poète. lui aussi quelque peu « stylisé »? Il y a en effet un certain désaccord. combien relatives. En adoptant son style. dans le titre même d’un volume tel que Exercices d’admiration) un grand amour pour l’être humain tant honni et pour ses valeurs. prenant sa meilleure encre – et l’on croirait le voir « cramponné à son stylo ». des « larmes transformées ». Fort de cet exploit.. la besogne de gratter du papier. » Faut-il se donner le ridicule de voir là un divorce entre deux êtres incompatibles. les deux le sont assurément. sur la solitude par exemple. par exception. même celui de la photographie. ce sont des phrases parfaites. » Dans le journal d’Italo Svevo figure cette remarque: «Je connais quelqu’un qui écrit trop bien pour être sincère. nécessaires pour accommoder ceux-là ad usum publia. comme il dit quelque part –.. on pourrait proclamer: chaque succès est un ratage! (ce qui ne veut pas dire que chaque ratage soit un succès). mais rien qu’un grain. vit de stylisation. il ajoute avec un délectable humour: « C’est qu’un penseur met d’ordinaire sa folie dans ses oeuvres et conserve son bon sens pour ses rapports avec autrui. les visées titaniques. car toute écriture est un artifice. Quelle distance entre la soif d’absolu. et l’homme dont l’aménité. « Accablé par la solitude de la matière. mais lui. lorsque. le souci de se faire publier. Au fond. n’eût-il pas été. C’est d’ailleurs une forme de noble humilité que de peiner. le bouillonnement des idées. « nous survivons à nos problèmes ». etc. mais ce qui sort de sa bouche ou plutôt de sa plume. que Cioran exalte tout en les niant. en hédonistes de l’esprit. En fin de compte. la délicatesse sont connues.114 Mariana Şora substance de ses dires. encore fallait-il qu’il réussît à parfaire cette métamorphose. c’est une ironie du sort d’avoir fait de Cioran un auteur fort apprécié. Sur ce point aussi il s’explique. Imaginons-le en train de fignoler pour donner à son texte ancien une forme neuve. Cioran est le chroniqueur d’une apocalypse permanente. relevant un contraste analogue chez Joseph de Maistre. agité. Un dieu m’a fait le don d’exprimer ma souffrance. non sans jeter un coup d’oeil du côté du lecteur et supputer ses réactions. le firmament s’effondre. fiévreux. » Réjouissons-nous donc. se met à aligner des mots. de se plier aux règles du jeu. Comment le portrait de Cioran. lui prodiguant des soins afin qu’il puisse tenir son rang auprès des autres. et la sincérité totale ne mène qu’au balbutiement. ou se fourvoyer en se demandant lequel est le vrai? La question ne se pose pas. II a pleuré les océans et les mers.

efectivă. „Nu înŃeleg cum sunt oamenii care cred în D-zeu. dar simt că singura existenŃă reală este a mea”. religia. nu există decât un ersatz de fiinŃă”.. nihilist european de origine română 1. este un fel de „Ecce homo” în care Nietzsche ar fi trebuit să se sinucidă. filosoful scria: „faptul că exist eu dovedeşte că lumea n-are nici un sens”. presentimentul nebuniei şi al morŃii.115 Constantin Barbu Cioran. infinit dramatic şi nefericit. este experienŃa neantului. dar nici una să fie realizată. suferinŃă. Crizele religioase sunt aşa de importante şi de grave. Are dreptate Cioran spunând că nihilismul este în tine sau nu este. Nihilism şi trăire ihilismul nu se învaŃă. lumea nu-i decit melancolie. iar hârtia pe care scria nu era altceva decât o pungă ordinară. încât e greu să se spună N Nr. precum în haos este o posibilitate de cosmos. În interiorul nostru să dispară legile lumii.... pentru care totul se reduce în ultima instanŃă la neant şi pentru care legea acestei lumi este suferinŃa?” În substanŃa lui. lipsită de o excelenŃă formală şi de un sens geometric. Dar există în orice vârtej o posibilitate viitoare de formă.. în vârtejurile demonice ale haosului originar. când Cioran împlinea 22 de ani. destrămarea lumii realizează un proces contrar evoluŃiei legilor cosmice. un scrib disperat scrijelind cu cerneală epiderma unei creaŃii ratate. „o mare care îşi retrage apele pentru a-i face loc lui Dumnezeu”. Scrisul lui umple feŃele exterioare ale pungii. tristeŃe. Prima carte. „o creatură ratată”. Unde se afla Cioran ? Se afla în într-o cafenea din Berlin. „Pe culmile disperării”. acest gând negru este identic cu gândul negru al lui Emineseu în oare poetul Panoramei deşertăciunilor susŃinea că este „o greşeală pe care Universul a comis-o”. Cioran simŃise că „nu există fiinŃă. La 8 aprilie 1933. Simetria acestui vârtej este singura simetrie haotică.. în confuza şi în paradoxala lui simetrie. Aş vrea să trăiesc la începutul lumii. un apocalips răsturnat. Unde ? Într-o scrisoare către fratele său... astfel eternitatea este o vorbă. spre haosul absolut!. deşi mă gândesc zilnic la El. Înainte de a fi un „veleitar al nirvanei”. Câtă groază şi câtă bucurie nu încerc la gândul că aş fi prins deodată în vârtejul haosului iniŃial. „De ce îŃi condiŃionezi existenŃa de credinŃa ta în Dumnezeu ?” întreabă Cioran undeva. grotesc şi disperare. Totul să vibreze de o nelinişte universală de început. Şi întreba: „căci în ce fel pot găsi un sens în frământările unui ora. Îl ai în tine. „Înapoi spre haosul iniŃial. lumea nu-Ńi dă decât sentimentul sfârşelii şi al agoniei. singurătate. un „mareşal al autodistrugerii”. Luther punea religia înaintea muzicii. când totul e absurd şi renunŃare. Cioran recunoaşte că există în această carte „o sinceritate infernală. pentru mine muzica este suprema expresie şi numai în al doilea rând. Lumea este un ceva în oare nu se rezolvă nimic. şi cine va putea vedea în original această pungă îl va putea înŃelege pe Cioran. ca o trezire din neant. o iluzie. Mai bun decât ersatzul de fiinŃă nu poate fi decât întoarcerea în haos. Nu pot trăi decât la începutul sau la sfârşitul acestei lumi”. În „Totul n-are nici o importanŃă” (Pe culmile disperării) Cioran mărturiseşte: „sunt convins că nu sunt absolut nimic în Univers. căci nimeni nu poate dori întoarcerea în haos fără să fi suferit toate ameŃelile apocalipsului”. În „Convorbire la Tübingen”. 2 • E m i l Ci o ra n . Să existe în mine posibilităŃi de forme. „o existenŃă de împrumut”. Când simŃi că nu mai poŃi trăi. vecină nebuniei sau provocării”.

ea nu poate îi decât geneză barată (création baclée). ÎnŃelegi: nu ca problemă a lui D-zeu ci ca problemă a mea. poate o revelaŃie apocaliptică arătându-ne cu degetul amputat al Dumnezeului o apocalipsă fără apocalipsă. nu numai în aprilie 1935 ci şi în septembrie 1990. credea Cioran. Gianni Vattimo o numeşte naşterea postmodernităŃii în filosofie. În eseul „Principiul suveranităŃii statelor. În „Memento mori”. dar în faŃa întrebărilor mele este tot atât de mic cât un plutonier. «Dumnezeu a murit» În „Noii zei”. Odată cu moartea lui Dumnezeu totul este permis ca-n Dostoievski. îl ameŃeşte. Criza viziunii asupra lumii Nimic nu dezvăluie mai bine istoria Occidentului în plan spiritual decât cearta dintre viziunile despre lume. A gândi cu adevărat înseamnă a gândi în eroare. El a întrevăzut cea mai crudă deconstrucŃie trăită a acestui secol: „Nu există fundament. privat. Sintagma „Dumnezeu a murit” este o constatare a decesului creştinismului. decât când orgoliul mă identifică cu el. singura realitate. e o iluzie. cu acuitate şi multă subŃirime a observaŃiei: „Un zeu care şi-a delapidat capitalul de cruzime. nici nu-l respectă. dar totdeauna m-a interesat personal. Nu te juca cu destinul tău.” Că D-zeu nu răspunde niciodată. din Demiurgul cel rău.. mai nimeni nu se teme de el.116 Constantin Barbu dacă pleacă din boală sau ele însele sunt una. un vid. Descompunere Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . îl dezvăluie. Punctul culminant al acestei gigantomanii este moartea lui Dumnezeu. În 14 aprilie 1935 (Cioran este născut la 8 aprilie 1911) el îi mărturiseşte fratelui său: „în D-zeu nu cred. Vestea pe care o dă smintitul în „ŞtiinŃa veselă” nietzscheană şi anume că Dumnezeu a murit.” DeconstrucŃia trăită a lui Cioran este risipită în toate punctele negre ale unei vârtelnice strămoşeşti care nu este decât una a disoluŃiei. Cioran citează aceste cuvinte ale lui Celsius: „Nu este nevoie ca Dumnezeu să-şi corecteze lucrarea”.” Tot aşa precum în paginile din cartea Pe culmile disperării. Liga NaŃiunilor şi federalizarea statelor europene”. nu uita că în afară de viaŃă nu există decât iluzii. 3. „ŞtiinŃa veselă” este scrisă în 1882. sinuciderea pură (meseria din tinereŃe a lui Cioran) este acel ceva care l-ar umili. Cioran comentează. În definitiv Dumnezeu nu răspunde niciodată. Niciodată n-am crezut în D-zeu. N-am făcut altceva cu El decât să-i cer socoteală. Odată cu moartea lui Dumnezeu se poate produce acel declin al suprasensibilului care se numeşte descompunere. „Memento mori” este compus în 1872. Ca şi Nietzsehe. („Numesc sunt. cărora am început deja să le pun capăt şi le voi pune. Piesa a fost scrisă în 1873. Dacă există. chiar zdrobi pe Dumnezeu. 2. În piesa „Decebal”. Ziua naşterii îl tulbură. manualul poetic al nihilismului european. Eminescu ne anunŃă că: „E apus de Zeitate ş-asfinŃire de idei”. Metafizicile sunt construcŃii false. îl înnegreşte.” În economia celor omeneşti. FaŃă de lucrarea de bună calitate a lui Dumnezeu nu putem avea decât o „adeziune abstractă”. Dochia anunŃă că „Dumnezeu e mort”. frumos şi bine ce nimic nu însemnează”) nici Cioran nu crede în valorile supreme. Şi de atunci numai căderi. Cioran citează chiar o „Krise der Weltanschauung” a lui Kalergi. Cu D-zeu am început şi eu. ca şi Eminescu. El nu poate nimic împotriva voinŃei infinite.

Strakhov: La lutte contre l’Occident dans notre littérature. În Planul CreaŃiunii spiritul n-a fost luat în combinaŃie. J. „De la Adam până la Baudelaire sau Dostoievski. Karlowitsch: Die Entwickelung der russichen Nihilismus. în lume. Cioran va publica articolul „Nihilism şi natură”. Cioran notează sub tema NIHILISMUL RUS următoarele şase titluri: 1. „Puşkin a descoperit şi recunoscut fenomenul morbid al Intelligentsiei nihiliste ruseşti şi a descris „tipul omului negativist al Rusiei noastre”. În revista „Vremea” din 1937. Orice aforism al lui Cioran pare ca un vid înconjurat de hotarele neantului. Cine n-a putut să uite să se nască şi nici nu poate să-l zdrobească pe Dumnezeu sinucigându-se nu poate alege decât veşnicul repaos fiindcă „gloriosul delir” de care vorbeşte Theresa d’Avila nu există decât în lumea spiritului (spirit care nici el nu există – inutil a mai spune aceasta). 6. care a fost publicată prima dată în toamna anului 1799. iar germanii Verwesung. Jacobi într-o scrisoare către Fichte. Iar pe verso. I-II. Este ceea ce Cioran a trăit de unul singur în ultimele pagini din Précis de décomposition. sub tema „Sociologie”: Jean Bourdeau: Le socialisme allemand et le Nihilisme russe. 3. B. devalorizarea celor mai înalte valori ale lumii nu afectează lumea care este ispitită să instituie o nouă ierarhie de valori. Dostoievski însuşi vorbeşte în „Discurs despre Puşkin” (1880) despre ce înseamnă Puşkin pentru Rusia. Berlin. doi dintre părinŃii nihilismului european. Din Nietzsche se citează aceste vorbe aforistice: „Ai căutat cea mai grea povară şi atunci te-ai regăsit pe tine însuŃi”. În notele bibliografice din manuscrisele lui Cioran apare străvezie preocuparea asupra nihilismului. A voi nu poate să însemne voinŃa de a fi stăpân din clipa în care Dumnezeu a murit. Stepniak: La Russie souterraine. nihilist european de origine română 117 francezii spun décomposition. 1888. N. Séverac: Vladimir Soloviev.Cioran. Sunt citaŃi între alŃii Dostoievski şi Nietzsche. Leipzig. Oldenberg: Der russiche Nihilismus. de către Turgheniev. La Cioran este altfel decât în Nietzsche. fără să-şi piardă unda de ecvanimitate. atunci iluzia că totul e o iluzie nu este totuşi o iluzie?” Şi pentru gloria cui să scrii atâtea aforisme dumnezeieşti dacă Dumnezeu a murit? 4. nimic nu poate fi înlocuit de nimic decât de nimic. Introduction et choix de textes (ediŃie franceză). un comentariu în jurul lui „nimic n-a fost niciodată”. orice aşa zisă viziune asupra lumii îl lasă „nemuritor şi rece”. şi atunci. Bio-bibliografia nihilismului Se spune că primul care ar fi pronunŃat cuvântul nihilism ar fi Fr. Pe o foiŃă cât un sfert de pagină. dincolo de care poate să nu fie nici măcar neant. H. Plekhanov: Histoire de la pensie sociale en Russie. 50-51) Cioran compune acest teribil manual al nihilismului rus în şapte rânduri: „Un Tchadaev qui ne trouvait aucun mérite à sa nation. Nici fiinŃa nu mai poate fi prezenŃă care durează. şi atunci Cioran. El nu caută vreun nou centru de perspectivă. 2 • E m i l Ci o ra n . la el totul se distruge mai departe. În eseul „Rusia şi virusul libertăŃii” (Histoire et utopie – pag. 4. 2. devenirea este o iluzie care nici ea nu spune mai mult decât cuvântul a fi.” Este ideea fixă a lui Cioran de a fi „împotriva a tot ce s-a făcut de la Adam încoace”. Nihilismul lui Cioran pare a fi un nihilism mutilat. Era acelaşi vertij abisal pe care-l cunoscuse şi Eminescu în „Rugăciunea unui Dac”. ou un Gogol qui la railla sans pitié y Nr. Pentru Nietzsche. 1880. se întreabă precum budhistul Marelui Vehicul: „dacă totul este o iluzie. creându-i destin. omul n-a făcut decit să înregistreze consecinŃele catastrofale ale pulsului adăugat naturii. 5. Cuvântul nihilism a fost proiectat mai târziu.

presupusă faŃă de instinctele violente. Nétchaiev. Există în VoinŃa de putere. Nihilismul Cronologic. remarcabil B) . Genealogia moralei. fut tout aussi hanté par elle que Pobiédonostsev.. Diaophoros înseamnă: A) – care diferă I – diferent ca substantiv. Astfel grăit-a Zarathustra. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . o poziŃie excepŃională. 2) – a risipi.care diferă ca părere. „Problema filosofului şi a omului ştiinŃific” . adiaphoria ? Verbul adiaphoreo înseamnă: 1) – a nu diferi de. Critica valorilor superioare. a deşira. înseamnă diferenŃă II – care se ditstinge. 2) – indiferent. prajnaparamita. l-a îndrumat spre prăpăstiile pe care şi le amintea din coşmarurile sale reale: era budhismul. reactionaire à tous crins. superior. Al „treilea” nihilism: nihilismul rus (în Schimbarea la faŃă a României.” Alături de nihilismul rus. to diaphoron. „o specie de izolare. 5. 5) – a fi nesigur II – (dia. 2) – diferendul. Cioran s-a destrămat în nihilismul nietzschean. Çantideva. Adiaphoria înseamnă indiferenŃă. o rezistenŃă faŃă de instinctele normale”). prin paginile din Die Welt als Wille und Vorstellung. 3) a sparge. cu „acrobaŃii şi apostolii VacuităŃii budhismului: Nâgârjuna.118 Constantin Barbu étaient aussi attachés qu’ un Dostoievski. lucruri indiferente (nici bune nici rele). Le plus forcené des nihilistes. Nietzsche identifică nihilismul prin cuvântul „adiaphora”. Nihilismul nietzschean – cel din VoinŃa de putere. Cerbul diaphoreo cunoaşte următoarele înŃelesuri: I – (dia. Histoire et utopie). sunyata. Urmându-l pe Schopenhauer care. contestaŃia III – acŃiunea de a se îndepărta.(paragraf 246) vorbeşte despre marea adiaphorie (anume: „obiectivitatea considerată ca dezagregare a voinŃei”. dezacordul. în cartea a II-a. Ce este diaphora? I – diferenŃā 1) diferentā.marcând separaŃia) 1) – a dispersa. a răspândi. nihilismul germanic al lui Nietzsche (şi al precursorului său Schopenhauer) trebuie revelată relaŃia spirituală a lui Cioran cu budhismul mahayanic. În tinereŃe şi la bătrâneŃe: nihilismul eminescian. Care este înŃelesul grec al indiferenŃei. procureur du Saint-Synode. partea a III-a. Çandrakîrti.a fi diferent (diaphoran echein) sau diferenŃa de la Dumnezeu la om (theoy pros anthropon) II – diferendul. Antechrist. . Le reste n’est qu’attitude. 2) – a fi indiferent faŃă de.marcând transoprtarea) – a face să evacuezi umorile corpului. Acestor trei nihilisme nu uităm să le adăugăm nihilismul românesc care provine din naştere şi din Eminescu. Filosofia ca expresie a decadenŃei (paragrafele 239 şi 246) o determinare greacă a nihilismului.. 4) – a dizolva. Adiaphoros înseamnă: 1) – nondiferent. ca sentiment I – care este în dezacord 1) – partea adversa. astfel Socrate şi filosofii postsocratici ar reprezenta formele tipice ale decadenŃei între care: anarhismul şi nihilismul (adiaphora – paragraf 239). de ex. de a se duce dincolo de cealaltă parte. anume. diversitate. Crepusculul idolilor. Cette hantise seule compte. cu „conceptele lui: nirvana.

Nu numai ultimele două file din Manualul descompunerii sunt o Rugăciune a unui Dac. se contrazic sau chiar nu se întâlnesc. O însemnare din „De l’inconvenient d’être né” e lămuritoare: „Je ne m’arrête pas davantage devant celle du poète qui. subjectum şi hypo-keimenon? Pentru Nietzsche există mai multe straturi ale nihilismului: 1) – nihilismul ca preformă a nihilismului. apatie (în sens etimologic). prin cel mai smintit dintre nihilişti Neceaiev. 6. Turgheniev. Candrakîrti. V. 15). nihilist european de origine română 119 3) – diferenŃa II – care contrariază Verbul latin care corespunde lui diaphero. tuli. pourfendeurs non pareils. Nihilismul mahayanic este diseminat în toată opera lui Cioran. nepăsare („nepăsarea sfântă” cum spune Eminescu). Doctrina vacuităŃii a lui Nâgârjuna pare a fi fost scrisă şi pentru fiul preotului din Răşinari. Nihilismul eminescian este prezent inconştient şi atemporal. „Excesele Dacului”. „ÎnŃelegând totul”. liés à un enseignement impitoyable et apaisant. a duce. Komiacov.. o delăsa de a fi. acest nihilism extatic numai poate fi gândit ca o „nostalgie a neantului”.” Nihilismul rus l-a străbătut prin Dostoievski. même les funèbres. ferre. „Eşec şi destin”. Nietzsche spune că ar putea. „Apoteoza negativă”. povestea lui alegorică este o transcriere metaforică. Ce ar fi atunci nihilismul adiaphoretic ? Marea adiaphorie ar consta în indiferenŃă. vivant. VIII. Çantideva –.. În VoinŃa de putere există mai multe cercuri ale esenŃei nihilismelor care se întrepătrund. Toată contra-creaŃia lui Cioran este un comentariu amar la Rugăciunea unui Dac. sages entre les sages. pour qui. Cei mai importanŃi compuşi ar fi ablatio. 6) – nihilismul extrem-activ ca nihilism clasico-extatic. „Cel mai cuminte”. IV. l’univers n’etait qu’un mot. Nr. 5) – nihilismul pasiv. Sensul verbului fero este de a purta. acrobates et apôtres de la Vacuité. Despre aceasta formă a nihilismului extatic activ şi radical. Nirwana ? Luceafărul (purtătorul de lumină: lux fero) nu poate ferici (ferax) pe nimeni. dialecticiens travaillés par l’obsession du salut. Soloviev.Cioran. Rusia şi virusul libertăŃii e un mic manual depăşind nihilismul rus. fi un mod divin de a gândi (VoinŃa de putere nr. Ciadaev. „Nota întunecată şi stranie a unui neam”.. 3) – nihilismul extrem. VI. VII. Nâgârjuna.. este differe (fero. X. a sta sub. nici”. Mors.. Dobroliubov. 2) – nihilismul incomplet. II. şi el trimite cu gândul la subiectul grec. suffero şi transfero. D’autres noms me poursuivent. III. 2 • E m i l Ci o ra n . „Un nenoroc originar”. ne songea qu’à sa dissolution finale. el are o altă soartă (fortuna). Cine îşi aminteşte o însemnare a lui Eminescu despre Indifferentialul. nici-nici. Cernisevski. des noms d’ailleurs. 4) – nihilismul activ. „A fi abandonat totul”. a transporta. à une vision bien faite pour expulser de l’esprit toutes les obssesions. Suferire înseamnă suportare. Acum. Neantul valah I. „Blestem fără precedent şi exaltanta incriminara a existenŃei” IX. latum). Care sunt secretele lui suppositum. „Nici. aproape se suprapun se îndepărtează. Pisarev.

aceste braŃe care „dau lovitura de graŃie” regelui Soma (somasya ye shamitara)”. A da şi a căpăta („a primi”) sunt unul şi acelaşi lucru”. Eminescu. intitalase Rugăciunea unui Dac. Cel ce ucide şi dragonul ucis – adică sacrificatorul şi sacrificatul – sunt unul. Prajapati este aici distribuitorul care împarte daruri. Ex-cesele Dacului sunt din lotul ex-cepŃiei. dincolo de FiinŃă. Neantul valah începe printr-o ekstază.mersul zeului este auzit în vuietul de vânturi. urechea care aude mersul. . În limbajul biblic. adică datul înafara FiinŃei. este ex-ceptul. o metaforă descriind tulburata exterioritate. ekstasis. Excesele sunt o „depăşire” a condiŃiei de subiect. calm ci şi a ucide. deci). stingere. cuvântul santi (pornind din rădăcina sham – „a se repaosa”) înseamnă nu numai pace. Prajapati se autodistruge. Latinescul „pax” sălăşluieşte în acelaşi orizont cu „pangere”. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Eminescu îi conferă lui Prajapati următoarele puteri propoziŃionale: . . Nirwana („nir” – „wana”. În textele privitoare la sacrificiu. inima plină de pharmakon-ul milei. o depăşire a datului. tăcere. o trăire a absenŃei iraŃionale. „Devenit numele însuşi al Sacrificiului şi modelul arhetipal al sacrificantului – scrie Gérard Leconte în prefaŃa la Doctrina Sacrificiului. „pacistor” şi sanskritul „posa” însemnând „legatorul” morŃii. Intrarea în vecinicul repaos ar fi traducerea sintagmei sanskrite „nigantum slantim”. 4. prin excesele Dacului. 43. Excesele Dacului Excesele Dacului se nasc din subtilităŃile obscure ale Imnului către Prajapati. a pierde raŃiunea. a se îndepărta. simŃirea ce aude cântecul. repaos. Observăm încercarea lui Eminescu de a cuprinde cele cinci simŃuri elementare: ochiul care vede. Adaosul cerşit se interpretează ontologic drept încă un dar pe deasupra. a se stinge. . V. Neantul valah. extra FiinŃa. Atunci versul: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! devine transparent cu toată strania lui obscuritate referenŃială. Supra-darul este ceva dincolo da dat. Ex-cepŃia e ex-ousia. într-o variantă. începe printr-o ekstază.versul lui Prajapati se exprimă printr-o voce melodică. „Şi tot pe lângă-aceasta cerşesc înc-un adaos”.Prajapati îi dă Dacului ochii care văd lumina zilei. interpretează pur şi simplu ek-sistenŃa. imn vedic care a catalizat Rugăciunea unui Dac. a se pune în afară de sine şi (intranzitiv) a fi înafară de sine. adică „fără-suflare”. Coomaraswamy – Prajapati reprezintă imoliŃia voluntară de sine”. poetul scrie: „îmi dete ochii” şi „cerşesc înc-un adaos”. vorbind despre excesele ekstatice ale Dacului eminescian. Cosmologia vedică nu aşază în eternul început decât „Identitatea Supremă” a „Acestui Un” (tad ekam – fără distincŃie între FiinŃă şi neFiinŃă).120 Constantin Barbu I. excessus este traducerea extazului. Verbul ekstazei este ezistémi: a transporta. Comentatorii lui Eminescu n-au ştiut că Prajapati joacă atât rolul sacrificatorului cât şi al sacrificatului şi „natura-reală a sacrificiului este în chip egal indicată prin întrebuinŃarea rădăcinii sham în Rig-Veda. de Ananda K. Pentru a da naştere Universului în începutul lumii. Revelează: o ekstază.zeul îi umple inima cu farmecele milei. Neantul acesta ekstatic este invizibil şi de negrăit. cunoscută lui Eminescu din Gramatica sanskrită abreviată a lui Bopp. Cioran. Prajapati dăruieşte şi Dacul cere. În corolar. a (se) desăvârşi. Sunt aparŃinătoare excendenŃei.

creaŃiune. investeşte cuvântul Abgrund (abyssus) cu trei nume: prăpastie. Zeul Prajapati fiind Unul este şi sacrificatorul şi victima. etimologic. kala. Abisul traduce întunecarea noastră. transmigraŃiune. cel din primele cărŃi) ar putea vedea că aceste moduri sunt chiar 64. nu cumva. adică şi învierea vieŃii şi moartea morŃii. creator (Brahma). Stranietatea aceasta fragilă e un erstaz de excendenŃă. – spune învăŃatul Teofil Simensky. Doar în Scrisoarea I. „timp. destin”. a fi stabilit). cea care spulberă şi stinge. necuprinsul ca esenŃă şi toŃi ceilalŃi opuşi ai marii coincidenŃe. Was wüllte ein? Wo borg sich der verborgene ? War’s wol die Wasserflut. am perfecŃionat sadic Levantul. fixat. ca în sanskrita lui Nagarjuna. Cioran spune în scrisoarea către Mircea Vulcănescu: „Pentru Nr. înseamnă a refuza existenŃa: „Să simt că de suflarea-Ńi suflarea mea se curmă Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă”. rezoluŃie. Cuvântul francez échec provine din persanul shah care înseamnă rege. ne-au vândut vânduŃii noştri „naŃionali”? Dacă un străin ar studia modurile de negaŃie din România lui Eminescu (sau a lui Cioran. ceri intensificarea nebună a acestui nenoroc. Un alt compus al verbului stano. „mers. Zeul Prajapati este şi zeul preFiinŃei („El singur zeu stătut-a ‘nainte de-a fi zeii”) şi esenŃa fără dualitate. România e un comentariu nemuritor la Eclesiast. prin înŃelesurile sale. Eşec şi destin Eşecurile sunt puse pe seama Destinului. ceea ce este oprit. este sinonimul latin al grecescului parousia care înseamnă praessentia. conduse de regizori cinici şi antiistorici. ataşat. Cuvântul nostru noroc derivă din slavul naroku care înseamnă ceea ce s-a rostit. cel mai des. dhator. Suflarea individuală se curmă din pricina suflării universale. der jähe Abgrund? – va deveni: „Fu prăpastie? genune? fu noian întins pe ape?” Neantul valah vorbeşte până acum prin ekstaz şi ex-cendenŃa (un mod de exterioritate ontică) şi prin ascunzătorul şi întunecatul Abis numit prăpastie. „susŃinător. înseamnă „orânduire. soartă”. CondamnaŃi să trăim în Balcani. destin”. Cuvântul sanskrit daina înseamnă divinitate şi destin. moarte”. genune. „Suflarea” este un infinitiv lung al fiinŃei ca vieŃuitoare. A refuza darul lui Prajapati. se spune vidhi care. la hinduşi: vidhi. de la verbul vi-dha. III. iar darurile sunt refuzate. nihilist european de origine română 121 II. Aşezat între imperii moarte. în sanskrită. scrie Cioran despre poporul său: „Les êchecs y sont mis sur le compte du Destin”. un alt compus. destinul înseamnă. monedă de schimb în economia simbolică a măiestriilor universale.Cioran. genune. poporul român şi-a trăit nenorocul ca pe un destin. este întrebuinŃat de Lucretius ca sinonim al lui esse (şi echivalent al grecescului synstami – a fi ferm. Ura şi blestemul i se cer acum zeului. S-a spus că „Dumnezeu a fost român” dar eu cred că Dumnezeu n-a fost român. înseamnă izbândă. suport. creator (Brahma). Eminescu. constare. fiindcă dac-ar fost vreodată i-ar fi omorât pe toŃi cei care au trăit în sclavie (cum alŃii în sclavia lui Faraon). noian. a(d)stantia. „Interesante prin aspectele lor speciale sunt cuvintele care înseamnă destin”. În clipa în care eşti fără noroc pe lume. cu khronos de la greci”. Nota întunecată şi stranie a unui neam Destinul Dacului este un destin individual dar blestemul lui poate fi grăitor peste un întreg fragment de lume urgisit de zei. Noroc. Abisalul curge peste noi din obligaŃia celeştilor de a ne face să nu ne dăm un înŃeles prea „clar”. gati. Cuvântul acesta prezintă multă asemănare. în latineşte. Cuvântul destin păstrează aceleaşi atribute ale statorniciei şi nestrămutării. 2 • E m i l Ci o ra n . destin. noian. traducând Imnul CreaŃiunii din Rig-veda (o versiune în germană). un înŃeles înrudit îl are şi cuvântul daina (rudă bună cu latineştile divus şi divinus). „a orândui”.

matrix. Iluzia (maya) Ńine să ne reamintească în chip continuu că lumea este inconceptibilă. Aşadar. Nu poate fi cuprinsă în pânza de păianjen a vreunei limbi. nenoroc. pentru că omul ca iluzie şi neştiinŃă este un exsistent care cade în timpul distrugător. dar cuminŃenie şi minte nu înseamnă numai a avea memorie şi a gândi. ce să înŃelegem prin eşecul pus pe seama destinului? Probabil: un existent cu sentimentul regalităŃii care trăieşte destinal. Un fel de a fi între fără să stăpâneşti calea de mijloc. din strămoşul latin cadere.” Mintea şi iluzia sunt „a filei două feŃe”. V. a construi..(. germ. conceptul românesc prin excelenŃă este acela de nenoroc”. E rău ca am ales nenorocul urmând ceea ce nu s-a rostit de fratele mai mare? În Dimensiunea românească a existenŃei. Aici soarta se întâlneşte cu norocul şi hazardul. de-venire şi fientia înseamnă cădere. Pentru Shankara „le plus grand interpréte du mayavada. sau cu un termen heideggerian – Zwiefalt. tyche.).. tăbliŃa de lemn pe care răspundeai la întrebările oracolului. ÎnŃelegând totul A înŃelege nu este decât o aşezare între lucruri sau între fiinŃe. materia – sunt din această generaŃie). Maya înseamnă clasificare. atingerea Ńintei. la Chute dans le temps cum zice Cioran sunt pentru om iluzie şi nenoroc. lot. norocul ar fi ceea ce s-a rostit (naroku). Maya est „la Non-Rêlevé. la Puissance (Shakti)” du Seigneur.. Cel mai cuminte A fi cuminte înseamnă a fi cu minte. sentimentul acesta khairotic. condiŃie umană. ce par quoi tout ce monde et mouvement est appelé à naître.s-au născut şi cuvintele manas (spiritul interior). mensura (măsură). atunci nenorocul traduce ceea ce nu s-a rostit. iar matr. destin. emblema destinului nostru ar sta în formula verbală: N-a fost să fie. zaruri servind la oracol. cuminŃenie nu este altceva decât iluzia minŃii omeneşti. ar fi zis Hegel. mentalul. Mircea Vulcănescu scrie: „E curios că ideea aceasta a deşteptării. Francezii spun în loc de noroc: la chance. Omul (engl. iluzie. Optarea alternativă pentru „croieşte-Ńi altă soartă” îi pare lui Vulcănescu drept altceva „funciar strein”. Aşadar. Neantul valah „este”: ex-cendenŃă. aşa cum şi este. însoŃitorul. Cel mai cuminte în sensul bun dar şi rău al cuvântului”. IV. abis. Mensch) aparŃine propriei noastre memorii care meditează în sânul iluziei asupra unui vid aproape nemuritor. man. l’Inconnaissable. Atât ex-sistentia. Acest cuvânt franŃuzesc nu şi-ar fi meritat conŃinutul decât fiind o derivare. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . que le sage inférre de la considêration des possibilitês d’existence (karya = factibilia). adică parusiac.. cum ar fi zis Nae Ionescu. de „acum ori niciodată” este o idee care tulbură neamul românesc”. avidya sans commencement. Căderea noastră în cosmos. întâmplare. Iar rezumatul revelator.. a elabora (cuvintele greco-latine metron. conducătorul. în greacă. divinitate şi destin (daina) victorie. 2. din sanskritul matr. dimensiunea. Neantul valah înseamnă excendenŃă. mens (minte). Ne mulŃumim să amintim doar că soarta (sors) înseamnă în latineşte sorŃ. cădere. nenoroc. Regele (Shahul) şi eşecul îmi amintesc de straniul cuvânt sanskrit venaiyka. fila aceasta este omul azvârlit în cosmos. abis.înseamnă a măsura. revelaŃie obscură care în Majjhima-Nikaya înseamnă: 1. Dacă norocul nostru derivă din slavonul naroku însemnând „ceea ce s-a rostit”. Aşadar. Acum înŃelegem ce vrea să spună Cioran prin cuvintele: „Ce popor!. maya (iluzie). un fel de Zwichensein. convertorul. a forma..122 Constantin Barbu mine datul esenŃial. Nu trebuie să ne mire nimic. distrugătorul.

Malchance înseamnă rea-cădere fiindcă aşa cum am amintit. nici s-a sudat pentru insul neantului valah în nimicnicie. epekeina tes ousias. abis. în sensul în care narokul înseamnă ceea ce s-a rostit. Cioran spune „une malchance originelle”. a alege. „malchance” înseamnă ontunecată cădere. ni son apparition première.care ne şi eliberează dar ne şi ucide? Apoi cine trăieşte neantul valah nu poate nici să-şi reveleze absolutul (ca dincolo de esenŃă). Legere înseamnă reculegere. rea cădere. a aduna. il ne peut s’élever ni s’abaisser à une illusion. el spune că acesta nu este nici sfârşitul lumii. neti. Auf-hebung este o negaŃie. vacuitate. VII. a te scufunda într-o vedenie. de verbul ly . Neantul valah: excendenŃă. iar „originalis” – original. A vedea întreagă această dispensaŃie eontică înseamnă a avea panorama lumii iluziei. O panoramă a deşertăciunilor. iar mal înseamnă sumbru. întunecat. vacuitate. Un nenoroc originar Ín loc de noroc originar. Atunci neantul valah devine: excendenŃă. A înŃelege totul înseamnă a întrevedea panorama deşertăciunilor. „Oriens” înseamnă în latină orient. ni l’être-libère. Ce să însemne această ironie a lui Cioran: une malchance originelle? Nu cumva une malchance originelle grăieşte ceva straniu despre întunecata cădere a Răsăritului? Neantul valah? E steagul nefiinŃei strălucite? Neantul valah: excendenŃă. nenoroc. în timp ce „originelle” denunŃă ideea de a se trezi. Cioran scrie că poporul român nu poate nici să se înalŃe nici să se coboare înspre vreo iluzie. nimicnicie. să capteze Marele Captor. iluzie. în Moira. nici Abgrund. Blestem fără precedent şi exaltantă incriminare a existenŃei Malédiction sans precédent şi effrayante et exaltante mise en cause de l’existence sunt perfect traductibile. a răsări. Istorie înseamnă viziune. ni l’être-dans-les-liens.Cioran. Când indianul vrea să-Ńi vorbească despre spiritul absolut brahman. Fiindcă înŃelegând totul (ayant tout compris) insul nihilist din Valahia cu (m)-prinde totul. abis. ni l’adepte cherchant la délivrance. nici iubirea dintâi: „Non ! ce n’est ni la fin du monde. Absolutul nu este nici aceasta. VI. Ceea ce s-a rostit de către străini a fost o maledicŃiune. Heidegger spune că „istoria este DispensaŃia Pliului (das Geschick der Zwiefalt)”. chance „derivă” din cadere. negru (ca latinescul malum). a citi. vacuitate. cum spune Eminescu. Oare iluzia nu este ea exact opozantul lumii solvabilităŃii? Nu Ńine oare ea. este o depăşire a fiinŃei. Această exigenŃă a esenŃei traduce Binele platonician (Binele platonician!) care este dincolo de esenŃă. nici să coboare spre iluzia sa: nici Ungrund. nenoroc. iluzie. nihilist european de origine română 123 Undeva. Nr. ceea ce ar fi o aberaŃie eronată. Aşadar. 2 • E m i l Ci o ra n . VIII. nici aceasta. nimicnicie. nici NegaŃia dublă nici. neti. „Abaisser à une illusion” înseamnă a coborî într-o iluzie. o întreagă vedere iluzorie a vidului (vid ca deşertul hebel al Eclesiastului. ni l’adepte qui l’a trouvée”. DispensaŃia fiinŃei este gândită în sensul cel eminent al participiului verbal eon. iluzie. Adică încearcă să cuprindă cuprinzătorul. DispensaŃie eontică înseamnă distribuŃie donatoare a FiinŃei percepute ca verb şi nume. iluzia. nenoroc. abis. Când vidul deşert creşte fără-ntrerupere. Acel élever l-a folosit Derrida când l-a tradus pe Aufhebung. stând nemişcat între deşert şi vid. Nici. „Malédiction” este nenorocul valah. ca sunya – vid al buddhismului mahayanic). ÍnŃelegând totul semnifică acel a te aşeza în vacuitate.

A fi abandonat totul A fi abandonat totul este glossa Dacului. Neantul valah încă mai este: excendenŃă. neantul nostru este fiinŃa noastră. Vasubandhu sau Asanga. El vrea să devină cel dintâi duşman ce i-ar răpi piatra pusă căpătâi. cădere). Stupefiant: aceasta numeşte Dacul lui Eminescu norocul de a trăi în lume. numită „Yoga renunŃării”. Ín loc de sanskritul saman (equanimitas). vacuitate apoteotică. nenoroc. – descifrează în Rugăciunea lui Eminescu o apoteoză negativă. orice om născut în lume să se nască drept duşman al său. comentarii. Wesen) este mult subminată de abandonul încrustat în absolutul FiinŃei. iluzie. Rugăciunea unui Dac ori Glossă s-a pătruns de modul regal de a trăi în vidul nihilismului extatic. Eminescu citise nu numai Lumea ca voinŃă şi reprezentare a lui Schopenhauer ci şi Introducere în istoria buddhismului Indian a lui Burnouf. abis. nimicnicie. În valahă. Acel Ungrund boehmian. nici eterne. Cadavrul nevrednic să fie azvârlit în drum. Cel ce-l va izbi cu pietre drept în faŃă să aibă viaŃă veşnică. Neant (non-ens) se spune în romäneşte fiinŃă (fientia însemnând de-venire. rea vestire. Meister Ekhardt l-a conceput pe „gelazenheit”. abis. niminicie. (de)-lăsare de a fi. rea cădere. nenoroc. iluzie. Arjuna a spus: „CreaŃia a fost învinsă în această lume de cei cu mintea egală” (V. nu sunt nici făcute. Apoteoză negativă „Adevăratul aducător al relei vestiri” – aşa-l numea Maurice Nadeau pe Cioran. Ab-solutul FiinŃei este o contradistrugere. Pentru madhyamika. X. lumea este un vid de realitate. Apoteoza negativă este una a lui. rea cădere. abisul cel ascuns (abis asemenea uitării oarbe). nu Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Răzvrătirea din Rugăciunea unui Dac este împotriva ei înseşi fiindcă Dacul păstrează puterea de sacrificator şi victimă deopotrivă. Blestemul lui este devastator. 19). în studenŃie. rea vestire. Cine s-a pătruns de Memento mori. Dar de-a lor zădărnicie” „Se supun câte există” Neantul valah nu ştim dacă mai este: excendenŃă. iluzie. o lăsare de-a fi. o dezlegare a FiinŃei. Cum să absolvi ceea ce se surpă fără odihnă? Neantul valah încă mai este: excendenŃă. Eminescu trebuie să fi dat peste această stranie exprimare a ecvanimităŃii: în cartea a cincea a Bhagavad-Gitei. Filosofia occidentală a FiinŃei (ca ousia. În Burnouf avea să găsească fragmente mai mari sau mai mici. deşertăciune. rea cădere. Orice apoteoză negativă este o apropiere negativă de zeu. inima s-o rumpă câinii vieŃii neantului. nenoroc. Niciodată străinii nu vor înŃelege ceea ce ar fi vrut Cioran să le explice: fiinŃa noastră este neantul acesta valah. nimicnicie. Citind Bhagavad-Gita. nici distruse. essentia. deşertăciune. Tchandra Kirti. rea vestire.124 Constantin Barbu Sigur că este înspăimântătoare şi exaltantă orice mise en cause de l’existence fiindcă orice cauzaŃie a ex-sistenŃei este o zadarnică încercare de fundamentare a căderii fără-ncetare. Nu e nimic şi totuşi e. „gânditorul crepuscular”. abis. rezumate din „Abhidharma sau Metafizica” ori privind pe Nâgârjuna. adică sunya. deşertăciune. „Gelazenheit” o fi fost poate la Eminescu nepăsarea tristă: „Toate-s vechi şi nouă toate” „Tu rămâi la toate rece” „Tot ce-a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate. vacuitate apoteotică. Pentru nihilismul lui Nârgâjuna lucrurile nu sunt nici trecătoare. IX.

Eminescu aflase din Burnouf. d) .. Cu condiŃia să uităm un lucru fără importanŃă: că Dumnezeu nu există. les empêcher de s’exténuer et de s’avilir. nihilist european de origine română 125 sunt identice. cela ne le met pas à l’écart de nos hargnes. Răspunsul nu-l poate da decât Eminescu: „A fi? . Il fut.Nebunie şi tristă şi goală”. pour notre malheur. natura şi lumea. nici diferite. legilor şi sufletului” trebuie distrusă. toate acestea sunt trecătoare”. Et nous le comprenons par tout ce qui en nous est fragmentaire. On n’en finit jamais avec Dieu. iată suprema voinŃă de putere. comme il nous a transmis ses défauts.] că toate lucrurile revin.. 7. c) afirmativul. Si à tout prendre. erreurs et gâchis où que l’on regarde ! Impossible de l’absoudre. spiritul şi omul. fiinŃelor. Le traiter d’égal à égal. et cependant ce n’est pas le temps qui lui manqua pour la mener à bien. [. Sans doute serait-il plus sage et plus elegant de n’y point toucher.à détériorer son édifice. A-l putea duşmăni pe Dumnezeu este singurul nostru noroc. Constantin Barbu Nr. mais. după care: a) – „Buddha însuşi este asemănarea unei iluzii”. inachevé. Son entreprise porte les stigmates du povisoire. CreaŃia barată Fără comentarii: „A contempler cette Création baclée.. de ne pas nous venger sur elle de ses incapacités à lui. b) – „subzistarea oricărei teze asupra lumii. Par une ingratitude légitime. en les rehaussant par l’abus ravigotant du sacrilège. et mal venu. Nietzsche scrie: „A imprima devenirii caracterul fiinŃei. Ce straniu trebuie să pară această ecuaŃie ascunsă în manuscrisele lui Eminescu: Sein =0 Werden . Peut-être ne l’avons-nous conçu que pour justifier et régénérer nos révoltes. leur donner un objet digne d’elles. „Memento mori” (scris în 1872) este poate cel mai radical compendiu poetic al nihilismului european. compendiul axiomelor nihiliste ale lui Nâgârjuna în comentariul lui Tchandra Kriti. „Neexistând producere reală. al sensului. nous le préférons aux hommes. de la laisser telle quelle. comment ne pas en incriminer l’auteur. nous ne saurions avoir des ménagements à son égard. 2 • E m i l Ci o ra n . réplique aux séductions et aux arguments du découragement. ele nici nu se ivesc şi nici nu mor.. aceasta este suprema apropiere a unei lumi a devenirii de aceea a FiinŃei: vârful contemplaŃiei”. Devenire Nietzsche zice „Werden” şi această de-venire Ńine locul valorii. à rendre encore plus piètre une oeuvre compromise deja au départ. În celebra lui „Recapitulare”. „Dumnezeu şi Buddha. inexplicablement pressé. comment surtout le croire habile ou simplement adroit ? N’importe quel autre dieu eût fait montre de plus de compétence ou d’équilibre que lui. mais impossible aussi de ne pas le comprendre.eternitatea este imposibil de afirmat sau de negat. en ennemi”.Cioran. ci numai una aparentă”. negativul şi indiferentul trebuie dizolvate. et pour lui faire sentir notre mauvaise humeur. nous nous employons – experts en contre – Creation .

.

EMIL CIORAN Texte din manuscrise .

.

el trăieşte procesul. Statul antic. care singure deschid perspective pentru înŃelegerea lor. Liga naŃiunilor privită în sine poate să fie interesantă. Statele Unite ale Americii. Und Völker sind nur die sinnbildlichen Formen. Suveranitatea absolută a statelor şi Liga NaŃiunilor. Statul agrar şi suveranitatea absolută. Nu contestăm. ca aspecte ale orientării universaliste. 203. numai că omul politic este ataşat organic şi iraŃional acesteia. pe când perspectiva se câştigă prin depăşirea acesteia. Conflictul franco-german. desprinse de o participare funcŃională la a totalitate transcendentă lor. medieval şi modern. ci date constituite aparte. Dacă am căuta să află care ar fi motivul incomprehensiunii de care vorbim. Paneuropa a lui Kallergi. federalismul şi tendinŃele universaliste ale vremii noastre. Omul politic este ataşat organic cursului productiv şi nu al istoriei. Liga NaŃiunilor şi orientările înspre federalismul statelor europene sunt un rezultat al tendinŃelor universaliste ale vremii noastre.Principiul suveranităŃii statelor. care chiar prin acest fapt este închis. ceea ce în fond este o privaŃiune de perspectivă. el trăieşte într-un raport de inaderenŃă cu viaŃa istorică. in weiche Zusammengefasst der Mensch dieser Kulturen sein Schicksal erfüllt. un cadru abstract.” Spengler „Der Untergang des abendlandes”. Memorandumul lui Briand. Punctul de vedere economico-istoric în aprecierea problemelor de viaŃă socială. Problemele Ligii naŃiunilor. Care este substratul acestui universalism ? În primul rând există tendinŃa spre atomizare a vieŃii sociale contemporane. că o asimilare conştientă şi dezinteresată în imanenŃa vieŃii istorice nu ar fi producătoare de cunoaştere. p. fiindcă această particularitate o câştigă un fenomen individual numai întrucât el este considerat ca simbolic pentru o stare generală de spirit. 1) Liga NaŃiunilor. Liga naŃiunilor şi federalizarea statelor europene „Weltgenschichte ist die Geschichte der grossen Kulturen. Imperiul britanic. care mărindu-se continuu ca în cazul procesului de universalizare devine pentru individ. Atomizarea care duce la comunitate se dezvoltă în cadre limitate fiindcă afinităŃile organice păstrează un caracter de intimă solidaritate numai atunci când individul simte concret apartenenŃa lui efectivă şi vie la un cadru de viaŃă. 4) Federalizarea problemei păcii. Valoarea. întrucât se desprind dintr-o atmosferă generală. 3) NaŃiune şi stat. Spiritul de comunitate este un spirit organic. Rusia. Sensul universalismului con temporan. pentru care faptele individuale nu sunt aspecte ale unei structuri generale. doctrina lui Monroë şi Liga NaŃiunilor. străin. nu este însă instructivă. în cazul ethosului . Procesul de industrializare a modificat structura statului. ca şi cele ale federalizării. Europeanul. deoarece el activează. epuizarea culturilor naŃionale. acesta ar consista în mentalitatea practică şi empirică a omului politic. fără considerarea structurii totale a vieŃii contemporane. limitat. omul politic le judecă empiric. II. vol. 2) Atomizarea societăŃii. Concluzii Problema federalizării statelor europene şi Liga naŃiunilor sunt considerate de obicei în ceea ce ele prezintă caracter exterior şi superficial fără cercetări asupra psihologiei vremii noastre.

în cazul comunităŃii restrânse. Individualismul nu este o eroare cum cred metafizicile religioase. Ceea ce constituie nota diferenŃială a universalismului contemporan este forma specifică a atomizării de care vorbim. Există un destin al vieŃii istorice1. Liga naŃiunilor. A trecut timpul entuziasmelor pe care naŃiunile le manifestau. Sieyès. Că în zilele noastre culturile naŃionale sunt în epuizare. cât şi spirituală. procesul de dezintegrare a acestora a fost foarte mult accelerat. Ireductibilitatea este un caracter al vieŃii. care decadenŃă se manifestă prin primatul formalului în defavorul conŃinutului. Nimeni nu ne contestă primatul acestui punct de vedere. În justificarea necesităŃii federalizării găsesc că s-a omis un fapt care este destul de important şi anume: insuficienŃa şi epuizarea culturilor naŃionale. nu. Mecanismul pleacă dintr-o vitalitate puternică şi nestăpânită. chiar înaintea decadenŃei ei. Este caracteristic că în istoria lumii au jucat un rol preponderent popoarele care au avut mesianism. întrebuinŃează o formulă a lui Goethe pentru a ilustra opoziŃia care exită între universalism şi spirit de comunitate. bazate pe spirit substanŃialist.. el este o realitate care derivă din necesitatea vieŃii istorice. tendinŃele federaliste decât o aplicare pe plan concret. o slăbire a lui este foarte sensibilă. astăzi el pleacă din totalitatea conştiinŃelor individuale. în cartea sa asupra Bazelor secolului al XIX-lea. Pentru cine vrea să înŃeleagă lucrurile în substratul lor. Cultura franceză – şi aceasta este adevărat pentru toate culturile romanice – a trăit în stil. Acesta este scos din iraŃionalul unei existenŃe limitate. Dacă ni se vor aduce aminte ca o infirmare a acestei idei numele unor Émeric de Crucé. AbsenŃa mesianismului dovedeşte o sterilitate. limitarea exterioară este răscumpărată de o infinitate lăuntrică. ea nu poate fi considerată cu categoriile transcendentale ale moralei teologice esenŃialmente normativă. O diminuare. Numai că o înŃelegere adâncă nu o vom câştiga cu acest punct din unicul motiv că el vizează raporturi exterioare şi nu un fond lăuntric. pentru ca să cedeze unui plan de orânduire raŃională. câştigă în intensitate fiindcă o referinŃă concretă este oarecum imediată. o realizare practică a destinului de sfârşit a culturii moderne ? Prin aceasta. Formula lui Goethe: „limitat exterior. Căci pe când la sfârşitul lumii greco-romane. – Chamberlain. ce atestă universalismul contemporan. încercând să actualizeze 1 Este un merit al lui Spengler de a fi vorbit despre destin în viaŃa istorică. procesul de universalizare este cu atât mai sărac pentru om – din punctul de vedere al vieŃii interioare – cu cât el creşte în suprafaŃă. ci se orientează înspre trecut. este individul devenit conştient. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Splenglerian privind lucrurile. Abatele de Saint-Pierre. deşi nu în aceeaşi formă. Nu vorbesc de o încetare a mesianismului. viaŃa. dar al vieŃii intense. atât biologică. orientările contemporane au fost oarecum preformate în structura unui destin specific. dintro exaltare productivă şi dinamică. Atomizarea socială este rezultatul dezintegrării individului.130 Texte din manuscrise comunitar. un substrat a cărui cunoaştere ne asigură o garanŃie de totală inteligibilitate. S-ar fi putut naşte Liga NaŃiunilor dacă culturile ar fi continuat să trăiască în cadre limitate înguste? Evident. fără limită intern” vrea să semnifice că extensiunea caracterială. Acesta mai există. Sully. se închide în forme. aceasta o dovedeşte faptul ca orientările noi nu mai sunt productive. Dimpotrivă. Alături de justificarea economico-politică este cea cultural-istorică şi care. această idee a destinului istoric este foarte fecundă. întrucât sub influenŃa culturii individualiste. De ce imperialismul francez a luat totdeauna o formă mult mai redusă decât cel german ? Din faptul că. Saint-Simon etc. Faptul că acest punct de vedere a fost adesea omis se explică prin considerarea exclusivă a punctului de vedere economico-politic. ca rezultând dintr-o proaspătă vitalitate. se referă la epuizarea culturilor naŃionale. în cazul problemei noastre. la francezi. El rezultă din imposibilitatea unei naŃiuni puternice de a-şi impune o formă vieŃii ei proprii. vom răspunde: pentru ce aceste idei au luat formă în zilele noastre ? Fiindcă în timpul când aceste formulări au fost făcute. prin stilizare. în toate procesele ei. el pleacă oarecum din sus în jos (nu era rezultat al unui imperialism oligarhic ?). seva culturilor naŃionale era prea proaspătă.

De exemplu. comme le cèdre du jardin des Plantes a été apportée du Liban dans le chapeau de Jussien. Dacă Liga NaŃiunilor nu dispune de mijloace directe de intervenŃie. din cauza deplasării continue a axei interioare. Omul moral este eminamente substanŃial. când un stat recurge la mijloace militare pentru rezolvarea unui diferend. – Liga NaŃiunilor nu s-a născut artificial. Acest tribunal internaŃional. TradiŃia nu are semnificaŃie decât pentru viaŃa regională. Liga NaŃiunilor este expresia materială a acestei psihologii a europeanului. atomizarea vieŃii sociale şi epuizarea culturilor naŃionale. tribunalul de la Haga. În Memorandumul lui Briand se precizează că statele care participă la Liga NaŃiunilor păstrează suveranitatea absolută. iar pacifiştilor umani. – Astfel stând lucrurile apropierea lor întâmpină atâtea dificultăŃi. Apoi. în cazul când nu sunt executate de statele vizate. fără să respecte obligaŃiile luate prin participarea în Ligă. simte cu totul altcumva. 2 • E m i l Ci o ra n . Că această limitare suveranităŃii statului întâmpină dificultăŃi aceasta este evident Nr. atunci hotărârile luate nu au nici o capacitate de determinare efectivă.mai adevărat că schimbarea configuraŃiei interne a omului îşi găseşte exprimarea în exteriorizări adecvate. aduc cu sine ruperea legăturilor. este necesară câştigarea unei perspective juridice pentru aprecierea relaŃiilor care se constituie contractual între state. Sunt două Ńări cu cultură cristalizată specific. ObligaŃiile pe care şi le iau statele atunci când participă la o ligă cum este aceea a naŃiunilor implică limitarea suveranităŃii absolute. pe când cele culturale pleacă dintr-o spontaneitate iraŃională. cu toate acestea ea are mijloace indirecte a căror eficacitate. care au dus la ideea federală şi la Liga NaŃiunilor. care singur este creator. aceasta prevede toate măsurile ce trebuie să de ia celelalte state. Aspectul proteic al europeanului – care de fapt este în devenire – este constituit dintr-o structură anorganică a vieŃii spirituale. Aşa e bunăoară. Cum foarte bine spune undeva Thibaudet: „La Societé des Nations n’a pas été apportée à Geneve dans la valise du Président Wilson. Este un proces de re-trăire. El este omul mobil. În cazul când statele nu pot fi limitate în exercitarea suveranităŃii lor. izolarea lor de celelalte state. de care vorbea Nietzsche. Europeanul este o fiinŃă nouă. europeanul. ci este mult . Ci pleacă din însăşi determinismul culturii moderne. cu viaŃa interioară fluidă.” Tot aşa nu este adevărat că Societatea naŃiunilor ar crea o altă înfăŃişare a omului. formulează anumite hotărâri care. Acest principiu se bazează mai mult pe o abilitate diplomatică decât pe posibilităŃi practice. Desigur că nu mai puŃin importante sunt motivele de ordin economic. opusă oricărei substanŃializări. Cu toate acestea vom vedea mai târziu. Este orientarea înspre perspectivism istoric. De aici posibilitatea lui de adaptare multiplă. Este o trăire în nelimitat. care nu este numai de natură politică. faptele economice au un caracter de exterioritate. Ńariştilor şi internaŃionaliştilor – decepŃie. deşi nu s-a probat efectiv. Din acest motiv ele pot fi uşor modificate. Este o mare iluzie în a crede că ea a izvorât din câteva ambiŃii particulare sau dintr-o simplă iniŃiativă străină. Omul. capabil să trăiască o multiplicitate de stări sufleteşti diferite. În aceste metropole trebuie să căutăm să înŃelegem psihologia europeanului. cu consecvenŃă lăuntrică rigidă până la fixitate. pe când elementele culturii depind de condiŃii de această natură. care trăieşte în metropolele moderne. Cu toate acestea crizele economice sunt de natură trecătoare. După examinarea presupoziŃiilor cultural-istorice şi psihologice şi a condiŃionărilor interioare.Texte din manuscrise 131 valori trecute. că unificarea are destule piedici indirecte dintre care cea esenŃială este cea privitoare la conflictul franco-german. o fiinŃă liberă. ci şi culturală. Am remarcat două aspecte ale problemei universalismului. activitatea Ligii NaŃiunilor are o valoare numai atunci când suveranitatea statelor încetează de a mai fi absolută. – Prin urmare. Ele nu depind de condiŃii ca să zicem antropologice. Această precizare a lui Briand a fost de natură a provoca neîncredere statelor participante. a acestei psihologii rafinate este de a nu-şi putea cristaliza un sâmbure lăuntric. în urma unor deliberări. prezintă teoretic destule garanŃii. care încearcă depăşirea formelor de viaŃă tradiŃională. Tragicul acestei existenŃe complexe. nu de trăire. Este o chestiune de câŃiva ani. Era deci fatal ca europeanul să treacă peste barierele înguste ale naŃionalismului.

Unde industrializarea modifică structura statului. el reprezintă o structură formală. Ca atare. o totalitate de regulative practice. (Această distincŃie între suveranitate de ordin constituŃional şi suveranitate de ordin internaŃional. legăturile care se creează între state aduc cu sine limitarea suveranităŃii. 4 aufl. prin care se consideră ca delict propagarea în 2 Jellinek : Allgemeine Staatslehre. Prin depăşirea acestui dualism. Statul este ceva abstract. NaŃiunea este consolidată pe baza tradiŃiei. Atunci când Briand neglijează aceste realităŃi se datoreşte unui act conştient. principiul suveranităŃii absolute trebuie să cedeze. 440). Vorbim deci de suveranitatea constituŃională. Proiectele de pace şi de federalizare al lui Éméric de Crucé şi al lui Sully s-au născut după războaiele religioase. fiindcă în formaŃia industrială. absenŃa spiritului de insurecŃie împotriva statului. nu de cea internaŃională. Până acum proiectele de pace erau simple deziderate utopice. problema păcii s-a născut în momentele de criză. Statului antic îi lipseşte un element fundamental pentru reprezentarea suveranităŃii: opoziŃia forŃei statului faŃă de celelalte puteri2. Principiul suveranităŃii absolute este în genere legat sau mai precis se armonizează cu statele de formaŃiune agrară. care să intervină atunci când o naŃiune nu s-ar supune obligaŃiilor contractate prin tratatele de pace. vom Staate unabhängiger Betätigung gegeben. Stat şi naŃiune nu se acopăr. Numai prin limitarea ei se va obŃine prima garanŃie a păcii. Este vorba în primul rând de modificări juridice. după Napoleon. care era considerat ca o entitate supra-individuală. al Sf. ci trebuie remarcat că ea n-a fost simŃită ca o valoare. Das Bewusstsein vom dieser individuellen Freiheit als eines rechtlichen Institutes ist bedingt durch das Bewusstsein von einem Gegensatz des Individuums zum Staate” (p. De fapt. Evul mediu prezintă o structură dualistică a statului şi care se bazează pe opoziŃia puterii temporale şi spirituale. Istoriceşte. Ceea ce caracterizează statul modern în deosebire de cel antic este conştiinŃa suveranităŃii pe care cel antic n-a cunoscut-o. eine Sphäre freier. 1922. Individul era asimilat statulu. Poloniei şi Brasiliei. S-a propus bunăoară să se formeze o armată internaŃională. cum erau bisericile sau corporaŃiile. statul modern păstrează o configuraŃie unitară. De aici lipsa de revoltă. was einzig und allein die Souveranetätvorstellung zum Bewsstsein zu bringen vermochte : der Gegensatz der Staatsgewalt zu anderen Mächten” (p. Alia. Problema păcii nu se poate concepe în afară de limitarea suveranităŃii naŃionale. Un drept privat propriu-zis. al lui Kant şi al lui Sieyès.. Statul antic este monistic. Acestea sunt state închise în ele însele. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Este în tot cazul caracteristic că în Grecia nu a existat. Mult mai eficace îmi pare o inovaŃie introdusă în proiectele de cod penal al României. Iată de ce spune Jellinek: „Dem Individuum war im antiken Staate. Nu exista conştiinŃa independenŃei lui faŃă de stat. pe baza afinităŃilor. Statul nu mai poate fi considerat ca entitate. particularităŃii lor. datează de la Grotius). juridică. el voia să cruŃe susceptibilităŃile naŃionale. 307). el reprezintă un schematism. Statul modern a ajuns la conştiinŃa suveranităŃii datorită procesului de înfrângere a puterilor ce dominau evul mediu şi care tindeau la asimilarea statului. aber zum Bewusstsein des rechtlichen Charakter dieser Staatsfreien Sphäre ist es im Altertum nicht gekommen. natura statului nu este de ordin iraŃional. wie im modernen. al Ńarului Nicolae în momentul când se presimŃea o catastrofă apropiată. faŃă de naŃiune.132 Texte din manuscrise atunci când structura statului modern este pusă în justa ei lumină. – SubstanŃialismul grec nu era favorabil unei valorificări sau comprehensiuni a individului. care nu sunt greu de realizat. în momentul RevoluŃiei. „Es mangelte nämlich in der Alten Weit. acela al abatelui de Saint-Pierre la Congresul de la Utrech. izvorât e din meditaŃia cât orva izolaŃi. Pe viitor statele vor trebui să renunŃe la dogma suveranităŃii absolute. După războiul mondial s-au căutat diverse soluŃii. Problema individului în statul antic nu se poate rezolva cum s-au făcut unele încercări superficiale numai prin afirmarea că individul ca atare nu s-ar fi dezvoltat în antichitate.

prin orientarea înspre stânga. căci puteau exprima liber părerile. ceea ce. a conŃinutului. realizare exterioară a unui fond lăuntric specific ? Militarismul german are o semnificaŃie cu totul particulară care-l desparte de. cea care se teme de o înfrângere viitoare ? Deşi lucrurile acestea nu sunt mărturisite explicit de presa de dreapta din Germania. Izolarea ei de restul Ńărilor europene este chestiune de tactică. În afara divergenŃelor între FranŃa şi Germania. închide drumul şi perspectiva oricărei posibilităŃi de echilibrare. totuşi ele pot fi întrezărite. Nu spun oare germanii ca politica pacifistă a FranŃei este îndrumată înspre limitarea forŃei lor. – Germania nu este o Ńară pacifistă. Ceea ce este de temut este un viitor imperialism rus. este fatal ca militarismul să nu fie părăsit aşa uşor. Din punct de vedere economic şi politic. O apropiere între ea şi celelalte state nu este posibilă decât prin schimbarea structurii statelor occidentale. Pe când francezii reprezintă o cultură în care viaŃa este cristalizată în forme. este federalizarea. că este cu alte cuvinte o politică mascată. dimpotrivă. Oare simŃul pentru caracterul imperialist al vieŃii. 2 • E m i l Ci o ra n . Idealul păcii este lupta împotriva spiritului militarist. Istoria ne învaŃă că imperialismul se naşte totdeauna după regimuri Nr. – Aşa fiind tradiŃia culturii germane. Care sunt motivele care împiedică o grabnică federalizare a statelor europene ? În primul rând: conflictul franco-german. fiindcă nu angajau prin nimic o politică de stat. pentru Uniunea vamală pe baza tarifului preferenŃial. care a scris un proiect al păcii eterne. Germania este pentru acorduri regionale. Una din marile lui bucurii era să deschidă geamul de cât e ori trecea muzica militară. militarismul vulgar. găsea că însuşi Kant. În formaŃia actuală a ei nu putem bănui cea mai mică intenŃie de apropiere. Această inovaŃie este o manifestare a tendinŃelor de internaŃionalizare a dreptului public intern. Procesul de normalizare a vieŃii contemporane este împiedicat de faptul că naŃiunile sunt obligate să păstreze în timp de pace un regim pregătit pentru război. este oprită din mersul ei prin încadrare schematică. vorbind despre afinităŃile culturii germane cu militarismul. Mi-a fost dat să întâlnesc asemenea opinii în presa germană din Ardeal. Filosoful englez Santayana a remarcat că ceea ce alcătuieşte caracterul specific şi diferenŃiator al filosofici germane este apologia forŃei întrucât ea pleacă dintr-un dinamism nestăpânit al vieŃii. ci de o federalizare a statelor. îngreunând bugetul enorm. În tot cazul. Francezii prezentau aceasta ca o absurditate.Texte din manuscrise 133 favoarea războiului de agresiune. dar că în dosul măştii există FranŃa veritabilă. există o diferenŃă esenŃială privitoare la tradiŃia de cultură. FranŃa. care ni se revelează în trăire. Din partea FranŃei există o teamă foarte serioasă pentru un viitor imperialism german. să nu se lege printr-o intimă corespondenŃă de natură originară cu militarismul. să menŃină condiŃii de viaŃă adecvate spiritului militarizat. Tot în acest sens sunt interesante polemicile lui Vermeil cu Ernst Robert Curtius. care să constituie un fel de derivativ al regimului revoluŃionar. Nu putem crede că 2-3 generaŃii ar putea rupe complet cu o tradiŃie militaristă. ca o combinaŃie stranie şi ininteligibilă. Un alt element al păcii. este pentru o unificare totală. avea mare admiraŃia pentru disciplina militară. În timpul războiului s-a pus problema posibilităŃii de convieŃuire a culturii şi a militarismului. Ernest Slillire a urmărit în lucrările sale afinităŃile gândirii metafizico romantice din Germania cu mişcările politice. pentru vitalitatea pură. Un lucru este sigur: există o mare diferenŃă între spiritul culturii franceze şi între cel al culturii germane. Nu este vorba de un stat federal cum este de ex. ElveŃia. Germanii pleacă de la un ansamblu de concepte morale în justificarea ideii militariste. Ea vede în politica Germaniei o tendinŃă de a forma blocuri care să se izoleze de celelalte. pangermanismul nu o dată şi-a găsit o fundamentare metafizica. Altă dificultate în calea federalizării statelor europene o constituie Rusia. Nu este oare etica normativă. În toată această politică ar fi evidentă recrudescenŃa imperialismului germanic diminuat temporal de blazarea post-belică. germanii au o cultură a vieŃii. etica imperativului şi a necesităŃii ideale o fundamentare a acestui nihilism ? Von Bülow.

Este problema psihologiei acelora care militează pentru ideile de federalizare de pace. ExigenŃele ideale au. ne vom prăbuşi cât de curând. De aceea. Există în psihologia acestora toate elementele pentru o sensibilitate escatologică.134 Texte din manuscrise revoluŃionare. niciodată nu va putea realiza acea expresie de armonie visată de sufletele generoase. Orientarea normativistă este specifică acestor militanŃi. din a cărui înŃelegere rezultă descoperirea sensului simbolic al fenomenelor individuale pentru totalitatea din care ele fac parte. anchilozată în forme de ură şi de adversitate. Numai de aici. O mare parte dintre ei tind să se detaşeae de sistemul european pentru a forma acel United Empire preconizat de lordul Beaverbrook şi de lordul Rothermere. dimpotrivă. dar de stabilitate ideală. toate acestea sunt expresii ale acestei sensibilităŃi escatologice. ConştiinŃa că suntem la o răspântie a istoriei. forma. ruşii. Aici de fapt ei au prins bine realitatea. ci unul care se menŃine într-un plan imanent. Aspectul paradoxal al situaŃiei este acesta: occidentalii cred că „îndreptarea” situaŃiei nu poate veni decât de la orientarea spiritului rusesc înspre cel al occidentului. pentru care a luptat Coudenhove-Kalergi. a întâmplării – etica acŃiunii. ci şi în substratul problemelor. ca rezultat al aspiraŃiilor lor generoase. Prin aceasta. – O situaŃie dificilă pentru Liga NaŃiunilor o prezintă şi Statele Unite ale Americii. în a sa Krise der Weltanschauung. Spre aceeaşi politică de izolare sunt orientaŃi Englezii. Solidarismul este doctrina curentă. – În felul acesta. orice intervenŃie efectivă din partea statelor străine este oprită. că dacă nu ne vom uni spre a salva viitorul Europei. SituaŃia aceasta este cu adevărat paradoxală. Pe de altă parte. nu materială. întrucât este simbolică pentru o atmosferă generală de spirit. speră că singura soluŃie o poate constitui o influenŃă sistematică a spiritului slav în Europa apuseană. Este ca tentativă de a ieşi din haos. păstrează un caracter de stabilitate. însă. În legăturile cu preocupările pe care le suscită Liga NaŃiunilor şi federalizarea există o problemă căreia merită să i se dea atenŃia cuvenită. decât o manifestare a sensibilităŃii escatologice care totdeauna apare în momentele de criză şi este semnul unei adânci efervescenŃe spirituale ? Coudenhove-Kalergi. bucuria pentru un viitor apropiat mai bun şi mai în conformitate cu principiile eticii. Nu un escatologism ca acela al metafizicilor religioase. Liga NaŃiunilor n-are nici o influenŃă asupra lor. ar începe procesul de umanizare a Europei. Presentimentul sfârşitului unei civilizaŃii bazate pe prejudecăŃi. Adevărul este că nu se pot înŃelege deplin. Fiecare stat reprezintă interese specifice greu armonizabile cu ale altora. Iar Europa. care vizează transecendenŃa. iată elementele acestei sensibilităŃi escatologice. „Unirea sau moartea este o formulă care circulă. – Ce înseamnă închiderea şi limitarea viziunii realiste pentru a proiecta într-un viitor apropiat o domnie paradisiacă a păcii. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . spunea că trebuie să opunem logicii lucrului. ConŃinutul poate să varieze. cred ei. exaltarea în viziunea unei refaceri totale. Un alt aspect al psihologiei lor este conştiinŃa că trăim vremuri importante. – În ordinea culturală Rusia se deosebeşte esenŃial de celelalte Ńări. Statele americane exercită o mare influenŃă prin numărul de voturi dat în adunare. viaŃa apare mult mai transfigurată. valoarea lor. ProfeŃiile unei vieŃi altcum decât cea de până acum au intrat până şi în conştiinŃa scepticilor. AfinităŃile acestei sensibilităŃi cu cea de la sfârşitul lumii antice este de natură formală. consideraŃiile noastre prind problema Ligii NaŃiunilor şi-a federalizării nu numai în aspectul lor exterior care vizează realităŃi de ordin economic. Nu se poate pretinde Ligii NaŃiunilor unitatea ideală pe care o imaginează utopiştii. Prin doctrina lui Monroë dezvoltată ulterior de preşedinŃii Roosevelt şi Wilson. care izvorăsc din necesitatea şi determinismul interior al culturilor. Spiritul în care se discută problemele de pace sau de federalizare au dezvoltat şi ocazionat atitudinea profetică. Numai că ei n-au dat o formulare explicită acestei tendinŃe. Este o corespondenŃă de atitudini. hotărât oare.

Un popor nu se afirmă în istorie dacă nu are un substrat vital. nici nu neagă fanatic. complicând prin cuvinte inutile şi goale ceea ce nu li se poate deschide viziunii lor. Orice negaŃie hotărâtă şi fanatică este un act de viaŃă. de a îndrepta sau de a continua. Ce istorie este aceea care e satisfăcută de existenŃa ei ca atare ? Ca popor e acela care are instincte numai în indivizi. Va fi prea multă apă în sângele acestui popor. La noi nu se apreciază decât omul „inteligent”. Românul nici nu crede orb în ceva. aceştia se complac în paradoxe facile. În alte Ńări se pune problema de a salva ceva. morală. În locul unei admiraŃii nejustificate. Ceea ce e grav este că lipsa de articulaŃie spirituală pare a fi organică. făcându-şi din elasticitate o virtute. care nu vrea sau care nu poate să se afirme. o existenŃă ironică. Şi ce este omul inteligent în accepŃia naŃională ? Acela care nu crede în propriile sale idei. de nici o voinŃă de transfigurare. de la această gelatină morală de la aceste biete existenŃe. ci se îndoieşte sistematic de toate. precum nici un act eroic nu este posibil fără o mare disperare. mai bine am privi ceea ce avem de distrus în el. Pentru destinul unui popor. Aş prefera de o mie de ori în locul scepticismului şi vulgarităŃii de la noi. un rest de barbarie. Cum să-mi explic altcumva scepticismul atâtor şi atâtor intelectuali de la noi care nu cred în nimic. de o viaŃă care cere alte conŃinuturi şi alte valori. gata de explozie oricând. neanimate de nici o ardoare profetică. fără punctaŃii de lumină sau de întuneric. nici credinŃe. dar care n-are nici un instinct pentru propriul sau destin ? Deplâng în România o viaŃă care nu se afirma. de nici o mare sinceritate ? De Ńăranul român să nu mai vorbim. La noi nu se pune problema de a transforma ceva. ci este o problemă de destin. Un istorism. Nu cred să existe pe întreg globul pământesc un popor mai sceptic şi mai neîncrezător în lucrurile esenŃiale. un negativism feroce este infinit mai creator. de sâmburele existenŃei noastre naŃionale. nici viziuni. înainte de a se fi chinuit cu o problematică de viaŃă ? Din lipsa unui curaj neînfrânt sau a unei nelinişti. Nu vom căuta noi în trecut nici idealuri. o relaxare ruşinoasă a energiei vitale şi cadenŃa imbecilă a istoriei noastre. care să ne însoŃească în cultură ca un rezervor sau un resort. care nu-şi ia în serios atitudinea sa de viaŃă. vor fi componentele orientale sau indefinitul etnic la plămădirea lui. este o lentă şi imbecilă agonie. legată de o fatalitate adâncă. compromisuri şi ruşini. Fără nihilismul rusesc revoluŃia rusă n-ar fi fost posibilă. Este infinit preferabil acestei specii actoriceşti un om care are o singură idee şi care poate muri pentru ea. politică. îndoiala şi dezabuzarea sunt cancerul fiinŃei noastre naŃionale. Dar în pudoarea culturii noastre. O negaŃie cu cât este mai puternică. emasculării i se spune fineŃe. decât o îndoială raŃională sau o distanŃă comodă de lucruri. 2 • E m i l Ci o ra n . toleranŃa şi concesivitatea duse până la laşitate.Texte din manuscrise 135 Cultul puterii Nimic nu aste mai întristător decât să vezi în România un ritm încetinit de viaŃă. atunci când doreşti o revoluŃie spirituală. D-zeu ştie ce scuze sau justificări ascunse să mai cauŃi pentru blestemata inerŃie a acestui popor blazat. cu atât e mai fecundă. este Nr. după care distincŃia se măsoară după distanŃa de intimităŃile tale cele mai dureroase. o îndoială neîntreruptă. dacă are vreun sens să însumăm activitatea noastră la o sumă de cârpeli. Cum să sperăm o altă Românie de la aceşti diletanŃi şi domnişori ai spiritului. Blazarea. iar neseriozităŃii inteligenŃă. O viaŃă ce nu poată sari din limitele ei normale n-are nici o valoare. Căci trebuie să ne întrebăm cu toŃii dacă avem ce salva din ce s-a făcut până la noi. decât cel românesc.

Sunt aici două ordine ireductibile. acesta trebuie încontinuu iritat şi trezit la viaŃa. Împotriva acestei devitalizări a României. trebuie executate cu mai multă intensitate şi cu mai multă ardoare. dar absolut orice. ce nu doreşte să-şi creeze un destin istoric dintr-o direcŃie lăuntrică. trebuie instaurat cultul puterii. Că în România este nevoie de un alt ethos. Problemele naŃionale nu trebuie privite prin prisma aspiraŃiilor individuale. de a se închide în iluzia lui. dar care n-au izbucnit mai puŃin la lumină. Deplâng în România lipsa de orgoliu de marcă istorică şi de viziune mesianică. înainte de a exista o finalitate socială a istoriei. ci trăieşte în umbra odihnitoare a unor iluzii vulgare. n-are dreptul la existenŃă. este mai hidoasă decât moartea.136 Texte din manuscrise mai mult decât un non-sens în România. toate succesele noastre au venit din afară. al vitalităŃii ce se vrea realizată. incertă. ce nu se poate realiza din impedimente lăuntrice sau din afară. Nu trebuie să fim atât de laşi încât să ne inventăm o istorie naŃională. Toate formele care au înăbuşit viaŃa noastră de până acum trebuie distruse. de a se consuma în valori străine celorlalŃi. aşa încât în astfel de culturi cultul iraŃional ai puterii şi cultul puternic al iraŃionalului. încât am avut tot atâtea succese. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . este interesant de observat cum în România manifestarea puterii. În marile colectivităŃi umane. există una naŃională. din cauza unei nesiguranŃe şi timidităŃi a fondului vital. aspecte minore de viaŃă. cât e laşităŃi. în tot cazul de viitor. a forŃei a fost totdeauna ininteligibil dispreŃuita. Şi deplâng o naŃiune care nu vrea să devină o mare naŃiune. O viaŃă ce rămâne totdeauna timidă. de un alt spirit. PoŃi să ataci România la fiecare pas. Hidoasă este o Ńară ce-şi doreşte moartea în umbra istoriei. În politica externă şi în cea internă – pentru a da numai un exemplu – România n-a avut instinct pentru propriul său destin. O naŃiune ce nu aspiră spre o mare putere. îndoindu-se de toate pentru a nu risca nimic. Un popor trebuie să fie implacabil cu voinŃa lui de a avea un destin. ne-au iubit prea puŃin. tot ce se refugiază într-o fadă raŃionalitate. Şi nu vorbesc numai de manifestările imediate şi vitale ale puterii. de orice act care frizează eroismul. Dar o naŃiune n-are drept la iluzii. al energiei explozive. care nu iubeşte forŃa şi elanurile de viaŃă. Un fond iraŃional iŃi dezvăluie afinităŃi pe care le-ai negat. Strămoşii noştri au vărsat prea puŃin sânge pentru libertate. Un individ îşi poate permite luxul de a trăi detaşat. al vieŃii ce se afirmă fără restricŃii şi condiŃii limitative din afară. ca sa nu mai vorbim de istorie. este mai mult decât evident. În culturile mici. este o evidenŃă. Cultul puterii este doar extazul propriei tale puteri. Trebuie dispreŃuit tot ce este atitudine atenuată. cultul puterii. precum trebuie distruse toate acele concepte al căror vid n-a putut substanŃializa viaŃa istorică a acestui popor. AspiraŃiile universaliste sunt justificate atunci când eşti o forŃă dar un universalism ce rezultă dintr-o lipsă de axă interioară este mai mult decât o ruşine. În numele acestei voinŃe el poate sacrifica orice. de o altă înŃelegere a vieŃii. pentru a masca un deficit vital şi a acoperi orice răbufnire imperialistă. ci de orice fenomen care atinge o intensitate paroxistă. În acest fel. nu este mai puŃin adevărat că o iubire desesperată pentru ea te leagă dacă nu de trecutul ei.

a unui unui timp fără istorie. fiindcă nu este atât de evident că România trebuie iubită. nu i-au refuzat acesteia posibilitatea unui nimb istoric. Dar să o iubeşti după ce ai disperat total de destinul ei. Şi cine n-a disperat de destinul României niciodată. a acelor culturi care n-au curajul să se învârtă în jurul propriei lor axe. pierduŃi suntem pentru transfigurarea viitoare a acestui neam. la secolele de întuneric. Când văd Ardealul mi se desfăşoară o configuraŃie plastică a unor dureri mute. Nu este mare lucru a iubi România din instinct. acela pentru care ea nu este o obsesie dureroasă. imperialismul cultural şi politic. pătruns de exigenŃele unei iubiri evidente. când tot ce a trăit acest neam se actualizează în voi şi se subtilizează într-o muzică de monotone lungimi orientale. neproblematic. Îmi place în clipele de tristeŃe să măresc intensitatea acestora. care înŃeleg că există Nr. Nu este naŃionalist acela pe care nu-l chimuie până la halucinaŃie faptul că noi românii n-am făcut până acum istorie. Dacă nu vom încerca subiectiv regresiunea în dezastrul şi tragedia istoriei noastre. lunecând spre depărtările neamului românesc şi să mă chinuiesc scufundat în durerile lui. a unei misiuni şi a unui destin.Texte din manuscrise 137 Din mărturisirile unui naŃionalist Niciodată nu vom putea încorona România cu un nimb istoric. numai că variaŃiile peisajului dau iluzia unui joc istoric. după ce au confruntat lucid toate ironiile şi paradoxele ciudate ale României. a unei drame închise şi înăbuşite. al labilităŃii formei noastre de viaŃă şi al inorganicităŃii stilului nostru de viaŃă istorică. o mie de ani. de groază şi de iobăgie. O mie de ani într-o monotonie sub-istorică. Nu aveŃi momente când auziŃi trecutul nostru. Pierdut este acela pentru care retrăirea destinului nostru nu este o răspântie în viaŃa sa şi un prilej de tragedie. Viziunea lucidă şi amară a trecutului ei trebuie trăită până în ultimele consecinŃe pentru ca să ne putem da semna de sensul unei mari misiuni. Aceeaşi lipsă de libertate şi în celelalte provincii. nu este naŃionalist acel ce nu e frământat de limitarea fatală care închide România în cercul şi fatalitatea culturilor mici. caracteristice marilor naŃiuni. o neîncredere totală şi un scepticism ironic ! Eate un semn de aspiraŃie profetică în elanul acelora care. România nu poate fi iubită naiv. Iubesc blestemele aruncate de-a lungul veacurilor de acest popor şi mă înfioară resemnarea. – n-au mărturisit o viaŃa întreagă dispreŃul pentru forma românească de existenŃă. căci mă înspăimântă o dramă cu un singur motiv. Pentru spiritele problematice care îşi dau seama mai mult de umbrele istoriei universale. îmi pare totul. acumulate în sute de ani ? N-a înŃeles nimic din problema României. Nu înŃeleg cum există oameni care dorm liniştiŃi după ce se gândesc la existenŃa subterană a unui popor persecutat. ci am aşteptat să ne facă istorie. CâŃi dintre acei care au încercat să pătrundă sensul vacuităŃilor şi discuŃiunilov noastre. acela n-a înŃeles nimic din complexitatea acestei probleme şi acela nu va fi angajat nicicând profetic în destinuil acestei Ńari. gemetele şi toate jelaniile consumate în umbră. a unui singur moment! Spectacolul invariabil al persecuŃiei îmi dă fioruri reci. să ne dinamizeze un torent transcendent fiinŃei noastre. fiindcă pierdut va fi el însuşi. decât de luminile ei. precum nu e naŃionalist acel ce nu doreşte fanatic saltul transfigurator al istoriei noastre. 2 • E m i l Ci o ra n . ca o multiplicare monstruoasă a unui moment. în tărăgăneala melancolică a melodiilor noastre populare ? Nu va arde uneori ca o otravă concentrată toată seria umilinŃetor îndurate şi nu troznesc în voi toate dorinŃele de răzbunare. nu este nici un merit. dacă fiecare din noi nu va trăi cu o pasiune vijelioasă şi dureroasă toate umilinŃele care au umplut trista noastră istorie. megalomania inerentă şi voinŃa nesfârşită de putere. nu e naŃionalist acel care nu sufere infinit că România n-are misiunea istorică a unei culturi mari.

138

Texte din manuscrise

neamuri condamnate şi ratări fatale, decadenŃe precoce şi anonimate inevitabile, aderenŃa la direcŃia internă a unui poopr în naştere nu este un act atât de spontan. Precum sunt oameni care iau cunoştinŃă de ei înşişi, care ating un nivel de autoconştiinŃă, târziu în maturitate, tot astfel sunt neamuri care se descopăr lor însele după ce biologic au consumat o mare parte din existenŃă. România este o Ńară biologic matură; ea nu-şi poate permite să trăiască, pe planurile spiritului, în formele naive ale acestuia. Spiritual, românii n-au fost niciodată copii şi nu vor putea fi niciodată. Întâiul nostru pas istoric trebuie să coincidă cu o afirmaŃie de maturitate a spiritului. România a putut vegeta secole, fiindcă nivelul sub-istoric nu cunoştea exigenŃele imperialiste ale spiritului. Dar acum România nu mai are timp. Ori o transfigurare istorică, ori nimic. Cea mai mare parte din culturi îşi au copilăria lor, cunosc formele aurorale ale spiritului, ating grandoarea în naivitate. Nouă nu ne rămâne altă cale, pentru a atinge un nivel istoric, decât să explodăm cu toată substanŃa noastră, într-un efort de maturitate spirituală. Cu tot ceea ce individualizează esenŃa fiinŃei noastre, au rezervele neconsumate ale unui neam, să ne ridicăim la un rang istoric, din perspectiva căruia să deprindem în orizonturile noastre contururile unei mari naŃiuni sau dacă nu voinŃa de afirmare a unei naŃiuni, Tot ce n-am trăit până acum în viaŃa spiritului să-şi găsească o expresie şi împlinire şi toate rezervele ce trebuiau consumate în decurs de secole în procesul vital al unei naŃiuni, să se canalizeze în voinŃa de putere a unei naŃiuni. Toată misiunea noastră să fie un act de infinită răzbunare. Şi în pasiunea pentru creaŃie să ne pedepsim propriul nostru somn istoric. România are o situaŃie analogă Rusiei. Rusia, în secolul trecut, a intrat deodată în istorie. Întâia generaŃie de intelectuali a marcat categoric stilul cultural al Rusiei. Şi cum saltul în istorie, fără continuitatea evidentă a unei tradiŃii culturale, pretindea determinarea direcŃiei vieŃii naŃionale, tot secolul trecut n-a făcut altceva decât să dezbată problema misiunii Rusiei. FranŃa, care are o istorie atât de rotunjită, n-a cunoscut niciodată tortura ideii mesianice, fiindcă misiunea ei se desprindea firesc din procesul normal al istoriei sale. Gândul mesianic a fost în Rusia expresia trezirii din somnul ei istoric. AbsenŃa unei logici a vieŃii istorice ruseşti a fost motivul care a determinat viziunea iraŃională în filosofia istoriei din Rusia secolului trecut. Într-o astfel de viziune, istoria poate să aibă o finalitate şi fără imanenŃa unui logos. Mesianismul rusesc a împrumutat de la Hegel doar patosul şi monumentalul viziunii istorice, fără să-i accepte raŃionalismul dialecticii sale. Este de altfel caracteristic tuturor marilor mesianisme, viziunea dinamică şi finalistă fără perspectiva raŃionalistă. Anomaliile istorice ale Rusiei, sunt pe plan incomparabil mai redus ca ale noastre. La noi, însă, numai după război şi în deosebi în ultimii ani, problema misiunii României, adică a obligaŃiei supreme şi ultime faŃă de esenŃa ei, a devenit arzătoare. Un neam care n-are o misiune, nu numai că nu merită să trăiască, dar n-are absolut nici un sens. Ceea ce există în România incontestabil este aspiraŃia mesianică; dar nu există o determinare a conŃinutului acestei misiuni în conştiinŃa publică. Miturile României sunt numai în germen. Pentru ca un neam să trăiască sentimentul propriei sale dilatări lăuntrice, trebuie să i se aducă în conştiinŃă aceste mituri, să i se determine explicit sensul misiunii sale. Decât , în această misiune trebuie să fie o aşa de mare proiecŃie de orgoliu încât incomensurabilul viziunii mesianice să menŃină o atmosferă mistică în jurul ei. Un mesianism fără mistică e gol şi inutil. România numai atunci va avea un sens în lume când ultimul român îşi va da seama de specificul şi unicul condiŃiei româneşti. Ce mituri a scos la lumină viaŃa noastră politică de până acum ? Când n-au fost platitudini, au fost abstracŃii goale. DemocraŃia românească n-a creeat nici măcar conştiinŃa de cetăŃean. Cu platitudini şi cu abstracŃii vide nu se poate exalta un popor. România are nevoie de o exaltare până la fanatism. O Românie fanatică este o Românie schimbată la faŃă. Fanatizarea României esfe transfigurarea României. Miturile unei naŃiuni sunt adevărurile ei vitale. Acestea pot să nu corespundă adevărului; faptul n-are nici o importanŃă. Suprema sinceritate, a unei naŃiuni faŃă de sine

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

139

însăşi se manifestă în refuzul auto-criticii, în vitalizarea prin propriile ei iluzii. Şi apoi o naŃiune, caută adevărul ? O naŃiune caută puterea. Misiunea României trebuie să ne fie mai scumpă decât toată istoria universală, deşi noi ştim că trecutul României este timp fără istorie. Oamenii în care nu arde conştiinŃa unei misiuni ar trebuie suprimaŃi. Fără spirit profetic viaŃa este un joc inutil. Numai în clipa când România se va consuma în flăcările interioare ale misiunii sale, ea va înceta să fie întristătoare. Căci dacă Rusia a fost numită sfântă şi tristă, atunci România, aşa cum ea a oscilat până acum în nesigura ei viaŃă, nu poate fi numită decât întristătoare. Şi întristătoarea Românie va înceta să fie o realitate numai când ceasul solemn al ei va bate. Dar ce poate însemna ceasul solemn al unei naŃiuni ? Când a naŃiune ia conştiinŃa de sine însăşi, pentru a-şi modifica direcŃia şi cursul existenŃei sale, când la această respântie ea înŃelege să-şi valorifice toate virtualităŃile ei în sensul ancorării în marele ritm al istoriei, atunci acea naŃiune se apropie de momentul ei esenŃial, dacă nu de culmea sa. Dacă România nu Ńinteşte în spre momentul ei solemn, dacă tot ce a trăit această Ńară într-un trecut de umilinŃe şi un prezent de compromisuri, nu se va răzbuna în voinŃa de afirmare şi de definire a unui destin, atunci totul este pierdut. În umbră a trăit; în umbră va muri ! Dar dacă forŃele subterane ale României, care trebuie să existe şi pe care noi nici nu le bănuim, vor scoate la iveală o altă Românie, cu alte conŃinuturi şi cu alt contur ? Nu vom fi atunci îndreptăŃiŃi să aşteptăm splendoarea unui destin, ce în trecut nici măcar în transparenŃa iluziilor noastre nu ni s-a revelat ? Ca oameni avem dacă nu dreptul, în tot cazul libertatea la multe speranŃe. Ca români, nu putem avea decât una singură: speranŃa într-o altă Românie.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

140

Texte din manuscrise

Intelectualul român (II)

AfirmaŃia, că noi nu vom crea niciodată o cultură originală ale cărei valori să-şi primească unitatea organică din legătura lor cu presupoziŃiile şi elementele esenŃiale care stau la baza oricărei culturi proeminente, va părea multora îndrăzneaŃă, fiindcă ea se referă la datele viitorului, asupra cărora noi nu putem face decât consideraŃiuni problematice. În cazul de faŃă această rezervă nu are nici o valoare, fiindcă atunci când vorbeşti de destinul unei culturi, nu este acelaşi cu destinul individului, care este mai flexibil, cu posibilităŃi multiple de transformare, ceea ce nu este cazul culturii, a cărei dezvoltare se realizează totdeauna necesar, după o alcătuire interioară ce nu poate fi modificată. Unitatea interioară este caracteristică marilor culturi, a culturilor originale, pe baza acestei unităŃi noi putem bănui posibilităŃile lor de viitor. În culturile mai mici rezultate dintr-o îmbinare de elemente eterogene, consideraŃiile asupra viitorului nu-şi au o justificare atât de evidentă ca în cazul culturilor mari; dar aceasta nu înseamnă că trebuie să renunŃăm la aceste consideraŃii. Desigur, noi nu vom putea spune că intelectualii noştri nu vor crea valori, ci numai că acestea nu se vor ridica niciodată la rangul de creaŃii profunde şi originale. Deoarece aici ne interesează numai fizionomia spirituală a intelectualului român, nu putem dezvolta mai departe problema structurii culturilor. O chestiune, însă, trebuie lămurită: cum putem vorbi noi de o cultură viitoare, atunci când trăim curentete de decadenŃă ale apusului ? Aproape toŃi suntem convinşi de falimentul culturii moderne, individualiste şi raŃionaliste, de epuizarea fondului de productivitate spontană, de înlocuirea trăirii naive printr-un perspectivism istoric, de imposibilitatea de a mai produce valori noi, resemnândune la un simplu compromis. Cine ar putea bănui că noi vom putea crea o cultura originală, atunci când ceea ce ar trebui să constituie elementele originare şi esenŃiale de la baza unei culturi, sunt toate împrumuturi dintr-o cultură în decadenŃă. ReacŃiunea tradiŃionalistă de după război nu-şi găseşte absolut nici o justificare. FaŃă de ce sa păstrăm tradiŃia? Nu cumva faŃă de o cultură pe care n-am avut-o niciodată ? Ori, după cum afirmă unele cercuri tradiŃionaliste, faŃă de etosul specific al naŃiunii, singurul creator, restul fiind de esenŃă artificială şi străină. Acest etos specific este cu adevărat creator ? Nimeni nu se întreabă de ce intelectualii noştri sunt atât de sterili; sau ei nu pleacă din aceeaşi pătură asupra căreia ne facem prea multe iluzii ? Unde este suflul creator cu care ne lăudam atât ? O creaŃiune pentru ca să alcătuiască un element în totalitatea bunurilor unei culturi trebuie să fie rodul unei meditaŃiuni personale interne. Ori chiar această preocupare personală lipseşte intelectualului român. MeditaŃiunea personală este semn de nelinişte interioară, iar această nelinişte este izvorul şi mobilul creaŃiei. Dar se va spune: sunt şi excepŃii. Desigur; dar excepŃiile nu trebuiesc luate în consideraŃie atunci când e vorba de trasarea unei schiŃe generale, de descriere a tipului. La noi nu există o preocupare cărturărească pentru ea însăşi, pentru bucuriile pe care le poate aduce ea. Cartea este considerată ca un mijloc de parvenire, şi, încă întrucât este posibil, de parvenire cât mai timpurie. Este foarte interesant faptul că intelectualul român citeşte cam până la vârsta de 25 ani, pentru ca după aceea să exploateze lectura, făcută după o selecŃie foarte discutabilă. Aceasta dovedeşte că noi nu avem dezvoltată organic tendinŃa de a ne informa, de a asimila cât mai mult conŃinut de cultură. Chiar la oamenii care se ocupă şi mai târziu, cară studiază o viaŃă întreagă, nu vezi acea curiozitate multiplă, care te face să citeşti cu egală bucurie o carte de filosofie, de artă sau de ştiinŃa. Specializarea până la paroxism

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

141

este un semn de sterilitate lăuntrică. La noi este rezultatul imposibilităŃii de a trăi mai multe unităŃi de valori. Există între caracteristicile intelectualului român o capacitate de a prinde repede lucrurile şi o oarecare fineŃe de observaŃie. Această capacitate de a prinde repede lucrurile este îndeosebi apreciată de străini şi este prima remarcă atunci când ei ne aduc elogii. Această capacitate care face din români nişte excelenŃi moralişti (în sensul pe care francezii îl dau, îndeosebi, acestui cuvânt) are şi o parte slabă mulŃumindu-se cu o prindere imediată a realului, intelectualul român părăseşte analiza şi aprofundarea. Este aici un defect organic: aproape nimeni nu urmăreşte până în ultimele elemente un lucru. Nici o idee nu este analizată, nu este desfăcuta în elementele ei constitutive, urrnărindu-i-se tot firul procesului de formaŃie sau confruntată cu altele, pentra a i se preciza structura ori pentru a i se găsi locul originar de plecare. Aceasta, fiindcă prinderea intuitivă şi directă, care este superficială pentru români, este o dispensare de analiză şi aprofundare ? Nu găseşte nimeni caracteristic, că noi nu putem crea nimic original şi profund în metafizică şi muzică, domeniile care ilustrează mai viu şi mai concludent etosul unei naŃiuni şi stilul ei lăuntric ? Trebuiesc părăsite iluziile şi iluzionările, care totdeauna sunt semne de slăbiciune şi emasculare. Fizionomia intelectualului român, aşa cum ea este prezentată aici, unora le va provoca regrete, altora, neîncredere. Aceste atitudini îşi au o justificare numai parŃială, fiindcă nimeni nu e de vină. ViaŃa noastră spirituală, a cărei natură pleacă dintr-o substructură raŃională care nu poate fi modificată, explică toate anomaliile de care am vorbit în legătură cu intelectualul român. Pentru cine înŃelege determinismul ineluctabil din viaŃa culturilor atât a celor mici cât şi a celor mari, orice regrete sau condamnări sunt zadarnice.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

142

Texte din manuscrise

Scormonirea învolburatului suflet românesc

Pentru a determina psihologia unui popor, este necesar a cunoaşte mai mulŃi factori care influenŃează şi modelează în continuu structura sufletească. Astfel sunt: rasa, clima, configuraŃia geografică, factorii istorici şi sociali. Dintre aceşti factori, cei sociali şi istorici joacă rolul precumpănitor. Şi asupra acestora insistă, îndeosebi, autorul. Pentru a pătrunde mai bine în formaŃia sufletească a poporului român, Drăghicescu analizează psihologiile specifice ale fiecărui popor, în comparaŃie cu sufletul neamului românesc pentru a se reliefa mai eclatant caracteristica fiecărui neam, în concertul sufletului universal. Neamul românesc, produs al contopirii elementului geto-dac şi roman, este logic ca să cuprindă caracterele specifice ale acestor două elemente, îndârjirea, cruzimea, caracteristicile Dacilor, şi viclenia, disciplina riguroasă, caracteristicile poporului roman, se îmbină în prima înfăŃişare a sufletului românesc, în primitiva licărire a naşterii unui nou popor. Ar fi fost o prea mare nenorocire căzută pe neamul românesc, dacă această înfăŃişare sufletească ar fi rămas nealterată în scurgerea rapidă a veacurilor următoare. Năvălirile, incursiunile permanente ale popoarelor învecinate au modificat structura sufleteasca a românilor. Astfel, influenŃa slavă a fost o mare forŃă de modelare a primitivismului psihologic al poporului român. Slavii au trăit cu românii în bune relaŃiuni. De la aceştia au moştenit românii simŃul estetic, dragostea de poezie şi întreaga comoară a literaturii româneşti care, după susŃinerile unora, ar fi de origine slavă. După influenŃa slavă, au urmat altele, care au exercitat o modelare sufletească nefastă, care au pregătit cursul, deşi nereuşit, al anihilării conştiinŃei noastre. Printre acestea sunt: influenŃa maghiară, turcă, fanariotă şi franceză. Se cunosc de toată lumea tentativele maghiarilor de a secătui vlaga sufletului nostru, pentru a ne maghiariza, pe noi cei din Ardeal. Dar dacă în schimb, Maghiarii n-au reuşit în tentativele funestre, au reuşit Turcii, în łările româneşti, de a transforma, de a transfigura fizionomia sufletească. Aceştia au adus cu ei toate moravurile orientale, întreg cortegiul de datini, care au pătruns în sufletul românesc, datorită înclinaŃiunii spre imitaŃie a moravurilor străine neamului românesc. Resemnarea, indolenŃa, fatalismul, impasibilitatea şi atâtea altele, au fost altoite pe sufletul primitiv al românilor. „Vin turcii” – iată zicala care inspira groază neamului românesc, ca şi „Hanibal ante portas” a vechilor noştri strămoşi. łăranii trăiau într-o stare de animalitate. Şi era firesc să fie aşa. NesiguranŃa vieŃii, vicisitudinile sorŃii şi absenŃa averii au încrestat în sufletul românesc ideea nepăsării. Drăghicescu afirmă că această somnolenŃă a românilor era o stare de fapt şi că ideea resurecŃiunii n-ar fi mocnit în dosul resemnării. Dar cine ştie cum îşi va înăbuşi scrâşnirile de revoltă ! Şi pumnii de cât e ori nu se vor fi ridicat ameninŃători ! Cred c-ar fi foarte inutil să mai reamintesc influenŃa şi mai nefastă a infiltraŃiei fanariotismului, ale cărui rămăşiŃe mai persistă încă, ca drojdia într-o apă de cristal. Deşi autorul îşi propune să studieze psihologia Ńărănimii, el analizează şi roadele influenŃei franceze. Oare Ńărănimea noastră n-a rămas ea intactă faŃă de înrâurirea franceză ? Deşi autorul înşiră toate evenimentele mai principale din istoria românească, n-a cuprins în opera sa viziunea întregului aspect al sufletului românesc. S-a referit mai mult

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

143

asupra stărilor din vechiul regat. Dar Ardealul, care cuprinde o psihologie specifică, deşi nu depărtată de fizionomia întregului suflet românesc ?... La decăderea continuă a Ńărănimii noastre a mai contribuit un factor dintre cele mai însemnate: aristocraŃia noastră, boierimea. Aceasta ar fi după părerea lui Drăghicescu de structură eterogenă, străină de neam şi de sufletul românesc. Numai aşa se poate concepe antinomia ce-a existat între Ńărănime şi aşa-zisa aristocraŃie. În Rusia aristocraŃia este de origine scandinavă, în Germania de origine normandă. Daca evenimentele istorice le-a adus într-o corelaŃie, mulŃumitoare cu evoluŃia sufletului românesc, despre religiozitatea românilor, însă, afirmările sunt discutabile. Nu ştiu raportul care există în vechiul regat între Ńărani şi religie, între profani şi cler, dar ştiu că afirmările autorului nu se potrivesc în această privinŃă cu realitatea situaŃiei religioase din Ardeal. În capitolul „Religia şi cultura la români”, autorul încearcă să dezmintă aserŃiunile acelora care susŃin că în decursul veacurilor „legea creştină ne-a scăpat neamul şi Ńara de pieire”. Dar nu numai atât, însăşi biserica a împiedicat evoluŃia noastră prin certurile religioase fără capăt ce s-au succedat în continuu în domeniul vieŃii noastre religioase. „Datorăm deci virtuŃilor şi însuşirilor noastre sufleteşti admirabile, pe care ni le lăsară moştenire părinŃii noştri etnici Daco-Romani că până acum nu ne-au înghiŃit nici puhoiul barbar, nici neamul slav, nici torentul turcesc, nici putreziciunea morală greoo-fanariotă”. O mare parte de adevăr cuprinde afirmaŃia aceasta. Dar nu adevărul întreg. Autorul cade din ce în ce în exclusivism, până a nega fondul religios-mistic al poporului român, reducând toată viaŃa noastră religioasă la un formalism trivial. „Partea intelectuală superioară, metafizica creştinismului n-a fost nicicând înŃeleasă, pătrunsă şi simŃită de români. Pentru cine ştie să observe cu luare aminte desfăşurarea vieŃii religioase, mai ales a Ńăranului român, lipsa fondului mistic şi metafizic este de la început izbitoare. Ceea ce este de temelie în practica sa religioasă este cultul, ritualul, adică împlinirea tuturor formelor şi a formulelor”. Iar ca o potenŃare a acestor afirmaŃiuni iată ce spune mai departe: „Românii sunt dintre toate naŃiunile creştine de orice rit, poporul cel mai ateu, cel mai sceptic, cel mai puŃin credincios.” Şi mai în jos: „Săteanul nostru, în afară de Paşte, nu simte obligaŃia conştiinŃei de a merge la biserică decât de 3 ori în viaŃa lui: o dată la botez dus de alŃii, o dată la cununie, când îl duc alŃii, şi apoi la moarte când după el se duc alŃii.” Întreg capitolul abundă de aceste afirmaŃii pe cât de bizare, pe atât de depărtate de realitatea adevărată. Nu ştiu de unde o fi autorul, însă prin aceste afirmaŃii trădează cea mai elementară absenŃă a pătrunderii psihologice. Nu ştiu, de asemenea, cum or fi fost stările în regat (cartea a apărut în 1906), dar nu cred să fie aşa cum le prezintă autorul. Dacă a voit să alcătuiască o psihologie a întregului neam românesc, trebuia să cerceteze şi Ardealul, care dezminte categoric opiniile lui Drăghicescu prin realitatea palpabilă. Dar ceea ce indignează este continua referire a autorului la alŃi autori străini. Domnul C. Rădulescu-Motru, într-un articol din „Ideea europeană”, (Duminică, 13-20 Ian. 1924) publică un articol „Religia şi politica la sate” în care clarifică raporturile dintre orăşeni şi Ńărănime. „Creştinismului Ńăranului nu-l văd orăşenii Nu este nici o mirare în această orbire, mai ales când orăşenii sunt crescuŃi în şcoala culturii europene din Apus, aşa cum sunt de regulă crescuŃi oamenii culŃi români. Creştinismul Ńăranului român nu stă descris în cărŃile Apusului, orăşenii noştri n-au prin urmare de unde să-l cunoască. Ar trebui să-l simtă direct, în contact cu Ńărănimea, dar pentru aşa ceva ei se cred prea inteligenŃi. ObişnuinŃa lor de

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

144

Texte din manuscrise

gândire îi opreşte să se scoboare ca să ia cunoştinŃă de puterea tradiŃiei şi să se pătrundă de misterul creştinismului primitiv: cele două fundamente ale religiei Ńăranului român.” Eu cred că altă cauză a neînŃelegerii psihologiei Ńăranului român este felul lui de a fi. łăranul român niciodată nu-şi va dezvălui taina sufletului său. În el clocotesc patimile, crâcneşte revolta, dar foarte rar şi-ar da-o pe faŃă, deoarece evenimentele prin care a trecut neamul românesc i-au sădit în suflet prudenŃa în gesturi şi atitudini, care este de multe ori lipsită de francheŃe. Acelaşi lucru se petrece şi cu conştiinŃa religioasă. Orăşenii vor manifestarea conştiinŃei religioase în chip zgomotos, aşa încât şi solii să vadă. Ca un răspuns la această mentalitate, voi răspunde printr-o frază culeasă din acelaşi articol al lui Rădulescu-Motru şi plină de o profundă semnificaŃie: „Idealurile vii sunt adânci şi tăcute, ca fundurile mării, căci atunci este semn că ele răsar din sufletul neamului, nu al individului. Indivizii sunt zgomotoşi în aspiraŃiile lor, pe când neamurile sunt tăcute...” Când însă analizează însuşirile pozitive şi negative ale neamului, Drăghicescu, condus de gândul de a fi obiectiv, degenerează într-un detractor, susŃinând că e „leneş”, fără voinŃă şi disciplină. SiguranŃa şi exclusivismul cu care susŃine aceste aserŃiuni îŃi repugnă. Dar a judeca o lucrare unilateral înseamnă a-i nega valoarea care se ascunde în dosul atâtor pagini, care acumulează revărsarea unei energii veşnic trează. Necitind decât volumul prim, nu pot să mă pronunŃ, dar dac-aş spune ceva, în tot cazul, aş recunoaşte o reală valoare a lucrării. Nu putem rămâne impasibili faŃă de-o carte care încearcă scormonirea învolburatului suflet românesc. Miercuri, 13 iulie 1927

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

145

Schopenhauer a privit lumea numai cu un ochi

Filosofia secolului al XIX-lea marchează pe răbojul gândirilor originale concepŃia filosofică pesimistă, prin Arthur Schopenhauer. Poate nici o concepŃie filosofică nu a avut mai adânci repercusiuni ca aceea a lui Schopenhauer. Este foarte interesant în ce mod s-a proiectat în sufletul epigonilor gândirea schopenhaueriană. Hartmann şi Geri au dus filosofia lui Schopenhauer la paroxism. De unde Schopenhauer înregistra nimicnicia vieŃii cu întregul ei cortegiu de vanităŃi, sub influenŃa pesimismului oriental, preconizat de Budha, care considera viaŃa ca o supremă renunŃare, aceştia au propagat sinuciderea. Hartmann credea că sinuciderea tuturor oamenilor la un moment dat ar fi suprema fericire. Oare nu s-a petrecut şi la noi acelaşi caz cu epigonii lui Eminescu ? Schopenhauer a fost prea obsedat de viziunea sumbră a vieŃii, prea pătrunse în fiinŃa lui misterul tragediei umane care se petrece sub ochii tuturor, fără să-l înŃeleagă. Mizantropia lui este cauzată de factori ereditari (doar tatăl său se sinucise) şi de împrejurările atât de nefaste ale vieŃii. Schopenhauer a privit lumea de sus, cu zâmbetul dispreŃuitor al mizantropului. Şi pare că în încăpaŃânarea lui a privit lumea numai cu un ochi, care revelă durerile ascunse ale învolburatului suflet omenesc, iar ochiul celălalt îl Ńinea închis ca să nu vadă tainicile sclipiri ale soarelui. Schopenhauer a căutat exclusiv durerea şi de aceea a interpretat viaŃa destul de unilateral. Schopenhauer a introdus o expresiune care conŃine baza pe care se reazimă întregul său sistem de cugetare: „VoinŃa de a trăi” este caracterul esenŃial al vieŃuitoarelor. Dar această „voinŃă de a trăi”, această sete de viaŃă, nu este rezultatul unei analize obiective a preŃului vieŃii, ci din contră e independentă de orice cercetare. O pornire oarbă, dementă, caracterizează drumul vieŃii omului, lipsa unui scop etc... Dar dac-ai întreba pe cineva de ce trăieşte ? Ar da din umeri şi chiar dac-ar replica, n-ar satisface nici spiritul cel mai stereotip. Frământăriie vieŃii iau aspectul unei comedii şi-al unei tragedii. Iată cum redă Schopenhauer acest joc tragico-comic ai vieŃii: „Văzută de departe şi de sus, viaŃa fiecărui om în întregul ei şi în trăsăturile sale cele mai izbitoare, ne înfăŃişează întotdeauna o privelişte dramatică: dar dacă o străbaŃi, în amănunt, ea are caracterul unei comedii. Traiul şi chinul zilei, necontenitele supărări ale momentului, dorinŃa şi temerea repetate, neplăcerile ceasului de faŃă, jucându-ne din întâmplare câteva renghiuri, sunt scene de comedie. Dar dorinŃele nesăturate, speranŃele sfărâmate fără milă, de către destin, greşelile vieŃii întregi, suferinŃa încheiată prin moarte sunt o tragedie”. Felul vieŃii depinde de individualitatea cuiva, depinde de caracterul care este înnăscut. Un om vesel este chiar prin temperamentul său fericit. Astfel, după Schopenhauer, fericirea sau nefericirea sunt în raport direct cu caracterul înnăscut şi imutabil. Intensitatea durerii depinde de doi factori: inteligenŃa şi cugetarea. „Cauza durerii noastre, ca şi a bucuriei, n-are izvor unic în realitatea pipăibilă, ci tot cugetarea: aceasta la rândul ei ne creează chinuri pe lângă care toate suferinŃele animalului nu sunt nimic”. Această chestiune a imposibilităŃii de mortificare a caracterului, preconizată de Kant şi mai ales de Schopenhauer, a trezit toată frenezia pasiunilor educatorilor, care vedeau în susŃinerea acestei opinii anihilarea oricărei probleme pedagogice. Jules Jayot, în „EducaŃia voinŃei”, încearcă să doboare aceasta concepŃie prin exemplificarea unor cazuri din viaŃa privată şi prin disciplinarea stărilor afective. Dar atât pedagogii cât şi filosofii promotori ai acestei concepŃii au căzut în exclusivism. Primii au fost

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

146

Texte din manuscrise

prea optimişti, prea încrezători în realizarea operei de educare a maselor, iar ultimii prea pesimişti, prea anchilozaŃi într-o concepŃie. După ce Schopenhauer ne dezvăluie toată lumea de dureri, ce mocneşte în dosul atitudinilor temerare se întreabă, de altfel foarte legitim şi logic, dacă este admisibilă realitatea unui D-zeu, care să fi semănat în lume atâtea dureri ? Este, însă, numai în cugetare. Iar dacă de fapt există un D-zeu, el trebuie să poarte întreaga responsabilitate a acŃiunii sale funeste. Încă de la început, Schopenhauer trage concluzia, cu caracter pesimist. „Şi-ntr-adevăr, dacă privim, de-o parte, arta, bogăŃia, numărul nemărginit al mijloacelor puse în lucrare: de cealaltă, neînsemnătatea absolută a rezultatului, trebuie neapărat să conchidem că viaŃa este o afacere al cărei câştig nu acoperă cheltuielile”. * Ce este amorul după Schopenhauer ? Amorul nu este deci decât „voinŃa de a trăi” a speŃei: trebuinŃa de a se perpetua în paguba iluziilor trecătoare pe care omul le simte. Deci toată viaŃa individului, care se transformă într-o cumplită „dezamăgire”, este sacrificată speŃei, care singură triumfă. Femeilor le rezervă un capitol special în care îşi revarsă toată furia şi toată brutalitatea expresiunilor. Femeia n-a fost creată pentru frământări de ordin spiritual. „Femeia este un animal cu păr lung şi minte scurtă”, „Femeia este un animal pe care trebuie să-l baŃi, să-l hrăneşti bine şi să-l Ńii închis”. Este inutil să mai înşirăm mulŃimea expresiunilor indecente şi fanteziste, care abundă în caracterizarea femeii. Mai aspru decât Nietzsche, Schopenhauer nu ezită în a recunoaşte că mila şi sensibilitatea sunt mai accentuate la femeie ca la bărbat Le-a caracterizat însă mai bine în următoarea propoziŃiune: ele nu pot ieşi din ele însele. Ceea ce vrea să însemne meschinăria preocupărilor femeii. Căsătoria este o cursă a naturii care, ca şi în amor, dă sceptrul triumfal speŃei, pe când individul rămâne o victimă fără apărare. Schopenhauer recomandă poligamia care este şi în avantajul femeilor. Aceasta ar fi o armă de paralizare a prostituŃiei. * * * Toată filosofia lui Schopenhauer cuprinde negarea „voinŃei de a trăi” care duce logic la „voinŃa de-a muri”. De ce-ar fi fericirea scopul vieŃii, când şi aşa este inaccesibilă. „Scopul imediat al existenŃei noastre este durerea, căci nu se poate admite că durerea fără margini, care se naşte din mizeria inerentă a vieŃii, să fie numai o curată întâmplare şi nu scopul însuşi”. Aceasta e marea greşeală a lui Schopenhauer, de a fi considerat durerea ca un scop, nu ca un mijloc. În loc să utilizeze suferinŃa ca un mijloc al perfectibilităŃii, Sehopenhauer a transformato în resortul vieŃii. Care sunt, după el, factorii care nutresc şi alimentează dorinŃa de a trăi: a) egoismul, care vrea bunăstarea individului; b) răutatea, care vrea nenorocirea aproapelui; c) mila, care vrea binele aproapelui. Poate nimeni n-a pus mai multă francheŃe, mai multă durere în scrierile lui ca Schopenhauer. Cât eodată simŃi în formularea unei idei pesimiste refularea, înăbuşirea unui strigăt de revoltă dar care cade răpus de inteligenŃa suverană. Iată: „ViaŃa este o vânătoare fără preget în care, aci vânător, aci vânat, fiinŃele îşi dispută fâşiile unor scârboase rămăşiŃe ale vânatului: un fel de istorie naturală a durerii, ce se rezumă astfel: a voi fără motiv să suferi, întotdeauna, apoi să lupŃi, apoi să mori şi-aşa mai departe în vecii vecilor, până ce planeta noastră se va desface în bucăŃele”. 9 august 1927

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

statornicie. Trebuie să ştim scoate din clipa trecătoare ceea ce ea cuprinde etern. Atunci s-au ivit pe terenul vast al utopiilor diferite ideologii. după ce ai spiritualizat fiinŃa artistului creator prin factorii etici. să dăm prin artă o puternică expresiune a năzuinŃei spre ideal. Tot scrisul părintelui Cristescu. Nr. adică acea parte din omenire care-şi interpretează viaŃa şi chemările ei ca o preparaŃie statornică şi entuziastă pentru acea sublimă realitate transfigurată care se numeşte „ÎmpărăŃia lui Dumnezeu”. Mi-aduc aminte de spiritul clar cu care trata Gherea această chestiune. ale acestor tragice situaŃii”. cu o intuiŃie precisă a realităŃilor sociale. să-l interpretezi în opere superioare ca prin ele să purifici şi să înalŃi vîaŃa. Cristescu ocupă un prim rang în ierarhia acestor luptători. iubire. plecând de la părerea că arta este o afirmare a valorilor morale. Dar din rândul acestor protagonişti şi fanatici ai unei ideologii irealizabile. care se întreceau prin caracterul lor irealizabil şi în spiritul care nu se putea integra în conştiinŃa umanităŃii consumată de furia războiului asasin. înŃelepciune. s-au ridicat unii cu spiritul mai clarvăzător. Iar mai în jos: „Numai Dumnezeu a izvorât lumina în haos şi azi numai El va putea crea cosmosul social – prin Evanghelia lui Isus Hristos şi cu idealismul jertfelnic al celor ce şi-au pus-o la temelia personalităŃii lor – ca piatră unghiulară”. este o campanie de purificare a atmosferei învolburate de patimi. uitând realitatea în care zăcea omenirea. în care războiul şi-a vărsat întreg veninul lui ucigător. de-o preciziune şi exuberanŃă în cugetare şi expresiuni. iată marea artă şi care întrupează atitudinea etică şi atitudinea estetică. dezlănŃuirea patimilor care mocneau în dosul entuziasmului belic. idealul religios. cine să readucă lumea în cadrul unei concepŃii salvatoare ? Răspunsul ni-l dă categoric: „Creştinătatea. Aceste ideologii au fost elucubraŃii ale unei cerebralităŃi înfierbântate de viziunea imprecisă a unei alte lumi. care au introdus în structura sufletească a neamului nostru platitudinea materialistă cu întreaga ei tendinŃă şi înclinare spre disoluŃie. Printre aceşti militanŃi. poartă în conştiinŃa ei marile răspunderi. să-l intensifici prin contemplaŃie artistică. viaŃa are un singur sens: sens etic. către valorile morale. Epoca postbelică. dând o profundă semnificare valorilor etice: „Nu. toŃi criticii sunt de comun acord în a o susŃine. adică să spiritualizezi viaŃa prin artă.” Asupra moralităŃii în artă. cine să reabiliteze vechile valori. părintele Gr. este un efort continuu de-a modela sufletul nostru. în vicisitudinile vieŃii moderne. dezinteresare etc. Dar în învălmăşagul acesta. cuprinde invazia spiritului anarhic. care clocotesc în sânul statului nostru şi-al umanităŃii. „Să absorbi din realitatea înconjurătoare elementul ideal. Contra obscenităŃilor şi excentricităŃilor în artă. într-o superioară sinteză”. autorul se ridică cu dispreŃ. 2 • E m i l Ci o ra n . mersul spre anihilarea valorilor morale. Extirparea urii şi-a tendinŃelor moderniste. Frumosul e numai un mijloc pentru realizarea binelui şi adevărului. deci. Arta este deci un exponent al virtuŃilor. către idealul moral. Aceştia militează pentru reîntoarcerea către spiritul tradiŃional.Texte din manuscrise 147 O campanie de purificare Frenezia războiului a lăsat în urma ei dezlănŃuirea egoismelor respingătoare. sinceritate.

. cu D-zeu. deci o luptă de interiorizare. care conduce contemporaneitatea.. Este această carte o sinteză a sufletelor care luptă din profunzimea conştiinŃei pentru ridicarea umanităŃii care orbecăieşte. condusă de nefastele principii ale materialismului plat. ci este expresiunea sufletelor frământate în căutarea adevărului. deci. ce majestuoase evadări din platitudinea vieŃii cotidiene. Dar valorile eterne şi. „InegalităŃile spirituale ale societăŃii moderne” este un capitol în care se opune concepŃiilor egalitare economice. adevărate. Dar capitole ca: „Rugăciunea şi energia spirituală a tineretului nostru”. vor avea supremaŃia faŃă de spiritul maşinist. inegalitatea valorilor spirituale care străbat conştiinŃa veacului. ‘927 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . „Kalokagathia creştină” este o interpretare etică a sensului vieŃii. Este antinomia dintre valorile eterne şi trecătoare. „AutocraŃia instinctului şi socializarea valorilor morale”. Acest capitol cuprinde consideraŃii edificatoare asupra artei. apelurile către cler întru disciplinarea şi ofensiva culturală. în realitate însă se observă în dosul acestor pagini aceeaşi luptă de infiltraŃie şi penetraŃie în conştiinŃa omenirii a idealului moral şi-o întoarcere spre valorile interioare. ce exemplificare a unui suflet veşnic preocupat de elevaŃiunea morală a umanităŃii ! Cartea aceasta nu este numai o concretizare a unui suflet etern zbuciumat. care trăiesc într-o corelaŃie continuă cu principiul suprem.148 Texte din manuscrise „Sinteze etico-sociale” este o carte alcătuită din mai multe capitole cu caracter distinct. a sufletelor care sfruntează efemerul prin vigoarea unei religiozităŃi profunde.

Dar unii au dus suferinŃa la rangul unui principiu călăuzitor în viaŃă. ca un obstacol în evoluŃia personalităŃilor sau a umanităŃii. înŃelepciunea este singurul îndreptar. prin faptul că ne simŃim cetăŃenii unei lumi mai mari în care şi noi contăm. care ne face să biruim suferinŃa şi sa câştigăm mângâierea. Aceste narcotice provoacă reverii adânci. Pentru cei cuprinşi de îndoieli şi suferinŃe. cum au fost stoicii. SuferinŃa oŃeleşte. care este străbătută de viziunea pesimistă a vieŃii este religia budhistă. „Creştinismul a rămas până în zilele noastre singura privire asupra lumii care a revărsat în sufletele însetate de mângâiere balsamul împăcării cu sine şi cu viaŃa”. se apropie de şcoala stoică a lui Zenon.Texte din manuscrise 149 Despre „Arta de a suferi” În lupta pentru câştigarea fericirii ni se opune tuturor suferinŃa. cu filosoful Zenon. mai puŃin omenesc. este focul care întreŃine căldura vieŃii”. iubirea dintre sexe şi iubirea pentru cultură. „ÎnŃelepciunea este clorofila sufletului. acel carbon care. ÎnŃelepciunea este acea îmbinare a tot ce simŃim. Dar pe lângă suferinŃele de ordin spiritual. Aceste suferinŃe sunt rezultatul abuzului de narcotice. în care după expresia lui Claude Farrère „te simŃi din clipă în clipă mai puŃin trupesc. dar într-o măsură mai mică. ci pentru cei cuprinşi de chinurile omorât oare ale scepticismului. mai puŃin pământesc”. prin organizarea facultăŃilor sufleteşti în sensul realizării unei fericiri dorite.” Consolarea în faŃa suferinŃei a fost atât de necesară încât cugetările şi religiile s-au îndreptat exclusiv asupra acestui scop. care emană dintr-o zdruncinare interioară. păstrând totuşi un suflet cât mai luminos. minează sănătatea şi vigoarea trupească. i-a scos creştinismul care a determinat o nouă directivă în modul de a se orienta al oamenilor. Claude Farrère caută să reabiliteze valoarea opiului. lăuntrică. pentru cei ce au suferit experienŃa religioasă. prin faptul că considera viaŃa ca o suferinŃa incontinuă. ale îndoielii zdrobitoare. poetul îndrăgostit de viaŃa nenorocită a lui Budha. de a fi înŃelept. a atâtor suferinŃe? Numai printr-o închegare a vieŃii interioare. Nr. voim şi gândim. după oamenii de ştiinŃă. frica. este gata a se împărtăşi cu taina cea mai mare. acea substanŃă care scoate carbonul din aer. ne îndeamnă spre cunoaşterea adevăratei vieŃi. prin faptul că ne împacă cu lumea. 2 • E m i l Ci o ra n . în înŃelegere şi cât mai generos în faptă”. Dar „Arta de a suferi” nu este scrisă pentru cei pătrunşi de revelaŃia divină. sunt o pildă eclatantă a forŃei de distrugere şi disoluŃie sufletească şi trupească. prin faptul că ne simŃim „înlănŃuiŃi de tot ce există”. dar cea mai simplă a vieŃii: iubirea”. Din aceste exagerări. în construcŃia psihică şi fizică a noastră. cea mai vie exemplificare a acestei concepŃii. Prin ce vom putea însă eclipsa şi diminua forŃa de penetraŃie. aproape inerentă realizării idealurilor sau scopurilor cu caracter mărunt. mai sunt suferinŃele de ordin fizic. Iubirea este drumul cel mai sigur spre câştigarea fericirii. SuferinŃa nu trebuie considerată ca o plagă. Creştinismul mistic. prin care putem câştiga nemurirea. precum ne mărturiseşte autorul. care zdruncină. Iubirea se manifestă pe trei terenuri bine distincte: iubirea dintre semeni. ne învaŃă. În antichitate filosofia era o îndrumare sigură. un îndreptar în faŃa vieŃii. importaŃie nefastă din orientul îndepărtat. însă străduinŃa lui este zadarnică deoarece rezultatele lui atât de funeste. Tot la acestea se mai adaugă. Religia care a făcut din suferinŃă unicul scop al vieŃii. atât de cântată în imnuri extatice de Asvagoşa. Arta de a suferi „duce la adevărata artă de a trăi. Prin iubire ne depăşim pe noi înşine. „Cine a înŃeles suferinŃa şi a încheiat armistiŃiu cu ea.

Probabil că parodierea culturii adevărate dusă până la caricaturizare a provocat dispreŃul amestecat cu excesele de limbaj ale lui Anatole France. Strindberg sau Amiel. Corolarul iubirii este sinceritatea. ne apropie de lume. Dar ce este frumos şi adevărat ? Răspund unii şi ar trebui să răspundem toŃi: esenŃa etică a fiecărui lucru determină frumosul. Trebuie să înŃeleagă că o logică inexorabilă conduce evenimentele din viaŃa. Dară la capătul străduinŃelor noastre se ridică statuia hdă a morŃii. Acea logică a inimii. de aceea trăim mereu în afară de noi. ne lăsăm stăpâniŃi de frământarea oceanului sau ne cufundăm în sufletul semenilor noştri. e înlocuită cu bătrâneŃea precoce. din cauza unei prejudecăŃi care trebuie sfărâmată. Cultul eului este la femeie cultul neproductivităŃii”. TinereŃea. în lumi străine şi. de ce nu moartea cu liniştea ei îngrozitoare ? Din aceste împrejurări fatale ale vieŃii omeneşti s-au ridicat două concepŃii opuse: concepŃia pesimistă a vieŃii şi optimistă. ÎnŃeleptul. care nu mai poate exista. în cultul eului lor. Expansiunea sufletească. însă cu emanciparea femeii apare o plagă care poate vremea o va înlătura: absenŃa instinctelor materne şi femeieşti. Epoca modernă determină etapa de descătuşare a femeii din sânul unui sclavaj nemernic. însă nu în a duce optimismul la paroxism. uneori. Care e rostul vieŃii ? de ce trăim ? spre ce ne îndreptăm ? Când încerci a fixa un răspuns. a întunecimii cerebrale şi-a capriciilor bărbatului. Femeia a fost până în timpurile moderne roaba bărbatului. Iubirea dintre bărbat şi femeie suferă zdruncinări simŃitoare. ambianŃa. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . e înlocuită cu logica femeii cerebrale. a progresului. „Mersul înainte al omenirii este opera apropierii dintre oameni. Nietzsche. „Din toate părŃile. dusă până la pasiune. Florian cele două lumi în care se zbate viaŃa înŃeleptului în lumea înconjurătoare. comunicativitatea sunt înlocuite cu atitudini serioase şi respingătoare. nu a războiului. Schopenhauer. au pierdut conştiinŃa instinctelor lor femeieşti şi materne şi se închircesc prin egoismul lor bolnav. îndeosebi cele mai înzestrate dintre ele. îndepărtate. „soarele care întreŃine viaŃa laolaltă. când ne pierdem în cerul înstelat. Trăim clipe de extaz. lumea materială şi socială imprimă pecetea însuşirilor lor sufletului fiecăruia. este splendoarea conştiinŃei umane”. şi lumea interioara. Dreptatea este de partea acelora care susŃin caracterul etic al culturii. care trăieşte într-o izolare lăuntrică. o întrebare se înfiripă pe suprafaŃa creierului tău. este de asemenea înfiptă în sufletul omului modern. de ce atâtea vane eforturi. că în dosul lor se ascunde o raŃiune care trebuie să dezlege problemele din lume in sensul câştigării adevărului. Sunt pline de înŃeles cuvintele lui Mircea Florian când îşi ia rolul de apologet al iubirii: „Iubirea ne redă viaŃa. adică subordonarea raŃiunii sentimentelor. Foarte frumos şi în acelaşi timp patetic ne descrie M. Oare sinceritatea nu este numai o nuanŃă a iubirii ? După ce-ai străbătut cu mintea prin spinoasa analiză a sufletului omenesc. însă pot să întăresc că adâncul omului nu poate fi decât iubirea. Iată ce spune Laura Marholm: „Căci femeile. o întrebare care ia forma unei obsesiuni. caracteristică femeii. gândul morŃii te persecută cu persistenŃa lui hîdă întru a te descoase. prin caracteristica sufletului său trebuie să fie optimist. rătăcim departe de interiorul nostru. care se socoteşte Ńinta vieŃii”. Iubirea de cultură. Nu ştiu dacă adâncul nepătruns al lumii este iubirea. ne adâncim în zările albastre. lumea propriului suflet. ne ajută s-o pricepem şi să trăim în armonie cu ea. Iar dacă o afirmă nu cad în exclusivism.150 Texte din manuscrise Iubirea dintre semeni este pregătirea armoniei sociale.

aşa se desprinde din acest citat că valoarea cuiva rezidă numai în bogăŃia sufletului în aceea ce s-a numit personalitate. uitându-ne pe noi. o prelungire în infinit a vieŃii omului. ne interiorizează. care se văicăresc fără a înŃelege nimic din această lume şi din această eternă zbuciumare. adică realizarea unui ideal într-o viaŃă scurtă printr-o concretizare a acestuia cu valorile morale.Texte din manuscrise 151 „Dar după ce am rătăcit în afară. care se afirmă. Atunci avem impresiunea că noi „creăm” lumea că lumea nu fiinŃează decât prin faptele noastre. conştiinŃa de sine ne întoarce acasă. Această carte ar putea fi un catehism. Acesta e meritul lui Mircea Florian. şi atunci descoperim o lume proprie originală. care se numeşte viaŃă. CâŃi nu cad răpuşi de acest vis sublim !” Cum dintr-un tablou sinoptic se desprinde într-un moment toată exuberanŃa imaginilor. care vrea să trăiască aşa cum este şi să armonizeze lumea întreagă după îndemnurile sale adânci. cu o bogăŃie în imagini. Foarte rar găseşti în literatura filosofică română cugetare amestecată cu un stil literar. 2 • E m i l Ci o ra n . de-a îmbina fericit aceste două mari calităŃi care fac citirea atrăgătoare. o îndrumare sigură pentru acei „pesimaştri” săi numim aşa. ne făurim idealuri pe care le cioplim prin acŃiunile noastre în marmura lumii. Acesta ar fi rezumatul cărŃii lui Mircea Florian. cercând a realiza o alcătuire curat omenească. 20 iulie 927 Nr.

incertitudinea şi aventura. îndrăzneaŃă sau o atitudine categorică te izolează până la eliminare. CitiŃi celecŃia „Gândirii” de la întâiul număr până la ultimul – despre care vreau să vorbesc în acest foileton – şi vă asigur că n-o să găsiŃi recenzii. care în cazul când sunt obiectivul esenŃial al unei reviste nu dovedesc altceva decât o deficienŃă constituŃională a spiritului. originalitatea. metodologie şi teoria cunoaşterii. Blaga sunt convertite într-un plan logic ? Noi cei tineri căutăm peste tot disperare. vreau să lămuresc pentru ce dl. de aceea nu putem avea decât o admiraŃie pur intelectuală pentru dl. subtilitatea. deoarece amândouă sunt moduri ale „cunoaşterii înŃelegătoare”. Cunoaşterea luciferieă se detaşează în mod particular de obiect. „construcŃia teoretică” sunt specifice. spiritul sistematic. „problematicul”. – „Gândirea” a reprezentat protestul şi manifestarea spiritului crealor al atitudinii şi al convingerilor definite. d. în deosebire de cea paradisiacă ale cărei intenŃii se limitează la determinarea unui obiect găsit într-o totală prezenŃă. fără atitudine şi fără spirit creator. Ceea ce determină lipsa de receptivitate a celor tineri pentru filosofia d-lui Blaga îşi are sursa în faptul că aceştia sunt torturaŃi de alte probleme şi vor alte răspunsuri. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Nu i se poate contesta profunzimea. deoarece cunoaşterea paradisiacă îşi e suficientă sieşi. ontologie şi întregimi complex de probleme care interesează direct existenŃa subiectivităŃii. (Remarc în treacăt ce dificultăŃi. la d. însă. Vreau să remarc faptul că într-o cultură ca a noastră. definesc acest tip de cunoaştere. decât în spre filosofia vieŃii. dacă la Kierkegaard păstrau încordarea dureroasă a unei subiectivităŃi neliniştite. Blaga nu poate face „şcoală”. „Criza obiectului”. referate. DiscrepanŃa lor nu trebuie interpretată în mod absolut. unde un rezumator de cărŃi fade este preferat unui creator şi unde o concepŃie. Niciodată nu m-aş îndoi că este un gânditor de valoarea unui Bulgakov sau a unora dintre cei mai străluciŃi filosofi formaŃi în curentul teologici dialectice. ei vor o filosofie a vieŃii cu toate elementele implicate în problematica ei pe care. unde nu s-au publicat decât articole şi studii despre „alŃii”. studiul d-lui Lucian Blaga despre „Cunoaşterea luciferică. Înainte de a prezenta în câteva cuvinte. Pentru definirea cunoaşterii luciferice este necesară diferenŃierea ei de cunoaşterea paradisiacă. Ea provoacă o criză în obiect. care este indiscutabil cea mai bună revistă care a apărut în România. angajând dramatic fiinŃa noastră subiectivă. fără a părăsi însă obiectul. determinând o poziŃie liniştitoare. ci problematicul. fără nici un aport personal. pentru ce dânsul nu are aderenŃi printre cei tineri. Nu permanenŃa sau poziŃia liniştitoare. consideraŃii obiective. din cauza unei despicări lăuntrice în structura obiectului. întâmpină un filosof când încearcă să traducă expresiile germane. Nu este caracteristic acest fapt că probleme atât de chinuitoare. o incapacitate de a crea o absenŃă vădită a oricărui gen de productivitate. – într-o astfel de cultură în care condiŃia esenŃială a „ajungerii” este ecletismul cât mai fad şi mai plat. provocate de insuficienŃa limbii noastre. Aceasta se caracterizeaeză prin fixare asupra obiectului. deoarece spiritul d-sale este înclinat mai mult în spre logică. Dacă d-sa ar fi scris într-o limbă străină astăzi ar avea o notorietate mondială. Blaga n-a dat-o şi cred că n-o va da. Obiectul cunoaşterii luciferice este totdeauna un mister.152 Texte din manuscrise Gândirea Am impresia că de cât e ori s-a vorbit despre „Gândirea” s-a neglijat un lucru esenŃial fără remarcarea căruia nu se poate înŃelege fizionomia particulară a acestei reviste. Este o ataşare familiară de obiect. care poate fi considerat dat integral sau numai cu posibilităŃi de a fi dat. Blaga.

Particularitatea de ansamblu a cunoaşterii luciferice este preocuparea de mister. Dacă d. Deşi nu admit multe elemente din orientarea politică a d-lui Polihroniade şi refuz categoric de a recunoaşte un primat al politicului deoarece consider valorile politice la periferia vieŃii spirituale – nu pot însă decât să fiu de acord cu d-sa atunci când preconizează teroarea ca unicul mijloc de a distruge venalitatea din această Ńară. Această Ńara este Ńara compromisului şi în care oamenii nu se nasc decât pentru a deveni plaŃi. Decât . în această concepŃie ordinea lumii e un reflex al frumuseŃii transcendente.frumosului”. care a devenit un îndrumător politic al tinerei generaŃii. o dovedeşte următorul citat: „Principiul divin al frumosului trebuie conceput însă lăuntric străbătând din adâncurile tainice în măduva lucrurilor şi modelându-le cu impulsul creator dinlăuntru în afară. Mihail Polihroniade. aşa cum făcuse platonismul. istorism şi alte forme de relativism care nu pot fi depăşite decât prin gândirea extatică.[.] Nr. şi al metafizicului faŃă de istoric eliminând implicit incertitudinile provocate de psihologism. Crainic are marele avantaj de a se fi încadrat iniŃial şi organic în categoriile gândirii extatice. prin iraŃionalism sau metafizică. Nichifor Crainic se interesează în primul rând de precizările de conŃinut şi de perspectivele metafizice ale problemelor. Blaga este orientat mai mult în spre determinările formale ale problemelor religioase şi filosofice. Pe când în cunoaşterea luciferică obiectul e misterul deschis. la Sofia. Aceasta este evident atât din articolul asupra d-lui Blaga. ci este într-o strânsă legătură cu teologicul.. 2 • E m i l Ci o ra n . AcŃiunea lui are aspectul unei fatalităŃi organice”. iar nu formală sau psihologică. A trecut timpul în care se mai putea umbla cu formule de compromis. de a fi simŃit primatul ontologicului faŃă de psihologic. semnează un articol despre „Necesitatea politică a reformei morale”. d. Un obiect al cunoaşterii paradisiace în cunoaşterea luciferică este convertit în semn arătat unui mister în esenŃă ascuns.. Esteticul nu e autonom. D.] D. fără ca prin aceasta obiectivitatea sensibilă a frumosului să fie alterată atribuindu-i-se un caracter pur fenomenal. Că această relaŃie dintre imanenŃa concretă şi transcendenŃa sofianică nu se realizează cu o negaŃie a caracterului obiectiv şi intrinsec al frumosului. determinându-le contururile şi formele ce alcătuiesc frumuseŃea sensibilă a lumii. problematizarea excesivă. în cunoaşterea paradisiacă obiectul e exterior misterului. deoarece „înŃelegerea” românească n-are semnificaŃia gnoseologică germană). cât şi din studiul de sinteză şi perspectivă „Sensul teologic al. nu pot să nu fiu melancolic gândindu-mă la eclectismul românesc pe care nu-l găsim numai în valorile propriu-zise ale culturii. Blaga că la noi se poate introduce problematica atât de complicată a lui Verstehen ? Eu nu cred. FrumuseŃea sensibilă câştigă în valoare şi transformă lumea în cosmos prin participarea la frumuseŃea primordială a arhetipului ei transcendent.Texte din manuscrise 153 Crede d. Obiectivismul estetic al d-lui Crainic îşi are rădăcinile în orientarea iniŃială metafizică... în care eliminând de la început discuŃii pretenŃioase de politică principială. Florenschi şi Bulgakov identifică Sofia cu marea frumuseŃe ce străluceşte în lume. se referă la imperioasa necesitate de a soluŃiona practic şi imediat problemele actuale ale statului. [. ci şi în politică.

Et parce qu’il était si étranger à cet orgueil de mauvais aloi. que les valeurs intrinsèques: que son pays. cet intervale qu’on aperçoit au bout. un vice de scribe. Le péché originel. Songez que lui. mais où. à aucun moment. Dans ce débat où nos thèses s’affrontaient.154 Texte din manuscrise Lettre sur Mircea Vulcănescu Paris. C’était avec une ferveur savante Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . lui. tout ce dont il parlait devenait un univers. 1968 Dans les Récits Hassidiques. par où. Pour moi. Plus je pense à votre père. plus il m’apparaît qu’il était. Qu’il parlât Finances ou Théologie. Je revins à la charge. n’appréciait. la donnée essentielle. avec le recul. on rejoint l’infini. dans une lettre. dans un accès de fureur contre ce que j’appelais alors „notre néant natal”. auquel. qu’il ne fut à aucun moment séduit par la gloire. n’était pas visible en lui. il avait omis la plus importante. cela ne comptait guère pour lui. maintenant je ne suis plus si sûr. lui disais-je. il ne jalousait et ne haïssait personne: hostile à la possibilité même de se faire valoir. le concept roumain par excellence était celui de nenoroc. inoubliable. Un jour que. le 20 Janvier. J’ai visité souvent le Parc de Versailles. je lui disais que nous n’avions pas été capables de produire un seul saint. d’avoir eu raison. il ne s’évertuait pas à être. s’abritait l’évadé d’une icône. entre deux peupliers. je me plaisais à ne reconnaître aucun mérite ni aucune chance. lui aussi. à force de prosternations et de prières. à propos d’un esprit véritablement universel. évident en nous tous. en lui qui était si bien en chair et en qui. lorsque votre père nous expliquait. J’y faisais allusion en toute rencontre. à l’heure où celui-ci s’approcha de l’Arbre de la Science. Souffrir jusqu’au tourment à cause de l’insignifiance historique de son pays est une infirmité de littérateur. Son extraordinaire vitalité transfigurait et les problèmes et les paysages. par masochisme ou Dieu sait quoi. la dernière que je lui écrivis pour le remercier d’une étude qu’il m’avait dédiée et où il citait force. locutions autochtones chargées de sens et de sagesse. il me répondit avec son aménité coutumière qui. Mircea Vulcănescu. de cet espace clos. une exception vertigineuse. une monade paradoxalement munie d’une fenêtre. Comme il vivait chaque instant intégralement. trahissait quelque véhémence: „Vous auriez du voir cette vieille que j’ai connue dans un village perdu et qui. l’emblème de notre destinée. vous comprendrez aisément pourquoi. que la volonté d’avoir un nom lui semblait inconcevable. avant la guerre. il est dit de Baal-Shem-TOV: „Alors que les âmes étaient toutes en Adam. qu’il devait également avoir éludé par quelque miracle notre commune malédiction. Je ne veux pas faire de votre père un saint mais il l’était en quelque sorte. nullement exposé à ces faiblesse. Je ne pense pas qu’il ait jamais été effleuré par l’idée malsaine d’être un incompris. il émanait de lui une puissance et une lumière qu’il ne m’appartient pas de définir. qu’il n’avait pas goûté au fruit maudit. mais je ne l’ai vu réellement qu’une seule fois. je ne l’ai vu amer ni crispé. Il peut sembler insensé d’affirmer. n’a jamais aspiré à en être un. Cela doit être vrai pourtant. de façon définitive. d’une seule. à Wendy et Dinu-Noica. la plus révélatrice: „N-a fost să fie” – dans laquelle je voyais le résumé. existait ou non aux yeux des autres. il était. et à moi-même. que le jardin que nous contemplions du haut de la terrasse était conçu comme une monade. entouré d’auteurs. cette fois-là. avec une insistance dont votre père ne pouvait pas me savoir gré. avait marqué de ses genoux te sol de sa chaumière. on que lui-même. La sainteté véritable n’a pas besoin de se montrer et d’être reconnue. sauf quelques isolés qui ont retrouvé l’innocence aux extrémités de l’esprit. la formule.” Nous n’étions pratiquement jamais d’accord sur le rôle dévolu à notre pays. l’âme de BaalShem-Tov s’échappa et ainsi ne mangea point du fruit de l’Arbre”. cette tentation dé l’homme déchu et qui ronge tous les mortels. paradoxe merveilleux. car son savoir prodigieux était doublé d’une pureté telle que je n’en ai jamais rencontré de semblable.

En même temps. je souhaitais tant pouvoir lui dérober. de soutenir qu’il était ceci ou cela. d’un autre côté. Par quelque côté. Mais. c’est que de tous les esprits que j’ai aimés et admirés. point de doute. bouleversante de clarté. il n’aurait pas souscrit à la devise de Valéry. Philosophe. tel me paraissait être son secret. j’en avais la certitude. la joie. aucun ne m’a laissé. il n’était cependant pas voué par nature à concevoir l’enfer. il nous échappait toujours. pour je ne sais quelle encyclopédie. 2 • E m i l Ci o ra n . sans le sentiment d’avoir perdu son temps ou d’avoir abordé un secteur extérieur. il nous faisait. un souvenir aussi fortifiant. il me semble difficile de croire qu’il n’en ait pas connu les affres. l’acceptation ou. il était bien mieux qu’un philosophe. gardait une empreinte nette. encore moins à y descendre. secret que. indigne de lui. II n’y a pas de sujet qu’il ne traitât avec empressement et minutie. si vous voulez. Je ne puis imaginer votre père dans le désespoir. si ouvert. autant que votre père. la théorie du paradis. „Le refus indéfini d’être quoi que ce soit”. non. Impossible de le cerner. Quelle ne fut pas ma stupéfaction quand il m’apprit un jour qu’il venait d’écrire. un texte long et détaillé sur la première guerre mondiale ! Il y avait consacré des mois et des mois. Ce que je tiens à vous dire. je vous avoue. Lui. la sienne eût été plutôt: „L’acceptation indéfinie d’être n’importe quoi. Nr. plus vive que toute autre. marqué néanmoins d’une faille métaphysique. si préparé à comprendre tout. aurait-on dit. duquel sans doute sa mémoire. il le fut. c’est ce que j’aimais en lui.Texte din manuscrise 155 qu’il nous révélait ce monde parfait. pour que soudain je trouve un sens à l’insanité d’être et que je me réconcilie avec l’ici-bas. Jamais il ne s’abaissait au regret. d’être tout”. il me suffit de me rappeler son image. Il était miraculeusement n’importe quoi.

după muzică. privat. presupunând neapărat că ai o doctrină şi o organizaŃie. ci împotriva ataşării tale de o instituŃie moartă sau care moare. entuziasmul religios constituie o salvare. fiindcă nu-i rentabil. dacă n-ar fi decât pentru cultura juridică. Nu te băga sluga lui D-zeu. dacă vrei). vei găsi. religia este un deliciu otrăvitor. că pentru creştinism nu se mai poate lupta eficace şi ca atare studiul teologiei nu mai poate constitui o misiune. Şi atâtea altele. ÎnŃelegi: nu ca o problemă a mea. Agonia ei este atât de lungă.. ci în neliniştea ta (care nelinişte în câŃiva ani sunt sigur că nu va mai avea conŃinut religios). Admit să studiezi mistica. Acum regret de a nu fi studiat dreptul. N-am făcut altceva cu El decât să-i cer socoteală. fiindcă în câŃiva ani vei părăsi şi teologia. n-are legătură cu biserica lui. pentru ca odată epuizat să te lase vid. fiindcă viaŃa ei a fost imensă. În D-zeu nu cred. dar totdeauna m-a interesat personal. Toată Biblia este un sistem de amăgiri. Fii diletant cu principiul ultim. care ne seduce cu certitudini ce sunt doar amăgiri. o preŃuiesc mai mult din tot ce au produs oamenii. ca model şi formă politică de viaŃă (ca tactică. Odată prins în el. decât când orgoliul mă identifică cu el. Vei fi mai nefericit decât înainte. iar nu a unei dispoziŃii organice. Când am descoperit religia şi eu am fost tentat să urmez teologia. dogme. Dar în faŃa întrebărilor mele este atât de mic cât un plutonier. Niciodată n-am crezut în Dzeu. rămânând de două ori vid. pe D-zeu nu l-ai descoperit în tine. mai departe. religiozitatea ta este fructul unei crize trecătoare. În principiul ultim eşti pentru ultima oară. Biserica a fost instituŃia cea mai grandioasă. În definitiv..156 Texte din manuscrise Dumnezeu – mic cât un plutonier A crede în Dumnezeu. care mă interesează mai mult din punct de vedere politic. Pentru oameni ca tine sau ca mine. Eu nu cred în aceste amăgiri. istorie şi raŃionalism voalat. însă. Aş vrea să nu mă înŃelegi greşit. Faci cea mai mare greşeală dacă vei părăsi dreptul. 14 Aprilie 1935 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . o sumă de iluzii. teologia n-o să-Ńi dea nici o satisfacŃie de orgoliu. dar le preŃuiesc mai mult decât orice realităŃi. Dumnezeu nu răspunde niciodată. nu vei mai avea libertatea să te duci în altă parte. Dar la teologie nu vei găsi mistică. Tu eşti un temperament sceptic şi prin studiul teologiei îŃi vei mări dar îndoielile. pe care. Eu nu sunt împotriva convingerilor tale religioase. Pentru cucerirea puterii se poate învăŃa numai de la Cristos şi dintr-un tratat de tactică militară.

Texte din manuscrise 157 Dumnezeu îşi compromite în noi eternitatea De ce îŃi condiŃionezi existenŃa de credinŃa ta în D-zeu ? În loc să lucrezi la fortificarea şi la autonomia ta. Numai că eu ştiu că dacă D-zeu nu trăieşte în timp. Şi de atunci numai căderi. sunt mai drastice decât ale acestuia. Ceea ce e dureros pentru mine este că le iau prea în serios. De la sfinŃi am învăŃat în ce fel mă pot face independent de lucrurile absolute prin metoda mea. Nr. deşi mă gândesc zilnic la el. îşi compromite el eternitatea. nu uita că în afară de viaŃă nu există decât iluzii. cărora am început deja să le pun capăt şi le voi pune. Cu D-zeu am început şi eu. îŃi sacrifici viitorul pentru un ideal fără durată. îneît e greu să se spună dacă pleacă din boală sau ele însele sunt una. Crizele religioase sunt aşa de importante şi de grave. el este totuşi timpul nostru. considerând comparativ lumea noastră şi a lui Pascal. 2 • E m i l Ci o ra n . Nu înŃeleg cum sunt oamenii care cred în D-zeu. singura realitate. În noi. care. ci împotriva consecinŃelor pe care tu le tragi din ea. El nu poate nimic împotriva unei voinŃe infinite. pentru mine muzica este suprema expresie şi numai în al doilea rând. Luther punea religia înaintea muzicii. Nu te juca cu destinul tău. Tu trebuie să mă înŃelegi bine: eu nu sunt împotriva credinŃei în D-zeu. religia. Te înşeli dacă îŃi închipui că nu iau în serios convingerile tale sau că nu le apreciez. a orgoliului fecund şi calculat. de-a dreptul în tragic.

că nu se poate sluji la doi stăpâni. trist şi abătut. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . te-ai băgat acum slugă şi lui D-zeu ! Tu ştii. Şi acest lucru m-a durut mult. Devin-o activ şi fă politică. Că am o slăbiciune pentru spirit este ultima mea tărie şi nu ştiu a câta tristeŃe. ce intenŃionezi. Spiritul nu ne mai poate salva pe nici unul.158 Texte din manuscrise Nu ştiu a câta tristeŃe Ai fost tot timpul slab. Când răul devine organic într-o familie. Eu îŃi dau numai un sfat: nu lua acum hotărâri prea mari. cu atât mai mult cu cât n-ai rezervele de neseriozitate care m-au salvat de atâtea ori. încât pe calea ce-ai apucat nu vei rezolva nimic. M-ar durea teribil să te văd preot. eşti slugă naturii. încerc disperat să-mi caut un Ńărm şi o direcŃie. De ce vrei cu orice preŃ să-Ńi pui viaŃa la bătaie ? După ce. mai mult decât durerile mele. Nu-Ńi doresc în nici un caz să încerci pe cont propriu toate experienŃele prin care am trecut eu. slugă societăŃii. După ani de zile de naufragiu. Scrie-mi amănunŃit ce e cu tine. atunci totul îmi pare pierdut. unde vrei să ajungi. ca om. însă. cu şanse improbabile. dar la trei. căci mai târziu regretele nu vor fi mai puŃin mari. Sunt atâtea lucruri de rezolvat în lume.

Această. 2 • E m i l Ci o ra n . Astăzi antropologia filosofică îşi are o relativă independenŃă faŃă de domeniile care vizează indirect omul. În fiecare cultură există o anumită viziune a omului. DiversităŃii de perspective pe care le prezintă sistemele individuale. Mai mult: o situaŃie de supraordonate. Dacă presupune. aceasta nu înseamnă că admite. ReacŃiunea împotriva formelor din orientările intuitive în cunoaştere rezultă din necesitatea de a prinde viaŃa în plenitudinea şi multiplicitatea expresiilor ei. Valorile s-au cristalizat în structuri autonome cu tendinŃe de închideri şi delimitări categorice. O orientare intuitivă n-a fost posibilă decât acolo unde încordarea unui dualism a necesitat din cauza tensiunii extrase o apropiere între cei doi termeni. Omul se separă de lume. Preocupările antropologice au început să ia o dezvoltare atât de bogată în lumea contemporană din două motive: necesitatea de a găsi o disciplină care să depăşească printr-o cuprindere bogată diferenŃierea valorilor rezultată din specializarea excesivă a ştiinŃelor spiritului şi insistenŃa crescândă a interesului omului pentru propria sa fiinŃă. dar acest act de separaŃie este numai un moment în procesul de recâştigare a existenŃei. cât relaŃiile ce se stabileau între diverse domenii. bunăoară. Decât . iar nu o alăturare amorfă de elemente divergente. etica. în acest caz. Constituirea valorilor într-o regiune independentă de om şi considerarea lor ca atare a eliminat posibilitatea unei înŃelegeri vii a productivităŃii unui fond antropologic. DiferenŃierea valorilor a dus la o distrugere a unităŃii spiritului. Prin aceasta cadrele transcendente ale valorilor sunt sfărâmate realizându-se o apropiere de imanenŃa vieŃii. ReacŃiunea atât de evidentă azi împotriva simbolismului culturii este expresia necesităŃii de a înŃelege datul în mod viu şi nefalsificat. antropologia filosofică intenŃionează o considerare sintetică derivată din faptul că ea presupune toate disciplinele referitoare la om.Texte din manuscrise 159 Antropologia filosofică Antropologia filosofică există de când omul a încercat cu o perspectivă cuprinzătoare să-şi înŃeleagă esenŃa şi destinul său. s-a diferenŃiat de lumea înconjurătoare şi a devenit conştient de această diferenŃiere. Dacă antropologia filosofică nu ocupă în cadrul disciplinelor filosofice pe care le-au produs diversele culturi un domeniu determinat aceasta se datoreşte faptului că ea a fost integrată în concepŃiile de etică. viziunea şi înŃelegerea vieŃii şi a omului. care-i împrumută caracterul unei discipline cu perspectivă sintetică. FaŃă de aceste dizarmonii rezultate dintr-o diferenŃiere excesivă. care adânceşte conŃinuturile dincolo de formele exterioare vieŃii într-un efort de pătrundere unitară. Omul în faŃa acestei existenŃe alcătuieşte un dualism rezultat din eliminarea diverselor elemente care se interpun între el şi existenŃă. ViaŃa morală este interesantă în studiul omului numai întrucât revelează elemente caracteristice pentru înŃelegerea naturii acestuia. Importă în acest caz mai puŃin structura valorilor în configuraŃia lor imanentă. metodele şi criteriile ei. sustras asimilării naive în obiectivitate. deoarece ele nu se cristalizaseră în sisteme autonome. reprezentând în acelaşi timp o viziune bine închegată. cunoaşterea intuitivă opune orientarea şi considerarea globală. întrepătrunderea lor fără ca aceste relaŃii între domenii să fi fost conştiente omului. de când acesta. de a surprinde caracterul originar şi datul pur. formalizare a împiedicat. în consideraŃiile asupra vieŃii. se deviază de la intenŃia principală a Nr. Interesul crescând pentru natura omului a dus în lumea contemporană la un fenomen destul de interesant şi care consistă într-o simplificare a raporturilor dintre om şi existenŃa concretă. la o risipire în forme fragmentare şi izolate. viziunea antropologică fiind închisă în aceste concepŃii şi consideraŃii. Unii concep sensul antropologiei filosofice în preocuparea exclusivă de acest raport al omului cu lumea înconjurătoare.

. Critica poate să vizeze cel mult planul sistematic al concepŃiei. cu posibilităŃi finite. la naşterea căreia mai contribuie şi fenomenul apariŃiei istorice a acestor atitudini în structura lor ireductibilă. Niciodată. Aceasta nu trebuie să asimileze antropologia filosofică antropologiei ştiinŃifice. Omul ca o fiinŃă contradictorie. într-o experienŃă vie care determină un sens specific construcŃiei teoretice. fiindcă aceea care s-a născut în diversele culturi. care poartă toate caracterele unei destrămări a omului. Provizoratul lui rezultă numai din raportarea la o formă ideală de cristalizare definitivă. însă. ConcepŃiile antropologice îşi au sursa într-o trăire iraŃională. la modalităŃile obiective de comportare. luptându-se între naivitate şi conştiinŃă. Slăbirea interesului pentru natură şi mărirea interesului pentru om este semnul unui umanism nou ? Despre un umanism nu se poate vorbi în cultura contemporană. Antropologia filosofică este mult mai aproape de teoria concepŃiilor de viaŃă decât de antropologia ştiinŃifică.160 Texte din manuscrise antropologiei de a cunoaşte esenŃa omului. În antropologia filosofică. schematizarea devine Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . unei dezagregări interioare care pe planul culturii a dat naştere acelui antinomism în lumea valorilor ce împrumută acesteia un vădit caracter de inconsistenŃă. tipologia ocupă un loc însemnat. Nu se poate spune că o atitudine de viaŃă nu este adevărată. Nu se poate contesta că în intenŃiile tuturor încercărilor de tipologie tendinŃa spre schematizare este intenŃional eliminată. Nu că prima s-ar putea dispensa de cea din urmă. Tipologia rezultă din necesitatea de a simplifica şi ordona această complexitate. admiŃând o perfectibilitate continuă şi un spor al echilibrului vieŃii ce se realizează istoric. În cultura contemporană domină viziunea pesimistă a omului care se opune optimismului umanistic. nu poŃi pretinde să modifici atitudinea altuia. limitându-i domeniul de cercetare la caracterul exterior al omului. ExplicaŃia şi justificarea încercărilor tipologice îşi găseşte un fundament în perspectiva istorică atât de bogată pe care o are lumea de azi care-i dă omului posibilitatea de a cuprinde complexitatea lumii istorice. sau o însumare progresivă a valorilor care-ar echivala cu conceperea omului contemporan ca reprezentând totalitatea istorică într-o expresie actuală. Evident. Din acest gând al iraŃionalitaŃii atitudinilor de viaŃă derivă în fond încercările de tipologie. Ceea ce acesta concepuse ca posibilităŃi indefinite ale omului. Structura formală şi sistematică a concepŃiei reprezintă expresia şi realizarea obiectivă acestor experienŃe. de a găsi constantele esenŃiale şi fundamentale în direcŃiile multiple ale activităŃii omului. a configuraŃiei lăuntrice unitare. Umanismul pleacă de la ideea consistenŃei omului. la anumite momente istorice s-a limitat numai la o pură construcŃie fără să încerce şi o înŃelegere a tipurilor antropologice. înfăŃişează o imagine care se opune imaginii antropologice plină de clasicitate a umanismului. ExperienŃele din care se constituie o atitudine de viaŃă nu se produc după criterii sau formule. au devenit în faŃa realităŃii simple iluzii. ConcepŃiile lui Scheler sau Heidegger ar fi apărut chiar dacă Daubenton sau Blumenbach n-ar fi pus bazele antropologiei ştiinŃifice şi aceasta n-ar fi existat. omul rămânând fiinŃa torturată aruncată morŃii. insuficientă şi agitată. O critici fiindcă experienŃa ta subiectivă te orientează în altă direcŃie. În ştiinŃă stadiul ultim e cel mai valabil. dar intenŃiile şi perspectivele sunt altele. a căror studiere nu deschide perspectiva înspre fondul lăuntric. dezintegrată din cosmos. fiindcă nu există posibilitatea de a convinge pe cineva de non-valoarea sau falsitatea atitudinii sale. numai în antropologia contemporană. ci se nasc spontan. nu s-a născut din nevoia unei supravalorificări ci din tendinŃa de a înŃelege fără anticipaŃiile şi atribuirile subiective care falsifică o realitate obiectivă. ficŃiuni sau drăgălăşii filosofice. De aici derivă fenomenul destul de interesant că în evoluŃia concepŃiilor de antropologie nu se poate vorbi de progres în sensul în care acesta ne este prezentat de ştiinŃa pură. (Descriptivul fiind considerat într-o accepŃie mnai generală decât cea curentă). de a cristaliza în forme determinate conŃinuturile spirituale. pentru rosturile lui. Practic. Interesul pentru om. Din acest motiv antropologia are la bază un procedeu descriptiv. Atitudinile în faŃa vieŃii şi a omului sunt dincolo de criteriul adevărului sau al valabilităŃii. incapabilă de universalitate.

Fără să fie în intenŃiile ei. În domeniul problemelor de cultură ea nu se interesează de structura valorilor ci de omul care produce valori. Există însă în acest complex elemente sau valori care predomină. toate aceste expresii în care se realizează omul dovedesc capacitatea lui finită. În acest caz n-ar mai fi antropologie filosofică pură. Antropologia pleacă de la om în spre valori. acestea fiind în mod fatal determinate şi mărginite. că un sistem al acesteia pentru a fi complet nu o poate negiija. dincolo de timp şi istorie. când le construieşte din afară referindu-le apoi la om. Aceasta nu înseamnă că ea se delimitează la o enumerare şi înşirare de fapte şi forme pe care le-a produs această viaŃă. Prin aceasta ea scoate pe om din istorie. incapabilă să realizeze o totalitate armonică. Cercetările lui aprofundate au adus această problemă în centrul atenŃiei generale. religios.Texte din manuscrise 161 inevitabilă. atât de dezvoltată în sistemele de etică normativă. Studiul sexelor. ci reprezintă o anumită diversitate. derivă şi cel optimism moral. Pe acest criteriu al valorilor specifice se bazează şi posibilitatea de individualizare şi deterninare a culturilor. Precizarea aceasta explică de ce elementul constructiv este secundar în antropologie. Încercările tipologice în antropologie nu se pot realiza fără concursul psihologiei şi caracterologiei. antropologia umanistă a creat o imagine abstractă a omului. în celebra sa carte „Geschlecht und Charakter”. Procedarea ei consistă în a trece de la valori în spre om. Un tip nu este o unitate determinată în mod absolut. Eficacitatea soluŃiilor care este atât de mult apreciată de astfel de sisteme devine iluzorie când se găseşte caracterul de exterioritate al normelor. Omul nu se poate realiza după ea decât în expresii individuale. dar şi o perspectivă relativistă. Deoarece caracterologia este indispensabilă antropologiei. dacă-l integrăm în existenŃialitate. fragmentară. Omul economic. Nu mai puŃin interesante în acest domeniu sunt studiile lui Bachofen. Antropologiei umaniste îi ia locul o antropologie tragică în care omul este prins în toată structura lui antinomică. un complex de elemente organizate într-o alcătuire diferenŃială. Acestea oferă material concret şi studii particulare pe care se poate construi şi sintetiza. 2 • E m i l Ci o ra n . nu este viu decât dacă îmbracă forme relative... care a arătat ce rol mare joacă această problemă în interpretările mitologiei. Antropologia nu poate sa aibă o consistenŃă decât privind descriptiv ceea ce a realizat în decursul vieŃii istorice. După ea normele pot modifica efectiv omul asimilându-l într-o sferă ideală de valori. Nu putem înŃelege esenŃa şi destinul omului decât considerând ceea ce el a realizat. Omul. istoria concepŃiilor antropologice constituie părŃi importante ale unei antopologii şi care îi împrumută acesteia un caracter de complexitate. care le aduce Nr. Orientarea descriptivă a antropologiei se referă la faptul că omul nu poate fi înŃeles în natura lui concretă decât prin desprinderea esenŃei sale din ceea ce el a realizat. care individualizează acel tip în cadrul celorlalte valori specifice a căror cunoaştere este lămuritoare pentru structura aceluia. a arătat cum în caracterologia mai veche problema bărbatului şi a femeii era aproape inexistentă. Aceasta o diferenŃiază de filosofia culturii. trebuie amintit că problema caracterologică a sexelor este şi o problemă de antropologie. de la alcătuirea lui formală pură. Transcendentalismul acestei etici derivă din caracterul ei formalistic. Ceea ce caracterizează tipologia este încadrarea şi delimitarea tipurilor după criteriul valorilor specifice. Etica normativă de stil vechi se menŃine într-o astfel de poziŃie faŃă de om. iar cel normativ nevalabil. ceea ce a produs în decursul dezvoltării lumii istorice. VariaŃiile existente între tipuri sunt fatal neglijate. în urma acestui fel de consideraŃii devine o fiinŃă complet insuficientă. Otto Weininger. Defectul ei esenŃial apare atunci când vrea să atribuie omului sensuri care nu sunt imanente lui. Din cauza credinŃei în norme. Procedarea normativă pleacă de la o poziŃie transcendentă omului. posibilităŃile reduse şi limitate. încercările tipologice. Dacă există un sens al omului acesta nu poate fi determinat decât din derivarea lui din imanenŃa istoriei. absolut inacceptabil pentru cine cunoaşte omul aşa cum acesta s-a prezentat până acum.. fără nici o derogaŃie de la sensul lui ideal.O imagine concretă a omului n-o putem câştiga decât dacă-l privim ca o fiinŃă temporală şi istorică. politic etc. Tipologia este cea mai mare lecŃie de relativism.

Trebuie să recunoaştem că orientarea descriptivă a antropologiei nu poate fi realizată integral şi ca atare există în tendinŃele ei multe din elementele unei exigenŃe. cel puŃin judecăŃile de valoare aşa cum ele se prezintă în etică. numai gradual. formele reduse ale vieŃii apar înaintea acesteia în toată nulitatea lor. Acestea toate nu sunt considerate în existenŃa lor pură. viziunea rezultată din tendinŃa de a-l raporta pe acesta nu la valori exterioare lui. De aici derivă o atitudine cu totul particulară a omului în faŃa vieŃii. dacă te contopeşti cu devenirea ei iraŃională. aşa cum au încercat unii teoreticieni mai noi ai metodologiei istoriei. Toate acestea derivă în cele din urmă din Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . al valabilităŃilor etc. să-i delimiteze un cîmp de activitate.162 Texte din manuscrise la incapaciatea unei modificări efective a omului. situându-se oarecum în afară de ea. Valorificarea poate să constea fie din obiectivarea unui fond subiectiv. Este caracteristic faptul că temperamentele pesimiste sunt acelea care apreciază cel mai mult cu perspectiva valorii. omul este o fiinŃă decăzută ce trebuie depăşită. Numai prin raportare la regiuni transcendente devine o fiinŃă cu sens. care diferenŃiază şi izolează diversele forme de viaŃa. Antropologia nu intenŃionează să schimbe pe om. Oricum în cazul pesimismului. totul se reduce la viaŃă. – FaŃă de o astfel de antropologie care plasează pe om singur în faŃa vieŃii se ridică antropologia religioasă. nici nu este posibilă în cadrul ei. de a voi să elimine şi să elibereze o fiinŃă istorică din istorie. Din acest motiv nu există în religie o antropologie pură. Pentru animal. Singur nu este conceptibil şi nu este susceptibil de inteligibilitate. aceasta. iar nicidecum una pe care i-am atribuit-o noi. care prezintă o viziune cu totul particulară a omului. O observare mai atentă descoperă că idealul unei antropologii religioase este divinizarea omului. ci constată care sunt elementele esenŃiale ale omului şi de aici pleacă în spre o determinare a sensului său. Se realizează în acest caz mai puŃin o judecată de valoare cât o încadrare într-o valoare ce a produs-o omul în decursul timpului. Cercetarea şi aprecierea. fie din raportarea acestora la o regiune ideală a valorilor. care în fond nu reprezintă altceva decât expresia unui optimism pe care nu-l justifică datele realităŃii. care să transfigureze anumite conŃinuturi. Este în structura eticii activitatea de valorificare de apreciere. În antropologie judecăŃile de valoare trebuie eliminate. Paradoxul antropologiei religioase consistă în a voi să scoată pe om din omenire. deoarece reprezintă criteriile în activitatea de valorificare. independentă de un fond antropologic. care o scoate din iraŃional şi din cursul ei spontan. de a judeca sub unghiul valorii aduce cu sine o problematizare a vieŃii. Ea aduce în planul central fiinŃa subiectivă. să-i fixeze linii şi direcŃii. tendinŃa de căutare de semnificaŃii. ceea ce. judecăŃile de valoare se nasc de regulă acolo unde e vorba de o modificare într-un sens oarecare. ci li se atribuie o anumită valoare. DiferenŃierea antropologiei de etică se prezintă şi în problema judecăŃilor de valoare. Valorificarea nu cunoaşte datele pure şi nici structurile obiective în alcătuirea lor. constituie o subiectivizare. cum e cazul eticii. ocupă un rol aşa de important în etică. De fapt. Aceasta n-are farmec decât dacă te abandonezi ei. de transcendere a omenescului sunt foarte vii în cercul problemelor ei. PosibilităŃile de mântuire. rădăcina primă a judecăŃii de valoare – la copil fiind acelaşi caz –. ale cărui reacŃiuni instictive reprezintă expresia cea mai embrionară. Pesimismul viziunii antropologice religioase pare că ar deriva din faptul că pentru religie (în special cea creştină). Soloviev şi Berdiaeff formulează concepŃia omului-Dumnezeu. activitate care ierarhizează valorile şi conŃinuturile. Formele vieŃii sunt finite şi limitate. Omul o valorifică şi pe aceasta. Omul în concepŃia religioasă n-are valoare decât prin relaŃie cu divinitatea. În această ordine de idei nu este inutil a aminti o particularitate a omului şi care vizează imposibilitatea lui de a privi lucrurile în afara de semnificaŃii şi atribuiri. perspectiva se măreşte până a deveni una a eternităŃii. insuficiente şi inconsistente. Ea concepe că omul poate să realizeze absolutul şi universalul. ci la transcendenŃă. ConcepŃia religioasă a omului este numai aparent pesimistă. Sistemul normelor. care specifică şi individualizează manifestările spirituale. în cele mai multe cazuri. Omul nu este adus singur în faŃa vieŃii nici nu e supus destinului său interior. ci este în funcŃie de realităŃi transsubiective.

El este viu. Psihologismul şi antropologismul reduc datele ideale de la caracterul lor absolut la relativitatea temporalului şi succesivului. nu există o valabilitate universală a logicului. fiindcă ea revelează o perspectivă cu totul specifică a omului. această problema este numai de domeniul teoriei cunoştiinŃei. pentru limitarea şi insuficienŃa în care trăieşte lumea întrucât aceasta are un caracter de temporalitate. cristalizare care dacă înseamnă moarte nu este mai puŃin adevărat că alcătuieşte o regiune a formelor. Antropologia religioasă crede că ridicarea omului nu se poate realiza decât prin negarea lui. cristalizarea în forme autonome. Acesta creează valori care au caracter viu până atunci când el păstrează cu ele legătura organică necesară spre a evita procesul de formalizare. Dacă ele sunt în funcŃie de structurile psihologice multiple şi variate. Teoria cunoaşterii şi logica pun problema antropologismului în momentul cercetării asupra caracterului de universalitate al adevărului şi al principiilor logice. dar şi sterilitatea pentru un fond subiectiv de viaŃă. mai puŃin importantă însă. problemă foarte neglijată în studiile de această natură. ci în funcŃie de realităŃi transcendente. Nu poŃi spune că omul este o fiinŃă care crede în Nr. este cea referitoare la faptul dacă antropologia implică sau nu antropologismul. dar datele ideale în genere sunt în funcŃie de elemente Ńinând de configuraŃii şi alcătuiri specifice şi diferenŃiale. – Împotriva unei astfel de concepŃii. care anulează orice posibilitate de autonomie ideală. Ceea ce trebuie stabilit este că antropologia consideră lumea ideală ca având o valoare şi o fecunditate numai întrucât omul se menŃine într-o relativă comuniune cu ea. pentru viaŃă. ci de la om în spre valori. O problemă esenŃială într-o antropologie. Sub forma istoricizantă. Ea explică de ce în decursul vieŃii istorice. Pentru antropologie teoria culturii se reduce la această problemă esenŃială. pentru încadrarea temporală a obiectelor şi fiinŃelor. Numai comunicarea imanentă determină caracterul viu. În realitate omul n-are o justificare mai adâncă decât în el însuşi. Aici e sensul afirmaŃiei pe care am făcut-o când susŃineam ca în antropologie nu plecăm de la valori în spre om. fiindcă acesta este dependent de condiŃii de ordin concret şi existenŃial. Antropologismul nu are o justificare mai adâncă. întrucât el neglijează un fenomen esenŃial şi care vizează detaşarea lumii ideale de om. Mai mult. 2 • E m i l Ci o ra n . fiindcă reprezintă un efort de a justifica omul faŃă de un principiu din afara lui. Domeniului valabilităŃii pure i se substituie existenŃialitatea care scoboară idealul în devenire şi concret. în funcŃie de specificările pe care diversitatea vieŃii istorice le prezintă ca expresiile unei bogăŃii de conŃinuturi. Dezbinarea de lumea ideală şi de lumea valorilor aduce cu sine creşterea acelora în acel caracter de valabilitate ce le asigură rigiditatea formală. în care acesta nu este considerat în alcătuirea şi natura lui imanentă. şi productiv numai întrucât este asimilat unei forme particulare şi unui moment specific al vieŃii istorice. O adâncire descoperă că ea interesează însăşi chestiunea sensului omului. Omul în această concepŃie reprezintă posibilităŃi care nu sunt închise în structura omenescului. Este logicul succesiv ? Se desfăşoară istoric? După antropologism – nu numai logicul. Din cauza acestei multiplicităŃi nu este posibilă o oaracterizare şi o deteminare tranşantă şi închisă a omului. Iată de ce orice antropodicee reprezintă o încercare fără termen. Multiplicitatea momentelor istorice implică structuri şi consistenŃe diferite. Antropologia religioasă este foarte interesantă pentru studiile de istorie a antropologiei. Antropologia nu implică neapărat antropologismul. închegări şi cristalizări variate. esenŃa şi destinul omului nu ni le poate revela decât o antropologie imanentă. epocile acelea au fost mai fecunde şi mai productive în care omul s-a menŃinut într-un echilibru viu şi organic cu valorile produse. antropologismul ne prezintă lumea idealului ca dependentă de diversele forme de cultură. Aparent.Texte din manuscrise 163 incomprehesiunea religiei pentru timp. Omul se adaptează la această diversitate. pentru noi. de consumare a conŃinutului. ci sunt adăugate. valabilă pentru constituirea unor scheme regulative. întrucât aceasta nu s-a dezbinat într-un dualism ireductibil.

spre a deveni scop şi preocupare în sine. că omul ar fi. decât procesul fatal al dezintegrării. a unei deficienŃe vitale. ci aceasta a dat naştere tehnicii. care dac-ar deveni ireductibilă prăbuşirea omului ar fi rapidă şi inevitabilă.164 Texte din manuscrise zei sau vizând diversitatea de constituŃii spirituale. de aceasta. a deviat de la sensul ei iniŃial. bunăoară. întrucât acesta creează valori de cultură. ReacŃiunile imediate şi spontane. Nu toate epocile resimt acest conflict cu aceeaşi intensitate. o teamă de devenire şi de timp. Apoi relaŃia valorilor cu orientarea dinamică a istoriei le determină o specificitate care nu depinde atât de structura lor interioară. o fiinŃă melancolică. Nu tehnica a produs inconsistenŃa vitală a omului. Valorile pe care lea produs omul n-au toate sensul unei ameliorări a ordinii lui în univers. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Trebuie stabilit că această dezintegrare nu are un caracter absolut. din imposibilitatea unei reacŃiuni şi adaptări spontane la viaŃă. faŃă de cel creştin sau indic. cât de raporturile cu momentul istoric respectiv. Faptul cel mai important din lumea istorică – şi fără de care aceasta este inconceptibilă – îl constituie apariŃia conştiinŃei. Astăzi nu mai considerăm acest fenomen cu optimismul superficial care vedea în el expresia unei tendinŃe de armonizare şi echilibrare în univers. Omul este un animal dezintegrat din viaŃă. care izvorau în formele primitive din izbucnirea năvalnică a vieŃii sunt potolite iar uneori paralizate. ca o compensaŃie a deficienŃei vitale. fiindcă nu în fiecare el se realizează în expresii extreme. Deşi sugestivă această caracterizare cu toate elementele pe care le implică este insuficientă. tendinŃa crescândă în spre diferenŃiere de lumea înconjurătoare. faŃă de cel contemporan la fel etc. Din acest motiv. În decursul procesului istoric se prezintă grade diferite de adaptare şi de dezintegrare. urmând treptat procesul unei desfăşurări în complexitate. ci se dezvoltă uneori în contradicŃie cu tendinŃele lui. Ea nu mai constituie o completare şi o întregire ci separă şi întoarce pe om spre alte valori decât cele naturale. Complexul întreg de instrumente a rezultat din incapacitatea omului la un moment dat să reacŃioneze în faŃa mediului cu posibilităŃile lui proprii. Artificialitatea tehnicii derivă din formalizarea excesivă pe care ea o implică. Este aici un proces ciudat care converteşte mijlocul în scop şi care în cele din urmă negând progresiunea dialecticii absolutizează formele finite ridicând mijlocul în planul intenŃionalităŃii pure. Cercetarea funcŃiunilor esenŃiale este mult mai fecundă decât unele determinări secundare. Max Scheler numeşte pe om un ascet al vieŃii. Structura complicată a tehnicii. Ceea ce caracterizează pe om şi-i demarcă un loc particular în lume este sustragerea progresivă din iraŃionalitatea vieŃii. care consta într-un ansamblu de mijloace. În urma unui proces s-a pomenit în faŃa vieŃii într-o dualitate. ApariŃia conştiinŃei n-a fost posibilă decât acolo unde imperialismul vieŃii a suferit o limitare. însă. Omul este un deficient al vieŃii. din preponderenŃa cadrului formal asupra fondului şi conŃinuturilor concrete. omul Renaşterii. deoarece ea vizează mai mult o orientare intenŃională de transcendere a vieŃii. în spre o izolare de ambianŃă. Ceea ce se numeşte dominarea instinctelor nu are altă semnificaŃie decât aceea a unui minus de viaŃă. o incapacitate de a suporta demonismul şi relativităŃile vieŃii. din iraŃionalitate. a unei integrări întro totalitate vie şi armonică. Întreaga viziune psihanalitică a culturii are ca bază această teorie care scoate pe om. Omul apare numai atunci când asimilarea în existenŃă nu mai are un caracter de unificare absolută. Omul antic reprezintă. ci surprindem elementul dramatic ce a fost adus de acest fenomen. Omul n-a fugit. rezultată din necesităŃile unei vieŃi insuficiente. tehnica s-a interpus între om şi viaŃă. de depăşire a antinomiilor şi antagonismelor. unde izbucnirea acesteia a suferit o îngrădire. Toate forŃele istorice pe care le-a îmbrăcat omul manifestă în expresii variate şi gradual diferite acest fenomen al dezintegrării. ci se clatină tinzând în spre dualizare. o adaptare mai vie. Întregul ansamblu al tehnicii derivă în fond din deficienŃa vitală a omului. de complexitatea crescândă inclusă în acest dramatism. Asceza înseamnă o fugă de viaŃă. în spre a cărei intensificare activează întreg procesul istoric.

Numai că Scheler pleacă de la dualismul originar între spirit şi viaŃă. În fenomenul marilor culturi.Texte din manuscrise 165 Raportarea continuă la viaŃă spre a înŃelege omul nu ne depărtează de la gândul unei antropologii pure făcând nevalabilă obiecŃia adusă antropologiei religioase ? Nu. Nu toate epocile resimt acest tragic cu o intensitate egală. contaradicŃiiie şi antinomiile imanente structurii sale îi reduc. transcenderea procesului de dezintegrare readuc pe om în starea originară anterioară culturii. O concepŃie substanŃialistă a spiritului face inteligibilă deficienŃa acestuia. Întoarcerea în iraŃionalitatea vieŃii. decât ea. Destinul omului devine. trebuia privite cu o oarecare rezervă. decadenŃa se caracterizează prin epuizarea fondului de viaŃă şi prin tendinŃa unei orientări cu totul opuse celor din cultura organizată. Detaşându-se succesiv de viaŃă. Spiritul este acela care desprins de rădăcina lui vitală se menŃine ca un ghimpe în viaŃă. ceea ce împiedică înŃelegerea fenomenului intensităŃii superioare a uneia faŃă de cealaltă. dezvăluie agitaŃia şi complicaŃia lui. Pentru această idee este ilustrativ faptul că acei indivizi au perspectiva mai adâncă a vieŃii. TendinŃele în neohegelianism (la Richard Kroner în special) de a baza antropologia pe ontologie. Fără a dezvolta aici o escatologie. Îndepărtarea spiritului de viaŃă este rezultatul unui proces. ca o deviere esenŃială de la natura lui specifică. 2 • E m i l Ci o ra n . menŃinând ireductibilitatea absolută între ele în mod fatal. dar a unei vieŃi ce se cunoaşte pe ea însăşi. Refuzul unui astfel de fenomen derivă din faptul că omul sub impulsul unei tendinŃe de eticizare a realului atribuie acestuia valori în ordinea binelui a căror dezvoltare este indefinită în timp. prin contopirea în aceasta din urmă. În gândirea contemporană Ludwig Klages. Leo Frobenius şi Theodor Lessing au adus o perspectivă mai acceptabilă a problemei. Încadrarea până la asimilare în existenŃă. s-a situat într-o regiune transcendentă ei. o renunŃare la ceea ce constituie specificitatea sa alcătuieste fenomenul decadenŃei. Apoi Scheler reînvie prin concepŃia dualismului originar de natură substanŃială curentele vechi care nu puteau explica posibilităŃile de contact între cele două substanŃe. fiindcă particularitatea lui derivă dintro singularizare dureroasă a omului în univers. De aici echilibrul sufletesc specific omului clasic. Nu suntem absolut deloc îndreptăŃiŃi să credem că omul ca o fiinŃă producătoare de valori de cultură se va mai menŃine mult. arătând că el este mai slab decât viaŃa. posibilităŃile şi capacitatea productivă. dualism bazat pe diferenŃierea substanŃială între cele două realităŃi. DecadenŃa este un fenomen fatal. Cred că într-o antropologie nu poate să lipsească problema decadenŃei omului. nu a unei diferenŃieri originare. Ce sens are pentru problematica unei antropologii antinomia spirit-viaŃă ? Mai întâi ea distruge credinŃa falsă în unitatea perfectă a omului. Ceea ce numim spirit s-a născut din acea deficienŃă de care am vorbit. fiindcă omul însuşi este expresia vieŃii. acest sfârşit al omului care înseamnă o reintegrare în viaŃă. Însemnă aceasta că spiritul e mai tare ca viaŃa ? Scheler – care între antropologii mai noi pune această problemă o rezolvă foarte acceptabil pentru concepŃia noastră a dezvoltării la un moment în timp a spiritului. DecadenŃa trebuie înŃeleasă ca o negare a omului. ea. Problema antinomiei dintre spirit şi viaŃă devine mult mai inteligibilă când ea nu mai păstrează urme ale unei viziuni perimate. faptul că omul derivă din universalitatea firii – unificarea cu ea îi determină implicit şi lui un Nr. întrucât inconsistenŃa. pe care trebuie să-l admitem şi să-l înŃelegem. ceea ce echivalează cu scoaterea ei din iraŃionalitate. care au depăşit încadrarea naivă în existenŃă. în fine. în convergenŃa deplină a energiilor subiective în spre o cristalizare armonică a fiinŃei. Faptul că el este supus decadenŃei explică de ce o antropologie este mai aproape de realitate cu cât predomină tragicul ca un element esenŃial în alcătuirea ei. îi paralizează spontaneitatea şi-i distruge elanul iraŃional. încadrat în astfel de fenomene. Îndepărtarea de naivitate eliminează experienŃa iraŃionalului. impresionant. Este un aspect al tragediei omului în această incapacitate de a trăi viaŃa în plenitudinea ei. Epocile clasice ale umanităŃii în care omul se integrează organic într-o valoare sau întro sumă de valori diminuează dualismul şi reduc încordarea din antinomii şi paradoxii. cu mai puŃine capacităŃi de acŃionare efectivă. tendinŃa de a depăşi dualitatea om-existenŃă.

ci fiecare formă aduce ceva nou care este în acelaşi timp o negaŃie a celei antecedente. neagă Renaşterea. îşi găseşte încă o justificare. Caracterul de finitate al omului îl exprimă aceasta diversitate însăşi. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . în procesul istoric al culturii. Înlocuirea treptată ce se realizează între formele istorice nu este expresia unei totalizări ce ar transforma momentul actual în deŃinătorul valorilor tuturor momentelor antecedente. prin ceea ce are el specific. cu diferenŃa că ea le va utiliza şi pe acestea. nu constituie neapărat o estompare a specificărilor legate de diversitatea momentelor istorice. Toate acestea dovedesc că procesul culturii. dreptul etc. Antropologiei îi este mai puŃin esenŃial procedeul reductiv. fiindcă ea nu mai este încadrată exclusiv în filosofia istoriei. tot ca în cazul antropologiei – în istorie. moravurilor. ViaŃa istorică prezintă o serie de forme care se succed pe baza unei productivităŃi a unui fond de viaŃă. mecanica sau istoria. întrucât aceasta se realizează în forme limitate şi ca atare insuficiente. este constituit dintr-o succesiune de astfel de forme care nu indică însă decât capacitatea redusă a omului care nu poate crea decât pierzând. toate acestea nu lămuresc satisfăcător destinul omului. Întreaga problemă a progresului apare într-o altă lumină. Am dezvoltat tehnica şi am pierdut mitul. În devenirea culturii fiecare câştig reprezintă şi o pierdere. o raportare la un cadru general devine valabilă. cu caracterul ei sintetic. prin faptul că-i neagă specifitatea înglobându-l într-o totalitate care fiind prea bogată răpeşte individului orice valoare şi semnificaŃie. Religiei i-a luat locul teologia. ea trebuie să individualizeze omul. Numai după ce această individualizare s-a făcut. depăşeşte diferenŃierea excesivă a valorilor din specializarea dusă până la paroxism în lumea modernă. O nouă formă a negat pe cea care a precedat-o. ci numai pentru o înŃelegere mai adâncă. am câştigat în înŃelegere. Barocul. afirmaŃia că antropologia. Încadrarea omului în existentă în genere nu trebuie concepută ca fiind un mijloc de a trece peste insuficienŃa omului prin proiectarea pe un plan general care să şteargă dizarmoniile şi contradicŃiile. cum invers nu se întâmplase. ci intră şi în consideraŃiile antropologice. Integrarea în universal. Astfel. dar am pierdut instinctul creator. Un fapt este sigur: în viitorul cel mai apropiat antropologia va constitui preocuparea centrală şi esenŃială a filosofiei.166 Texte din manuscrise caracter universal –. precum altă dată religia.

la depresivi organici. aspiraŃiile frânte în chiar înflorirea lor. sunt susceptibile de a fi depăşite cu timpul: ele sunt însă nu mai puŃin chinuitoare. Există în structura stărilor sufleteşti. de a căror prevalenŃă cu excluziunea implicită sau umbrirea altora. La aceştia anumite maladii n-au făcut decât să actualizeze o dispoziŃie primară. A le considera în sine. el este un individ în care antinomia s-a instalat în centrul fiinŃei lui. Sentimentul de viaŃă pe care-l are acesta. limitată încontinuu în expansiunea ei. care-i provoca dificultăŃi în respiraŃie. ci mă interesează doar viziunea lumii care se deschide depresivului. căci în depresiune. Accentuarea frecvenŃei aduce cu sine o dezvoltare excesivă a receptivităŃii pentru genul specific de stări care individualizează tipul respectiv. Nu-mi propun să vorbesc aici de formele şi manifestările depresive în caracterul lor pur patologic. Din acest motiv s-a putut face o diviziune a tipurilor psihice. dar există la tipurile depresive o frecvenŃă evidentă a acestor stări. presupune intensificarea receptivităŃii pentru elementele constitutive acelei stări. Deci. nu există cazuri în care frecvenŃa stărilor depresive să fie absolută. vie şi spontană s-a grefat o alta. unde alternativa depresivului cu hipomanicul creează o complexitate psihică impersionantă. ci numai de grad. Adevăratele stări depresive sunt acelea care provin din constituŃia organică a fiinŃei. a individualităŃii şi derivând dintr-un fond originar. deoarece o fatalitate lăuntrică îi taie din aripi la fiecare pas. este a nu depăşi o explicare pur medicală sau psihologică. la perspectiva pe care ele o deschid în spre lume. care este o stare astenică. Căci aici pe o structură dinamică. Este foarte probabil ca trecerea de la o stare aproximativ normală la una patologică. Caracterologic. Astfel. trebuie să se Ńină seama în procesul de fixare a unei configuraŃii psihice diferenŃiale. nu există o diferenŃă de natură. a personalităŃilor normale plecând de la tipurile patologice. Trecerea de la o structură schizotimă la una schizofrenică îşi găseşte o justificare în acest fapt. Cele care sunt cauzate de motive secundare. a te limita la constatarea unei tulburări funcŃionale sau la o afecŃiune organică. direcŃiuni şi tendinŃe specifice. Kierkegaard sau Tolstoi. care n-a rezultat din condiŃiile imanente ale fiinŃei. cu o tendinŃă de cristalizare psihică în acest sens şi cu o înclinare puternică în spre integrarea tuturor elementelor într-o formă depresivă. Ńinând de substanŃa inferioară. Depresivul este un om care refuză. astfel că tragedia se petrece în fondul organic al existenŃei lui subiective. Căci între stările aşa zise normale şi cele patologice. pe lângă o deficienŃă organică. iar disperarea i-a devenit constitutivă. 2 • E m i l Ci o ra n . inseparabile de un substrat organic. cari sunt constitutive. tot aşa precum în viziunea tipului depresiv exuberanŃa şi diversitatea vieŃii sunt convertite în planul unei monotonii esenŃiale. nici să remarc sensul lor în cadrul unei personalităŃi cicloide. consumându-i-se din elan şi redudându-i-se din exaltare. Nu este acelaşi caz cu Michelangelo. nu fiindcă nu vrea să se realizeze. toate acestea nu pot fi înŃelese dacă omul n-a ajuns la convingerea despre importanŃa Nr. Chiar dacă maladia ar avea un caracter de exaltare şi excitare nervoasă. este acela al părăsirii complete într-o lume esenŃial diferită de el. care fiind mai accentuate şi mai categoric diferenŃiate. se realizează o convertire în sensul dispoziŃiei lor. sunt susceptibile de o descriere şi o caracterizare pregnantă. Melancolia lui Kant din tinereŃe a derivat din îngustimea excesivă a pieptului.Texte din manuscrise 167 Despre stările depresive Considerarea stărilor sufleteşti este numai atunci fecundă când te referi la capacitatea lor de revelare a existenŃei. depresivi organici. Este un caz de depresiune secundară. Nici o bucurie şi nici o plăcere nu pot fi gustate integral: dorinŃele sunt distruse în însuşi procesul lor de realizare. vitalitatea este chinuită zilnic. care rezultă din determinate accidentale. dar fiindcă nu poate.

o exaltare nebună şi o tensiune dureroasă. DispoziŃia – după cum e depresivă sau hipomanică – selecŃionează în viziunea realităŃii elementele după specificitatea sa. ToŃi depresivii sunt tipuri eminamente subiective. creşte şi se intensifică implicit fenomenul conştiinŃei. fiindcă ei sunt singurii care o presimt şi o bănuiesc. ea revelează nu mai puŃin un aspect esenŃial al firii. trăind numai direcŃiunea dinamică a timpului. Existentul. uită sau mai bine zis sunt incapabili să sesizeze tragedia esenŃială din adâncuri. De aici lirismul lor. realizând altfel o obiectivizare a trăirii subiective. fiindcă toŃi filosofii ar înnebuni imediat. dacă ar avea curajul absolut să o privească în faŃă – trebuie remarcat faptul că dintre toate tipurile de oameni. Singurii oameni cari se tem de moarte sunt acei la care stările depresive sunt intense şi frecvente. ni se revelează numai în astfel de stări.168 Texte din manuscrise dispoziŃiei în aprecierea realului şi în perspectiva vieŃii. Lumea comună nu se teme de moarte fiindcă ea trăieşte ca şi cum moartea n-ar fi. fără a trai în ceea ce are ea exterior. Iată de ce pentru depresivi problema vieŃii este inseparabilă de problema morŃii. creează un paroxism al subiectivităŃii. Numai în stările depresive omul este în faŃa realităŃii capabil de a se diferenŃia conştient de lume. întrucât acesta constituie o obiectivate transsubiectivă. Daca dispoziŃia erotică ne deschide o lume de încântare. Deşi în mod fatal parŃială. fiind prgoresivă. DiferenŃierea subiectivă de obiectivitate. În realitate ei tremură mai mult decât vă închipuiŃi. Angoasa în faŃa morŃii n-o au decât aceia pentru care moartea este o problemă. care îşi trăiesc drama fără o participare naivă la fluxul existenŃei. aceia care înŃeleg mai bine fenomenul morŃii sunt depresivii. Filosofii sunt falşi atunci când spun că nu se tem de moarte sau sunt prea orgolioşi pentru a mărturisi. complexul stărilor depresive ne îndrumă în spre înŃelegerea ineluctabilului. Şi deoarece nu pot vorbi de lucruri capitale fără să amintesc de moarte pe care o consider ca fiind cea mai gravă problemă de filosofie – deşi aceasta nu poate spune ceva deosebit. Ei sunt singurii care scoboară în adâncurile vieŃii până acolo unde aceasta se îmbină cu moartea. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . fecunditate şi plenitudine. pe care doar o consideră. fiindcă numai în stările depresive izolarea în lume crescând la paroxism. CeilalŃi privesc viaŃa în dinamismul ei concret şi înşelaŃi de aspectele şi aparenŃele îmbătătoare prinşi în mirajul unei eternităŃi de viaŃă. care fac din subiectivitatea depresivului un teatru pentru o tragedie continuă. a fatalităŃi şi a structurii exitenŃiale şi concrete a firii. care totdeauna are un caracter filosofic.

CâŃi dintre noi n-au conştiinŃa că în lumea aceasta nu se resolvă absolut nimic ? CâŃi nu simt imposibilitatea organică de a se pronunŃa într-o chestiune şi câŃi nu simt că se epuizează gândind la probleme pe care nu le vor rezolva niciodată. Nu este aici vorba de o îndoială calculată. deşi pleacă din disperare se învăluie totuşi de o aureolă. Sunt chestiuni insolubile. un scepticism care. Cu ce angajează ele subiectivitatea ? Cu nimic. Întreg farmecul acestui gen de îndoială consistă într-un paradox ciudat. nu numai din cauza insuficienŃei şi limitării omului. care răsar ca explozii sau scânteieri izolate de o fosforescenŃă orbitoare. care face pe un individ care nu crede în nimic să afirme anumite atitudini. Raportului iniŃial de comuniune naivă. Filosofia ne vorbeşte cu multă suficienŃă profesională de diversele îndoieli metodice la filosofii mari. fiindcă nici unul n-are nici o valoare şi nici o importanŃă. 2 • E m i l Ci o ra n . Şi cum să fi capabil de un asemenea optimism în lumea acesta în care nimic nu e sigur afară de moarte. neuitând să facă elogiul unor astfel de procedee modeste şi rezervate. care nu e posibilă decât într-un cadru de intimitate organică. convingeri şi idei. ci de o îndoială organică şi intimă. un vitalism optimist de care puŃini sunt capabili. Magia presupune. Sunt afirmaŃii fără sistem. Este în această antinomie de bază sursa întregului proces ulterior de părăsire a cadrelor normale. răsărită dintr-o speculaŃie pură şi din incertitudinile implicate în problemele cunoaşterii. ExistenŃa are mai mult sens decât non-existenŃa? A trebuit lumea neapărat să fie? Nr. în care omul era asimilat într-un ritm normal şi progresiv cursului iraŃional al vieŃii i se substituie în îndoială o progresivă dualizare cu viaŃa. Orice lucru poŃi să-l pui la îndoială. de o îndoială metodică sau de alte prostii de această natura. VreŃi speranŃe şi certitudini ? Dar cum să vă dau dacă nici eu n-am ? Cunosc însă o incertitudine de o calitate superioară. am vrea să-l ştim şi noi care am căutat în zadar fără a găsi puncte solide de reazim. de natură pur formală sunt trecătoare şi foarte puŃin interesante. Îndoiala te separă de lucruri. să se pronunŃe în toate chestiunile. o prezenŃă ciudată a unui radicalism şi a unei tendinŃe voite de pozitivitate în chiar sânul negativităŃii sceptice. o zbatere dureroasă şi o incertitudine fără ieşire. deoarece ele nu-i împiedică pe filosofii noştri să aibă o digestie plăcută sau un somn uşor. Îndoieli pur speculative. însă. nu una superficială şi trecătoare. Decât toate aceste genuri de îndoială nu-mi inspiră nici un respect şi nici o simpatie. dintr-o antinomie în rădăcini. ea este chiar antipodul atitudinii magice. Numai în aceasta văd un oarecare sens. îndoieli care nu torturează. de transcendere a naivităŃii şi de avântare paradoxală. ci şi din motivul mai profund care nu poate găsi o justificare deosebită existenŃei lumii în genere. fiindcă sunt îndoieli fără consecinŃă. într-o participare vie la calitate şi valoare. dezvoltând la paroxism procesul de vitalizare a lumii şi transfigurând aspectele existenŃei ca în seducătoarele viziuni paradisiace. Este o îndoială pur cerebrală. Îndoiala raŃională îşi are sursa într-o exagerare deosebită a procedeelor analitice care desfăcând un lucru în elementele lui simple îi anulează implicit individualitatea. Singura îndoială impresionantă îmi pare a fi aceea care pleacă dintr-o nelinişte organică şi totală a fiinŃei. să combată pe adversari sau să prefere o mişcare politică. Ceea ce îmi place în acest scepticism este o nelinişte adâncă.Texte din manuscrise 169 O formă ciudată de scepticism Pun întrebarea aceasta tuturor acelora care nu circulă în lume cu ochii închişi: mai este ceva pe acest pământ care să nu poată fi pus la îndoială ? Dacă este.

pe care l-au atins numai evreii. Cu toată devalorizarea realului din consideraŃiile sceptice. demonism şi eroism aduce la capătul îndoielilor o transfigurare. Iar dacă se va vorbi despre îndoielile lui Pascal sau Şestov. obişnuit şi periferic. Numai oamenii religioşi pot trece peste această concepŃie a iraŃionalitătii imanente şi fatale a existenŃei. Valoarea scepticului în antichitate se măsura după calmul sufletesc şi egalitatea de dispoziŃie. absenŃa spiritului de calcul şi de combinare raŃională sau de apreciere ordonată. constituie aspecte ale acestui eroism în care contradicŃiile sunt nu numai dureroase în forma obişnuită. Ce legătură mai poate fi între un scepticism atât de complicat şi scepticismul obişnuit? Aproape nici una. voi răspunde că acestea n-au nici o legătură cu scepticismul vulgar. cu o flacără interioară într-un joc ciudat şi paradoxal? Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . o ardere interioară care este extrem de fecundă pentru individ. Lipsa de seninătate din acest scepticism.170 Texte din manuscrise Este aproape imposibil să găseşti o raŃiune mai profundă existenŃei în afară de ea însăşi. ar fi atins desigur patosul imnurilor budice. care prin afirmaŃii exprimă o reacŃiune a vieŃii împotriva pornirii negativiste din sentimentul neantului. Nu voi contesta niciodată că există în acest eroism care dezvoltă pe un fond de negaŃie sadică afirmaŃii şi atitudini paradoxale. într-o efervescenŃă organică şi într-o agitaŃie interioară. ci se complică în grimasă sau alte manifestări deviate. O vitalitate oricât ar fi de diminuată are întotdeauna destule rezerve pentru a învinge temporal atracŃia ce o exercită neantul asupra omului. multe elemente care se situează între tragic şi grotesc. Tensiunea lăuntrică atunci când are un fond de infinită tristeŃe demonică dă naştere unui tragism grotesc. toate chinurile lor plecând dintr-o infinită dramă interioară. Cum se explică un radicalism în afirmaŃii într-un mediu în care sentimentul neantului este dominant ? Care este motivul mai adânc al paradoxalei întrepătrunderi a afirmaŃiei cu negaŃia ? Nu este greu de văzut că afirmaŃiile şi convingerile când apar izolate într-un cadru mai mare de negaŃie îşi au rădăcinile într-o tensiune vitală. Scepticismul de tip pascalian nu poate fi înŃeles decât de acei care dincolo de conciziunea reflecŃiilor simt un om extraordinar de chinuit. Dar mă gândesc dacă forme atât de ciudate de scepticism mai pot fi înglobate în cadrul atitudinii sceptice. De ce n-am creat noi care trăim agonia modernităŃii un etos tragic în care îndoiala şi disperarea să se îmbine cu o pasiune. exaltarea într-un fel de apocaliptică nereligioasă. un om care dacă nu şi-ar fi stăpânit sensibilitatea nu şi-ar fi stilizat lirismul. un scepticism combinat cu tragism.

Dar separă ea individualul de social ? Îşi poate imagina utopia izolării absolute. însemnează numai anumite individualităŃi. singurătatea nu este momentan ascetism. 2 • E m i l Ci o ra n . militarismul barbar. ca esenŃă a necontenitei lupte spre depăşire prin actualizarea mijloacelor de transfigurare sufletească. Fiindcă ea este compatibilă. spiritualitatea. sociologismul extrem culminant în comunism. Solitarul este considerat ca un blazat căruia resursele eului său s-au anihilat la începutul luptei. Dar cei care aruncă aceste obiecŃii cu dezinvoltura tipică a omului superficial uită că singurătatea este puntea de încercare a unei individualităŃi. cuprinde în sine germenii care să dezvolte exuberanŃa de rodnicii? Nu. ce impune odiosul criteriu al identităŃii indivizilor. complacerea în flagelarea trupului obsedaŃi de iluzia îmbogăŃirii spiritului (aşa cum credeau asceŃii creştini). radicala izolare de societate.Texte din manuscrise 171 Despre singurătate Se consideră refugiul din tumultul societăŃii ca un semn al unei zdrobitoare deprimări sufleteşti. ou ochii aŃintiŃi spre cer. Din contră. Singurătatea creează valori. de idei inedite. Îi repugnă şi sistemul de organizare socială actuală care preconizează naŃionalismul şovinist. însă ea alege. pătruns de melancolia infinitului sau de spleenul caracteristic contemplativilor? Singurătatea prepară individualităŃile pentru luptă. recunoscând exclusiv pe cel spiritual. fiind însăşi neglijată. Şi de ce ar face ? Singurătatea fără un finalism social are vreo valoare. Suntem pentru singurătatea ce creează valori atât în domeniul spiritualităŃii pure cât şi pe tărâmul militantismului. Nr. Singurătatea care închide. ca un semn vizibil al abdicării individualităŃii în faŃa organizaŃiei sociale. care ulterior vor putea fi transpuse în cadrul realităŃii tangibile. Ci este disciplinarea valorilor spirituale armonizate cu specificul individualităŃii. Singurătatea este o noŃiune corelativă cu individualitatea. selecŃionează. cea mai precisă măsurare a valorilor personale. Ea îi repugnă biologic. nu-Ńi cere nici efortul de a-Ńi îmbogăŃi valori spirituale. interiorizează radical şi anihilează instinctul luptei până la sacrificiu cum o cerea Brand care dispreŃuia semnificaŃia efortului este o aberaŃie. Ea urăşte spiritul de turmă ce uniformizează. Societatea nu-Ńi pretinde o valoroasă manifestare de valori. S-ar putea imagina banalul vagabond de stradă retras într-o casă meditând asupra morŃii ? sau burghezul întins pe o pajişte.

Un fenomen trăit până în ultimele lui rădăcini şi consecinŃe este convertit în plan mistic. Fenomenul cel mai puŃin receptiv misticizării. Şi orice mistică scoate lucrurile din legile lor fireşti. pentru ce mistica religioasă. 13 Nov. statice în orice fenomen şi direcŃie a spiritului. Tot ceea ce trăim devine mistic în clipa în care conŃinuturile trăite nu sunt simŃite ca atare. care creşte fără necesitatea justificărilor raŃionale. atunci el devine mistic. nu este mai puŃin forma originară şi tipică a oricărei mistice. dacă este ars la o temperatură înaltă a sufletului nostru se subŃiază în cele mai fine vibraŃii. 1934 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Berlin. cu atât îŃi dai mai mult seama că nu există o determinare precisă a conŃinutului şi domeniului misticei. Determinarea ar fi posibilă numai când conŃinutul misticei s-ar identifica şi s-ar epuiza în sfera valorilor pur religioase. în erotică etc. Toată problema consistă în determinarea locului şi al momentului. într-o regiune de presimŃiri şi de revelaŃii. fără multe motivări din-afară şi când ea se afirma din exces de vitalitate lăuntrică. atunci acea mişcare devine mistică. Ele nu dovedesc decât primordialul şi ireductibilul misticei religioase. de prea multă vibraŃie. rezonanŃa inimii. ci adâncite atât de tare încât se subtilizează în vibraŃii. Când o mişcare politică izvorăşte dintr-o credinŃă oarbă şi dintr-un elan. pe care o situează ca un criteriu şi ca un obiectiv. Aproape totul devine într-un anumit loc şi la un anumit moment mistic. deoarece este scos din legea lui firească. indiferent de raŃionalitatea sau iraŃionalitatea acestora. Când un fenomen încetează a mai fi el însuşi. FrecvenŃa stărilor. în orice cerc mai mare de valori. Romantismul a construit o întreagă mistică politică. Că există o sensibilitate mistică ce cuprinde toate ramurile spiritului la un moment dat. ci se reclamă de la un iraŃional ce le depăşeşte infinit. aşa încât o tipologie a formelor de realizare mistică a omului n-ar fi decât suma de ocoluri ale fiinŃei umane în căutarea absolutului. când ea se dilată dintr-un impuls organic. cât iraŃionalul mai adânc care îmbină toate aspectele lumii undeva departe. în artă. Nu este sensibilitate mistică aceea care ne adânceşte totul până la extaz. Toată lumea vorbeşte de o mistică în politică. Nu este atunci de mirare. Elementul mistic este atribuit unor sfere de valori care pot avea o oarecare tangenŃă cu mistica (de exemplu ceea ce este extatic în erotică o leagă pe aceasta direct de mistică) sau unora care n-au nici o afinitate directă (politică). Toate celelalte mistici sunt mistici incomplete şi nerealizate. Dar mistica are o întindere mult mai mare şi se situează într-un anumit loc în planurile diferite ale spiritului. Ea ne revelează mai puŃin substanŃa interioară a fiecărei realităŃi în parte.172 Texte din manuscrise Sensibilitatea mistică Cu cât pătrunzi mai mult în esenŃa misticei. dacă nu epuizează sfera valorilor mistice. aceasta nu vrea să dovedească altceva decât imposibilitatea şi incapacitatea omului de a găsi un absolut pe o singură cale şi mai cu seamă refuzul drumului direct spre absolut din mistica pur religioasă. Când capătă un fenomen politic un aspect mistic ? Atunci când intensitatea lui nu depinde de valori specific politice. Sensibilitatea mistică face apel la iraŃional în toate domeniile spiritului. determină gradul mistic al acestora. deoarece romantismul e înrădăcinat toată viaŃa politică într-o zonă în care formei externe de organizare şi de cristalizare i s-a substituit vibraŃia internă. VibraŃia extatică o încoronează şi o străbate în întreg cuprinsul ei.

Când ne simŃim responsabili faŃă de sursele prime ale vieŃii. Cu toate acestea nu există nimeni care să nu privească pierderea mântuirii. de cât e ori antinomiile se rotunijesc în bolta Nr. rămâne la un moment dat. triviali şi bestiali. ConştiinŃa vinovată ne oferă exemplul celui mai mare naufragiu moral. Presiunea conştiinŃei vinovate n-o cunosc aceia la care suferinŃa încetează. Fără acest compromis superior. Drumul spre păcat pleacă din suferinŃă şi este suferinŃă. cu aceia care n-au de ales decât între suferinŃă şi paradis ? (Este oare admisibilă altă alternativă ?) Şi ce se întâmplă cu aceia care de frică de a pierde suferinŃa prin câştigarea paradisului nu pot renunŃa niciodată la ea ? În ce lume să se aşeze acei ce se simt tari numai în contradicŃie. Fără ea n-am înŃelege nimic din toată drama păcatului. Şi această situaŃie este atât de dramatică. fără întoarcere la naivitate şi fără înaintare în transfigurare. cu cât noi nu putem găsi un determinant concret şi imediat. pură de bucurie şi de voluptate. ExistenŃa exclusivă în gama stărilor negative. fiindcă nu se poate şti dacă momentul ultim al mântuirii – transfigurarea este altceva decât o înfundătură sublimă. Iubirea infernalului nu esta posibilă fără reflexele de paradis ale bucuriei şi ale voluptăŃii pure. O teamă de claritate ne stăpâneşte. ce sunt victorioşi doar între două tăişuri ? Nu este existenŃa cea mai plină aeeea în care mugurii surâd putregaiului ? Într-o mare existenŃă. precum nu există nimeni. pentru care ea este o simplă potecă. putem fi vinovaŃi faŃă de tot. dar conştiinŃa este turburată ca după o crimă şi ca după cea mai grozavă ofensa. Este ca şi cum odată mântuiŃi. Suntem pe calea Dumnezeirii de cât e ori în noi dialectica nu mai este un proces. Ne-am ascunde în zone de întuneric de frica luminii. încât te întrebi dacă Dumnezeu nu ne-a exilat pe pământ pe fiecare în parte. împovărează în aşa măsură conştiinŃa noastră. decât să ne scufundăm în indefinitul neliniştii noastre PierduŃi în obscurităŃile unei mine şi condamnaŃi fără scăpare. o nelinişte fără o cauză exterioară. Refuzul mântuirii pleacă dintr-o iubire secretă a tragediei. Naşterea conştiinŃei vinovate indică un moment primejdios Şi fatal. Naşterea conştiinŃei vinovate nu se poate concepe în afară de o existenŃă care suferă. cu tot ceea ce există. încât presiunea unei vini. adaugă un atribut dureros acesteia. ca pe cea mai mare ocazia pierdută. ne-ar fi frică să nu fim aruncaŃi la coş de Divinitate şi am prefera o rătăcire pentru a ne împlini un orgoliu absolut. fără să aibă nevoie de justificare. o teamă de lucruri transparente. Mai repede am accepta să fim recunoscători unei victime. să fi fost murdari. Am vrea atunci mai bine să fi făcut o crimă. şi dacă ar mai fi posibilă o mântuire prin ocolurile răului. Neliniştea creşte cu atât mai mult. Reflexul DivinităŃii în om este sesizabil în rezistenŃa în antinomii. n-am presimŃi nimic din procesul prin care fără să fim vinovaŃi faŃă de ceva. O vină fără obiect. Ce se întâmplă. atunci curajul gândirii noastre a devenit primejdie pentru existenŃa noastră. ne-am simŃi mai luminoşi decât în mrejele unei vini ce n-o putem înŃelege. Dar o suferinŃă infinită. însă. să fi distrus un prieten. Dar când conştiinŃa noastră. să fi ruinat o familie. pe calea mântuirii inverse. contradicŃia este o supremă unitate. N-am comis nici o crimă şi n-am ofensat nici cea mai neînsemnată fiinŃă.Texte din manuscrise 173 Păcat şi transfigurare Există multă bucurie în nelinişte şi multă voluptate în suferinŃă. Dar omul nu poate trăi numai în nelinişte şi numai în durere. cine ştie dacă s-ar mai fi găsit oameni care să-şi caute fericirea în nefericire şi salvarea pe drumuri de întuneric. îngustă ca şi dorinŃa lor de fericire sau de nefericire. care să nu se îmbujoreze în visul alb al transfigurării. Ne simŃim treptat apăsaŃi de temeri ascunse şi responsabili fără să ştim faŃă de cine. când neliniştea şi suferinŃa se închid în ele însele pentru a-şi medita abisul ? Atunci ne mai putem noi crede pe drumul mântuirii ? Sau mai vrem noi să ne mântuim? Nu se poate şti dacă omul vrea sau nu să se mântuiască. 2 • E m i l Ci o ra n .

ViaŃa ne-a fost dată ca să murim în extazul ei. Oamenii trebuiau să lucreze la construirea celui de al doilea paradis.. Deja. iar pe calea noastră (a celor căzuŃi iremediabil în timp) de cât e ori trăim orice proces ca o durere. Ce ispăşim când n-am făcut nimic ? O vină fără obiect ne terorizează şi povara pe conştiinŃă creşte cu progresul durerii. adâncuri şi iluzii. îşi dă în cele din urmă seama de un atentat comis de existenŃa noastră împotriva surselor vieŃii şi ale existenŃei. încercuită de coroana neagră a păcatului. imitând curba de azur a cerului. când mai târziu.. de o fiinŃă determinată. acest fiindcă va fi urmat de o scuză ce acoperă totul şi acest tot nu va putea mângâia cu imensitatea lui dorinŃa noastră dureroasă după un păcat imediat. ea se sistematizează în existenŃa noastră. Sau poate mai mult: păcatul este o autopedeapsă a suferinŃei. Aceşti oameni sunt scoşi din comunitate. dimportivă. dar am păcătuit faŃă de tot.. o vină esenŃială în faŃa existenŃei. o deconcertantă conştiinŃă a acestei existenŃe. fiindcă nu putem înlătura „cauza” neliniştii noastre fără să ne înlăturăm şi pe noi. Ispăşim prin el vina de a nu fi devenit puri prin durere. Vrând sau nevrând. în loc să se nască individual şi disparat pentru ca să culmineze în frica de moarte. fiindcă până acum nimeni n-a putut-o accepta ca o stare naturală. ne-am uşurat sarcina şi blestemul ? Nu. Decât .. Ştiind aceasta. Dar acela care nu poate spune nici măcar fiindcă ? Sau. se nasc la unii dintr-o frică iniŃială în faŃa morŃii. ConştiinŃa noastră vinovată. păcătuind ne-am înlăturat din existenŃă. Datoria omului era s-o iubească până la orgiasm. Suntem vinovaŃi de a fi conspirat în nesfârşita Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . concret şi viu ? N-am vrea oare să fim vinovaŃi faŃă de ceva vizibil ? Să ştim că suferim din cauza cutărui şi cutărui lucru. Aceasta înseamnă a fi vinovat faŃă de tot. creând o dispoziŃie exact opusă purităŃii. câştigând în schimb. acestea niciodată nu vor putea echivala motivul precis şi cauza exterioară. Precum formele multiple ale temerii. ConştiinŃa vinovată rezultă din atentatul cu voie sau fără voie împotriva vieŃii. N-am păcătuit faŃă de nimeni şi faŃă de nimic. Şi trăim durerea ca o dialectică cu un singur termen. transfigurarea. atât ei cât şi comunitatea ştiu de ce sunt blestemaŃi. De aceea ne simŃim extrem de responsabili în faŃa ei. Ce ispăşim prin suferinŃa noastră ? Este întâia întrebare a conştiinŃei vinovate. ci continuăm a suferi mai departe fără margine. fiecare om înclină să considere durerea ca un drum spre puritate. un păcătos obişnuit: o abatere de la lege. iar nu faŃă de ceva. la rândul lui. Neputând-o învinge şi depăşi. care n-au fost clipa de extaz în faŃa vieŃii. Căci toată drama păcatului metafizic consistă în trădarea raŃiunilor ultime ale existenŃei. s-au totalizat în vina infinită a conştiinŃei. doar lacrimi. Durerea se afirmă. fiindcă. Ei au violat misterele ultime ale vieŃii şi au ridicat toate vălurile ce acopereau taine.174 Texte din manuscrise fiinŃei noastre. Aceasta este calea păcatului metafizic. iradiază de la centru toate elementele poverei noastre lăuntrice. Dintr-o mare reflexie asupra sa înseşi.. să ne simŃim vinovaŃi faŃă de o prezenŃă. Se poate oare construi un paradis cu lacrimi ? Păcatul metafizic este devierea de la suprema responsabilitate în faŃa vieŃii. Întâiul şi ultimul păcat ! Dintr-o nesfârşită suferinŃă se naşte conştiinŃa păcatului. Neliniştea lor are un sprijin în certitudinea motivului exterior. tot aşa în cazul păcatului metafizic. ispăşim mai cu seamă de a nu fi voit să devenim puri. Căci nu se poate spune că n-am avut fiecare la un moment dat cheia paradisului. de a nu fi făcut saltul. un om religios: un gest imoral. faŃă de o ultimă raŃiune. Un criminal are o scuză pentru neliniştea lui: victima. în torturile conştiinŃei vinovate.. conştiinŃa vinovată începe să descopere raŃiunile ultime ale neliniştii sale. au atentat la raŃiunile prime ale existenŃei. Dar la această construcŃie n-a fost depusă până acum o piatră. ca un simplu moment în evoluŃia sa.. Este ceva monoton în toată drama suferinŃei. el este o pedeapsă a acestei suferinŃe. Toate clipele. se neagă tot în durere şi se îmbină în durere. la existenŃă ca atare. amplifică problemele existenŃei proprii. Fiecare din ei poate spune liniştit: sunt vinovat.. ci. să putem aduce durerea noastră fără nume în legătură cu un nume. ToŃi acei ce au trădat geniul pur al vieŃii şi au turburat sursele vitale în elanul demiurgic al conştiinŃei.

O diferenŃă există totuşi: Dumnezeu poate ierta dacă vrea. A ucide un om şi a ucide viaŃa ? În primul caz te condamnă semenii. Transfigurarea este o mare tentaŃie după povara păcatului metafizic. viaŃa. De cât e ori până acum omul nu s-ar fi putut mântui dacă ar fi voit! Dar se vede că suferinŃa descoperă lumi ce pot înăbuşi amintirea şi regretul paradisului. pe căile durerii şi ale păcatului. Ceea ce înseamnă: renunŃare la calea divinizării proprii şi pierderea în anonimatul surselor vitale (recâştigarea naivităŃii paradisiace cânnd omul nu cunoaşte durerea şi pasiunea pentru durere).. Teama de monotonia clipelor sublime este mai mare decât. însă. de existenŃă.. el merge în linie dreaptă spre cer. care ne-a scos din rândurerile oamenilor şi ale vieŃii. ne poate reprimi numai dacă vrem noi. deoarece sfinŃenia este o depăşire definitivă a dialecticii. mântuirea este o chestiune de voinŃă. iubeşte mai mult tragedia. Ce poate fi pentru acela transfigurarea. Dar tot aşa nici unul. atunci când mai are încă de trăit. 2 • E m i l Ci o ra n . Trăieşti ca şi cum ai fi condamnat de ultimul principiu (de natură. De aici. teama de prăbuşire.Texte din manuscrise 175 noastră durere împotriva purităŃii iniŃiale a vieŃii. Poate numai atunci începi să ştii ce e viaŃa şi să înŃelegi lucrări inaccesibile filosofiei. Nimeni. fiind obosită şi oarbă de fulgerele noastre. Din frica de sfârşitul lui. (Dar oare viaŃa n-a conspirat şi ea împotriva noastră ?) Un om care iubeşte viaŃa şi a conspirat împotriva ei. din moment ce omului îi poate fi teamă de orice mântuire ca de o mântuire înainte de vreme. nu scapă din vedere fascinarea învăluitoare a unei lumini finale. de Dumnezeu etc.). din aceia care au trăit amarnic dialectica demonică a vieŃii. Este ca şi cum odată efortul transfigurator realizat. decât uitările propriei tragedii. Căci transifugarea este o înfrângere a dialecticii. să fii altcum trist. ale nebuniei şi ale morŃii.. sublimele lui laşităŃi ? Există multă bucurie în nelinişte şi multă voluptate în suferinŃă. de viaŃă. Un sfânt n-are nici un fel de istorie. Cine a acceptat marile poveri ale vieŃii. decât transfigurarea. în al doilea destinul tău devine o condamnare.. Încă odată. o transcendere esenŃială a oricărui proces. ne-ar fi teamă că ne-am pierdut pe noi înşine. Dar dacă această lumină ar fi un moment final ? Căci din lumină nu mai putem cădea în întuneric. mai mult decât o crimă ordinară. este asemenea unul creştin fanatic care a renegat pe Dumnezeu. SfinŃenia este o stare de continuă transfigurare. un drum prin întuneric ar putea să ne descopere o lumină secretă. Nr. Păcatul teologic este tot aşa de grav ca şi păcatul metafizic. atunci când lumina ne primeşte ca sfârşitul istoriei noastre. să iubeşti absurdul. să dispreŃuieşti legile naturii. nu poate accepta beatitudinea finală.

planarea suavă deasupra lumii realizare electivă în lume şi savurarea explozie. când o poŃi înseria şi încadra în rândul celorlalte şi găseşti explicaŃii generale pentru reacŃiunile ei individuale. Orice cunoaştere obiectivă e plată. făcând-o şi pe aceasta absolută. presimŃirile devin trăsnete. aspiraŃiile vagi avânturi determinate. În marii creatori muzicali melancolia a fost totdeauna scuturată de o ardoare vie. Şi dacă nu ne-am iubi decât dorinŃa noastră de iubire sau iubirea noastră. când nu ne putem ridica la un înalt nivel psihic. câŃi n-am renunŃa mai bine la creaŃie? De unde derivă adâncimea iubirii dacă nu din negaŃia cunoaşterii ? Ceea ce în cunoaştere e plat. e o putere în relaŃii prin care obiectele îşi pierd valoarea. iar din iluziile ei încântătoare îşi alimentează flăcările tremurătoare de prea multe şerpuiri. Cunoaştem un lucru pentru a-l face ca pe celelalte. ne indică suficient pentru că ele nu pot vieŃui niciodată împreună. în măsura în care ne putem abandona absolut unei valori. Numai când o pasiune exagerată. Nu regretăm noi atunci că nu stoarcem o fântână de lacrimi. iar din regrete avânturi irezistibile. care consideră relaŃii. Când ajungi minus de iubire. care a crescut organic în tine. ce ar răsfrânge lumea cu sclipiri. seamănă cu oricare alta ca adâncime sufletească.176 Texte din manuscrise Melancolie şi iubire Melancolia devine cu atât mai pură cu cât iubirea o învăluie şi o alimentează. în iubire devine absolut. mai fermecătoare decât cele mai divine iluzii şi mai îmbătătoare decât cele mai dulci reverii ? Nu ne doare în mângâietoarea sfârşală a melancolei imposibilitatea de a ne topi în lacrimi ? Numai în iubire melancolia îşi atinge propriile ei culmi. într-o oboseală plăcută. o tendinŃă distructivă iar când pornirea spre cunoaştere devine pasiune. atunci când e turburată de un principiu de antinomie. Setea de lumi nesfârşite devine dorinŃa de a crea lumi nesfârşite şi aspiraŃia de topire în fluiditatea infinitului afirmare dramatică în infinit. abandonarea. de pornire pasională şi de o energie intensă. o graŃie a singurătăŃii. numai atunci aceasta devine creatoare. Când ajungi uneori să-Ńi dai seama din afară. care înŃelege totul şi încearcă să explice totul. Dacă prin creaŃie ar trebui să renunŃăm pentru totdeauna la deliciile melancoliei pure. Iubim în măsura în care negăm cunoaşterea. apariŃia lor se datorează unui minus de iubire. când nu ardem. sau când înŃelegi că zâmbetul ei nu e unic. Fluxul creaŃiei este un val de impuritate şi de dramă. deoarece cunoaşterea nu salvează niciodată nimic. O conştiinŃă demiurgică converteşte vagul melancoliei în încordări şi trăznete. savurarea ca atare. mai vulgară şi mai plată. Trecerea în planul demiurgic face din reveriile noastre proiecŃii vitale. de un elan cuceritor turbură suavitatea şi puritatea melancoliei. Nu exista dispoziŃie mai creatoare decât cea melancolică. o presimŃire voluptoasă a nesfârşirii. refluxul. cu cât cunoaştem mai mult cu atât realitatea devine mai comună. Iubirea este o fugă de Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . în acest avânt nu este mai puŃină negaŃie a cunoaşterii. lacrimile furtunii. ea nu este decât o formă de autodistrugere. Cunoaştem cu adevărat numai în momentele când nu vibrăm intern. căci numai Erosul transfigurează melancolia. Când iubeşti o fiinŃă. este ca o reîntoarcere în spre purităŃi pierdute. atunci cunoaşterea a suplinit dureros elanurile iubirii. DiferenŃa aceasta de nivel psihic între cunoaştere şi iubire. ci distruge progresiv în fiinŃă. al cărui izvor să fie necesar în picuri de transparenŃe. Pasivitatea. Există în orice cunoaştere obiectivă. Din asocierea lor se naşte un tremur plăcut şi suav. ci perfect reversibil. cu o perspectivă obiectivă. o tensiune extremă. momentele de reală cunoaştere sunt extrem de rare. tremurul imaterial purifică melancolia în aşa măsură încât starea melancolică pură devine în sine extrem de fecundă fără a fi însă creatoare. că femeia care-Ńi şerpuieşte ca o obsesie întreaga ta fiinŃă. Atunci infinitul melancoliei devine vibraŃie puternică. tremurul imaterial voinŃă de realizare.

Iubirea împotriva adevărului. în volutele vitale ale iubirii. până unde adâncimea ei neagă tendinŃa spre cunoaştere şi până unde adevărul este înfrânt de iubirea care ne face prea vii pentru a putea fi obiectivi. Căutăm iubirea pentru a scăpa de prăbuşirea în nimic prin lucidităŃile cunoaşterii noastre. Pe fiinŃa ce o iubim o cunoaştem cu adevărat numai după ce n-o mai iubim. dimpotrivă luciditatea milei răpeşte orice strălucire la care ar avea drept iluzia oricărei fiinŃe. în potenŃialul erotic ca atare. noi nu anticipăm nimic. Suntem prin iubire. nu transfigurăm deloc. seci şi goi. Din acest motiv. fiindcă persoana ce o iubim actualizează numai un potenŃial lăuntric de iubire. Nu ne doare atunci iubirea altei fiinŃe. La oamenii cu multă imaginaŃie şi cu o viaŃă interioară complicată. numai aceasta se prezintă ca stare pură. Va putea Erosul să distrugă în cele din urmă logosul? Convertirea iubirii în milă determină ultima fază a iubirii. Căci existăm numai prin iluziile. cu cât distanŃa de persoana iubita este mai mare. deoarece numai ele exprimă individualul. desprinzându-se din prezenŃa fizică a persoanei iubite. iată o luptă pentru viaŃă. nu este decât o manifestare a acelei iubiri care nu vrea să se realizeze de teama de a nu muri. pentru propriile extazuri şi pentru propriile greşeli. nu dăruim nimic generos. iubirea care creşte alimentată de fatalitatea spaŃiului. ne savurăm pe noi înşine. când am devenit lucizi. Nu este mai puŃin adevărat că numai prin femeie putem vedea până la ce nivel se ridică intensitatea iubirii noastre. Nu poate exista o iubire pur subiectivă. atunci trăieşte iubirea ca iubire. Dorim iubirea pentru a nu fi contrafăcuŃi şi falsificaŃi de adevăr şi de cunoaştere. mila este ca o cenuşă ce acoperă ultimele pâlpâiri de foc ale Erosului. pur elan subiectiv. deznădejdile şi greşelile noastre. Mila este o iubire în oboseală. Iubesc iubirea din mine. avem o viziune atât de clară a locului în lume a altei persoane. 2 • E m i l Ci o ra n . Iubim o femeie. În milă. Realitatea primordială şi efectivă este iubirea din noi. Numai iubirea de departe. în farmecul lui voluptos. Şi iubim cu adevărat numai când nu vrem adevărul. agonia iubirii. ne încântăm de voluptăŃile tremurului nostru erotic. cu o direcŃie prea determinată. clari. le topeşte ca într-o iluzie. nu suferim că suntem iubiŃi ? Şi mila noastră nu exprimă regretul de a nu mai putea răspunde Nr. când el trăieşte numai ca realitate subiectivă. ne pare a veni din afară. Pentru aceasta iubim. iubesc iubirea mea. Căci în iubire ne gustăm. iubirea este cu atât mai intensă şi mai profundă. facedin sufletul acestor oameni fântâni nesecate de stări cristaline în puritatea lor. există totuşi pornirea în spre adevăr) sunt atentate la iubirea noastră şi la dorinŃa noastră de iubire. Iubirea care rămâne dorinŃă şi creşte numai în dorinŃă. adâncindu-te în zvîcnirile unui sentiment. Dar abandonarea în experienŃa voluptoasă a iubirii ca stare pură şi între abandonarea în cultul unei fiinŃe. încât ceea ce este în noi cu adevărat trăire erotică. ci şi cu obsesia unei fiinŃe din afară. se găseşte nu arareori o astfel de purificare a iubirii încât ei trăiesc elanurile iubirii în ceea ce ele au suav. cunoaştem şi devenim obiectivi mai repede decât menŃinându-ne în elanurile pure ale sufletului nostru. PrezenŃa ei fizică face din sentimentul nostru ceva prea oriental. De aceea în milă ne dăm seama atât de bine de condiŃia altuia. stingerea iubirii este un presentiment neliniştitor. ne realizăm mai repede şi murim mai repede. Atunci ai priză directă pe adânca ei interioritate. Iubirea este o sursă de existenŃă. Când Erosul s-a actualizat. Contopirea în tremurul vital în iubirea ca germen. Prin femeie. Generalul cunoaşterii şi abstracŃia adevărului (chiar dacă adevărul nu există. Singurătatea sexelor şi lupta sălbatică între bărbat şi femeie îşi au izvorul în această interioritate a iubirii. virginal. care face suferinŃele fluide. Femeia este pretextul indispensabil care-mi aduce într-un ritm intens pulsaŃiile timide ale iubirii. înainte ca o fiinŃă să fi trezit la viaŃă şi să fi actualizat acest potenŃial. Când începe să ne fie milă de o persoană pe care am iubit-o înseamnă că elanul nostru nu mai poate susŃine lupta împotriva evidenŃei. întâia este cea primordială. fiindcă ne este scumpă iubirea noastră. După flăcările şi văpăile iubirii. în pulsaŃiile ei pure. Şi în iubire nu putem cunoaşte.Texte din manuscrise 177 adevăr. în iubirea ca dorinŃă. o iubire în care obiectul ne este exterior.

zâmbetul acesta se opreşte pe tot. care în noi s-a lichidat de mult ? Cu cât mila creşte. Aici cunoaşterea n-are ce distruge. fără ca să ne doară cât de puŃin această destrămare. ÎnvăŃăm să trăim luptând împotriva propriei noastre fatalităŃi şi în lupta noastră nu face decât să secăm fântâna tristeŃilor noastre. Să le suportăm numai până când ele au poezie. Nu ne par atâtea femei superficiale. faŃa cea mai lipsită de expresie şi nu împrumută o adâncime unui vid interior ? AtracŃia zâmbetului melancolic provine şi din această prezenŃă a lui la persoane atât de diferite ca formaŃie spirituală şi ca nivel psihic. Nu trebuie să ne lăsăm dominaŃi de invazia tristeŃilor. Plutind peste tot. evoluează în tot. Şi nu ne încântă în farmecul de destrămare plăcută a melancoliei singurătăŃi sonore. Lupta împotriva lor trebuie dusă cu absolut toate metodele care există. el evoluează deasupra lumii. deoarece progresul ei nu este decât o continuă auto-anulare. doar vom putea odată. ingenuu. – Nu simŃim în melancolie cum sufletul ni se deschide sub chemări vagi ? Şi nu sunt aceste chemări presimŃiri de plăcute nelinişti şi nu este dulce aroma plecată din destrămarea noastră ? Căci sufletul ni se deschide într-o voluptoasă destrămare. face vulgaritatea misterioasă. fără să poŃi ştii dacă e înŃelegere sau extaz. pe atât sunt tristeŃile de amare. cu atât ireparabilul ce desparte două fiinŃe se adânceşte mai tare şi intensitatea ei nu face decât să arate cât de mare este în noi regretul de a nu mai putea iubi. Suavitatea este o sursă de lumină tainică în melancolie. Nedeterminatul şi vagul care se desprind din acest zâmbet te atrag ca inexplicabilul misterului. Indeciziunea lui se amplifică de mărimea în spre care el se îndreaptă. vulgaritate. Pe cât sunt melancoliile de dulci. a o înŃelege şi a o cunoaşte. pur toarnă peste vagul melancolic un fluid imponderabil şi misterios ce se dilată în noi ca un parfum îmbătător şi fin. Să nu uităm că există în lumea aceasta pumni. când e instinctiv. Şi triumful cunoaşterii nu ne arată decât în ce mare luptă ne-am angajat şi cât e posturi pierdute avem de recucerit. palme. Genial sau diletant. suavităŃi intime. extaz într-o lume de culori ireale. Căci dacă nu vom avea atâta tărie încât să înfrângem cancerul tristeŃilor. Suntem siliŃi să învăŃăm ce înseamnă a trăi numai după lungi tristeŃi. cu un izvor mai pur. Nu simŃim dimpotrivă delicii virginale. cu ajutorul cărora înfrângem temporal tristeŃea. ca-ntro grădină cu flori care îşi întind petalele în nesfârşit. într-o aspiraŃie spre vag. Lupta dintre iubire şi cunoaştere se desfăşoară pentru ultima oară în milă. într-un indefinit mângâietor. strigăte. pe nimic. în acest indefinit consistă o explicaŃie a imposibilităŃii noastre de a ne sătura de melancolie. marşuri. într-un reflux insensibil spre nesfârşirea din care au plecat.178 Texte din manuscrise unei iubiri. atunci e sublim. să izbucnim furioşi împotriva lor. Şi învăŃăm să trăim numai prin reacŃiuni. ci de nivelul sentimentelor noastre. secaŃi de tot. Când el pleacă dintr-un rafinament interior. Şi cu cât ai înŃeles mai mult cu atit ai înŃeles mai puŃin. cu alte adâncimi şi cu alte clarităŃi. ce cresc din nesfârşit. datorită zâmbetului melancolic. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . utilizând toate căile şi toate posibilităŃile. a o găsi cândva plată. sport. să începem astfel de la început. Tot ceea ce este suav. el ne va roade şi ne va putrezi înainte de vreme. când devin reale şi efective. Ultima fază a iubirii nu face decât să ne arate cât suntem de singuri chiar când iubim şi cum totul depinde nu de obiectul din afară. femei. complexe? Nu transfigurează melancolia. spre tăcerea din care a purces fiinŃa ? SingurătăŃile au atâtea glasuri pentru cei care au prea multe de spus pentru a mai putea vorbi ! – Misterul zâmbetului melancolic rezultă din nelămuritul ce-l introduce suavitatea în melancolie. Ne pompăm pe noi înşine. se desprind de lucruri şi revin apoi în mănunchiuri sonore.

de a renunŃa la iluzia de viaŃă din el. Şi oamenii au plătit scump paradoxul formei lor de existenŃă. încât nu poŃi privi cu dispreŃ iluzia creştinilor de a-şi fi atenuat suferinŃele lor prin comparaŃia continuă cu suferinŃele lui Isus ? Dar ce poŃi face când n-ai găsit nici un mijloc de a nu fi singur în durere ? Şi apoi când ai memoria atâtor suferinŃe trecute şi presentimentul atâtor dureri viitoare . după el n-ar fi trebuit să mai existe dureri. Să-Ńi dai seama în fiecare clipă că tot ceea ce faci tu este fructul condiŃiei tale particulare . ci printr-o fatalitate asemănătoare cu aceea care aruncă la pământ un fruct putred dintr-un pom. fără să fie salvaŃi prin suferinŃa lui. după el n-ar mai fi putut exista suferinŃe. căci dac-ar fi suferit atât de mult pe cât se spune.Texte din manuscrise 179 TristeŃea de a fi Nenorocirea omului este că nu se poate defini în raport cu ceva. l-au plătit cu prea multe suferinŃe. toate elanurile şi toate înfrângerile sunt rezultate numai din forma ta particulară de existenŃă. toate gândurile. Nu este revelatoare pentru esenŃa omului pornirea spre decadenŃă ? Cea mai mare parte din oameni decad . Omul nu-şi poate găsi nici un echilibru în lume. Dar Isus n-a suferit decât ca om şi astfel suferinŃa lui n-a putut răscumpăra decât atât de puŃin. Dacă ar fi suferit în natura lui divină. numai puŃini se înalŃă. că toate gesturile absurde. Obsesia de fiecare clipă a absurdului uman face de două ori existenŃa insuportabilă : ca viaŃă concepută biologic şi ca viaŃa deviată în formă umană. fiindcă echilibrul nu se câştigă negând viaŃa. încât doreşti să devii orice numai om nu. tristeŃile. n-au făcut prin chinurile lor decât să adauge contribuŃia lor la infinitul suferinŃei umane. Este bine că în lume se mai găsesc şi creatori fericiŃi. Ori se pare că toŃi oamenii care au venit după Isus. Când te gândeşti mult asupra omului. sau prin renunŃare. OscilaŃia lui între viaŃă şi spirit. dar nu o detaşare prin transcendenŃă. înseamnă a te desgusta de fenomenul uman în aşa măsură. te apucă o nemărginită amărăciune. ea însăşi inadmisibilă. riscate sau groteşti. că el n-are în existenŃă un punct stabil şi un centru de determinare. Orice decadenŃă este o deficienŃă de existenŃă şi o pierdere în existenŃă. De aceea omul are privilegiul de a putea muri oricând. pe care Cristos nu l-a putut realiza. precum este bine că se mai găsesc şi oameni care se pot înălŃa încontinuu. deja trăind. Aceştia nu şi-au găsit decât mângâierea propriului lor chin şi nu şi-au găsit liniştea decât în suferinŃe şi mai mari. Animalul acesta indirect doreşte spiritul şi regretă viaŃa. Căci nu te întristează numai faptul că în destinul lor poŃi vedea viitorul tău. îl face să le piardă şi pe acestea şi să devină astfel un nimic care doreşte existenŃă. deşi a mângâiat pe mulŃi. prin sublim. Întreg procesul de decadenŃă a omului nu este decât o succesivă detaşare de existenŃă . asupra condiŃiei lui particulare în lume. bucuriile şi prăbuşirile. chinurile cărui om Ńi-ar putea îndulci amarul chinurilor proprii ? Isus n-a suferit pentru toŃi oamenii . * * * Este atât de greu să treci peste lipsa de nădejde din suferinŃă. fără să poată mângâia însă pe cei mai singuri. ci numai pentru Nr. să te obsedeze absurdul formei umane de existenŃă. Isus n-a venit pentru cei mai singuri. Într-adevăr puŃin a avut de suferit Isus pentru ca noi să avem atâta de îndurat. că dacă ai fi fost orice altceva decât om nu le-ai fi făcut. cu inadmisibile suferinŃe într-o lume. Şi nimic nu este mai întristător decât să vezi cum decad oamenii. Or această formă este un paradox în lume. încât singurătatea omului este în acelaşi timp o singurătate a nimicului şi o singurătate a firii. 2 • E m i l Ci o ra n . că ai în fiecare clipă în conştiinŃă această particularitate a condiŃiei umane. sublime. Acest nimic ce doreşte existenŃa este rezultatul unei negaŃii a vieŃii. ci te întristează îndeosebi prezenŃa continuă a unui putregai în esenŃa omului.

schimbi direcŃiuni de existenŃă. Lupta împotriva propriilor întristări este atât de grea fiindcă există un fond de tristeŃe în noi. dar modifici inimaginabil de mult prin durere. Un om care are blestematul şi inepuizabilul privilegiu de a putea suferi absolut în continuu. mult mai profundă este. şi de orice gen de informaŃie. numai dintr-un raport. chinuitor şi persistent. Nu aş conduce niciodată un stat cu programe. deoarece ea izvorăşte din existenŃa noastră ca atare. Este o schimbare de perspectivă. Un popor întreg ar putea fi modificat prin suferinŃă şi nelinişte. Dar dintr-un popor nu trebuie să faci o sumă de creatori . Toate celelalte experienŃe şi fenomene nu reuşesc să modifice esenŃial temperamentul cuiva sau să-i adâncească anumite dispoziŃiuni până la a-l transforma integral. dar este imposibil să învingi un fond ascuns şi intim. are în sine destule rezerve pentru a face inutilă orice contribuŃie din afară. concepŃii. sunt oameni care nu pot trăi mai departe decât negându-se continuu pe ei înşişi. independent de determinantele exterioare ale tristeŃilor. care este adevărata tristeŃe metafizică. într-adevăr. din această comoară blestemată. le-a intensificat şi le-a adâncit cum nu reuşeşte să intensifice şi să adâncească viaŃa sufletească a unui om normal o existenŃă întreagă de meditaŃie. deoarece orice suferinŃă mare şi durabilă afectează fondul intim al fiinŃei. Cunoaşterea obiectivă şi impersonală nu face decât să îmbrace un manechin. nici a lecturii şi nici chiar a singurătăŃii luată ca atare. Dintr-un popor indolent şi sceptic aş scoate foc printr-o teama. Singura armă împotriva mediocrităŃii este suferinŃa. al celor absolut singuri. menŃine pe om într-o tensiune în care nu mai poate fi mediocru. suferinŃa face un sfânt şi în locul tuturor iluziilor lui întinde plăgile şi cangrena renunŃărilor. însă. printr-un tremur continuu. deoarece faptul pur de a suferi este suficient pentru a dispune la meditaŃie continuă. Transfigurarea lor n-a fost opera intervenŃiei divine. IndolenŃa. Modificând fondul intim al fiinŃei. dintr-o relaŃie. Până acum nu s-a găsit un D-zeu al celor mai singuri. atitudini şi viziuni. Din câte femei echilibrate n-a făcut suferinŃa sfinte ? Absolut toate sfintele au suferit dincolo de orice închipuire. Prin ea schimbi temperamente. te aduce întrun plan de existenŃă străin aspiraŃiilor tale fireşti. După ce ai suferit mult îŃi vine imposibil să-Ńi mai dai seama de perioada de viaŃă în care n-ai suferit. tot complexul de valori ale culturii nu modifică nimic în esenŃă. A lupta împotriva acestei tristeŃi metafizice înseamnă a lupta împotriva ta însuŃi. căci orice suferinŃă te înstrăinează de dispoziŃiile tale naturale. pot fi distruse prin teamă. scepticismul vulgar şi imoralismul superficial. care te îmbogăŃeşte sau te distruge pentru a te face orice numai mediocru nu. Se poate scoate atât de mult din suferinŃă. Astfel dintr-un om născut pentru viaŃă.180 Texte din manuscrise cei singuri. Pe acestea le poŃi învinge . tristeŃea de a fi. manifeste şi legi. În intimitatea fiinŃei noastre există neliniştea propriei noastre distanŃe de lume. printr-o teroare fecundă şi o suferinŃă generală. În acest fond de tristeŃe nu pot vedea altceva decât tristeŃea de a fi. printr-o neliniştire chinuitoare şi o tortură arzătoare. Toate metodele obiective. dar nu o fiinŃă. Este drept că o suferinŃă ce vine din afară nu este tot aşa de fecundă ca o suferinŃă care creşte imanent într-o fiinŃă. ea modifică implicit şi raportul acesteia cu lumea. de înŃelegere şi de simŃire. fiindcă până acum nimeni n-a găsit mângâierile care ar putea face mai puŃin nefericite aceste fiinŃe. ci o sumă de oameni. de idei. printr-o neliniştire totală. din natura intrinsecă a fiinŃei pe când neliniştea distanŃei de lume. SuferinŃa de fiecare clipă. sursa originară a nesfârşitelor întristări. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Oamenii n-au înŃeles că împotriva mediocrităŃii nu se poate lupta decât cu suferinŃa. Întreaga nelinişte ce urmează suferinŃei. o suferinŃă monstruoasă şi durabilă le-a relevat lumi pe care nimeni nu le poate bănui. Nu schimbi mare lucru prin cultură sau prin spirit. şi n-aş lăsa pe nici un cetăŃean să mai doarmă liniştit până când neliniştea lui nu l-ar asimila formei de viaŃă socială în care trebuie să trăiască. Ah ! Lumea asta care nu şi-a găsit până acum decât un mântuitor ! Numai suferinŃa schimbă pe om. Şi. de oameni. se poate dispensa pentru tot restul vieŃii lui de cărŃi.

o reverie sau o explozie. Acest orgoliu dispare la acei a căror existenŃă este o sumă de răspântii şi la care trăirile totale sunt atât de frecvente încât se simt depăşiŃi. atât de profunde şi de debordante. PrezenŃa ta să fie o mustrare. Nimeni să nu ştie cât vei trăi. numai oamenii care au destin. De ce să ne mai aducem aminte de ceva şi de ce să mai dorim ceva. din acest motiv. Trebuie anulate într-un mod oarecare memoria şi toate sentimentele care încearcă să se cristalizeze în noi. Şi atunci i se pune aceluia ultima întrebare : dacă lumea a fost creată sau dacă n-a fost încă. Căci este inutil să simŃi şi să ai conştiinŃa permanenŃei şi continuităŃii eului. orgoliul animalului raŃional nu vrea să admită rolul destinului interior la marile răspântii ale existenŃei lui. Totul este să poŃi fi total fără să ai memorie. Toate afecŃiunile durabile. cum vei gândi. 2 • E m i l Ci o ra n . calcă sigur în existenŃă. fără perspectiva relativităŃii lui în cadrul celorlalte acte. o verigă dintr-un lanŃ. Este curios cum oamenii exagerează valoarea hotărârii. Şi ne depăşesc prin sentimentul de iresponsabilitate ce-l avem de câte ori trăim astfel de experienŃe. mai aproape de fondul nostru iraŃional. Totul este să ai destin. a căror viaŃă se dilată atât de mult încât n-o mai pot domina în nici un fel. nimeni să nu fie sigur de drumul pe care vei apuca. ce vei face. dându-ne impresia infinitului lăuntric în conştiinŃa mărginirii fatale a oricărei individuaŃii. o teamă. avem fatal conştiinŃa limitării noastre. a mărginirii individuaŃiei . în el tremurul individuaŃiei este o halucinaŃie. când în ele suntem mai iresponsabili. toate actele vieŃii devin materiale de memorie. creându-se astfel o permanenŃă inutilă a eului. adânci şi îndepărtate. să fii un „caz”. din care nu mai rămâne în înŃelegerea lor decât o schemă. ExistenŃa ta să n-o poată rezolva vreodată. tot ceea ce derivă din valori şi criterii exterioare dispare. sunt siguri că ei trebuie să ajungă undeva . Acel om. că se consumă un destin de care eşti iresponsabil. de meditaŃie. un nimic ce devine fiinŃa. un extaz. ci absenŃa ta fizică să mărească chinul neînŃelesului. toate regretele şi toate aspiraŃiile ce se dilată pe o sferă mare de timp ne împiedică să trăim. de presentimente. Când trăieşti extrem de intens. o creaŃie infinită. pentru a lăsa locul unor determinante mai adânci. în ea. ne poate duce la anularea memoriei şi la eliminarea Nr. a atitudinii în marile evenimente. De ce putem cunoaşte pe oameni numai în marile evenimente din viaŃă ? Fiindcă aici hotărârea şi calculul raŃional n-au nici o valoare . ne depăşesc. conŃinuturile fiinŃei tale debordează limitele unei existenŃe individuale . Nu avem noi în trăirile totale sentimentul unei invadări irezistibile. ci doar o teamă şi o bucurie pentru prăbuşirile şi înălŃările tale. de ură şi de entuziasm . de ce încercăm să umplem trecutul cu o nesfârşită serie de conŃinuturi şi să anticipăm viitorul printr-o tot atât de nesfârşită serie de conŃinuturi ? De ce să mai avem sentimente. o nelinişte. cu evoluŃii de sentimente. ne doare şi ne surprinde când tensiunea intimă explodează în conŃinuturi atât de vii. ai atunci impresia că în tine palpită forŃe necunoscute. Ca indivizi. un aspect fragmentar şi simbolic . Să fii pentru altul prilej de alarmă. iresponsabilitatea este vădită. toate acele trăiri care ne angajează mai mult. ToŃi oamenii care n-au un destin şi care nu pot deveni „cazuri”. este pentru el însuşi o nelinişte absolută şi un prilej de nelinişte pentru alŃii . să facă din existenŃa ta o surpriză continuă. Şi aceasta nu e posibil decât prin realizarea integrală a fiecărui act de viaŃă fără conştiinŃa distanŃei. care e un „caz”. cu progres de aspiraŃii şi cu adâncimi de regrete. VieŃuirea absolută în clipă ca supremă actualitate a vieŃii individuale. dominându-ne ? De unde iluzia autodeterminării ? Interpretarea posterioară a oamenilor după ce procesul s-a consumat.Texte din manuscrise 181 Toate trăirile totale. un element în succesiune. al unui proces ascuns ce se desfăşoară în noi. însă. care să evolueze în timp şi să ne legăm prin ele de obiecte ? De ce să ne mai ataşăm de lume în timp ? Oare n-am putea trece peste aceste piedici în calea vieŃii dintr-o integrare şi o semnificaŃie generală ? Trăirea sub dimensiunea amplă a timpului face din orice act al vieŃii. îi face insensibili la iraŃionalitatea procesului. Dintre oameni sunt impresionanŃi numai aceia a căror existenŃă este o serie de răspântii. ne încurcă şi ne îngreunează existenŃa. o nelinişte ciudată. Şi deşi în experienŃa procesului. în fiecare moment. un extaz sau o bucurie. Valoarea nulă o hotărârii raŃionale răsare atunci într-o evidenŃă dureroasă. căci finalul este implicat în premisele fiinŃei lor.

ci viaŃa noastră să fie ca o beŃie de fiecare clipă. Atunci te miri când Ńi se spune. nici moartea nu mai pot avea o semnificaŃie. că trăieşti precum te miri când Ńi se spune că mori. în care fiind totali şi prezenŃi să nu avem ce uita şi să nu avem ce dori. cu cadavrele trecutului şi cu sigurele cadavre ale viitorului. n-ai ce arunca deoarece nimic nu te apasă din afară. pentru care nici viaŃa. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . de la distanŃă. Să nu trăim momentele vieŃii ca probleme. fără început şi fără sfârşit. ci ca realizări absolute . Numai realizarea absolută în clipă ne poate scăpa de tortura de a avea un timp al nostru. ci rămâi ca o existenŃă.182 Texte din manuscrise deznădejdii de a trăi în timp. Niciodată să nu credem că începem ceva şi sfârşim ceva. ca o totalitate de existenŃă. Fiind în fiecare moment total. să trăim în fiecare clipă ca şi cum am trăi ceva definitiv.

sunt sceptici şi acceptă totul. profeŃia ni le face accesibile în trăirea exasperată în moment. trăim clipa în direcŃia ei absolută. PrezenŃe şi realităŃi vii devin în ea dorinŃele noastre şi viziunile strălucesc în prea-plinul actualităŃii. cum pot exista suflete care nu se chinuiesc. Viziuni să devină adevărurile noastre şi principiile profeŃii. Şi n-au crescut ardorile profetice în noi din presimŃirile sfârşitului în tot ceea ce am trăit ? Cu o pornire bestială să înghiŃim timpul. Mai avem noi timp de pierdut în dovezi. Numai în profeŃie. Valoarea ethosului profetic consistă în voinŃa de a te lichida tu însuŃi într-o trăire imensă ca un extaz. de nu vă zvârcoliŃi până la plesnire. pentru ca în fiecare clipă viaŃa noastră să fie un început. săltând deasupra timpului. O concepŃie dramatică a vieŃuirii în timp este la baza Nr. pentru prezenŃa marilor sfârşituri în marile începuturi. Vorbele noastre să fie flăcări şi fulgere să fie argumentele noastre. Dincolo de cultură să ne spulberăm energiile şi intensitatea energiei noastre ca-ntr-un vârtej să crească. conŃinutul ei. un salt deasupra lui. de infinită posesie. să ne orbească în paroxismul lor luminos şi indeterminatul lui să rezulte din setea noastră de absolut. Nu înŃeleg cum pot exista oameni indiferenŃi în această lume. trebuie să ne trezească entuzismul nostru. în argumente şi în convingeri ? Nu iubim profeŃia. că trebuie să trăim cu frenezie şi să ne realizăm în profeŃie. torturaŃi şi chinuiŃi toŃi aceia care aşteaptă ca timpul să le risipească fărâma lor de existenŃă. Cu un bici imens ar trebui loviŃi toŃi aceia care aşteaptă să trăiască şi care nu se consumă dramatic în demonia timpului. AŃi cunoscut cu toŃii prea puŃine înfrângeri de nu aveŃi pofta marilor prefaceri. Trebuie să ne încântăm de tot ceea ce-i profetic pentru pasiunea de absolut din orice profeŃie. Ar trebui să fie interzişi spectatorii şi toŃi aceia care din distanŃă fac o virtute. de a urî. să fie Ńelul nostru şi să acceptăm viaŃa numai pentru mari negaŃii şi mari afirmaŃii. o culme şi un amurg. De nu vom avea noi dorinŃa nesfârşită de absolut. lacrimi care nu plâng. de a vă arunca înnebuniŃi de obsesia altei vieŃi. timpul ne va înghiŃi iremediabil şi viaŃa pierdută ne va fi în tot atâtea clipe câte laşităŃi ne-au diminuat fiinŃa. Şi aproape toŃi oamenii sunt fărime de existenŃă ce-şi aşteaptă propria lor lichidare. 2 • E m i l Ci o ra n . de nu doriŃi o absolută trăire. ardoarea noastră să îmbrăŃişeze conŃinuturile de existenŃă într-o participare originară şi până la extaz să trăim totul. Ultimele finalităŃi. Să devenim altceva. vrăjiŃi de alte speranŃe şi măcinaŃi în alta deznădejdi. ViaŃa socială să ne fie cîmpul de verificare a inflamabilei noastre sensibilităŃi şi în tot ce are exterior viaŃa să ne revărsăm infinitul nostru lăuntric. Nu încearcă profeŃia să suprime inevitabilul distanŃelor în timp şi nu încercăm în ea să trăim totul în formă absolută ? ToŃi ceilalŃi care nu cunosc văpăile consumatoare ale spiritului profetic primesc succesiunea clipelor în relativitatea lor. nu ne vom merita nici viaŃa şi nici moartea. Numai un suflet ce se frământă şi care niciodată n-a uitat că trăieşte. de realizare integrală. inimi care nu ard. fiindcă ea înghite timpul ? Cu conştiinŃa timpului. în ceea ce ar trebui să fie şi înspre ceea ce ar trebui să Ńintească. simŃiri care nu vibrează. Să trăim totul cu atâta pasiune încât destinul nostru ca un trăznet să despice obscurităŃile lumii şi ale noastre. Dacă nu ne va arde conştiinŃa misiunii noastre. Ca-ntr-un elan mistic viziunile să ne invadeze de străluciri.Texte din manuscrise 183 Elogiul profeŃiei Trebuie să ne intre în sânge tuturora că timpul nostru este un timp de mari misiuni. este profeŃia noastră şi viitorul trăit în actual. Pe toate planurile vieŃii. Cu toŃii aŃi suferit prea puŃin de aŃi devenit numai sceptici ! V-a călcat istoria şi viaŃa în picioare şi în dezastrul vostru n-aŃi avut nici curajul de a urla. False să le declarăm pe toate acele adevăruri care nu dor şi nule toate principiile care nu ne ard.

să cucerim şi să dezrobim luminile ascunse de întunericul lumii şi al nostru ! München. Căci indiferenŃa este adevărata crimă în contra vieŃii şi a suferinŃei. din care scăpare să nu fie pentru acei care nu suferă de dorinŃa transfigurărilor ultime.184 Texte din manuscrise oricărei profeŃii. ConştiinŃa misiunii noastre să crească dintr-o cuprindere infinită în clipă. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . la concepŃia comodă a complacerii în surprizele diverselor momente. Focul lăuntric să ne fie obsesia noastră şi pe el să ne înălŃăm ca pe aripi. Oamenii aşteaptă totul de la timp. Mai 1934. speranŃele să se realizeze şi moartea să vină la „timpul” ei. Mesianismul nostru să fie ca un incendiu în care toŃi indiferenŃii acestei lumi să fie mistuiŃi. Şi elanul nostru profetic să fie un tremur contagios ca boala sau ca focul. aşteaptă ca idealurile să se împlinească în viitor. dintr-o furie exaltată a vieŃii ce se vrea plină în ciuda neantului temporal. Astfel de culmi să atingem în viziunile noastre ca grandoarea lor să-i înmărmurească pe ceilalŃi şi scuturându-i dintr-o mare contemplare. Marile misiuni să ne apere de cangrena timpului şi clipele să treacă în eternităŃi şi eternităŃile în clipe. Sentimentul normal şi mediocru al temporalităŃii nu te poate duce decât la aşteptarea vieŃii. de pasiunea celor absolute să nu mai poată fi indiferenŃi. Împotriva acestei atitudini frenezia noastră profetică să nu cunoască margini. O luptă groaznică împotriva timpului şi a inerŃiei vieŃuirii temporale. în el să prindem această lume adăpostită în linişti şi umbre şi-ntr-o cruciadă universală.

aproximativ şi inutil este orice spirit critic. prin care obscurităŃile Nr. ci eşti silit să îmbrăŃişezi structuri diferite de valori. în care unii se sacrifică din disperare. dacă n-ar fi decât o barbarie de oameni inculŃi sau de oameni distinşi de cultură. 2 • E m i l Ci o ra n . Amestecul. Oare toată pasiunea nebună din noi nu este atât de puternică încât. să ne avânte în conştiinŃa propriei noastre misiuni ? Cu toŃii am negat prea multe lucruri pentru a putea fi numai sceptici. mai avem dreptul să facem numai consideraŃii ? NuŃi vine mai bine să renunŃi la cărŃile ce ie citeşti sau la cărŃile pe care le scrii. Am disperat prea mult pentru a nu ne consuma în flăcările unei credinŃe. Îndoiala simplă. oricât de durabilă ar fi. care toate astăzi s-au disociat şi s-au cristalizat autonom. acela nu experimentează nimic din drama omului contemporan. la probleme politice. fraŃilor. planuri diametral opuse care nu pot fi trăite fără ca accesul lor să nu provoace o furie neliniştitoare. într-o cruciadă teribilă şi avântată. la toate ideile de bibliotecă şi la toate voluptăŃile muzicale. la gânduri. Să plecăm. în incapacitatea lui de a realiza un stil armonios. împotriva a tot ceea ce nu e puritate. aruncat într-o pluralitate de forme divergente pe care nu le poate sintetiza unitar în trăirea sa. în această lume în care nedreptăŃile sunt eterne şi imanente în suferinŃele arzătoare şi infinite. la femei şi la visuri. incapabili de sacrificii. aproximativă şi inutilă. Trecerile rapide de la probleme religioase. scepticismul şi toate îndoielile acestei lumi nici n-au putut bănui. dintr-o frenezie oarbă şi apocaliptică. artistice etc. Şi dacă credinŃa noastră n-ar fi decât avântul nostru exaltat. Ar fi o mare greşeală să se vorbească de dezabuzare sau de un scepticism comod. dintr-un elan tumultuos şi din văpăi irezistibile. sceptici. în lumea asta de indivizi acri. de abandonare în viaŃă şi moarte cu egală pasiune. împotriva putregaiului uman. O mobilitate dramatică îl azvârle şi-l rostogoleşte din înălŃimi în prăpăstii şi din toată existenŃa lui nu face decât o serie de surprize. mai putem zâmbi şi ne mai putem juca. este sterilă. o iritare constantă şi o tensiune enervantă. Să ne bucurăm toŃi cei care suntem prea încordaŃi pentru a fi lucizi şi prea debordanŃi pentru a fi comozi. În lumea în care unii mor fără să fi cunoscut victoria. ci şi dintr-o afirmare a neliniştii. Căci astăzi este imposibil să te mai menŃii într-un cerc determinat de probleme. într-o sferă bine delimitată de valori. precum steril. Tot farmecul neliniştitor al omului de azi consistă în contradicŃia lui intimă. Numai acei oameni pot fi creatori care sunt arşi de o pasiune atât de intensă. Un polimorfism. nu este ea totuşi o credinŃă. ViaŃa nu e un spectacol şi nici un joc. izvorât fatal din îndoială. murdari. împotriva a tot ce a rezultat din obrăznicia şi megalomania omului. Întreg eroismul nostru pornit dintr-o zăpăceală dinamică. dezinteresare şi eroism ? Căci m-a apucat o pasiune nebună pentru tot ce e pur şi nefalsificat. ca expresie constituŃională a omului. împotriva tuturor idealurilor moarte care ne înăbuşă elanurile noastre şi împotriva tuturor formelor care ne apasă misiunea noastră. încât au senzaŃia că mor. ce nu se naşte numai din oscilaŃii între sfere diferite de valori. să realizeze ceea ce impotenŃa raŃională. în psihologia omului contemporan. în altă atmosferă şi te obligă la o multiplicitate de atitudini contradictorii. pentru a te înregimenta într-o cruciadă împotriva tuturor nedreptăŃilor umane. în culmea celei mai groaznice deznădejdi. spiritul critic. a unei ardori pasionate cu o încordare disperată şi un ethos mesianic îmi trezeşte o nemărginită admiraŃie. te arunca irezistibil în alt spirit. iar alŃii urcă din iubire toată scara renunŃărilor. Cine nu se simte dominat de un impuls spre o vastă mobilitate.Texte din manuscrise 185 TentaŃia politicului şi a jertfei OscilaŃia între preocupările cele mai detaşate de actualitate şi între necesitatea de a lua o atitudine imediată în consumarea unui proces istoric dezvoltă în conştiinŃa unora din intelectualii de azi o frenezie ciudată.

A trăi pur şi simplu este a nu împrumuta nici o adâncime actelor vieŃii. voluptatea pătimirii ? Nu pleacă din ea tendinŃa de a adânci viaŃa prin tot ceea ce atacă şi compromite această viaŃă ? Nu răsare ea din pornirea de a arde viaŃa în rădăcinile ei. adică la ultimele pierderi. un domeniu în care totul se petrece ca-ntr-o succesiune de transfigurări. Aceasta îşi pierde puritatea şi farmecul prin această relaŃie . numai atunci ea încetează de a mai fi o banalitate şi o evidenŃă. atunci când ele se consumă în condiŃiile naturale ale vieŃii. Şi atunci să ne mirăm de ce în unii oameni apare. Nimic din ceea ce e periculos şi riscant să nu ne fie străin. ca într-o simfonie de flăcări lăuntrice. A scoate din viaŃă mai mult decât poate da ea. pentru ca o întreagă existenŃă s-o clădească pe flăcări ? O evoluŃie în flăcări este această voluptate a pătimirii. dacă tot ce trăim. de pornirea noastră pasionată. elanurile în dezamăgiri şi dezamăgirile în elanuri . Este o prostie să se afirme că viaŃa ne este dată ca sa o trăim. mult trebuie să fi suferit! Pentru ca actele vieŃii tale să capete o adâncime. Numai când din obsesia morŃii putem scoate scântei. este a-Ńi rata atât viaŃa. ci totul. precum fără margini să fie tremurul în care ne vibrează fiinŃa. adică să scoatem din ea mai mult decât permit condiŃiile ei fireşti. Dar ca să ajungi la regiunea succesivelor transfigurări. de solemn şi de ireal. Sentimentul interior al morŃii numai atunci e fecund. nu vom trăi nelimitat. Există. a căror natură să ne importe mai puŃin. SuferinŃa se converteşte în bucurie. în desfăşurarea pură a actelor vitale. Avem datoria de a ne înălŃa şi a ne scoborî la infinit pe scara formelor noastre de viaŃă.186 Texte din manuscrise fiinŃei noastre devin tot atât de creatoare ca şi luminile noastre ? De ce să nu fim mândri de frenezia noastră. A privi moartea în sine. sub semnul nelimitatului. numai atunci putem transfigura şi viaŃa. descoperi un domeniu care Ńie însuŃi îŃi este accesibil numai având extazul propriilor tale vieŃuiri. se desfăşoară şi se misituie într-un imn de viaŃă şi de moarte. Fără margini să fie pornirea noastră de a misitui în flăcările propriilor vieŃuiri. bucuria în suferinŃă . de apocalipsul nostru intern. cât şi moartea. Trebuie să ne punem viaŃa la cele mai mari încercări. ConsistenŃa stărilor sufleteştii dispare în această succesiune de transfigurări şi se subtilizează în extaze continui. ViaŃa ne este dată ca să o sacrificăm. Într-o astfel de regiune. tristeŃile în văpăi şi văpăile în tristeŃi. dinamică şi productivă ? Nu este datoria noastră să intensificăm văpăile interne şi să ne consumăm la înălŃimi în care tristeŃile noastre devin explozii ? Nu vom împrumuta actelor vieŃii noastre fecunditate. mult trebuie să fi pătimit! Actele vieŃii noasltre sunt banale şi nerevelatoare. Când trăieşti totul într-o adâncime halucinantă. Nu interesează absolut deloc dacă Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . da ! dar nu resemnări. Cine renunŃă înseamnă că are prea mult de dat . Extazul pur al morŃii duce fatal la o paralizare a întregii fiinŃe. Numai fecioarele refuză să se gândească la ultimele probleme. nici o semnificaŃie. Faptul de a trăi ca atare. n-are nici o semnificaŃie. Numai când trăieşti ca şi cum viaŃa este un bun pe care l-ai putea sacrifica oricând. dincolo de sfera obişnuită a experienŃelor de viaŃă. bolile sau măruntele noastre resemnări ? RenunŃări. negativităŃile încetează a mai fi sterile şi demoniile distructive. Nu există altă etică în afara de etica sacrificiului. de ce să nu căutăm să ne facem nefericirea creatoare. este imposibilul pe care-l realizează această pătimire în care suferinŃele sunt însoŃite de fioruri. ca o obsesie vitală. de ardoarea noastră eroică? De ce să nu ne bucurăm când văpăile dorinŃei noastre de sacrificiu înving tristeŃile. Noi nu putem găsi în evoluŃia vieŃii. când prin el putem da o adâncime actelor vieŃii. detaşată de viaŃă. Dar toată viaŃa trebuie să ne fie o serie de virginităŃi pierdute. cine se resemnează n-are nici măcar ce primi ! Pătimirea ca destin Din moment ce nu putem fi fericiŃi. Şi este în această voluptate un amestec straniu de sublim şi fantomal. dar câştigă infinit în adâncime. decât să ne vrăjească adâncimea şi nelimitatul la care putem ajunge.

Jarul atâtor suferinŃe să degaje o căldură învăluitoare şi. Ori avem un destin. să temem mai puŃin renunŃarea. totul să fiarbă într-un clocot şi ca un vulcan să explodăm şi să ne revărsăm. ori n-avem. ci numai cât poŃi fecunda interior. Simbolul nostru să ne fie focul şi. mai poate să ne mai mângâie de tristeŃea de a fi ? Oare nu este momentul când curajul de a trăi înseamnă altceva decât negaŃia morŃii ? Nu trebuie să îmbrăŃişăm moartea. Dacă n-am reuşit să ne înstelăm întunecimile. După ce ne-am ameŃit de toate întunecimile. dacă am pus atâta intensitate şi atât nelimitat pentru a nu deveni cenuşă. arzătoare să ne fie avânturile şi vibrante ex-tazurile . 2 • E m i l Ci o ra n . turmentaŃi de atâta viaŃă. nu pentru a ne aminti de ceea ce vrem să facem. sacrificiul nostru poate să însemne întâia şi ultima noastră libertate. într-o dupăamiază de vară ! Fioruri infinite să ne străbată fiinŃa şi sufletul să ne fie ca un cuptor imens . trebuie să-nŃelegem că viaŃa. ca-n extazurile mistice. Căci nu suntem oameni care să murim la o umbră de copac. să suferim de prea mult inexprimabil. numai în alte forme decât ale ei. cum o să aşteptăm aurora fiinŃei noastre ? În această auroră putem numai să dovedim cât suntem de aproape de sacrificiu şi cât suntem de tari în nefericirea noastră. după ce am vrut să epuizăm în simŃire suferinŃa şi moartea. într-o judecată definitivă.Texte din manuscrise 187 suferinŃa este cauzată de oameni. de boli sau de pierderi ireparabile. când. pentru ca viaŃa să capete alte străluciri şi alte adâncimi. pentru ca lupta împotriva întunecimilor ei să facă mai strălucitoare luminile vieŃii ? Şi nu trebuie să ne verificăm zilnic rezistenŃele vieŃii noastre prin lupta încordată cu forŃele morŃii ? Nu trebuie şă ne salvam viaŃa în fiecare momemt ? Căci numai după ce-am salvat-o. Oare n-a venit timpul. iar în gând am meditat deşertăciunile până la absurd. ci pentru a şti ceea ce suntom. ce altceva decât transfigurarea ne îmbrăŃişează într-o aureola totală şi definitivă ? Să înscriem în edificiul nostru interior cuvintele Sfintei Tereza : „A suferi sau a muri”. Nr.

Atunci pricepi că drumul tău nu se întâlneşte cu al nimănui. Dar unde ? înspre ce nicăieri ? Căci n-ai niciodată încotro să te duci. în jurul tău. i-am iubit şi iam urât ? Când faci bilanŃul în ceasuri de singurătate. Oare cum de Ńesuturile au putut acumula atâta dezolare şi materia cum de nu se aprinde din dragostea suspinelor ? Trebuie să existe fiinŃe care Ńin diavolului de urât. căci altcum nu mai înŃeleg nimic. Nu cred să fi înŃeles vreun om vreodată pe celălalt. de ură care să-Ńi alimenteze dezgustul de lume şi să-Ńi aŃâŃe verva pesimistă sau să te înalŃe la orgoliul unei superiorităŃi melancolice. dar şi posibilul. te pomeneşti. adică. într-o îndurare matură şi mândră. de scârbă. marea şi muzica. totuşi. iar nu pentru a iubi nimicul. nu se pot iubi decât munŃii. în crize de melancolie neagră. a mai găsit de cuviinŃă să scoboare din singurătate spre muritori şi să se stingă între discipoli ? Să nu mi se spună că a făcut-o pentru dezvăluirea unor adevăruri. condamnat şi nefericit.. înŃelegi prea bine că n-ai întâlnit pe nimeni niciodată. că iubirile şi prieteniile nu-s nici măcar iluzii.188 Texte din manuscrise Nu există nimeni Cine-ar putea preciza de când începe să se contureze conştiinŃa clară a vidului de umanitate ce ne înconjoară ? A-Ńi da. al lucidităŃii. După ce-ai răsturnat pe Dumnezeu şi-ai pustiit cerul. lucrurile se petrec chiar contrar. inutil şi dezgustător ! Progresul în timp nu te învaŃă decât să rămâi singur cu tine însuŃi. că mizantropia ar fi punctul iniŃial al renunŃării. seama de clipa în care oamenii se proiectează. al tuturor oamenilor. Ruptura definitivă cu această vietate este stadiul final al renunŃării. în aşa măsură umanitatea a fost infectată de pedagogie. De aceea.. Pregătit încet şi durabil. ca glume fantomale sau pretexte teatrale ale plictiselii tale. ani de zile de decepiŃii. RevelaŃia subită a vidului uman presupune. Nu este semnificativ că Buddha. şi nu numai existenŃa. N-aŃi observat că până şi sinucigaşii vor să ne înveŃe câte ceva ? Ce uşor te separi de cer şi ce greu de oameni! Mă gândesc. în plin delir saturnian. să rămâneŃi în mijlocul oraşului şi să n-aveŃi la cine să mergeŃi ? Golul acela cumplit ce te apucă în mijlocul oamenilor şi pe care nici unul nu-l poate bănui şi descifra şi care te înăbuşe în indescifrabilul soartei tale ! Ai vrea să te duci undeva. Să trăieşti cu mii de oameni în jurul tău şi să-Ńi dai seama că te învârŃi într-un nimeni multiplicat. fiindcă orice obiecŃie nu poate salva de la o umbră de mediocritate pe cel mai lucid om pe care l-a adăpostit pământul. în clipa în care te aşteptai mai puŃin. încoronarea. În realitate. însă. ViaŃa este o înfundătură.. în centrul unui fior ce-Ńi dezgoleşte. Foarte mulŃi cred că începi să te detaşezi de viaŃă prin scârba de oameni. Nu te poŃi duce nicăieri la nimeni. bolnav de singur. vidul cosmic îŃi mai lasă o scăpare şi o ieşire spre om. atât de singur ca şi nimicul să te înduioşeze. după ce-ai înnegrit soarele şi-ai îngheŃat pământul. Buddha a renunŃat la tot pentru a-şi cristaliza o doctrină. vreau să zic : al chinului.. încât nici nihiliştii nu şi-au putut învinge instinctele de învăŃători. la ce mi-au folosit toŃi oamenii pe care i-am cunoscut. că trebuie să-Ńi cultivi rătăcirea şi mândria acestei rătăciri. singur. Necuratul le-a smuls din braŃele lui Dumnezeu şi le-a „aplicat” sărutul morŃii. neantul oamenilor. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . că n-ai fost niciodată decât tu însuŃi. după ce a lichidat interior întreaga existenŃă. Nu vi s-a întâmplat. nici măcar un deşert. când Dumnezeu scoboară pe creierul vostru cu toate umbrele Lui. în cea mai rece şi mai implacabilă nuditate.

contează infinit mai-dureros inexistenŃa persoanelor. La început îŃi pare puŃin rău că e aşa. pentru a-i găsi inexistenŃi. însă. La oameni în nici un caz. Căci mila este peste tot şi nu foloseşte la nimic şi nimănui. 2 • E m i l Ci o ra n .. ai vrea să mai atenuezi dintr-o atât de sfâşietoare evidenŃă. Şi atunci mai poate fi mirare de ce-mi întorc inima de la oameni ? Scârba de ei te face să doreşti şi mai mult izolarea. cu o memorie împovărată de vid! Nr. vidul uman decât o viziune olimpiană a neantului. în care nimeni nu Ńi-a spus nimic. fiindcă nici un sprijin nu vrem de la fantome. Mă îndoiesc dacă viaŃa merită atenŃia şi delicateŃea unui regret. cu voia sau fără voia noastră. pentru acel pe care l-a strâns Satana în braŃe. Toate religiile au vorbit de mângâiere . Trebuie să fi iubit viaŃa până la demenŃă pentru a o găsi superfluă. să vrei să mori îngrozitor de singur şi de neînŃeles. Aceste lucruri n-ar fi deloc triste. iar pentru oameni să fi suferit până la delir. Căci nici unul n-a plâns vreodată de spaima altuia. Ce bine şi ce comod s-ar putea trăi cu ele ! Ar trebui doar – din când în când – că te-mbeŃi ca să nu înnebuneşti. încolo toate ar merge strună. Dar groaza. să mori fără nici o amintire. Are cineva nevoie de milă ? Poate de lacrimi. Lumina a devenit un spaŃiu pentru bestii . Şi asta-i concluzia : oamenii nu există. mai clare : nu există nimeni.. Lucrurile sunt... sufletele delicate nu mai pot respira decât noaptea. groaza care nu Ńi-o poate îndulci decât o groază şi mai mare ! La cine să te duci când te năpădeşte spaima ? În vreun bordel instalat într-un cavou sau pe funduri de mare. dar nici una n-a găsit-o posibilă între muritori.. Filosofilor pesimişti le convenea să susŃină că nu există nimic.. Omul nu-Ńi poate da absolut nimic. Ei lăsau a se înŃelege car exista cineva.. Este îngrozitor să te desparŃi de o lume în care n-ai întâlnit pe nimeni. Urmele acelei îmbrăŃişări rămân. S-ar putea totuşi să existe ceva. Astfel începe tăria singurătăŃii şi un eroism orgolios şi funebru.Texte din manuscrise 189 Gândurile sunt toxine şi adevărurile otrăvuri. pentru ca la urmă să te predai acestui adevăr cu sacrificiul tuturor nădejdilor. dacă ar fi numai cunoaşteri sau îndoieli.. amprente ale condamnării şi pierzaniei. Pentru noi – ca fiinŃe ce luptăm în timp –.

care explică de ce structura cunoaşterii religioase interesează atât de mult astăzi.190 Texte din manuscrise Structura cunoaşterii religioase Problema cunoaşterii religioase. Ca atare. unul care generalizează. Este un mare merit al gândirii contemporane de a fi înŃeles că numai o tipologie a formelor de cunoaştere. Această formulare nu asimilează cunoaşterea religioasă într-una mai generală. formele care 35-au desfăşurat istoric. în cultura contemporană. a intuiŃionismului. satisface concepŃia despre diversitatea realului. IntuiŃia propriu-zisă se aplică la date diverse ale realului. ci absolutul care transcende obiectivitatea sensibilă. cu excluderea tuturor celorlalte modalităŃi de cunoaştere. nu aceea care distruge specificitatea trăirii religioase prin credinŃa barbă în virtutea universală a derivării genetice. cu privire la obiect. se apropie de o mai vie înŃelegere a concretului. numai procedeul de individualizare e fecund şi legitim. Trebuie stabilit că această tipologie nu duce la epuizarea realităŃii printr-o cunoaştere integrală . fără să excludă prin aceasta problematica cunoştinŃei religioase. nu vizează obiectivitatea simplă. Încercările de tipologie – de orice natură ar fi ele – dovedesc tendinŃa. nu numai o atitudine opusă a adus raŃionalismul în discreditul de astăzi. intelectualismul. căci. este de a nu fi avut o înŃelegere pentru problema religioasă. aici nu este vorba de existenŃa sau inexistenŃa obiectului vizat. în cadrul celorlalte. Interesează. care să prindă esenŃa acestor forme diverse. dacă nu se ridică la valabilităŃi logice. este predominarea. ci aceea care încearcă sa înŃeleagă elementul specific şi incomparabil din această trăire. cel din urmă este preferabil. de la care pleca acest tip de pătrundere a lumii. ele sunt irelevante. ea nu justifică decât existenŃa unei formule generale a unui tip. ar fi părut nu numai deplasată. unicitatea care o separă de celelalte. Pentru ştiinŃele istorice. care alcătuieşte centrul productiv şi imanent. Evident.) este mai aproape de adevăr. Pentru problema noastră. ale cărui elemente erau precis determinate. intenŃionalitatea intuiŃiei religioase. Elementul esenŃial. dar chiar nejustificată. pe care încearcă să le înŃeleagă dinăuntru în afară . până la anihilarea individualului şi altul care specifică şi diferenŃiază. pe un plan actual. ea nu este decât o încercare de a expune comparativ. IntuiŃia religioasă. nepermiŃând nici un fel de depăşire. dincolo de multiplicitatea formelor realităŃii. (sursa unică a sentimentului religios din frică etc. Realitatea lui poate să fie pusă chiar la-ndoială. avea şi un alt defect : îngusta excesiv conceptul de raŃional. ci şi limitarea închisă în concepŃiile reprezentanŃilor săi. aşa cum aceasta se prezintă în faŃa noastră . nu în structura lui esenŃială sau existenŃială. Cunoaşterea religioasă este o formă a cunoaşterii intuitive în genere. în acest caz. acum câteva decenii. cea religioasă are darul de cunoaştere predeterminat. Dintre două procedee. pe lângă asumarea unei valabilităŃi absolute. întrucât nu urmărim o critică a metafizicii religioase. omului de a înŃelege viaŃa spirituală în bogăŃia ei. de transcendere a limitelor acestuia. Care este substratul acestei simpatii ? Este convingerea implicită în identitatea de structură a celui ce cunoaşte cu obiectul de cunoscut. ci a cunoaşterii ca atare. nici chiar sîmburele substanŃial ce se menŃine dincolo de diversitatea formelor fenomenale. obiectul ei intenŃionat. Dacă intuiŃia simpatetică Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Una şi alta sunt expresia unei simpatii pentru obiectul de cunoscut. Ce separă intuiŃia religioasă de intuiŃia propriu-zisă ? În primul rând. Cunoaşterea raŃională. deoarece se admitea valabilitatea numai unui tip de cunoaştere. pentru realitatea ca atare. pentru posibilităŃile cunoaşterii religioase. Dintre două persoane care se ocupă de esenŃa religiei. Ceea ce trebuie reproşat raŃionalismului în forma lui gnoseologică. ci vrea să-i stabilească elementele difirenŃiale şi specifice într-un cadru mai mare.

De aici acea certitudine caracteristică acestei intuiŃii religioase. în acest caz. în concepŃia religioasă. polaritatea nu este conceptibilă decât activă. IntuiŃia reprezintă această mulare pe elementul viu. hegelianismul). simbolul apare ca o expresie determinată a ceva nedeterminabil. Toate acestea dovedesc că faptul experienŃei subiective. ea este deschizătoare la noi dualisme şi la noi sinteze. în mobilitatea ei neîncetată şi în iraŃionalitatea ei organică. Conceptul este o formă transcendentă viului. nu trebuie să se uite că trăirea subiectivă. este natural să se treacă peste progresiune. intuiŃia este o negaŃie a istoricităŃii. înspre un sens sau înspre vreo idee. Martin Heidegger. realitatea ontologică. mai accentuat în cea religioasă. că. dinamic şi iraŃional. pe cale directă. Simbolul dovedeşte că de la intuiŃie la expresie este un drum şi că este o iluzie Nr. dacă e intensă. iar groaza. ca atare. În strânsă legătură cu structura intuitivă a cunoaşterii religioase stă problema simbolului. Fiind o prindere directă şi imediată. neantul. iraŃionalul în desfăşurarea realului. Sinteza în structura gândirii dialectice niciodată nu este definitivă . Intelectualismul. Modernii au căzut în paradoxul de a atribui absolutului categoria devenirii istorice (de ex. De altfel. cu conceptul ca unic mijloc de apropiere de real. Din acest caracter. în religie şi în mistică.. ci este necesară şi o orientare activă din partea acesteia. pe baza căruia omul atribuie energii subiective realităŃii obiective. fără să fie semnul unei unităŃi substanŃiale. ceea ce numim marile atitudini sau perspective nu sunt decât sublimări sau obiectivaŃiuni pe un plan mai intelectualizat al acesteia. aici rezidă şi acel sentiment de certitudine ce însoŃeşte intuiŃia. IntuiŃia se orientează. Unde intuiŃia nu-şi poate clarifica elementele. fără a cădea în platonism. a arătat cum plictiseala ne revelează existentul ca total. IntuiŃia. Aceasta este condiŃia subiectivă. Se poate vorbi. dimpotrivă. Dintr-o astfel de categorie face parte intuiŃia vieŃii. absolutul nu e istoric. care certitudine nu se naşte decât acolo unde existenŃa este prinsă. Pe Dumnezeu îl pot cunoaşte întrucât sunt făptura lui. în care distincŃiile ar fi imposibil de făcut. tendinŃa şi sensul polarităŃii sunt de a diminua antinomia. în a sa Was ist Metaphysik ?. 2 • E m i l Ci o ra n . IntuiŃia religioasă. IntuiŃia este o cale directă de cunoaştere. nu se desfăşoară în procesul istoric . în păcat. de care este legată intuiŃia. Când se naşte simbolul ? Atunci când intuiŃia unei realităŃi e prea vie şi prea adâncă pentru a-şi găsi o expresie adecvată. al cărei proces de cunoaştere imediat si progresiv presupune o desfăşurare infinită. Aici nu încap compromisuri sau aproximaŃii. dincoace de sfera ontologiei. devenirea istorică nu este o categorie constitutivă a absolutului. care se întâlneşte la toŃi marii mistici.Texte din manuscrise 191 propriu-zisă explică această identitate printr-un proces de obiectivaŃiune psihologică. valoarea. în esenŃa ei. poate să reveleze un conŃinut destul de bogat de viaŃă. În religie. eficacitatea intuiŃiei religioase nu se manifestă numai prin orientarea omului înspre divinitate. Acest caracter progresiv determină caracterul de provizorat al cunoştinŃei dialectice. În religii. iară un punct de ajungere în acest proces. este o încercare de a trece peste relativităŃile vieŃii şi peste inconsistenŃa formelor. vizează realităŃi ontologice. De aici derivă caracterul neprogresiv al intuiŃiei. mai diminuat în cea nereligioasă. ceea ce exclude autonomia din polaritate. Soren Kierkegaard vorbind de revelarea existenŃialului. s-a dovedit complet incapabil de a sesiza devenirea concretă. nu este lipsit de fecunditate. Absolutul. Cea obiectivă se referă la conŃinutul bogat şi multiplu al obiectului. Cu toate acestea. Este explicabil de ce la baza lui rezidă un mister ce nu poate fi luminat complet. intuiŃia religioasă are ca premisă această identitate. în fluxul ei dinamic şi inconsistent. fără a fi paradoxali. de intuiŃia unui concept. existenŃa în esenŃialitatea ei nu se prezintă dezvăluite intuiŃiei noastre sau sunt incognoscibile. Decât. IntuiŃia care nu se aplică în sfera religioasă intenŃionează şi alte conŃinuturi sau obiecte. Întruparea logosului dovedeşte o identitate de structură. IntuiŃia urmăreşte o cunoaştere cu caracter definitiv . conŃinut inexprimabil într-o formă simplă. ea se deosebeşte de dialectică. chiar daca ar fi astfel. În această legătură a intuiŃiei cu o anumită notă afectivă s-a văzut subiectivismul şi ne valabilitate a ei.

viaŃa istorică a religiei. IntuiŃia. nu fiindcă acesta ar respecta exigenŃele raŃionalului. toate au un domeniu limitat de valori. Ce rol are cunoaşterea raŃională în religie ? Această problemă. IntuiŃia religioasă. această asimilare este inevitabilă. în acest fel. constituie elementul fundamental şi esenŃial din faptul experienŃei religioase. întru atât întru cât ea este religioasă. în procesul de elaborare al intuiŃiei se execută fenomenul care o asimilează unui cerc de valori. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . la ceea ce are ea caracter de sistem. îşi găseşte o importanŃă deosebită atunci când o aplicăm la materialul elaborat al religiei. prin acest atribut este colorată cu diverse note constitutive religiei. atunci când ea se sublimează în planul teoretic. predomină spiritul constructiv al cunoştinŃei raŃionale. şi nu trăirea ca atare. Dogmatica se încadrează într-un plan teoretic . Predominarea aceasta a intuitivului exclude criteriile şi valorile transcendente. cu care religia în mod inevitabil apreciază realitatea ? Se execută aici o eliminare mai mult în intenŃie. alcătuind un tip de cunoaştere în cadrul celorlalte. Atât simbolul cât şi mitul derivă din faptul ireductibilităŃii obiectului. care are priză în ontologie. arta etc. care dă naştere religiei. Cunoaşterea religioasă. fără note anterioare şi fără valori însoŃitoare. în deosebire de mit. care este eliminată pe baza afirmaŃiilor noastre de mai sus. Cunoaşterea raŃională se poate exercita în cadrul dogmaticului. deoarece religia nu poate renunŃa la suma de valori care îi definesc structura. şi. peste care nu pot trece fără săşi altereze substanŃa lor specifică. care ne arată că în epocile când domnea o dialectică facilă.. În religie. este în acelaşi timp o formă particulară a unei structuri mai complexe pe care o constituie intuiŃionismul. Presupunând că intuiŃia ar fi absolut pură. sărăcia interioară era implicită. astfel perspectivele cunoaşterii raŃionale se pot lărgi în acest plan. Religia. Prin predominarea elementului intuitiv în religie se realizează transcenderea tuturor formelor care se interpun între noi şi realitate. decât în fapt. planul formulării raŃionale este ceva derivat. întrucât aceasta reprezintă un sistem. Caracterul lui unic şi singular îl face impropriu pentru asimilare în concept. o dovedeşte procesul istoric. mai puŃin esenŃial. la construcŃia unitară pe plan teoretic. Structura cunoaşterii religioase este determinată de sfera de valori în care: trăieşte religia.192 Texte din manuscrise posibilitatea de a-l suprima pe acesta. El este expresiunea statică. chiar dacă el ar avea – şi are – rădăcini într-o regiune preteoretică. singura fecundă. FaŃă de religiozitate. Că este aşa. care reprezintă un cadru mai vast în arhitectonica tipurilor de cunoaştere. care este o expresie dinamică. ci fiindcă formularea lui este raŃională.

Nu este tot aşa în Renaşterea italiană. Singurătatea şi sentimentul părăsirii au. melancolia este nedezlipită de acel farmec al inutilităŃii ce se desprinde din graŃie. cu perspective suprimate. Mai târziu. dezvoltând la exces sentimentul finităŃii propriei persoane. în secolul al XVIII-lea. intuiŃia vagă şi difuză. este desigur dureros. ci bucuria în faŃa unei creaŃii care dă expresie unei stări sufleteşti ca atare. însă. cu toate complicaŃiile relativiste. aprecierea obiectivă ce vizează formatul. infinitul temporal ca devenire concretă. al prezenŃei ineluctabile a morŃii în viaŃă. melancolia este mai aproape de disperare decât cea din viziunea Renaşterii italiene. precum şi pentru acea abandonare ce rezultă din asimilarea în atmosfera unei opere artistice. în disperare îşi revelează caracterul demonic. a vanităŃii oricărei încercări de a îmbunătăŃi condiŃia omului în viaŃă. În locul infinitului spaŃial. prezent absolut totdeauna în ea. aici melancolia este prea mult colorată feminin pentru a mai avea acea capacitate de revelare a lumii de care vorbeam. o separaŃie a omului de lumea înconjurătoare şi de real în genere. dar încordarea reflexivă este diminuată printr-un zâmbet stăpânit şi misterios. Nr. regretul vizează de regulă un fapt ireparabil din trecut. Privirea rătăcită. în Anglia. o rădăcină mult mai profundă. ea neindicând nimic pentru posibilităŃile viitoare. al suspendării chinuitoare în univers. stabilit că separaŃia de existenŃă în melancolie nu este definitivă. Decât. n-au sens în cadrul limitat. Dürer a observat că atitudinea melancolică n-are o semnificaŃie mai profundă decât dacă privirii omului melancolic i se deschide o perspectivă a infinitului. creează cadrul favorabil pentru starea melancolică. şi în genere în Renaşterea nordică. Ce deosebire. Faptul că am trăit în cadre de viaŃă unde am lăsat ceva din conŃinutul propriei noastre fiinŃe şi că. al imanenŃei răului în rădăcinile firii. dau conştiinŃei noastre viu şi intens senzaŃia ireparabilului pentru totdeauna. la un Reynolds şi la un Gainsborough. Continua progresivitate pe care o implică ideea de infinit. În melancolie se realizează o dualizare. În acest caz necesitatea psihologică primează pe cea tehnică. deoarece omul este încarcerat şi apăsat de spaŃiu. care nu i se mai deschide în grandoarea lui naturală. Dar aici separaŃia de real este oarecum retrospectivă. Printr-o intuiŃie adâncă. La Dürer. ci derivă din totalitatea fiinŃei noastre. întrucât ele nu rezultă din condiŃionări accidentale sau din determinante insignifiante. pe care omul îl împrăştie în infinitate. Pe când în melancolie timpul înseamnă mai mult un principiu iraŃional. Nu este inutil a aminti aici că în oraşele moderne sentimentul infinitului a dispărut în mare parte. în melancolie omul este singur în faŃa existenŃei. în acest caz. în formă de compensaŃie. părăsind aceste cadre. pe care o presupun toate stările depresive. Trebuie. fiindcă legăturile cu ordinea cosmică n-au fost încă suprimate. acea gravură pe care este imprimat: Melancolia cuprinde cele mai multe elemente pentru o considerare reflexivă. Şi aici stările melancolice au cadru infinitul. În melancolie. Aceasta o temperează printr-un sentiment embrionar al graŃiei. Mai mult decât în simpla plictiseală. 2 • E m i l Ci o ra n . omul marilor oraşe trăieşte. Aceasta o dovedeşte sentimentul regretului. Nu intră în această admiraŃie pentru numita operă a lui Dürer. Aici sentimentul absolutei părăsiri. Viziunea melancoliei la Dürer este lipsită de orice seninătate. Ea revelează o neîmpăcare vecină cu tragismul. El redeschide o rană închisă sau actualizează un conŃinut sufletesc pe care nu-l mai putem trăi în cadrul respectiv. prin intensificarea conştiinŃei diferenŃei de natură dintre om si realitatea obiectivă.Texte din manuscrise 193 „Melancolia” lui Dürer Din tot ce a creat Dürer. Dualismul nu ia forma unei tensiuni dureroase. în impresia de definitivat pe care o avem în disperare. şi aici ele revelează o particularitate ciudată a omului în univers. ne-am fărâmiŃat pe noi înşine.

în Melancolia lui Dürer un fond religios. mai intensă în cea nordică. fiindcă realitatea opune o rezistenŃă prea mare omului pentru ca acesta să-i poată opune zâmbetul propriei superiorităŃi. în Melancolia lui Dürer. ca atare. Este iarăşi absolut indiferent dacă Dürer s-a gândit sau nu la capacitatea de revelare inclusă în starea melancolică. Barocul va relua tradiŃia gotică. unde spiritul creştin a avut mai puŃin de suferit în urma recrudescenŃei păgânismului. Neliniştea sufletului gotic n-a găsit niciodată o împăcare şi o echilibrare. Mai mult. Renaşterea nordică este un simplu episod. Şi atunci se înŃelege de ce în Italia melancolia este temperată de un zâmbet. fiind esenŃial rezultată din absenŃa ocupaŃiei sau din lipsa excitaŃiilor exterioare. ea este forma vulgară a melancoliei şi. deoarece artiştii obiectivează trăirile iraŃionale fără raportare la planul teoretic. lipsită de orice productivitate bogată. iar în Nord este intensificată de o încordare dureroasă. credem că existentul ca atare nu ni-l descoperă plictiseala. În acest dublu aspect rezidă un aspect al tragismului durerian. întrucât un suflet a îmbrăcat forme eterogene. iar cea nordică pentru moarte. deoarece plictiseala rezultă din condiŃionări cu totul întâmplătoare şi exterioare. Renaşterea nordică păstrează un caracter de torturantă incertitudine. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Astfel se explică de ce Renaşterea italiană a avut o mai vie înŃelegere pentru viaŃă. însă. Dar chiar din acest motiv. mai diminuată în cea italiană. Nostalgia ce se degajează din privirea acelei ciudate persoane din gravura lui Dürer nu exprimă ceva din regretul omului religios după realităŃi pierdute ? Nu exprimă ea tendinŃa de apropiere de transcendenŃă ? Căci există în toată Renaşterea nordică şi sudică o aspiraŃie înspre realităŃi transcendente. ci melancolia. orice expresie de ironie ca negativitate infinită. Lipseşte.194 Texte din manuscrise Împotriva lui Martin Heidegger. pe care noi modernii îl sesizăm mai greu din cauză că trăim aproape numai în planul imanenŃei. La Dürer se menŃine o oscilaŃie între o intenŃionalitate transcendentă şi o imanenŃă terestră. Există.

altul idealist etc. pe toŃi cârpacii culturii. Stoicismul natural. ConştiinŃa este produsul deranjării sistemului nervos. 2 • E m i l Ci o ra n . o neînŃelegere esenŃială a afinităŃilor iraŃionale care leagă pe om de fire. ei neputând spune nimic! Niciodată n-am avut mai Nr. deoarece nicăieri oa în această singurătate de munŃi nu poŃi avea o înŃelegere mai senină a vieŃii. Astfel stând lucrurile. precum l-a ridicat. Este.Texte din manuscrise 195 Scrisoare din singurătate Pentru a înŃelege vanitatea ambiŃiilor şi aspiraŃiilor pe care le cultivă omul în marile oraşe. ci de necesitatea de a prinde rosturile vieŃii şi ale culturii nu numai din experienŃa intensă. singurătatea este un mediu de cunoaştere. căci el nu se naşte decât acolo unde spiritul consideră cu superioritate naturală lucrurile. care asistăm zilnic la nedreptăŃi şi tragedii. Sentimentul de viaŃă pe care-l încearcă omul în umor este ajcela al acceptării împăcate a devenirii şi distrugerii lucrurilor. bibliografia fiecărei chestiuni. Este un semn de deficienŃă a simŃului pentru eternitate faptul că orăşenii se tulbură pentru cele mai mici neplăceri. Nu este aici vorba de acea sentimentalitate romantică. o condiŃie exterioară necesară pentru a contura lucruri neindividualizabile. o sustragere din tirania civilizaŃiei. nu este de mirare că omul cultivat este incapabil de umor şi seninătate. Structura schizoidală a sufletului romantic a dezvoltat la exces interiorizarea mentală şi deci separaŃia organică de lume. o transcendere a imperialismului vital şi chiar a vieŃii înseşi. ? Cum să mai ai o perspectivă a eternităŃii. Ceea ce numim cultură este absolut sigur că nu s-ar fi născut fără un dezechilibru nervos. pentru a depăşi orice gen de iluzionare ce se naşte din asimilarea în ritmul nebun al vieŃii moderne. dimpotrivă. MunŃii dau impresia unei maiestuoase transcendenŃe. care este substratul umorului. indivizii marilor oraşe. în fuga de lume a romanticului. Pentru viaŃa interioară. din dispreŃul pentru ceea ce existenŃa a redat pur şi ireductibil. Nu este de mirare că absurdităŃile cele mai mari în -aproape toate domeniile le-am moştenit de la romantici. aşa îl va distruge. Sensul romantic al singurătăŃii derivă din negaŃia pozitivităŃii concrete a firii. pe care omul n-o poate câştiga decât prin izolare. o incapacitate structurală de a se menŃine în cadrul imanent al existenŃei. fără ca această agitaŃie să reveleze un sens. El revelează inutilitatea unei problematici excesive în faŃa existenŃei. Groaznica receptivitate nervoasă a omului. ci imperioasă. o retragere temporară nu este numai necesară. când pentru a face carieră trebuie să ştii. Umorul este o notă caracteristică a oamenilor de la munte . că dezvoltă un simŃ al tragicului pentru experienŃe mărunte. Pe când marea. să cunoşti pe toŃi autorii imbecili care au scris din obligaŃie profesională. Din acest motiv. iar nu pentru trăiri esenŃiale. Paroxismul conştiinŃei se realizează în neurastenie. atunci când trăieşti în ele. Astfel se explică de ce oamenii care trăiesc în permanenŃă în asemenea regiuni sunt plini de spirit concesiv şi de umor. a unei seninătăŃi netulburate. cu ondulările ei continui. unde viziunea totală a realităŃii anulează indignarea şi revolta cauzate de aspectele individuale şi limitate ale fiinŃei. munŃii. să vorbeşti despre sute de cărŃi proaste şi necitite. aşa că nu e paradoxală afirmaŃia care măsoară normalitatea omului cu intensitatea dezechilibrului nervos. Cum să mai fii senin când te gândeşti că prietenul cutare e marxist. ale cărei izbucniri se complăceau în singurătate pentru a se plânge dezadaptarea individului.. celălalt spenglerian. care fac ca rigiditatea lor solemnă să nege viaŃa şi dinamismul său.. decadenŃa omului este mult mai apropiată decât se crede. care toată viaŃa au scris despre alŃii. sunt dincolo de viaŃă prin senina lor imobilitate. în acest caz. Se realizează. ci şi dintr-o perspectivă exterioară. nu-l mai putem trăi noi. care trăim într-o continuă insatisfacŃie în urma unei scandaloase impresionalităŃi nervoase. pentru vieŃuirea subiectivă. ea este cadrul cel mai bun de a închide rănile acelora care au suferit din cauza vieŃii. este ca o expresiune a agitaŃiei nebune a vieŃii. De fapt.

Aş vrea să văd ce s-ar alege de sumedenia de intelectuali ai lumii. dar. care. acceptând un sistem străin. am pierdut simŃul pentru eternitate. ci în formule. Faptul că noi. modernii. mascându-si nulitatea prin formule împrumutate. explică de ce orice ideal de înŃelepciune este perimat. nu după acela al unei combinaŃii sterile de concepte. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . care pot fi schimbate ca hainele. imediat ce au renunŃat la lectură au redevenit nulităŃile de altădată ? Este foarte adevărat ca astăzi orice ideal de înŃelepciune este nu numai inactual dar şi iluzoriu. abstracte şi vide. îndopate de formule. Faptul că omul contemporan nu trăieşte în conŃinuturi. care au câştigat prin lectură asiduă o cultură oarecare. lipsită de un conŃinut viu şi trăit. Nu numai cea de şcoală.196 Texte din manuscrise intens şi mai apăsător. Nu găsiŃi interesant că oameni fără posibilităŃi interioare. Ńine de caracterul neorganic al întregii culturi contemporane. fără nici o corespondenŃă în real. ca în această singurătate de munŃi. Va veni un timp când se va face demascarea tuturor pseudointelectualilor. Niciodată ca astăzi impotenŃa spirituală nu şi-a găsit mijloace de disimulare mai sigure. pentru a ne crede numai spectatori. Împotriva culturii alimentate numai din cărŃi trebuie dusă o campanie de exterminare. Ceea ce este însă imperios şi constituie obligaŃia esenŃială a momentului de faŃă este necesitatea oricărui cugetător (ca exponent specific al culturii) de a deveni un gânditor existenŃial. iar nu trăite. că trăim timpul ca un vârtej dramatic şi demonic. de a vieŃui concret abstracŃia şi de a elabora după planul viziunii. Şi atunci înŃelegeŃi de ce este necesară o purificare pe înălŃimi. afişând o formulă. toată elaboraŃiunea fadă. ViaŃa a devenit prea dureroasă pentru a ne permite luxul unei atitudini spectaculare. că suntem incapabili de o viziune senină a existenŃei. cred că au şi devenit filozofi. în genere. iar nu şi actori. Este aproape sigur că majoritatea ar înceta de a mai gândi ceva. îşi închipuie că gândesc sau care. deoarece aşa-zisele lor idei au fost numai împrumutate din cărŃi. dacă la un moment dat s-ar suprima toate cărŃile. sentimentul inutilităŃii complete a culturii şi în special a filozofiei de şcoală.

pentru aceasta. A te îndoi permanent de valoarea şi de autenticitatea credinŃei. Din acest motiv. DiferenŃierea credinŃei autentice de credinŃa intenŃională. în a doua disperare. unde senzaŃia prizonieratului în neant provoacă o transfigurare organică şi esenŃială. atunci credinŃa reprezintă un efort de a salva subiectiv tendinŃele pozitive şi de a elimina pe cele negative. În experienŃa disperării. tale . ci amestecă. iată expresiuni ale unei credinŃe care nu duce la mântuire.. într-o sinteză Nr. încercările de menŃinere ale unei vitalităŃi încordate şi exasperate sunt incomparabil mai violente decât în stările aproximativ normale. se anulează într-o viziune în care variaŃiile bogate ale vieŃii apar ca forme identice şi inexpresive ale unui joc demonic. având o limită în intensitate. idealismul este o mare iluzie. făcând din asta o frământare lipsită de perspectiva liniştii. Pentru această vitalitate torturată. încercând să fie dincolo de tot ceea ce lumea aceasta prezintă ca iremediabil şi irezolvabil. a iubi simultan viaŃa şi moartea sau a te avânta într-o voluptate dureroasă în neant pentru a câştiga fiinŃa. tot ceea ce lumea găseşte seducŃie sau intimitate fascinantă în real. o transcendere a pornirii spre negativitate. nu are. Dacă la întâia o senzaŃie de gol. căreia nu-i lipsesc resursele. ea nu este decât o victorie temporară şi inconsistentă a vieŃii asupra morŃii. Disperarea este prezentă încontinuu în credinŃă. Dacă viaŃa prezintă o dialectică demonică. Omul care nu crede trăieşte cu conştiinŃa iremediabilului în fenomenul bolii. fiindcă nu poŃi triumfa asupra ei. o realitate peste care nu se poate trece. însă. Actualitatea morŃii în viaŃă şi implicarea neantului în existenŃă constituie. MenŃinerea durabilă în disperare implică o rezistenŃă paradoxală în neant. fiindcă în credinŃă se restabileşte un echilibru de lungă durată. Rădăcinile credinŃei ajung până la zona unei vitalităŃi exasperate şi chinuite care vrea să se salveze. iar polarităŃile şi antinomiile îşi dezvoltă termenii opuşi cu aceeaşi intensitate. CredinŃa este o iluzie vitală care neagă dialectica demonică a vieŃii. vieŃii nu sunt separabili în mod definitiv şi absolut. Pentru el. a dori mântuirea şi a avea în acelaşi timp sentimentul unei imposibilităŃi de salvare . Nimeni n-a avut accesul regiunilor profunde ale firii fără acea ardere interioară şi purificare dureroasă din fenomenul disperării. deoarece dezlipirea absolută de existenŃă aduce omul în mod fatal la o exaltare în negativitate. Nu poŃi fi dincolo de moarte. disperarea devine nota intimă a fiinŃei sale. Născută în mare parte din frica de moarte. a dezvolta radicalismul şi afirmarea într-un fond de negaŃie . ca şi credinŃa. nu este posibilă decât prin raportarea lor la fenomenul disperării. Dacă orice credinŃă autentică începe printr-o astfel de vieŃuire. termenii dialectici. Decât. În credinŃă. de voinŃa de a crede.Texte din manuscrise 197 CredinŃă şi disperare La începutul oricărei credinŃe adinei există un strigăt de disperare. având încontinuu sentimentul acelei fatalităŃi infinit chinuitoare ce împrumută o complexitate deconcertantă tuturor experienŃelor maladive. Pentru ce intensitatea credinŃei creşte în acest caz ? Fiindcă în boală viaŃa fiind lovită în plin. credinŃa este un salt din neant. viaŃa încearcă să-şi salveze forŃele ei productive şi iraŃionale din prizonieratul imanent şi fatal în forŃele demonice şi destructive. 2 • E m i l Ci o ra n . care opune o rezistenŃă organică atracŃiei ciudate pe care o prezintă neantul pentru om. în care tendinŃele negative sunt tot atât de frecvente ca si cele pozitive. ReacŃiunea credinŃei împotriva demonicului din viaŃă este încă o dată verificabilă în cazul bolii. în timp. ne mai mirăm pentru ce tot omul religios are o rană care niciodată nu se va închide definitiv ? Nu este o misiune a credinŃei în a opri această însângerare iniŃială ? CredinŃă adevărată este numai aceea care triumfă peste actul întâi al disperării. de neant şi de singurătate atinge o intensitate dureroasă care nu durează mult.

ci cu postulate. CredinŃa pură şi adevărată este un drum înspre lumină. SenzaŃia de echilibru luminos şi imaterial. deoarece într-o astfel de tensiune simŃul diferenŃierii clipelor în succesiunea lor este fatal mai ascuŃit. înspre regiuni de puritate. decât realizează. prezentului sau viitorului este infinit mai dezvoltat în asemenea trăiri. Religiozitatea tragică nu poate duce la o experienŃă integrală a eternităŃii. care se teme de moarte şi pune un chinuitor semn de întrebare mântuirii ? Religiozitatea tragică este un fenomen universal. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . care mai mult intenŃionează. Astfel. pe care niciodată. deoarece este imposibil ca în acel dinamism interior să se realizeze o transcendere a timpului. care urmăreşte zadarnic o rezolvare a incertitudinilor lăuntrice. nu a eternităŃii. a zbaterii în clipe. Sentimentul trecutului. Şi nu este un tragism infinit în această religiozitate care amestecă disperarea cu credinŃa. Drama trăirii în timp. VieŃuirea temporalului este cu atât mai intensă şi mai prezentă conştiinŃei cu cât conflictele interioare sunt mai încordate.198 Texte din manuscrise ciudată. ExperienŃa eternităŃii este singurul bun care trebuie câştigat. Câtă deosebire de plenitudinea interioară a extazului. care toate vizează împliniri temporale. ea este câştigată printr-o depăşire dureroasă a acestei lupte în temporalitate şi cu temporalitatea. În acest caz. în care sentimentul eternităŃii se dezvoltă ca într-un mediu natural ! Tragismul reprezintă o dramă a temporalităŃii. când o dialectică agonică sau demonică îşi frânge termenii pentru o rezolvare finală. De aceea credinŃa autentică şi organică neagă demonicul din viaŃă. accesul eternităŃii este realizabil numai la sfârşit. nu-l poate elimina o religiozitate tragică. În astfel de momente istorice omul nu mai crede cu certitudini. veşnicia este cucerită după o prea mare luptă cu timpul. a căror fosforescenŃă te transpune într-o baie de imaterialitate. după o lungă sforŃare şi luptă. De aici izvorăşte caracterul excesiv de problematic al acelei credinŃe. dar pe care istoria îl prezintă uneori cu mai multă intensitate şi frecvenŃă. de fericire extatică sau de avânt transcendent împacă omul şi-l îndepărtează de chinurile şi contradicŃiile interioare. disperarea cu afirmaŃia.

considerarea realului cu respectiva devenirii. VieŃuirea în clipe. viaŃa şi moartea. deoarece prizonieratul în aceste concepŃii vizând cu radicalism realitatea exclusivă a timpului elimină orice posibilitate de experienŃă a eternităŃii. la raportarea lor continuă una la alta. înseriind momentul într-o succesiune şi intensificând conştiinŃa antecedenŃei şi succedării. Nu mai interesează. iar nu al unui dinamism profund şi interior. Nu vorbim aici de eternitate ca în realitatea şi semnificaŃia obiectivă. Din acest motiv. O pasiune cu flăcări mistuitoare va dezvolta un dinamism profund. Vor trebui exploatate toate resursele de lirism revoluŃionar. îndepărtându-l de la înŃelegerea semnificaŃiilor şi a simbolurilor. apoi aceasta nu este adevărat decât despre eternitate. Prin ele nu se poate câştiga eternitatea. Vom lupta cu timpul plnă la epuizare şi vom nega istoria până la paroxism. căci în istorie nu este importantă clipa şi nu interesează saltul în eternitate prin transcenderea timpului. de a finaliza caracterul dramatic şi demonic al timpului. modernii. dacă am părăsit o realitate şi am fugit de o experienŃă. dacă ne-am închis unei zone profunde de existenŃă şi ne-am refuzat unei trăiri esenŃiale. aspiraŃia şi renunŃarea îşi pierd contururile şi individualizările curente. Am conştiinŃa mesianică a necesităŃii de a răsturna toate valorile. mai puŃin sensul devenirii. încât ea n-a existat pentru această modernitate nici ca exigenŃă şi nici ca intenŃiune. avem dreptul să vorbim despre eternitate ? Iată o întrebare justificată şi chinuitoare. ConcepŃia progresului a rezultat din necesitatea de a găsi un sens şi o convergenŃă succesiunii clipelor. Nimeni nu va înŃelege pentru ce problema progresului a fost centrală mai bine de un secol în interesul şi preocupările omului modern dacă nu va sesiza implicaŃiile din conştiinŃa hipertrofiată a temporalităŃii. de unde toată această lume va apare într-o lumină ciudată. deoarece eternitatea pentru om nu este atât o chestiune de Nr. diversitatea clipelor. dar a cărei bogăŃie şi complexitate va trezi elan şi încântare. făcându-l infinit revelator. ÎnŃelegerea atât de bogată pe care o manifestă religiile pentru eternitate îşi găseşte o expresie în abundenŃa simbolurilor şi semnificaŃiilor. devenită astăzi fadă. Hipertrofierea simŃului temporal a dus la o considerare a multiplicării clipelor. în acest caz. nu în clipă. ci de experienŃa subiectivă a eternităŃii. ci condiŃionarea momentelor.Texte din manuscrise 199 ExperienŃa eternităŃii Noi. a limitat atenŃia omului la remarcarea individualului ca atare. Un simŃ scandalos pentru timp. categoriile şi formele cu care ne-a ameŃit o cultură. logica succesiunii lor şi finalitatea lor imanentă sau chiar transcendentă într-unele metafizici ale istoriei. valorificarea existenŃei sub unghiul unui dinamism superficial. descoperă insuficienŃa şi limitarea închise în relativitatea organică a acestor clipe. această experienŃa nu e realizabilă decât prin părăsirea categoriilor cu care ne-a impregnat lumea modernă spiritul. cât posibilitatea de a vieŃui clipe cu o intensitate extraordinară şi depăşirea printr-un efort plin de dramatism al timpului. Căci dacă am trădat ceva. Interesul pentru istorie îşi are rădăcina în conştiinŃa timpului. pentru care ne-am arătat atât de puŃin deschişi. RevelaŃiile de pe culmi vor recompensa efortul nostru şi ne vor deschide o lume pe care n-am banuit-o. Lupta dramatică a omului cu timpul şi-a atins în modernitate una din expresiile cele mai intense. exterioară şi neinteresantă. care ridică individualul din izolare. Temporalismul. 2 • E m i l Ci o ra n . mai ciudată decât lumina de stele şi mai seducătoare decât lumina furată de noapte. făcând implicit sensibilă conştiinŃei relativitatea clipelor. toată capacitatea de transfigurare şi toate posibilităŃile de metamorfoză lăuntrică pentru ca din această groaznică frământare şi ardere interioară sa răsară o existenŃă purificată infinit adâncă şi complexă. din a cărui încordare va izbucni acea aruncare paradoxală în veşnicie. istorismul şi relativismul se implică. şi în razele căreia binele şi răul.

ea este un minus. însă. să te stabileşti într-o orientare intenŃionată. de intensitate a trăirii. Decât. mai cu seamă în primele ceasuri înspre accesul veşniciei. fiind mistuite ca într-un vârtej universal. din motivul că trebuie să ne eliberăm de o tradiŃie cu care nu mai avem afinităŃi. farmecul naiv al lumii dispare. dar care. Aceasta. un haos de sclipiri şi un infinit de voluptăŃi ciudate. încât să te arunce dincolo de timp. Că. Totul este să ai cu o intensitate bogată experienŃa eternităŃii. unde pulsaŃiile vieŃii ating o puritate şi o imaterialitate din cele mai fecunde. unde diferenŃierile obişnuite între valori dispar. nouă ni se cere un eroism mult mai mare. Că nu putem depăşi în mod radical şi absolut experienŃa dramatică a timpului. dar unde din această ruină apare o beŃie de lumină. aceasta este evident din afirmarea primatului intensităŃii. deoarece ea nu poate sesiza trăirile sublimate. care presupune o alternanŃă inevitabilă între eternitate şi temporalitate. ea reprezintă o viaŃă ce ar deşi se consumă la o temperatură înaltă. nu încetează a ne apăsa. eternitatea este un bun pe care-l moşteneşti într-un anumit fel. din perspectiva eternităŃii. Este un plus sau un minus de viaŃă în experienŃa eternităŃii ? Pentru vieŃuirea comună şi obişnuită. iar când n-o ai. cât de intensitate. o compensaŃie pe un plan mult mai înalt.200 Texte din manuscrise obiectivitate substanŃială. deoarece eternitatea trebuie s-o cucerim prin eforturi interioare şi să ne consumăm într-un vârtej lăuntric din care va răsări o transfigurare esenŃială. În culturile în care contemplaŃia este frecventă şi prevalentă. aceasta nu exclude. Pentru aceia pentru care exaltările interioare şi drama lăuntrică sunt mai esenŃiale decât expresiile exterioare şi accesibile. unde se pretinde o experienŃă dusă la paroxism. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . totuşi. ExperienŃa momentului şi întreaga tehnică a acestei trăiri este atât de complicată pentru noi. Momentul trebuie trăit cu o încordare atât de violentă şi de intensă.

îmi apare tot mai vidă discuŃia din jurul experienŃelor spirituale. 2 • E m i l Ci o ra n . Nu trebuie să intri definitiv în ghearele morŃii pentru ca să ai această simŃire. lipsite de dramatism. iar din agonie caracterul ei de luptă absolută. rezultate din motive exterioare. când experienŃele spirituale de care se vorbeşte atit nu angajează pe nimeni. Agonia din urmă în care moartea triumfă definitiv asupra vieŃii este. în orice moment agonic. dintr-o voluptate pur eroică sau dintr-un estetism al acŃiunii. dintr-o exaltare sau dintr-un extaz al tensiunii ca atare. fiindcă ele nu pleacă dintr-o interiorizate bogată. Dacă moartea este imanentă în viaŃă. de care nu poate să-Ńi fie decât frică şi în faŃa căruia nu poŃi avea decât sentimentul paradoxal şi nelămurit al unei Nr. Decât. Şi cum să nu-mi pară vidă această discuŃie. între viaŃă şi moarte. ci dintr-o regiune periferică. totdeauna prevalează moartea. să le acceptăm cu dispreŃ sau resemnare şi să căutăm adevăratele frământări la câŃiva. în agonie.Texte din manuscrise 201 Despre adevărata agonie De câte ori mă gândesc la semnificaŃia proprie a agoniei. de unde orice experienŃă este un risc şi o boală. am ajuns la concluzia că toate trăirile care nu pleacă dintr-o suferinŃa intensă sau dintr-o maladie organică. deoarece el niciodată nu poate fi dramatic. la care toate neliniştile pleacă dintr-o zonă intimă şi durabilă de existenŃă. la acei care pot muri în fiecare clipă din cauza experienŃelor lor. aceea în care momentele agonice ating o expresie şi o încordare pe care nici nu le putem bănui. cea mai nulă şi mai sterilă înŃelegere. Or. deoarece fenomenul imanenŃei morŃii în viaŃă exprimă această actualitate a morŃii în diferite grade. Deşi mai puŃin intense şi mai puŃin dureroase. Sunt nule toate discuŃiile în jurul incertitudinilor spirituale. Se spune : agonie înseamnă luptă ! Dar luptă pentru cine ? Căci dacă e vorba de acea luptă din pasiunea de a lupta. este a anula din esenŃa dramaticului fenomenul prăbuşirii şi al iremediabilului. Nu pot concepe o experienŃă serioasă care să nu angajeze un destin. atunci agonia nu este decât lupta ce se petrece în om. moartea este singurul lucru sigur şi absolut din această lume. o mulŃime de clipe în care se dezbate dureros procesul dintre viaŃă şi moarte. care să nu poată omorî în orice clipă. fiindcă se dă cu moartea. pentru prevalarea uneia. simŃi cum moartea a mai înghiŃit ceva din viaŃa ta. Ar trebui isprăvit odată cu incertitudinile legate de vârstă şi de sex. care este atât de vie încât omul simte în momentele lui agonice cum moartea este mai tare decât viaŃa. procesul acesta presupune o luptă. Esteticul este periferic prin definiŃie. apoi aceea nu e agonie. Adevăratele trăiri ori sunt dramatice. destul de frecvente la unii chiar în tinereŃe. Căci. celelalte momente agonice pe care le ai în decursul vieŃii. Mi-e scârba de toate acele experienŃe legate de lecturi şi de întâmplări. deoarece acestea nu indică decât o efervescenŃă trecătoare. din bucuria încordării sau din încântarea paroxismului. nu distrug şi nu purifică pe nimeni. Există în viaŃa omului o mulŃime de momente agonice. De altfel. singurul lucru peste care nu se poate trece. ori sunt inutile şi nule. de frământări accidentale. ori nu e nimic. însă. fără o bază organică şi fără rădăcini în cea mai substanŃială intimitate a fiinŃei. nu mistuindu-se. A lupta dintr-un sentiment al gratuităŃii şi al inutilităŃii. Or. nu sunt totuşi. O experienŃă adevărată ori este o chestiune de viaŃă şi de moarte. nu pot depăşi stadiul estetic. Sunt oameni care găsesc o satisfacŃie în a experimenta succesiunea inutilă a trăirilor şi care prin acest fapt n-au depăşit o înŃelegere estetică a vieŃii interioare. ca şi cum sar putea vorbi de o experienŃă a agoniei în sensul în care se vorbeşte de experienŃele spirituale. Orice agonie presupune această actualitate. astfel printre experienŃe spirituale. Învârtindu-se. vă mai miraŃi pentru ce în interpretarea agoniei au adus acelaşi estetism şi aceeaşi superficialitate ? Astăzi întâlneşti la orice colŃ de stradă un individ care să strige emfatic : „agonia mea !”. o luptă care nu poate fi decât absolută.

mai mult sau mai puŃin puternică. Tensiunile şi luptele zilnice se desfăşoară într-un cadra limitat. Complexitatea momentelor agonice rezultă din caracterul lor apocaliptic. unde triumful absolut al morŃii înseamnă înfrângerea absolută şi iremediabilă a vieŃii. el nevizând nici o rezolvare finală. cu perspective reduse şi cu determinante mărunte. Adevărată agonie nu este acolo unde viaŃa primeşte pasiv să fie consumată de moarte. A bătut ceasul când trebuie să terminăm cu atâtea experienŃe spirituale. ci unde ea rezistă – deşi numai trecător – asaltului marii negativităŃi a morŃii. Şi când mă gândese că unii au putut concepe o agonie fără problema destinului şi fără problema morŃii ! Dar nu poŃi avea experienŃa agoniei fără curajul şi frica momentelor din urmă.202 Texte din manuscrise scârbe sublime. dramatismul agoniei rezultă din viziunea rezolvării finale. De aceea am amintit de destin. atunci când am vorbit de agonie. în care nu te mai poŃi frământa fără să pierzi totul. care n-are alt sens în lume decât să desfăşoare procesul de intrare în neant. O metafizică a agoniei ar trebui să arate că orice sfârşit de existenŃă individuală indică simbolic un sfârşit al existenŃei în genere şi ca imperialismul vieŃii în lupta lui cu moartea îşi va frânge iremediabil elanul. pentru a rămâne la momentele agonice. a unui sfârşit absolut. aşa încât speranŃa triumfului este totdeauna prezentă. Nu există agonie adevărată fără elemente apocaliptice deoarece orice agonie se desfăşoară cu perspectiva. Dimpotrivă. Căci agonia. Şi ce este agonia altceva decât o anticipare a clipelor din urmă? Agonia finală va exprima numai cu intensitate mai mare aceste clipe agonice şi va adăuga peste actualitatea lor un plus de tristeŃe şi de deznădejde. adevărata agonie. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . angajează întocmai cum angajează clipele din urmă. faŃă de diletantismul şi superficialitatea aşa-ziselor experienŃe spirituale. Dramatismul lor este de natură pur exterioară. Numai lupta dintre viaŃă şi moarte poate caracteriza adevărata agonie.

dualizată de tendinŃele divergente ale iraŃionalităŃii vitale şi ale conştiinŃei. Nu cumva în consistenŃa mai puŃin rigidă a vieŃii faŃă de lumea anorganică. experienŃa dramatică este atât de intensă. cu o perspectivă antropologică în care omul apare ca o fiinŃă împlinită. viaŃa a devenit contradicŃie absolută. cu toată plictiseala noastră de cultură şi dezgustul de istorie. pentru care participarea esenŃială cu un asentiment organic la munca şi la profesia lor este o imposibilitate. Cum se dezvoltă aceste antinomii în viaŃa omului. Ele totuşi nu pot explica suficient prezenŃa dramaticului în biologic. Fenomenul se realizează într-o astfel de frecvenŃă. ce nu trebuie asimilate imaginii armonice a omului naiv. La om. Mai greu de explicat sunt antinomiile din viaŃă. Pentru acei care trăiesc toate antinomiile şi paradoxurile spiritului dramatic. Nr. Aşa e cazul epocii noastre şi aşa e cazul nostru al tuturor. pură. Nu există un fenomen dramatic în viaŃă care să nu aibă la bază anumite antinomii imanente. că ontologia de astăzi a încetat de a mai fi formală ? IraŃionalismul a fost întotdeauna la antipodul clasicismului. care se îndoiesc în fiecare moment de misiunea lor. suferind de o ruptură internă şi ele un dezechilibru organic. să pleznească în noi tensiunile acestui spirit cu toate implicaŃiile sale. atunci când te gândeşti că omul este o fiinŃă fragmentară.Texte din manuscrise 203 ExistenŃe dramatice Viziunea clasică ne-a obişnuit cu o imagine închisă şi determinată a omului. Deşi ele sunt mult mai puŃin încordate decât la om. încât te întrebi dacă nu cumva naivitatea este un bun iremediabil pierdut. n-o fac decât pentru a se avea un interes mai mare pentru aceste existenŃe dramatice. Simt o voluptate amară că trăiesc într-o epocă în care fericirea este un cuvânt ce n-are nici un sens. Căci noi nici nu putem concepe fericirea. Şi nu este o misiune a noastră de a lichida definitiv cu orice forma clasică de spirit ? Nu suntem noi aceia în care dramaticul trebuie să-şi găsească o expresie absolută ? Cu toată dorinŃa noastră după naivitate şi după fondul originar al firii. 2 • E m i l Ci o ra n . dar în toate categoriile. Cum ar putea înŃelege aceasta nefirescul omului în univers ? Cum ar putea da ea seama de condiŃia atât de ciudată şi de particulară a omului în lume ? Nu găsiŃi interesant că preocupările de antropologie filozofică actuală răsar din cercul iraŃiomaliştilor. încât în unele epoci se poate vorbi de o hipertrofie a acestui simŃ şi a acestei trăiri a antinomiilor. Singurii oameni interesanŃi sunt aceia care nu pot crede în ceea ce fac. de realizare. Dacă iubesc oamenii naivi şi entuziaşti. de care nu poate da seama antropologia clasică. este uşor de înŃeles. din sfera biologică. cu toate înclinările înspre chtonism şi adversitatea nesigură faŃă de spirit. fiindcă ardem şi ne consumăm de văpăile antinomiilor. o masculinitate prost înŃeleasă şi un formalism rigid şi inexpresiv. contează numai cristalizarea lăuntrică. nouă nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să vieŃuim pe culmi toate elementele spiritului dramatic. înainte de apariŃia omului. În noi. există sursa acestor schiŃe de antinomii ? Incertitudinile şi labilitatea vieŃii sunt desigur condiŃii pentru apariŃia fenomenului dramatic în structura vitalului. Omul contemporan este o fiinŃă care şi-a pierdui naivitatea. finită şi chinuită. Nu este aici explicaŃia faptului pentru ce găsim astăzi atâtea existenŃe dramatice ? Şi nu numai între intelectuali. prezenŃa lor nu poate fi contestată. cu o strictă consecvenŃă lăuntrică şi cu un echilibru formal. ce mai poate însemna spiritul clasic ? Nimic. În anacronismul oricărui spirit clasic (împotriva căruia trebuie să luptăm din toate forŃele). dar îndeosebi. una de concepere. de rosturile acestei misiuni şi pentru care contradicŃia este singurul mod de rezolvare a incertitudinilor. spartă în esenŃa sa. fiindcă indică nu numai o imposibilitate materială.

204

Texte din manuscrise

Moduri de contemplaŃie

InsuficienŃa contemplaŃiei pur interne, a adâncirii şi a concentrării exclusive asupra rădăcinilor fiinŃei subiective nu se evidenŃiază decât atunci cîmd condiŃii obiective îŃi permit să apreciezi fecunditatea contemplaŃiei externe, a viziunii esenŃiale în obiectivitate. Că este necesară contemplaŃia interioară pentru a avea pe cea exterioară, aceasta e evident pentru cine înŃelege caracterul derivat al oricărui fapt extern faŃă de caracterul originar al faptului intern. Nimeni nu va ajunge la rezultate vii şi productive până nu va vedea în orice contemplaŃie externă o verificare a uneia interne, precum şi o încercare de obiectivizare, de transpunere într-o formă comunicabilă şi accesibilă a unei fluidităŃi lăuntrice, de depăşire a unui subiectivism pur. Faptul de a rămâne numai în extazul propriei subiectivităŃi anemiază lirismul, palidifică nuanŃele bogate şi complexe ale gamei noastre sufleteşti, estompează culorile energiei psihice, deoarece lipseşte un suport obiectiv, un corectiv exterior, fără de care senzaŃia de tumult lăuntric se converteşte într-o senzaŃie de vid absolut, de vid iremediabil. Un gol nemărginit cuprinde atunci întreaga noastră fiinŃă si în locul unei creşteri bogate, al unei exaltări intime, organice şi progresive, se substituie acel absolut al ireparabilului, al morŃii definitive şi absolute. Stau aici în munŃi, într-o singurătate totală şi încerc să găsesc în contemplaŃia azurului, în concentrarea asupra unei seninătăŃi pure, experienŃa neantului, pe care nelinişti interne mi-au impus-o la paroxism. Din imobilitatea scrutătoare, din fixarea cu aparenŃe de definitivat, viziunea şterge şi anulează seducŃiile de vis ale purităŃii albastre, care dispare ca un văl ridicat de vânturi ce ascundea un alb ameŃitor şi îndepărtat. Când a dispărut acest azur fermecător, impresia de lumină vagă şi îndepărtată, de alb indefinibil şi transcendent, te transpune într-o stare ciudată în care nefiinŃa îŃi produce o tulburare plăcută, o nelinişte căreia i se asociază o graŃie stăpânită, o ameŃeală voluptoasă, un chin atrăgător şi inefabil. ÎnŃeleg pe deplin, în asemenea condiŃii, sentimentul budist al nefiinŃei şi mai cu seamă atracŃia misterioasă pe care neantul a exercitat-o şi o exercită asupra eremiŃilor indieni. Când tot ce e individual şi cristalizaŃii dispare din evoluŃiile metafizice ale acestei viziuni, când tot ceea ce este finit se subtilizează într-o universalitate de alb, atunci ce mai rămine în afară de o imaterialitate îndepărtată, de o iluzie de existenŃă ? Destrămarea tuturor consistenŃelor, fluidizarea tuturor închegărilor creează un vag indefinit, în care topiri şi volatilizări succesive dezvoltă o adevărată beŃie a nefiinŃei. Când ultimul rest de existenŃă dispare, saltul în nimic este realizat. În această contemplaŃie exterioară se întâmplă un lucru ou adevărat remarcabil şi care este de natură a-i explica fecunditatea. Pe când în contemplaŃia pur internă, intensitatea tragică, dramatismul şi încordarea intimă ating marginile, creând o tensiune psihică aproape insuportabilă, în contemplaŃia obiectivă se realizează o atenuare din cele mai salvatoare. Toate experienŃele interne care se desfăşoară sub semnul negativităŃii sunt extrem de consumatoare şi de chinuitoare.. Atunci, însă, când sunt trăite şi într-o viziune obiectivă, intensitatea lor dramatică, scade, deoarece aceasta este ca o verificare a unor date interne, o verificare ce elimină implicit caracterul de de singularitate. Este ca şi cum în contemplaŃia externă negativitatea s-ar converti în pozitivitate. Întregul complex al stărilor negative pare a-şi pierde acel vertigiu catastrofal care dezechilibrează fiinŃa şi suprimă aspiraŃiile. În felul acesta se verifică încă o dată principiul curent că salvarea color neliniştiŃi nu e posibilă decât printr-o orientare categorică înspre obiectivitate, care nu trebuie, însă, interpretată în sensul practicianismului vulgar. Căci a trăi veşnic într-un monolog interior, într-o singurătate apăsătoare, dilatându-te într-o progresivă interiorizare, dezvoltând toate

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

205

posibilităŃile schizoidale din tine, este desigur a te arunca iremediabil în nimicul absolut. Dar mă întreb cu o îndoială plină de regret dacă nu cumva obiectivitatea de care vorbesc nu este o altă faŃă a inferiorităŃii, dacă nu cumva detaşarea ei de interioritate este fructul unei mari iluzii. Căci nimeni nu poate scăpa din blestemul lui propriu. Fiecare are o regiune de întuneric sacru în care nimeni nu poate pătrunde, fiindcă nimeni nu poate fi iniŃiat în misterul altuia. Şi rămâne de văzut dacă respectivul nu este faŃă de el însuşi pe treapta primă a iniŃierii. Trebuie într-adevăr să fi suferit mult pentru a mai găsi mister în platitudinea acestei lunii. Nu numai vizarea obiectivă, nu numai prinderea exterioară a neantului atenuează intensitatea experienŃei intime a neantului, ci acelaşi proces se întâmplă şi în cazul experienŃei infinitului, experienŃă ce nu se întâlneşte decât la oamenii cu o mare sensibilitate muzicală şi cu mari posibilităŃi de contemplaŃie mistică. SimŃirea muzicală a existenŃei şi sentimentul mistic al acestei existenŃe cresc organic, se dezvoltă concomitent cu sentimentul infinitului. Este o ascensiune e şi o dilatare torenŃială a întregii fiinŃe, un salt interior de o întindere incomensurabilă, de un elan nelimitat. Nu cred să mă înşel când afirm că elanul din experienŃa infinitului este un elan pesimist, un elan care se alimentează din disperare, care creşte fără un obiectiv pozitiv, fără o finalitate determinată, fără o direcŃie precisă, dilatânduse doar într-o paradoxală efervescenŃă, într-o agitaŃie care nu-şi găseşte o raŃiune în afara mişcării ei. Inutil să descriu cât e de vijelioasă trăirea lăuntrică a infinităŃii, cât este de halucinantă drama aceasta în care te zbaŃi fără nici un simŃ de orientare. Mă încântă însă experienŃa infinitului rezultată din contemplaŃia nemărginirii unui cer crepuscular şi neliniştirea plăcută ce o simt în suflet pe aceste înălŃimi compensează şi atenuează sentimentul de părăsire şi suspendare din experienŃa intimă şi tragică a infiniituilui. Urmăresc în amurguri progresiva degradare de nuanŃe şi în evoluŃia lor înspre un punct etern inaccesibil simt toată amploarea fascinatoare şi deconcertantă a infinitului. Păltiniş – Şanta

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

206

Texte din manuscrise

Sensibilitatea tragică în România

Este unul dintre elementele tristeŃii mele de a nu putea determina decât negativ realităŃile autohtone. Entuziasmul şi facilitatea îşi găsesc o aproximativă justificare numai în ordine socială şi politică ; în ordinea spirituală, dimpotrivă, un vid total îndreptăŃeşte cel mai exagerat pesimism şi cea mai serioasă neîncredere. De aceea, e de la sine înŃeles că nu pot vorbi de-o sensibilitate tragică generalizată la noi, răspândită într-o sferă mare şi creând atmosferă, ci numai de o sensibilitate, tragică la câŃiva indivizi. Or, aceasta e tragic şi compromite orice elan şi orice încântare pentru realităŃile româneşti. Fecunditatea şi productivitatea unui fenomen Ńin de derivarea lui din zone iraŃionale, profunde şi anonime iar nu din efervescenŃa şi dinamismul indivizilor izolaŃi, crescuŃi şi asimilaŃi în alte culturi. Separarea radicală dinrtre pătura cultă şi Ńărănime n-a dus, spre marele nostru regret, la o excelenŃă a păturii culte, ci slabele posibilităŃi ale Ńăranului nostru s-au continuat în pasivitatea şi blazarea superficială a intelectualului român. În Spania, acelaşi fenomen al separării, al disocierii straturilor, sociale, a avut consecinŃe mult mai puŃin defavorabile, contrar afirmaŃiilor lui Ortega y Gasset, care vorbeşte, în mod cu totul nejustificat, de o continuă decadenŃă a Spaniei, de la origine şi până azi. Este pentru orice om cu simŃ istoric de o mie de ori mai legitimată afirmaŃia după care noi am trăit într-o continuă inexistenŃă, decât că spaniolii ar fi vegetat într-o decadenŃă imanentă fiinŃei lor istorice. CredinŃa mea, la care Ńin foarte mult, este că diferenŃele de proces şi de evoluŃie istorică îşi găsesc o explicare în dispoziŃii constituŃionale şi structurale specifice. În aceleaşi condiŃiuni şi configuraŃii sociale, în acelaşi cadru de orânduire formală, Spania a produs pe Sfântul Ioan al Crucii şi pe Sfânta Tereza, pe când România n-a produs nici un sfânt. Opacitatea românului pentru înŃelegerea vieŃii ca tragedie îşi găseşte deci motivul esenŃial într-o deficienŃă constituŃională, într-un defect de esenŃă şi conformaŃie psihică. Astfel titlul acestui articol este de o ironie evidentă, direct sesizabilă. Tragicul situaŃiei noastre este că nu putem vorbi de un curent spiritual sau de o atitudine morală fără să ne numărăm, fără o aritmetică a indivizilor şi a valorilor. Aceasta dovedeşte că fenomenul este trăit prin indivizi izolaŃi, discontinuu, fără o participare totală, semnificativă şi revelatoare. Fără să vrei, eşti silit să pronunŃi câteva nume : Blaga, Eliade, Manoliu şi Holban. Nu poŃi determina atunci tragicul ca esenŃă, ci numai legat de diversitatea expresiilor individuale, de forme particulare de realizare. Dacă tragicul în generaŃia antebelică rezulta din neliniştea şi complexul de antinomii ale vieŃuirii istorice a omului, ale antagonismelor sociale şi ale inadaptabilităŃii, tragicul în generaŃia noastră rezultă din conflicte mai adânci, are o coloratură pronunŃat metafizică, structura lui fiind legată de universalitatea destinului uman. Tragedia acelei generaŃii antebelice era oarecum exterioară, căci avea la bază numai dualismul individ-societate, cu prevalenŃa categorică a termenului din urmă, căruia i se recunoştea mai multă realitate şi mai multă consistenŃă decât întâiului, pe când esenŃa interioară a tragediei, în concepŃia noastră, rezultată din tensiunea şi intensitatea paradoxală a dualismului om-existenŃă, îşi afla o raŃiune în dramatismul vieŃuirii metafizice a individului. Tragedie nu trăiesc decât acei care simt iremediabilul în dialectica vieŃii şi care, deşi au conştiinŃa acestui iremediabil, nu renunŃă totuşi. ViaŃa ca tragedie n-o pot trăi decât aceia pentru care elementele negative din viaŃă nu sunt impedimente în calea trăirii şi pentru care fatalitatea nu este moarte, ci drum înspre moarte.

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

207

România în faŃa străinătăŃii

Am avut ocazia în Berlin şi în München să cunosc foarte mulŃi străini, care m-au interesat mai puŃin pentru mentalitatea lor, cât pentru părerile şi informaŃiile ce le au despre România. Tot ce am aflat este profund deprimant şi întristător. Şi nu aş scrie acest reportaj, dacă n-aş fi convins că totul nu este pierdut, că vitalitatea României va trebui să-şi găsească odată o expresie, că ne-am înjosit prea mult în trecutul şi în prezentul nosstru, pentru ca întro explozie să nu ne trăim o adevărată metamorfoză. Am fost totdeauna pesimist când am vorbit de România; dar cred că viaŃa este destul de iraŃională, ca să înfrângă un ireparabil al istoriei şi al destinului nostru. În momentul când aş fi convins că posibilitatea unei schimbări la faŃă a României este o iluzie, din acel moment o problemă a României pentru mine n-ar mai exista. Întreaga misiune politică şi spirituală a tinerimii române trebuie să se reducă la voinŃa încordată a unei schimbări la faŃă, la trăirea exasperată şi dramatică a metamorfozei întregului nostru stil de viaŃă. Dacă înŃelepciunea seculară, care spune că istoria nu face salturi, ar avea dreptate, atunci ar trebui să ne sinucidem cu toŃii pe loc. Dar instinctul, pasiunea şi elanul nostru profetic, de la toŃi pot să înveŃe ceva, numai de la înŃelepŃi nu. ExistenŃa noastră nu poate primi un sens decât de la un salt, de la un salt definitiv şi esenŃial. O voinŃă totală de transformare n-a existat niciodată la noi. NemulŃumirea cu destinul şi condiŃia noastră n-a depăşit forma aproximativă a unei atitudini sceptice. Scepticismul este întâia treaptă în scara unui proces de transformare, este întâiul element care ne dă conştiinŃa destinului nostru. Prin el, putem fi în afară de noi înşine pentru a ne măsura forŃele şi a ne determina o poziŃie istorică. Superficialitatea noastră derivă din a nu fi putut depăşi această primă formă, de a ne fi fixat în spectatorii comozi ai inerŃiei noastre, de a ne fi savurat ironic agonia noastră naŃională. Românul îşi zeflemiseşte propria lui condiŃie şi se risipeşte într-o autoironie, facilă şi sterilă. M-a revoltat totdeauna absenŃa dramatismului în trăirea destinului nostru, m-a durut această indiferenŃă spectaculară, acest perspectivism exterior. Dacă toŃi împreună am fi suferit intens de dezastrul nostru, dacă am fi deznădăjduit organic de neînsemnătatea noastră în lume, cine ştie dacă prin acele mari conversiuni morale ce se întâmplă numai pe culmi, astăzi noi n-am fi trecut pragul istoriei. Românii n-au devenit până acum pozitivi şi creatori, deoarece în procesul de autodepăşire şi de autonegaŃie ei nau urcat decât o singură treaptă. Va trebui o nebună intensificare a arderii noastre, pentru ca viaŃa noastră să devină foc, elanul nostru vibraŃie infinită şi toate ruinele noastre doar simple amintiri. Ar trebui cu toŃii să ne gândim solemn la această realitate : România este o Ńară fără profeŃi, adică o Ńară în care nimeni n-a trăit realităŃi viitoare ca prezenŃe efective, ca actualităŃi vii şi imediate, în care nimeni n-a vibrat de obsesia unei misiuni a României. Şi ar trebui ca-n acest gând solemn să jurăm a fi altfel, să ardem într-un fanatism orb, să ne înflăcărăm într-o altă viziune şi în noi gândul unei alte Românii să fie singurul nostru gând. A continua consecvenŃi liniei istoriei noastre, este a ne destrăma într-o formă atenuată de sinucidere. Eu nu vorbesc numai de schimbarea unor forme politice, ci de o transformare în temeliile vieŃii noastre. Va trebui să renunŃăm la lucidităŃile noastre care ne revelează atâtea imposibilităŃi, pentru ca orbi să cucerim lumina, de care ne-au înstrăinat chiar lucidităŃile noastre. Nimicul istoriei noastre nu justifică nimic. Pentru România, singura realitate este viitorul. Trecutul nostru ? Lipsă de libertate, lipsă de orgoliu, lipsă de misiune. Este un adevărat nonsens să ne reclamăm de la o istorie fără întâmplări. Noi de-abia acum începem să trăim. Şi atunci este explicabil de ce străinii nu cunosc aproape nimic, din aşa-zisa noastră viaŃă. Nu este mai puŃin adevărat că ignoranŃa lor este excesivă şi atit de mare, încât te revoltă. DispreŃul lor pentru noi este atât de exagerat, că te dezgustă pentru toată viaŃa de

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

208

Texte din manuscrise

străinătate. Am întâlnit atâŃia care nici nu ştiau că există un popor român ! Dacă aş face o listă de toate întrebările care mi s-au pus referitoare la România, atunci fie din dispreŃ, fie din ruşine, n-ar trebui să mai trecem nici unul, graniŃa. Am văzut români care râdeau la asemenea întrebări. Ele sunt întristătoare în ultimul grad. Oricât am fi noi românii de păcătoşi, în niciun caz nu trăim la un nivel atât de inferior, cum se crede în străinătate.

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

209

Maglavitul şi cealaltă Românie

Am crezut multă vreme că poporul român este cel mai sceptic popor din Europa. Această credinŃă se baza pe multe exagerări, dar şi pe unele constatări, pe cât de triste, pe atât de incontestabile. Din câŃi oameni am cunoscut – simpli sau cultivaŃi –, îi pot număra pe degete pe acei care cred ceva. Îndoiala vulgară, îndoiala de lucrurile care trec şi îndoiala de lucrurile eterne mi-a părut a fi nota esenŃială a românului. Este sceptic un popor care n-are instinctul libertăŃii. O mie de ani de sclavaj şi întuneric constituie o ereditate monstruoasă şi, când te gândeşti bine, halucinantă. S-a afirmat de multă lume că reflexia cronicarului referitoare la imperiul vremii asupra omului reprezintă expresia ultimă a înŃelepciunii noastre populare. Mărturisesc însă, sus şi tare, că, pentru destinul istoric al unui neam, nu cunosc nimic mai sinistru decât : „bietul om subt vremii !” Oare s-ar mai putea vorbi de viitor politic, cu maximele acestei înŃelepciuni paralizante ? O mie de ani am stat sub vreme. Refuz categoric pentru viitor adevărul acestei înŃelepciuni şi al acestei profeŃii. Împăcarea cu destinul, pe care o laudă toŃi istoricii noştri ca pe o salvare a poporului român, este o ruşine, pe care trebuie s-o trecem sub tăcere. Foarte rău a făcut că şi-a acceptat destinul şi va face şi mai rău de-l va accepta pe cel actual. Din naŃionalism, va trebui să înfierăm astfel de virtuŃi şi să ne fie ruşine a mai vorbi de resemnarea, noastră seculară. În domeniul religios, scepticismul părea a fi mai descurajant. AbsenŃa unei religiozităŃi pasionate şi mai cu seamă absenŃa intoleranŃei religioase erau semne întristătoare care revelau un nivel interior foarte scăzut. Nu există viaŃă interioară fără religiozitate. PoŃi fi un om superior, antireligios ; dar areligios, nu poate fi decât o mediocritate. Nu este grav a nu crede în Dumnezeu ; dar este foarte grav a nu te preocupa de existenŃa lui. Nu poŃi trece indiferent pe lângă D-zeu. Gândindu-mă odată la religiozitatea măsurată, pozitivă şi calculată a ardeleanului, am afirmat : în Ardeal nu crede nimeni în Dumnezeu. Nu se poate crede aproximativ şi raŃional. Ori crezi cu pasiunea întregii existenŃe, ori nu crezi deloc. Religiozitatea trebuie să fie lirică şi fanatică, dar niciodată blânda şi domoală. Este de o mie de ori mai bine a nu crede în Dumnezeu, decât a crede numai cât îŃi trebuie. CredinŃa oamenilor în genere este ocazională, dar a românilor, în special. Şi nu eram departe să afirm că nici un român nu crede în Dumnezeu, dacă Maglavitul nu scotea la suprafaŃă o faŃă nebănuită a Ńării. Despre Maglavit nu poŃi avea o convingere precisă şi un sentiment definit. Uneori acest fenomen îmi pare extrem de revelator şi de simptomatic, pentru ca altă dată să-mi apară primitiv, gol, înfricoşător. Este evident că Maglavitul nu poate fi judecat decât ca fenomen colectiv. Acel cioban nu interesează în sine, el aparŃinând fie misticiii, fie psihiatriei. Ceea ce îmi pare reprobabil în refuzul atâtor negativişti este neînŃelegerea scandaloasă pentru fenomenul halucinaŃiei. Noi ştim toŃi că Dumnezeu ori există, ori nu există, nu s-a arătat efectiv nimănui niciodată. Din punctul de vedere al vieŃii interioare, între mine, care n-am văzut niciodată pe Dumnezeu, şi Petrache Lupu, care l-a văzut, diferenŃa este aşa de mare în dezavantajul meu, încât sufleteşte ciobanul acela este mai bogat decât mine. El a văzut pe Dumnezeu, pe când eu n-am văzut decât oameni, suferinŃă şi moarte. Acest cioban, care mi-e perfect indiferent, este cel mai câştigat. A vedea clar nu este nici o virtute. Psihologiceşte vorbind, halucinaŃia este totdeauna un câştig, deşi psihologia este aceea care anulează halucinaŃiile. HalucinaŃia trădează ce e mai adine în noi. Toată drama lui Ivan Karamazov ni se descoperă în dialogul cu diavolul, proiecŃie a tragediei şi demonismului său. Îl vezi pe Dumnezeu numai dacă-l ai

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

210

Texte din manuscrise

peste măsură în tine. HalucinaŃia dă expresie unei supreme actualităŃi interioare. Omului normal nu i se arată nimic, fiindcă nu dispune de nimic în afară de el însuşi. Omul normal nare decât oglinda. Câtă poezie n-a pus Barrès în regretul de a nu avea halucinaŃii, în plimbările sale prin cîmpiile lorene, spre a trăi viu viziuni păgâne ? Sau mă gândesc la Rilke, în castelul Duino (unde a scris o parte din acele divine elegii), şi unde, într-o halucinaŃie auditivă, a auzit vocile atâtor morŃi ce secole de-a rândul şi-au consumat viaŃa în acele singurătăŃi. O spun mai mult cu voie, decât fără voie : a nu avea nici o halucinaŃie este un semn de deficienŃă. Cât despre cioban, să-r lăsăm cu „moşul” lui şi noi să ne întoarcem la oile noastre... Oare cum de s-au putut găsi atâŃia oameni în aşa măsura sensibili la minune ? Ar fi desigur foarte uşor să închidem întreaga Ńară într-un capitol de psihiatrie. Prin aceasta n-am realiza totuşi nimic, precum n-am realiza nimic prin reabilitarea halucinaŃiei. Există în istorie crize mistice, şi istoria nu ştiu de câte ori a fost declarată sfântă sau satanică. Fenomenele organice în marile crize religioase sunt consecutive unor drame spirituale. Omenirea, din păcate, nu este aşa bolnavă, pe cât afirmă psihiatrii. Contagiunea presupune o comuniune spirituală, căreia îi succede seria de tulburări organice. Amploarea pe care a luat-o pelerinajul poate fi explicată prin condiŃii economice, dar în nici un caz fenomenul însuşi. ExplicaŃia pur economică neglijează specificul acestui fenomen şi apreciază numai extensiunea lui. Oare o criză – care e mai puŃin gravă, decât anii trecuŃi – ar putea mobiliza mulŃimea spre finalităŃi aşa de evident extraeconomice ? Şi-ar putea închipui cineva că sectele în Rusia Ńaristă s-au născut numai din mizerie şi din cauza unui regim funest ? Ar fi absurd să se conteste caracterul lor simptomatic, precum absurd ar fi să fie interpretate numai ca reacŃiuni. Că Maglavitul s-ar fi născut dintr-o decepŃie politică a mulŃimii, este just numai în măsura în care în această decepŃie se întrevede o mare aşteptare. România se află în pragul unei mari transformări, pe toate planurile. Maglavitul închide în sine antecedentele religioase ale unei mari răsturnări politice. N-a înŃeles nimeni că Maglavitul precede un mare fenomen politic? În acest sens, au fost sectele religioase ruse simptome - ale revoluŃiei. Nu s-a gândit nimeni, că aceiaşi oameni, uniŃi astăzi în credinŃa în Dumnezeu, mâine se vor putea uni pentru altă credinŃă ? Dacă oamenii au putut face atâtea sacrificii pentru o viziune neverificabilă, de cât sacrificiu nu vor fi capabili pentru o realizare vizibilă ? Ce nu vor face ei pentru o promisiune terestră, dacă pentru o promisiune cerească şi-au părăsit temporar căminul ? FascinaŃia grandorii pământeşti nu va fi mai amăgitoare şi mai uluitoare ? Acum ştim ; ştim că şi românii pot fi amăgiŃi, că au lichidat cu un scepticism vulgar, că sunt capabili de seriozitate şi de absurd. Nu ştiu dacă e bine ca oamenii să creadă sau să nu creadă în Dumnezeu. Dar faŃă de scepticismul vulgar cu care ne obişnuisem, Maglavitul revelează un incontestabil progres. În faŃa acelei Românii superficial-lucide, surâzătoare şi pasive, se ridică una subterană, prăpăstioasă şi ameninŃătoare, care nu este ceva decât prin ce va deveni. Maglavitul ne-a dovedit o dată pentru totdeauna cât suntem de primitivi. El este nivelul Ńării. Acest fapt este desigur trist, dar şi reconfortant, căci ne eliberează de atâtea iluzii păgubitoare. România este la nivelul Maglavitului. Atunci ce avem de făcut ? Totul. D-l Lucian Blaga a scris după război, un studiu despre revolta sângelui nostru nelatin, care a provocat atunci multe discuŃii. Cred că viitorul va aduce ilustraŃii suficiente acestei teorii. La drept vorbind, nu înŃeleg deloc de ce am fi latini. N-am moştenit nici o calitate de la romani. Componenta latină trebuie să fie foarte redusă, căci în toate marile fenomene româneşti au izbucnit astfel de componente. Cine va găsi în Maglavit un strop de sânge latin, poate fi considerat un descoperitor genial. Tostul este aşa de primitiv, de teluric, de subpământesc ! Despre chtonismul autohton s-ar putea spune multe lucruri triste, dar şi multe încurajante. Toată, forma de viaŃă românească îmi pare aşa legată de pământ, încât a nu te face protagonistul unor idealuri moderne înseamnă a dori eternizarea unui suflet

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Texte din manuscrise

211

teluric şi reacŃionar. Dacă aş şti că acest popor, nu se va desface cândva de pământ, atunci aş fi silit să văd în Maglavit o culme, când el nu trebuie să fie decât un simptom şi un început. Ceea ce se petrece la Maglavit nu e linia pe care va trebui să meargă România, ci numai un mod de a manifesta o solidaritate ce-şi va găsi expresie în lupta politică. Dacă oamenii de acolo au găsit atâta energie pentru a se schimba la faŃă, vor găsi în ei rezerve cu să schimbe şi România la faŃă. Dacă aş şti că Maglavitul rămâne un fenomen pur religios, fără nici o consecinŃă de alt ordin, aş fi cel mai mare duşman al lui. Când nemulŃumirile mulŃimii sunt satisfăcute numai de valori religioase, atunci orice transformare devine iluzorie. Teoreticienii revoluŃionari nu sunt împotriva religiei dintr-un refuz teoretic al valorile religioase, ci din cauza rezistenŃei acestor valori la orice încercare de transformare totală. Sentimentul religios este prin esenŃă nerevoluŃionar, iar omul profund religios a fost totdeauna un reacŃionar. Deplasând conflictele de aici, dincolo, el sfârşeşte cu timpul a fi străin complet de problema socială. Dar nu numai atât. Spiritul religios te întoarce cu faŃa spre trecut. Unui om care crede în Dumnezeu, viitorul nu-i mai poate aduce nimic. Dumnezeul este totdeauna înapoia noastră. Teologia întreagă este reacŃionară, fiindcă ea nu vede culmi decât în imemorial. Pentru teologie, timpul este o cădere; pentru spiritul revoluŃionar, singurul cadru de realizare. Mai mult : pentru spiritul revoluŃionar, timpul este o Divinitate, în timp se poate face totul. AdmiŃând posibilitatea unei modificări esenŃiale în temporalitate, spiritul revoluŃionar cade într-un paradox, care-i constituie tragicul şi farmecul său. În timp nu se întâmplă modificări de structură şi de esenŃă, el fiind o fluiditate de nuanŃe. Timpul actualizează şi distruge. Dar în el nu se poate naşte o lume esenŃial nouă. Tragicul spiritului revoluŃionar constă în violentarea timpului şi a vieŃii. Religia, opunând veşnicia în fiecare clipă timpului, paralizează spiritul revoluŃionar. Religia a oprit umanitatea în loc, nu fiindcă ar fi cât de puŃin inferioară, ci fiindcă ea e prea mult pentru om. Ce rost au viziunile cereşti la nişte fiinŃe atât de joase ? Fiindcă omul n-a meritat religia, fiindcă el nu este capabil de ea, religia l-a paralizat. Va trebui sa se nască odată o religie a lucrurilor de jos, aici, pentru noi. Cu adevărat, Dumnezeu este prea departe. Obsesia veşniciei îl scoate pe om din viaŃă. Poate că toată religia nu este decât o rătăcire divină a omului. Şi pentru ca o astfel de rătăcire sa nu ducă întreaga Ńară într-o înfundătură, va trebui să servim României iluzii terestre, promisiuni vizibile, idealuri istorice. Psihoza Maglavitului trebuie convertită şi exploatată. EsenŃialul este ca ea să ajute la naşterea unui mare fenomen politic. Nu se poate şti care va fi acela ; dar se poate şti că de nu se va naşte, suntem o Ńară condamnată. Toate fenomenele colective care se nasc în Ńară trebuiesc exploatate şi convertite. Şi vor trebui făcute pelerinagii nu numai de închinăciune, dar şi de cucerire.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

212

Texte din manuscrise

łara oamenilor atenuaŃi

Nimic nu este mai ruşinos şi mai compromiŃător decât echilibrul la popoarele mici. În culturile mari şi la popoarele mari, echilibrul are un caracter de grandoare şi de monumentalitate, deoarece amploarea stilului de viaŃă în care se dezvoltă face din echilibru altceva decât o formă limitată sau un compromis ruşinos, convertindu-l într-un fel de expresie a unei mari seninătăŃi, a unei viziuni monumentale şi a unei superiorităŃi transcendente. În culturile mici, în culturile necreatoare, echilibrul este expresia unei deficienŃe, a unei incapacităŃi organice. Neputându-şi crea un stil de viaŃa, deoarece n-au impulsul unei direcŃiuni interioare, al unei orientări specifice, trăiesc în compromis ca într-o fatalitate. Dar din moment ce culturile mici nu pot crea, din moment ce ele sunt lovite de o sterilitate iniŃială şi ineluctabilă, cum se pot ele totuşi salva pentru a nu fi nimic ? Numai prin exces, prin nebunie şi prin absurditate. Dar întreb pe oricine : unde este în această Ńară excesul, marea nebunie şi gestul absumd ? Unde se găseşte în această Ńară un clocot de mari pasiuni, unde se află marile nelinişti şi unde se pot întâlni gesturile inexplicabile ? Totul este prea explicabil în această Ńară, a cărei minoră raŃionalitate o face atât de simpatică şi de puŃin interesantă. Echilibrul ei nu rezultă dintr-o împlinire în sine, dintr-o mare seninătate ce succede uneori marilor tulburări, ci din lipsa curajului de a trăi, de a se afirma, din lipsa acelei energii care te avântă iraŃional şi nemotivat, ducându-te fie la ultime transfigurări, fie la prăbuşiri definitive. A fi român înseamnă a fi o fiinŃă cu multă apă în sânge. Şi această diluare se găseşte în toate planurile vieŃii. Lipsa de orgoliu naŃional, scepticismul în toate domeniile, neîncrederea superficială, absenŃa totală a oricărui gen de mesianism, ironia uşoară şi periferică, amabilitatea instabilă şi trecătoare, toate acestea sunt aspecte ale diluării interne, sunt expresii ale compromisului organic, care n-are în nici un fel voinŃa de a fi unilateral dintr-o mare pasiune excesivă, dintr-o nelinişte adâncă.şi absurdă, dintr-o infinită frământare. România neputându-şi lega numele de niei o creaŃie prea mare, nu şi l-a legat până acum de nici o absurditate impresionantă şi grandioasă. Oare ce am face noi dacă n-am fi avut pe Eminescu ? Şi este o groaznică ironie, de o semnificaŃie dureroasă, că în Ńara în care toate lucrurile sunt pe deplin explicabile, în care totul este accesibil până la platitudine, Eminescu a fost declarat unanim o apariŃie inexplicabilă. Într-adevăr, la noi, tot ce e adine e inexplicabil. Cunosc o femeie de o adâncime sufletească remarcabilă, care pentru acest păcat este declarată, de toată lumea o simplă „aiurită”. ÎncercaŃi să puneŃi marile probleme şi veŃi întâmpina neîncrederea cea mai bănuitoare. La noi, a vorbi de moarte, de suferinŃă, de neant şi de renunŃare înseamnă a fi un escroc ordinar. Nimic nu este mai penibil şi mai respingător, decât să auzi că acolo unde tu ai manifestat toată intimitatea fiinŃei tale, unde te-ai consumat în fiecare clipă fără nici o speranŃă în posibilitatea unei salvări, unde ai gândit pentru a nu plânge şi unde ai scris pentru a nu muri, ceilalŃi să vadă o pură escrocherie, o vulgară dorinŃă de a epata. Românul n-are sensibilitate pentru marile sincerităŃi fiindcă el nu vede în diversele experienŃe ale vieŃii răscruci, nu vede în fiecare moment un aspect din evoluŃia unui destin, din viaŃa şi din moartea lui, ci explică totul printr-o fatalitate exterioară, cu o facilitate reprobabilă. De aceea, am avut momente când mi-a fost ruşine că sunt român. Dar dacă regret ceva, sunt aceste momente. De nu aş fi român decât prin defecte, şi tot aş iubi această Ńară, împotriva căreia sunt înverşunat dintr-o nemărturisită iubire. Este un lucru sigur că noi nu vom intra în istoria universală prin creaŃii ; dar nu vom avea noi curajul unor gesturi absolute în radicalismul şi absurditatea lor, nu vom avea noi energia a cărei explozie să fie gloria şi triumful nostru ? Nu vom fi noi atât de exaltaŃi încât în mari pasiuni şi în excesive tensiuni să înfrângem

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

existenŃa lor va căpăta un sens dramatic şi numai în acest fel se va ajunge la încrederea în sine. pe care i-ai admirat pentru pasiunea absurdului şi în care ai bănuit pasiuni şi flăcări. care nu se îndoiesc din nelinişte. Şi această luptă nu va fi sinucidere ci adevărata viaŃă. sunt de o mie de ori mai preŃioase acele elemente care au dorit să fie americani. Nu este de mirare ca în dezesperanta monotonie a ritmului vieŃii naŃionale. precum nici un german nu se îndoieşte de Germania şi nici un francez de FranŃa. lipsită total de sensibilitate tragică. Nr. A fi român cu adevărat înseamnă a nu mai voi să fii român în sensul de până acum. Dar. Apreciez din această Ńară numai pe aceia care au voit să nu mai fie români. Până când nu va termina cu echilibrul comod. distrugându-şi toate iluziile şi iubirile ei de până acum. încât aburii să se ridice ca forme de ascensiune ale răului. De nu vor avea românii atâtea văpăi în ei încât să consume întreg putregaiul din ei. cum nivelează totul. lichidând radical cu un trecut mai mult sau mai puŃin inventat. fără o justificare mai adâncă. sau aruncându-i înspre adâncimi periculoase. Deocamdată îi trebuie României mulŃi negativişti. în loc să sfârşească în nebunie. Când se va evapora apa din sângele românesc ? Când el va arde atât de tare. a oamenilor care. să descoperi în acest scepticism o lipsă a substanŃei interioare a acestei Ńări. pentru viitorul acestei Ńări. indieni. unde este patosul marilor transfigurări şi unde este drama şi conştiinŃa esenŃialităŃii fiecărei clipe de vieŃuire ? Românii nu vor fi salvaŃi decât atunci când vor începe lupta împotriva lor. De aceea nu se poate găsi un geniu muzical. o voinŃă teribilă de a se nega pe sine însăşi. vor merge înspre o singură diluare totală. ca şi cum o Ńară mediocră ar mai avea nevoie de cuminŃenie. cu normalitatea ei ruşinoasă. atunci când voi vedea în ea o voinŃă de risc. Şi anonimatul le va deveni destul.Texte din manuscrise 213 pasivitatea şi indolenŃa imbecilă în care vegetează această naŃiune ? Voi crede în această Ńară. dar nu-i trebuie nici un sceptic superficial (şi aproape toŃi românii sunt nişite scepitici superficiali. decât cei care trăiesc într-un naŃionalism superficial. Când românul va vrea să fie oricum numai aşa cum e nu. să descopere zilnic semne de atenuare şi incapacitatea de a se nega treptat. 2 • E m i l Ci o ra n . sfârşesc în impotenŃă. pentru a o purifica de toate blestemele unei tradiŃii ruşinoase. în Ńară asta sunt prea mulŃi oameni normali. Nimic nu este mai dureros decât să vezi cum oamenii care au început prin afirmări originale. Este o mare decepŃie să observi la aceştia cum corectează excesele altora. Unde este acel fluid vital care să circule în aceşti oameni. atunci nimeni nu se va mai îndoi de Ńara lui. unde să fi găsit o aproximativă salvare în asimilarea în alte culturi. Este o greşeală să găseşti cauza răului naŃional în dispreŃul pe care românul îl are pentru propria lui Ńară. de a lupta împotriva propriei lor distrugeri. ridicându-i cu o forŃă irezistibilă înspre regiuni iraŃionale. ci din impotenŃă) şi nici un individ atenuat. Numai în acest fel. când ar trebui să vezi chiar în acest dispreŃ o expresie a deficienŃei naŃionale. fiindcă numai ei vor putea fi românii de mâine. francezi sau germani. România nu se poate salva decât negându-se. n-are nici un drept la existenŃă. Căci România este Ńara oamenilor atenuaŃi. un dictator şi un mare criminal.

un nimb perfecŃiunii . atacată în esenŃa sa. aceasta este marea superstiŃie a României. primitivă. Aşadar. În orice sens. O mie de ani ne-am târât pe locul acesta şi nu ştiu cât ne va mai trebui ca să întrezărim lumina. Această explozie va trebui să răzbune o mie de ani de somnolenŃă naŃională. ci şi unor superstiŃii de un gen cu totul particular. mi-e scârbă să mă întreb. „Ideile generoase”. iar viitorul oribil. din nefericire. trecutul mi se pare sinistru. România mi se pare un superfluu geografic şi o farsă istorică. Dacă totuşi practic atâtea se sustrag unui astfel de imperativ. Lipsurile României sunt aşa de mari. întunecoasă. ori un prost. fără repercusiuni în afară. dimpotrivă. ei au datoria să precipite o catastrofă. aş fi capabil să renunŃ până şi la ideea de justiŃie socială. ca intelectual. Pentru un fenomen politic original putem renunŃa la toate prejudecăŃile. Şi nu cred că vom fi condamnaŃi să ne târâm până şi în lumină ! Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Simt o voluptate indescriptibilă că Unamuno nu s-a ruşinat de o viziune atât de înălŃătoare aplicată la o Ńară chinuită. fiecare Ńară ar fi obligată să producă un fenomen original. mai este posibil atât idealism şi atâta laşitate ? Primul pas al României în istorie va fi explozia ei subterană. De unde va fi plecând atâta timiditate în faŃa „ideilor generoase”. nu Ńine de misiunea lor. a amâna. fantastă şi fanatică. a rotunji. Nu o dată am auzit spunându-mi-se : „Cum se face că d-ta. Ar trebui biciuită această Ńară până la convulsie. ei sunt acceleratori . A crea un fenomen original – politic şi spiritual – este finalitatea istorică. prezentul dezgustător. Tot aşa nici mie nu mi-e ruşine să vorbesc de o Românie luminoasă. care ar lămuri destinul nostru de condamnaŃi. pentru ca.214 Texte din manuscrise România subterană Ideal vorbind. Unamuno vorbeşte la un moment dat. despre o Spanie cerească. au renunŃat atât de uşor naŃionaliştii noştri. dar nu mai puŃin. că prima afirmare în istorie va fi un fenomen local. a unei naŃiuni. care. totalizate. care va creşte cândva pe dărâmăturile unei Ńări de nelinişte telurică. care n-au înŃeles că singurul mijloc de a nu cădea în marele păcat de a fi reacŃionar. că intelectualii nu sunt făcuŃi pentru a întreŃine armonia universală. umanitate. târâtoare. faptul nu se datorează numai unei deficienŃe substanŃiale. Dar despre natura acestui defect nu vreau să vorbesc acum şi implor luciditatea să facă naŃionalismului concesii. Fără mari rostogoliri viitoare. pe un ton imnic. Există un păcat originar al României. având conştiinŃa destinului său. este colectivismul şi că între naŃionalism şi colectivism (social şi economic) nu există nici o incompatibilitate. aŃi înŃeles desigur. în primul rând. pentru a mă opri la superstiŃiile ce infectează atmosfera vieŃii noastre politice şi spirituale. ExistenŃa aproximativă a României şi respiraŃia ei intermitentă îşi au o explicaŃie sigură într-un defect iniŃial al substanŃei româneşti. trec peste viciul interior esenŃei noastre. Fără o mare prefacere. pentru a da strălucire discordiilor şi farmec nesiguranŃelor. Pentru ca România să devină o forŃă. încât să-şi refuze marile fatalităŃi ? Este oare admisibilă atâta dezertare din faŃa ireparabilului ? După atâŃia ani de istorie. o neconformitate în sursele ei. nu lupŃi pentru idei generoase. ce e drept. Ei pot împrumuta. să vrea să-i înfrângă. ci. la care. constituie o rezistenŃă gravă şi a cărei înfrângere ar echivala cu un act suprem de viaŃă. În sublimele lui comentarii asupra lui Don Quijote. pentru pace. fără nici o semnificaŃie universală. că lumea îl va înregistra fără emoŃie. dar care greu defineşte caracterul acestei condamnări. Oare se poate ca sufletul omenesc să fie atât de slab. În nici un caz înainte ca o Românie subterană să-şi fi lichidat avutul de întuneric. dreptate şi te laşi subjugat de cultul forŃei şi de credinŃa în naŃiune ?” Se uită. N-are nici o importanŃă că întâiul nostru act de viaŃă. Cine nu vede apocaliptic viitorul României este un fricos. dacă nu ultimă. nerealizată. că neantul nostru seamănă unei absenŃe monumentale.

Cioran .Noica Lettre à un ami lointain Réponse d’un ami lointain Souvenirs sur Cioran Bref portrait de Dinu Noïca Geneva. 1932 .

.

du consentement au désastre. malgré son exactitude. vous me pressez. calmer votre curiosité. Encore me faut-il ajouter que. il m’apparaît – pour-quoi vous le cacher ? – comme le seul raisonnable. et lorsqu’il était trop tard pour m’en détourner. de cigarettes et de dictionnaires pour écrire une phrase tant soit peu correcte dans cette langue inabordable. . le sentiment que m’inspirent les miennes se traduit nécessairement en termes négatifs. Il en est une qui. discrets jusque dans la vulgarité. Un tel patriotisme relèverait-il de la psychiatrie? J’y consens. Suis-je un «renégat». à peine discernable d’un reproche. subtils jusqu’à l’inexistence. et que ce monde n’est point merveilleux. inexpressifs pour avoir tout exprimé. effrayants de précision. Vous voudriez savoir si j’ai l’intention de revenir un jour à notre langue à nous. Une syntaxe d’une raideur. affinés. après tant d’années de silence. la chance d’habiter et de parcourir. les prestidigitations ou les infirmités de ma mémoire en sont seules responsables. d’âme en eux. sans quoi jamais je n’eusse abandonné la nôtre. dont il m’arrive de regretter l’odeur de fraîcheur et de pourriture. d’une dignité cadavérique les enserre et leur assigne une place d’où Dieu même ne pourrait les déloger. Comment voulez-vous que s’en accommode un Scythe. avec tous ces mots pensés et repensés. qu’il en saisisse la signification nette et les manie avec scrupule et probité ? Il n’en existe pas un seul dont l’élégance exténuée ne me donne le vertige: plus aucune trace de terre. Poursuivis par nos origines. Je ne vais pas si loin: je donnerais tous les paysages du monde pour celui de mon enfance. Quelle consommation de café. m’a tout particulièrement frappé.217 Lettre à un ami lointain De ce pays qui fut le nôtre et qui n’est plus à personne. courbés sous les exactions de la nuance. je ne puis. le superbe débraillement. et trop distinguée à mon gré ! Je ne m’en aperçus malheureusement qu’après coup. Y revenir. dans le langage de l’autopunition. trop noble. le mélange de soleil et de bouse. et. Je pourrais vous répondre que je suis un homme inoccupé. la laideur nostalgique. de vous donner des détails sur mes occupations. Mais une réponse aussi laconique ne saurait. ou si j’entends rester fidèle à cette autre où vous me supposez bien gratuitement une facilité que je n’ai pas. de sang. dites-vous. ainsi que sur ce monde «merveilleux» que j’ai. ni satisfaire aux multiples questions que vous me posez. que je n’aurai jamais. Ce serait entreprendre le récit d’un cauchemar que de vous raconter par le menu l’histoire de mes relations avec cet idiome d’emprunt. chargés de fatigue et de pudeur. celle qu’il me fallut adopter me retient et me subjugue par les peines mêmes qu’elle m’aura coûtées. mais je ne peux en concevoir d’autre. de l’humiliation assumée et proclamée. vu nos destinées. comme vous l’insinuez? «La patrie n’est qu’un campement dans le désert » est-il dit dans un texte tibétain. nous le sommes tous . si j’en fais un paradis.

On ne se mêle pas impunément aux luttes politiques . sans l’exutoire de la démence verbale. on est par définition fanatique. bornée en tout point. ils vous suivront aveuglément. et jusqu’au ridicule. se faire violence. Nous y sommes naturellement impropres: seule nous y ouvre l’usure de nos forces. n’eût pas manqué de me consumer? Persuadé que les maux de notre société venaient des vieux. il n’en fut jamais possédé. vous vous êtes résigné à notre poussière natale. défi à nos instincts. vous avez. non point par surcroît. Honte de l’Espèce. d’un déséquilibre. Fonction d’une ardeur éteinte. la tolérance ne peut séduire les jeunes. tournant à partir duquel. symbole d’une humanité exsangue. n’a pas subi la fascination de toutes les formes d’extrémisme. à moins d’une décrépitude précoce. ne s’est-il pas placé au-dessus ou au-dessous du temps ? Déficience positive ou négative. me plaisait-il de croire. agir contre sa propre nature. . avant la trentaine. Faute de ressources biologiques. je l’ai été moi aussi. privée d’avenir. ni concéder à l’adversaire le droit d’avoir les siennes.ainsi je regardais le régime parlementaire. qui voulaient l’éliminer pour s’y substituer me semblaient beaux sans exception. il est suspect. accordés au mouvement de la Vie. tout individu devient une insulte à la nation et un poids pour la collectivité. inapte à l’absolu. Les systèmes. moins par goût du scandale que par besoin d’échapper à une fièvre qui. début de la sclérose et de la momification. ma divinité d’alors. à l’antipode de nos impératifs profonds. où j’y répugnais autant que vous. Si admirable m’apparut le projet que je n’hésitai pas à le divulguer. ne sacrifie à des principes «humains». réussite brève et miraculeuse. Vivre véritablement. Donnez-leur l’espoir ou l’occasion d’un massacre. état d’exception. le considérer comme un saint ou un cadavre. en outre. d’où la précarité du libéralisme. s’affaiblir: on ne conçoit la liberté que pour soi-même . Que des partis pussent s’affronter sans s’anéantir dépassait mes possibilités de compréhension. incapable de s’élever à cette haute sagesse qui m’enseignait que l’objet d’une discussion était la pulvérisation du contradicteur. Misère d’une race qui doit s’avachir d’un côté pour s’ennoblir de l’autre et dont nul représentant. mais par défaut d’énergie. Celui qui. chose plus grave. Vous souvient-il de ce temps où je débitais des boutades incendiaires. sans passions ni convictions. de s’en prévaloir ou de les imposer. je conçus l’idée d’une liquidation de tous les citoyens ayant dépassé la quarantaine. mais enfin je ne sache pas d’esprit plus réfractaire que le vôtre aux superstitions de la «démocratie».218 Cioran-Noica Plus heureux que moi. en revanche. la faculté de supporter tous les régimes. il est vrai. c’est au culte dont ils furent l’objet que notre époque doit son allure sanguinaire: les convulsions récentes émanent d’eux. Non point que vous n’ayez la nostalgie de la fantaisie et du désordre. qu’importe ! Sans désir ni volonté de détruire. Il fut une époque. de leur facilité à épouser une aberration et à la traduire en acte. pour les accepter. c’est refuser les autres. il faut savoir renoncer. les intéressés en apprécièrent Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . on ne l’étend à ses proches qu’au prix d’efforts épuisants. je ne sais si je dois l’admirer ou le mépriser. plus même peut-être que vous: j’étais jeune et ne pouvais ad’ mettre d’autres vérités que les miennes. il a triomphé du démon ou. y compris les plus rigides. Au sortir de l’adolescence.

Mes haines. me disais-je. et ceux qui viennent après. j’étais un libéral intraitable. je ne vous le dirai pas. et. dès l’instant qu’elle nous signale et nous impose seulement aux générations présentes et futures. s’accentuait mon penchant à la tolérance. d’un Marc Aurèle ni d’un Néron ? Nous n’aurons jamais existé pour tant de nos idoles. à la hantise de je ne sais quelle pureté. ce serait trop long . Que faire ? vers quel abîme vais-je glisser? me demandais-je sans cesse. à choisir entre le fade et l’atroce. j’étais content qu’il existât. pour celui qui raffole d’éternité ? Par quels débats et comment je parvins à me défaire de tant de frénésies. dissimulée sous le masque de la ferveur. Décidément je n’étais plus jeune: l’autre m’apparaissait concevable et même réel. mais à une tristesse bestiale qui. la sagesse me tentait: étais-je fini? Il faut l’être pour devenir un démocrate sincère. Heureuse incompatibilité. j’y aspirais et m’en détournais d’un même mouvement : une fois obtenue. déchéance sans nom. Ce qui mettait le comble à mes alarmes. de quelque mal sans doute incurable. Lorsque je songe à ces moments d’enthousiasme et de fureur. L’atroce m’étant dévolu. que je conservais des traces de fanatisme. je le comprenais. pourtant si généreux. se déployait à mes dépens et dont j’étais néanmoins complice. se nourrissant d’elle-même. Mon projet était-il condamnable ? Il exprimait simplement ce que tout homme attaché à son pays souhaite au fond de son cœur: la suppression de la moitié de ses compatriotes. il y faudrait une de ces interminables conversations dont le Bal-kan a – ou plutôt avait – le secret. annonciateurs. comparais son fiel au mien: il existait. c’est que je n’avais plus la force de souhaiter la mort d’un ennemi . Je faisais mes adieux à l’Unique et sa propriété. avec ses symptômes qui ne trompent pas: je commençais à donner de plus en plus des signes de tolérance. s’apaisaient. emportaient avec elles le meilleur de moi-même. et. à vos heures. me comblait. La gloire. que pouvais-je désirer de mieux ? J’avais une âme de loup. si on ne l’a pas été de tel sage ou de tel fou. que vaut-elle. notre nom n’aura troublé aucun des siècles d’avant nous. en s’éloignant. tout ravi de n’avoir pas. s’amenuisaient de jour en jour et. et qu’elle nous exclut du passé ? A quoi bon être connu. quelques vestiges de jeunesse: je ne transigeais sur aucun de mes nouveaux principes. me semblait-il. Je le suis toujours. si entreprenant. l’âge. bien au contraire. Au fur et à mesure que mon énergie déclinait. ils furent loin d’être Punique cause du changement de mon orientation .Lettre à un ami lointain 219 médiocrement la teneur et me traitèrent de cannibale : ma carrière de bienfaiteur public commençait sous de fâcheux auspices. cette moitié du temps. je les attribue maintenant non plus à des rêves de philanthropie et de destruction. Vous-même. Nr. qu’importent-ils? qu’importe l’avenir. me flattait: j’étais en somme le plus heureux des lycanthropes. aux spéculations insensées qui ravageaient et obnubilaient mon esprit. comme tant d’autres. je m’aperçus que tel n’était pas exactement mon cas. et ma férocité. de quelque bouleversement intime. 2 • E m i l Ci o ra n . Quels qu’aient été mes débats. A mon grand bonheur. y contribua pour beaucoup un phénomène plus naturel et plus affligeant. source de mes exultations. à force de réserves et d’objections m’aviez entraîné vers l’abandon.

côte à côte. féroce s’il en fut. pourrons-nous y assister à une féerie perpétuelle. comment n’auraient-ils pas eu celui de la liberté ? Forts de leur tradition de persécuteurs. tant je redoute le gâtisme. j’approcherai de cette pondération idéale dont je rêve quelquefois. Comme vous le voyez. d’une beauté qui n’a rien d’humain. tout en reconnaissant cependant que les excès de notre modestie nous poussent vers des extrémités inquiétantes . Né au-delà des Carpates.220 Cioran-Noica absurdité qui me sauve. au fait du mécanisme de l’asservissement et de l’intolérance. dans leur passé. vous ne pouviez connaître le gendarme hongrois. mais presque toujours l’oppresseur devenu esclave. où l’on est trop las pour tourmenter autrui par l’amour ou la haine. haïr. j’abhorrais tous les Hongrois avec une passion véritablement magyare. et j’aurais mauvaise grâce à nier les vertus de notre discrétion. qui s’insurge ? Rarement l’esclave. j’ai des vues «larges» sur toutes choses. Je jalouse. nourrissez-vous toujours à son égard les mêmes ressentiments ?» je ne sais quelle réponse vous donner . n’ayant pas eu jusqu’ici la chance d’être des oppresseurs. Elles le sont au point que j’ignore où j’en suis par rapport à quelque problème que ce soit. nous ne pouvions avoir celle d’être des révoltés. Mais nous. je n’avais plus de raison de leur en vouloir. dans un parlement ressuscité. surgie de l’enfer pour Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . et. c’était le haïr. ne le redoutant plus. peut-être. cher ami. ils se sont soulevés contre un régime qui n’est pas sans ressembler à celui qu’ils avaient eux-mêmes réservé à d’autres peuples. nous n’avons pas la même expérience de la Hongrie. avec des sonorités d’un autre univers. comme je l’espère. la noblesse de notre servitude. On ne devient tolérant que dans la mesure où l’on perd de sa vigueur. je jalouse jusqu’à leur langue. à une dégringolade semblable à la mienne. je peux tout au plus vous étonner ou vous décevoir. vers la fin du siècle. jouer si bien aux maîtres. séniles l’un et l’autre. elle est si démesurée qu’elle ne laisse pas quelquefois de me décourager. et si les années doivent vous conduire. Privés de ce double bonheur. C’est que. siégerons-nous là-bas. j’étais pris de panique et me mettais à fuir: c’était l’étranger. les circonstances ayant changé. pour l’avoir exercée avec une compétence incomparable : les minorités de l’ancienne Monarchie pourraient en témoigner. Les Hongrois connaissent de près la tyrannie. tant de sagesse dépasse les bornes . l’ennemi. je vous l’avoue. A cause de lui. Parce qu’ils surent. voyez-vous. J’aspire parfois à donner l’exemple d’un modéré parfait : je me félicite en même temps de n’y point parvenir. propre à la prière. ils étaient. où l’on tombe gentiment en enfance. C’est vous dire s’ils m’intéressaient. l’arrogance de nos voisins. Il n’en demeure pas moins que longtemps encore je ne pouvais me figurer un oppresseur sans évoquer leurs tares et leurs prestiges. moins disposés qu’aucune autre nation de l’Europe centrale à supporter l’esclavage. Vous allez en juger vous-même. Ainsi à la question que vous me posez : «Persévérez-vous dans vos préjugés contre notre petite voisine de l’Ouest. nous portons correctement nos chaînes. Lorsque de loin j’en apercevais un. aux rugissements et aux pleurs. à notre époque. terreur de mon enfance transylvaine. Qui se révolte. puissante et corrosive. Par la suite. s’ils eurent le goût du commandement. Le moment arrivera où.

se résoudrait en mélodie. est l’effet de la distance: erreur d’optique ou nostalgie de l’inaccessible. ne fût-ce que d’un degré. Et qui. Seuls les oisifs. bien plus que les individus. conscients de descendre d’une horde non pareille. mon devoir est de combattre les illusions que vous pourriez entretenir à son sujet. quintessence d’injustice. se lamenter. sans affinités profondes avec les autres nations. ainsi que ces « douleurs de la honte ». je hais de moins en moins mes anciens maîtres. Je suis d’autant plus enclin à reconnaître leur mérite que c’est par eux qu’il me fut donné d’éprouver la pire des humiliations: celle de naître serf. D’un autre côté. et il suffit que mon enthousiasme pour elle baisse.Lettre à un ami lointain 221 en perpétuer l’accent et l’éclat. au dire d’un moraliste. Loin de moi une telle présomption: je connais mes limites et j’entends m’y tenir. pour y user leurs instincts. les parasites. Il y a chez ces Huns raffinés une mélancolie faite de cruauté rentrée. en y introduisant suffisamment de faste et de fatalité pour le rendre pittoresque aux yeux de l’observateur désabusé. à la fin. conquérants dégénérés en sédentaires. Les peuples. comme je la connais de près. je succombe à son charme et à son horreur. rien de plus naturel . à la vérité. elle me plaît infiniment. ils ne pouvaient faillir à la mission qui leur revenait dans le monde moderne: réhabiliter le chauvinisme. 2 • E m i l Ci o ra n . je ne me lasse pas de l’entendre. dont on ne trouvera pas l’équivalent ailleurs: on dirait le sang qui se mettrait à rêver sur lui-même. maltraité. C’est en hongrois qu’on devrait expirer – ou alors renoncer à mourir. au temps même de leur splendeur. Proches de leur essence. sur les bords du Danube pour y chanter. ils refluèrent. les petits et les grands salauds profitent des biens qu’elle étale. Nr. elle m’enchante et me glace. dont vous ne distinguez pas clairement les défauts. Non point qu’elle me déplaise absolument – vous savez mon faible pour l’horrible – mais la dépense d’insensibilité qu’elle exige pour être supportée est hors de proportion avec mes ressources en cynisme. Bien que je n’en connaisse que les jurons. bien qu’atteints et même marqués par la civilisation. nous inspirent des sentiments contradictoires. Votre partialité à l’endroit de ceux de l’Occident. ils ne méritent pas qu’on nourrisse pour eux une passion définie. ils furent toujours seuls au milieu de l’Europe. Que de loin vous en ayez une vision mirobolante. les plus insupportables de toutes. Vous ne distinguez pas davantage les lacunes de la société bourgeoise. A y bien réfléchir. où ils purent exhiber et dépenser leur sauvagerie première. je vous soupçonne même de quelque complaisance à son égard. si adaptés aux exigences d’une agonie. conspué. Après quelques incur-sions en Occident. surtout lorsqu’on partage en secret leurs vices et leurs misères ? n’inférez pas de là que je souhaite être promu au rang de Magyar. on les aime et on les déteste en même temps . Décidément. N’avez-vous pas ressenti vous-même la volupté qu’on puise dans l’effort d’objectivité envers ceux qui vous ont bafoué. à tous ces mots de nectar et de cyanure. pour que je ne tire plus aucune vanité de l’honneur qu’elle me fit en me persécutant. isolés dans leur fierté et leurs regrets. les experts en turpitude. je connais aussi celles de notre voisine. objets d’attachement et d’aversion. C’est peu dire que les injustices y abondent: elle est. empreints d’une fatuité à la fois profonde et théâtrale qui leur prête une allure plus romantique que tragique.

je répliquerais que ce dogme. devait les paralyser. Vous êtes déçus après des promesses qui ne pouvaient être tenues . principe de renouvellement des institutions et des peuples. le « miracle » qui la sauve. volerait au secours du révolu ? Ici comme là-bas. également déchus de cette naïveté où s’élaborent les divagations sur le futur. soutien providentiel du bourgeois qui en vit et en extrait la raison de sa sécurité. comment expliquer qu’elle ne se réduise pas en poussière sous nos yeux. A la longue. que le possible. personne n’adhère entièrement à quoi que ce soit. Et ce qui est grave. Bien au contraire». où. des mythes sans substance. En attendant. surpeuplée de doutes. ou. que la nouvelle société allait. je l’admets. permettre à la vieille de se maintenir et même de se consolider. tous se réclament de la liberté et nul ne respecte la forme de gouvernement qui la défend et l’incarne. qui la préserve d’une destruction immédiate. sans la soumettre aux rigueurs d’aucun impératif. Les misères prévisibles n’excitent pas les imaginations. mais c’est là. nous en sommes tous à un point mort. C’est là l’unique évidence que dégage l’analyse du présent. la déception qui en est résultée et qui. Nous nous trouvons en face de deux types de société intolérables. Les masses ne s’ébranlent pas si elles n’ont à opter qu’entre des maux présents et des maux à venir. Sans l’intervention d’un miracle. pour employer un mot tout aussi frelaté. si Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . pour la multitude du moins : sous peine de se pétrifier.222 Cioran-Noica de l’opulence dont elle s’enorgueillit: délices et profusion de surface. elles n’ont nul intérêt à se risquer vers d’autres. Qui aurait pu deviner. devenu réalité. c’est que les abus de la vôtre permettent à celle-ci de persévérer dans les siens. que l’argent remplit bien pour lui la fonction d’un dogme. Si on m’opposait que le bourgeois croit néanmoins à quelque chose. Imaginez une société. La bourgeoisie a compris le parti qu’elle en pouvait tirer contre les adversaires du statu quo . dans l’absence d’axiomes. à nous autres d’ici. à l’exception de quelques égarés. nous le sommes par manque de promesse tout court. pour le moment. indemnes de superstitions et de certitudes. Des idéaux sans contenu. est. ou qu’on ne la fasse pas sauter à l’instant? «La nôtre ne vaut guère mieux. le spectacle d’une grande idée défigurée. la laisse se déployer à sa guise. et d’opposer assez efficacement ses horreurs à celles qu’on cultive chez vous. c’est un fait . il faut au monde un délire neuf. Le reproche capital qu’on peut adresser à votre régime est d’avoir ruiné l’utopie. C’est en effet là le hic. le côté positif de son néant. Sous le brillant qu’elle affiche se cache un monde de désolations dont je vous épargnerai les détails. notre situation. la liberté ne pouvant se manifester que dans le vide de croyances. inconnus mais certains. si j’ose dire. au siècle dernier. c’est précisément l’échec de l’autre côté. le plus affreux de tous. et il est sans exemple qu’une révolution ait éclaté au nom d’un avenir sombre ou d’une prophétie amère. par ses vices et ses iniquités. Le bourgeois ne croit à rien. où. et là seulement où les lois n’ont pas plus d’autorité qu’une hypothèse. s’emparant des esprits. la vie sans utopie devient irrespirable. résignées à ceux qu’elles éprouvent. Déception vraiment inespérée. m’objecterezvous. ne laisse pas d’être curieuse. Du moins avons-nous conscience de l’avantage que confère à l’intelligence un régime qui.

je le reconnais. le sol se déroba sous mes pieds. elle n’apparaît. Elle manque d’assises: plus elle sera complète. dès qu’elle s’instaure elle postule son manque d’avenir et travaille. c’est que je sais distinguer entre les nuances du pire. jusqu’au principe dont elle émane. et n’ayant pas plus de vraie métaphysique que de vraie police. exige. à son sort qu’au vôtre. la liberté n’occupe guère plus d’instants que l’extase dans la vie d’un mystique. « l’ordre ». vous êtes seuls par force. et elle finit par lui peser au point qu’aux excès qu’elle suscite il préfère ceux de la terreur. de toutes ses forces minées. nous le sommes sans contrainte. Désespérément mortelle. vous y oblige même en ses heures de paresse où elle n’a pas assez d’énergie pour s’exécrer ellemême. elle n’est pas tellement sinistre cette société qui ne s’occupe pas de vous. ce sont celles de la bourgeoisie qui nous permettent aujourd’hui de nous livrer à nos lubies. La différence entre les régimes est moins importante qu’il n’y paraît. Non. elle est tout. en dernière instance. de plus. en échange. le vide : elle l’exige – et y succombe. au moment où une classe décline et se dissout: ce sont les défaillances de l’aristocratie qui permirent au XVIIIe siècle de divaguer magnifiquement . comme il sied à des brutes lasses et repues. car tout la menace. vous garantit le droit de l’attaquer. La condition qui la détermine est celle même qui l’annule. qu’à la faveur d’un régime finissant. parce que nous savons que nous la perdrons. et si j’ai choisi celle-ci. qui vous abandonne. je vous le disais. rejette l’individu sur luimême. sans préméditation ni méchanceté. elle le fait par automatisme. Elle nous échappe au moment même où nous essayons de la saisir et de la formuler : nul ne peut en jouir sans tremblement. le plus supportable pour l’esprit. pour se manifester. Cela est patent en politique. Dans le cours des temps. A ces inconvénients s’en joignent d’autres: la société libérale. ils nous laissent la latitude de mourir de faim à notre façon. de toute manière. et si elle vous exploite. Si elle manque de racines. ni pour les adoucir ni pour les aggraver. elle est faite pour être perdue. la fierté que j’en éprouve s’accompagne toujours d’un sentiment de frayeur et d’inanité. fragile en elle-même. si elle est essentiellement superficielle. que les bénéfices mêmes qu’il en reçoit l’écrasent. L’écart est-il si grand entre l’enfer et un paradis désolant ? Toutes les sociétés sont mauvaises. pour nous qui la possédons. j’ai beau m’exclamer : « Tu fais partie d’une société d’hommes libres». « l’absolu ». elle n’est qu’illusion. Aussi indifférente. 2 • E m i l Ci o ra n . N’entre-t-il pas quelque perversion dans notre amour pour elle? et n’est-il pas effarant de vouer un culte à ce qui ne veut ni ne peut durer? Pour vous qui ne l’avez plus. éliminant le « mystère ». ou la mériter. La liberté. mais il y a des degrés.Lettre à un ami lointain 223 étrange que cela paraisse. Nr. issu de ma terrible certitude. vous y invite. L’homme est si peu fait pour l’endurer. tout en l’écartant de ce qu’il est. c’est que la liberté. contaminées par le scepticisme autant que leurs victimes. à sa négation et à son agonie. Les libertés ne prospèrent que dans un corps social malade : tolérance et impuissance sont synonymes. Nous pardonnons aux autres leurs richesses si. de ses propres profondeurs. elle ne veut en aucune manière empiéter sur vos malheurs. plus elle portera à faux. n’a aucun moyen de se maintenir et de survivre aux dangers qui la menacent et du dehors et du dedans. Quand j’entrevis cette vérité. Maintenant encore. et que. comme en tout.

en Italie comme en France. Il n’est d’ailleurs pas de néant parfait dans l’histoire. s’il veut s’illustrer encore par un sursaut ou un vestige d’honneur. ne sauraient se dispenser de nouvelles idoles. une appréhension nous exalte. Cette absence inouïe à laquelle nous sommes acculés. c’est qu’une situation comme la nôtre ne se laisse pas supporter indéfiniment. on n’accède guère à l’hégémonie sans le concours de hauts principes mensongers dont les peuples virils se servent pour dissimuler leurs instincts et leurs visées. érigent leurs empires sur sa timidité et sa lassitude. j’y discerne – pressentiment ou hallucination ? – comme une attente d’autres dieux. il doit repenser toutes les idées qu’on lui a volées et qu’on a appliquées. de reprendre les utopies que. Que si l’Occident n’est pas irrémédiablement atteint. A moins d’un consentement à la mort. de l’humaniser. et l’idée pour l’idéologie. ainsi que les mensonges de son vieil orgueil? Pour l’instant. En se déshéritant en faveur de ses ennemis. et que j’ai le plaisir et le malheur de vous révéler. d’aucuns l’en félicitent. faire sa révolution et qu’on lui ramènera ses utopies et ses rêves. en se dessaisissant ainsi de son génie et de sa mission. que l’on rencontre partout. Alors qu’il eût été de son devoir de mettre le communisme en pratique. ni n’est allé au bout des bouleversements dont il fut le promoteur. il se figure encore que l’on viendra. par besoin de confort. convertis en théoriciens du devoir auquel il se dérobe. tous ces schismatiques qui l’ont préparé et formé. pour pouvoir imaginer un autre genre d’hommes. si pourries fussent-elles. vous auriez tort de supposer que rien ne s’y dessine . et de le proposer ensuite au monde. car. de le libéraliser. Ce glissement est le fruit de toutes les révoltes et de toutes les hérésies de l’Occident. Quelle malédiction l’a frappé pour qu’au terme de son essor il ne produise que ces hommes d’affaires. il a laissé à l’Orient le privilège de réaliser l’irréalisable. Lesquels Personne ne pourrait répondre. les vieilles nations. et cependant l’Occident refuse d’en tirer les dernières conséquences : il n’a pas fait la révolution qui lui incombait et que tout son passé réclamait. à notre époque. tournons-nous nos regards de tous les côtés. ce sont ses adversaires qui. sans négliger pour autant les possibilités de salut qui résident en nous-mêmes. il a abandonnées aux autres. Ayant quitté la réalité pour l’idée. en Angleterre de même qu’en Allemagne ? Est-ce à cette vermine que devait aboutir une civilisation aussi délicate. aussi complexe ? Peut-être fallait-il en passer par là. ailleurs: j’entends qu’il lui revient. l’homme a glissé vers un univers dérivé. inoffensif. Comprendra-1-il enfin qu’il n’aura de destin politique et un rôle à jouer que s’il retrouve en lui-même ses anciens rêves et ses anciennes utopies. où la fiction acquiert les vertus d’une donnée primordiale. ce que tout le monde sait. un espoir nous crucifie. ces épiciers. en les contrefaisant. par l’abjection. il risque de compromettre son dénouement et de manquer une occasion suprême. Dans la bataille des idéologies. Non content d’avoir trahi tous ces précurseurs. de l’extérieur.224 Cioran-Noica Aussi. ces combinards aux regards nuls et aux sourires atrophiés. et de tirer puissance et prestige de la plus belle illusion moderne. au milieu de notre néant. Ce que je sais. alors qu’il faudrait l’en blâmer. Au plus intime de nos consciences. il s’est révélé timoré. depuis Luther jusqu’à Marx. de l’ajuster à ses traditions. je ne veux pas pousser l’indignation jusqu’à Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . En bon libéral. vers un monde de sous-produits.

Le bien et le mal démesurés que j’en pense. dont vous êtes plus à même que moi d’apprécier l’indiscrète proximité. je crains fort qu’il ne soit pas. requise et dans ses pensées et dans ses actes par les confins du globe. malgré les avertissements précis que m’intime une maligne prescience. l’opération était inscrite dans leur nature. 2 • E m i l Ci o ra n . ou pour notre grande voisine. Je suis plus disposé que quiconque à reconnaître mes dettes envers elle: sans ses écrivains. opposées à ce bon sens affreux qui le défigure et le perd. ni ne s’explique en termes ordinaires. les impressions qu’elle me suggère quand je réfléchis à son destin. pour la Hongrie. Où que nous soyons. ils étaient. terrifiante. et le sera encore. s’il consentait non pas à s’abolir (il n’y incline que trop). comment les dire sans tomber dans l’invraisemblance ? Je ne prétends guère vous faire changer d’avis sur elle. sinon géographiquement. et l’emportant sur nous tous par leurs inépuisables réserves en chaos. en s’imposant des tâches impossibles. vous me reprochiez déjà la manie que j’ai de juger sans prévention et ce que je prends à cœur et ce que j’exècre. J’étouffe donc des éloges hors de saison. elle nous touche déjà. mais un univers. constituer un empire aussi vaste que nos déceptions ou nos effrois. puisqu’ils souffrent depuis toujours d’une même hantise : étendre leur suprématie sur nos rêves et nos révoltes. en ce moment. je n’ose dire de tous. n’aurais-je pas gaspillé mes transes. non pas comme se forme une nation. je veux seulement que vous sachiez ce qu’elle représente pour moi et quelle place elle occupe dans mes obsessions. géants sollicités par la sainteté et le crime. pourrait en quelque sorte le devenir. Du temps que nous nous plaisions à recenser nos accords et nos différends. à travers les siècles. de pouvoir enfreindre les principes qui se réclament de notre générosité. Plus j’y songe. limitrophe de Dieu. il leur importait. de beaucoup d’autres. plus proches d’une vitalité géologique que de l’anémie humaine.Lettre à un ami lointain 225 l’intolérance ni me laisser emporter par mes humeurs. enrichi par celui de la paralysie générale. Je voulais simplement vous faire observer que ce monde. plus je trouve qu’elle s’est formée. à coup sûr intérieurement. en langage intelligible: il y faudrait le jargon des gnostiques. Ces tsars aux allures de divinités tarées. despotes perpétuant en nos temps la sève et la corruption originelles. je les étouffe en moi pour les condamner à s’y épanouir. manqué mon désarroi ? Ce penchant qui me porte à émettre un jugement impartial sur elle et à lui témoigner ma gratitude. elle l’est malheureusement aussi de notre pays. dans un avenir plus ou moins proche. Couronnés ou non. Une telle nation. de n’éprouver que des Nr. il leur importe de faire un bond au-dessus de la civilisation. nullement merveilleux. ne se mesure pas avec des étalons courants. affaissés dans la prière et l’épouvante. ainsi que nous en assure Rilke. eussé-je jamais pris conscience de mes plaies et du devoir qui m’incombait de m’y livrer? sans elle et sans eux. pour nous tous. Sans doute est-elle. comme le sont ces tyrans récents qui les ont remplacés. mais à liquider ses déchets. les moments de son évolution participant moins de l’histoire que d’une cosmogonie sombre. de votre goût. bien qu’il soit doux. de l’engloutir au besoin. Les sentiments qu’il m’inspire ne sont pas moins mêlés que ceux que j’éprouve pour mon pays.

et nullement par souci de rigueur. Imperméable aux sollicitations de la clarté et à la contamination latine. venu à la réflexion par accident ou par hystérie.226 Cioran-Noica sentiments doubles. domaine dont je voudrais m’éloigner. Viscéralement enclins à l’échafaudage de systèmes. pour une raison banale. de se décider ni de se définir. à cette propension à épouser toutes les causes et à m’en dissocier en même temps. tel un virus omniprésent. Pour connaître moi-même le fond de ma pensée sur la moindre chose. moins pour elles-mêmes que pour le prétexte qu’elles m’offrent de me venger sur ce qui n’a ni contour ni forme. borné de force à l’intervalle qui les sépare. un délirant soucieux d’objectivité? Cela ne va pas sans souffrances: les instincts protestent et c’est bien malgré eux et contre eux que l’on progresse vers l’irrésolution absolue. ces ébauches de théorie. il s’affranchit des noms et des visages. plongé dans des prières subversives. L’homme inoccupé qui aime la violence sauvegarde son savoir-vivre en se confinant dans un enfer abstrait. passant de l’un à l’autre sans discrimination ni efficacité. en leur temps. il me faut contredire au vice majeur de mon esprit. Accroché à des quarts d’idées et à des simulacres de rêves. au général. un troglodyte épris de caducité. au milieu des civilisés. mais des crispations de la chair et des ténèbres du sang. je m’apparais. ces attitudes en germe. aujourd’hui muette 1 La tentation me prend souvent de me forger une autre généalogie. où se dilate le mauvais philosophe qui réside en chacun de nous. nous en construisons sans trêve. domaine de pseudoproblèmes. singulièrement en politique. Ombres aussi que ces nations dont le sort m’intrigue. porteur et gâcheur d’incurable. et. écartelé entre la convoitise et la satiété. des nôtres. Délaissant l’individu. comme un intrus. inhabile à en adopter un et à s’y spécialiser. effacés et Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . pour me prononcer non seulement sur un problème mais sur un rien. tout en insistant sur les agréments que j’en retire. que vous imputiez à mon incapacité de ressentir une passion véritable. je m’exerce et m’épuise sur leur ombre. sur des entités et des symboles. Croyez-vous que ce soit si agréable d’être idolâtre et victime du pour et du contre. agent néfaste et bénin. nécessairement faux. en proie à une panique qui n’émane pas d’une vision du monde. N’avoir jamais l’occasion de prendre position. indécis entre les fléaux. il n’est vœu que je forme plus souvent. aussi impatient que blasé. de changer d’ancêtres. Mais nous ne dominons pas toujours nos humeurs. conçoit un genre nouveau: le pamphlet sans objet. je sens l’Asie remuer dans mes veines: suis-je le rejeton de quelque peuplade inavouable. traître à tous les maux. un emballé divisé d’avec ses emballements. à l’inverse des miens. Ayant perdu le goût des êtres. surent répandre le deuil à travers les nations. bousilleur hors ligne. Votre diagnostic n’était pas inexact. vous vous trompiez néanmoins sur le chapitre des agréments. une évidence qui se hausse à mes yeux au rang de révélation : la politique tourne uniquement autour de l’homme. je m’évertue cependant en vain à acquérir celui des choses. à ceux d’autrui comme aux siens. s’en prend à l’imprécis. de m’en choisir parmi ceux qui. orientant vers l’impalpable sa soif d’exterminations. état à peine distinct de celui que le langage des extatiques appelle «le dernier point de l’anéantissement». ou le porte-voix d’une race autrefois turbulente.

et plus précisément celle de pouvoir me prélasser dans une ville dont le souvenir vous hante sans doute. Je ne lui pardonnerai jamais de m’avoir lié à l’espace. Oui. j’aurais pu passer mes jours ailleurs. malgré votre enracinement dans notre patrie évaporée. Paris 1957 Nr. ne s’en émeuvent pas autrement. les quatre cinquièmes. les rares privilégiés dont je suis. elle m’eût débarrassé du bonheur d’y vivre. Détruite. pour votre édification. et qu’elle n’ait pas péri. Cette ville. le dernier Mongol. notait déjà Chamfort. et qu’ils envient même à la grosse majorité l’avantage qu’elle a de savoir de quoi mourir. je n’oublie à aucun instant que ses habitants. J’ajouterai encore. amalgamés à la boue et gémissant sous l’anathème des siècles. que le reste. comme tant d’autres cités.Lettre à un ami lointain 227 meurtris. Tout ce qui n’est pas elle se valant à mes yeux. «meurent de chagrin». au fin fond de n’importe quel continent. dans mes crises de fatuité. un Touranien de cœur. 2 • E m i l Ci o ra n . ni d’être à cause d’elle de quelque part. il m’advient souvent de regretter que la guerre l’ait épargnée. l’héritier légitime des steppes.. Ceci dit. j’incline à me croire l’épigone d’une horde illustre par ses déprédations.. que je n’échangerais contre aucune au monde. gavés de misères. est pour cette raison même la source de mes malheurs. Je ne veux pas finir sans vous mettre encore une fois en garde contre l’enthousiasme ou la jalousie que vous inspirent nies «chances».

en arrivera facilement à quelques dizaines. en train de s’accomplir. vous partiez pour Paris. tout comme vous savez que presque tout ce qui est réussite culturelle chez nous se rattache à la culture de type folklorique.228 Réponse d’un ami lointain Lorsque. c’en est fait du village qui. Si dans les cinquante ans à venir. des choses admirables se passeront à l’avenir. Vous savez bien à quel degré nous étions et sommes une société de type agraire. «Nous autres peuples. peigne et brosse ridiculement la nature. laissant partout à la nature le droit de redevenir nature. et notre langue. depuis des milliers d’années.F. Certes. Comment vous condamner pour une telle réussite. à partir des Gètes. vous m’écriviez: «Je me sens un primitif qui ne saurait plus vivre que dans une serre». avec son retard. nous savons maintenant que nous sommes mortels». mais les valeurs roumaines périront. mais aussi le raffinement de votre être intime. s’effrayait d’apprendre qu’elle pourrait dépasser le chiffre de cinq ou six milliards. ce n’est pas seulement l’habit prestigieux de la langue française qui nous fait une forte impression. homme. depuis que vous avez choisi de ne plus écrire dans votre langue. Voyez-vous. il ne se passe pas quelque chose d’extraordinaire . Elle a ressenti le frisson de la mort. on choisira tout naturellement huit à dix idiomes. jusqu’au point d’atteindre le degré dont seule la France détient le secret : le statut de moraliste. Dans cent ans. et vous traiter en «renégat»? On ne nous fait pas d’infidélités avec la France. vous le savez bien. il s’est passé quelque chose ces vingt dernières années. n’en fera pas partie. les villes s’étendront à perte de vue. La langue hollandaise pourra survivre. Un pas encore – mettons les protéines synthétiques – et c’en est fait de la civilisation villageoise . et l’homme retrouvera le contact élémentaire avec le monde du bon Dieu. la guerre. sans espoir d’y rester jusqu’au spleen. Il s’agit de tout autre chose. Des choses admirables se préparent. Scythes toujours. l’humanité qui. Je lis à présent votre lettre dans la N. au sein d’une Europe unifiée. Mais nous nous demandons si vous ne faîtes pas d’infidélités à vous-même et si vous n’avez pas choisi d’être : un simple « poète celte de langue romane». Ce n’est pas ce que vous imaginez au premier moment. des sociétés de type agraire à un monde différent. d’un danger que notre tribu n’avait jamais rencontré et qu’elle ne saurait affronter : le passage grandiose.R. jusqu’à hier. mais la nôtre non: un seul grand poète ne peut pas faire survivre une langue. avec ses suites. à l’heure même où il sera devenu plus intimement. de sorte qu’entre un Paris immense et un Rouen géant il y aura probablement la jungle . et je me demande : où est le primitif? A nous autres. c’est-à-dire artificiellement. on en finira avec cette agriculture qui. est la seule chose que nous ayons su proposer au monde. il y a vingt ans.

nous opposons le sens que notre voisinage de la mort nous suggère. sous l’excès de l’expression. et j’éprouvais le cannibalisme de la jeunesse. qui avez chéri toutes les manières de mourir. son besoin de protester contre tout ce qu’il y a de stérile et de sec. c’est qu’il nous en faut faire autant avec la France et l’Occident. Venez donc graver l’indicible sur le sable d’une langue qui expire. je veux dire si «l’esprit objectif» qu’est notre langue ne trouve pas. quelque chose dont aujourd’hui à peine nous sommes conscients: Pinconsolation. se cachait un problème. pour verser vos inquiétudes dans les moules d’une langue admirablement apaisée. Aujourd’hui vous tranchez d’une façon simple: «J’étais jeune. vouée à survivre dans les classes. de la mort fruste du suicide jusqu’à la mort subtile des civilisations. C’est à une telle gloire que je vous convie lorsque je vous exhorte à retrouver votre langage. Voici qu’il nous faut vous défendre contre vous-même. Personne ne vous a pris à la lettre. celle que vous semblez partager avec l’Occident. ou alors notre forme de lucidité. d’une façon stridente et coupable certes. – et non du cannibalisme ? Soyez tranquille. classique ? Comment pouvez-vous échanger le privilège de l’agonie contre la solennité de l’expression ? Comment pouvez-vous renoncer au style des mourants pour le style tout court ? Laissez-moi vous rappeler encore un de vos mots. Mais vous ne viendrez pas. mais elle est bien différente de cette sagesse mûre et un peu décadente où vous puisez. dites-vous. Car. Mais. Je me rappelle très bien l’article dans lequel vous nous suggériez – par delà toute idéologie politique. » Et pourtant. son expression la plus profonde et la plus inattendue (tout comme ce qu’il y a de profond et d’inattendu au monde est surgi du sentiment qu’a l’homme d’être périssable). alors nous aurons traversé vainement l’histoire. Nous aussi. personne ne suivra jamais votre conseil. dans votre cas et dans le nôtre. Je contemple par exemple la sagesse avec laquelle vous jugez et condamnez celui que vous étiez à vingt ans. car vous en êtes toujours resté détaché – d’entreprendre une nuit de la SaintBarthélémy parmi les «vieux de Roumanie». nous ressentons quelque chose qui pourrait ressembler à la sagesse..Réponse d’un ami lointain 229 dans notre culture. disiez-vous. en termes d’ébattement ou de résignation: c’est notre chance dernière. justement. La France vous a trop inculqué le venin de la lucidité et de la sagesse. vos compatriotes. à la lucidité mûre et décadente. mais nous sentions tous que. à l’instar de la littérature russe à la fin du siècle précédent. dont vous me faisiez part à un moment où vous étiez heureux en amour: «La gloire entre quatre murs surpasse l’éclat des empires». 2 • E m i l Ci o ra n . Mais ce que vous disiez alors en termes d’invective est devenu la substance même de notre sagesse. sous l’angoisse de la mort prochaine. de l’être voué à la mort prochaine. C’est aux Persans de se demander aujourd’hui: comment peut-on être français ? Comment peut-on être à la fois si intelligent et si peu compréhensif ? (Comment peut-on faire autant l’amour et si peu d’enfants Nr. ce qui nous semble vraiment frappant. Savez-vous tout ce qu’il y a de fécond et de positif dans ce frisson de l’être prématurément frappé ? Vous. n’exprimiez-vous pas.. ne sentez-vous pas tout ce que vous perdez en vous détachant d’une langue où palpite Pinconsola-tion extrême.

Mais depuis quelques dizaines d’années. Que lui est-il arrivé ? Que vous est-il arrivé à vous-même ? A vous-même. pour lequel. Seulement. mais seulement pour le contempler. c’est bien le message de l’Europe encore. les paroles d’un Mao Tsé-Toung et les exploits de cette étrange Chine retentissent à la façon européenne . C’est pour elles que nous nous sommes tournés un instant vers l’Occident. plutôt la Genèse. nourri du souffle de l’Ecclésiaste. incroyable de voir que maintenant. ou plutôt à cause de ceux qui s’ingénient à poursuivre une expérience de laboratoire sur notre compte. se repose un instant dans l’expression : vous avez trouvé dans la langue française l’île enchantée. ni même ne leur assigne un nom. mon Dieu. ne participe pas aux choses. Il nous semblait pourtant que la vocation de la France était de comprendre les autres et de leur faire comprendre. des échos d’une créativité active ailleurs. mais il s’agit de vos valeurs – de ces valeurs qui triomphent aujourd’hui dans le monde. Comment peut-on disposer d’une langue si subtile et ne pas réussir à exprimer les significations de l’homme d’aujourd’hui ? A nous autres. au fond. nous savons ce qui est arrivé. lorsque nous nous tournons vers l’Occident. autrement douée et placée. vous chercherez ailleurs afin de mieux clamer votre dégoût de l’homme pour l’homme. à proprement parler. pour nous. l’Allemagne et l’Italie : il s’agit encore moins de l’ordre bourgeois. ou alors vers la France pour voir sur son visage l’image de dix siècles de gloire. son éthique. Chez vous. les choses nous paraissent simplement les miettes d’un banquet. Mais n’avons-nous pas été sans cesse enveloppés par l’Occident ces années-ci? Qu’y a-t-il qui ne soit «Europe» de nos jours? Nous. Mais vous n’y resterez pas : si vous ne pouvez pas briser les moules de cette langue admirable. Mais la France n’est pas le pays de l’inconsolation. c’est de l’Europe encore. tout orientale qu’elle prétende être. Persans. il ne s’agit pas de vous en tant que tels. la France demande des explications. Mais notre surprise est de voir que la France même. les idéaux de l’Inde. soyez-en certain. ils nous répondent par vous et tant d’autres: ne nous regardez pas. s’il y a de l’Europe dans tout cela. et l’Occident tout entier n’a pas écrit le livre de job . Votre cœur. hideux. C’est pourquoi il nous semble. bien peu de gens ici gardent de la pitié. au lieu d’en donner. quel résidu. ici.230 Cioran-Noica 1 me demandais-je du temps que j’étais en France). nous le savons bien. Les idéaux de libération des peuples de couleur sont de simples échos du pathos européen de la liberté : l’humanisme oriental n’est qu’une réplique. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . et en un sens la pénible transformation de l’âme russe en âme faustienne. pas de ces pays que vous achevez d’un trait: l’Angleterre et la France. et ce communisme-là qui vous intrigue tellement. Et alors nous trancherons . nous sommes laids. il nous semble que le monde actuel est terriblement intéressant et notre seul regret est de ne pas pouvoir y participer davantage – à cause de nous. non pas pour lui demander quelque chose. leur matérialisme est technique d’emprunt: et jusqu’à ce communisme tout aussi spéculatif que prati’ que. L’un d’entre nous doit terriblement se tromper. nous avons ressenti Bandoeng comme une histoire parfaitement européenne . c’est l’extrême amertume de l’être humain qui joue.

votre déchirement n’est qu’un des termes du débat permanent de l’homme. le cœur. Vous vous lamentez de voir mourir avec vous. tel Pascal. Certes. il triomphe. cela nous semble simple : une Europe se meurt et une autre triomphe. l’Europe de l’esprit de finesse. mais concernent une certaine Europe seulement. un peu partout sur ce globe. autour de vous et par vous. que l’homme ne s’y retrouve plus. un technicisme tellement grossier et des utopies tellement simplificatrices. personne ne sait encore ce que l’on doit qualifier par esprit de géométrie .Réponse d’un ami lointain 231 quel mince résidu par rapport au banquet de Hegel et de la culture occidentale ! Et si tout cela n’est que reste. C’est peut-être là votre déchirement. De ce coin de monde où. c’est une chose frappante dans le passé. 2 • E m i l Ci o ra n . Mais. triomphant et malheureux. ont un sens. Un monde qui. aussi bien qu’aujourd’hui. se meurt l’Europe de l’esprit de finesse et triomphe celle de l’esprit de géométrie. par-delà ces formes vulgaires que vous nous mettez avec tant de complaisance sous les yeux. lorsque vous dites: il n’est pas chez nous. et les eaux disent: elle ne se trouve pas chez nous». où est-il ? Nous ne saurions tout à fait vous croire. tout comme nous ne saurions croire une Amérique ou une Russie qui dirait: «II est entièrement chez nous.» Peut-être l’esprit de l’Europe erre-t-il. votre impuissance. sans voir le triomphe de l’autre et sans vous y voir. «Mais la sagesse. Le problème de l’homme européen serait alors – je vous le disais un jour – de concilier Pascal avec Aristote: ou encore Pascal avec lui-même. où est-elle ? Les profondeurs disent: elle n’est pas avec nous. C’est ainsi que nous nous demandons: le cœur de cette Europe dont le trop-plein inonde le monde entier. que l’âme européenne soit divisée et active sur les deux plans. le physicalisme serait-il géométrie par rapport à l’historisme de l’autre Europe ? géométrie. Ou alors les amertumes de l’Occident. à la suite de cette logique déficitaire. dans son cœur. Mais. votre décadence. et d’avoir. fait des machines à calculer et des cerveaux mécaniques. malheureux ou non. pâtit avec lui. à l’heure même où le monde s’en imprègne. Car aucune réussite de l’esprit de géométrie ne saurait absoudre Nr. ressemble à l’amertume d’Israël devant un Messie qu’il avait engendré sans se retrouver en lui. et les lamentations d’un Occident qui a mis au monde de telles valeurs. tout comme vos jugements là-dessus. l’esprit d’ordre rationnel par opposition à la subtilité de l’esprit de liberté ? géométrie grossière. l’esprit de distinction par rapport à celui des nuances ? Mais qu’il s’agisse de deux versions de l’Europe. et il ne s’apaisera qu’au moment où il aura trouvé son unité intime. prêt à bondir dans le néant interplanétaire du bon Dieu. Peut-être l’homme européen vit-il en plein le débat de Pascal. comme vous le savez. l’esprit d’ingénieur face à la spontanéité de la vie ? la soif d’innovation face à la créativité de la tradition? géométrie surtout. Peut-être la chose grave est-elle d’avoir toujours une logique à tel point grossière qu’elle est incapable de rendre compte de la logique la plus profonde du cœur. où est-il ? C’est là que l’histoire de l’histoire de l’Europe commence véritablement à ressembler au livre de Job. le commentaire a toujours été notre principale forme de participation à l’histoire.

la lucidité. Je ne vous suivrai pas dans l’analyse troublante que vous faites de l’âme hongroise. Mais j’ai pensé au mot cruel de Hegel. avec vous. c’est-à-dire sur ces réalités historiques que l’intégration humaine à venir refoulera de plus en plus. semble-t-il. vous avez été un raffine. Non. vous n’avez jamais rien espéré de la logique et du logos. Et c’est pourquoi votre lettre raffine. Mais. nous ici) de ses responsabilités envers l’esprit de finesse. Tout comme vous. Peut-être avait-elle tort de vous le reprocher. Entre-temps. selon lequel la philosophie doit se garder d’être consolatrice. Vous avez raison de ne pas vouloir consoler. c’est que l’image que vous vous en faites « date» parfois. Vous vous rappelez Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . et si nous ne l’avions pas su directement. l’esprit de finesse n’aura pas non plus le droit d’exclusivité. vous préférez sombrer avec l’esprit de finesse.232 Cioran-Noica l’homme (nous en savons quelque chose. d’autre part. vous n’avez jamais été un barbare . qu’une nouvelle civilisation pourrait surgir un jour «entre la Vistule et l’Amour». dans les plus sauvages déchaînements de votre cœur. l’heure est aux distinctions. C’est pourquoi vous écrivez de si belles pages sur les âmes et sur les peuples. Tout ce que nous ajouterions. Mais vous n’avez peut-être pas toujours raison de raffiner. Et maintenant. Presque rien de ce qui est esprit de géométrie ne vous a parlé ni séduit. nous aimerions vous dire qu’aucun d’entre nous n’a oublié les réussites et les promesses de cette âme: tout au plus les jeunes de chez nous ont risqué de l’ignorer. c’est depuis toujours que vous avez opté pour l’esprit de finesse. celle des nuances. sur les Hongrois et les Russes. vos amis lointains. je me rappelle par contre la „Lettre à un otage” de Saint-Exupéry et ça me console ». ne pouvait pas non plus être consolatrice. condamnée par les Russes eux-mêmes. alors tous ces grands Allemands – un Herder comme un Goethe. car en un sens il est trop tard pour invoquer les nuances. A nous. Vous. Une amie à la’ quelle je montrais votre lettre me disait: «Elle est admirable mais elle ne me console pas. tout comme vous raffinez sur la liberté et l’utopie socialiste. Vous n’avez jamais voulu voir les chances de l’esprit de géométrie se raffiner jusqu’à rendre compte du reste subtil de l’homme et du monde. ni dans toutes les nuances que vous percevez dans l’âme russe. Sous ce dernier rapport seulement. vous êtes du côté d’une Europe qui se meurt. Vous. En un sens – et ce sera à leur avantage dans l’histoire – ils n’ont plus de génie. comme vous l’écrivez. mais plutôt d’une nation à objectifs immédiats et élémentaires. nous n’avons pas oublié ce que la littérature et la critique russes ont représenté au monde et pour nos cœurs. et j’ai compris que ce qui tenait lieu de philosophie chez vous. plutôt que de consentir à la barbarie logique. un Nietzsche comme un Spengler – auraient pu nous apprendre. nous les avons suivies jusqu’à leur Rozanov et par-delà ceux-là. il nous semble que vous raffinez sur tout: sur vous-même et sur ceux qui vous entourent. les Russes semblent avoir réussi à supprimer leur délire et ceux qui les ont mieux connus diront qu’il ne s’agit nullement d’une nation «en proie à un appétit que notre planète elle-même ne saurait assouvir». que l’on avait menée en faveur des valeurs russes. comme le dit ce dernier. justement à cause de la sotte propagande.

pathétique et finalement désespéré. tellement nous nous sen-tons étrangers à votre monde. qu’elle est restée une utopie dans le bon et le mauvais sens. mais que. Peut-être Joseph de Maistre avait-il pour une fois raison: le génie de l’Orient – pas tellement la religion grecque comme il le disait – ne résiste pas à la civilisation. Ce n’est donc pas dans de telles analyses raffinées que nous vous résisterons. présente Nr. que de distinctions évidentes. Mais il y a deux choses qui nous touchent de trop près pour que nous n’opposions pas quelques distinctions à vos nuances : la liberté et l’utopie socialiste. Mais n’empiétons pas sur un domaine réservé à l’esprit de finesse. Que de choses n’aurions-nous pas à vous dire sur cette utopie. avec tout ce qui s’y trouve de légitime en principe à l’ère des expérimentations scientifiques. les gens subissent cette expérience tout en lui restant étrangers. et peut-être en est-il ainsi de nos voisins. précisément pour cela. L’Allemagne ne le pouvait pas. on le sait. vérifiées. tandis que les Allemands nous étaient totalement étrangers. Ainsi lorsque vous nous parlez de cette liberté précaire surgie dans le vide des croyances. Mais quelle est cette liberté ? C’est là le problème de chacun d’entre nous. Mais à notre tour. vous pourriez être étrangers. à leur tour. avec sa prétention à rendre à l’homme précisément la nécessité et avec le risque – pourquoi n’a-t-elle pas la loyauté de le reconnaître ? je ne le comprends pas – de lui enlever nombre de libertés. nous nous sentons dans une modalité humaine à laquelle vous. bref ils n’ont plus la soi-disant «âme russe». fleur maladive des sociétés fatiguées. vous ne savez pas combien froidement – que vous l’avez bien appelée une utopie . avec le verbe auxiliaire «avoir». ou même. en un combat ouvert. vouée à lui assurer la nécessité. si vous préférez avec vos libertés d’expression : le non-sens de la vie nécessaire. C’est ici que s’inscrit l’utopie socialiste. Car l’homme ne s’insurge pas tellement contre celui qui s’attaque à sa liberté. 2 • E m i l Ci o ra n . capables de nous assimiler. On peut enlever à l’homme toutes les libertés sauf une. Cette fois votre esprit de finesse en dit davantage que ne le permet la géométrie élémentaire où nous sommes engagés. ou aux libertés. n’aurions-nous pas à opposer à vos nuances ? Nous pourrions vous dire – froidement. mais bien contre celui qui lui enlève la nécessité – le sens de ta vie nécessaire. Eh bien. Vous parlez de l’excès de la liberté à des gens qui n’en connaissent même pas une parcelle. ils ne le peuvent plus maintenant.) C’est le miracle de la France d’avoir gardé son génie intime même après s’être policée. et c’en est un plus profond que le vôtre. une façon de ne pas réagir spontanément et une façon de parler qui est juste le contraire de la confession. ou lorsqu’un Camus montre dans la Chute l’impasse de vos libertés. il nous semble que vous parlez d’un homme irréel. ou alors une expérience de laboratoire. c’est-à-dire une certaine inexpressivité. il y a vingt ans. (Et d’ailleurs une victoire se paie elle aussi. désespéré parce que le socialisme s’entend seulement à combattre la possession. Ils ont perdu ou ils ont renoncé à toute forme de séduction en revêtant – comme le disait quelqu’un – « le style de la matière» qu’ils invoquent tant. – passée. qu’en l’occurrence il s’agit d’un essai de sortir l’homme de « l’aliénation» due à la possession. violent.Réponse d’un ami lointain 233 comme nous les estimions.

du modelage individuel et social. tout comme les Amazones devaient trancher un bras ou une jambe à chaque exemplaire mâle : que c’est une mise en minorité de tous ceux qui ont la conscience de leur propre minorité – mais qui possèdent également l’idéalisme du faible. en tant que la possession risque d’être odieuse entre les mains de l’homme. mais se trouve être sacrée entre celles de la femme.234 Cioran-Noica ou en train de se constituer – non pas l’esprit de possession. le socialisme assimile quelque chose de l’éthos féminin et se trouve être une révolution d’Amazones. parce qu’il ne fait qu’amputer et non libérer l’homme de la possession. vers «des lendemains qui chantent». de sorte que non seulement cette utopie se retrouve sans cesse devant les tentatives du verbe « avoir » de reparaître et de se maintenir. de l’éducation. vers «nous». mais encore elle met au monde un pauvre à instinct de richard. est le seul susceptible de devenir. vers demain. non seulement elle ne supporte pas le contradicteur extérieur et s’en effraie. le sacerdoce du repas. tout comme elle représente un monde attardé vers 1880. à laquelle elle enlève le mystère du foyer. d’un tel «matérialisme scientifique» étant un idéalisme vulgaire. en pratique. l’ancien possédant. s’il n’a pas su l’être. de la sorte. auquel on n’enlève que ce peu de chose qu’est la richesse et qui pourrait se sentir reconverti en tant qu’homme. Nous pourrions vous dire que. cette utopie communiste s’avère être un éthicisme. dans la société future ? – qu’étant de la sorte une lutte incessante contre la femme et le féminin. une atténuation et un entêtement à se maintenir de l’élément faible qui. de toute façon lui. cette utopie est chargée d’un véritable idéalisme. justement parce qu’il est faible. l’utopie socialiste a à la fois quelque chose de légitime et d’illégitime dans son simplisme. et que. vers des idéaux vagues. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . dans la première génération de l’ère qui prétend s’ouvrir. de la sorte. ou qu’elle est obscurantiste et dogmatique tout en se prétendant un Age des Lumières . vers quelque chose de différent. provoqué chez la plupart. pour autant qu’il soit un converti et non un idéaliste déçu. Nous pourrions vous dire que tout cela tient en définitive à ce qu’il s’agit effectivement d’une expérience de laboratoire. comme le pauvre. et surtout que. bien qu’invoquant tout le temps Hegel et la contradiction comme principe de vie. il s’agit plutôt d’une révolution contre le pauvre (dont on supprime l’idéal) que contre le riche. peut-être même le trait le plus frappant. qu’elle instaure un mode de culture tout en donnant le rassis de la culture. c’est-à-dire vers tous et personne. à l’heure de l’infantilisme de la machine. mais fait même l’impossible pour étouffer celui qui s’élève naturellement en elle-même. et que dans l’application elle finit par devenir une révolution contre la femme. de même qu’elle est l’affirmation de force de l’élément faible et rancunier. Et dans ce sens. a besoin de paralyser tout ce qui est mâle. sincère chez les uns. le secret du sourire et le rôle dans l’emploi des loisirs – qui sait si le socialisme n’anticipe pas en quelque sorte l’extinction possible du féminin ou des valeurs fémines. Nous pourrions encore vous dire que. bien qu’elle prétende représenter un monde progressiste. bien qu’elle s’imagine engager un jugement historique et non pas un simple jugement moral. un adhérent sincère. un élan. l’expérience du « comment est possible » la société ou l’économie ou l’Etat et que.

ne vit avec les responsabilités dernières de l’homme. s’il n’avait pas commencé par être. étroitement favorisé qu’il a été par la démence allemande. Car la chose la plus grave que nous pourrions vous dire contre ce marxisme vécu. C’est en tous cas un spectacle qui tient l’affiche. de la liberté. mais parce que cet ordre lui-même n’est pas vivant. nullement à celui de Hegel. de la façon dont elle peut. le peuple russe. l’Europe . et ce. et qui. ou par l’esprit de dignité. historique ou personnelle. et. l’utopie communiste. Mais alors ce seraient les peuples qui comptent et si. probablement. tu existes». peut-être sympathique. tout aussi évident que l’inutilité des excès que nous avons dû subir. et ensuite par l’incapacité américaine à s’élever au niveau d’une idéologie : c’est que Nr. bref un monde qui n’attendrait que le verdict de l’histoire lui disant: «Calme-toi. personne. le communisme avait triomphé au Portugal. qu’une certaine Europe triomphe dans le monde et triomphe là où elle le peut. Le communisme aurait-il eu besoin du grand théâtre russe. par exemple. Nous pourrions vous dire tout cela. non parce que nous y vivons déjà.Réponse d’un ami lointain 235 elle est encore au niveau de Kant c’est-à-dire de l’a priori et du possible. un monde naïf. tandis que maintenant ce serait au peuple russe de ne plus pouvoir se passer du communisme. mais personne ne sait rien. du fait qu’il possède ainsi la seule internationale active de nos jours ? La Russie aurait-elle eu besoin de cette version européenne pour s’européaniser enfin.. ou s’imagine être. mais qui est de ces expériences de vie qui ne se couvrent pas avec la vie et dont on ne saurait dire si elles sont ou non. comme chez les Anglo-Saxons. le corporatisme en Russie. comme vous le pensez parfois. 2 • E m i l Ci o ra n . c’est qu’il crée un monde de l’indignité humaine. que par conséquent l’ordre socialiste ne nous semble pas être le monde de l’avenir. et nous sommes enchantés de lire parfois L’Humanité pour apprendre ce qu’est. un monde où personne n’est en accord avec ce qu’il dit et fait. comme elle l’est dans les vieux pays d’Europe. aujourd’hui l’on de-vrait commenter le corporatisme. et où elle n’est pas entravée par l’esprit de finesse. Comme l’Islam. et mille autres choses. si violent. Il nous est clair que derrière le marxisme il y a la Russie et derrière la Russie. Mais il y a également une chose à dire en faveur du marxisme. c’est-à-dire du contradictoire et du réel. chacun incorporant «la conscience servile» dont parlait Hegel. vous autres Occidentaux. ne coule pas: il s’agit d’un monde qui ne fait qu’essayer d’exister et qui s’est terriblement pris au sérieux. ici à l’Est. à cause de ses complexes. au point de s’effayer tout seul de ce qu’il pense faire et – avec la psychologie du faible – d’effaroucher les autres. aussi haut qu’il soit placé. si j’avais été turc. aimerait maintenant en finir avec la violence. tout comme c’est seulement ainsi que l’Asie et l’Afrique s’européaniseraient véritablement ? Peut-être que oui . de raffinement. comme ces Turcs dont vous me commentiez naguère la stérilité historique d’une façon si pertinente que. seul ce dernier point nous paraît évident.. mais ne sait pas par où commencer. je vous aurais étranglé ? Non. Car tel est le fait. n’a pas «l’autre» en lui. d’autant plus servile que l’on ne sait pas qui est le maître et si par hasard le maître ne serait pas un simple mécanisme. car derrière la chose il y a quand même un grand peuple. d’un côté.

Quant à nous. vous estimez vous aussi qu’il se prépare quelque chose dans le cœur. chacun sent qu’il y aura du nouveau au monde. comme les Russes l’ont fait pour Sartre. mais pour des raisons d’ordre secondaire: sécurité personnelle. une Europe qui bouderait un monde européanisé. tandis que je dis: c’est du trop-plein de l’Europe que tout cela vient. «Je n’ai rien à opposer au marxisme». mieux encore. livres. c’est pour vous que nous vivons». si ce n’est les valeurs européennes. jusqu’à votre exil banal.236 Cioran-Noica maintenant il est trop tard pour lui opposer quelque chose de révolu. ils vous diraient. de l’Europe. Si nous vous envions ? Nous l’avons pu faire parfois. Alors. cher ami exilé. fils de prolétaires peutêtre. c’est-à-dire à ranger à sa place modeste. nous tâchons d’être dans la position que nous aimerions voir adoptée pat l’Occident : affirmer nos vérités avec et non contre l’adversaire. D’ailleurs. On n’a rien à opposer au marxisme. Car tout cela est à intégrer. Ça ne fait rien. c’est pour vous que je meurs». cher «pamphlétaire sans objet». L’Occident est un peu mieux placé qu’il ne le pense parfois. Nous avons suggéré ce genre de collaboration. il nous vient à l’esprit un «Imbéciles. en regardant les soldats allemands. nous ne le faisons plus. en cancer de l’histoire. idées. Et ce n’est pas moi qui vous le dis. Si les derniers parlaient votre langue d’adoption. à leur façon. s’il s’agit de marxistes authentiques. qui Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . mais tout intellectuel. nous sommes tout aussi étonnés que de vous voir le traiter en phénomène maladif. mais ce n’est pas cela. même si c’est contre elle un instant. Paris. leur aurait crié : « Imbéciles. et peut-être avait-il raison. le marxisme lui-même n’a rien à opposer à ces valeurs-là. Du fond de cette sagesse de l’être prématurément frappé. Lorsque nous vous entendons qualifier le communisme de «splendide utopie de l’humanité». libertés. Et nous voilà revenus à vous. Je pense au communiste français qui. Quoi ? Nous ne le savons pas très bien. Vous avez dû apprendre que quelques-uns parmi nous se refusent par principe à toute idée de collaboration. Ou. fatigué ou non. Depuis deux ans que le voile s’est levé un tout petit peu. ouvrier ou paysan de cet espace. ce n’est pas cela. à assimiler. par rapport au marxisme et à ses prétentions d’être le monde qui naît: ce n’est pas cela. Mais. faites comme nous : collaborez. Dans l’intervalle. devant le peloton d’exécution. Quand nous réalisons ce que nous pourrions dire. mais il n’a pas encore été accepté. puisqu’il en est ainsi. malgré tout. ils finiront par l’accepter un jour : tout comme il me vient à l’esprit qu’un beau jour nos dirigeants finiront par vous inviter à nous rendre une visite. ne mériterait pas son histoire. cependant. en faveur de ceuxlà. mais d’une manière marxiste : en tant que contradicteurs. car c’est une façon d’entamer le dialogue avec vous-même. vous dites: c’est une nouvelle utopie qui surgira. tandis que moi je pense à une réalité effective : vous dites il faut que quelque chose vienne dans le vide de l’Europe. me disait un ami français il y a dix ans. Une Europe qui ne saurait maîtriser les eaux qu’elle a répandues dans le monde. Nous avons commencé à comprendre qu’il y a un peu plus de platitude dans vos destinées. nous en sommes arrivés à penser que l’on peut parfaitement collaborer avec le marxisme.

lorsque nous sommes envahis par la tristesse de n’avoir rien fait. mais encore. peut-être y a-t-il quand même quelque chose de profond qui se fait à travers vous. bon gré mal gré engagés dans l’effort. de leur dire: laissez donc. les actifs. chez soi parfois. comme on l’appelle ici. pour vous dire que vous êtes avec nous plus que vous ne l’avez jamais été. le patriotisme et le sentiment. Et d’autre part. cher ami inconsolé. l’exil est mieux ici. et alors nous écrivons des journaux intimes ou des œuvres géniales – pour nos tiroirs. aux inactifs. c’est à nous que. c’est à nous. un exil parmi les siens. Au-dessus de nos têtes d’affairés ou d’inoccupés. dans la «construction». aux professionnels du destin sans objet et non seulement du pamphlet sans objet. les autres. Et il est mieux non seulement parce que le timbre des choses est différent. comme il nous semble peu de chose auprès de notre exil subtil. de faiseurs et de démolisseurs. lorsqu’ils réalisent tout ce qu’il y a de lamentable dans leur effort. viennent dire : il y a pourtant du vrai dans vos vies si vides. se dresse quelque chose dont j’ignore l’image. Tout compte fait. mais dont je connais le nom: l’Europe. Et leur pensée s’étend jusqu’à vous. 2 • E m i l Ci o ra n . tout cela nous semble presque intéressant.Réponse d’un ami lointain 237 risque de vous porter vers la nostalgie. 1957 Nr. parce que humainement nous sommes placés d’une façon différente. c’est à nous. comme vous. Il y a parmi nous des gens. dans son monde et pourtant vidé de lui ! Quelquefois. quand nous raffinons aussi.

voire la culture dans sa vaste non-assurance. Mais si. lui le pessimiste. De beaucoup plus profonde nous semble la réflexion. et il appelle les choses par leur nom. comme Flaubert. mais elle s’est blottie derrière lui. de faire l’éloge des gens passionnés.es Indiens auraient retrouvé «l’idée». il y en a une: ce serait l’apparition de quelqu’un comme lui ! On devrait être convaincu par son pessimisme . on aimerait s’exclamer: «Voyons. Par quelle médecine de l’absolu sont-ils arrivés à un diagnostic aussi précis? Peut-être par la pensée que l’individuation est un mal et qu’il faut se réintégrer dans le grand Tout. parfaitement sûr de lui. II a répudié la culture. écrivait Cioran dans une œuvre de jeunesse. Il l’a contestée. pareillement à l’ange du tableau. il met en jeu des moyens littéraires si fascinants. écrit’il quelque part. alors que. de nature pourtant à le sauver («C’est mon côté Mozart qui m’aura sauvé». comme l’est l’indienne. a eu la mauvaise inspiration et au fond le mauvais gout de s’établir sur la conviction que l’univers humain signifie: souffrance. qui se tient derrière le saint et lui dicte son texte. et de la sorte ils seraient perdus ainsi que leur pretendue exactitude. En principe. pour nous convaincre. disait Cioran) et à sauver son œuvre. Toute une civilisation. prenez-la dans vos bras et finissez avec ces histoires». qui en réalité le rendait possible. mais comment l’être jusqu’au bout. le pessimisme est de mauvais goût: il est positiviste. d’idiot ! » Il s’agit bien là d’un jugement sur la destinée humaine et non pas d’une simple égratignure d’un décadent. Car la force de la culture n’est-elle pas comparable au concept hégélien. Mais les jugements sur la vie humaine peu-vent etre stridents eux aussi. Cest une pareille perte de soi-même. toujours de Cioran jeune. Mais alors . devant un squelette humain: « Espèce.238 Souvenirs sur Cioran « II n’y a pas de raison à ne pas être triste». «Nous sommes les convaincus – écrivait Barrés sur les barbares de l’esprit – nous avons donné à chaque chose son nom». que notre contemporain a vecue. Et quel admirable travail le virus y a-t-il accompli ! «Malgré ma conviction que tout est inutile dans ce monde». qui se confirme par tout ce qui le démentit? N’est-elle pas tel le virus qui pénètre dans la cellule vivante et y transforme le code génétique en son propre code? Dans le code intime de son être. il déclare ne pouvoir s’empêcher. par ailleurs noble et profonde. Cioran a laissé pénétrer le virus de la culture. Ou encore: «Je vis une seule fois dans l’histoire et j’ai le droit . Je ne connais personne dont les moyens contredisent à tel point les fins. en matière d’amour et d’esprit. si tonifiants ? Il est peu probable que quelqu’un se soit suicidé avec un livre de Cioran entre les mains. Lorsque Flaubert écrivait à son amie qu’il lui arrivait de voir en elle le squelette.

il était imbu des illusions que ne saurait alimenter que la culture. il avait déjà fait sien à cette époque le grand art français de la conversation à tel point qu’en l’écoutant le secrétaire d’Hélène Vacaresco déclara: «Ce n’est que chez la comtesse de Noailles que j’ai entendu une conversation aussi brillante». l’énigmatique femme de François-Joseph. en lui parlant . Il connaissait et chérissait les victorieux. ce miraculeux reste de la culture vivante. à l’heure où sonnait la cloche de fermeture. qui nous avait accordé nos bourses. 2 • E m i l Ci o ra n . Il se penchait notamment sur les drames psychiques des grands. Alphonse Dupront. Et pourtant il avait parcouru aussi le reste. A la Bibliothèque de l’Université de Bucarest. nous pensions simplement faire le tour du lac et visiter la villa de Byron. qui devait représenter son bulletin de résidence définitive en France.Souvenirs sur Cioran 239 de regarder les choses en face. pour la lecture duquel il a passionnément appris l’anglais. lorsque nous voulions visiter la place San Marco. Mais celles qui furent envoyées à Beckett. mais à la fois les grandes victimes. Notre ami nous a fait monter à l’endroit où l’intransigeant Calvin dominait ses fidèles . tels Shelley. non pas des études universitaires. car Cioran a toujours aimé les sur-hommes et leur fragile victoire. c’est toujours lui qui nous a pressés de venir voir la statue de Colleoni. à Nr. ou alors les faibles à allure de génie. Il se peut que les ouvrages de Cioran ne témoignent pas assez. je voyais se détacher lentement du néant des livres («J’ai parcouru toute la sotte philosophie allemande». Je me rappelle avoir retenu l’expression de son visage avant de l’avoir connu en tant que collegue d’études. lui il s’était déjà attardé sur la destinée de son «beau-frère». Les lettres écrites à Mircea Eliade sont conservées. sinon d’affronter l’insupportable avec les armes de la culture. C’est à peine si nous savions quelque chose sur Chateaubriand. Mais dironsnous. de village en village. avec l’intérêt d’un connaisseur de l’histoire de France. ou l’impératrice Elisabeth d’Autriche. Mais pourquoi renoncer pour autant aux illusions de l’immortalite que la vie nous offre ?» A vingt ans. Chênedollé. quel était ce risque. Lorsque nous sommes arrives avec notre groupe d’étudiants à la conference sur le désarmement de 1931 (désarmement! 1931!) à Genève. de tout ce qu’il y a de positif dans cet esprit dévorant. devait-il m’avouer plus tard) un visage halluciné. mais du nord de la France. Cioran nous a toujours étonnés par ce simple «plus». avec le risque le plus terrible». raffiné et transfiguré par la culture humaine. Une autre fois. Par ailleurs. à Venise. par leur côté négatif et sous l’ascèse de l’aphorisme. De toute façon ses lettres en témoigneront. qu’il avait parcouru à bicyclette. Si être cultivé signifie savoir tout ce que les autres savent et quelque chose en plus. C’est ainsi qu’il a étonné le directeur de l’Institut Français de Bucarest. C’est alors (en 1938) que le directeur a prolongé sa bourse. De quel poids le désespoir pouvait-il peser sur une âme où le virus de la culture avait si bien fait son travail ? Ou alors il s’agissait d’un désespoir total. pour finir par transformer son blasphème en prière ? C’est toujours alors qu’il écrivait: «Seule la mort nous rend vraiment immortels.

ni les saints que Cioran aime tant. de quelque chose de plus profond que la chose elle-même. Et comme Cioran la conteste ! Le voilà écrivant dans les Syllogismes de l’amertume : « A quoi bon fréquenter Platon. dont Cioran témoigne lorsqu’il écrit : « Le malheur de l’homme c’est de ne pouvoir se définir par rapport à quelque chose». la culture entière n’est qu’un pré aux clercs. Vraiment ? est-on tenté de lui demander ? Mais c’est justement ce que Platon déclare. un an plus tard que lui. dont ni le saxophone. sur le fait que le vieillard de Königsberg gardait sur son bureau la Logique de Tetens. en se passant quelquefois de tout autre genre de création humaine. d’une matrice du réel. mais la contrepartie a été son vagabondage Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . avec Fichte et l’existentialisme. Mais il a cru pouvoir se défroquer. ni Mozart ne sauraient nous rapprocher. dont personne ne fait plus mention aujourd’hui. D’ailleurs Cioran connaissait ce dernier en profondeur – jeune encore. dont il était imbu. il parlait du « schématisme des concepts purs » . d’un monde de l’au-delà. n’est-il pas en pleine philosophie. avec saint Augustin et même avec Kant. qu’il a su devancer ? Pourtant Cioran a rejeté la philosophie. Lorsque je suis arrivé à Paris.240 Cioran-Noica Michaux. au nom de son exceptionnelle compréhension du phénomène de Part (sur lequel il est à regretter qu’il ait si peu écrit). il avait le droit de le faire. la rue du Pré-aux-clercs. que c’étaient bien des clercs. puisque nous nous esclaffions ensemble dans notre jeunesse. qui avaient bâti la cité. vu la suffisance que peut vous conférer la philosophie. – Après un an j’ai compris. des messagers de l’esprit. voire un prêtre. et lorsque je lui ai demandé comment m’y prendre pour bien connaître les beautés de Babylone. mais plutôt le délire philosophique. sinon la philosophie ? Et de même lorsqu’il s’exclame: «Etre à chaque instant en marge de soi-même». C’est à partir de pareils «riens» que surgissent la philosphie et la conscience. J’ai compris jusqu’à la suggestion offerte par le nom de la petite rue. à Gabriel Marcel et à quelques autres parmi les grands ? On peut être sûr que ces lettres n’appartiennent pas à une âme déboussolée et fruste. mais plutôt d’un monde d’en deçà. Il a réussi à se défroquer sous un seul rapport: en matière de philosophie. quand un saxophone peut aussi bien vous faire entrevoir un autre monde ». comme toute la culture à investir celui qui la conteste. j’ai toujours regretté de ne pas avoir commenté avec Cioran les quatre genres de «rien» que Kant mentionne à la fin de sa Logique transcendantale. il en connaissait aussi très bien les habitudes. avec Platon. C’était une rue de quelques dizaines de mètres. Par ailleurs. il m’a répondu: «Considère attentivement la rue que tu habites». Et au fond. on en est à se demander : qui l’a averti d’un tel malheur. Il avait lu dans sa jeunesse toute la «sotte» philosophie des commentateurs allemands et il n’avait plus gardé le désir de retrouver les grands. J’ai pensé qu’il se moquait de Paris et se payait ma tête. même ou justement la conscience du néant. Toutefois la philosophie réussit encore. Cioran lui-même est un clerc. Sous un certain rapport. Il était renseigné aussi sur Tetens. qu’il ne s’agit pas d’un autre monde. avec des maisons pareilles à toutes les autres de la cité. La façon même dont Cioran écrase la beauté du monde et de la culture finit par en être l’éloge. Cioran n’a pas voulu pécher par ce côté-là.

sinon vain. Cioran. cachait son beau visage derrière un éventail. dont les trois principes se réduisent. la thermodynamique. Sa part de silence cache peutêtre ce qu’il avait de mieux à dire. et il lui a semblé le trouver dans la sainteté et la musique. simplement à: 1. avec cette clarté qui n’éclaire rien et qui ne rayonne guère. On est sûr de perdre (loi de l’entropie). Est-ce tout? Ce n’est pas tout. tout comme Sissi. Comme tout fils prodigue de l’esprit. sans même admettre que les sciences de l’homme. 3. On se retrouve. ou les cafés Nr. il n’a pas eu la patience de trouver dans la philosophie l’amour de l’idée pour le réel. Quant au reste. n’est qu’amour. 2 • E m i l Ci o ra n . La prétendue séparation de l’idée spéculative par rapport au réel le gênait. qu’elle n’est au fond qu’un monde de champs électromagnétiques. envoûtement. avec le plus vain. ce qui nous rend possibles. Mais la séparation naît justement de l’aspiration à la transcendance. alors que le transcendant reste intraitable. dans tout ce que les investiga’ tions scientifiques de l’homme ont obtenu de plus profond. l’histoire comme la philosophie. au lieu de reconnaître que tout est vanité. Le message de Cioran est en parfaite concordance avec un chapitre de la physique contemporaine. En effet la nature nous mystifie. Cioran. maternité. avec lui. ne sont que des mystifications. Cioran a simplement refusé d’écrire les grands ouvrages qu’il portait en lui. Elle nous cache. les salles de rédaction. n’ont découvert ou établi aucun ordre humain. On ne peut pas gagner (loi de la conservation) . ne saurait dire rien d’autre que l’Ecclésiaste – et que notre contemporain. et de même la culture réussit à cacher le fait qu’elle ne saurait être qu’une autre façon d’appeler les choses. Ce qui est en deçà de nous. après des siècles d’éclatants succès. même chez Cioran. pauvre d’amour. manquant même des séductions de la lumière crépusculaire » – et il est resté avec la langue de la parfaite santé de l’esprit. de la sorte. La physique elle-même. il cherchait l’amour. Il n’y a que les poètes pour le dire. on se cache derrière la culture. froid. tout comme il a pérégriné à travers les destinées humaines et les catastrophes de l’esprit. 2. en 1933 : « Il faut en finir avec le sentiment français de l’existence. et pareillement la nature. Si en fin de compte on se demandait : qu’a-t-il fini par dire à travers ses discours et ses mots. alors que les sciences exactes ont trouvé partout une irrévocable tendance au désordre final. Et il a choisi la langue la plus cartésienne – alors qu’il avait écrit. l’impératrice d’Autriche. avec ses configurations passagères. le fou discours par aphorisme.Souvenirs sur Cioran 241 à travers les arts. dans laquelle il lui a plu de verser la liqueur des morbidités crépusculaires. l’amour du discours. à la recherche de l’au-delà. Aussi est-il resté. mais aussi le plus profond des amours que l’homme peut nourrir. le transcendant comme on l’a appelé depuis Kant. comme il a refusé de briller dans les salons. éblouissant comme un éclair qui ne s’accompagnerait d’aucun tonnerre ? – on devrait admettre qu’il a bien dit ce que l’on se cache toujours à soi-même: le fait que la culture. On ne peut pas sortir du jeu. d’après un savant anglais ayant le sens de l’humour.

N. Une fois. Je certifie en toute sincérité que la gloire de Cioran entre quatre murs surpasse le succès qu’il a obtenu. probablement lors d’une heureuse expérience de vie il m’avait écrit: «La gloire entre quatre murs surpasse l’éclat des empires». dans sa jeunesse. ou comme il a refusé tous les prix français et étrangers qu’on lui avait décernés. CC. août 1985 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .242 Cioran-Noica parisiens.

il retourna en Roumanie. Pour moi. La modestie profonde ne laisse pas de traces. Retiré dans les Carpates. demandait un entretien à tel ou tel professeur ou écrivain. En Roumanie. se retirer dans la solitude et y attendre leur pèlerinage. fortifièrent la victime. Ce qui m’étonnait chez Noïca c’était son besoin d’être entouré . Rien. Evidemment. Cette forme d’orgueil me dépasse. Seulement il y a des degrés. rien ne pouvait l’ébranler. mais absolument rien ne pouvait entamer son espoir. Avant d’aller au rendez-vous il passait quelques jours à la Nationale à feuilleter toute l’œuvre du philosophe et de l’écrivain en question. J’ai toujours été étonné que des esprits subtils. Je n’ai passé dans ma vie que trois jours dans un couvent et je ne recommencerais pour rien au monde une expérience semblable. ce fut la stupeur. même à la Paix. Bien des années après. Pendant son séjour il fit preuve d’une incroyable habileté. On ne fuit pas les autres pour s’effacer mais pour se mettre en valeur. Chose déroutante: au bout d’un an. J’avais remarqué qu’il s’intéressait à tout. qu’il voulait connaître des représentants de n’importe quel pays et par-dessus tout faire bonne impression. il ne pouvait pas prévoir qu’un Ceausescu allait surgir à l’horizon.243 Bref portrait de Dinu Noïca C’est en 1931 que je me suis lié d’amitié avec Dinu Noïca lors d’un voyage à Genève que nous fîmes en qualité de délégués à je ne sais plus quel congrès d’étudiants. lesquels. qui avait le génie de la flatterie. Je suis arrivé à Paris en 1937. Pour un article qui déplut au tyran. comme me dépasse la solitude en commun. La voici: Dinu. Noïca était devenu le centre spirituel de la Roumanie. de même on ne peut se figurer un grand philosophe modeste. C’est une forme spéciale de déséquilibre qui est la condition indispensable au fonctionnement de l’esprit. On ne se réfugie pas dans les Carpates pour s’éloigner du monde. Il n’est pas aisé de définir le secret d’une telle vitalité. Noïca a joué le rôle d’un conquérant. De même qu’on ne peut pas imaginer un saint désappointé. nous avons eu la chance d’obtenir une bourse de l’Institut français de Bucarest. tel professeur me demandait encore de ses nouvelles. Dinu un an après. d’une méthode plutôt dont devrait se servir tout étranger qui veut se faire des amis dans les milieux littéraires ou philosophiques. On ne peut imaginer comportement moins balkanique. et c’est pour cela que sa solitude ne fut pas une abdication mais un triomphe. cultivés. La clef du personnage ? Son incapacité organique de perdre pied. Ne pas tricher était sa de’ vise. elle est incompatible avec la création de quelque ordre soit-elle. Tout ce qui est fécond dans l’homme est anormal. contre toute attente. mais pour le conquérir de loin. Les solitaires sont virtuellement des conquérants. Des années après. veuillent à tout prix avoir des disciples. le philosophe fut condamné à six ans de prison.

Qui était-il donc pour nous prendre pour des ratés. qui démolissaient nos contemporains avec la plus implacable des finesses. décadente. et non en pleins Balkans.244 Cioran-Noica d’admirateurs pour les aider et les tourmenter. 27 septembre 1990 Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . de faire trop de cas de ses contradictions et de ses déconcertantes subtilités. On était flatté d’être de ses proches. une apparition unique qui aurait dû surgir dans une civilisation raffinée. comme l’est quiconque s’intéresse trop à vous. sans se douter qu’il avait lui aussi cette chance. Ces contradictions avaient du charme et faisaient de lui un harceleur délicat. Mais tout cela était entouré d’un charme inégalé. Je ne l’ai jamais rencontré sans qu’il me reproche de faire ce que je faisais. d’être ce que j’étais précisément. Au Moyen Age il aurait été un brillant tortionnaire. mais parfois aussi par un sadisme subtil et infiniment complexe. Un censeur inné. un esprit fascinant et corrosif. de s’appesantir sur ses paradoxes et sur ses remarques insinuantes. Un «bourreau» dans un paradis. attrayant et inclassable. cette auréole négative de tout un peuple ? Paris. très souvent par conviction et sincérité. On me reprochera sans doute d’être injuste.

Bref portrait de Dinu Noïca 245 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

246 Cioran-Noica Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Bref portrait de Dinu Noïca 247 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

248 Cioran-Noica Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

tot ce e alcătuire. Iată de ce ni se pare că Emil Cioran are dreptul să vorbească despre orice sau. şi sunt încredinŃat. Nu-mi dau seama cum poate fi într-un spirit atâta gust pentru nelinişte. Nu înŃeleg bine de ce urăşte el tot. prin care se arată că. dacă nu s-a întâlnit niciodată cu poezia însăşi. stă universul luminos. dar foarte adesea în . Sunt oameni care au filozofat sub semnul lui Titu Maiorescu. dar nu m-aş fi aşteptat s-o facă alŃii. Să mi se ierte dacă vorbesc despre un om şi o existenŃă. despre multe lucruri. dincolo de universul muzical. într-un anumit sens. Are însă mai ales dreptul să vorbească împotriva cărŃilor şi a cuminŃeniei lor. şi proclam atunci că. căci a întâlnit lumile împăcate ale gândului. De când îmi cunosc generaŃia. sunetul se preface în lumină. Dar nu m-am gândit nici o clipă să pun la îndoială sinceritatea gândului său. ea vorbeşte despre lucruri impersonale. la o anumită înălŃime. pentru că îi ştiu de bună-credinŃă. Are dreptul să vorbească despre barbarie. De ce să n-o mărturisesc deschis ? Nici eu nu înŃeleg bine cartea lui Emil Cioran. tot ce e formă. la fel. pentru că s-a supus disciplinelor şi muncei. Dar nu se poate striga orice.249 Pentru Emil Cioran Cred că există o anumită morală şi printre lucrurile spiritului. Socotesc astfel că nimeni nu are dreptul să vorbească despre aventură atunci când a trăit toată viaŃa numai în aventură. ce sens poate avea disperarea pentru ei ? Dar nu-şi poate da seama un om tânăr de azi. încât să nu-l mai mulŃumească îngrozitoarea nelinişte şi patetica dezordine pe care le întâlneşti în câmpul culturii şi valorilor ei. Nu putem cere oricui să înŃeleagă o carte ca Pe culmile disperării. mi-am spus odată. AlŃii au trăit şi cred în virtuŃile şcoalei. însemn mai jos cele ce ştiu despre o viaŃă. în orice caz. dar. Deci nu înŃeleg bine cartea lui Emil Cioran. că o carte şi o existenŃă ca cea din Pe culmile disperării sunt cu putinŃă ? Poate că nu. chiar o propoziŃie geometrică ? Iar dacă cineva. cu gândul că îi voi ajuta să-şi revizuiască părerea. Sunt mâhnit că au făcut-o şi. nu li se poate vorbi lor despre barbarie. pentru că şi-a dat câŃiva ani de tinereŃe spre a trăi numai printre cărŃi şi numai printre lucruri cuminŃi. nici un înŃelept nu poate da poeŃii afară din Cetate. după sugestia lui Nietzsche. înŃeleg şi urletul. tot ce este. Are dreptul să vorbească despre disperare. nebunie si dezlănŃuire. ÎnŃeleg absolut tot. Mi-a plăcut să cred. ca Emil Cioran. Nu numai că nu m-am gândit. că universul este mai ales univers muzical şi că suntem nişte surzi noi cei cari nu auzim marile cântări ale lumii – îmi amintesc de experienŃa aceea curioasă din fizică. vine şi povesteşte. atâta gust pentru dezordine. ci că însăşi cultura omenească este. care a trăit dezastrul tuturor valorilor şi aproximarea tuturor certitudinilor. că nu trebuie să ieşim din cultură pentru a ne dezlănŃui.

Vezi. Şi apoi mai era ceva: nu toate dezlănŃuirile se aseamănă. tu minŃi. cu privire la atitudinea din Pe culmile disperării. Şi mă gândesc la cei cari mint cu adevărat. poate. Nu se poate aduce nimic împotriva unei astfel de afirmaŃii. şi am rămas uluit. pe placul tuturor – se leapădă de tot ce a agonisit şi se descătuşează. Şi că puteau cel mult râde de el. Bine. Eu te cred. pentru a se avânta într-o atitudine plină de riscuri ? Şi acesta e cazul lui Emil Cioran. Emil Cioran. Iar acum mă gândesc cu un simŃământ de înfiorare: ce fel de oameni suntem! Când un dobitoc de licean rămas repetent se sinucide. chinuindu-şi sufletul cât pentru zece sinucideri – noi spunem că minte. Cum poate fi vorba de farsă în cazul unui om care se leapădă de ce are mai bun. n-a lucrat sistematic şi cu fişe. şi în disperare a trebuit să vorbeşti frumos. dar lasă să se creadă că au practicat şi alte valori. minte. Nu e nimic. tulburător de clar că spiritul care a scris Pe culmile disperării este sincer chinuit. să-i fi spus. Cinstea unui om nu se apără. care deci putea scrie oricând o carte despre sau o carte cu citate şi cu referinŃe. onorabilitatea lui incontestabilă. minte. Că deci fiecare trebuia să vadă în cartea lui Emil Cioran aceea ce tocmai el a voit sa ascundă: seriozitatea lui. Ce simplu. şi încep să regret că am încercat-o. Ceea ce i se poate reproşa e tocmai prea marea sa sinceritate. Am auzit de câteva ori pomenindu-se de farsă. care.250 Cioran-Noica dosul acestor lucruri se ascundeau oameni şi credinŃe. ce comod ar fi fost pentru el să trăiască din probleme de împrumut! Şi pentru că n-o face. Iar ceilalŃi spun că minte. Dar poŃi să minŃi înainte. Iar când un om se aşează gol în faŃa vieŃii şi morŃii. Deci să vorbim o dată deschis despre o existenŃă. cultura şi pregătirea lui de specialitate. inimile noastre se întristează. Un om care şi-a petrecut anii de facultate în bibliotecă şi numai acolo. Mi se părea că dezlănŃuirea din cartea aceasta putea fi recunoscută de oricine ca aparŃinând unui spirit cult. pentru că nu vrea să simuleze – ca atâŃia alŃii –. Cum se va fi simŃind Emil Cioran printre ei ? N-am să pot niciodată înŃelege cum a fost trecut şi Emil Cioran în rândul acestora. Minte pentru a reuşi. Oameni ce n-au citit niciodată atent o carte şi se ridică împotriva cărŃii ca şi cum ar fi dezabuzaŃi. dar a citit enorm şi cu căldură. Dar mi se părea clar. [Constantin Noica] 1934 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Cari vorbesc despre barbarie când au fost toată viaŃa nişte barbari.

Dar atunci înseamnă că au alunecat în idee.din imprecaŃia în cuvinte iscusite o rugăciune ? Tot pe atunci . eşti ispitit să replici: apariŃia unor oameni ca el. O întreagă cultură. Dar cum să-l crezi până la capăt. tot de tinereŃe. In codul fiinŃei sale intime Cioran a lăsat să pătrundă virusul culturii. a avut proasta inspiraŃie şi în fond prostul gust de a se întemeia pe convingerea că lumea înseamnă suferinŃă. De obicei pesimismul este de prost gust: e pozitivist. Nu cunosc pe nimeni la care mijloacele să dezmintă atât de mult scopurile. A izgonit-o de dinaintea sa şi ea i s-a furişat în spate. A repudiat cultura. scrie el într-un articol de tinereŃe. Ba există. disent-ils. pentru că pare cu adevărat convingător în pesimismul său. în Cartea amăgirilor. nota cândva Barrès despre barbarii spiritului. îŃi vine să exclami: „Ia-o în braŃe şi lasă poveştile astea!” Nespus mai adânc ni se pare gândul. nu zgîrietura de stilet a unui decadent în ale trupului şi spiritului. Şi ce splendidă dezminŃire i-a adus! „Deşi sunt convins că totul este inutil în lumea aceasta”. perfect ştiutor şi dă nume lucrurilor. Sau este ca virusul care pătrunde în celulă şi îşi face din codul genetic al acesteia propriul său cod. Căci tăria culturii este ca şi a conceptului hegelian. cu exactitatea lor cu tot.” Dar care era riscul. a trăit şi redat în scris Emil Cioran. de nobleŃea şi adâncimea celei indiene. în cultură. al lui Cioran. sfârşind prin a face . Dar pot şi judecăŃile asupra lumii să aibă stridenŃe în ele. Prin care medicină a Absolutului au ajuns ei la diagnosticul acesta precis? Poate prin aceea care susŃinea că individuaŃia este un rău şi că totul trebuie să redevină Unu. în marea nesiguranŃă. Nous avons donné à chaque chose son nom”. atât de stimulatoare ? E probabil că nimeni nu s-a sinucis cu o carte a lui Cioran în mână. en se tenant par Ies bras. nu se poate împiedica să facă elogiul oamenilor pasionaŃi. ca îngerul care dictează textul. dacă nu de-a încerca să înfrunte insuportabilul cu toate armele culturii. „Nous sommes les convaincus. scria Cioran demult. O asemenea pierdere. Iar tot în anii aceia declara: „Trăiesc o singură dată în istorie şi am dreptul să privesc lucrurile în faŃă cu cel mai teribil risc. Ar trebui să-l crezi. şi sunt pierduŃi. în tabloul acela al sfântului ce scrie.251 Gânduri despre Emil Cioran „Nu există nici un motiv de a nu fi trist”. dar în realitate ea era cea care îl investea. când mijloacele pe care le pune în joc spre a te convinge sunt atât de cuceritoare. Când Flaubert scrie prietenei sale că i se întâmplă să vadă scheletul din făptura ei. care se confirmă prin tot ce îl dezminte. care a reprezentat mântuirea sa („m-a salvat ce este mozartian în mine”) şi a invectivei sale. cum că îşi aminteşte de acel schelet în faŃa căruia a exclamat: tâmpitule! Aici e o judecată asupra lumii.

A vorbit Cioran. care-i dăduse bursă de studii la Paris şi venise să vadă ce a studiat. în numele marelui său prieten. Îi plăceau pasiunile omului şi fragilele lui victorii – „toate triumfurile sunt morale”. la un dejun. sat cu sat. Dar îi plăceau şi înfrânŃii. Prelungirea acestei burse a reprezentat buletinul de şedere în FranŃa. Dar de pe atunci. avea să spună îndată apoi –. pe care-l are şi acum. Aşa a uimit pe directorul Institutului Francez din Bucureşti. arta conversaŃiei. iar la despărŃire Bazil Munteanu a exclamat: „Numai la contesa de Noailles am ascultat o asemenea conversaŃie. tot ce e pozitiv în cugetul acesta a toate pustiitor. Noi abia îl ştiam pe Chateaubriand. în ipoteza că scrierile lui nu arată îndeajuns câtă miere a Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . şi tot prin cultură. nu doar văzuse. spre a ne duce la statuia lui Colleoni. sau ca destinul lui Shelley. pe care după decenii a readuso în atenŃia celor din bâlciul deşertăciunilor care este cultura contemporană. Ńi-ar plăcea să-i auzi comentariul. ca să-i poată prelungi bursa. ca destinul împărătesei Elisabeth a Austriei. dar petrecută prin rafinamentul culturii şi astfel transfigurată. dacă aveau în ei o tresărire umană mai adâncă. vedeam desprinzându-se cu greu din neantul cărŃilor moarte („am citit toată filozofia proastă germană”. Dar dacă oamenii de pe Terra şi-ar reveni în fire şi Europa ar sărbători cum trebuie triumful valorilor ei în lume. Îmi amintesc cum l-a uimit cu ea pe un mare patriot. Emil Cioran uimea prin acest plus. In orice caz. poate. Îmi amintesc cum îi reŃinusem chipul dinainte de a-l cunoaşte. pentru lectura căruia a învăŃat cu pasiune limba engleză. ceilalŃi am tăcut de asemenea.252 Cioran-Noica scrisese: „Numai moartea ne dă adevărata veşnicie. în 1938. avea să-mi spună mai târziu) un chip halucinat. noi ne gândeam să vedem lacul şi vila lui Byron. şi pe care-1 străvăzuse. Sau îl reŃineau mai ales prăbuşirile interioare ale celor mari. el se plecase asupra destinului surorii lui şi al cumnatului Chenedolle. dar i-a istorisit Nordul FranŃei. studenŃeşte. cât a durat dejunul. cu negativul lor vroit şi sub asceza aforismului. Trecea Lucian Blaga spre Portugalia. Cioran nu i-a pomenit despre nici un fel de studii. ca de obicei. la ora când suna clopoŃelul de închidere. pe care-l străbătuse pe bicicletă. Poate că scrierile lui Cioran nu arată îndeajuns. pe când ne îndreptam să vedem piaŃa San Marco.” Câtă deznădejde putea stăpâni inima cuiva într-al cărui cod virusul culturii lucrase atât de bine? Sau era toată deznădejdea. cu ochii unui călător stăpân pe istoria FranŃei. Dar de ce am renunŃa pentru aceasta la iluziile de veşnicie pe care ni le dă viaŃa?” Era îmbibat de la 20 de ani de iluziile acestea ale dezabuza-tului. Blaga a tăcut îndelung. Dacă ar sta să se sfârşească Terra. şi Bazil Munteanu ne invitase. el ne-a urcat pe dealul de pe care necruŃătorul Calvin strivea o lume. miraculosul rest al culturii vii din istorie. pe care nu le poate alimenta decât cultura. Câteva ore. îşi însuşise arta cea mai sceptic franceză. astfel că altă dată ne-a tras de mână la VeneŃia. iarăşi comentariul lui Cioran ar merita să fîe ascultat. Când am ajuns cu grupul nostru de studenŃi la ConferinŃa dezarmării (a dezarmării!) de la Geneva din 1931. Dar citise şi restul. In Biblioteca centrală a FacultăŃii de Filozofie din Bucureşti. Dacă a fi cult înseamnă a şti tot ce ştiu ceilalŃi plus ceva.

Dar a crezut că poate să se răspopească. ştia şi Cioran lucruri adânci. Se numea „rue du Pre aux clercs”. Şi cât de amar o tăgăduieşte şi batjocoreşte Cioran. Iar despre Kant (ca şi despre Augustin de altfel). şi Cioran însuşi este un popă. aşa cum spunea cineva încă mai apropiat de el decât autorul acestor rânduri. Dar până şi felul cum striveşte Cioran frumuseŃea lumii este o laudă a ei. una transcendentă. sau care s-a complăcut în debusolare. După un an am înŃeles. Chiar aşa? Dar tocmai acest lucru îl spune Platon – în ciuda proastei lui interpretări şi în ciuda mizerabilului cap. Mă tem în schimb că n-am comentat niciodată împreună cele patru feluri de nimic relevate de Kant. nici sfinŃii pe care-i iubeşte Cioran.Gânduri despre Emil Cioran 253 culturii a cules viespea aceasta aparentă. 2 • E m i l Ci o ra n . Când am ajuns la Paris un an după el. de pe la Augustin şi apoi de la profesorul Kant încoace. i-am cerut să mă înveŃe a identifica miracolul. aşadar cu oameni care au avut har. ci de una de dincoace.” Chiar aşa? îŃi vine să întrebi. spre a primi replica: „într-adevăr. Ba întreaga cultură este o pajişte cu popi. Dar cele către Beckett? către Henri Michaux? Către Gabriel Marcel şi atâŃia alŃii? Putem fi siguri că în scrisorile acelea răzbat luminile şi nu întunecimile unui suflet debusolat. A citit în prima tinereŃe toată filozofia proastă a comentatorilor germani şi pe urmă n-a mai avut răbdare să se întoarcă la marile texte. mei Mozart întrun sens nu te fac să ajungi. cu clerici. dovedindu-mi-o pe vremea când râdeam împreună că bătrânul profesor avea la căpătâi Logica lui Tetens. Nr. ca o matrice a lucrurilor. de vreme ce vorbea în tinereŃe despre „schematismul conceptelor pure”. IX din cartea I a Metafizicii lui Aristotel – cum că nu e vorba de altă lume. de vreme ce întreg Parisul este „o pajişte cu popi”. aşa cum ştia multe şi la suprafaŃă. notează el în Cartea amăgirilor). de dincolo. unul spre a-l părăsi („Kant n-a fost niciodată trist”. cu aceleaşi clădiri de cinci etaje şi ferestre cu jaluzele. mai ales cele către marii oameni de cultură contemporani. Iată-1 scriind în Syllogismes de l’amertume: „A quoi bon frequenter Platon quand un saxophone peut aussi bien vous faire entrevoir un autre monde. Într-o singură privinŃă i-a reuşit: în privinŃa filozofiei. despre care nu mai pomeneşte nimeni astăzi. unde nici saxofonul. este un fel de-a îmbrăŃişa şi învesti pe cel care o tăgăduieşte. Dar râdeam amândoi. ca restul culturii. celălalt spre a se cufunda în tristeŃile şi bucuriile Criticelor. o mărturie deplină ar da oricând scrisorile lui. aşa cum putem fi siguri că în convorbirile cu un Beckett acesta nu va exclama ca Estragon al său: „Nu e nimic de spus!”.” Era o stradă de vreo 100 de metri. Mi-a răspuns: „Uită-te bine pe strada asta pe care stai. ca acel ceva mai adânc în lucruri decât ele însele. ca peste tot în Paris. graŃie. viaŃa nu are nici un sens. Dar filozofia însăşi. să mă înveŃe adorarea Magilor. cu o aceeaşi bursă. strada Pajiştea cu popi. Am înŃeles până şi adevărul din numele străzii. Am crezut că-şi bate joc de Paris şi de mine.” Tot iese spuma mării la suprafaŃă şi naşte Afrodite. oricât s-ar mânia valurile. Scrisorile către Mircea Eliade par a se fi păstrat. Ştia şi de Tetens. dacă s-au păstrat. ci tocmai delirul filozofic. când au clădit zidurile şi au tăiat străzile.

vezi că a spus ce trebuia. care pune eul absolut „la marginea lui”. În clipa când scria încă din anii tineri: „Nenorocirea omului este că nu se poate defini în raport cu ceva”. ba nu admitem nici că în sânul culturii ştiinŃele umaniste. fără să aibă cel puŃin seducŃiile luminii crepusculare” – a rămas cu limba sănătăŃii spiritului. care-1 investea. pentru smintitele (ieşitele din minŃi) rostiri. cultura ascunde că este un alt fel de-a spune lucrurilor pe nume. În fond cultura este ca natura: o mistificare. nu numai cu câŃiva antici. sclipitoare ca un fulger după care nu mai vine tunetul. ceea ce ne face cu putinŃă. este desigur vinovată faŃă de arte. În rest. Numai poeŃii o spun. cum a rătăcit printre mari destine şi mari prăbuşiri. în locul recunoaşterii că toate se surpă. sau van. Mesajul lui Cioran este în perfectă concordanŃă cu un capitol din fizica modernă. învăluire. dar până şi cu Fichte. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . n-au găsit şi n-au instituit ordinea. cum i s-a spus. ale cărei trei legi – potrivit unui savant englez cu un amar simŃ al umorului – s-ar reduce la: 1) Nu putem câştiga (legea conservării). căci suficienŃa pe care Ńi-o poate da filozofia. căuta iubirea. cu acea claritate care nu luminează nimic. în numele extraordinarei lui înŃelegeri pentru fenomenul de artă (despre care n-a scris decât frânturi şi faŃă de care a rămas dator cu un imens rest). Dar a plătit cu o splendidă rătăcire printre arte. Şi a ales limba carteziană a cristalelor – în timp ce scrisese în 1933: „trebuie să lichidăm cu sentimentul francez al existenŃei. maternitate. de-a nu mai avea neapărată nevoie de muzică. nicidecum în „separaŃia” pe care ar aduce-o ideea speculativă faŃă de real. dar poate şi cea mai adâncă iubire a omului. în timp ce ştiinŃele naturii au găsit pretutindeni o irevocabilă tendinŃă spre dezordine. transcendentalul. în care i-a plăcut să toarne morbidităŃi şi seducŃii crepusculare. este numai iubire. atunci se află în plină filozofie. de vreme ce cu cât eul se afirmă mai tare. ce este. că este în realitate o lume de câmpuri electromagnetice. te întrebi cine 1-a avertizat despre această nenorocire dacă nu filozofia? Sau când exclamă: „în fiecare clipă să fii la marginea fiinŃei tale”. Ca orice mare rătăcitor în spirit. sub cuvânt că le-ai purta în tine. N-a mai avut răbdare să vadă în filozofie iubirea ideii pentru . Într-un fel avea dreptate s-o repudieze. plastică ori poezie. cu atât sporeşte în tărie non-eul. cea pentru rostiri. Dar separaŃia o aduce tocmai setea de transcendent. Cioran n-a voit sa cadă în acest păcat. şi i s-a părut că vede în sufletele de sfinŃi sau în muzică. nu numai cu tot existenŃialismul (a cărui otravă o purtase dinainte în el). 2) Pierdem sigur (entropia). ca a lui Cioran. chiar sau tocmai una a neantului. Ceea ce e dincoace de noi.254 Cioran-Noica Din aceste nimicuri ale filozofiei şi ale filozofării se face o conştiinŃă de cultură. în timp ce transcendentul poate fi neîndurător. termodinamica. Dar a repudiat şi filozofia. Dacă însă te întrebi ce a spus în cuvintele sale. pe care singur îl suscită la viaŃă. în frunte cu istoria şi filozofia. ne ascundem îndărătul culturii. săracă în raze. A rămas cu cea mai deşartă. sărac în dragoste. Ultima ascunde. dar aceea ce ne ascundem cu toŃii.real. cu întruchipările ei de o clipă.

redacŃii ori cafenele pariziene. poate după o experienŃă de viaŃă fericită. cum a refuzat să strălucească în saloane. 2 • E m i l Ci o ra n . ştiind că el are dreptate. S-a aşezat la un capăt.Gânduri despre Emil Cioran 255 3) Nu putem ieşi din joc. a fost într-un fel să am dreptate împotriva lui Emil Cioran. pentru că bacchanala ei este posibilă în marginea prăpastiei. sau cum a refuzat toate premiile străine şi franceze ce i se ofereau. la fel cum împărăteasa Elisabeth a Austriei îşi ascundea la paradă frumuseŃea îndărătul evantaiului. şi am încercat cu toŃii să apăsam pe celălalt capăt şi să ne legănam cu el. Cândva în tinereŃe. Să fie asta tot ? Dar nici la Cioran nu este tot. Undeva s-ar putea sa se bucure el însuşi. Ne regăsim în scrierile lui Cioran cu ceea ce a fost obŃinut mai adânc de-a lungul veacurilor în investigaŃiile omului asupra naturii şi a bietului om. înseamnă că el nu mai are dreptate. Cioran a refuzat să scrie cărŃile mari pe care le purta în el.” Dau mărturie că gloria între patru pereŃi a lui Cioran întrece slava pe care a obŃinut-o. de la prima carte şi până astăzi. Nici fizica aşadar nu ar spune mai mult decât Ecleziastul – şi decât compatriotul nostru. Dar ce importă? Şi pentru că putem spune „ce importă” în numele culturii. al copiilor. Toată viaŃa el mi-a apărut ca în jocul cu scândura ce saltă. dar n-am reuşit. Partea lui de tăcere ascunde ce avea poate mai bun de spus. mi-a spus: „Gloria între patru pereŃi întrece slava împărăŃiilor. [Constantin Noica] 1985 Nr. Tot ce am năzuit personal.

.

Comentarii despre Cioran .

.

Ńărână. cu oamenii care îl iubesc. invectiva şi paradoxul sarcastic. Un soi de asceză laică. valenŃele ascetice ale voluptăŃii şi ironiei baudelairiene. Foloseşti deci un instrument perfect ascetic. şi penibilă. cu lumea din afară. într-un cuvânt: asceza. Este exasperant. Ceea ce. Cel dintâi gest al tehnicilor ascetice este tocmai această „sărăcire” a fiinŃei omeneşti: reducerea omului la ceea ce îi este propriu. căci acesta e scopul oricărei asceze: să macereze carnea. foloseşte în schimb. dizolvând stările de conştiinŃă nutrite de bunăstarea acestei cărni. Numai după ce „macerează” pe om. de comuniune. în aceste pasagii infernale. Totul se dizolvă.259 Mircea Eliade Asceză ntr-o pagină din al patrulea caiet al Jurnalului său. Sunt atâtea pasagii exasperante în această carte melancolică. Dar cu aceeaşi Ńintă şi cu aceleaşi rezultate: descompunerea omului profan. la Emil Cioran. redus la o plasmă amorfă în care se zbat deznădejdea şi neantul. viermi. Interpretările recente. apărate. nefericitul logodnic şi pamfletar danez Soren Kierkegaard. umilirea. „voluptatea” baudelairiană o sărăceşte. care nu cunoaşte ironia. IV. a fost mai responsabil ca niciodată. 532) îşi mărturiseşte surpriza şi bucuria cu care a descoperit acest rând din Baudelaire: „L’ironie considérée comme une forme de la macération. łi se pare. este Î . „maceraŃie”. că Emil Cioran le-a scris – şi le-a publicat – numai ca să se izoleze până la absurd. până la saŃietate. „Voluptatea” pe care o caută adesea Baudelaire are aceeaşi funcŃie ca şi „ironia”: maceraŃia. se numeşte „exagerare” – capătă. suferi pentru autor – şi atât. care vor să scoată din Baudelaire „un martyr sans nom” (François Mauriac. Nu-i poŃi găsi nici o scuză. O „formă a maceraŃiei” – adică o formă a ascezei. chiar. Un om atinge într-adevăr singurătatea absolută când nu mai poate fi apărat. să descurajeze chiar pe cei mai apropiaŃi prieteni. întrucât nu depăşeşte condiŃia umană: nimicnicie. se macerează în această carte. Charles du Bos) se întemeiază pe texte asemănătoare. asceza creştină (ca şi cea asiatică. fireşte. dintr-o intuiŃie „pesimistă” a existenŃei omeneşti ca atare. să răstorni. foarte puŃine) din cartea lui retează orice legături vii. anihilarea formelor vulgare de echilibru. aşadar. p. descompunerea. este un tragic exemplu de ceea ce poate însemna „maceraŃia” de sine prin paradox şi invectivă. Îl cunosc bine pe Emil Cioran. sub nici un chip. Această devalorizare a vieŃii profane o întâlnim şi în ironia de care vorbeşte Baudelaire – şi pe care au aplicat-o atâŃia „martiri fără nume”. să devină impenetrabil în singurătatea lui. Să recunoaştem că Emil Cioran şi-a realizat scopul: anumite pagini (de altfel. punându-l faŃă-n faŃă cu puŃinătatea condiŃiei sale. Cioran. vol.” În această „ironie considerată ca o formă a maceraŃiei” a crezut. Departe de a îndestula fiinŃa. aici. Cineva vorbea de iresponsabilitate. într-o terminologie uzată. pasagii care au încurcat chiar pe cei mai entuziaşti admiratori ai lui: ele nu pot fi. Lacrimi şi sfinŃi. de altfel) îi arată drumul mântuirii: desăvârşirea omului prin deshumanizare. câteva zeci de ani înainte de Baudelaire. Le constaŃi. se descompune. umilind-o. ultima carte a lui Emil Cioran. Orice asceză porneşte dintr-o devalorizare a vieŃii profane. Eşti ironic faŃă de tine sau faŃă de vecinii tăi – ca să dizolvi o anumită naivitate sau vulgaritate spirituală. André Gide (Oeuvres. îl înŃeleg sau îl „admiră”. Omul e umilit prin „voluptate”. o anumită comoditate prea omenească. este dizolvat. Lacrimi şi sfinŃi e o continuă. de la Socrate până la Kierkegaard.

într-un chip absolut). MeditaŃiile asupra cadavrelor (sau. adică. este o absurdă vacuitate universală. puii de şoareci etc. meditaŃiile în maidanele murdare sau în cimitire sunt obligatorii. putrefacŃia) ca şi tot ceea ce se naşte şi creşte cu o vitalitate monstruoasă (colonii de larve. 1939 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Dar dacă spectacolul acesta „deprimant” şi „revoltător” ar avea. vorbea nu demult de dezgust ca instrument de apărare a fiinŃei. ca şi visul. care cunoaşte astfel o „maceraŃie” reală. bolile dezgustătoare (lepra. Şi cu toate acestea (Kolnai n-o ştie).. viermi. când simŃi că nu mai rezistă nimic. viermuiala paraziŃilor. Numai după ce a realizat această intuiŃie pesimistă a lumii – ascetul dobândeşte indiferenŃa şi placiditatea. toate formele de asceza folosesc ca un instrument de contemplaŃie dezgustul. că totul devine..260 Comentarii despre Cioran deprimant şi revoltător.) – dezgustă prin viermuiala lor: şi fiinŃa umană se teme de resorbirea ei într-o categorie multiplă. Murdăria corpului. cel puŃin ca exerciŃii preliminarii. ca orice act de maximă deznădejde. rîie etc. omul rezistă. că existenŃa. anihilarea ei într-o masă vie. o bucată de carne la măcelar ca şi o pulpă vie de femeie”. astfel. ea poate avea aceeaşi funcŃiune ascetică şi pentru cetitor. care îl fac să privească cu aceiaşi ochi „o bucată de pământ ca şi o bucată de aur.) sunt recomandate de foarte multe tehnici ascetice. Tot ceea ce se descompune (murdăria. Neofitul trebuie să realizeze dezgustul până în măduva fiinŃei sale. pe cadavre). lupus. o intenŃie pedagogică şi o valoare ascetic? În faŃa oricărei forme de descompunere. zdrenŃele. chiar în intenŃia autorului. deşi divers orientată. Aurel Kolnai. cum spun tratatele indiene. să simtă că totul se descompune în această lume de iluzii sau dureri. „viermuieşte”. în India. „Revolta” pe care o provoacă anumite pagini din Lacrimi şi sfinŃi nu are o funcŃiune ascetică numai pentru autor (care se izolează. Un fenomenolog.

Cioran îmi modifică aproape total imaginea pe care mi-o formasem. ReputaŃie numai pe jumătate adevărată. la Blaga (unica oară când l-am cunoscut.] Adevărul este că epoca modernă este caracterizată printr-o tendinŃă centrifugă. E. [. după ce o fracŃiune de secundă trăise sub puterea unei mari descoperiri.. Aruncat în mijlocul unei existenŃe complicate. de la b-dul Jourdan în Cartierul Latin. voind s-o înŃeleagă. Cioran. în care valorile circulă mai repede. poate fi avangarda unei arte naŃionale. plecat după cumpărături sau într-o plimbare solitară prin nişte locuri unde nu poŃi fi cu adevărat singur mai mult de trei secunde. ConştiinŃa modernă nu mai crede în ierarhia valorilor. filozoful aleargă umilit în urma ei. Când l-am cunoscut. deocamdată. îndată ce fulgerul gândului s-a scurs în expresie.. pentru ca un fenomen necunoscut să Ńâşnească şi să întunece din nou totul. dar. ConversaŃia îşi reia cursul normal. * Discut aceste probleme cu E. să spun. lipsea lui Cioran. Cioran. vorba este repezită. Legea sincronismului acŃionează în ambele direcŃii. pe care l-am observat. mai târziu îl vizitez acasă. poate trăi liniştit cercetând un singur fenomen naŃional cu sentimentul că atinge un punct al universalităŃii. Ne plimbăm aproape o noapte întreagă. Abia o parte se luminează. în timp. Intelectualul francez are o proastă reputaŃie în materie de cultură universală. indiscutabil. Privirea se aprinde pentru o clipă. M. Cioran şi miracolele răului S ituaŃia culturii româneşti este o temă ce revine în discuŃiile pe care le am cu cei care încearcă să privească dincolo de graniŃele culturii proprii.. în fine. practic. M. la sfârşitul studiilor mele universitare). spiritul este în mare derută. . Interesându-mă de el.261 Eugen Simion E. M. cerul lui este mereu înnorat. din cărŃi. L-am întâlnit apoi de mai multe ori prin Cartierul Latin cu o plasă în mână. de pildă. privirea se stinge. m-a surprins lipsa lui. spiritul învinge sabia. un film. Datorită mijloacelor rapide de informaŃie. iar cinematograful. prin limbajul lui mai direct. pe care îl întâlnesc din întâmplare în casa unui compozitor. iniŃiatic. pe filozoful modern l-a părăsit semeŃia demiurgică. faŃa. într-o epocă. despre filozofi ca fiinŃe corporale. Expunea o artistă din România. este satisfăcut de ceea ce are. se arată din nou înfricoşată de ceva ce nu se poate determina. un tablou pot fi cunoscute mai uşor fără a aştepta selecŃia lentă. pictură şi tapiserie. el nu se mai simte un creator care stăpâneşte prin spirit universul. Îl zărisem cu câteva luni în urmă într-o sală de expoziŃie din Cartierul Latin. un geniu militar a spus că. lângă Théâtre de l’Odéon. Mi-a atras atenŃia un vizitator cu o fizionomie frământată. capricioasă a unui centru unic de cultură. Aerul acela îngândurat. FaŃa lui arată mai degrabă spaimă. El s-ar dezinteresa de ceea ce se petrece în altă parte. un domn în vârstă. o carte. apoi. o presiune puternică a culturilor tinere asupra culturilor vechi. şirul frazelor banale se întrerupe şi o idee neaşteptată cade ca o ghilotină peste discuŃia lâncezitoare de până atunci.. SituaŃia de colonie culturală nu mai convine nimănui şi nici nu mai este.. posibilă într-o epocă de renaştere revoluŃionară şi naŃională. M. de o vârstă imprecisă. de metafizică. în trecere prin Paris. apoi. Judecând după E. din ce în ce mai complicate. M. pierdut în mulŃimea zgomotoasă. Spune lucruri comune. C. am aflat că este E. Ce poate aforismul în faŃa marelui mecanism al istoriei ? Ştiu. L-am observat îndelung. Există azi. deodată.

E. este consecvent cu sine. Ferocitatea se hrănea din ea însăşi şi spiritul se simŃea bine în negaŃie: „eram [. vigoarea pesimismului său. Se uita cu priviri bolnave la mine. şi frazele lui. După ce. extraordinara forŃă a disperării. o mare sensibilitate ulcerată. sentimentul negaŃiei. atenua presiunea istoriei. Un pom înflorit în deşertul solitudinii şi disperării. C mi se pare că atinge starea orgiacă în negarea oricărei forme de existenŃă. îndepărtează orice discuŃie despre opera sa. avea un suflet de lup şi debita „butade incendiare”. C. o elaboraŃie ce nu este străină de condiŃia limbii. Este interesant de văzut. Toate orizonturile îi par întunecate. Teoria lui. Bănuiesc. sunt dinamitarde. M. spiritele lucide ar trebui să se constituie într-o Ligă a DecepŃiei. A exalta amărăciunea este. Singurul lui optimism este (ca într-o cunoscută butadă) să creadă în posibilitatea răului de a progresa. literatura română n-ar avea nici o şansă.. în spatele lor. are oroare (scrie undeva) de limbaj. în prealabil. Cruzimea trece acum prin Ńevăria fină a textului elaborat până la obsesie. Starea ultimă contează. „Soarta celui care este prea revoltat este de a nu mai avea energie decât pentru decepŃie” (Le mauvais démiurge). Istoria relaŃiilor lui cu „acest idiom de împrumut” (franceza) este atroce.] cel mai fericit dintre lycantropi” (Istorie şi utopie). FaŃa. oral. „Unul dintre cei mai mari scriitori de azi”. se îndreaptă gentiment spre Ies miracles de pire. C. Numai astfel ar putea. îl contestă. Limbajul nu-i procură însă decât suferinŃă nouă şi trainică. Disperarea de a fi singur în mijlocul cuvintelor nu-l împiedică pe eseist sa fie un strălucit stilist. Tânăr (ne încredinŃează el). M. O contradicŃie pe care i-o semnalez. A scrie este un coşmar. compuse cu o mare dificultate. din tâmpla unui geniu tânăr şi se îmbată cu alcoolurile unui dialect Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . E. M. Moralistul spune că Parisul este singurul oraş în care ar putea trăi. subtile până la inexistenŃă. puternic şi incontrolabil. dezvoltată într-o carte (TentaŃia de a exista) este că literatura popoarelor tinere se caracterizează prin abundenŃa poeziei. RevelaŃia răului din existenŃă îl duce în chip fatal spre marginile voluptăŃii.. La acest nivel al speculaŃiei este aproape indiferent de unde porneşti. Moralistul nu deschide gura decât să anunŃe o nouă catastrofă. E. Revolta nu ia. Poezia izbucneşte. totuna cu a face elogiul vitalităŃii. radicala noastră pieire reprezintă singura formă de salvare. lirică. CredinŃa lui Cioran este că trăim. fără să vrea. este liniştită. Energia dezamăgirii. l’âge d’or de l’effroi. Înfricoşătoare: civilizaŃia este mortală. scrie despre el Claude Mauriac (La littérature contemporaine). M.262 Comentarii despre Cioran Mă surprinde la E. Un metafizician al neantului. Mă uit la acest profet neîndoit în dezamăgirea lui şi caut să surprind pe faŃa lui palidă vigoarea revoltei interioare. în esenŃa ei. C. trebuie să se exprime. Răul poate fi şi mai mare. Revenim la cultura română şi la şansele ei în Occidentul care. E. în grad suprem. Fiind. M. intră într-o stare de beatitudine. vorba lui. această idee. într-o mie de nuanŃe. încărcate de oboseală şi pudoare. pe fundul unui infern şi a lua act de completa. mai calmă la această oră târzie. toŃi. Trece peste ea. A le inocula virusul farsei. Mă surprinde la el următoarea frază: „Aş da toate peisajele din lume pe acela al copilăriei mele” (Istorie şi utopie). căci cei care n-au gustul balivernelor reprezintă o calamitate pentru ceilalŃi. într-un teribil paradox. Numai tăcerea este mare. poate. Ne-am aştepta ca această extraordinară conştiinŃă artizanală să-i aducă moralistului o oarecare mulŃumire. Singura consistenŃă într-o lume a inconsistentelor. Aforismele (aforismele crepusculului) exprimă. forme agresive. NegaŃia îşi capătă adevărata forŃă în l’écriture cu toate că E. imaginea Occidentului în oglinda acestui spirit nihilist. Însă moralistul nu poate trăi într-un mutism absolut. Ele contestă radical morala bunului-simŃ şi filozofia fericirii de a trăi. discrete până şi în vulgaritate sunt terorizante (Istorie şi utopie). M. un statut social diferenŃiat. întâmpină neantul cu violenŃa amărăciunii sale. Sintaxa franceză are o demnitate cadaverică. Cuvintele. Occidentul galopează spre „orizonturile apoplexiei”. Cioran intră. C. inexpresive pentru că au exprimat totul. Proza cere o tradiŃie. Căci cine are. apoi. O soluŃie ar fi meridionalizarea popoarelor prea grave. de la un anumit punct al intensităŃii.

dar într-o sută de ani. „A crea o literatură este a crea o proză”. Traducerile omoară lirismul. limitele unei culturi necunoscute. ce explozie de talente. într-o zi valorile noastre vor fi descoperite. e adevărat. zice el. limba franceză nivelează. ce seve tinere. prin Eminescu. urcă în trunchiul ei viguros! 1979 Nr. Ar trebui ca literatura română să-şi schimbe structura limbajului. românii. în fierbere.M. Istoria n-a fost blândă cu noi. Să ne resemnăm.Eugen Simion. Cioran şi miracolele răului 263 necristalizat. ce revărsare de forŃe. de când literatura romană a spart. deci! Nu sunt de aceeaşi părere. 2 • E m i l Ci o ra n . ceea ce este imposibil. E. usucă discursul literar.

înainte de război. îmi scria. Apropiindu-te de el zici că nu e. şi scriind aceeaşi carte „a amăgirilor”. moştenirea dintre cele două războaie. pentru că-i urăşte pe francezi şi-i ponegreşte.” O gogoriŃă. Cioran le-a scăpat printre degete. ciufută. este într-adevăr o mare personalitate. în tren. scrise în româneşte (două le vom analiza acum). dar decupată şi fluturată vehement de detractori: „Cioran e un antiroman. din motive de invidie literară. Gloria l-a căutat pe la Sibiu şi pe la Bucureşti. azvârliŃi în haos. vai! ca autorii înşişi să ne spună răspicat că sunt genii). Marcă Cioran înseamnă o marcă românească.” Nimic mai românesc decât firea. în urdu. nici pe cele de maturitate. cu fixuri. şi pe francezi şi pe urzi. că mîzgăleşte nişte ciorne pe care are de gând să le prezinte cândva unui editor obscur. cu una (oricare) din cărŃile sale streaşină la ochi.) Şi limba cea mai dulce şi mai nuanŃată pentru chiŃibuşurile filozofiei şi dedesubturile abisale ale poeziei – limba română. universul scrierilor sale – asimilate acum tot mai mult la universal. Dacă s-au văzut cazuri de recenzii apărute înaintea cărŃilor. în E . zici că da: e un scriitor şi jumătate! Pentru autorul TentaŃiei de a exista cel mai frumos oraş din lume nu e Parisul (şi nici Craiova): e Sibiul! (Mi l-a evocat de atâtea ori cu vibrantă nostalgie şi vie emoŃie. Ea a fost alimentată periodic de câŃiva. într-adevăr. S-a opus tuturor tentativelor de traducere din franŃuzeşte în româneşte: „Nu! Nu! Ferească Dumnezeu! Atât ar mai trebui!” Şi de reeditare a celor vechi: „Sunt nişte catastrofe!” Ca să taie cheful entuziaştilor. şi am impresia că nici postumele (probabil amestecate). pe-o carte a sa. e teama de curent. Tată degenerat al copiilor spirituali. printr-o rapidă recunoaştere. suptă de la sânul mamei. Cu sau fără voia autorului. Cu care totuşi a încheiat un pact de neagresiune. ce te face să crezi că el încă n-a debutat.. a produs câte o frază ambiguă. cu complicitatea lui Gallimard. Opera este de altfel ciudată. „Aceste năzbâtii”. care niciodată nu-Ńi vorbeşte de el şi te încurajează în proiectele tale. de ce să nu fie şi recenzii sau cronici apărute după 50 de am? Editurile noastre au valorificat. bineînŃeles! Cum ai zice: „Cioran scrie în secret numai în limba urdu. având toate datele non-starului literar. Nici pe cele din tinereŃe. Cert este că Emil Cioran nu-şi iubeşte în neştire operele. de vreo zece ani buni încoace ca pe calul Bălan din baladă. Şi – culmea! chiar de Emil Cioran însuşi. Să nu-i tragă curentul. un părinte vitreg. Ca un făcut. Există un asemenea volum? Când a apărut? Nu există. care nu ştiu din ce motive îşi urăşte opera şi nu-i prieten. Se ştie că una din caracteristicile românilor. cu pegasul priponit de-un leuş-tean. mi se pare. L-a găsit. cum să le zicem ? inamici personali ai culturii. în genere. Omul acesta modest. deci valabilă pentru orice cultură. cu o hîtră umilinŃă. încă n-a apărut. Îndepărtându-te şi privindu-l din zare. nici cu omul Cioran. celebră. în acest caz). demult. la Focşanii din Paris. cu părul Ńepos şi ochii pătrunzători. în franŃuzeşte.. pentru că nu se da ca atare (am fost obişnuiŃi. Fatalitate! De trei ori fatalitate. Iată. Adevărul e că o ostilitate faŃă de acest scriitor a existat (cum a existat mult timp şi faŃă de Panait Istrati. Nu se interesează de ele şi descurajează iniŃiativele de difuzare. temperamentul.264 Marin Sorescu Cioran sau „a fi trist cu metodă” I Româneasca unui mare stilist francez mil Cioran: „Scrieri din tinereŃe”.

odată aruncată în lume. Nu le-o fi plăcut nici o carte.” Şi citim mai departe. copii! Milioane de exemplare circulă azi prin lume. Dar în mine ea s-a învechit şi nu mai e de folos. Cioran este. de curând. O beŃie a aruncării în lumea hei-deggeriani.. plin de aprecieri pozitive la adresa culturii noastre.. mirarea şi dezinteresul de care se vorbeşte rămân active. restul vieŃii păstrează o marcă ciudată. Eseul este poematic: un fel de versete. Aşa. în altă carte. el se sperie sistematic de moartea speciei. Atât. CurenŃi şi curente – de suprafaŃă şi de adâncime. de a fi fost chinuită de regrete. descriindu-l îngrozitor. spăşit. de conştiinŃă. Depăşindu-şi condiŃia propriei morŃi. A autocunoaşterii. detaşată şi pur speculativă. Un om cade noaptea într-o gură de canal. Neavând ce face cu atâta pesimism. Despre extazul muzical (sunt extraordinare intuiŃiile despre pictură şi muzică). 2 • E m i l Ci o ra n . fără autor. Kierkegaard. a cosmosului. cel mai mare creator de apocalipse din câŃi cunosc. Cioran sau „a fi trist cu metodă” 265 restaurante. Mă gân~ deam zilele acestea că bună este doar acea literatură care. În cele ale lui Cioran se arde alb sau doar în alb-negru: ard ideile despletite. s-au căsătorit cu editori bogaŃi şi au făcut. deznădejdi.” Detaşarea. care se plimbă distrată. Românilor din străinătate le e teamă să nu-i tragă curentul din Ńară. Heidegger. Preferă să se întindă pe laviŃă în prispă. mai vezi o femeie goală şi păcătoasă. asupra regretului de a nu se fi realizat viaŃa pură în mine. o uluială. Măresc pofta de viaŃă. Un filozof care se cramponează toată viaŃa în obsesia morŃii – uzată până la strepezire de Nietzsche. nici un tablou ori sculptură? îmi reproşa (mie!). îmi pare ca nu voi muri niciodată. un prieten. Apocalipsa biblică e color. dar o mirare la pătrat. tot în Cartea amăgirilor: „Odată obosiŃi de moarte şi învingând-o prin uzare. ci apropierea de tot. mirare şi dezinteres.. Închisă în existenŃa ei! „În sine moartea este externă. de Nr.Marin Sorescu. Atunci am înŃeles că detaşarea nu înseamnă pierderea dureroasă a totului. a planetei. pe deasupra – că e închisă. Îşi produce singură anticorpii respectivi. aceştia au făcut zid periodic în jurul operei pomeniŃilor mai sus. spre a se întoarce. fără să avem nevoie de el. A muri. „Unde?” „Când?” S-ar putea auzi Ńipete. iată că unul şi-a adus aminte. un „amurg al gândurilor”.. luptându-se cu toŃi microbii şi învingându-i. ele şi-au început viaŃa lor. O astfel de încrâncenare de a te Ńine scai de limite. Are dreptate Cioran să se dezintereseze de cărŃile sale. Mai ales mirarea. de spirit şi de idei. flăcări. au ceva comun: sunt tonice. fum. ca să zic aşa. de pe malul celălalt al lumii (de consum). łăranii dorm cu ferestrele închise. pipăind betonul. de natură vitahstă. Poate că şi ceilalŃi au jurnale. animale. a mă stinge cândva nu mai are nici o semnificaŃie. smoală.” Cartea amăgirilor e un compendiu de definiŃii şocante. ar putea obosi şi un elefant. nici Eugen Ionescu n-au scris prea mult. nici o piesă de teatru.. ÎnŃelege cineva acest lucru: a nu mai avea ce să faci cu moartea. Din cei trei „crai” de la Apus. se descurcă singură. „Dar a avea moartea în urma ta? A privi înapoi spre moarte! Am înviat sau mi-am ocolit sfârşitul?”3 în legătură cu detaşarea: „Detaşarea de moarte ne duce spre sensul profund al detaşării. care pot fi decupate şi trăi independent. „spovedania lucrurilor”. putem vorbi de detaşare fără emfază. Voi muri. Nici Cioran. se alege praful de ele! Deşi aceste apocalipse nu seamănă între ele. miros de pucioasă. Am răspuns amintind de jurnalul lui Eliade. preschimbă pe joie de vivre în joie de mourir. strigă disperat: „M-au închis! M-au închis!” Cioran reprezintă omul treaz nimerit în capcana – tot de beton – a lucidităŃii şi strigând omenirii. adică mai nimic despre românii din Ńară. vara.. Şi. după Ioan Teologul. „profeŃia şi drama timpului”. Cum adică: se poate epuiza nu numai viaŃa dar şi moartea? Nu ştiu dacă numai uneori sau totdeauna. mereu generatoare de apocalipsuri. O lungă agonie lucidă. Şestov şi alŃii – şi care nu se decide la gestul eliberator. El a văzut sfârşitul lumii cel puŃin de 20 de ori – o dată cu fiecare carte a sa. de dragul artei. În ceea ce-i priveşte pe entuziaştii din Ńară. despre „păcat şi transfigurare”.. compusă din detaşare. la propria-i „bubă”. Cei care l-au criticat pentru tendinŃa catastrofică n-au înŃeles esenŃa filozofiei sale. obsesii şi torturi. Căci numai când avem şi moartea în urma noastră. de a se infecta de valori. supravieŃuind oricărui flagel. Şi viceversa. Când autorul meditează „asupra celui mai mare regret.

de mai multe feluri. precum două personaje ale lui Urmuz. Dorul său e metafizic. Totul îi apare blestemat. Se dezvoltă chiar un fel de paroxism al dezamăgirii care. chiar atât de naiv!) şi prin apelul la inspiraŃie. devii mai „înŃelept”. „sub pretext că se gustă puŃin”. haotic. de gândul nimicniciei şi de teama de a exista”. Buna inspiraŃie de a nu-şi construi de la început un sistem l-a ajutat pe Cioran să se descotorosească de eticheta de filozof. considerându-l detractorul lui Valéry. de a fi fost torturată în fiecare clipă de frica de neant. Optând în faŃa vieŃii pentru „atitudinea eroică”. când îŃi pui răspicat toate problemele mari ale existenŃei şi te iei de piept cu Dumnezeu. O astfel de carte nu se poate scrie decât la ieşirea din adolescenŃă. de pipăire a limitelor. căci n-a construit decât cupole de negaŃii şi a cărui cădere în haos n-ar putea isca izvoare. când se plictiseşte. şoselele şi podurile şi să întoarcă vitele de la păscut. imposibil. îşi construia un sistem – punând un maximum de rigoare.266 Comentarii despre Cioran a se fi simŃit murind cu fiecare pas al ei. Mănăstirea lui Cioran este golul absolut. nu numai cel mistic. Emil Cioran este un filozof care scrie după inspiraŃie. Sunt întoarse pe dos adevărurile vechilor şcoli filozofice. Autorului i se pare a avea „monopolul suferinŃei”. cu o vocaŃie de risipitor de daruri şi doruri. mai cedezi. inaugura la noi „filozofia lirică”. cu aripi de şindrilă. atrăgând atenŃia celor familiarizaŃi în infern. câtă vreme există moarte („singura certitudine”). Până trece puntea. de fiecare dată dezamăgit. cu fiecare carte. cu fiecare ritm şi cu fiecare moment. Disperarea este însă autentică şi capacitatea sa de creaŃie se dovedeşte de pe acum extraordinară. pentru un poet – şi păstrându-şi rezervorul liric în poezia propriu-zisă. sărind gardul la literaŃi şi întorcându-se. iar existenŃa absurdă. Un prea plin vital se converteşte într-un nihilism filozofic în stare sa mişte şi pietrele. autorul explorând bolgiile danteşti ale gândirii. „Mă încântă îngrozitor elanul barbar şi spontan al inspiraŃiei. Lirismul se converteşte într~o perpetuă flagelare şi autoflagelare. curgerea bogată a stărilor sufleteşti. „pe culmi”). cari fac din inspiraŃie singura realitate valabilă în ordinea condiŃiilor de creaŃie. Toate metaforele. fiindcă spiritul său condamnat la luciditatea distrugătoare este incapabil de „atitudinea naivă”. Francezii. în univers. Totul este „totul”. autorul descoperă o dinamică a răului în „metoda agoniei”. situat precar pe marginea prăpastiei. fără să fim însă siguri că ar dori să se instaleze Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . de atunci încoace. Foarte tânărul autor se antrenează în darul profetic şi face exerciŃii de apocalips. dezamăgiri. pe care o scrutează cu o voluptate perversă. de pe care se aruncă sisific. „ContradicŃiile şi inconsecvenŃele gândirii” sale se explică prin spaima de înŃepenire într-un sistem (incapacitatea de a fi naiv. Dar nu vrea să treacă. Un Meşter Manole care n-are de pe ce cădea. hiperbolele. ce poate fî. singurătate („singurătatea individuală şi singurătatea cosmică”). cea care produce echilibru şi fericire. gândirea este regândită în cheie existenŃială. Darul său e dat dracului – adică face pactul cu dracul. ce tânjeşte după absolut. ameninŃă să se transforme în sistem. „absolut” („dezamăgiri absolute”. Nu durează. neînsoŃit şi întorcându-se. sclipirea şi palpitaŃia intimă. văzută ca o ordonatoare sigură a adevărurilor adânci şi-a cunoaşterilor de dincolo de cunoaştere. înspăimântat de balans. neştnnd unde să-l aşeze. îl socotesc cel mai mare stilist al lor. Publi-când în 1934 Pe culmile disperării-. comparaŃiile. după aprecierea filozofului. lirismul esenŃial şi paroxismul vieŃii spirituale. „beŃia eternităŃii”. „Saltul în neant” îi reuşeşte oricum. Biciul de foc răsună cu şfichi groaznic prin bolŃile spiritului. Îl iubesc mânzeşte. Cartea întreagă este un Ńipăt orgolios. Cioran începea ca un poet care nu va scrie niciodată poezie. însatisfacŃia totală („cei mai nefericiŃi oameni sunt aceia care n-au dreptul la inconştienŃă”). pentru a rămâne suspendat. Tonul categoric reprezintă expresia unui eu în flăcări. paralel. cu fiecare nouă spirală. te mai îmblânzeşti şi te mai restrângi. trucurile şi capriciile poeziei le va consuma în filozofie. întâlnim în sîmbure idei ce vor fi dezvoltate în cărŃile viitoare. Un lirism filozofic mai acut chiar decât cel al lui Blaga care. pentru a-i devora. să pună pe gânduri pădurile. nu ctitoreşte. Mai târziu. îndeobşte cunoscut. „suprem”. care se mănâncă de tot. Cunoaşterea prin iluminări îşi are izvoarele în tristeŃe (văzută ca „o seriozitate închisă”). Ceea ce s-a şi întâmplat.” InspiraŃia trebuie conectată la extaz. la filozofi.

Aş asemăna scrierile lui Cioran cu pictura lui Dali: un teribilism de suprafaŃă. Studiind psihoza şi depresiunea (să nu uităm că nu peste mult timp avea să se declanşeze marea catastrofă a celui de-al doilea război mondial). inspiraŃia mea. să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini şi moartea mea să fie triumful meu. un indiciu în plus că lumea e imperfectă. Nu iau mai rămas „decât motivele nemotivate spre a trăi”. Cultivând paroxismul deznădejdii. pe acest pământ „unde nimic nu se rezolvă”. care se anulează prin abundenŃă. Tema centrală este moartea şi suferinŃa care duce la ea. Atitudinea de frondă proprie generaŃiei care se afirma atunci (Eugen Ionescu publica acea „carte ştrengărească” Nu) îşi are în Cioran un exponent absolut: nimic nu-i place în univers. Să mă realizez în distrugere. avem de-a face cu un adevărat poem în proză inflamat. de a escalada răul din lume. coaja de ou primordial ce se sparge. forme ciudate şi adâncimi halucinante. Vreau să spun că a lua. începând cu propria-i persoană. dar suspicios şi refractar la actele de bravură şi şoc. Trebuie spus că această atitudine limită poate fi şi-o continuare a avangardismului românesc. Aş vrea să mă topesc în lume şi lumea în mine. absorbind veninul „de pre toată floarea” otrăvită. Din Ńesătura visului nostru să crească splendori enigmatice şi umbre cuceritoare. o împletitură de şerpi din capul Gorgonei. SubstanŃa şi măiestria se accentuează în cealaltă carte. fără să vrea. depăşind cu mult „juvenilul exerciŃiu de seminar”. puncte. spune undeva. Cioran este unul dintre cei mai vitali scriitori români. Fiecare pagină este un vârtej de concepte care te aruncă „de-a dreptul în nimic”. Cioran sau „a fi trist cu metodă” 267 acolo. Căci pe drum îşi poate pune toate întrebările. „Mijloacele gândirii conceptuale sunt prea sărace pentru a exprima o infinitate internă”. mutat pe tărâm filozofic. prea frumos scris pentru a fi adevărat.. şi să-şi afirme viaŃa „prin strigăte de trăire”. Partea teribilă este climatul care-1 stimulează. se trezeşte în fiecare dimineaŃă c-o poftă şi mai mare de-a fi trist. investigaŃia şi analiza doar la aceste două titluri. „Aş vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine. înseamnă a nu-i înŃelege esenŃa scriiturii. nesterilizat. întrucât geniul său stă în căutare. Restrângem. straniu ca toate viziunile de sfârşit şi magnific asemenea marilor crepusculuri.Marin Sorescu. el este. ce sâsâie dar nu muşcă. „Sentimentul pervers al morŃii” nu-l lasă să doarmă. angoasele. fiind „trist cu metodă”) el pare a umbla la butonieră. mereu întrecut de substanŃă şi arta. sub un clopot de bronz fără limbă. Şi totuşi. în lumea esenŃelor. buretele ce absoarbe presimŃirile. interogaŃie şi dezechilibru. Dar un „nimic” fertil. indiferent unde s-ar fi aflat plasată. creaŃia. să mă descompun şi într-o expresie nemijlocită distrugerea mea să fie opera mea. în serios toate catastrofele metaforice ale lui Cioran. îmbibat de ele până la refuz suferă „paroxismul interiorităŃii şi al trăirii”. generos ca un haos – prin urmare un antinimic.. spune el. ideatic. 2 • E m i l Ci o ra n . Tânărul filozof este călătorul care nu se simte bine decât pe drumul dintre lume sau lumile posibile şi imposibile. pentru moment. Darea continuă în clocot. urmează iubirea „umplută de o dibuire aeriană şi de o adiere Nr. exacerbarea individualismului şi vărsarea în universal prin lirism purifică filozofia sa de păcatul proprietăŃii termenilor. Călinescu. iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie şi încântare. exagera desigur influenŃa lui Kierkegaard şi a lui Nae Ionescu. destul de avizat de altfel în materie de existenŃialism. poate exclama şi pune puncte. totuşi. în loc de floare. „Sunt un om care ar trebui aruncat undeva într-un cazan cu flăcări”7. „Este infinit mai importantă problema suferinŃei decât a silogismului”. După moarte. de a epuiza suferinŃa. citim. cu o funie de spânzurătoare: ca să-şi aducă aminte că e muritor. „Este plin de dramatism procesul acesta prin care un filozof devine poet”. o halucinantă panoramă a deşertăciunilor. Fraza este o ghirlandă de nenorociri. să curg. să naştem în nebunia noastră un vis apocaliptic. neliniştile. Cioran debuta ca un prăpăstios eclectic. şi. Aş merge până acolo încât aş afirma că pesimismul lui Cioran e tonic. când avântul duce la nimic. Un joc de lumină şi de întuneric să îmbrace sfârsitul într-un decor fantastic şi o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistenŃă. pentru a pătrunde înăuntru. cu toată energia şi cu toate conŃinuturile. Şi reuşeşte s-o ducă.” După cum se vede. „a amăgirilor”.

precum protonii şi alte particule mai noi. conturul lucrurilor invizibile. trecutul renăscut în inundaŃia de miresme. Mai spicuim câteva „versete”: „Totul este de nespus şi toate lucrurile vor să vorbească. sau se poate pune ca semn de carte la oricare pagină. Filozofia lui pare o emanaŃie spontană. este aproape imposibil să înlături un zâmbet dezabuzat ce împreună căderile şi triumfurile. la date fixe – de Rusalii şi Sîmbăta morŃilor –. o faptă bună ce poate avea virtuŃi magice: arun-când pe fereastră. A ascultat doar vibraŃiile culturii. Orice idee la el devine fisionabilă. a te adânci în intangibil. E maestru în optativul şi infinitivul zicerilor. Fiecare frază îşi e suficientă sieşi şi se poate detaşa. vaporoasă într-adevăr. care I-a pus pe gânduri. Caragiale! Cioran posedă simŃul umorului bineînŃeles ca orice mare tragic (Dostoievski îŃi incită zâmbetul la fiecare pagină). chiar din nucleu. Iată câteva constatări ca nişte incizii fine pe retină: „A te detaşa elegant de lume. deşi suplu – Cioran parcă n-ar fi citit nimic. Gestul e de şaman. Prin atât de finele observaŃii şi măiestrita întrebuinŃare a limbii. în inima Parisului. care procedează ca noaptea. parcă e o spusă de. care se înnoadă şi se deznoadă sub ochii tăi întrun spectacol unic. netăiate. o singurătate în stil. Cioran scrie enunŃuri. Spre deosebire de Borges.” Forma aforistică pe care o îmbracă aceste gânduri le face uşor de Ńinut minte. De multe ori îŃi vine să rîzi chiar.. „Orice s-ar spune: gânditorii rămân la suprafaŃa vieŃii.” Nemaifiind obligat să spună totul pe nerăsuflate. un mers ce cadenŃează amintiri. pentru că e plină de contrariile fertile. Şi încă ceva. Mi-l închipui oficiind.268 Comentarii despre Cioran plină de chemări. pana autorului cîştigă în graŃie şi volutele gândirii sunt mai suple.” „Defectul meu este de a şti totdeauna ceea ce e mai esenŃial şi mai necesar. mai renunŃând la întrebări şi la tentaŃia de a se îngrozi. fără nici o carte în jur. Cioran. Adoră viaŃa pentru infinitul motivelor cari n-o susŃin şi dezgustă-te de moarte până la nemurire. ca să mori cu acestea şi nu cu tine. a pipăi lumea purtată de miros. un comentator întotdeauna solid. înăuntrul ideilor. dar e spusă atât de răsucit. „Aruncă moartea la marginile tale. că aici e o filozofie adâncă! Chiar e. înainte de a deveni cel mai mare stilist francez.” Sunt aici darurile unui scriitor stăpân pe materie şi pe spirit. mirosul prin care învingem timpul. cu scopul de-a le fisura. Uraniu. Ca o muzică suavă şi purificată. care e aproape ca un paradis. A le dilata şi a le transforma în mirosuri. dialog aerian şi disoluŃie plantată. căci cea creată de Dumnezeu e pe sfârşite. plus o vehemenŃă mult mai contemporană. a da contur şi graŃie tristeŃii. de avânt frânt în lucruri.” Întâlnim nostalgia vieŃii. pe fondul bibliotecii sale. Cei care l-au vizitat la Paris au fost surprinşi de a-1 descoperi singur. care face ca sunetele monologului unui „disperat pasiv” să capete o rezonanŃă înfundată. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . care e saturat de citate şi trimiteri (adevărate sau false). A le deturna sensurile. estompând contururile şi mărind mult misterul. cum se întâmplă de obicei la debut. vioiciunea. Şi e atinsă problema cunoaşterii obiective. Nefăcând altceva decât să cearnă amăgirile de adevăruri.” „După experienŃa morŃii. Opera sa de mai târziu îşi are rădăcini trainice în tot ce a scris în româneşte. dar calambururile şi jocurile de cuvinte sunt mutate de la nivelul limbajului la cel al gândirii. care l-ar fi citit pe Mircea Eliade. Întru fertilizarea asfaltului.” „Gând absurd în muzică: o fizică în care sar pleca de la lacrimi în loc de atomi”. la urmă îŃi dai cu mâna peste gură: stai. ei rămân suspendaŃi între amăgiri şi adevăruri.. voioşia paradoxului său perpetuu. cărŃile pe care le-a primit cu autograf. E un înger.” E foarte mult orgoliu în aceste scrieri. cu respiraŃia în marginile tremurătoare ale lucrurilor. O singurătate agresivă. aşa cum spuneam. de a avea prejudecata eternităŃii. Nici un fotograf n-a izbutit să-i facă poza clasică. a te scălda în propria ta răsfrângere. pentru a întări tortura. cu pasul spre impalpabil. De aici. formele imaterialului. este un mare scriitor român. anunŃuri mortuare ale gândurilor „amăgite”. Se simŃea deopotrivă adierea lui Pascal şi-a lui Nietzsche. sau de Noica. „Noi vrem să începem lumea noastră. Soarele însuşi pare trecător în această isterie a eternităŃii. Apocalips sonor.

faŃă de conŃinutul. să le numim.. al ideii. în gândirea sa. când proze. e mai artist.Marin Sorescu. prefigurează oarecum cazul Cioran. ca o zebră. Cioran. de vechii greci. pe care nu poate decât s-o imite servil „dacă i se îngăduie”. cu partea sa rezistentă. a cărui operă. ci se pierd în ele însele. pe fereastră. Spre sfârşitul perioadei interbelice el cunoştea însă o adevărată înflorire. Rostirea românească se sărbătoreşte în acest volum important pentru fundamentarea eseului. Până acum am numit scrierile lui Cioran când poeme. moartea. Măsurând gradul de civilizaŃie după „nevoia de a glosa pe ideile celorlalŃi. nişte eseuri de Cioran. sursele fiind oarecum comune. care au cîşrigat în expresivitate. suferind de „păcatul bilingvismului”. Negulescu. se ştie. Subtilul şi temeinicul studiu al lui Mircea Martin. în neant. care a fost cam lungă. specializat în complexele literaturii române. când cea neagră. Curios! Tocmai scriitorii vor protesta.) Partea pripită a afirmaŃiei lui Fundoianu consta în inexactitate: eseul în literatura română exista demult. intrat. cum se reflectă această rostogolire în cuvinte. călcând pe bătătură locurile comune ale cugetătorilor de profesie. Fundoianu. D. dacă gândim în absolut. Fundoianu. când filozofie etc. obŃinută însă nu din adunări cantitative ci din salturi calitative. Cioran experimenta eseul total. e drept. pe intuiŃii literare. de la Odobescu. lui Cioran păcate asemănătoare cu ale sale. trăind prin excepŃii. ocazia unei generalizări. Acelaşi freamăt metafizic presat în păstăi de maxime şi paradoxuri. originalitatea ideilor. curente. nu pe idei. de la Russo. Şi el se încercase în tehnica aforismului. Şi aici. sau stările de agonie şi extaz. Fundoianu constata absenŃa eseului la noi „cum nu există în toată peninsula”. atât în româneşte. Motiv pentru care el se simte îndemnat sa se integreze direct culturii „de bază”. în fond. D. Făcând o sumă. (Recenta Introducere în opera lui B. sau mai înainte de chinezi. mai precis. redeschide dosarul acestui foarte interesant scriitor. Univers ale cărui limite erau infinitul. eseul radical. Bălcescu şi. arat şi răsarat. Posedă un organ al limbii mai nuanŃat. ÎncăpăŃânarea de-a persevera pe acelaşi ogor. ar merita o analiză aparte. Fundoianu. se îndârjeşte să se izbească de oglindă. deocamdată. pe zicere. în parte justă. epuizate. dând. cât şi în franŃuzeşte. pe opera celorlalŃi”. este împins de destin să ilustreze cu propria-i operă teoria greşită a culturii române cenuşereasă sau „colonie” a celei franceze. Autorul Priveliştilor. P. extrem de dotat şi în domeniul speculaŃiei critice. vara. gândirea filozofului nu iese nici în a treia carte (Amurgul gândurilor.. Cioran se afirma ca un mare scriitor. Ca şi când numai despre idei ar fi fost vorba! Blaga s-a arătat deosebit de dur. la începutul carierei sale. mai răspicat. atacându-l dinspre latura filozofică şi contestându-i. O generalizare vărgată. P. comitea o „exagerare fertilă”. Cioran sau „a fi trist cu metodă” 269 II „A introduce sălciile plângătoare în categorii” Motto: „Nu revendic cinstea de a putea citi un roman până la capăt. eseul absolut. Lipsa eseului din literatura noastră îi dădea bătăiosului B. prin contribuŃiile reunite ale unor condeie de diverse orientări şi tendinŃe: Rădulescu-Motru. 1940) din universul trasat de primele două. în parte pripită. Lui îi place cum se rostogoleşte cugetul în prăpastie. În acest context. ca gen. Sibiu. Mai mult decât ca filozof – ideile filozofiei. făcând greşeala de a interveni ca un specialist. nu-s prea multe şi sunt de obicei fixe –. Deci nişte limite care nu limitează. Roşea. Partea adevărată e că genul nu prinsese totuşi. închidem paranteza. Petre Pandrea etc. indieni şi de şcolile orientale. după cum întregu-i sistem filozofic se sprijinea. mai propriu? eseuri. Blaga. în cele ale Nr.. Reproşându-i. ca să zic aşa. câteva opere importante în limba franceză dar rămânând în mod fatal ancorat cu o parte importantă a creaŃiei în spiritualitatea noastră. o paranteză. 2 • E m i l Ci o ra n . din care poŃi sa iei de bună când partea albă..” Cu exasperarea cu care bărzăunul. Eseuri de-o factură specială. demonstrează indiferenŃa sa faŃă de şcoli. In cuvintele limbii române. a lui Mircea Martin.

într-un fel.” „Lumea nu-i decât un Nicăieri universal. toate obiectele pleznind de concret. Românul gândeşte pentru Ion. în fond. şi că mai trist decât atât nici că se poate. scoate limba şi sâsâie despicat la lucrurile pe care îmblânzitorul. prea se arăta sigur pe sine. Făcând din viaŃă un „Apocalips zilnic”. cum s-a spus cu ironie). sunt mult mai ai naibii! De ce? Pentru că ei nu-şi pun probleme de universalitate. tristeŃea este „un procedeu de cunoaştere”. îŃi pun la îndoiala inteligenŃa. SenzaŃii de Satana în delir de scrupul.” Fiindu-şi propriul vampir. Cioran e receptat azi în Occident ca un scriitor tonic. Principiul Răului în mrejele problemelor etice şi-n teroarea imediată a soluŃiilor!” Această năpădire existenŃială. i le arată cu titlu informativ. unde se va simŃi poate în adâncul conştiinŃei un înfiat. cred. bătrâneŃea. şi lupta pentru dicŃia rostirii este pe viaŃă şi pe moarte. care nu se lasă convmşi cu una cu două. „De-aş putea deveni fântână de lacrimi în mâinile lui Dumnezeu! Să mă plâng în el. teoretizată de predecesori. Veninul ei suferă un proces de osmoză: lumea înconjurătoare parcă ar fi un pustiu. şi neasigurat. cu o mare sonoritate. „Un vampir sugându-mi ultima picătură de sânge – şi-ncepând apoi să cânte trist. încât un gânditor absolut ar fi un schelet ce şi-ar ascunde oasele în transparenŃa gândurilor. ci reabilitează abstracŃiunile lor. gândindu-se că e cineva trist pentru ei. Ea nu muşcă niciodată. Cioran ne apare ca un cercetător abisal al omului. Evident existenŃială. despre „orizontul funebru al culorilor. apare ca o imanenŃă. N-ai făcut nici o faptă rea. pentru Vasile şi încă vreo doi-trei amici. Şi proza lui se incendiază şi năzuieşte spre emoŃia lirică. după ce îi depăşise pe cei români! Aceştia. Şi aici intervine paradoxul: un pustiu neobişnuit de vesel. mai apropiat de Dostoîevski decât de Kierkegaard. ca o verificare individuală a teoriilor. Sa-1 suspectăm pe Blaga de invidie ? Mai tânărul confrate. Dragostea.270 Comentarii despre Cioran limbii franceze. „GerminaŃia fiecărui adevăr ne pune corpul la teasc. In această particularitate a spusei cioraniene. sau în frânturi de suspine înşelate „în aşteptări”. De aceea n-ai unde să te duci niciodată. din om te pomeneşti poet. Meşteşugul său e de a detecta contrastele din noi şi de-a le face să cânte. Sunt suspicioşi.” Formulări fericite întâlnîm la tot pasul. opera sa românească se încarcă de-o vie şi durabilă emoŃie. El nu numai ca gândeşte în marginile cutărui autor („Face conspecte”. Un francez gândeşte „ca să fie văzut”. şin această experimentare a abstractului. Cioran scria. populat somptuos. expus în orice clipa. altfel de poezie. Ca şi celelalte cărŃi. al sunetelor şi al gândurilor”. Ne stoarcem viaŃa de câte ori cugetăm. Că i-a depăşit pe stiliştii francezi. Şi că n-au nici o şansă să-l concureze. mai apoi. norii. munŃii. de la Caragiale încoace. să plângă şi să se spovedească în mici monologuri. N-ai nici o vină pe care s-o regreŃi şi totuşi simŃi remuşcări. Întreaga omenire. „Când abuzezi de tristeŃe. nici nu era greu. plictiseala. nu obosesc limba sâsâitoare a cobrei. devenind tot mai sceptici. „conspectul” mai interesant decât originalul. dar te simŃi responsabil de răul universului.” Autorul vorbeşte în proză despre toate. dar te năpădeşte un infinit dureros al trecutului. ajunge un clasic al deznădejdii. Citindu-l. cu cât le dai dovezi mai strălucite de agerime. boala (numai abstracŃiuni) sau marea. ca la greci (balcanismul are şi multe părŃi bune). cerul. că dramele lui par concepute de un trandafir în demenŃă. făcând. un copil orfan de nuanŃele unei exprimări mai expresive. dar e ca şi când ar face-o. Nu-Ńi aduci aminte de nimic. O cobră sustrasă deşertului Gobi. dându-le un coeficient de trăire şi o particularitate. şi el să se plângă în mine!” „Spiritul Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . „Un om care practică o viaŃă întreagă luciditatea. şi purtată tandru în sân.” Plin de tulburări fără cauză. cu un talent literar dincolo de filozofie. surâsul. vede lumea „ca o prelungire a sufletului”. spiritul lui Cioran fredonează arii „lacrimale” despre limite şi deznădejde. şi pe bună dreptate. AscuŃirea minŃii este aici o lege naturală. ca să-1 admire toată suflarea. Citită în această cheie. tot ardelean. într-o baie de simŃire exaltată şi inflamată. sufletul său e primordial metafizic: „Remuşcarea metafizică este o tulburare fără cauză. o nelinişte etică pe marginea vieŃii. care întrece filozofia în sine. trebuie căutată. Aruncă în braŃele unui depresiv o carte de Cioran şi-i vei schimba hotărîrea de sinucidere. dar gândeşte în poezie. la urma urmei. originalitatea scriitorului-filozof.”24 „E atâta dramă şi poezie în Shakespeare. oamenii se relaxează. Cum poŃi să fii nici unul nîcî altul? – Vorbind în proză despre moarte.

pricinuite de o anumită derută în romanul contemporan. „Romancierul. care sapa în insesizabil.” înstrăinarea de sine atinge un fel de apogeu în această carte. concretiza.” Subscriind la aceste observaŃii amare. Are o dialectică a rostirii. rădăcini. Dintr-o raŃiune sau alta. pe care o contemplă spre a o nega şi o neagă spre a o recompune. ca să zic aşa. în loc de ochi. care-şi aminteşte că a fost. genul fiind un sac fără fund care înghite oncâtă filozofie vrei. evenimentul abolit. Fruntea – un neant eruptiv. Cu Dumnezeu cugetând trist pe umărul lui. înŃelegem mai bine de ce Cioran a optat pentru eseul filozofic. două injecŃii cu esenŃă de panică. metehne ale romanului mai nou. Tot pasajul se constituie ca o mică schiŃă ceho-viană. O ştiinŃă a aforismului. Ce mare boala este groaza. ni le face agreabile. Obiectul fund excomunicat..” Îl văd pe Cioran pe marginea unei prăpăstii.” In concluzie: „ApariŃia romanului fără substanŃă a dat o lovitură de moarte romanului.. litanie şi solilocviu al Vidului. ca şi Borges. personaje. metamorfoză în ceva ce ne scapă şi care nu urmăreşte nici lirismul invectivei şi nici pe acel al rugăciunii. De ce ne place spusa lui ? Aceasta e întrebarea. Curios cum o pană atât de precisă poate fi în acelaşi timp deşirată de-o ambiguitate maximă! FiinŃa devine un fel de peisaj exotic. nu ştiu de ce îmi vine în minte acum numele lui Cehov. Haina e franŃuzească. singuri şi nemângâiaŃi. ce se tot cramponează de Imprecis. îl preface în tensiune şi această tensiune nu duce decât la ea însăşi: un extaz la hotarul Literelor. El dă filozofiei un suflu. şi încă ceva în plus. care se degustă pe sine.. o democratizează prin stil. o adânceşte şi o reformulează. din care s-ar putea cita în neştire. „Nu revendic cinstea de a putea citi un roman până la capăt. îl suceşte şi–1 răsuceşte. cum ziceam.. dar atingând zone de înaltă măiestrie. un Nr. transformând banalul în paradox. Pictorul Arcimboldo realiza portrete din legume şi zarzavaturi. plin de vervă. Pentru precizie şi ambiguitate. al cărui univers infinit e înŃesat de fleacuri esenŃiale. un neant material. cauzalitate. intrigă. perpetuu. căpătată cu greu. în loc de nas. ce bine ne-ar sta nouă aşa. eliptică de erou. gluga pentru eroii plouaŃi de pesimism. la ploaie. are şi avantajul că poate deveni. nu mai rămâne decât un eu care-şi supravieŃuieşte. preface tăcerile noastre în trăncăneala. mi-a spus într-o zi. o comunicativitate spontană. Multe pagini sunt aforisme amânate. Cioran sau „a fi trist cu metodă” 271 este materie ridicată la rangul de suferinŃă. dar croiala şi împunsătura rămân mereu româneşti. gândind o prăpastie şi mai mare. identîficându-se. şi nu ni se dezvăluie decât în mod poetic. a cărui artă e făcută din auscultatie şi din bîrfă. O analiză stilistică s-ar putea face cu mare folos pe aceste texte. Aventurându-se la rădăcinile Vagului. în capitolul „Dincolo de roman” din TentaŃia de a exista. „cu fenomenul căderii”. Chiar şi critica mai nouă şi-ar afla un obiect de studiu ideal. M-am întrebat adesea de ce nu s-a hotărât Cioran să scrie proză. unde ar fi putut trona. desfaşurându-l în faŃa privirilor noastre complice şi nedumerite. Filozofia lui e vizuală: „De şi-ar aşeza Dumnezeu fruntea pe umărul meu. pe care le demască. chemare schizofrenică neîngăduind ecoul. E un scriitor obsesiv ca.Marin Sorescu. Autorul dispune de o infinită amărăciune. structurat în jurul câtorva subiecte. de fapt din mii de pricini. deşi se străduieşte să le ambaleze în negru. rîzând. o introspecŃie atentă te obligă la o privire frăŃească spre idioŃi. câtorva simboluri. Scriitorul român coboară esenŃele în lumea perceptibilă. Succesul ar fi fost eclatant. Şi întrucât femeile sunt avide de dureri. Nu mai există povestire. dar eroii mei nu se întâlneau”. romancierul devine un arheolog al absenŃei prin explorarea straturilor a ceea ce nu este şi nici n-ar putea fi. Cioran fiind. Adevărul e că n-a vrut să facă nici o concesie artificiilor genului. Subliniind câte un cuvânt în frază îl luminează dintr-o dată altfel: „IdioŃenia este o groază ce nu poate gândi asupra ei înseşi. la botul calului. participă la el. un eu fără viitor. am putea încerca un portret al filozofului la tinereŃe: din idei. N-avea nevoie decât de deprinderea câtorva convenienŃe şi trucuri.” Autorul a subliniat cuvântul „material”. fructe.” Sunt surprinse „voluptatea non-semnificaŃiei” şi „meditaŃia fără conŃinut”. „Am încercat s-o fac. În stilul său. murmur care nu e în stare să se prefacă în Ńipăt. supunând-o unei iluminări de arc voltaic. 2 • E m i l Ci o ra n . – Când separaŃia de tine însuŃi prin reflexie îşi pierde din tărie şi n-ai distanŃă de propria ta groază. pe care îl salvează de la pedanterie şi etimologism.

plimbat sub căruŃa cu coviltir. Brâncuşi sculpta ideea de zbor. cu buna credinŃă cu care adolescentul încrestează numele iubitei. care până la urmă ar fi sfârşit prin a fi acceptat de toată lumea. paradoxal.şi paralogica sa înŃeapă percepŃia în punctul sensibil – un călcîi al lui Ahile rănit o ia la sănătoasa din fiecare frază. Urlând însă frumos. mi-au produs o impresie cu mult mai puternică decât profesorii din Germania sau isteŃii din Paris şi am văzut în Spania nişte cerşetori al căror hagiograf mi-ar fi plăcut să fiu. maniaci ai stilului. dintre fagurii atât de geometrici şi mieroşi ai gândirii. pare lipsit de stil. micşorat prin reducere la scară. care-au făcut din viaŃă o lungă îngropăciune şi-au înviat în concepte ale sleirii spiritului. „Totul e haos. cu stil. Citim în La tentation d’exister: „N-am avut senzaŃia adevărului. ceea ce nu se întâmplă omului civilizat. suferind că merele îi pică gata muşcate. ca şi Brâncuşi. urlând de groază. Cioran aude cu căŃelul pământului. el lasă o dâră pe unde trece şi consemnează esenŃe pe scoarŃe de copaci seculari. care au prins muşchi şi licheni şi arată mereu un nord veşnic îngheŃat şi fără speranŃă. scriitorul atât de personal. În cultura română poate doar cei doi Caragiale. ori în parcuri. (La Arghezi. O tensiune neobişnuită a ideilor. care vorbea cum scria.272 Comentarii despre Cioran silogism amar. ca un fel de delir al paradoxului. sunt stafii. Aceste scurt-circuite – negru pe negru – sunt colecŃionate şi date de pomană omenirii în criză de energie. Vorbeşte cu păcat. ce ? Un stilist francez care. dintr-un Răşinari oieresc într-un Paris cosmopolit. care fac scurt-circuit la marginea cunoaşterii. Răzgândirea lui Cioran e ciclică: se răzgândeşte ca să nu se fixeze. am renunŃat la un scriitor excepŃional. deci anulat prin îmbrăŃişare. cu cât fast în rostire şi plăcere în proorocire! In răspăr cu inerŃiile. Şi toată cartea pe o singură frază. dă îanra în lumea larvară. care ştie să zboare fără aripi. ne mai pot da o idee cât de mult contează cum spui ceea ce spui. perfecte. parcă ar juca totul pe o singură carte. nimic n-are nici un sens” – spune Cioran. Şi apăsat. rotunde.. Şi toată fraza pe-un cuvânt. poate chiar stilistul nostru cel mai mare. Indeletnicirea-i de baza e ca şi a Penei Corcoduşa: de-a spăla morŃii. Meta. de pe culmile ei disperate. Un Adam care dă cu şarpele făcut colac în pomul cunoaştem. MinŃilor comode le poate apărea ca un eretic al gândirii. transplantează la răscrucea de civilizaŃii pasărea măiastră. Răzgânditul din filozofie e ca răspopitul: fără nici un dumnezeu. Nu e nimic sub coajă! exclamă ciocănitoarea. cu precizarea că morŃii săi sunt abstracŃi. el dă să plângă cu lacrimi de sfinŃi. 1985 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Răzgândirea lui e mântuire într-un spaŃiu al ideilor fixe. cîştigând în schimb. cazna pare exclusă şi. Ce păcat că trebuie să traducem toate acestea din franŃuzeşte” „Imprumutându-l” pe Cioran culturii franceze.) Cioran perseverează ca o ciocănitoare într-o pădure uscată: creează goluri.. Cioran face să zboare ideea pur şi simplu. c-o nucă vietate albă şi orbită de lumină în cioc. Am citit undeva sau am visat că Cioran vorbeşte cu limbă de moarte ? Încă din tinereŃe.. Ei nu simŃeau nici o nevoie de a-şi scorni o viaŃă: ei existau. Şi cu câtă voluptate. Şi tot cuvântul pe nespusul pe care-1 spune.. pe bănci proaspăt vopsite. ConştiinŃa jubilează în jerbe de negaŃii. tremurul existenŃei decât în contact cu analfabeŃii: nişte ciobani din CarpaŃi.

la substanŃa. căci de aş da mână liberă amărăciunilor. sesizabilă în epocă. între 1940 şi 1944. In plus. Un indice îl furnizează. M. în schimb.) lui. B. Cioran: „Toate posibilităŃile de a crede în ceva le plasez în România. nemărturisit ca atare.. în spiritul disputelor timpului – Schimbarea la faŃă a României. în cea mai mare parte a ei. deci. Nu ne vom adânci. România este un punct pe care încearcă să-1 salveze deznădejdea mea. de altfel. atunci când s-a vorbit despre ea (şi s-a vorbit extrem de puŃin). Înainte de a intra în detalii. derulat cu frenezie şi articulat cu sinceritate trăită fiindcă „nu pot să fac ştiinŃă pe propriul meu destin. scris »cu pasiunea şi regretele unei iubiri disperate. un amplu eseu axat pe aceeaşi tematică a dimensiunilor etnice româneşti. Emil Cioran mărturiseşte a privi fenomenul dinăuntrul acestuia.. în conformitate cu teza machiaveliană că orice mijloc e bun pentru a-Ńi atinge scopul. marcat dogmatice. mai întâi. de neînŃeles ca o „raportare” principială. era efectuată dintr-o extremă care antrena „prin definiŃie” criterii exclusive. ca un normativ post-justificativ.. azi fund doar posibil de intuit după o mai îndelungată familiarizare cu „mişcarea” textelor în temă dinaintea respectivei încercări de sinteză. „schiŃa fenomenologică” a lui Mircea Vulcănescu intitulată Dimensiunea românească a existenŃei poartă în sine un evident sîmbure polemic. 2.. poate. însă. în Î936. fiind un exaltat „catehism de acŃiune”.”“ în altă parte. Şi o acoladă finală. aut. şi nu toate neîntemeiate. finalitatea şi nu mai puŃin la Ńinuta textului lui Mircea Vulcănescu. fundamentat pe negarea cvasiabsolută a antecedentelor. generală. se caută o soluŃie pentru propulsarea României în istorie. arunca lumini asupra intuitei măsuri polemice a lucrării lui Mircea Vulcănescu. se cere privit cu atenŃie şi în toate 1 .. că textul. cu atât mai mult cu cât. într-o „critică a criticii”. Dar pasiunea pentru România nu poate accepta condamnarea ei pe vecie la destinul mediocru de care s-a împărtăşit până acum. dedicaŃia („Lui Emil Cioran”). nota n. Cert este. De-a lungul anilor.273 Mircea Braga Între o efigie construită (Emil Cioran) şi o efigie prin concret (Mircea Vulcănescu) Elaborată pe parcursul a patru ani. O lectura în paralel a celor două texte ar putea. Schimbării la faŃă a României i s-au adus acuze dintre cele mai grave. autorul e dispus a legitima orice mijloace şi orice instrumente. cu participare şi subiectivism inerente: „Dacă n-am avea o aderenŃă mai adâncă la fenomenul României şi am putea fi perfect OBIECTIVI (subl. puŃin ne-ar păsa că ea va juca un rol în lume sau nu. în acest cadru. funcŃionând doar în „abstract”: era de presupus că autorul unui volum ca Pe culmile disperării nu putea adera. pentru ieşirea ei din anonimatul şi mediocritatea de „naŃiune mică”: în vederea acestei propăşiri. M. Emil Cioran însuşi semnase. că amplul eseu al lui Emil Cioran (aparent detaşat prin derogare „stilistică” de restul operei sale) încearcă să statueze o doctrină a violenŃei. B. dincolo de orice erori. agresiv. a cărui adresă era.. eseul lui Emil Cioran. însă câteva precizări cu caracter general se impun. Atunci ne-ar părea firească încadrarea ei în soarta culturilor mici şi nu ne-ar durea deloc anonimatul. sub titlul violent.) cu ea. Ńine să sublinieze detaşarea sa de „toŃi acei care iubesc poporul românesc mai puŃin decât mine – fiindcă ei nu-i iubesc VIITORUL (subl. cu deschidere de fapt şi asupra altor scrieri ale lui E. este animat de un cod pozitiv în esenŃa sa. unde aş mai descoperi-o? În infinitul tristeŃii. etica fiind privită ca un principiu ulterior. aici neconcludentă. În acest fel. nota n. Dar trebuie să observăm. nici astfel omagiat fiind. M.. aut.

intuiŃiile sunt remarcabile: „Dacă România vrea cu adevărat să-şi croiască un drum în istorie. Eseul nu poate fi absolvit. neputându-se împlini politic şi spiritual. ori căzând în „acea supărătoare simplificaŃie stilistică ce-a bântuît eseistica acestor decenii” cum nota G. a căror neîmplinire e explicabilă prin insuficienŃe politice. pentru ca prin revoluŃie să se fixeze în centrul ei. deoarece „fiecare mare cultură este o soluŃie a tuturor problemelor. suferă de un dezechilibru. frecvent invocate de altfel pe parcursul întregului eseu.. la registrul de idei al lui Nae lonescu. A raporta unele ritmuri negatoare ale cărŃii. pentru „înŃelegerea” lor. Şi să nu uităm. cu acel necesar spirit critic. [. Rusia a păşit efectiv în istorie. 3. Nu i-a rămas altceva de făcut decât să ardă etapele. întrucât evoluŃia nu se poate consuma natural. că aceste rânduri au fost scrise în 1936! Rămâne. M. mai ales. De aceea. sensul pozitiv al unei culturi mici nu poate fî decât acela al depăşirii condiŃiei de sine. provocat de INEGALITĂłILE DE NIVEL ISTORIC (subl. aici. nu se depăşeşte nivelul unor locuri comune sau chiar cel al unor sloganuri propagandistice ale timpului. Dimpotrivă. Şi deodată cu chinul lor teoretic. greu de explicat. Delimitarea principială iniŃială are în vedere existenŃa culturilor mari şi a culturilor mici.. pentru intrarea Ńării într-un circuit istoric.). arderea etapelor. etnicul ar reprezenta o limită. engleză. iar mijlocul îl constituie „spiritul dictatorial” şi „excesul forŃei”. a. aici ca şi în restul capitolelor. ruşii au frământat până la obsesie problema destinului lor. în toate culturile mari. limita la care se opresc popoarele care. amestecul ciudat de erori flagrante şi aserŃiuni întemeiate. sunt incapabile să devină naŃiuni şi să creeze o cultură. Pe când culturile mari dispun în exces de un adevărat „instinct istoric”. însă. ci şi lumea în România. încă o dată.274 Comentarii despre Cioran nuanŃările sale. Călinescu. de atitudini ideologice retrograde şi intuiŃii realmente pozitive. rusă. culturile mici trebuie să-şi propună ca obiectiv „saltul istoric”. În fond. In acest cadru. spaniolă ş. care nu înseamnă câtuşi de puŃin respingerea ab initio a tuturor frazărilor sale. Spre ilustrarea acestui eşafodaj teoretic. de confuzii „jurnalistice” şi incizii lucide. în ordinea unei lecturi „fireşti”. În majoritatea cazurilor. amorfe. De aceea. Emil Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Rusia se năştea la viaŃă. de propunerea unui climat de forŃă şi agresiune. Uneori. în peisajul universalităŃii. nota n. aşadar. Apărut.. De semnalat este şi existenŃa unor „culturi intermediare”. „RespiraŃia istorică a unui popor este cu atât mai amplă cu cât misiunea lui e mai mare. pentru ieşirea din tiparele cultural-spirituale care i se păreau autorului neviabile şi. B. prin defecte esenŃiale în organizarea destinului lor exterior. în 1936. aut.] Este mai mult decât evident că Rusia a fost sortită unei meniri monumentale în lume. Ńara de la care poate învăŃa cel mai mult este Rusia. italiană. japoneză. eseul Schimbarea la faŃă a României se dorea purtătorul unei soluŃii pentru depăşirea impasului social-politic al timpului. după ce dormise – întocmai ca România – secole întregi. aproape meschine în accesibilul lor. Întreg secolul al XlX-lea. dimensiunile viziunii mesianice se conturează grandioase.. al ruperii graniŃelor anonimatului. „normale”. şovine şi antisemite. Favorizate de împrejurarea că istoria nu este natură. de exaltarea conflictului. de accente xenofobe. în plus. de optici deformatoare şi înŃelegeri nuanŃate. Se subânŃelege că măsura vitalităŃii unei naŃiuni o dau faptele sale. este departe de a acoperi sensul desfăşurării ideatice a eseului lui Emil Cioran. de evidenta neînŃelegere a unor fenomene socîal-politice ca fascismul şi comunismul. aşa cum procedează G. constituindu-se în centre ale lumii şi implicându-se în destinul omenirii prin vocaŃia lor „mesianică” (noŃiune centrală în definirea culturilor mari de către Emil Cioran). [.. totuşi. culturi. popoarele timide cu ele şi cu lumea concep misiuni imediate. culturile mici sunt – la scara mondială a istoriei – expresia unei absenŃe.. sunt trecute în revistă specifîcităŃile – aşa cum le vedea Emil Cioran – culturilor franceză. însă. „pentru a se şti că nu numai România este în lume.] Orice popor care intră în istorie când celelalte sunt în maturitate. totuşi.. cu alte cuvinte a culturilor provocatoare de istorie şi a celor fiintând vegetal. de promovarea unui naŃionalism agresiv. aflate în spaŃiul dintre cele două tipuri de bază. inexpresive şi „ineficiente”. Călinescu. reperele lăsate în timp (în istorie) şi în egală măsură creaŃiile culturale. germană.

nu se va răzbuna în voinŃa de afirmare şi de definire a unui destin. lipsite de originalitate. saturate de subiectivism. El exprimă o solidaritate cu naŃiunea.Mircea Braga. „Dacă România nu Ńinteşte înspre momentul ei solemn. de-abia ajunsă în ipostaza de naŃiune. sparge graniŃele etnicului pentru a se afirma nu atât în cât ca universalitate. a unei drame închise şi înăbuşite. românul nu şi-a proiectat niciodată un destin monumental. contestând substanŃa şi legile întocmirilor „obiectului”. ci să-1 asimilăm cu o pasiune dureroasă pentru tot ceea ce este neîmplinire în el: „Nu înŃeleg cum există oameni cari dorm liniştiŃi după ce se gândesc la existenŃa subterană a unui popor persecutat. necenzurate de nimic. Orice tradiŃionalism acceptă limitele imanente ale naŃiunii. NegaŃia cuprinde însuşi conceptul de specific naŃional: orice comunitate ajunsă la stadiul de popor este închisă în sine. chiar războaiele sale au fost întotdeauna unele de apărare. a judecăŃilor de valoare asupra omenescului. înlăturând luciditatea şi arborând partizanatul violent al paradoxului susŃinut dincolo de limite. iniŃiativa se cuvine să fie „mesianică”. izolată prin limitările etnicului. Pentru o naŃiune. de necontenită scrutare şi provocare a viitorului. la secolele de întuneric. Altfel. cutreierat de năvălirile barbare. Altfel. atunci totul este pierdut. încărcate temperamental până la refuz. E un drum al exploziei în viaŃa spirituală şi al pasiunii pentru creaŃie. se cuvine să abandonăm orice „sentimentalism fără orientare dinamică. Nu ne putem privi trecutul lucid şi indiferent. dacă tot ce a trăit această Ńară într-un trecut de umilinŃe şi un prezent de compromisuri. Pentru a începe reconstrucŃia lăuntrică a României. apoi de dominaŃiile otomană. încearcă o re-edificare a sa din nimic. a unui timp fără istorie. Negările lui Cioran sunt. Când văd Ardealul mi se desfăşoară o configuraŃie plastică a unor dureri mute. absenŃa unei puternice dorinŃe de viaŃă. aici mai mult ca oriunde. în multe cazuri. frenetice. fără voinŃa de realizare” şi – pentru aceasta – „toate mijloacele sunt justificate” fiindcă „toate triumfurile sunt morale. care „pune centrul de greutate pe viitor”. Or. FaŃă de un trecut întunecat. indiferente la contradicŃii şi la demăsurări. De la această conştiinŃă trebuie să înceapă un drum nou: acela de a nu mai aştepta să ne facă istoria. dacă posedă amintitul „instinct istoric”. incongruente: o viziune asupra istoriei sociale vitalizantă în extrem şi o organizare de adânc scepticism. condiŃia e abandonarea unei viziuni mediocre. ci noi să facem istorie. neangajantă. de groază şi de iobăgie. Între o efigie construită (Emil Cioran) şi o efigie prin concret (Mircea Vulcănescu) 275 construieşte pe temeiul unei structuri în care fuzionează două paradigme în mod firesc inataşabile. e de observat – credea Emil Cioran – că un anumit „specific” a blocat până atunci drumul României spre istorie: lipsa unui dinamism primordial şi a pornirii puternice de individualizare în lume. întoarcerea spre trecut. refuzul extremelor şi al soluŃiilor tari. pentru sugestia de literatură a cuvântului. se impune ideea unui „profetism naŃional”. le refuză acŃiunea simultană se face prin adoptarea unor desfăşurări de tonuri înalt patetice. onentând naŃiunea spre a deveni o „mare putere”. compromit în continuare orice efort mesianic. pentru Emil Cioran. dar nu o voinŃă de a-i da un mare sens în lume. fanariotă sau austroungară. superficialitatea. Difuziunea contrariilor într-o substanŃă care. 2 • E m i l Ci o ra n . menŃinerea la nivelul culturii populate (puternic Nr. In vederea atingerii conturului istoric original şi pentru impunerea valorilor naŃionale ca valori uni-versale. tare ce ne-au caracterizat. aforisme dezlănŃuite. cultivarea tradiŃiilor (a trăsăturilor care au definit „poporul”) reprezintă un fenomen fatal retrograd. în cel mai bun caz de redobândire a ceea ce-i aparŃinea de drept. zeflemisirea. cu atât mai puŃin să-1 învăluim în edulcorări. Neanimat de idei mesianice. subscriind parcă cu bună ştiinŃă la agresivitatea confuziei. „disperată”. dacă ar fi posibilă o utopie fără rădăcini. Scepticismul. Schimbarea la faŃa a României e o imposibilă confruntare vizionarprofetică: i-am fi spus „utopie”. fiindcă negând totul. de conservare” a limitelor. asupra manifestărilor în durată ale umanului. fără mesianism. expresie a unei misiuni în lume care reprezintă o obligaŃie supremă faŃă de esenŃa României. indiferenŃa etc. De aceea. Călăuză poate fi un „instinct politic devenit art㔓. 4. România era un popor fără istorie în înŃelesul major al cuvântului. tradiŃionalismul nu este decât „o formulă comodă.

Dar.). înălŃarea unei Ńări e în funcŃie de îmbinarea obsesiei grandorii propriului neam cu lupta pentru dreptate socială. contemplaŃia domoală. suntem mai aproape de esenŃa vieŃii sociale decât a celei naŃionale. Emil Cioran refuză naŃionalităŃilor un statut de egalitate. rezemate pe naŃiuni industriale. B. în faŃa anvergurii culturilor moderne. – nota n. „acea naŃiune care nu e sortită unei mari revoluŃii este condamnată a se învârti în jurul propriului ei deşert. dar aceasta atrage necesar după sine înlocuirea structurii rurale. Vom continua a creşte în devenirea naŃiunilor rezemaŃi pe un convoi de inegalităŃi. separându-se de colectivitate. a forŃelor naŃiunii. Un cadru pentru propăşirea României se cuvine creat şi există semne – afirma Emil Cioran – că Ńara nu-şi refuză viitorul. ci simŃul ascensional al devenirii. aut... „în numele inegalităŃilor şi al intangibilităŃii proprietăŃii nu se mai poate mişca un fulg. „N-am fost noi prea mult POPOR şi prea puŃin NAłIUNE.) naŃiune pe viciile lumii vechi sau ne asumăm toate avantajele viziunii moderne. împotriva integrării morŃii în ordinea firească a lucrurilor. după revoluŃia din Rusia. se înşala amarnic sau este un reacŃionar inconştient.ua evenimentelor. Cu atât mai mult trebuie să ne întrebăm dacă ne construim ÎN (subl.. Riscul. în mod automat.276 Comentarii despre Cioran conservatoare şi dependentă de etnicul limitativ). B. De aceea. Avântul industrial a dezvoltat în naŃiunile moderne o complexitate de forme nouă. îndoiala faŃa de eficienŃa sacrificiului. esenŃială este soluŃionarea „inegalităŃilor sociale”. în continuare. pasivitatea. se ridică destinul gigantic al Ńărilor industriale. scepticismul. decât capitaliştii evrei?– se întreabă el la un moment dat. vom găsi în colectivismul naŃional o soluŃie problemelor şi dezastrelor noastre?” Este de resortul „politicului” a stabili şi a lupta pentru dimensiunile acestui Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .] Culturile populare. Aşa sunt toate stările preculturale. Nu „geniul momentului” trebuie să stăpânească forma românească de existenŃă. resemnarea. „intimitatea lirică cu fiinŃa”.] în faŃa echilibrului plat al Ńărilor agricole. tendinŃa unor grupări politice de a explica insuficienŃele sociale ale României prin acŃiunea aşa-zis distructivă a „străinilor” nu face decât să deturneze atenŃia de la problema reală. aruncând în scenă calificative de extracŃie jurnalieră dubioasă. Ortodoxia şi bizantinismul n-au contribuit la înlăturarea defectelor psihologice. Iar proiectarea destinului naŃional se împlineşte într-o imagine tot mai clară: „S-ar putea ca România să devină naŃiune cu un contur bine definit. a unei misiuni istorice asumate.. a căror armonie derivă dintr-o comună participare la spirit.. TendinŃa spre modernizare este un astfel de semn. Epocile culturale de mare stil au o STRUCTURĂ MONADICĂ (sublinierile aut. timorarea şi chiar prudenŃa nu pot decât marca negativ evolu. Drept care.). fatalismul. deşi e de presupus că generalizarea e doar stilistică-temperamentală: „Cu cât sunt mai buni capitaliştii români. decât STAT? . aventura. O cultură nu atinge culmi. B. provocarea sunt atributele unei naŃiuni care impune şi se impune. FiinŃa individuală ia un caracter specific şi o direcŃie proprie. însă. Este singurul mijloc prin care ele se salvează în naŃiune în faŃa unui ideal. Lumi individuale. M. Singura salvare a maselor în istorie este revoluŃia. anistoria. M. rezemate pe popoare agrare. FaŃă de amorful stadiului de „popor”. [. mult mai mult SOCIETATE. sunt dezarmate atât spiritual. Ceea ce e posibil în România.. „Am fost anonimi în anonimat. – nota n. împotriva destinului (ca logică a iraŃionalului). lupta împotriva spaŃiului şi a timpului. integrarea „proletariatului în naŃiune este una dintre cele mai grave probleme ale prezentului şi viitorului”. [.. decât în măsura în care individualităŃile ei simt tentaŃia demiurgiei. prin forŃa lucrurilor şi fără voia noastră. Şi încă o precizare semnificativă: setea de dreptate a omului nu poate fi suplinită prin entuziasm naŃionalist. Cu un important corectiv: „Cine mai crede că se poate construi o naŃiune fără să fi rezolvat problema muncitorimii. CULTURA ESTE UN TRIUMF AL INDIVIDUAłIEI. „înŃelepciunea”.(sublinierile aut. dimpotrivă. pe toată mizeria înfiorătoare a acestui popor sau dimpotrivă. Pentru o acŃiune concertată. multiplicate proporŃional febrei de industrializare. cât şi material. mai mult. de aceea. aşa este orice sub-istorie. M.” „De aceea. cu aceasta. „nu stimulează şi nu determină un sens ascendent al comunităŃii. naŃiunea eliberează energiile creatoare individuale. – nota n. autodispreŃul.

de sistem. Ce este dictatura populară fată de aceste două fenomene ? DiferenŃele dintre ele derivă din raportul diferit în care stă omul politic faŃă de colectivitate. nu printr-o cultură a „recapitulărilor” (aici intră sinteza şi excesul teoretizam). „Colectivismul naŃional” ar urma a fi rezultatul unei atari revoluŃii. M. Studiul de faŃă are deci mai mult un caracter metodic.) – eseul lui Emil Cioran configurează totuşi. fiindcă „o revoluŃie care nu modifica raporturile de proprietate este o mascaradă. aşadar. revoluŃia este piatra de încercare a unei naŃiuni.. Contradictorie şi paradoxală. Nu întâmplător apasă Eugen Simion asupra ideii că „schiŃe” de felul Dimensiunii româneşti a existenŃei a lui Mircea Vulcănescu se cuvin privite ca aparŃinând unei realităŃi spirituale în mişcare. Să fim. cu accente intens patetice. Între o efigie construită (Emil Cioran) şi o efigie prin concret (Mircea Vulcănescu) 277 „colectivism naŃional”. literatura. 5. oferită completărilor. însă. arborând fatalităŃi dar contestându-le principial raŃiunea. el nu există ca factor activ al istoriei. faptul e sublimat de către Mircea Vulcănescu însuşi: „Nu urmărim să fixăm noi înşine. Mai mult decât războiul (întâmpinat cu aserŃiuni de felul: „Atât timp cât un popor n-a purtat un război de agresiune. de a fi „prin definiŃie” o suprafaŃă permeabilă. Dar – şi e ciudat să citim aceste rânduri aşternute pe hârtie în deceniul al IV-lea de către cel numit nu o dată „profetul disperării” – „nu este revoluŃie aceea care nu modifică esenŃial structura socială a acelei naŃiuni”. pentru a nu amorŃi învăluit în umbre. printr-un efort uriaş. M. acoperă doar o realitate psihologică de renunŃare în faŃa spaŃiului şi a timpului.).Mircea Braga. mai înŃelegem că logica însăşi poate fi lezată când o singură afirmaŃie majoră se ridică pe ruinele unui şir de negaŃii constituite toate într-un acelaşi registru stilistic şi afectiv. – nota n. însă. nuanŃărilor şi chiar controverselor. aut. prin încordare paroxistică. Aceasta este problema psihologică a României. atenŃi: „Concep dictatura ca o REVOLUłIE PERMANENTĂ. în acest context. numai atunci creatoare. prin „infinite renunŃări”. de lamentaŃie şi de autocapitulaŃie. acceptând din premise că indicatul „caracter metodic” nu înseamnă altceva decât o sugestie pentru un drum considerat mai fertil. deci reprezentând nu o dogmă. aşa cum s-a putut vedea din sumara noastră trecere în revistă. (Totul subliniat de autor în text). „DE LA INFINITUL NEGATIV AL DORULUI LA INFINITUL POZITIV AL EROISMULUI (subl. şi nu o „practică”. 2 • E m i l Ci o ra n . „Dorul”. dar faptul că ea nu cultivă cu exasperare gândul de a deveni o mare putere este revoltător şi revelator pentru carenŃa ei – ceea ce înseamnă o „idee”. Fiindcă dacă scopul său e „mai mult să sugereze o serie de cercetări. prin înlăturarea „caracterelor primare”. ci printr-una vie. daca este POPULARĂ.). măsura necesară a viitorului este dictatura. Să ne apropiem şi noi sub acest unghi de eseul filozofului român.. este drumul pe care trebuie să-l străbată sufletul românesc. decât un caracter dogmatic. îndeosebi. necesară. abandonându-se naiv unor clişee propagandiste (însemnările despre Germania. Prin aceasta se deosebeşte de CEZARISM şi de TIRANIE (sublinierile autorului – nota n. infirmate istoric. dar şi cu retractări în genul: „Nu că România ar trebui sa mângâie visul explicit al cuceririi Ńărilor din jurul ei – este prea domoală pentru a putea concepe asemenea absurdităŃi –. Şi daca democraŃia timpului. ca atare. neistovit creatoare. cuvântul României trebuie să se facă auzit. nu prin exaltarea miturilor (care sunt probe ale micimii omeneşti). O dictatură este. dar poate exista un „etos” care să nu se transforme în „epos” ?). şi elementele unei teorii pentru prima dată avansate în acest fel. In câteva rândurî. de tristeŃe şi de langoare. Totul trebuie făcut într-o „febră unică”. definitiv. Aforismul şi. ci mai degrabă să evidenŃiem un drum.. B. care este această dimensiune românească a existenŃei. decât pretenŃia să rezolve toate Nr. „ConştiinŃa nemulŃumită” a României timpului este un coeficient care justifică speranŃele. să stârnim interes pentru cercetările de acest ordin. ci o propunere a cărei esenŃială calitate rezidă în capacitatea lor de a deschide un orizont şi. B. Iar dacă facem abstracŃie de „literatură”.. O replică era. trădând o viziune ce metamorfozează totul în conflict. despre problema naŃionalităŃilor etc. cutreieră interstiŃiile dintre vizionarism pozitiv şi forŃări inacceptabile. cea burgheză. de prizonierat în adierile inimii. în care „politicul” s-ar manifesta dominator. confuz sau eronat în unele laturi. Cel puŃin într-o parte a lumii. instala un fals. ci prin cultivarea „eroismului”.

categoric. o disociere de orientarea eseului lui Emil Cioran. aşternut pe un portativ axiomatic. drumul e de la o efigie construită la una existentă ca atare în concret. deci. Apoi – adăugăm noi – schiŃa e „fenomenologică”. în fapt de optică. refuzând a se întemeia pe întreaga lor Ńesătură de date. ceea ce vrea să însemne. în consecinŃă. de viziune – faŃă de întreprinderi care şi-au vădit clar ineficienta. luându-se în evidenŃă – partizan – doar sub latura lor manifest negativă (şi care dintre ele nu are şi o atare componentă dialectică?).278 Comentarii despre Cioran problemele iscate de ele. care învăluie fenomenele în negări de principiu. sugestii despre cauzele lor majore). e evident că aceasta marchează o detaşare – formal de metodă. 1987 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . nu un punct de vedere „definitiv”. Din nou. evidente în spaŃiu şi timp (cu. verdictual în formă şi substanŃă (cum este cel al lui Emil Cioran) ni se oferă de sub condeiul lui Mircea Vulcănescu. luând în considerare structura metodologică de ansamblu a eseului. dar una în sensul primordial al conceptului: de cercetare a unui ansamblu de fenomene. nu una în ordinea organizării filozofice cunoscută prin respectivul determinant. Aşadar.

tânărul Valéry „avait trouvé sa maniére. cu care ar fi putut să stabilească totuşi destule puncte de contact. „C’est peut-être par réaction contre soi-même. Pare de asemenea limpede de ce parte s-ar situa Cioran însuşi. două categorii de spirite: cele care iubesc procesul şi cele care iubesc rezultatul. considerat. „destiné. „séducteur comme pas un” Şi. în acelea despre Borges găsim următoarea mărturisire paradoxală: „Ne pas s’enraciner. de expresia ultimă. Tourné vers d’autres horizons. j’ai toujours cherché à savoir ce qui se passait ailleurs. Căci până la urmă. c’est-à-dire confiné dans certains thèmes. putem întrevedea şi o alta. vorbind tot despre Eliade. din care am tradus la început este. Eseul despre Eliade. şi nicidecum „le côté humain de ses doctrines”. dacă în paginile despre Caillois.. it était borné. în cazul lui este justă (poate puŃin prea justă). de etape. o boală”. bunăoară. Dar cu ce admiraŃie ascunsă (să nu uităm: exercices d’admiration). son style. care nu are decât un interes mediocru. cum scrie Cioran. unele se ataşează de desfăşurare. cu excluderea întregului rest. din eseul despre Caillois. eux seuls sont assez bornés pour en posséder un”.” Cu alte cuvinte. În ce fel se împacă totuşi acest elogiu adresat lui Borges cu părerea că „seuls les obsédés livrent leur véritable moi. obsedat. ca Eliade sau Caillois. în care. apropiindu-mă de însăşi inima ei. al acelei formule în care geniul lui Maistre i se părea a se exprima cu adevărat: geniul obsedatului. Pour lui tout se vaut. Prin temperament. 1986). In acest eseu din 1970 problema opoziŃiei dintre obsesie şi disponibilitate apare cu termenii conotaŃi invers decât în eseul despre Maistre: obsedatul e calificat negativ iar spiritul universal pozitiv.” Mărturisirea se referă la similitudinea dintre Europa de Est şi America Latină.279 Nicolae Manolescu „ObsedaŃi” şi „disponibili” xistă. ale căror culturi au obligat nu o dată pe scriitori să peregrineze prin lume. şi de disponibili. şi în această privinŃă. care-i vădesc obsesia. du moment qu’il est au centre du tout.. Cioran declară răspicat ceea ce iubeşte la Borges: „Puisque vous voulez savoir ce que j’aime le plus chez Borges. despre Borges. „vedem un demon sau. dont il ne pouvait pas sortir. Dar ea poate fi înŃeleasă şi ca un elogiu al curiozităŃii. ca Joseph de Maistre sau Michaux. care. dincolo de această distincŃie. Eseurile sunt consacrate unor autori (filozofi sau artişti) care se opun unii altora în funcŃie de atitudinea pe care o adoptă faŃă de tematica propriei opere: e vorba de obsedaŃi.” Aşadar. din contra. contraint d’exercer son esprit dans toutes les directions”. elocvent: de partea obsedaŃilor. de expresiile succesive ale gândirii sau ale acŃiunii. Cioran preŃuieşte aici ceea ce (aparent?) reprezintă exact contrariul formulei sale. în orice caz mai secretă. am fost totdeauna înclinat spre acestea din urmă. nu mai puŃin făŃiş. acculé à l’universalité. sa formule de pensée”: „Comme tous les esprits parfaits. la faculté qu’il a de parler avec une égale subtilité de l’Eternel Retour et du Tango. nu îndepărtându-mă de cartea lui Cioran. împreună cu Sfîntul Augustin. va trebui să fac un mare ocol. contre ses frontières si perceptibles. n’appartenir à aucune communauté – tel a été et telle est ma dévise. În L’Introduction à la Méthode de Léonard. se caută în diletantismul acestuia focul ordonator al unei pasiuni. capabil de „outrages à bon sens”. ci. „le dernier des délicats”. mi se pare că. Foarte curioasă este „dezlănŃuirea” lui Cioran contra lui Valéry. qu’il fut tellement intriguré par ce phénomène qu’est un esprit universel par la possibilité à peine concevable d’une multiplicité de „E . cu ce atracŃie abia reprimată scrie Cioran despre disponibili. el. spune Cioran. celelalte. dacă nu mai profundă. după ce o voi parcurge aproape pagină cu pagină.” Citindu-i ExerciŃiile de admiraŃie (Gallimard. „la contraire d’un obsédé” ? Ca să încerc să răspund. je vous répondrai sans hésiter que c’est son aisance dans les domaines les plus variés.

„l’amoureux de soi-même avait l’étoffe d’un extraverti”. „loin des complaisances de l’introspection ou des impuretés de la psychanalyse”. putem considera că Valéry îi apare lui Cioran la antipodul lui Michaux: există şi la Michaux luciditate. decât. tocmai atunci primeşte reproşul! Joseph de Maistre. definit mai înainte. parfois.” Spiritul universal. să se recunoască: cunoaşterea lui este o „clairvoyance” (ceea ce Valéry abhoră). în vreme ce disponibilitatea leonardiană e acceptată cu admiraŃie. à une incursion dévastatrice dans les zones les plus obscures de son être. dovedit de Michaux în toate împrejurările. este acelaşi cu cel. un Journal de son esprit. Să aşezăm în paralel caracterizările celor doi. Portretul pe care i-l face Cioran accentuează pe acest „exces de obiectivitate şi de rigoare”. cel mult. sa merveilleuse impertinence. Acel Moi pe care îl are în vedere Valéry este „un moi abstrait”. care „n’est possible qu’avec un obsédé capable d’impartialité. quant à nous. Interesant este şi că neputinŃa obsedatului de a ieşi din cîmpul său e calificată vag ironic. el. spre deosebire de Poe. eroarea lui Valéry este de a fi luat în serios pe Edgar Poe. Mai mult. de n’importe laquelle de ses expériences au rang d’événement intellectuel. „o revoltă contra propriilor adâncimi”.. Cioran exclamă: „Prestige de la rigueur. la care gândirea reprezintă „un atentat contra a tot ce este în ea d’irréfléchi”. ci ca o „quête de l’éveil en vue de l’absolu. Când Michaux se află mai departe de Valéry. înduioşânduse de soarta omului. qui est proprement mystique”.”. Această răsucire se explică probabil prin aceea că Valéry e. întreabă Cioran.. l’injure de le prendre pour un tiède. est chez Valéry dogme littéraire.” Şi încă: dacă la Michaux există „une intimité à distance”. Vom vedea că seamănă. aşadar departe şi de „bons sentiments” de orice fel. Despre Valéry: „Non seulement il a été son propre commentateur.. Ca şi Valéry. care. Drogul.. un obsedat al lucidităŃii şi din altă rasă decât religioşii. dar în acest alt sens... printr-un soi de „ruşine de a trăi fără remuşcare ca parazit al Imposibilului”. quelqu’un qui a abusé de l’impératif de voir en soi et autour de soi. dar nu en deça de l’absolu ca la Valéry.280 Comentarii despre Cioran taients qui s’epanouissent sans se nuire. d’aller au fond. definit aici ca o multiplicitate de dons. dar lui. de la moindre expérience ou impression: n-at-il pas soumis chacune de ses sensations à un examen où il entre de tout: torture. de la pensée sans charmel” Va să zică dacă gânditorul are tot dreptul să regrete a nu fi devenit filozof. Mai încolo este privită cu un surâs pretenŃia lui Mallarmé. pe „scrupulele sale care îl conduc până la fetişismul infimului şi al nuanŃei imperceptibile”. ca multiplicitate de preocupări. Michaux nu vrea.. se juca: „Ce qui chez Poe n’était que jeu. et. fiction acceptée. obrăznicie: acestea nu definesc pe obsedaŃi? Dar nu numai ele: în Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . de mesure. căci nu se poate ca diversitatea înzestrărilor să n-o solicite şi pe aceea a obiectelor asupra cărora spiritul se apleacă. mais encore tous ses ouvrages ne sont qu’une autobiographie plus ou moins camouflée. de a crea Cartea: această Carte neputând fi decât „operă de filozof”. la Valéry. transa şi celelalte sunt aliate la Michaux cu o luciditate de acest tip mistic. une introspection savante. a fost „un emballé” sau „rien d’autre qu’un esthète fourvoyé dans le catolicisme ?” Întrebarea revine la: a fost un obsedat sau un disponibil? Şi răspunsul e fără echivoc: „Nous ne lui ferons pas.. pe care Valéry şi-a însuşit-o. se ramène à un ultimatum qu’il ne cesse de s’adresser. Simetria mi se pare clară până şi în adresa reproşurilor. Les vérités dont il se fit l’apôtre valent uniquement par la déformation passionnée que leur infligea son tempérament. deşi sensul atribuit diferă. un introverti ouvert à tout et disposé à parler de tout (même de l’actualité)”. cette prise de conscience exhaustive.. constând tot într-o ducere la limită..” MistificaŃia poescă se desemnează într-un orizont pozitiv în vreme ce seriosul valéryan într-unui negativ. Cioran îi reproşează într-un rând de a se fi lăsat ispitit de „bons sentiments”. întro epuizare a posibilităŃilor.” Despre Michaux: „Il est. Michaux ar putea fi numit „un galérien de la nuance.. lipsită de măsură.” Deformare pasionată. poetul nu-1 are. Până la un punct. de décence. Ce qui nous retiendra chez lui c’est sa superbe. une promotion de ses expériences.. son manque d’équité. volonté de conquête ? Cette passion de saisir. jubilation. el.

” În timp ce aşterne rânduri pe foaia albă. inhumains et non avenus. adeziunea conduce nu la adevăr. providenŃială şi morbidă – se opune criticii libertăŃii imanente. Cioran pare a-şi însuşi punctul respectiv de vedere: că exista „un côté impur. comme d’ailleurs de tout onvrage”: creaŃia în general este obsesie. Capitulând. Maistre se arată abia atunci mediocru. exagerările de tot felul? „C’est folie d’imaginer que la vérité réside dans le choix. de la care se revendică spiritele disponibile – iresponsabile. chiar dacă el a pornit de la rezumarea opiniilor lui Maistre. divagant des ouvrages philosophiques.Nicolae Manolescu. un spirit pătruns de dreptul său la eroare este unul bolnav. Tête-à-tête-ul cu ideea. Dacă el n-ar fi obsedat. „ObsedaŃi” şi „disponibili” 281 apologie. căreia nu-i scapă nimeni. sau mai exact. tocmai. ultragiant: când. oarba lui pasiune. Mi se pare că nu: Cioran acceptă pasiunea. E mare când e excesiv. Asentimentele şi adeziunile noastre ne fac să fim bolnavi. înaintea bunului simŃ al măsurii şi echităŃii. E aceasta o fatalitate a spiritului. aussi pur que le vide. ci la manipularea lui în funcŃie de capacitatea spiritului de a se convinge de puterea şi de originalitatea sa. judecat en detail: aici Cioran îşi ia distanŃele: faŃă de teoria păcatului de second ordre. în fine. aflată la căpătâiul oricărei obsesii – care e predestinată. se comportă en obsédé. în pasiune. Iată tot atâtea indicii ale obsesiei. Destinul este steaua care călăuzeşte pe orice adevărat gânditor: „Quiconque s’engage en des entreprises importantes se sait à la merci d’une réalité qui le dépasse. să se clarifice pe sine. De aici dereglarea bunului simŃ. mare caracter care să nu tindă la o anume exagerare. n-ar fi genial. adică disponibili: „Seuls les esprits futils. nerespectarea adevărului. rareori. Dar nu e perceptibilă o distanŃare de acesta: cel mult. nedrept. ludice. seuls les «irresponsables » croient agir librement.d. Şi. tranşanŃa cu care Maistre raŃionează le ridică în calea concilierii necesităŃii providenŃiale cu libertatea umană. Scriind despre Maistre. tyrannique. deşi crede şi el că singurul rost util al gânditorului pe pământ ar fi acela de a se cunoaşte pe sine. incită la déraison: „Etre en prise avec une idée rend insensé. În numele lui Maistre. ses théories et ses jugements de valeur.”). o subliniere a dificultăŃilor pe care. Beckett este impenetrabilul însuşi. Şi Valéry vrea să se cunoască. în creaŃie – care le atribuie coerenŃa câteodată monstruoasă. precizează Cioran. 2 • E m i l Ci o ra n . furibund. Ses constatations nous semblent exactes. ignorarea „bunelor sentimente”. faŃă de ideea UnităŃii ş. „l’homme surnaturellement discret”. în faŃa unui zid şi perseverează în mod Nr. O altă posibilă asemănare: amândoi aleg „la situation limite comme point de départ”. futile. dar (de ce nu ?) şi în al său.m. de la început.” În opoziŃie. dacă este aşa. Caracterul reacŃionar al spiritului lui Maistre este mai departe. amândoi se află. naivitatea credulă a celor care se închipuie liberi. Reproşul adresat lui Eliade tânăr constă în a fi un om fără destin. quand toute prise de position équivaut à un mépris de la vérité”. să cunoască în sine spiritul universal. şi anume de a fî cu atât mai partizan cu cât este mai convins de forŃa sa. spune Cioran. Nu există. deci. Spune tot Cioran: „Quiconque se confond avec quoique soit fait preuve de dispositions morbides: point de salut ni de santé hors de l’être pur. partizanatul. faŃă de paradisul preistoric pierdut. boala fatală a spiritului uman este pasiunea. sau atunci când pune problema răului universal şi a insuficienŃei teodiceelor („Tant qu’il se borne à décrire les maux qui nous accablent il est dans le vrai. dacă nu încălcarea bunului simŃ. il se fourvoye dès qu’il essaie d’en expliquer et justifier la distribution sur terre. enlève à l’ésprit son equilibre et à l’orgueil son calme. s-ar exprima geniul lui Maistre. Maistre este la fel de excesiv ca în pamflet.” Apologia necesităŃii transcendente. obsesia care-l stăpâneşte. Invers decât Valéry. spune el. obsesia care deformează adevărul şi prin care.a. Nu mai este nici o îndoială în privinŃa direcŃiei spre care se orientează Cioran însuşi. Întrebarea care se pune este dacă aceste distanŃe luate faŃă de conŃinutul însuşi al doctrinei lui Maistre (magistral examinat) sunt valabile şi ca distanŃe faŃă de metoda cu care raŃionează filozoful francez. din când în când. în delirul de personalitate.” Nu încape îndoială că părerea lui Cioran este – restabilind lanŃul de argumente – aceasta: spiritul în act implică neapărat adeziunea. gânditorul se ia drept arbitrul universului. care este factorul esenŃial – în obsesie.

Ce importanŃă are că gândirea lui Maistre este expresia adeziunii. Cioran îi descoperă pasiunea care i-a ordonat spiritul şi opera: „la recherche et la nostalgie du primordial.. mai bine. qui les aura aimés autant que lui ?” – putem din nou răspunde: Valéry. Într-una din tinereştile Scrisori către un provincial. ii est certainement ininfluençable.” Acelaşi lucru s-ar putea spune despre Valéry.. obedienŃei şi dogmei iar a lui Valéry exprimă refuzul. enthousiaste. Caillois.. à force d’être ouvert. În cazul primului. Dar Borges ? Finalul eseului care-i este consacrat e foarte interesant şi s-ar putea să conŃină un răspuns la întrebarea pe care am pus-o la început de tot. ne vaut que par sa capacité de nonconsentement. Am reŃinut în treacăt la început paradoxul că ExerciŃiile de admiraŃie îşi regăsesc suflul apologetic când se referă la ei. Cioran le nuanŃează în ExerciŃii. Même si le monde croulait. căci. il n’a pas le sens. il n’abandonnerait pas le travail en cours et ne changerait pas de sujet... Eliade se adresează lui Cioran: „On m’y invitait ni plus ni moins à liquider mes obsessions. teoretician al unui „moi stérile”. suflu pierdut în eseul despre Valéry şi intermitent în eseul despre Eliade. des mondes d’avant l’homme. sans pouvoir en adopter aucune”. când e vorba de Caillois şi de Borges.” Cam aceleaşi constatări le putem face însă şi cu privire la Beckett şi Michaux. din aproximativ aceleaşi premise trage – numai pentru Valéry – concluzii negative: autorul lui Monsieur Teste este un grammairien şi un preŃios. d’ être en somme incapable de fanatisme. Cioran o circumscrie astfel: „La curiosité Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .” Şi: . evident. „un esprit religieux sans religion”. Mărturisindu-şi admiraŃia pentru curiozitatea universală a argentinianului. fără să se mişte.Je reprochais à Eliade d’être insaisissable. Parti-pris-ul lui Cioran devine. preocupat de écriture. are ceva din definiŃia omului la Maistre: „L’homme.” ? Absolut evident. Cioran retorchează în Omul fără destin: „En mon for intérieur. Je crois qu’il a une parfaite compréhension du pêché. à ne plus envahir les périodiques de mes idées funèbres. . exista o justificare. il est pour cela trop fébrile. Caillois ar fi un „minéralogiste exalté”. iar la întrebarea lui Cioran referitoare la Beckett – „les mots. tout ce qui incite à l’autodestruction sur le plan tant physique que spirituel.” Deloc înclinat să dea curs invitaŃiei. trop pressé. „l’un des representants les plus brillants d’un nouvel alexandrinisme. de délire. deşi „il est contraire d’un obsédé”. dacă şi unul şi celălalt procedează ca nişte obsedaŃi? Când până şi definiŃia omului. qui. de bête noire. Dans les choses essentielles. d’une lucidité décantée et purifiée de toute complicité avec les objets et les événements. „dernière étape de la lucidité. Acestea fiind observaŃii vechi de cincizeci de ani. par quoi j’entendais la faculté de se livrer à une manie et de s’y tenir. Între disponibili. Eliade joacă rolul pe care-l deŃine Valéry printre obsedaŃi: acela de oaie neagră sau. trop dynamique. „Je le crois aussi volontaire qu’un fanatique – scrie Cioran despre Beckett. faute de pouvoir être quelque chose.. N’ont ce sens que ceux qui remâchent sans fin leur passé. Borges. Je me prenais à la versatilité de cet esprit que j’admirais.. atunci când..” Versatilitate este sinonim cu disponibilitate. Ceea ce are aici valoarea unui reproş explicit (je lui reprochais) nu mai poate fi considerat nici măcar unul implicit.” Sublinierea îmi aparŃine. trop plein de projets. met toutes les croyances sur le même plan. à aborder d’autres problèmes que celui de la mort. nesupunerea şi relativismul. d’un mystère «plus lent. A nu fi în rândul obsedaŃilor înseamnă a fi „en marge de toutes les religions”. probabil. metoda lor este aceeaşi: metoda unor obsedaŃi. la Valéry. dar nu le abandonează. fără să abandoneze. tel qu’il le conçoit. je reprochais à mon ami de ne s’identifier avec rien. are grijă să precizeze: „Tout ce qui est négatif.282 Comentarii despre Cioran brav până la sfârşit. de vouloir être tout. Des obsédés. o boală). à l’instar de l’ancien. trop intoxiqué par le possible. bref. am văzut.. plus vaste et plus grave que le destin de cette espèce passagère»“. la hantise des commencements. disponibilii se situează de cealaltă parte: Eliade.. lui était alors et lui est toujours étranger.. pour parler d’eux encore. Indiferent de conŃinutul diferit al spiritului. în aceste condiŃii.. Chiar dacă e mai tentat astăzi să identifice curiozitatea lui Eliade cu o formă proprie acestuia de sănătate (înainte o considerase. mobile. de « profondeur ». ma marotte d’alors et de toujours.

.Nicolae Manolescu. au parte de toate reproşurile. tocmai în acest arbitrar. tocmai ei. nu numai că spiritele se pot clasifica în două categorii – după cum se ataşează până la obsesie de o unică idee-realitate sau se dovedesc infidele tuturor ideilor-realităŃi – dar că există un loc înalt în care clasificarea însăşi nu are nici o însemnătate şi unde „la rage” a lui Maistre şi „le souvenir enciclopédique” al lui Borges stau foarte bine împreună. capabil să sufere şi să se roage. commencement et fin que l’on peut interpréter selon les critères les plus capricieux. în sfârşit.. care l-a condus pe Borges la explorarea metafizică a iluziei şi la jongleria cu ilimitatul. Şi se prea poate. Intâlnire care marchează de fapt maximum de distanŃă între unul şi altul. ca marile iubiri – nerecunoscute. Où est la réalité dans tout cela? Le Moi – farce suprème. în această farsă a Eului. d’un moi d’où tout émane et où tout aboutit: souveraineté de l’arbitraire. la fel cum poate refuza ceea ce iubeşte. în pofida faptului că ei. şi spiritul ludic. între spiritul religios. mascate – din Exercices d’admiration să fie obsedatul Valéry şi disponibilul Eliade. Din perspectiva acestui loc se explică de ce poate admira Cioran şi ceea ce nu împărtăşeşte. dar nu şi sensul lui. dacă nu mă înşel. Paradoxul din finalul eseului arată. 1988 Nr.” Obsedatul şi disponibilul se întâlnesc. 2 • E m i l Ci o ra n ... „ObsedaŃi” şi „disponibili” 283 universelle n’est signe de vitalité que si elle porte la marque absolue d’un moi. paradoxal. care poate avea înŃelegerea păcatului.

.

Arhiva Cioran .

.

Arhiva Cioran 287 .

288 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Arhiva Cioran 289 Nr.

290 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Arhiva Cioran 291 Nr.

292 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Arhiva Cioran 293 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

294 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Arhiva Cioran 295 Nr.

296 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Arhiva Cioran 297 Nr.

298 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Arhiva Cioran 299 Nr.

300 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Arhiva Cioran 301 Nr.

302 Arhiva Cioran Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

de moartea unuia sau altuia dintre părinŃi. De aceea. crede el. dragă Sica. De asemenea. apoi staŃionară. Cioran le transmite acestora. În orice epistolă. Aflând de dispariŃia tatălui. dar. de umilinŃe şi de boală. ScrieŃi-mi. pentru că „faptul de a muri. fără a reverbera afectiv doar consolează destinatarul. Dragă mama. a lipsă de sens şi iubire. InformaŃia cioraniană din scrisorile expediate în Ńară nu produce niciodată tulburări sentimentale. Întristarea mea ar fi insuportabilă dacă nu m-aş gândi că pentru el e poate mai bine că a scăpat de amărăciunile vieŃii. cel care. gândurile mele merg spre voi toŃi în momentul acesta de nesfârşită durere. cu vechile cunoştinŃe. uneori succesul nu-i lipseşte. MiluŃ” C . e adevărat. în viaŃă ca şi în scris. vă îmbrăŃişez pe toŃi şi plâng împreună cu voi pe scumpul nostru tată. în tinereŃe. cât şi puŃine date despre situaŃia materială. mai puŃin în corespondenŃa cu părinŃii. în consecinŃă. încearcă sa-l „îmblânzească” printr-o atitudine austeră şi cenzurativă. în sensul că „se descurcă” financiar şi. îşi manifestă indignarea şi suspiciunea. de plictiseală ori de nenorociri inventate de el însuşi. deplânge faptul că s-a născut şi că existenŃa. Cioran. e lipsită de gravitate. NuŃu şi Relu. Un capitol extrem de emoŃionant al corespondenŃei îl reprezintă momentele când este informat epistolar sau prin telegrame. În epistolarul purtat cu mama şi tatăl său. este extraordinar. pe dată ce veŃi putea cum s-a săvârşit din viaŃă. Elevul lui Iov şi al lui Chamfort este un corespondent lipsit de inspiraŃie. miroase a trădare. aproape vindicativ. plină de frustări. aşa cum şi el este în ochii noştri.” Iată ce-i scrie mamei sale în scrisoarea din 18 decembrie 1957: „Mamă dragă. cu fratele şi sora. cărora le prevede un viitor dezastruos. apar şi consideraŃii succinte despre stadiul elaborării unor cărŃi ori apărute deja. doar informaŃii referitoare la starea lui de sănătate. el se dovedeşte un îndârjit demolator al bucuriei ce ar trebui să fie comunicată. precum şi de suferinŃele de care îmi vorbea în fiece scrisoare. vizează doar probleme generale şi nu evenimente. unde a fost înmormântat. mereu e nemulŃumit de cineva dar şi de sine. şi dacă a trecut prin mari dureri fizice. în diversitatea ei. Aşa a voit deci soarta ca să nu pot revedea pe tata şi să nu pot fi alături de voi în clipele unei despărŃiri. iată-ne reduşi la zero în ochii lui. ca şi gloria dobândită în cele din urmă. jubilaŃia nu este niciodată prezentă în scrisorile sale către părinŃi.303 Ion Deaconescu Cioran – melancolii epistolare rescut în cultul timidităŃii şi al reŃinerii în faŃa unor întâmplări şi evenimente de importanŃă reala ori relativă. poate se jenează că aceştia au o existenŃă grea şi. nu se vrea o participare sufletească profundă la starea de suferinŃă pricinuită de moartea celor dragi. Cel care moare ne insultă: nimic nu mai contează pentru el. se tânguie întruna. într-o bună parte din corespondenŃa sa cu părinŃii. protocolar. al informaŃiei purtătoare de entuziasm. din când în când. socotind că scrisoarea lui le-ar putea produce un cutremur în suflet şi de aceea evită să le furnizeze detalii despre viaŃa lui pariziană. tonul e calculat. el se dovedeşte a fi un personaj cerebral. chiar bizar. într-un registru simplist şi lapidar. Orice scrisoare expediată de Cioran în clipele de un tragism real. suferă de o afectare aproape delirantă ce atinge proporŃiile unui cataclism interior şi mai tot timpul e lovit de crize de urât apăsător. la început dezastruasă. cu celelalte rude apropiate.

fratele. spiritul eretic şi capricios. şi-a interzis dispreŃul şi grandoarea şi a renunŃat la propriile principii morale pentru a-i ajuta pe cei aflaŃi într-o situaŃie disperată în România: a cerut ajutorul celorlalŃi. într-un Paris bulversant de frumuseŃi. II. rudelor. adică trecerea în nefiinŃă. concetăŃenii l-au uitat. la o dezvăŃare încremenită în tristeŃe pasageră. starea lui emoŃională reducându-se la un patetism precar de-o clipă. s-a dovedit a fi cât de cât umană şi generoasă. într-o situaŃie delicată. Mai mult decât atât. Revenind însă la acele momente de un dramatism aparte. J. că sunt palid. pe la ora 11. sora şi alte rude. Voi trimite în două-trei zile un alt colet pentru Leana. şi cred că Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Iată cum descrie el însuşi aceste momente în Caiete (vol. sora şi celelalte rude din anul 1937. pentru a câta oară. haine. El. iar pentru tine o cămaşă de sport. în limitele unei credinŃe primare. când a plecat la Paris. 124-125): „Am revenit fără să le spun nimic celorlalŃi. În acest sens. Cioran trăieşte într-o perioadă convulsivă din punct de vedere istoric şi politic. că dispariŃia părintelui nu a reverberat profound în conştiinŃa şi-n sufletul scriitorului.M. Seara. a adunat haine. cacao. alimente etc. în cele din urmă. dar şi încălŃăminte şi tot felul de lucruri procurate de la diverse cunoştinŃe. în anii cât trăise la Sibiu şi Bucureşti se vede proiectat mai tot timpul la Paris. cu un palton de tweed de calitate bună. nu-l reexpediaŃi. că probabil sunt obosit. Am alăturat un bolero. care-Ńi provoacă frisoane. sau nu-i place sau e prea scump la vamă. „Dezrădăcinarea” le-a provocat. în vreme ce el. o citeşte şi revine în mijlocul musafirilor săi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. într-o scrisoare datată 1 decembrie 1958: „am trimis numai un colet cu două paltoane. Ńara sa şi-a închis graniŃele. E vremea să recunoaştem că cel care-i şocase pe români printr-un comportament singular şi o gândire de o originalitate debordantă. Cu toate astea. într-o bună măsură. a plătit medicamente din precarul său venit numai pentru a primi un cuvânt de laudă şi de mulŃumire de la cei din Ńară. rechizite şcolare. vinovat de starea şi situaŃiile dificile prin care au trecut părinŃii. Iată. pp. ci o formă discursivă de receptare a dispariŃiei unei fiinŃe dragi. care îi solicită tot felul de lucruri: medicamente. Este aproape sigur că Cioran se simte. Dacă Leanei nu-i convine. Şi.” Alteori le trimite ceai. Cioran primeşte o telegramă. marea lor majoritate provenind din donaŃiile unor prieteni şi apropiaŃi ai marelui scriitor. În aceste împrejurări luciditatea şi abolirea. AbsenŃa totală a acestora din viaŃa lui cotidiană i-a provocat un neant. deşi purtat fără să fie uzat. iar incapacitatea de a-i ajuta devine tot mai vizibilă şi se dilatează cu orice mesaj de ajutor venit de la Sibiu. care. un tratament dur din partea autorităŃilor care l-au judecat întotdeauna cu maximă gravitate pe „transfugul” care s-a bucurat în cele din urmă de notorietate europeană. În ziua de 18 octombrie 1966 primeşte două mesaje importante: dimineaŃa. că a „căzut într-o melancolie a bătrâneŃii”. cafea.304 Ion Deaconescu Refuzăm să credem. ba chiar penibilă: trebuie să facă faŃă permanentelor cereri venite din partea părinŃilor. Eu totuşi mi-am ascuns mâhnirea cât am putut mai bine. dar şi de acceptare. Până in anul 1990. că şi în situaŃii limită. a destinului implacabil. nu durere. „uitaŃi” într-o Românie crepusculară. involuntar ori nu. abandonaŃi-l. E o îndurerare atipică. trebuie să-i acordăm circumstanŃe atenuante: Cioran nu şi-a revăzut părinŃii. a întemeiat un soi anume de complicitate cu o realitate pariziană rece şi neînŃelegătoare. în data de 8 octombrie. dar rece şi neprimitor. îmi spune că trebuie să plece. care-i spunea. o carte poştală expediată de mama sa. pricinuite de dispariŃia tatălui. A învins orgoliul personal. a mamei şi a surorii sale trebuie să remarcăm iarăşi câteva reacŃii insolite ale lui Cioran. scepticul de serviciu al lumii. totuşi. autorul Schimbării la faŃă a României a expediat rudelor din România tot felul de bunuri. prietenilor. un deşert al gândurilor şi al sentimentelor faŃă de cei dragi. luând cunoştinŃă de această scrisoare. fratele. se zbate între voinŃa de a reuşi prin propriul scris şi neputinŃa de a-i ajuta efectiv şi real pe cei lăsaŃi acasă. Iată ce-i scrie fratelui său Relu. mândria de a nu face compromisuri. a trăirilor faŃă de cei dragi îl vor proiecta într-o disperare zilnică. atunci când fiorul dispare ori se diminuează. mai mult sau mai puŃin profundă. Cioran ne uimeşte cu atitudinea lui nonconformistă. mesaj ce nu prevestea în vreun fel vestea groaznică din seara respectivei zile: trecerea acesteia în nefiinŃă.

mama sa l-a regăsit pe Creator. cel consecvent – l-a pierdut sau l-a lichidat. Este adevărat că „în lumea asta există desigur şi ceva real”. iată-mă obligat moral să-i ajut. 1995. Negarea vieŃii înseamnă chiar negarea lui Dumnezeu. p. Până acum mi-am ajutat familia ca un diletant. chinul. mama. O perioadă nouă începe pentru mine. nemaipăstrând din el decât vagi urme. Sintagma „soluŃie” ne înspăimântă. 67. expediată în 12 octombrie şi sosită la Paris la trei zile după moartea ei: „ca un mesaj de dincolo de mormânt.”3 Vasăzică. pentru că în ziua de 21 octombrie Cioran are parte de o altă surpriză ca şi când însuşi Dumnezeu a pus la cale o farsă de proporŃii: primeşte scrisoarea mamei sale. iată cum se confesează într-o scrisoare fratelui său. II. La o zi după cutremurătoarea veste privind moartea fiinŃei celei mai iubite din lume. Cioran nu este un sceptic adevărat şi consecvent pentru că şi-a pierdut substanŃa fondului barbar şi. dar să afirmi că moartea părintelui e o soluŃie pentru acesta mi se pare de un cinism grotesc.” AtenŃie: mâhnirea şi nu suferinŃa. ci moartea este unica soluŃie supremă. Ideea aiuristică venită din partea unui specialist în trăiri ale absurdului şi ale negaŃiei. au fericirea să-l menŃină şi pe care doar scepticul – încă o dată: cel adevărat. 140. Însă seria întâmplărilor legate de moartea mamei nu ia sfârŃit. Ideea este aproape monstruoasă şi chiar inumană. durerea. p. pe de alta dintr-o vie repulsie pentru tot ce înseamnă viitor..cit. 1998. se joacă de-a comedia. Humanitas. disperarea. de pătrundere reciprocă. spunea Nae Ionescu. de parcă Parisul ar reprezenta destinul tragic al lui Cioran: la cinci săptămâni după pierderea mamei. ca să nu am moştenitori. să-şi ascundă lacrima şi să-şi frâneze bătăile inimii îndurerate? Ar fi extraordinar să ne găsim în faŃa unui tragedian care. Această judecată este crudă şi greu de înŃeles. eu care am făcut orice să nu mă perpetuez. pot să ajungă la un fel de înŃelegere. din primăvară şi până acum e singura misivă în care nu-mi trimite veşti despre sănătatea ei. de acum înainte va fi ceva serios. i-a stat în faŃă şi s-au înŃeles: „e timpul să mor”. Emil Cioran. cumnatul meu invalid. dacă nu cumva se joacă cu noi. nici nu se plânge de durerile ei de cap”. 41. conştientizând parcă „blestemele” de care a avut parte: „soră-mea fiind moartă. Nu Dumnezeu. 127). drama. cu atât mai mult cu cât s-ar putea crede că este o soluŃie pentru noi. p. duse până la ultimele consecinŃe. atrăgea atenŃia Keats. 129. Acest ultim cuvânt e de-a dreptul oribil. 6 Cioran. fratele său fiind cel care îi comunică că „a murit şi sora noastră”. Bucure. Relu: „i-am scris fratelui meu că moartea mamei este o eliberare şi chiar o soluŃie. iar nepotul meu buimăcit. îl suspectăm de o indiferenŃă şi derută psihică capitale. Curs de metafizică. incapabil să se ocupe de cei trei copii ai lui.Cioran – melancolii epistolare 305 am fost foarte vesel tot timpul. idem.ti. sfâşiindu-şi carnea. şi de data aceasta. amfitrionul după citirea informaŃiei primite este chiar vesel. dacă nu chiar toŃi. cum declară el însuşi. prea slabe pentru a-i influenŃa comportamentul sau ideile.5 Dar tragedia familială nu se opreşte aici. dar şi Dumnezeu se deschide omului. Să fie capabil Cioran ca. p. pe de-o parte dintr-un soi de groază instinctivă de a împărtăşi răspunderile celorlalŃi. Cioran îşi deschide o poartă de salvare spunând că „orice afirmaŃie şi. ca şi când una din căile de rezolvare a dramelor existenŃiale ar fi chiar moartea. Mai mult decât atât. Doar acum suferinŃa sa atinge punctul maxim de tensiune. P. pierdut. să-şi mascheze sentimentele şi trăirile adevărate. Bucureşti. 2 • E m i l Ci o ra n . „Omul şi Dumnezeu faŃă în faŃă. să am grijă de ei. în consecinŃă. deşi. Lucru semnificativ. 5 Cioran. nu numai în cazul în care şi omul este deschis lui Dumnezeu. scriitorul primeşte încă o lovitură teribilă: moartea sorei sale. Când bineînŃeles că era doar pentru mama” (Caiete. Iată-mă acum pedepsit şi pus în faŃa unor obligaŃii de care-mi este imposibil să fug. Nr.. op. cu atât mai mult.”6 3 4 Nae Ionescu. cititorii săi. Caiete. Căderea în timp. II. orice credinŃă provin dintr-un fond barbar pe care cei mai mulŃi oameni.”4 Dacă ne vom ghida după acest text. în clipe de profundă durere. Humanitas.

în „asceză şi viaŃă mistică”. AngajaŃi cu fervoare în căutarea unei spiritualităŃi exemplare şi lucide. pentru o valoare”. Unamuno. care întotdeauna este legată de om. uitare contra iubirii de sine. Tereza de Avila. expresivă şi creatoare. în viziunea lui. pasiune devastatoare. umor. Conectat la tensiunile unei disperări bine regizate. de competentul Vulcănescu. de ambiŃii şi ratări spectaculoase. Aceste două decese şi întâmplările stranii legate de ele par o pedeapsă nedreaptă şi nemeritată de Cioran. creaŃia lui fiind pătrunsă de triada Dumnezeu-om-durere. în linia lui Paul Tillich. Cioran se face remarcat printr-un stil existenŃial nonconformist. L’Herne. primenitoare de conştiinŃe şi trăiri nonconformiste. Barth. publicat în volumul Mircea Eliade. cu voinŃa de a provoca Istoria prin fapte şi gesturi şocante.Tatu. disperată şi purificatoare. Emil Cioran îl întâlneşte pentru prima oară pe Mircea Eliade. tonul lui Cioran se schimbă substanŃial: grijă şi profunzime când îi scrie lui Eliade şi Noica. negativist „in nuce”. mult mai profundă şi mai neaşteptată. „Cum să plângi pe cineva când abia îŃi aminteşti cum arată?”. se consideră apostoli şi mântuitori ai neamului prin instaurarea unei noi spiritualităŃi. Mircea ZapraŃan. Această generaŃie. În acel climat de frenezie a anilor ‘30. ce frizează chiar infatuarea. în 1932. Paris. aceşti tineri vor adera. în ziua de 29 noiembrie primeşte de la sora sa o carte poştală. Klages. Cu toate că scriitura are o relaŃie specială cu suferinŃa.306 Ion Deaconescu Sunt treizeci de ani de când şi-a văzut sora pentru ultima oară. totul este neclar. la tensiunile iniŃiatice provocate de Mircea Eliade prin Itinerarul spiritual în care se subliniază câteva repere fundamentale: „trăirea cu sens. tânărul transilvănean. Maritain etc. uneori chiar devastatoare. unele fascinante prin manifestări de inteligenŃă debordantă. de data aceasta este condamnat de o altfel de suferinŃă. la Bucureşti. cum îi plăcea să braveze. Eretic şi insolent în comportament. Ei toŃi. cum îşi aminteşte în articolul Les debuts d’une amitie. Or. unde venise pentru a urma „de vagues études de philosophie”. profundă. trăirea pentru un ideal. unul indiferent şi inconsecvent în manifestări. un „om nou” caracterizat de înflăcărare. obsedată de sinteză şi de excese. Şi Cioran ştie cel mai bine că omul nu se mai poate salva de suferinŃe decât pierzându-şi libertatea. cu stil şi competenŃă. de Comarnescu. ce-i molipsise pe tinerii intelectuali români. ironie şi desfătare verbală în epistolele către Arsavir Acterian. Pierderea mamei şi. crezând cu tărie în forŃa mântuitoare a suferinŃei. idolul „noii generaŃii”. ce-i va deveni ulterior un prieten exigent în „ajustări” de conduită. Valéry. „trăirea în universalitatea absolută”. Jeni Acterian. Ca să se întoarcă în copilărie nu se mai poate. Hartmann. de Noica. tânărul din Răşinari devine simpatizat de enciclopedistul Eliade. se lamentează Cioran. de Eugen Ionescu. la scurtă distanŃă. Prin trăirea lor interioară dramatică. nimic nemaifiind ca înainte. reprezentanŃi autentici ai GeneraŃiei ‘27. scrisă cu unsprezece zile înainte de a se prăpădi de o hemoragie cerebrală. efervescentă şi productivă sub aspectul manifestărilor intelectuale şi al exagerărilor mistice şi Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . filistin şi mereu nemulŃimit. umanismul şi naŃionalismul în direcŃia promovată de Ortega. a surorii sale l-a însemnat pentru o vreme. un fel de ispăşire a culpei de a nu fi fost prezent la căpătâiul celor plecaŃi în eternitate. o pâclă pluteşte peste lumea Răşinarilor şi a Sibiului. marcat de exerciŃiile tulburătoare ale unei existenŃe ratate şi compromise. de elocventul łuŃea etc. În ceea ce priveşte corespondenŃa cu prietenii. amintirile s-au temperat şi s-au şters imaginile. amiciŃie şi melancolii rafinate răzbat din scrisorile expediate lui N. fără nici o reŃinere. Spengler. altele de o originalitate impusă şi acceptată de către o majoritate cu apetit pentru inedit şi spectacol. Şi ca simetria evenimentelor să fie perfectă. chinuitoare. îndeosebi de cel mai drag. Durere contra pasiunii devenirii. suferinŃa e doar o consecinŃă a împăcării cu Dumnezeu. aceştia propun altfel de experienŃe de viaŃă. angajament şi dăruire totală. 1978. întâlneşte în Bucureşti o pleiadă de personaje. Bucur łincu.

afară de consideraŃiile privitoare la satul românesc. Cu toate restricŃiile impuse de medici. de exemplu. unele pagini fiind „menstruate”. „hip hip. conferenŃiind. M. dovedindu-se exemplară şi atipică. printr-o implicare. I. uneori de o mare intensitate doctrinară.Cioran – melancolii epistolare 307 ideologice. a şi terminat romanul Nuntă în cer. Ion Deaconescu Nr. în sensul unor facilităŃi excesive. pe care-l consideră a fi „cel mai bun roman românesc. o tuberculoză bilaterală care l-a sechestrat în sanatoriu. Manoliu. dispreŃuiŃi sau ignoraŃi în întreaga lume. de confuzie”. O serie de scrisori îi sunt expediate lui Cioran în 1936 şi 1939. iar în 30-40 de ani. cum susŃinea şi Mircea Vulcănescu.” Iată. Eliade îi împărtăşeşte lui Cioran terminarea lucrării sale Domnişoara Christina. Eliade este de părere că evul lor se va sfârşi apocaliptic. iniŃiată de Petru Comărnescu. Emil Cioran se va implica sentimental în activităŃile grupării „Criterion”. la 22 februarie şi 8 martie 1933 despre „Pragmatism” şi „Cultra individualistă”. de lichelism. Eliade îşi anunŃă bolile. în scurt timp. de luceferism. corectura făcută la 40 de pagini. trimis în misiune de Rege şi de D. îşi doreşte. s-a angajat cu pasiune şi inocenŃă în proiectul editării revistei Zamolxis şi. alături de Eugen Ionescu.” „a face istorie era cuvântul care ne revenea fără încetare pe buze: era cuvântul nostru de ordine. in 1932. în calitate de girant al apariŃiei lucrării Cartea amăgirilor îi comunică prietenului său stadiul tipăririi manuscrisului: căte pagini s-au cules. O caldă şi profundă prietenie răzbate din aceste texte epistolare ce pot fi considerate experienŃe eliberatoare şi semne restitutive ale unei comunicări sufleteşti de excepŃie. în sinteză.. Şi nu ne era teamă de ridicol. Aflăm.Gusti. crapă „de prostie. În plan literar. Într-o scrisoare expediată din Berlin. de tragism şi negaŃie ostentativă. o carte proastă. Răzbat din aceste epistole diverse reacŃii în legătură cu viaŃa politică şi socială a României cât şi a Europei care. în legătură cu „Oxford Group Mouvement”. 2 • E m i l Ci o ra n . Cartea amăgirilor este mai puŃin reuşită decât Pe culmile disperării. de trăire şi nebunie „aşezaŃi intr-un colŃ al Europei. prietenia lor. În climatul de fanatism şi idealuri eşuate. Şi totuşi. Ilovici. cultura şi filosofia vor ajunge la periferia societăŃii. că Eliade. voiam să facem să se vorbească despre noi. Altă dată. după opinia lui Eliade. volumul i-a procurat unele lucruri cu care se împacă admirabil. unde se află de două săptămâni. marcată de o luciditate pronunŃată. ar face şi el politică militantă. ura”. Încadrat de acesta în direcŃia „spiritualităŃii agonice”. iar în capitala Germaniei a învăŃat deja. În scrisoarea din 1939 tonul se schimbă. pe care nu le admite în nici un fel. eram în revoltă deschisă împotriva neantului nostru. Într-o altă scrisoare îi atrage atenŃia că i-a apărut romanul Huliganii. să asigure unitatea sufletească a românilor. acesta îi aduce la cunoştinŃa lui Cioran că a fost şi în Anglia. texte ceşi eliberează semnificaŃiile printr-o adresabilitate directă. culmea. peste ani. P. ce ar urma să apară în numărul de Crăciun al publicaŃiei „Vremea”. Singurul în care e vorba de morală şi politică” şil obligă pe amicul său să-l citească şi chiar să scrie despre el. Viitorul istoric al religiilor îi atrage atenŃia prietenului său că. Ne improvizam destinul. să participe efectiv la re-scrierea acesteia printr-o infuzie de energii nestăvilite. arta. Eliade îi solicită tânărului său prieten să scrie un articol despre Sfântul Pavel. că „fenomenul german te sileşte să gândeşti politic” şi. să exprime în forme universale specificitatea sufletului românesc şi să pregătească naŃiunea pentru vremurile grele ce vor veni. în parte.. În plus. dacă ar mai sta un an. dedicat „omului nou”. cât şi o anumită epuizare ce-l obligă să doarmă ore în şir. împrejurările în care Cioran îl cunoaşte pe Eliade. în Sala Dalles. sinceră şi referenŃială. Dobridor. să schimbe faŃa societăŃii. în plus. necesitatea anunŃării titlului.

308 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 309 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

310 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 311 Nr.

312 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 313 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

314 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 315 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

316 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 317 Nr.

318 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 319 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

320 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 321 Nr.

322 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 323 Nr.

324 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 325 Nr.

326 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 327 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

328 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 329 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

330 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 331 Nr.

332 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 333 Nr.

334 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 335 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

336 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 337 Nr.

338 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 339 Nr.

340 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 341 Nr.

342 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 343 Nr.

344 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 345 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

346 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 347 Nr.

348 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 349 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

350 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 351 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

352 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 353 Nr.

354 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 355 Nr.

356 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 357 Nr.

358 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 359 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

360 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 361 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

362 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 363 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

364 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 365 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

366 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 367 Nr.

368 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 369 Nr.

370 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 371 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

372 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 373 [Alexandru Busuioceanu] Nr.

374 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 375 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

376 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 377 Nr.

378 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

Melancolii epistolare 379 Nr. 2 • E m i l Ci o ra n .

380 Melancolii epistolare Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” .

2 • E m i l Ci o ra n .Melancolii epistolare 381 Nr.

din cauza neamului meu! Ce nebunie. Daca mă înverşunez atât împotriva Ńării mele e fiindcă aş vrea să mă detaşez de ea. uneori brutal. Incercat de timpuriu de trăiri şi manifestări naŃionaliste. Cum a spus şi Noica. Doamne!.382 Ion Deaconescu Cioran şi România ca o rană -a mai spus că pentru Cioran Romania nu reprezintă un punct. osârdia de a da o alta dimensiune demersului operant în direcŃia detestării Ńării şi a neamului din care se trage îşi au punctul de plecare într-un paradoxal şi excesiv patriotism tineresc. Aceasă pasionalitate negativistă. neputincios şi confuz în construcŃii spectaculoase existenŃiale şi de comportament. nu trebuie înŃeleasă ca nu faux-pas făcută într-o criză de lehamite profundă. o matrice. păcat universal – din nefericire”. Cioran rememorează raŃional o anumită perioadă din existenŃa sa românească. Atitudinea critică cioraniană faŃă de România. trebuie să recunoaştem. România s-a scufundat mai tot timpul într-o poetică aproximativă a lui a fi şi a exista în istorie. o rană care nu se poate închide”. atunci în expansivitate. la noi nu a funcŃionat niciodată conceptul de libertate. Confruntându-se aproape obsesiv cu o geografie şi o istorie mereu regresive în privinŃa exprimărilor individuale şi colective. cu consecinŃe nesubstanŃiale pentru neamul românesc. rigid şi circumspect. ci o suferinŃă. actualizată prin acte de adecvare surprinzătoare. în tinereŃe. prin repetiŃie. ocultată de forŃe şi personaje deficitare unor rigori existenŃiale. îngăduitoare ataşamente naŃionaliste. un centru dinamic conectat la o mulŃime de interogaŃii care. chiar cu preŃul unor dislocări de fundamentări morale.. un anumit tip de realitate aflată într-o stare avansată a de-semnificării. cum ar spune Mihai Şora. obsesia imanentistă. dar. mai ales. vizează ultragierea integrală a originii de care vrea să se elibereze prin ruperea cordonului ombilical căci altfel „degenerezi în idolatrie”. ulterior contradictoriu. lipsite de caratele istoriei. într-o elementaritate emoŃională păguboasă în planul biografic şi de aceea „trebuie sa te scuturi de origine. s-ar constitui în răspunsuri şi-n situaŃii comunicante în ecuaŃia individcomunitate. întrucât „naŃionalismul e un păcat împotriva spiritului. Ńara naufragiată în incompetenŃă şi întro étrangeté a devierii. Si totuşi. atestată de atâtea ori în Schimbarea la faŃă a României dar şi în Caiete. în maniera povestitorului din Humuleşti: „Când mă gândesc ce frenezie traiam. să nu mai sufăr din pricina ei. afara de a mă fi confundat în frământări fără ieşire şi fără sfârşit?”. rezumată însă afectiv. Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” S . emoŃionale. cauzale etc. întrucât nu se bazează pe exemple relevante. ConsecvenŃa cu care Cioran pune între ghilimele propria-i Ńară şi o blasfemiază cu spirit. caracteriale. iar pe români îi denigrează cu o voluptate suspectă. de Ńara în care s-a născut. de superstiŃia „neamului”. AfirmaŃie. De aceea. judecăŃi tranşante pentru a se disocia de ambiguităŃi patriotarde. cum vede el România. îşi are un aparent punct de plecare în nevoia lui imperioasă de reabilitare a demnităŃii naŃionale.. Trunkene Schiff. Cioran formulează. alteori ardent si fundamental: „łara mea: nu e o patrie. sugerează. teribilă prin epura adevărului conŃinut. sub unghiul descifrării unor mesaje actualizate. elanuri şi înflăcărări juvenile. am pierdut o groază de timp aplecându-mă asupra neajunsurilor ei şi la ce mi-a folosit. ci doar acela de neatârnare. adică a „comuniunii întru FiinŃă”.

Nr. un loc de muncă permanent i-ar fi asigurat o parŃiala rezolvare a disperărilor sale. Pentru ca. că ei. anihilând orice normă şi logică ale faptului istoric. obârşia. de aceea. proprie românilor. în româneşte. ignorându-şi originile şi Ńara. sunt marginalizaŃi şi nu au nici o perspectivă. România s-a aflat în situaŃia de a ieşi dintr-o anumită geografie. cum el însuşi se caracteriza. Nu-i pot acuza din pricina valorilor pe care le apără. Să-Ńi simŃi carnea cum plânge. sângele îŃi curge îndoit cu lacrimi – doar dinlăuntrul unor senzaŃii ca aceasta îl înŃelegi pe Plotin când spunea ca existenŃa în lume e „sufletul ce şi-a pierdut aripile”. Cioran practică o experienŃă originală a limitelor: pasiunea dezgustului. figurativă. o para-lysie a tot ceea ce a simŃit altădată. Neant colectiv”. s-a redresat prin „accidente fericite”. Refăcând traiectul său existenŃial.. Cioran impune melancolia vulgară. dublată de o deznădejde nostalgică. Ca şi atâŃia alŃii. în consecinŃă. de aceea. a sosit vremea unui cataclism spiritual: va trăi în pericol. îşi doreşte o ruptură definitivă.. tinerii cu misiunea istorică de a transfigura România. amprenta sa românească? Una dintre posibilele explicaŃii poate fi încorporată în mărturisirea sa de mai jos: „Toată viaŃa voi fi trăit cu sentimentul că am fost alungat din adevăratul meu loc. Cioran crede că. în plus.Un lucru care s-a mai văzut. întră în consonanŃă cu exerciŃiul unui radicalism al identităŃii păguboase: „CompatrioŃii mei. deşi el visa la obŃinerea unor posibilităŃi reale din partea autorităŃilor române de a se pregăti în străinătate printr-un masterat. ca-ntr-o pictură de Picasso. Or. a unor coincidenŃe cu manifestările sale cele mai relevante. o cutremurare. de unde izvorăsc aceasta repulsie cioraniană. Cioran îşi declină astfel suferinŃa. In fond. Nu de puŃine ori. ce au întemeiat o atât de interesantă psihologie colectivă. brutală. dar nu la scară atât de mare. sunt nimic. printr-o uimitoare răbdare şi monotonie. român. un fenomen liniar aducător de nefericire şi. Mediocri total dezamăgiŃi. ba chiar se lasă copleşit de voinŃa de a intra adânc în lucrarea naivă de iubire totală faŃă de români. dacă expresia „exil metafizic” n-ar avea nici un sens. Asta e şi trăsătura dominantă a neamului nostru: scepticismul vulgar. Cioran este şi vrea sa fie un subiect inserat în istorie. Se cunoaşte faptul ca licenŃiatul în filosofie şi în litere din 1932 obŃine prima sa slujbă în 1936. suporta un “consum” specific de tragism şi epuizare existenŃială. să developeze tragedia unui om care a suferit din prea multa iubire faŃă de propria lui patrie. o pulverizare a pecetei rădăcinilor. tragedia unui om devenind tragedia lumii. acest dialog contradictoriu cu cronotropul geografic ce-l reprezintă urma. E uşor de sesizat ca autorul Schimbarii la faŃă a României se lasa identificat cu tensiunile şi alienările Ńării lui. ajunge la concluzia dezamăgitoare că Dumnezeu nu e. La nivel de limbaj. Cioran contesta că societatea nu este la înălŃimea generaŃiei din care face parte. ca profesor de filosofie la liceul „Andrei Saguna” din Braşov. avea nevoie imperioasă de o stabilitate materială. nu reprezintă nimic. corepetitor la concertul ei.Cioran şi România ca o rană 383 şocante. situaŃie desfigurantă. ca ADN al vieŃii sale. Totuşi „secretarul acuzaŃiilor mele”. poate chiar dirijor din umbră. trăind numai pentru arta şi. m-am gândit atâta la lacrimi. nefericire. totuşi . a universului. a detestării. trebuie spus. în nici un caz.Aş putea scrie despre ele o carte întreagă şi chiar am scris una. a originii. spre a da iluzia unui raport. poate. în aceste conditii. Dacă Octavio Paz crede ca între circul Romei şi happening se regăseşte corida. fiincă nu apara nici una. Refuzându-i-se un post universitar. oameni de nimic lipsiŃi de orice iluzie. a fost atinsă de molime şi cataclisme devastatoare şi. a devenit un parametru tranzitiv şi anarhic. nulităŃi. a unei relaŃii. din real. ulterior. deşi profesiunea de dascăl nu i-a plăcut niciodată. în anumite situaŃii. cu trecutul care ar trebui să se dizolve în neant. 2 • E m i l Ci o ra n . cu înaintarea în vârstă. aşadar suntem cu toŃii atinşi de blestemul de a fi român. Nimeni nu poate aparŃine acestei lumi mai puŃ²in decat mine. mutilantă. existenŃa mea i-ar da unul. unele chiar condamnabile ulterior.

Cioran s-a simŃit obligat să participe la întreŃinerea tatalui. Am rupt contactul cu limba asta. Până acum mi-am ajutat familia ca un diletant. obosit şi dezamăgit de realităŃile atât de contradictorii şi inerte. Dar „schimbarea la faŃă a României”.” Dar cea mai răscolitoare exprimare a exteriorizării insolenŃei sale faŃă de spiritul Ńării o reprezinta renunŃarea la limba română. la ambiŃiile nemăsurate. O perioadă nouă începe pentru mine. a mamei. analog cu cel al marilor Ńări europene.” Fixarea în acest proiect perturbator şi sancŃionar va dăinui autoritar şi nu se va converti în compromis aproape niciodată. după ce obŃinuse Unirea din 1918. Italia. medicamente etc. puternică. făcând pasiune pentru acesta. dar ştim perfect ce nu este. o defensivă productivă cristalizată în acte de blasfemie şi de umilire a tot ce-i românesc: „România e geografie. prin care ni se asigură prezenta în timp şi în istorie. protopopul de Sibiu. la ordinul autorităŃilor regimului comunist. nu doar pitorească. când numele ei înseamnă o atitudine. Or. atât de preŃuită cândva de autorul CărŃii amăgirilor: „Româna – limba cea mai urâtă şi mai poetică dintre toate… Vorbitul în româneşte e pentru mine o catatrofă lingvistică.384 Ion Deaconescu In aceste condiŃii. în aceste circumstanŃe. pentru participare la mişcarea legionară. Şi. Rusia şi Germania. să elogiezi un alt limbaj în care să te exprimi. am luptat contra ei şi am încercat – cu oarecare succes – să destram toate firele ce mă legau afectiv de ea. am descoperit infinitul de care are nevoie pentru a fi ceva. intenŃia de a părăsi Ńara. o descarnare a transparenŃei aventurii lingvistice în care eşti implicat. de acum înainte va fi ceva serios. Faptul că unii dintre colegii lui de generŃie erau la înălŃimea evenimentelor înseamnă perspectiva dobândirii unui sens istoric.” Sa jubilezi de triumful renunŃării la limba maternă în favoarea alteia. haine.o Românie viitoare potenŃial prosperă şi activă. Cu toŃii ştim ce înseamnă FranŃa. Relu. prin trimiterea permanentă de pachete cu alimente. prin diverse subterfugi. după 1950.” Cuprins de lehamite. obŃinea de la cunoştinte obiecte de îmbrăcăminte pe care le expedia la Sibiu: „Iată-mă acum pedepsit şi pus în faŃa unor obligaŃii de care-mi este imposibil să fug. specializându-mă în absenŃele ei. el îşi construieşte un anumit fel de a fi faŃa de pulsaŃia naŃională. a rudelor. la nebunia ce mă cuprinsese. dar nu ştim nici unul ce înseamnă România. unele chiar interpretabile. împinsă până la limita suportabilităŃii. percepută într-un accelerat proces de dizolvare şi descompunere devine o dramatică obsesie. SituaŃia interbelică a României. El vede în limba română o reŃea precisă de funcŃii lingvistice şi ideologice ale Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . la un moment dat. considerată a fi cea mai poetică dintre limbiile pământului. nu e istorie. ca echilibrul forŃelor interne şi externe să-i fie favorabil. scârbit de experienŃa sa gardistă. fiind cunoscută încarcerarea fratelui său. O alta posibilă cauză a atitudinii lui distrugătoare faŃa de România credem că se poate identifica în „accidentele” suferite de membrii familiei sale rămaşi în Ńară. toate aceste idealuri s-au constituit in demersul de-a face o naŃiune nouă. a surorii. în spiritul trăirii entuziaste a realităŃilor viitoare. Cioran şşi propune să nu-şi mai rateze existenŃa iubindu-şi atât de pasional patria. InŃelege cineva acest tragic? O Ńară are valoare numai când devine o problemă pentru alŃii. a fratelui. Toate progresele pe care am reuşit să le fac în franceză se datorează desprinderii mele de limba română. de „Viciile substanŃiale” ale sufletului românului dintotdeauna. La această dramatică situaŃie ar mai trebui adăugat ceva: în toată perioada pariziană de aproape 58 de ani. Si nu sunt de neglijat şi nici justificate în vreun fel umilinŃele la care a fost supus tatăl său. cu excepŃia elogiului adus limbii române. pentru rămânerea în Franşa a fiului rătăcitor. a nepoŃilor. A fost o povara extrem de grea întrucat scriitorul nu avea o situaŃie financiară nici măcar acceptabilă. poate constitui întemeierea unei negativităŃi împinse la limita. Totuşi. Nu ştim ce este România. la delirul «politic» la năzuinŃele mele de-a dreptul demente – ce vitalitate în dezechilibru! Nebunia mea era neobosită. a renunŃării la luciditate în schimbul „dramatismului în trăirea destinului nostru” nu s-a produs decât la nivel de aspiratie: „Mă gândesc la anii 1933-34-35. îi permisese acestuia. Anglia.

Nu e un simplu artificiu de stranietate. ci trebuie sa violeze codul. în sens hegelian. 2 • E m i l Ci o ra n . cum ar spune R. limba e chiar patria în care energiile dislocate generează acea „cunoaştere productivă a realului. aflându-se. face să dispară chiar mesajul ei.” Autoanulându-se din câmpul de semnificaŃii ale limbii. atitudinea sa pare motivată de către presiunea şi actele psihologice ale unei experienŃe existenŃiale atât de originale. cu o multitudine de topoi. chiar realitatea aflată într-o de-construcŃie de spirit şi conştiinŃă. Rezultă că universul sentimental al de-polarizării afective cioraniene faŃă de România reproduce în mare măsură. Altfel spus. competenŃa şi performanŃa acesteia. în acest concept degramaticalizat. ci şi prin esecul proiectului de receptare a „substantei etice”. ci fără limbă nu ai patrie. Se pare însă că această situaŃie şio doreşte Cioran: să nu mai fie individul identificat în românitate. de cele mai multe ori.” Neexistând limbă şi real.Cioran şi România ca o rană 385 comunicării cu trecutul. „în situaŃia unui decriptator care nu decodifică. nu există nici individul. Autor implicat şi personaj protagonist în tragedia jucată de unul singur. Bierwisch. ci o dramă. Ion Deaconescu Nr. reflectată nu numai la nivel de imagine răsturnată.

că oraşul nu este zgomotos. dimpotrivă „Berlinul primăvara. dimpotrivă. doar la problema banilor primiŃi din Ńară de la părinŃi. cu siguranŃă asta e. un simplu document cu valoare şcolară minimă. Alteori.. pentru a-şi susŃine un doctorat în filosofie. vom constata o inconştienŃă majoră. Cioran le comunică părinŃilor că s-a adaptat perfect la viaŃa din Berlin. în anul 1933. originar din sudul Ńării „mult mai vorbăreŃ şi mai amabil decât sunt cei din nord”. stratificată de semnificaŃii şi concluzii dominante. tocmai pentru a demonstra caracterul contradictoriu al acestor afirmaŃii. CorespondenŃa berlineză cu cei din Sibiu se reduce. Beneficiar al unei burse în Germania. Pentru a le demonstra celor de acasă cât este de silitor. marcată de pretenŃii de autoritate. În ceea ce priveşte şcoala. sunt silit să iau Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” „A . cerându-i fratelui său Relu procurarea tuturor numerelor din această publicaŃie în care a scris despre Germania. mediatoare de ideologie. deoarece nu exista practica de a se elibera documente privitoare la examene. Anscombe. Dacă vom analiza parcursul afirmaŃiilor lui în sens temporal. Vom retrasa pluralitatea de mesaje ce fac referire la epoca berlineză pe segmente şi le vom pune în discuŃie folosindu-ne de anumite paliere interpretative. aşa încât pot face preumblări când şi de câte ori vreau”. Mi-e ciudă pe filosofie căci ea m-a împins la această veneraŃie morbidă. are motive să creadă că şi-a însuşit bine germana şi datorită prieteniei cu un student neamŃ la medicină. După cum se ştie. comunicări telegramatice privitoare la colaborarea cu unele ziare din Bucureşti. despre cele trăite în periplul german. A descifra fluctuaŃiile punctelor sale de vedere privitoare la anii petrecuŃi în Germania. din păcate pnetru lectorul de astăzi. o travestire a amintirii care uneori te şochează de-a dreptul. Ar fi singurul caz de acest gen iar eu aş fi primul care aş subscrie la această internare. Cum am putut să închin un cult unei naŃiunii atât de puŃin interesante în fond? Mediocri încăpăŃânaŃi peste noapte. cu care se vede zilnic şi cu care conversează în nemŃeşte. aş fi închis într-un azil de nebuni. ci şi unul de conştiinŃă. discursul său nu reprezintă doar un eveniment de limbaj. e mult mai frumos decât aş fi fost dispus a crede. care nu îi plătesc regulat şi la timp aricolele. un fragment de istorie personală consumată într-un spaŃiu bulversant nu printr-o „cunoaştere fără observaŃie” cum spune E. contradicŃiile afirmaŃiilor precum şi conŃinutul articolelor referitoare la acest aspect ni se pare atât necesar cât şi productiv în înŃelegerea cât mai exactă a felului cioranian de a fi. spre a le prezenta la Ministerul de Externe. E cea mai mare nebunie a tinereŃii mele. Dacă sunt lecuit de vreo boală.386 Ion Deaconescu Apogeul negativ al existenŃei mele (1933-1935) dmiraŃia maladivă pe care am purtat-o Germaniei mi-a otrăvit viaŃa. Mă costă numai mâncarea ceva mai mult. aş fi pedepsit pentru că am fost nebun. purtătorul unei moralităŃi. fără nici o independenŃă de spirit. printr-un angajament afectiv şi emoŃional materializat în exprimări şi concluzii ce au întemeiat un proiect şi o conduită orientată potrivit unor convingeri şi a unei interiorităŃi reverberante. informaŃiile expediate sunt şi mai neinteresante: „am o cameră mai bună decât cea de anul trecut mai mare şi mai confortabilă. din partea FundaŃiei Humboldt. mai ales „Vremea”.” Iată o surprinzătoare schismă în receptarea cioraniană a paradigmei experienŃei sale germane. Cioran le trimite un certificat de frecvenŃă. De-ar fi s-o descriu cândva în amănunt. Locuiesc lângă un parc mare.. o diviziune.

cu imagini răsturnate în oglinda fericirii terestre şi atins de ispite mărunte? Să-i fi dispărut fiorul cosmic. Contrar oricăror „construcŃii speculative”. mereu obosit. dezvăluind experienŃe eşuate în aventuri ce comportă o exprimabilitate extrem de facilă. îi scrie el lui N. un fel de destăinuire a unei existenŃe spectaculoase prin conŃinutul ei: „Despre ce fac eu la München este greu să te informez. Lazăr” din Sibiu ca şi la Facultea de Filosofie. promovată de naŃional-socialismul german. Îmi plac femeile mai mult decât credeam. imediat după măcelul rasist din 30 iunie 1934. vocaŃia metafizică. aşa cedează de uşor”. Articolul intitulat Impresii din München. lehamitea.Apogeul negativ al existenŃei mele (1933-1935) 387 masa prin restaurante. Cioran îşi diminuează interesul pentru Universitate întrucât aici doar două nume l-ar putea interesa. generate de admiraŃia sa pentru viaŃa social politică a acestei Ńări. într-un cămin studenŃesc. totuşi. într-o scrisoare din 27 dec. Cioran se lasă cucerit de muzică. iar femeile incomparabil mai accesibile decât cele din Bucureşti. „un temperament exaltat până la demonie”. în asemenea circumstanŃe alternative. în sensul că unora le spune un aşa-zis adevăr. un episod secund al acestuia. nu merge la teatru. Cioran se află pentru o perioadă la München şi locuieşte în Turkenstrasse 58. „ascult toată ziua muzică în cameră. în rest. De aici le transmite salutări părinŃilor şi impresii despre progresele făcute la învăŃătură. în schimb lui Comarnescu îi scrie altceva. Cioran doreşte să dea impresia destinatorilor epistelor sale că este un dandy. altora o distorsionare. E vorba de Nicolae Hartmann şi Ludving Klages. Universitatea nu mă interesează nici cât o femeie bătrână. operă. Hitler în conştiinŃa germană declanşează o reacŃie imediată din partea gazetarilor vremii. se simte un însingurat.” Acest fragment epistolar are o valoare de avertisment pentru a ne feri de diversele capcane pe care ni le întinde Cioran. perioada berlineză înseamnă şi scrierea a şaptezeci de pagini ale unei cărŃi intitulate. Aş vrea neapărat ca banii ce îmi veŃi trimite eventual prin ianuarie să-i expediaŃi lui Bucur în Paris deoarece atunci capăt neapărat dublu aici. poate o criză de inconştienŃă ori o descifrare exagerat de subiectivă a politicii de atunci. Apărute în „Vremea”. Încolo. ordonat de către Hitler. că atmosfera berlineză îi prieşte de minune. Cu toate acestea ies destul de bine cu banii şi nu trebuie să vă îngrijoraŃi pe această temă. Este o fiinŃare-în-lume ce înglobează subiectul pretins autoritar şi competitiv într-o precaritate existenŃială problematică şi resuscitantă: entuziasmat de ordinea politică germană. ce vizează lenevia. cu exclamaŃii de bucurie atunci când înfăŃişează simpatia declarată pentru regimul lui Hitler. inapetenŃa pentru studiu etc. Am impresia că aici ai putea să ai zilnic altă femeie. Începând din aprilie 1934. prin contrast. mai ales că tânărul Cioran declară răspicat că „nu există om politic în lumea de astăzi care să-mi inspire o simpatie şi o admiraŃie mai mare decât Hitler”. provizoriu Bucuriile oamenilor trişti sau TristeŃea de a fi. apărute în „Vremea” sub titlul generic Scrisori din Germania. în burgul lipsit de mister şi de vâlvătaia cunoaşterii? Când e sincer Cioran? Scârbit de istorie şi de filosofie are de gând să scrie la Berlin o teză de doctorat despre lacrimi. mărturiseşte tot felul de variaŃii imaginative. Este un câştig şi o afacere într-adevar mare”.” Fără apetit pentru lectură. Cum să-l judeci oare. cinematograf. 2 • E m i l Ci o ra n . oamenii sunt destul de simpatici. Şi. alteori. este însă tot timpul atent la realităŃile germane care-l conving că „numai un regim de dictatură mă mai poate încălzi. Oamenii nu merită libertatea. 1933. Tatu. impulsul creaŃiei. legate de o inactivitate cuprinzătoare. precum şi scrierea unei serii de articole. Dacă aş fi sincer ar trebui să-Ńi mărturisesc că o mare parte din timp o petrec cu femei. Nr. aceste impresii muncheneze evidenŃiază excesiva sa frenezie pentru realitatea germană. fost coleg la liceul „Gh. piederea de timp. deoarece concertele sunt destul de scumpe pentru posibilităŃile mele.

O. fixat în diferite contexte social-culturale şi politice. aşezată şi cuminte. atent. ordonată. cu prietenii ori complexele însemnări de jurnal. Regăsim. am trăit extazuri frecvente ce vor rămâne pentru totdeauna culmile vieŃii mele. cum crede Borges. evidenŃiată pentru uzul general şi ultim. alteori este direcŃionată spre un cititor versat. Mai bine mă gândesc la asta. Ar trebui arestaŃi toŃi românii şi bătuŃi la sânge numai aşa un popor superficial ar putea face istorie. pentru consumul lor. O. prezent într-un real oprimat. de motivaŃii şi energii compensatoare: „La Berlin. strigătul disperat al unui tânăr preocupat până la ridicol de destinul patriei sale pe care o vrea a fi agitată. brutalitatea şi o nelinişte infinită ar putea schimba ceva. Am refăcut experienŃa lui Matte Laurdis Brigge. circumspect şi. Adevărul este că sunt anumite realităŃi aici care-mi plac şi sunt convins că lichelismul autohton ar putea fi înăbuşit dacă nu distrus printr-un regim de dictatură. concepŃia sa dezvoltată în Schimbarea la faŃă a României privitoare la o excesivă dezvoltare a perspectivei eroismului şi a mesianismului ce asigură progresul şi gloria unei Ńări. Numai aşa se poate lua în consideraŃie conceptul de text definitiv ce aparŃine nu doar religiei sau oboselii. AfirmaŃia de-a dreptul cutremurătoare este dublată de alta la fel de gravă privind triumful unei mişcări pentru care el (Hitler) şi-a ruinat viaŃa. comună unor persoane incompetente. crede autorul. adică la o expulzare a realităŃii plurivalente. nu a trăirilor. Uneori. furioasă şi ameninŃătoare şi nicidecum logică. generator de semnificaŃii deviante. un arhetip de referinŃe rescrise şi retrăite ce îndeamnă la o descifrare cu cheie. în sinistrul oraş prusac. este evident şi pune în lumină o duplicitate spectaculoasă. întrucât un dictator are dreptul să trimită la moarte câteva fiinŃe. Efectul diferit. normală. sinceră. nu câştigi încrederea afectivă a nici unei femei iar oamenii serioşi zâmbesc când te vad deştept. lui Comarnescu la 27 decembrie 1933. Gradul de polisemie a afirmaŃiilor cioraniene referitoare la tensiunile care l-au marcat în timpul şederii sale în Germania nu poate fi sesizat şi descifrat dacă nu se evidenŃiază şi mutaŃiile. pentru a menŃine doar pe cea a autorului. naŃional-socialismului pentru a fi o mişcare serioasă lipsindu-i doar sângele. ale unei anumite moralităŃi. are în vedere ferma dezaprobare a autorului faŃă de atitudinile unora de condamnare a gestului criminal al lui Hitler din München. În România numai teroarea. uşor retoric. mai bine zis schemele interioare practicate ulterior în Caiete despre această perioadă. Nu-i mai puŃin adevărat că acel sejur m-a marcat pentru tot restul vieŃii mele. adică în folosul cititorilor.” Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . contradictorie. Să nu răscolim Infernul”. te cred escroc. „Unii dintre prietenii noştri vor crede că am devenit hitlerist din anumite raŃiuni de oportunism.388 Ion Deaconescu Alt material. în unele cazuri. Dar cu ce am greşit eu de trebuie să spăl ruşinea unui popor ce n-are istorie?” În această scrisoare se află in nuce.” Un alt bilanŃ existenŃial: „Cele două ierni pe care le-am petrecut la Berlin se numără printre cele mai «blestemate» din viaŃa mea. dar nu la Paris. motivat. Este teribil să fii român. dacă aş avea curajul sau talentul să evoc acel coşmar! Dar sunt prea slab să mă pot afunda iar în asemenea grozavii. al spuselor lui Cioran. O posibilă explicaŃie a derapajului ideologic de care se face vinovat Cioran în perioada lui germană se găseşte într-o scrisoare adresată de acesta. Revolta statuilor. ci în glacialul. comunicarea este uzuală. dacă aş avea cândva curajul moral de a descrie tot ce am trăit acolo! Acolo s-a format viziunea mea despre lume. la nivel de receptare pragmatică. din Berlin. aşa cum apare în Caiete. acolo am suferit consecinŃele insomniilor mele începute de la douăzeci de ani. dacă lecturăm corespondenŃa sa cu părinŃii. criticând mentalitatea şi prejudecăŃile acestora de a nu fi înŃeles teorii şi proiecte aşa-zis democratice din Germania în numele căreia se poate întâmpla orice. ci a mărturisirilor cenzurate în funcŃie de receptor. la München. ci şi destructurărilor ulterioare ale conştiinŃei. mesajul devine filtrat. Iată câteva exemple revelatoare: „Am dus acolo o viaŃă de halucinat într-o singurătate aproape totală.

plasată în interiorul textului cioranian. de ce nu.Apogeul negativ al existenŃei mele (1933-1935) 389 Să-1 mai credem. că Cioran trăieşte uneori întâmplarea şi o descrie în raport de identificare cu cel care va primi mesajul. reprezenta un model pentru celelalte naŃiuni. mediată de concluzii contradictorii ce generează. ci de intensitatea şi de sinceritatea trăirii evenimentului. Cu toate aceste subterfugii literare. interpretări secundare. descrierea experienŃei sale germane. producătoare de impresionante finalităŃi artistice. propuse de autorul Schimbării la faŃă a României. În parte. cu totalitatea creaŃiei lui Cioran. oare. însă. originalitatea mărturisirii nu depinde de dogmă. Dacă opera cioraniană se configurează armonios. pe Cioran că cei doi ani petrecuŃi în Germania au însemnat atât de mult pentru el. Ion Deaconescu Nr. motivate de presiunea psihologică a unui anumit tip de receptare. reflecŃiile. ansamblul corespondenŃei şi al însemnărilor reunite în Caiete despre perioada germană furnizează cititorului o realitate dinamică. Se pare. la vremea respectivă. Într-adevăr. chemate să se sincronizeze cu evenimentele şi tensiunile ce o marcau? E posibil. confirmă chiar Cioran: „La München am ajuns să cred că o nouă religie avea să apară în Balcani – atât de intens trăia şi într-atât frenezia mea îmi dădea încredere în mine. 2 • E m i l Ci o ra n . că fulguraŃiile scrise despre acest spaŃiu. O încredere care mă îngrozea. căci nu mai pot suporta mult timp asemenea tensiune”. fanteziile şi disperările au fost declanşate dintr-o profundă convingere că această Ńară. de inspiraŃie ori de feluritele raportări. în antiteză cu natura aşteptărilor lectorului. te îndeamnă să urmezi şi alte piste interpretative şi să Ńii cont de procesul diachronic al motivărilor ideologice şi de asumare ori detaşare.

Sfidează gravitaŃia şi nu mai vrea să ne tragem de şireturi! Şi-a pierdut simŃul umorului şi nu se mai tocmeşte. stimabililor. Ce. alături de alte câteva nume mari ale micii literaturi române. atunci ar fi putut să o facă! Cu un punct fix m-ar fi luat cu ambalaj cu tot. pe cine? Pe dracu’ să mă pieptene! Dacă ar fi vrut să mă cumpere. mai groase. care în permanenŃă descoperă ceva. că are alŃii mai acătării cu care să se spele pe cap! Aveam o părere mai bună despre mine! Nu-i deloc plăcut să-Ńi pierzi Dumnezeul într-o piaŃă înconjurată de bistro-uri cu obloanele lăsate. fie un Napoleon. am văzut cum lumea îşi ieşea din minŃi într-un munte ascuŃit şi plin de zorzoane. cu cruci nelalocul lor. de limbuŃia nesfârşită şi sterilă a „cohortelor de cioranologi”. Nu mai căutaŃi bulgări de aur în Ńărână. Şi. MulŃumiŃi-vă să găsiŃi. Mi-am dat în schimb seama că..390 Radu Buruianu Et in Ciorania ego m crezut multă vreme că nu-mi place Cioran şi nici astăzi nu ştiu sigur dacă îmi place sau nu. mostre de Cioran în vieŃile noastre amărâte! Iar dacă nu. Este. iar păcatele fug toate de mine. care îl folosesc ca izvor nesecat de citate menite să susŃină sau să contrazică. Cioran intră în categoria celor care par definitiv condamnaŃi la o receptare viciată de gogoaşa critică care le-a învăluit opera. mulŃumiŃi-vă că e plină de fire încâlcite. mai subŃiri. Vântul care-mi bate prin piept nu poate fi stins cu Cola. dacă puteŃi. Nu mai acceptă şpriŃul. a cioranicilor multicolori. Prea sus pentru a fi atinse! Prea îndrăzneŃe pentru a fi iubite! Cruci care şi-au luat lumea în cap! Cruci pe care numai sinucigaşii ar paria! Obişnuit cu bisericuŃele rotunjoare şi turleşe. până la urmă.. de fapt.. se naşte fie un Cioran. aducând a babe ce plivesc sâmbătă dimineaŃa prin cimitir. iar băieŃii îşi caută prin ganguri Dumnezeul lor în fumuri. noaptea. valabil în cazul oricărui autor – n-are rost să ne scufundăm aici în discuŃii despre rolul şi limitele criticii/exegezei literare –. Totul sau nimic! De unde atâta tot!? De unde atâta nimic!? A Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” . nu mai sfărâmaŃi marele nimic în nimicuri comune şi nu încercaŃi să le aranjaŃi ca într-un cub al lui Rubic. dar parcă la unii este mai valabil decât la alŃii. târându-mi boccelele pe-o străduŃă de burg franŃuzesc. mi s-a oprit brusc ticăitul şi m-am aşezat cu dosu’ pe valiză. după caz. nu-mi displace şi că reacŃia de respingere nu e generată atât persoana şi/sau de scriitura lui Cioran. acoperă la loc şi redescoperă altceva. HaideŃi. aşteptând. dar imposibil de prins în mână! Valoarea lor stă în sclipire şi trase în lingou nu mai fac două nule. care mereu au ceva de comentat. de corectat. cât de imensa literatură parazitară care le înconjoară. de adăugat. aşa cum mai demult Dumnezeu mă luase pe o bucată de prescură! Bag seama că n-a vrut. Nihil pe toate fronturile! Dumnezeu s-a umflat peste măsură. Coborât din rata de Paris. nu mai zgârmaŃi cu peniŃele prin pustie.. când fetele s-au retras să-şi cânte păcatele la acordeon. Din cauza lor. am ajuns să îl privesc pe Cioran cam ca pe untura de peşte. orice. siliŃi-vă să le creaŃi! TăceŃi! N-aş striga mai departe de teamă să nu cad în păcatul pe care îl strig! Nu pot însă să îmi reprim tentaŃia de a mi-l imagina rânjind la cer văzându-şi apologeŃii luaŃi un pic în balon! Dar strig! Când un copil de la Ńară dă ochii cu o catedrală gotică.

am încercat să le strâng în pungile rezistente şi încăpătoare luate moca de la supermarşeu. S-a aprins… urlă… Nu-l ascult. Profesorul îşi cere scuze! Îi răspund „C’est pas grave!”.. Se umple lumea de mine şi eu nu-mi găsesc loc nicăieri. culori şi mirosuri.. nici soarta copiilor de nu ştiu unde.. dar sunt băiat salon şi nu-Ńi fac nimic”. În Cahiers. N-oi fi eu singurul fără Dumnezeu din lumea asta! Trebuie să mai fie şi alŃii şi uite că trăiesc cumva! Mai o nebunie. nu semnez.. mi-am revenit şi mi-am continuat în sevraj drumul. preiau clişee cu toptanu’… Las’ că nu-mi plac… umplem timpul cu ele. Are în biblioteca universităŃii trei rafturi în care nu pare să fi băgat cineva vreodată mâna. rasism etc. Nr.. răsfoiesc. M-am ascuns într-un babel numit résidence universitaire. Fotocopiez – Hélas… le photocopillage tue le livre! – decupez cu lama de ras. Dormitam într-o dimineaŃă la un seminar de istoria ideilor… ha-ha-ha… politice. de căpşune. insipide… Las ochii-n pământ dimineaŃa când mă-ntâlnesc cu măturătorii! M-ar linşa cu siguranŃă că bucăŃile de obiect neidentificat cu care îşi rup zilnic spinările sunt rodul plimbărilor mele noctambule. nici pedeapsa cu moartea. Sunt mici dar grele rău. ConferenŃiarul îşi pierde cumpătul… se ridică şi pleacă bodogănind despre corectitudine politică. 2 • E m i l Ci o ra n . Răsfoiesc. nefiind în stare să sufăr pân’ la capăt. Pe unde umblu las în urmă firimituri.. nici pe dincolo. Din raŃiuni de bibliografie îl aleg pe Cioran. Câtă diversitate în exprimarea plictiselii! Camerunezul meu vorbeşte cam de-o oră şi nu dă semne că s-ar apropia de fin. Nu am nici o părere! Nu mă psihanalizaŃi cu forcepsurile voastre ruginite! LăsaŃi-mă-n metecia mea! „Le-a sărit în ochi românia ta. pe o coală albă şi fotocopiez din nou. nu mă interesează – vă jur! – încălzirea globală. la mine sau prins că-s moldovean”. nereciclabile. de damă. lipesc peticele cu dulceaŃă Top Budget.. dar aud la fiecare zece secunde peuple sau nation. Dar în loc să mă pierd cuminte în mozaicul de limbi. etc.. mai un chip cioplit. ignifuge. ce-mi place asta… Sună aşa a „ai cam comis-o. nici la fel. Deşeuri nebiodegradabile. Vorbesc în bucăŃi mici şi trăiesc în bucăŃi mici-mici. nu recunosc. Culmea e că tot umblând prin Cioran devin tot mai puŃin cioraniac.Et in Ciorania ego 391 BineînŃeles că. care o iau razna şi se pierd care încolo.. Dar hai să fiu metodic. şi-un Dumnezeu trebuie să-mi fie martor că nu mi-am dorit niciodată majusculele. Câteva fătuce încep să chicotească. «Roumain d’origine contrôlée». inodore. la care juni din toate colŃurile lumii vorbeau despre tot felul de tâmpenii monumentale debitate de diverşi domni dornici să schimbe… ha-ha-ha… lumea. Ah. M-am trezit luat ca din oală: „Vous Monsieur le Roumain… vous devez préparer un mémoire sur la pensée politique de chez vous…”. zicea amicul doftor de vinuri care îşi dregea pe frantuzeşte graiul de la Ieşi. scot citate pe minuscule „bulletins de demande”. Ce dracu l-o fi nemulŃumit p-acesta dacă avea bani de Ńigări. din instinct de conservare. Le Roumain în sus! Le Roumain în jos! De ce i-o trebui lumii un Le Roumain? Şi cum m-or fi găsit fix pe mine? Nu voi să fiu nici aşa.. dar s-au repede strâns tone şi a trebuit să renunŃ… Merg în continuu.. zi şi noapte. Mă simt puternic! Urmăresc feŃele auditorilor. La început. îl văd întro poză fumând dintr-un porte-cigarette lung. nu ştiu cum am făcut şi-am ajuns Le Roumain! Chiar aşa. incolore. Aleg o bucată din Sur deux types de société – Lettre à un ami lointain pe care trebuie să o răspândesc camarazilor. Uite. ViaŃă într-o rână de pe-o secundă pe alta! Din cauza limbii mă simt ca un şchiop făcând echilibristică cu piatra de moară în cârcă. vezi. căci mă las cu totul în fiecare dintre ele. de frică să nu mă sufoce. Gata! Acu’ ce dracu’ să le spun io ăstora? Mă enervează… În ziua stabilită aflu că trebuie să împart timpul cu un monsieur care Ńine morŃiş să ne popularizeze „La Constitution du Caméroun”. Aha! Cum să nu? Dacă-i musai cu plăcere! Aşa că scarpină-te Sucă în ceafă şi cată în inima Franciei abisul înŃelepciunii rumâneşti. nici altfel.

Închei cu „la politique est le domaine des pseudo-problèmes”. Evit faza cu „le plus grand styliste”. Pentru fiecare cităŃel caut un altul să-l contrazică. „espece de Werther des Carpates”. totuşi. „apatride métaphysique”. système. Cioran. Din gura unei corcituri de „p’tit négre” cu „vache espagnole” ar suna ilar. modernism… ocolesc mult… revin. Mi-ar fi plăcut măcar să nu fi-nŃeles chiar nimic. are ceva puternic. Ce idee stupidă să te sinucizi aici! Dacă nu cumva ai noroc să te lovească bateau-mouche-ul fix în moalele capului. nu total. autohtonism. stat liberal. concepŃie istoristă. După ce s-a lăsat atâta amar de vreme fraierit cu alcool. în schimb.392 Radu Buruianu C’est mon tour! Aş vrea să scap de ei spunându-le din prima că „la pensée est une expression organique obeissant aux caprices des nerfs”. Abia acum îmi dau seama cât de ciudat sună Sióran. „tout ce qui est forme. Parcă ar fi o uşă care scârŃâie sau o mâŃă trasă de coadă. ca alŃii. Nu-mi fac iluzii. Se aude o voce de trestie: „anarchiste de droite”. „je crois à la catastrophe finale […]. iar ceilalŃi se uită invidioşi. de copac bătrân crăpat de fulger. Nerăbdare. dar măcar spectacol… Marea aflare în treabă… Parisul miroase a oaie. drepturile omului. Anul trecut probabil a fost în Tower Bridge. Accept de dragul ideii că odată şi odată le vor arăta nepoŃilor poza cu „The French Guy”. d’une carence en énergie intérieure. Mes hommages şi săru-mâna. Fiasco. după-amiaza. la anul va fi cine ştie ce eucalipt. Din păcate. Toute prédiction est risquée et ridicule”. Punct! Vă mulŃumesc! Bună ziua! Dă cineva o cafea? Mă abŃin. Micul sinucigaş ascuns cu jenă de fiecare dintre noi nu mai are răbdare şi a început să bată din picioare. Perorez despre generaŃia ’27. Măcar o dată pe an. Românaşii rigolează. Vulgarizez: vorbesc de capitalism vs. amor şi câte altele. Madame! Radu Buruianu Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Am probabil un aer „very french”. catégorie. plan ou schéma procède d’un déficit des contenus. bărbătesc. comunism. antidepresive. Un strop de apă în veninul originar: există. Mă chinuiesc să argumentez „le caractère fragmentaire et contradictoire de l’oeuvre cioranienne”. O duduie asiatică îmi cere „un seul mot”. Sena e jegoasă. La piciorul lui Eiffel e înghesuială mare. căci un grup de americani magnetizaŃi îmi propun o stică de vin ca să îmi „take a picture”. Nu-mi vine un altul şi zic „voyou”. un om căruia nu-i pot nega dreptul de a vorbi despre Cioran. că din rateurile vieŃii Ńâşneşte filozofie. vrea în sfârşit ceva tare. Înjur pe româneşte. nu te vei pricopsi decât cu o prozaică ciupercă şi vei fi scos cu mâinile sucite de băieŃii de la Gendarmérie Nationale în blitzurile lacome ale vreunui grup de japonezi. „maître du pessimisme contemporain” etc. d’une stérilité de la vie spirituelle”. De-ar fi prins măcar o secundă în World Trade Center… Luxembourg aduce a Parcul Poporului pe 23 august. de os zdrobit cu piatra. Dă-i omului ce vrea să audă! Aplic etichete de genul „adolescent terrible”.

Sau. Aufheben. Heidegger vorbeşte despre o gândire înŃeleasă drept corespondenŃă iniŃială între om şi fiinŃă în interiorul Limbii. astfel. însul lui Samuil Micu. în rostirea G Cai e tel e A c ade m ie i Int e rn a Ńi o n al e „M i h ai Em i ne s cu ” . pentru noi. una dintre etimologiile FiinŃării vorbeşte limpede despre căminul pe care omul limbajului şi l-a construit în fiinŃa limbajului. Dumnezeu întâmplător în neantul valah ândirea speculativă a fiinŃei. astfel. metafizica indiană ar deveni inautentică dacă spiritul cercetător nu ar avea ştiinŃa unor întregi constelaŃii de înŃelesuri care s-au întreŃesut în jurul unor cuvinte precum sat. un pericol ce trebuie depăşit. Rostirea românească a păstrat cu delicateŃe. aşa cum i s-a întâmplat unui filosof în cuvântul german Verschulden. hypokeimenon. cauze pe care de le vom strânge la un loc ca răspundere. gândirea fiindului este o speculaŃie a corespondenŃelor posibile cu realităŃile universale. Primul pericol este acela al analogiei. Începutul este temeiul însuşi al fiinŃei lucrurilor şi al lucrurilor fiinŃei. Pentru ceea ce este iniŃial rostirea noastră. fără Marele Anonim. un răspuns. eon. Dansein. Răspunsul poate fi răspunderea noastră în faŃa fiinŃei lumii. căci atunci când s-a spus în greacă acel „la început a fost cuvântul” s-a aşezat cuvântul arché. în chip propriu. neti. greceşti. deveninŃă. maya. Weltgeist. De altfel. prin care traducem „începutul”. ce-ar fi grecii fără to on. ori logos? Dar ştiinŃa absolutului la germani fără Sein. trebuie înŃeleasă în situaŃiile ontologice în care fiindul „răspunde şi corespunde” lui Ens. vom putea da un înŃeles nou căderii de-a fi a lumii. Pericolul analogiei devine vizibil în limbile omului. fără estime. EnsistenŃă. dacă e nelipsit de geniu. Căci aceasta este „căderea” de-a fi a omului: să existe. are cuvântul arheu. Pentru a aştepta cum se cuvine fiinŃa să ajungă la sine. eveniment. ea ne apare. deopotrivă. este. Ding an sich. Acesta este sensul locuirii în marea Casă a FiinŃei. cerceta limbajul metafizicilor indiene. arătând că pentru fiinŃele multilate ce suntem. mai nou. Gewesen. S-ar putea. iar latina l-a aşezat pe „principicum”. –dacă vrem să spunem în chip propriu ceva despre acel cum este cu putinŃă ceva în loc de nimic? – limbajul metafizicilor româneşti. nirvana. am promis mai multe cuvinte: avenire. poate şi cu o durere stinsă sensul căderii lumii. spune filosofia. De exemplu.393 Constantin Barbu Mică istorie a nihilismului românesc sau cum a căzut. idea. neti. Cel de-al doilea pericol. Analogia este în fond o anatomie a limbajului. ah. Noi l-am aşezat început. poate. pentru orice gânditor care are ispita unei filosofii a viitorului. Este cuvântul Hestia. enerfeia. şi. Numai că această corespondenŃă trebuie o bună oglindire: adică ea trebuie să fie o corespondenŃă iniŃială. Antinomiile transfigurate ale lui Blaga şi contradicŃia unilaterală a lui Noica sunt întâiele construcŃii teoretice care constituie. eonul lui Eminescu. – căderea de-a fi a lumii este difuză în căderea de-a fi a omului. brahman-atman etc. Analogia. Am putea spune că adăpostul intim-esenŃial al insului este locuirea în Ens prin limbaj care devine. antiteticul. de la bunul început arheu. bhava. germane şi. fără întru sau fără ins? Aşa cum este rostirea românescă. Welt. dialogul nostru cu toate cele patru cauze. stă sub semnul două pericole. ca orice mare gândire care se vrea atotcuprinzătoare. între care una este. şi o corespondenŃă în interiorul acestei Case a FiinŃei. intră în corespondenŃă cu însăşi FiinŃa cea mare a lumii dacă el (se) deschide (spre) o altă întrebare. Orice răspuns dat cu autentică răspundere. ousia. hen. ori Geist? Ori ontologia românească fără ipochimenul lui Cantemir. ceea ce este o adevărată Casă a FiinŃei. În Die Kehre. al doilea este jocul antitetic.

394

Constantin Barbu

filosofică românească, altceva decât gândirea tradiŃională şi nominalistă. Pentru a putea înŃelege onticitatea în interiorul istoriei fiinŃei vom apela la etimologia cuvântului fiinŃă. Etimologia indo-europeană oferă trei rădăcini: prima este asus, care înseamnă viaŃă, vieŃuitor şi în sanscrită are construcŃiile verbale esmi, esi, asti, asmi. În greacă sunt eimi şi consacratul einai. În latină: essum şi esse. În germană: sind, sein. În română: sunt, eşti, este, suntem, sunteŃi. Cea de-a doua rădăcină indo-europeană este bhu, bheu. Greaca, de la rădăcina phyo le-a format pe physis şi phyein. Limba latină are perfectul lui esse fui şi fue; germana pe bin şi bist şi forma impersonală bis. Limba română l-a păstrat în perfectul simplu, fui şi în mai mult ca perfectul, fusesem. În însuşi cuvântul Fire. A treia rădăcină a verbului „a fi” provine din indo-europeanul vasami. Pentru greci, după cum ne spune Socrate în dialogul platonician Cratyles, există un cuvânt Hestia care poate proveni din essia şi ousia şi are o multitudine de înŃelesuri: căminul universului, focul altarului, ceea ce dă impuls realităŃilor curgătoare, ceea ce rămâne. De la aceea şi rădăcină, limba germană şi-a derivat pe wesen, wohnen, was, war, west; gewesen, care este esenŃa; participiul wesend, în an-wesend, ab-wesend; wesen, în An-şi Ab-wesea. Latina îl are pe sens în praesens şi ab-sens. Cele trei rădăcini donatoare de fiinŃă ne dau trei înŃelesuri. Primul, asus, dă seama de viaŃă şi vieŃuitoare şi îl vedem răspunzător de soarta lui Ens împlintat în fiinŃă şi ins. A doua, bhu, bheu, are o constelaŃie de înŃelesuri, fiind o deschidere în prefacere, răsărire şi desfacere, contopire-consumare-isprăvire. Prin ea, firea îşi caută neîntrerupt locaşul ei predestinat. Cea de-a treia rădăcină, vasami, este starea esenŃială de rămânere prin care geniul limbii a pus la dispoziŃia gândirii speculative un nebănuit tratat despre reminiscenŃă. Hestia, aşa cum ne îndeamnă, în tăcere, Socrate, poate descrie o variantă a istoriei fiinŃei. S-ar putea întruchipa o istorie a omului legat de fiinŃă, cu toate ale lui, gândire, spirit, cultură, fiinŃa însăşi prin acest concept plurivoc şi poliform care este hestia. Hestia provine din doricul ousia. Ousia, la rândul său, în forma osia provine din heracliticul (othoūn) al realităŃilor ce veşnic curg. Astfel, devenirea şi fiinŃa sunt una încă de la începutul gândirii lor. Şi Heidegger, îndrăznind să cugete că Parmenide şi Heraclit spun unul şi acelaşi lucru, re-cunoştea gândul uitat al lui Socrate. Ousia a împărŃit pentru multe veacuri gândirea, spiritul, poate istoria şi cultura lumii; este cunoscută, dintr-o carte a lui Florenski despre Stâlpul şi temelia adevărului, cearta dintre susŃinătorii lui homoousia şi homoiousia. Gânditorii homoousia-ei sunt, în fond, intransigenŃi consubstanŃialişti, iar adversarii lor homoiusienii – străluciŃi analogişti. Dacă pentru primii totul era „de aceeaşi fiinŃă”, pentru ceilalŃi cele individuale erau numai „asemenea” cu suprarealitatea, dar nu dintru aceeaşi natură. Istoria fiinŃei româneşti s-a înscris până la Blaga sub semnul homoousia-ei. Ca pecete a participaŃiei şi steag al consubstanŃialităŃii. Prin sistemul lui Blaga (vezi paradoxele antinomiilor transfigurate din DiferenŃialele divine) şi Devenirea întru FiinŃă, tratatul lui Noica (vezi contradicŃia unilaterală: numai devenirea „contrazice” fiinŃa) gândirea speculativă românească aşază primele temelii teoretice ale unei alte gândiri decât cea nominalistă şi tradiŃională. Înainte de a face o schiŃă de istorie a lui Ens în ontologia occidentală şi de a ne introduce în istoria fiinŃei, ca ştiinŃă contică, vom transcrie din Istoria fiinŃei cu metafizică a lui heidegger, aceste note din capitolele FiinŃa şi ExistenŃa: „aletheia (apeirom, logos, hen-arche) Dezvăluirea ca dis-poziŃie physis (reîntoarcerea în sine însăşi) ousia a-fi-prezent, stare non ocultată idea vizibilitate (agathon) Cauzalitate energeia Operitate Dispozitivitate en-echeia to telos hyparchein a-fi-prezent, ceea ce domină pornind de la

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

395

a-se-întinde-sub-privire subjectum actualitas: fiindul-realulrealitatea creator-ens creatum causa prima (ens a se) (…)”7 Istoria ExistenŃei cunoaşte douăsprezece ipostaze: 1. esenŃă primă subiectuală: omnipersistenŃa, prote ousia. 2. înflorire predominantă originară: prima esenŃă gândită ca tode ti on, dominanŃa prin arche. 3. energie ontică: esenŃa pură a actualităŃii ca existenŃă entitativă. 4. existenŃă entitativă: actul eului cugetător-reprezentare; subiectul; ego; existarea este esse-le lui ego sum; prezenŃa. 5. reprezenteitate în subiect: vis primitiva activa, actualitatea subiectului, substanŃialitatea monadei. 6. ExigenŃei a esenŃei; nisus ad existendum; depăşirea distincŃiei potentia-actus. 7. obiectivitate. 8. existenŃă fundamentală: esenŃa fiinŃei fundamentului: „fiinŃa însăşi în devenirea însăşi înspre şi contra fundamnetului”; „devenirea «contradictorie» în sine”. 9. ExistenŃă restrânsă la uman: „omul vrea să fie el însuşi”; Kirkegaard. 10. ExigenŃă către transcendenŃă: a fi personalitate. 11. Ek-sistenz: „ek-statica in-sistenŃă în luminişul deschisului şi al Dasein-ului”; Haidegger. 12. Eterna reintoarcere la Identic ca existenŃial8 Ens traduce grecescul on, eon cum apare în Parmenide, Quintillian, în ale sale oratoriae Institutiones, atribuie paternitatea lui ens lui Flavius Fabianus Papirius care foloseşte pluralul entia. Despre echivalenŃa lui on cu ens avem un gând al lui Boethius păstrat în In Isagogen Porphyrii commenta. În originalul ontologiei româneşti, Samuil Micu va pune în joc un strălucit gând propriu în care se arată ştiutor că; „grecii on, latinii ens zic, noi l-am putea zice ce este, (…) îns (…)”. În Istoria FiinŃei ca metafizică, Heidegger are o interpretare decisivă dar care a rămas încă nefructificată. El observă: „Ambiguitatea eon-ului sau on-ului, gândită nongramaticală. Ceea ce înŃeleg nominalul (fiindul însuşi) şi verbalul (fiinŃa), gândite originar”. Ambiguitatea lui ens ca insul însuşi şi fiinŃă a fost încercată şi în gândirea noastră speculativă. Am numit acest sentiment al fiinŃei în româneşte, sentiment entitativ (de la ens) sau contic (de la eon). Ce vrea să spună, în fond, un astfel de sentiment eontic? Sentimentul eontic vrea să spună un gând al nostru despre trăirea adevărului participaŃiei la FiinŃă. Heidegger, încercând să traducă marele gând al lui Parmenide: Chre: to legein te noein t’: eon: emmenai.9

7 8

Martin Heidegger, Nietzche, II, Traduit de l’allemand par Pierre Klossowski, Gallimard, 1976, p. 379. Idem, p. 382-383.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

396

Constantin Barbu

deplângerea decăderea trans-punerii înŃelesurilor aurorale ale spiritului presocratic într-o limbă occidentală. Gândul acesta: „necesar: astfel s-o rosteşti, în chip egal gândirea: fiindul: a fi”, poate fi gândul propriu omului, marele strigăt al FiinŃei şi la ExistenŃei. Problema care ne preocupă este aceea a duplicităŃii eminentului participiu eon, pe care limba latină l-a transpus prin ens. „Participiul eon, fiindul, spune Heidegger în Was heisst Denken?, nu este, alături de alte participii, şi el un participiu. Eon, ens, fiindul este mai degrabă acel participiu care adună în sine toate celelalte participii posibile. Dunla semnificaŃie a participiilor rezidă în duplicitatea a ceea ce ele numesc fără să exprime. Dar această duplicitate, la rândul său, rezidă în ceea ce este în chip eminent dublu, şi care se ascunde în cuvintele eon, fiind”10. Duplicitatea eontică, unică în felul ei, conŃine această eminenŃă: fiindul îşi are esenŃa în FiinŃă şi FiinŃa îşi are esenŃa ca FiinŃă a unui fiind11. Metafizica participaŃiei fiindului la FiinŃă, platoniea methexis, se întemeiază pe participiul unic eon din gândul parmenidian: „Chre: to legein te noein t’: eon: emmenai”. Eon cuprinde toată actul FiinŃei şi ceea ce este unind sensul verbal al lui einai cu cel nominal al lui to eon12. Filologie, eon poate avea înŃelesul de existenŃă şi de existent. Uvo Hölscher, în Sein und Seiendes bei Parmenides, a demonstrat că înŃelesul cuvântului „eon” este ceea ce este, Seiendes, fiind, deci, subiect absolut13. Atât Burnet, Kernfeld cât şi Bröcker, în Gorgias contra Parmenides14, dau gândului eleatic acest înŃeles: „E tot una a gândi şi gândul că (ceva) este”. În Aurora filosofiei greceşti, Brunet e de părere că „nu trebuie să traducem to ron prin fiinŃă (Sein, Being). Acest cuvânt înseamnă ceea ce este (das Seiendes, What is). În ceea ce priveşte pe (to) einai, el nu se întâlneşte şi nu putea să se întâlnească15. Dacă filologia clasică încearcă să adumbrească eminenŃa şi temeinicia grecescului eon, echivalentul său latinesc ens păstrează un-doirea originară, având legăturile iniŃialităŃii intacte: cu principiul, verbul, timpul, raŃiunea, temeiul, libertatea, fiinŃa, insul. Reamintirea lui ens – coborîtorul substanŃei în subiect – îşi poate începe istoria cu Ensul lui Cantemir şi inter ens et ens din Sacro Sanctae Scientiae indepingibilis Imago. Dacă în metafizica lui Cantemir Ens era presimŃit şi subânŃeles ca fiinŃă şi fiire individuală, un ins dotat cu „ipochimen”, în ÎnvăŃătura Metafizicii lui Samuil Micu Ens cunoaşte primul triumf conştient al dublului înŃeles de fiinŃă şi ins, capitolul lui Baumeister De Notione Entis et non-Entis fiind tradus prin „De Îns şi de Neîns”. Dacă vom deschide DicŃionariulu limbei române al lui Massim şi Laurian, vom găsi, în capitolul dedicat FiinŃei, familia sa de cuvinte, poate stranii în forma lor, dar prin dorul lor originar, de latină, demne de o prea euvenită reamintire în lucrarea pe care spiritul o încearcă de veacuri în istoria fiinŃei româneşti: „fiendu – de la fire, quum essem: «fiendu în casa mi se presentă; voi fiendu deja maturi, nu se cade». fiente – fiens, ens, care este, care se face.
Martin Heidegger, Was heisst Denken? trad. franc. de Aloys Becker şi Gérard Granel, Qu’appelle-t-on penser? P.U.F., Paris 1973, p. 172. Fragmentul lui Parmenide trebuie înŃeles, în traducerea lui Heidegger, astfel: „Necesar: astfel s-o rosteşti, în chip egal gândirea: fiindul: a fi”. Pentru „marele strigăt”, v. p. 200. 10 Martin Heidegger, idem, p. 204. 11 Martin Heidegger, idem, p. 204. 12 Martin Heidegger, Moira, în Essais et conferences, trad. André Préau, Gallimard, 1976, p. 289-290, V. şi nota 3 a traducătorului. 13 Uvo Hölscher, Sein und Seiendes bei Parmenides, comunicare la al V-lea Congres al SocietăŃilor de Studii Clasice (F.I.E.C.), Bonn, 1-6 sept. 1969, apud Ion Banu, Studiu istoric în Filosofia greacă până la Platon, I, partea I. I, Editura ştinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. XCV. 14 W. Bröcker, Gorgias contra Parmenides, în „Hermes”, Band 86, 4, 1958, p. 438 apud idem, p. XCVI. 15 John Burnet, L’Aurore de la philosophie grècque, éd. franc. par Aug. Reymond, Payot, Paris, 1970, p. 206.
9

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

397

fientia – fiens, ens, esseatia, existentia, substantia, ce este, ente, essentia, esistentia, presentia. fientiare – existere, a fi în fientia, a essista, a figura. fientiatoriu – existens, a fi în fientia, care figuredia. fientiatu – care a fost în fientia”. Eliade, la rândul său, scrie în Decalog: „Dar acest Ens s-a tradus pe greceşte pe alte limbe deus, Deu, Dumnedeu, Dio, Dieu, Got, Allah, Bog, etc. TraducŃiele vorbelor din o limbă în alta nu fac niciodată equaŃiuni mathematice. Fie că mosaist, însă, fie că creştin sau musulman nu înŃelege în limba sa cu numele ce dă FiinŃei Supreme sau Adevăratei FiinŃe, decât ceea ce Moyse a înŃeles prin Ens în mascule şi în femine totdeodată în activ şi în pasiv”. Va urma apoi Eufrosin Poteca cu estimea sa ce va echivala în „cuvântarea de estimi” din Elementuri de Metafizică cuvântul italian, al lui Francesco Soave: ente. Începutul marelui destin al lui Ens în subiectivitatea românescă îl găsim însă la Eminescu, în această însemnare: „Das Wesen der Welt Ens realissimum Nonens-Fiens-Ens defiens-Nonens Ens = E–(t+s+c) : E–t–s–c Desum Nonsum–fior–sint–desum–nonsum Complexul ideilor obicinuite–vertebrele caracterului–a Eului”. Cu Das Wesen der Welt ca Ens realissimum, cu acel „ens lipsit de timp” şi Grund, înŃeles cu Ens entium, va aduce substanŃa în subiect deschizând calea către o nouă substanŃă. „Eminescu, spune Noica, în Povestiri despre om…, substanŃa a devenit subiect. Cultura noastră folclorică, cultura limii largi aşa cum a ştiut el să şi-o însuşească, în sfârşit rostirea noastră românescă, toate laolaltă se topeau pentru Eminescu într-o substanŃă. El le-a făcut subiect. Pătruns de ele, le-a pătruns şi îmbibat, la rândul său cu subiectivitatea sa, aşa încât codrul se leagănă acum, pentru noi, aşa cum l-a cântat Eminescu, iar zeii şi oamenii se tânguie după tânguirea lui. Fireşte că se mai pot închipui, în cultura noastră, şi alte subiectivităŃi creatoare în care să se rezolve substanŃa aceea. Dar între timp Eminescu a devenit substanŃă şi subiectele creatoare noi nu mai pot apărea în lumea noastră fără să-l distileze pe el, ca o esenŃă, în subiectivitatea lor”16. În răspândirea substanŃei Eminescu este o încercare de „afirmare de subiectivitate românească”17. În Istoria FiinŃei subiectivitatea pune în joc următoarele gânduri: –„fiinŃa este realitatea în sensul reprezenteităŃii indubitabile”. –„fiinŃa este realitatea în sensul apetiŃiei reprezentante, care pornind de la simpla unitate sfârşeşte prin unificarea, de fiecare dată, a unui fiind, care este o lume”. –„fiinŃa ca o astfel de unificare este actualitas”. –„fiinŃa, totuşi, ca realitate astfel aficace (voitoare în chip preferenŃial) are trăsătura fundamentală a voinŃei”. –„fiinŃa, ca acest a vrea, este ceea ce face constantă consistenŃa, care nu mai rămâne o devenire”. –„fiinŃa, pentru că fiecare voinŃă este un a-se-vrea, se caracterizează prin tendinŃa «spre sine însăşi», care ajunge la propria esenŃă numită raŃiune, ca ipseitate”.

16 17

Constantin Noica, Povestiri despre om după o carte a lui Hegel, Cartea românească, Bucureşti, 1980, p. 52-53. Idem, p. 53.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

398

Constantin Barbu

–„fiinŃa este voinŃa de voinŃă”18. –„fiinŃa este Ens en-sistens, EnsistenŃă*. Sentimentul eontic întruchipat în subiectivitate este trăirea adevărului, a libertăŃii entitative a ExistenŃei expuse. „Adevărul este, scrie Heidegger în Ursprung, starea de neascundere a fiinŃării ca fiinŃare. Adevărul este adevărul FiinŃei. FrumuseŃea nu vine doar să se adauge acestui adevăr. Atunci când adevărul se aşază în operă el apare. ApariŃia, este ca această fiinŃă a adevărului în operă, şi ca operă, frumuseŃea. Frumosul nu Ńine doar de plăcere şi nu se mărgineşte să fie doar numai datorită faptului că forma s-a luminat odată dinspre FiinŃă, care este esenŃa de fiinŃă (Seiendheit) a fiinŃării. Pe atunci, fiinŃa survenea ca eidos. Idea se rostuieşte în morphé şi hyle, în speŃă ergon-ul, este modalitate a prezenŃei devine actualitas a lui ens actu. Actualitas devine realitate. Realitatea devine obiectualitate. Obiectualitatea devine trăire”19. Trăirea obiectualităŃii este o luminare a adâncurilor esenŃei lucrului căci lucrul este, după o vorbă a lui zarathustra, medicul omului. „Nucleul lucrului grecii îl numeau pesemne, scrie Heidegger, to hypokeimenon. Pentru ei, acest caracter „nuclear” al lucrului se referea la ceea ce stă ca temei şi există constant. Caracteristicile se numesc însă tà symbebékota-ceea ce apare împreună cu fiecare lucru existent şi survine întotdeauna laolaltă cu el”20. ExistenŃa fundamentală a gândirii greceşti a fiinŃei fiinŃării va fi trans-pusă în orizontul gândirii romano-latine – hypokeimenon devenind subjectum, hypostasis: substantia, symbékos: accidens21. Ens actu, ca trăire, este fiindul ca subjectum, lumea lui ens creatum („fiindul este subjectum în sensul hypokeimenon-ului, care are ca prote ousia marca sa distinctivă în fiinŃaprezentă a ceea ce este în fiecare clipă”) (Heidegger, Die Metaphysik als Geschichte des Seins)22. Subjectum şi substants coincid ca orizont al înŃelesului şi definesc subsistentul şi realul substanŃei. Substantia este ousia hypokeimenon-ului. Hypokeimenon ca sub-iacenŃă rosteşte ceva prin logos. „Logosul şi cu el hypokeimenon-ul ajung în sfera interpretării termenului de traducere ratio (hreo, hresis: discurs, ratio; reor: a enunŃa, a Ńine pentru, a justifica). Ratio, în conformitate cu aceasta, este alt nume pentru subjectum, sub-iacentul”23. Rostirea modelează esenŃa subiectului, ea devine determinaŃia întru-temeiului (arche, Untergrund) şi a temeiului (aitia, Grund).

Martin Heidegger, Die Metaphysik als Geschichte des Seins, 1941, în Nietzsche, II, trad. Par Pierre Klossowski, Gallimard, 1976, p. 362. Die Metaphysik als Geschichte des Seins şi Entwürfe zur Geschichte des Seins als Metaphysik, sunt prezente în toată lucrarea. 19 Martin Heidegger, Ursprung, în M. Heidegger, originea operei de artă trad. şi note: Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu. Studiu introductiv Constantin Noica, Editura „Univers”, Bucureşti, 1983, p. 94-95. 20 Idem, p. 36-37. 21 Idem, p. 37. 22 Op. cit., în Nietzche, II, ed. cit., p. 361. 23 Idem, cap. „MutaŃia hypokeimenon-ului în subjectum”, pp. 344-349.

18

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

399

Spiritul eontic şi spiritualitatea Subiectivitatea românească înŃeleasă ca o căutare a temeiului dătător de linişte, siguranŃă şi libertate trebuie să renască în orizontul originar al FiinŃei. Arhetipurile spiritualităŃii româneşti – MioriŃa, Luceafărul, TinereŃe fără bătrâneŃe şi viaŃă fără de moarte, Archaeus – vămile prin are sufletul, chipurile prin care spiritul, transparenŃele prin care geniul naŃional au transferat substanŃa Spiritului Universal într-o rostire proprie subiectivităŃii româneşti – sunt temeiurile filosofiei culturii la Blaga şi ale filosofiei fiinŃei la Noica. Blaga şi Noica au căutat să cunoască, să intuiască şi să realizeze determinantele spirituale ca esenŃe ce exprimă calităŃile fiinŃei româneşti în general. Blaga ba porni, în filosofia culturii, de la fundamentul de jos – de la „matricea stilistică”. Teoria matricei stilistice e strâns legată de mumele goetheene cunoscute de plăsmuitorul german al lui Faust din Plutarh, cel ce ne spune că „în cîmpia adevărului zac fără mişcare proiectele, formele şi străvechile chipuri a tot ceea ce s-a întâmplat şi are să se întâmple şi din veşnicia care le înconjoară, acestea se scurg asemenea timpului”. În consens, filosoful SpaŃiului mioritic afirmă că, „tradiŃia noastră e matricea stilistică în stare binecuvântată ca stratul mumelor”. De aceea, Blaga, iubind şi admirând cultura populară, îndemna „mai presus de toate să luăm contactul […] cu centrul ei generator, binecuvântat centru generator”. PotenŃele creatoare ale apriorismului românesc se cunosc şi ne vom opri la prima determinantă spirituală – anume spaŃiul mioritic, „substrat spiritual al creaŃiilor anonime ale culturii populare româneşti”, „înzestrat cu specificele accente ale unui anume sentiment al destinului”24. Cu „cheia de aur” dăruită de MioriŃa, prin ideea acestui orizont spaŃial, inconştient, Blaga speră să deschidă „multe din porŃile entităŃii româneşti”; ideea esenŃială constă în solidaritatea sufletului românesc cu spaŃiul mioritic: „cu acest orizont spaŃial se simte solidar ancestralul suflet românesc, în ultimele sale adâncimi”25. Opinia că MioriŃa merită rangul de „adevărat arhetip al spiritualităŃii populare româneşti” (Mircea Eliade) e împărtăşită de numeroşi folclorişti, sociologi, filosofi. Oare dezvăluie, în adevăr, această baladă (chiar „unică în experienŃa spirituală a poporului român”), în întregime şi profunzime, geniul nostru etnic? În reevaluarea întreprinsă în L’agnelle voyante (De Zalmoxis à Gengis-Khan), Mircea Eliade explică adeziunea aproape totală la MioriŃa prin sensul impus de baladă adsurdului însuşi „răspunzând nefericirii şi morŃii printr-o feerie nupŃială”26. Un examen mai puŃin feeric a propus Constantin Brăiloiu în lucrarea Sur une ballade roumaine: La Mioritza, susŃinând că „le texte nous livre deux thèmes, ici confondus, mais distincts, par eux-mêmes et dissociables”27. Prima temă folclorică este a morŃii asimilate nunŃii, particulară, se spune, folclorului balcanic. Sermo suppositus al Sfîntului Augustin conŃine şi le această asimilare fiindcă tema e străveche, având rădăcini în preistorie28. Chiar limbile sanskrită şi greacă au păstrat acest adânc mister al nunŃii sacre: a lua în căsătorie (êko
Lucian Blaga, SpaŃiul mioritic, în Trilogia Culturii, F.R.L.A., Bucureşti, 1944, p. 167. Idem. 26 Mircea Eliade, De Zalmoxis à Gengis-Khan, Études comparatives sur les religions et le folcklore de la Dacie et de l’Europe orientale, Payot, paris, 1970, (chap. VIII: p. 218-247), p. 244. 27 Constantin Brăiloiu, Sur une ballade roumaine: La Mioritza, Genéve, 1946, p. 4, apud. M. Eliade, op. cit., p. 228. 28 Mircea Eliade, op. cit., p. 242. ÎnvăŃatul român citează un fragment din Sf. Augustin, Sermo suppositus, 121, 8 (În Natali Domini, IV).
25 24

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

400

Constantin Barbu

bhû, a deveni unu) înseamnă şi amuri, aşa cum grecescul teleo înseamnă „a fi desăvârşit”, „a fi căsătorit”, „a muri”29. A doua temă este după Constantin Brăiloiu „substituŃia unui element sau obiect întâmplător în accesoriile normale ale ceremoniilor Ńărăneşti”. Scriind filosofia fiinŃei româneşti, Noica va începe de la pre-fiinŃă, după cum va proceda cu deducerea maladiilor constituente ale spiritului românesc. Noica alege TinereŃe fără bătrâneŃe şi viaŃă fără de moarte pentru posibiliattea întrevăzută în totalitatea epică a basmului de a ilustra prin împlinire modelul ontologic care prelungeşte sentimentul românesc al fiinŃei. Entuziasmul lui Noica („nu cunoaştem o altă operă în proză a geniului românesc care să aibă atâta miez”30) este bine întemeiată şi nu se sprijină numai pe idea lui Lazăr Şăineanu din Basmele române (1885), („astfel este întâiul basm din Ispirescu TinereŃe fără bătrâneŃe şi viaŃă fără de moarte care, sub forma-i integrală, pare a fi necunoscut în literatura folclorică europeană”31) ci şi pe demonstraŃia lui Eminescu din geniul naŃional („Timpul”, 1881): „între legendele noastre naŃionale e una (în colecŃia Ispirescu) de străveche origine desigur şi de-o mare adâncime. Un om primeşte de la ursite privilegiul vieŃii fără de moarte şi tinereŃii fără bătrâneŃe”32. În finalul articolului geniul naŃional, Eminescu îl numeşte pe „omul pururea tânăr” drept „geniul neamului românesc”. ContemplaŃia din finalul Geniului naŃional se ridică pe echivalenŃa: omul pururea tânăr-Archaeus. PropoziŃia: „Întru fiinŃa sa nemărginită” scrie că absolutul „E Brahm, e Un, e hen kai pan”. Marele poet a dat glas în această însemnare unei filosofii adânci: că există în toate gândirile un fel de pecete eontică a reprezentării FiinŃeii. Spiritul românesc doar nuanŃează punând accente diferite pe claviatura unei orgi universale care este spiritul manifestant al FiinŃei, fiind unul dintre sunetele spiritului întreg. Participarea are un dublu sens. Este o coparticipaŃie. Este povestea plină de tâlc a entitativităŃii fiinŃării. IIns provine din latinescul ens prin care, ştim, filologia traduce grecescul eon (eon neduplicat), participiul care în dublul său sens adăposteşte actul fiinŃei şi ceea ce este, fiinŃa şi fiindul. În româneşte: fiinŃa şi insul îşi coaparŃin în distincŃie fără sepraŃie. Problema este a răsfrângerii şi a conlucrării spiritului eontic cu firea subiectivităŃii proprii. Rosturile ce se autodescriu într-o reamintire a FiinŃei ar fi aceasta: interioritatea mai adâncă, răsturnarea separării, marea deschidere.

Ananda K. Coomaraswamy, Hindouisme et bouddhisme, trad, de l’anglais par René Allar et Pierre Ponsoye, Gallimard, 1972, p. 32 şi p. 105. 30 Constantin Noica, Sentimentul românesc al fiinŃei, Editura Eminescu, Bucureşti, 1978, p. 112 31 26 Lazăr Şăineanu, basmele româneşti în comparaŃiune cu legendele antice clasice şi în legătură cu basmele popoarelor învecinate şi ale tuturor popoarelor romanice, ediŃie îngrijită de Ruxandra Niculescu, PrefaŃă de Ovidiu Bîrlea, Editura Minerva, Bucureşti, 1978, p. 247.

29

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

401

Depăşirea românescului Orice cultură profundă îşi este sieşi datoare cu Istoria FiinŃei şi istorisirile fundamentelor proprii. Istoria culturii noastre se poate bine oglindi pe sine scriindu-şi istoria FiinŃei zugrăvind întruchipările prin care se rosteşte gândirea în spiritul şi limba românească, istorisindu-şi în faŃa historialului european „potenŃele arheale”. Un sistem care să lumineze adevărul propriu al FiinŃei româneşti trebuie să arate în esenŃă cele trei mari stări care întreŃin lămurirea noastră (în lume): prima vrea să cuprindă, pe cât va putea, ensistenŃa sau despre noua interioritate vie, lucru care pare să fie „sarcina spirituală a Europei”; a doua va trebui să înceapă un tratat despre arhei în care ar trebui evaluate fundamentele proprii, tratând contemplaŃia cu arheul con-Ńinut de gândurile noastre româneşti; în fine, o încercare care să pună în cumpănire şi neuitare tot gândul lui methexis în care fiindul participă la FiinŃă, într-un fel o depăşire a metafizicii occidentale, căutând o dreaptă cale entitativă. ÎnălŃimea speculaŃiei ontologice pe care o oferă „duplicitatea unică în felul ei” a participiului parmenidian eon ne-o pot pune în faŃă în mod fericit numai pacea şi liniştea strălucitoare a eminentului Ens, răsărit arheal, ca FiinŃă şi Ins. O întemeiere ontologică a românescului pe calea lui Ens ar putea să dizolve toate complexele teoriilor privind „specificul naŃional”. În caietul-dicŃionar german-latin-român 2289 Eminescu găsea putere de întemeiere a unui gând genial din eminenŃa originară a lui Grund, ens entium înŃelegându-l ca fond izvorîtor. Temeiul, Grund, ca fundament traducea grecescul arché (arheul) şi poetului i-a căzut sub privire ca ens entium. O punte între temeiul fondului izvorîtor şi ensul enşilor lui Leibnitz se poate face prin zona leibniziană a lui Schelling, prin disertaŃia schopenhauriană despre principiul raŃiunii suficiente (Über die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grunde), ori Kant. Leibniz gândeşte: Ens entium, ens summum, causa realis. Schelling meditează: voinŃa este fond, este Sehnsucht. VoinŃa este subjectum înŃeles ca hypokeimenon, ca bază şi egoitate, logos. În Weltalter, Schelling îl transpune pe Ens prin hypokeimenon, Eminescu rosteşte: „Hyperion, izvor de viermi/VoinŃa fără saŃiu/El zboară, gând purtat de dor/ Pân singur e cu totul/Ei îşi atîrnă micul eu/ de-a vieŃei lor durere”. Lumea în care arheul Ens-ului se desfăşoară estre plină de întruchipări omologabile. Ens este Grund – ens entium, temei, voinŃă, Sehnsucht-dor, hypokeimenon, bază, logos, eu, Selbstheit-identitate. „este unul şi acelaşi spirit, care doarme în piatră, visează în plantă şi se deşteaptă în om”, scrie Maiorescu despre viziunea lui Schelling asupra lumii sufletului, Weltseele. Arheul lui Eminescu este în felul lui „unul şi acelaşi princip de viaŃă”. Dar să lăsăm Marea Deschidere a Lumii lui Ens în deplină libertate necomentată, căci ea vorbeşte de la sine ca un-doire , şi să ridicăm o întrebare asupra putinŃei de esenŃă a românescului. În ceea ce priveşte românescul nostru, Eminescu, Blaga, Noica ne-au spus că are mai puŃină realitate şi este mai mult un posibil. Ce să fie posibilul care ar da seamă de temeiul românescului? În Aristotel, posibilul este dynaton, „este proprietatea pe care o are materia de a primi cutare ori cutare formă”: esti d’he men hyle dynamis to d’eidos entelecheia. Posibilul lui Leibnitz nu e un mod de a fi, „o proprietate”, acest posibil este esenŃă, stare în desfăşurarea, adevărat subiect al substanŃei şi început al ei. Posibilul leibnitzian este pre-monadic. Mateia „hiletică” avea iniŃial înŃelesul lemnului din codru. Codrul pare a fi adăpostit şi posibilul nostru, sub
Un-doirea este însuşi Pliul eonului, Zwiefalt, a fi între, FiinŃa-Devenire.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

402

Constantin Barbu

buna supraveghere a arheului care rabdă liniştit: „În temeiul codrului/cale nu-i, cărare nu-i/Că de-a foat vreo dată cale/ Ea s-a prefăcut în vale./ De-i cărare unde va/ Nu mi-o ştie nimenea”. Temeiul nostru e subtil, el nu Ńine de vreun real îngust, ci el se între-Ńin prin posibilul larg. Posibilul, pentru noi, e mai bun şi mai bogat şi mai liber decât realul. Realul este hotărît de cine ştie ce orizont fără orizont – în schimb, posibilul stă în corespondenŃă eontică cu generosul arheu al Ensului. Posibilul este exigenŃa exigenŃei. Şi, de aceea, fiinŃa românească nu se tratează cu temeiul, ci cu arheii: neavând „fundamente proprii” – dar oare cine are? – trabuie să ne interogăm aproprierile potenŃiale apelând la un Tratat despre Arhei. De aceea, trebuie să-i dăm dreptate lui Eminescu care gândea răsturnarea genială: arheu-realitate-cuputinŃă: „Archaeus este singura realitate pe lume”. Aşadar, românescul trebuie să lucreze cu posibilul şi să nu se hotărască prin real, căci iată, după vorba lui Eminescu, arheul posibilului ne poate aduce sungura realitate-cu-putinŃă pe lume; şi lumea noastră posibilă ordo idearum – e lume neîntreruptă de ordo rerum: „o lume ca nelumea este posibilă neîntreruptă fiind de o altă ordine de lucruri”. Ceea ce gândeşte Eminescu este o depăşire a românescului. După un secol XIX, aşa cum a fost, este nevoie de un ev de ensistenŃă, căci insul numai prin propria regăsire de sine va regăsi uitata FiinŃă. EnsistenŃa este o bună staŃionare a gândului înspre contemplaŃia EnssistenŃei. De aceea, entelechia fie pentru o vreme, până când eul omului se va înălŃa până la Sinele său mai temeinic, bunul adăpost al EnssistenŃei. De aceea, entelechia noastră românească trebuie să răstoarne posibilul într-un real ensistenŃial. Întregirea temeiului românesc este non-duală. E o blândă un-doire, prin care Ens stă deschis înspre FiinŃă şi către Ins. Insul românesc a avut presentimentul întregii lumi a posibilului şi a dat doar înŃelesul său. Ca un bun Ens ce se află în stare, insul are siguranŃa şi liniştea Sinelui mai adânc dată prin poziŃia lui ens-sistenŃială: are presinŃirea unui ceva aruncat în lume ca orice fiinŃă-care-este-aici-oricând-în-ekstază.Ens-ul ce se află în proprie stare este Ens-sistenŃa. Pentru insul românesc cu ensul lui cu tot, a fost să se întâmple să fie între. ExplicaŃia bună-stării lui între lumile lui Ens – între existenŃa şi essentia, între Occident şi Răsărit, între Ek-sistenz şi En-sistenŃă, între luminare şi uitare, inter ens et ens, între prezenŃă şi absenŃă, în „între” consistă în un-doirea lui. Ontologic, un-doirea este identică marii Dechideri a Ensului. Pur şi simplu trebuie să ne minunăm de această poziŃie ontologică plină de noimă! Această noimă plină de tâlc şi de sens devine vizibilă dacă desfăşurăm istoria rostirii, Cantemir, Eminescu, Blaga, Noica. Orice arheu este plin de un-doire. Dorul popular este o plăcere de durere, o nostalgie, deci un drum între ceva şi ceva. Ens-ul lui Cantemir se desfăşoară în Marea lui Deschidere ca un-doire în-spre fiinŃă şi către ins. Gândirea „ipochimenului”, ca himera filosofilor, zăcând sub alt lucru, are substanŃă cât orice gând mare al contemoranului său, Leibnitz. Eonul lui Eminescu cercetează firea, dar chipul lui e peste fire şi imprimă Marea reîntoarcere la Identic. Calea ce deschide Luceafărul spre Sinele mai adânc nu va fi niciodată urmată de vreun pământean firesc, căci ea e calea suprafireştilor. Arheul e vârful contemplaŃiei, e spiritul Universului, începând să coboare în om ca „acelaşi princip de viaŃă”. Eonul şi arheul caută veşnic Calea. Pentru Blaga dorul echivalează cu o întreagă filosofie a existenŃei. Întru al lui Noica întreŃine şi el apropierea şi depărtarea, e un cuvânt mergând pe drumurile care caută calea. A găsi calea gândului unui popor care ocoleşte o istorie întreagă pentru a-şi hotărî geniile înseamnă a fi un om de gând românesc. Pentru noi, ocolul acesta himeric se întruchipează în mod obligatoriu, ca subsistenŃă a consistenŃei, în înfiinŃare cu: TinereŃe fără bătrâneŃe şi viaŃă fără de moarte, Sacro-Santae Scientiae indepingibilis Imago, Divanul sau gîlceava înŃeleptului cu Lumea, Archaeus, Luceafărul, Memento Mori, Eonul dogmatic, SpaŃiul mioritic, sentimentul românesc al fiinŃei, Spiritul românesc în cumpătul vremii, Devenirea întru FiinŃă. Calea s-a prefăcut: „În temeiul codrului/cale nu-i, cărare nui/Că de-a fost vreo dată cale/ea s-a prefăcut în vale/De-i cărare unde va/Nu mi-o ştie

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

403

nimenea”. Calea neştiută pare a fi sau trebuie să fie Calea în-spre Ens pe care insul şi-a propus-o spre a o arăta şi altora. Insul merită o îngrijire atentă a eului său îmbătrânit şi obosit – de Nietzsche – cum nu i-au oferit decât descartes şi Leibnitz, dând putere chipului său ca subiect şi arătând subiectului calea adâncului Sine, insul merită o cercetare care să uite p clipă soarta lui de ek-sistent, esenŃa sa ca Ek-sistenŃă, insul merită punerea lui în legătură originară cu Ens-ca ENSISTENłĂ. Întemeierea românescului trebuie să se transfigureze într-o depăşire a românescului, căci trebuie spus lămurit: nu există un sentiment românesc al fiinŃei ci un sentiment al FiinŃei în româneşte (în germană, în franceză etc.). Să numim acest sentiment al FiinŃei întreŃinut de limba noastră cu limba FiinŃei: sentiment eontici (entitativ) al FiinŃei. Această depăşire se poare produce prin punerea în lumină a lucrărilor arheului: aproprierile românescului. Adică trebuie arătat, nouă mai întâi şi apoi lumii, că prundurile acestui popor au rămas temeiuri pure. A filosofa la nesfârşit ce este o „veche problemă”. Depăşirea românescului reclamă o reîntoarcere originară a gândului spre arheii care au devenit proprii graŃie lucrărilor consistenŃei posibilului ca esenŃă a firii noastre. De aceea, trebuie meditat adânc asupra cuvintelor care consfinŃesc adevărul nostru ontologic: arheu, temei, raŃiune, Ens, FiinŃă, ins, fire, întotdeauna... Când vom putea arăta exigenŃa lumii lor strălucitoare, acea nelume a străfundurilor fără fund atunci vom descoperi cât de plin este de Ens orice arheu care ne-a devenit propriu. Totul trebuie pus în lucrare într-un tratat despre arhei. Un „tratat” plin de griji, fiindcă trabuie să aibă în pază încordarea care întreŃine genunea gândului, acea genune a gândului care a încercat să străbată drumul până la mintea noastră cea de pe urmă, un-doind prin Ens, arătându-se ca noimă. Ca să ne dea veste că, dacă avem o existenŃă pe care vrem s-o trăim ca EnsistenŃă, trebuie să ne păzim noima. Căci numai re-gândirea EnsistenŃei poate să arate Calea înspre Ens, cea dătătoare de siguranŃă şi linişte ontologică, de libertate în Casa FiinŃei.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

404

Constantin Barbu

Arheologie entitativă Ens şi căile lui în-spre FiinŃă şi către Ins RaŃiunea limbii este însăşi libertatea rostirii FiinŃei. Există un cuvânt care dă seamă atât de fiinŃa generală cât şi de individ. El este Ens care în latină înseamnă fiinŃă şi a coborît în româneşte ca ins. Pe Ens l-am găsit zăcând neluminat în marea Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago a lui Cantemir. Ens, entis ca participiu prezent al lui „sum” a fost creat de Caesar, în analogie cu „possum, potens, potes”: „Graeci autem participio utuntur substantiuo (scil, on)... quo nos quoque secundum analogiam passemus uti, nisi usus deficaret participi frequens. Quamuis Caesar non incongrue protulit «ens» a uerbo «sum es», quamodo a uerbo «possum, potes», «potens»“33. (priscien apud Meillet, Ernout; idem infra). Substantivul „entia” apare la Quintillian34. Pe grecescul ousia latina îl închipuieşte ca essentia cuvântul fiind creat, se pare, de Cicero după tipul „sapere, sapiens, sapientia”. Essentia, model lingvistic pentru substantia lui Seneca, va înlocui natura ca „foarte general” şi „imprecis”. Undeva, în Logica sa, Incompendiolo universae logices institutionis proemiolum, Cantemir identifică essentia cu substantia şi judecă pe Ens drept ceea ce există prin sine: „Essentia est res per se existens, nec egens alterius ad sui constitutionem, vel Ens est, quod per se non potest esse, sed habens in alio existentiam et quaquam omnes categoriae ab ente dividantur...”35. Pentru a lumina orizonturile medievale ale metafizicii lui Ens trebuie să amintim un înŃeles al lui ex-sisto cum apare într-un text al lui Cicero (pe care cantemir îl ca cita în Divanul). Cicero spune undeva: „Ex-sistere spelo” ceea ce înseamnă „a ieşi din peşteră”. Există aici o legătură adâncă a conceptului de „existentia” ca ieşire, ca stare care iese în afară pentru a se dezvălui, cu FiinŃa. Această „existentia” pare să păstreze la Cantemir caracterul fundamental al identităŃii cuvântului energeia cu fiinŃa. Energhia, în Scara numerelor şi cuvintelor, este „putinŃa a face, făcătoare, lucrare”, o năzuinŃă de realitate. Energeia a căpătat în Evul Mediu, prin ousia lui tode ti ca reprezentare a lui idea („chipul a fietecui lucru pre carile mintea plăzmuindu-l ca cum iaste îl informuielte” va spune Cantemir), numele şi consistenŃa lui actualitas ca realitate şi existentia ca existenŃă. În Sacro-Sanctae scientiae arheul lucrurilor „convinge” spiritul gânditorului, chiar aşa în dezacord cum e, să convoace idea platonicienilor. Astfel, bătrânul mag, povestitorul gândurilor sacrosancte, rosteşte: „Glasul a orânduit printr-un fir continuu şi neîntrerupt ca arheii lucrurilor să primească forme perfecte şi să le imprime elementului apei simple şi pure, aşa ca să formeze ceva inerent cu cel pus în el, conform cu o determinare periodică – pe care Platonicii strîmb au numit-o idee – şi i-a dăruit şi a întărit ca în lucrarea lor să fie neobosiŃi şi neosteniŃi cu
33 „Grecii însă se folosesc de participiul substantivizat (adică on)... de unde, urmînd analogia, chiar noi trecem la a o folosi – dacă nu ar lipsi folosirea participiului în mod frecvent. Cezar nu în mod nepotrivit îl derivă pe «ens» de la verbul «sum, es», precum din verbul «possum, potes», «potens»“. 34 Quintillian (în Oratoriae Institutiones, L. II c. 14, Oeuvres complètes, publiées sous la direction de M. Nisard, paris, Didot, 1881, p. 69 b) atribuie lui Flavius fabianus papirius paternitatea latină a cuvintelor essentia şi entia. Despre echivalenŃa lui on cu ens Boetius spune: „Ab eo enim quod dicimus est, participium inflectentes, graeco quidem sermone ón latine ens appellaverunt”. (în In Isagogen Porphyrii commenta. Rec. S. Brandt, Vindobonae, 1906, III, ib. col. 108, 109). Apud Le „De Ente et Essentia”, de S. Thomas d’Aquin. Texte établi d’après les manuscrits, parisiens. Introduction, notes, et Études historiques par M.-D. Roland-Gosselin, O. P., Le saulchoir, kain, 1926, n. 2, p. 8-9. 35 „EsenŃa este lucrul care există prin sine însuşi; neacŃionînd pentru formarea sa, aceasta se dezvăluie în mod diferit de ensi prin sine şi nu acŃionînd diferit pentru formarea sa; sau Ens este ceea ce prin sine nu poate să fie dar avînd o existenŃă în alt sens şi toate categoriile se divid din Ens”. (Manuscrisul latin 76).

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

405

depline puteri. De unde se observă foarte bine că arheii pot desăvârşi formele, dar nu pot fi cauza lor”. Aşadar, în gândul lui Cantemir aitia şi arche se deosebesc (sub inspiraŃia lui Aristotel). Cantemir gândea că eidos-ul, înfăŃişarea, forma este ousia fiinŃei individuale, gând pe care îl găsim exprimat cu o fericită echivalenŃă în Divanul... său, demonstrând o bună cunoaştere în interiorul ontologiei lui Ens ca FiinŃă şi ins. La Aristotel, fiinŃa energeia, consistă în realitatea şi existenŃa lui tode ti. „Acest lucru anume” este un eon=ens, un participiu neduplicat care culege în el, totodată, FiinŃa şi insul. În Metafizica lui Cantemir intelectul e „ne-norocit” adică n-are o soartă bună căci el trebuie să culeagă „în creasta îndoielilor” nimicul din FiinŃă (nihil de Ente) şi să se ridice „în valea mizeriilor” de la nimic la FiinŃă (à nihil-ad Ens), e intelectul unui prinŃ al atodetiei refuzând creatul, momentul, perisabilul şi nimicul. Aici, latinescul Ens, scris cu majusculă, înseamnă în româneşte FiinŃă. Când cunoaşterea rezultatului ultim stă sub semnul crizei, ştiinŃa contemplativă trebuie să discearnă diferenŃa pură şi simplă între cele ce sunt acelaşi: între timp şi timp, între esenŃă şi esenŃă, între nimic şi nimic, între ens şi ens. Aici, latinescul „ens”, scris cu minuscule, înseamnă în româneşte fiinŃa individului, ins. De la Cicero la Heidegger existenŃa a străbătut o lungă istorie, de la ex-sistentia la Eksistenz. Metafizica s-a ocupat aproape în exclusivitate de realităŃile „stării în afară”, ale extazei ontice. Prin Ens se iveşte o fericită posibilitate de a ne ocupa din interiorul FiinŃei în FiinŃă de ENSISTENTA ei, ca adăpost al en-stazelor lui Ens ca FiinŃă şi ins. În româneşte, povestea lui Ens începe cu Cantemir, continuă cu Samuil Micu care îl traduce pe ens prin „îns” şi, negativ, „neîns”, cu Eufrosin Poteca gândind la însul gândului şi la „lumea aceasta” ca îns împlinit şi „ziua de mâine” ca îns neîmplinit, cu Eminescu meditând asupra Ens-ului său (cuprins între Nonens, Fiens şi Defiens). Luminarea lui Hyperion dă consistenŃă unui mit plin de adevăr care face să Ńină lumile în întruchiparea lor de lume-archè şi lume-mundus. Pentru Noica, „Ens n-a devenit chiar ins, persoană, dar a devenit un fel de estime […] care ar avea o esenŃă drept fiinŃă, o existenŃă drept estere şi o fire drept natură”36. Pe Ens l-am găsit, nedezvăluind,în Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago (Theologo–Physices Principia Sacra Praefiguratio scientiae sacrae) Liber Primus: Cap. I: Ad sacram scientiam qua via procedentum sit, sensus ab intellectu, aenigmatice docetur et modum inveniendae veritatis tradit: „În vale miseriarum, in carumine contributionum, atque in caligine rerum ignorabilium, occupatus misellus humanus intellectus et immateriale lumen, materialibus corporeitatis crassi-ciebus obrutum, indissolubilibus sensuum vinculis, obstrictum, atque in ignorantiae barathrum pene totaliter corruntum perfundatumque, ut Creatum de Increato, ut momentaneum de aeterno, ut nihil de Ente, ut mortale de Immortali, et ut audacius quid dicam, ut mortuum de vita, verba facturum, luminisque projrij ad cognoscibilium apprehenssionem radios vibraturum, unde nam inchoaturum et quorsum finem directurum sit, solicite et anxie dubitanti mihi, a Creatura ad creatorem, a nunc ad aeternitatem, ad accidente ad essentiam, à nihilo ad Ens, a mortali ad Immortalem, et a morte ad vitam ascendendum, atque progrediendum esse, jamjam deliberaturo, amicus syncerus, fidusque sodalis abviam factus postque modestam congratulationem, quid usque adeo cogitabundus deambulatorium terris inquit. Quem ego honorifice resalutatum Comitem perambulationis, et participem mearum dubitationum, facio et succinte recommendatis ispi mearum haesitationum disquisitionibus, bona quidem infit comparatio, sed indigna (ut mea fert opinio;) est talis, promta deliberatio (deliberamus enim ea, quae exacte cognoscimus, non ea, de quibus egre dubitamus). Siquidem dubitatio signum discriminis est, discrimen autem ultimi ignorationem praesupponit. Quamobrem, primo necessum est, simplicissimam, purissimamque facere differentiam, inter tempus et Tempus, inter aeternitatem et aeternitatem, inter accidens et accidens, inter creaturam et creaturam, inter nunc et nunc, inter essentiam et
Constantin Noica, Spiritul românesc în cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan, Editura Univers, Bucureşti, 1978, p. 160-161.
36

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

406

Constantin Barbu

essentiam, inter nihilum et nihilum, inter ens et ens, inter mortalem et mortalem, inter immortalem et immortalem, inter vitam et vitam, et inter mortem et mortem, differentia enim contrariorum, cum ut plurimum, pre se pateat, nec demonstratione indiget nec denique tute ad viam ducit verae cognitionis. Quid enim adeo magni aestimandum novisse, corpus sentivis subiectum, esse mortale, animam autem intellectualem, esse immortalem?”. „Nenorocitul intelect omenesc prins în valea mizeriilor, în creasta îndoielilor şi în negura lucrurilor ce nu se pot cunoaşte, iar lumina imaterială, copleşită de bezna materială a corporalităŃii, încătuşată de lanŃurile indisolubile ale simŃurilor şi aproape cu desăvârşire prăbuşită în nesaŃiul ignoranŃei şi nevoindu-se ca să explice pe cel creat de cel necreat, pe cel vremelnic de cel etern, nimicul din FiinŃă, muritorul din nemuritor şi ce lucru mai îndrăzneŃ să spun? – pe cel mort din viaŃă şi să facă să lucească razele luminii proprii pentru priceperea celor de cunoscut, muncit de idea de unde să înceapă şi către care Ńel să se îndrepteze, mie care stăteam la îndoială cu nelinişte şi îngrijorat cum să mă urc şi să înaintez de la creatură la creator, de la acum la eternitate, de la accident la esenŃă, de la nimic la FiinŃă, de la muritor la nemuritor şi de la moarte la viaŃă, pe când stăteam astfel pe gânduri îmi ieşi în cale un amic sincer şi tovarăş credincios; după o salutare modestă îmi zice: De ce frămânŃi poteca stând mereu pe gânduri? Salutându-l respectuos la rândul meu îl iau ca tovarăş al plimbării şi părtaş al îndoielilor mele şi după ce îi explic pe scut obiectul ezitărilor mele, îmi răspunse: –Ce e drept, comparaŃia este bună, însă, după a mea părere, o deliberare astfel aranjată, e nedemnă, căci noi deliberăm asupra celor ce cunoaştem exact, nu asupra celor despre care ne îndoim dureros. Dacă într-adevăr îndoiala este semnul unei crize, criza presupune ignoranŃa rezultatului ultim. De aceea este necesar ca mai întâi o foarte simplă şi pură diferenŃă între creatură şi creatură, între acum şi acum, între timp şi timp, între eternitate şi esenŃă, între nimic şi nimic, între a fi şi a fi, între murilor şi muritor, între nemuritor şi nemuritor, între viaŃă şi viaŃă, între moarte şi moarte, căci diferenŃa celor contrare, din momentul ce este evidentă de la sine, nici n-are nevoie de vreo demonstraŃie, nici în fine nu ne duce la calea adevăratei cunoştinŃe. Căci cum poate fi de vreun mare folos, dacă cunoaştem, că trupul, supus simŃurilor, este muritor, şi că sufletul intelectual este nemuritor?”37. Principil lui Cantemir, ca şi arheul vanhelmontian se prezintă ca „vector material al specificităŃii” individuale, el dă socoteală prin inconsistenŃa lui fundamentală de lumea individuală ce se reculege în arborele metafizic al lui „ens seminal”. Ca nenorocitul intelect, cel fără soartă de înfiinŃare, care, „prins în valea mizeriilor”, „în creasta îndoielilor” – cercetează „creatul din necreat”, „trecătorul din etern”, „nimicul din FiinŃă”, tot aşa arheul lui Cantemir îşi caută substarea şi firea uitate. Cele două năzuinŃe principale ale arheului vor fi aşadar: reculegerea inconsistenŃei şi îmbogăŃirea ei sub-sistenŃă şi căutarea substanŃei bune a nimicului în fire. Individualul lui Cantemir domină, cu aeheul lui „specific” cu tot, ca aura vanhelmontiană, firea cea fragedă este substanŃa fiinŃării. Om european, Cantemir stptea ca ins tradiŃional în preorizontul FiinŃei şi, cercetându-l pe Ens, găsea că FiinŃă nu avea nici fiinŃa supremă, firea divinului fiind „fiinŃa cea ascunsă”: „Preabuna dară a lui Dumnădzău cinste şi ascultare iaste: «Poruncile lui a urma şi cât în putinŃa omului ar fi, după dânsul a umbla» (Efes, gl. 5, sh.1). Dă însemnătate iaste dară întru a lui Dumnădzău cunoştinŃă, nu prea atâta a firii sale, a fiinŃei cei ascunse pre cât mai vârtos a voii sale ceii dé la dânsul descoperită, cu cunoştinŃa a cuprinde”38.
37

Traducere de Nicodim Locusteanu, în D. Cantemir, Metafizica, col. Biblioteca universală, nr. 158-161, Bucureşti, 1928, p. 24-26. Acest capitolI, inedit ca întreaga Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago, se află în Manuscrisul latin 76, Fondul B.A.R.S.R. şi l-am publicat integral în „Ramuri”, nr. 5, 1981. 38 D. Cantemir, Opere complete, vol.I, Divanul, EdiŃie îngrijită, studiu introductiv şi comentarii de Virgil Cândea, Text grecesc de Maria Marinescu-Himu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1974, p. 307.

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

407

Pentru fire textul latinesc ne întâmpină cu natura, cel elinesc cu physis; „natura” e identificată cu latinescul „essentia” şi grecescul „ousia”, ajungând să fie fiinŃă la Cantemir. Aşadar, Cantemir ştia exact transpoziŃiile ontologice medievale identificând: ousia-essentiafiinŃă. Căile lui Ens în-spre FiinŃă şi către Ins rămân demne de cercetat, însoŃind şi însoŃite fiind de gândurile lui Cantemir despre gheneralis, „cel ce cuprinde chipurile supt sine”, diathesis, orânduiala firii, în ce să pune firea”, energhie „putinŃă a face, făcătorie, lucrare”, idea, „chipul ca cum iaste îl înformuiaşte”, efidditas, „ceinŃa, singură fiinŃa lucrului, ceia ce iaste”, ipochimen, „lucrul ce dzace supt altul”, prezenŃei, „starea de faŃă, aflarea denainte, denainte la obraz”. Când lumea republicii acestor cuvinte este plină de Ens, în mine prinde fiinŃă întrebarea magului: „De ce framânŃi poteca stând mereu pe gânduri?”.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

408

Constantin Barbu

„De Îns şi de Neîns” Ni s-a părut că orice cărare, Calea chiar, a gândurilor trece prin inima lui Ens, dacă nu este chiar inima sa. Ascultând întrebarea magului vom încerca o Arheologie entitativă începând cu Cantemir cel din Sacro-Sanctae Scientiae indepingibilis Imago şi continuând apoi, până la „rostirea esenŃială” eminesciană, cu „însul şi Neînsul” lui Samuil Micu din ÎnvăŃătura Metafizicii şi „estimea” lui Eufrosin Poteca din Elementuri de Metafizică. Atât ÎnvăŃătura Metafizicii cât şi Elementuri de Metafizică sunt traduceri. Din latina lui baumeister, ens a devenit „îns”, iar din italianul lui Soave, ente s-a tradus prin „estime”. Vom urmări mai departe, în măsura în care pot interesa sentimentul eontic al fiinŃei, transpunerile pe care le-a reuşit Samuil Micu în traducerea manualului de ontologie al lui Baumeister. În ÎnvăŃătura Metafizicii Samuil Micu traduce existentia prin însul. În Elementa philosophiae recentioris39 Baumeister scrie: „Ita nunc manifestum fiet, quid sit existentia”, iar Samuil Micu traduce: „aşa acum să va cunoaşte ce este însul” (§ 22). Dacă în capitolul „De Îns şi de Neîns” filosoful român spune că Ins vine de la ens însemnând ce este (latinescul ens traducând grecescul on) atunci să acceptăm gândirea ideii de existentia ca supliment a lui ens. Emelenta philosophiae vorbeşte de complementum possibilitatis iar ÎnvăŃătura Metafizicii de „plinirea putinŃăi” („sed complementum accedat apportet, possibilitatis, quod ipsum constutuit rei existentiam” – „trebuie să vie şi plinirea putinŃăi, care face ca să fie lucrul”). Plinirea putinŃăi ste actualitatea ca act pur, facerea şi crearea lucrului sub energia lui agere, este în fond energia devenită actualitate a actului. Aşadar existentia se efectuează ca lucru şi se conoaşte ca îns. ExistenŃa ca îns este existenŃă entitativă. În paragraful 23 Baumeister scrie: „quod actu existit id quoque debet esse possibile. Veteres hanc positionem ita enunciabant: ab esse ad posse valet consequentia, e.gr. mundus est, ergo potest etiam esse”.; iar Samuil Micu traduce: „ce este acum aceia trebuie să fie şi cu putinŃă. Cei vechi zicea aşa de la estere la putinŃă este bună urmarea, adecă lumea este: aşadară urmează că este bună urmarea, adecă lumea este: aşadară urmează că este cu putinŃă”. „Ce este acum”, quod actu existit, este act în prezenŃă; infinitul lung românesc „estere” care traduce latinescul esse ((einai – în greacă), este fiinŃarea. Estere este aşadar existenŃă cu caracter originar de energie ontică dominantă. Ca prelungire a gândirii lui Leibniz Wolff, Baumeister scrie: „Quod fieri non potest, sive impossibile est, id non existet, sive a non posse ad non esse valet consequentia. E.gr. Fieri non potest, ut corpus cogitet, E. nec cogitat, nec cogitabit”. În rostirea românească a ÎnvăŃăturii metafizicii sună astfel: „ce nu este cu putinŃă aceia nu va fi”. Adecă de la ce este cu neputinŃă bună este urmarea cum că ceia ce este cu neputinŃă nu va fi. Cu putinŃă nu este ca trupul să gândească: aşadar trupul nici gândeşte, nici va gândi”. Sub acel spirit de întemeiere a lui Wolff, des Geistes der Gründlichkeit, – Samuil Micu, urmându-l pe Baumeister, afirmă în capitolul „De începuturile cele mai dintâi ale cunoştinŃăi omeneşti”: „Deregătorie ontologhiei este a aşeza şi a pune începuturile sau temeiurile cele mai preste tot ale cunoştinŃăi omeneşti (§ 6). Iată doauă sunt începuturile sau temeiurile a toată cunoştinŃa omenească: unul este începutul zicerii împotrivă, al doilea este începutul pricinii destule”40.
39 M. Frid. Christiani Baumeisteri, Elementa Philosophiae Recentioris usibus iuventutis scholasticae…, Claudopoli, 1775, § 22. 40 Samuil Micu, ÎnvăŃătura Metafizicii, ad. cit., p. 76.

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

409

Începutul zicerii împotrivă este principium contradictionis, der Satz des Wiederspruchs (Baumeister – Elementa philosiphiae recentioris, § 11), iar începutul pricinii destule, principium rationis sufficientis. Leibnitz spune în Monadologie: „Nos raisonnements sont fondés sur deux grands principes, celui de la contradiction, en vertu duquel nous jugeons faux ce qui en enveloppe, et vrai ce qui est opposé ou contradictoire au faux”41. „Et celui de la raison suffisante, en vertu duquel nous considérons qu’aucun fait ne saurait se trouver vrai, ou existant, aucune énonciatiation véritable, sans qu’il y ait une raison suggisante, porquoi il en soit ainsi et non pas autrement. Quoique ces raisons le plus souvent ne puissent point nous être connues”42. În Theodiee Leibniz enunŃă principiul contradicŃiei astfel: „din două propoziŃii contradictorii una este adevărată, alta falsă” iar în Nouveaux Essais filosoful distinge între principiul contradicŃiei şi principiul identităŃii, înŃelegând prin contradicŃie un mod de opoziŃie, antiphasis43, aşa cum gândeşte Aristotel în Categorii şi Metafizică (To auto hama hyparchein kai me hyparchein, adynaton to auto kata to auto. III, 3)44. În De Notione Entis et Non-Entis (§ 23, IV) citim: „Quod non existit, non est statim inter adynata referendum, sive a non esse ad non posse non valit consequentia” samuil Micu traduce adynata prin neputinŃă. Din platonism şi aristotelism moştenim principiul cauzei, aitia. SuficienŃa este o perfecŃie, o autarkeia; raŃiunea, ratio, este temei, hypokeimenon – intim legat de arche şi aitia. Aristotr va enunŃa două subprincipii ale cauzei, o raŃiune de a cunoaşte, arche tes gnoseos şi o raŃiune de a fi, arche tes geneseos45. Wolff va încerca să întoarcă principiul raŃiunii suficiente în principiul contradicŃiei. Marele principiu al metafizicii leibniziene postulează că „nimic nu se face fără raŃiune suficientă”. EsenŃa marelui principiu leibnizian consistă, afirmă Heidegger, în insurecŃia (ExistenŃei) – „Auf-stand”, „ex-sistenŃă” – contra neantului; deci existentia rămâne nedizolvată în esenŃa ei originară46. Temeiul acestei rămâneri este hypokeimenon, subjectum. Leibniz spune într-un din celebrele sale Douăzeci şi patru de propoziŃii: „itaque dici potest Omne possibile Existiturire”, adică „orice posibil să aibe un elan către existenŃă”, „habet conatum ad Existentiam”, căci „orice posibil se străduieşte să existe”. „Ratio est in Natura, cur aliquid potius existat quam nihil”. „Temeiul (Ratio) este esenŃa fiindului ca fiind, din care cauză ceva există mai degrabă, adică de preferinŃă, şi în chip dictat de voinŃă, există mai degrabă decât nimicul”47. Aceasta este adânca esenŃă a metafizicii: „De ce se află mai degrabă ceva decât nimic?” cu care Heidegger îşi încheie celebra sa întrebare asupra esenŃei metafizicii. Prima propoziŃie a lui Leibniz se traduce astfel: „ce este al fiindului este reprezentat în fiinŃa lui exigenŃială privindu-se pe sine însuşi”48. A exista înseamnă o efectuare în sine, ceva este prin esenŃa lui potius, adică subiectul vrea puterea unificată. „FiinŃa ca existenŃă, interpretează apoi Heidegger, în sensul apetiŃiei reprezentante care în mod simplu şi unificator efectuează un mundus concentratus (Monada) ca speculum universi, este noua esenŃă a lui actualitas, noua esenŃă prin care se relevă
41 42

Leibnitz, La Monadologie, 31, ed. Émile Boutroux, Paris, 1970, p. 157. Leibnitz, op. cit., § 32, p. 158. 43 Émile Boutroux, în Leibnitz, La Monadologie, ed. cit., nota 2, p. 157-158. 44 Idem, p. 158. 45 Ibidem. 46 Heidegger, Nietzsche, II, ed. cit., p. 357. 47 Idem, p. 358-359. 48 Ibidem.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

410

Constantin Barbu

prevalenŃa lui existentia asupra lui non-existentia”49. Ratio este temeiul „debet esse in aliquo Ente Reali seu causa”. (RaŃiunea trebuie să fie în alt Ens Reale sau cauză). „Ens reale se diferenŃiază de ens mentale care este de fiecare dată res actu existens” . Ştim că van Helmont, pe care Leibniz îi citise la îndemnul fiului teozofului şi al baronului Knorr, tradusese Enigma lui Valentinus alchimistul; şi că Leibniz dăcuse nume monadelor după citirea lui Giordano Bruno, monada având înŃelesul de archeu. Van Helmont scie în Venatio Scientiarum în capitolul Ens reale, mentale et rationis qui sint: „Cum tamen Ratio, et veritas, sint disparata, in suis, radicibus. Nam veritas, est ens teale, verum: ratio vero, est ens mentale, problematicum, dumtaxat apparens”50. ÎnŃelesul de lucru (res) (reamintim că „ens”, în înŃelesul medieval, este „lucru”) i-l dă Samuil Micu lui Ens când traduce capitolul De Ente composito din Baumeisster – Ens fiind lucru înŃeles ca ens reale: „Cum ens aliquod, quod mere adlhuc est possibile, sed ad actum deducetur, tum appellatur futurum”; adică, traduce Samuil Micu: „Când vreun lucru este numai cu putinŃă, că să va face şi va fi, să zice vremea viitoare”. Ens reale înŃeles drept causa este, spune Heidegger într-un comentariu despre Leibniz, „sub-iacent temeiului tuturor raŃiunilor”51. „Hoc autem Ens oportet necessarium esse, alioqui causa rursus extra ipsum quaerenda esset cur ipsum existat potius quam non existat, contra Hypothesin. Est scilicet Ens illud ultima ratio Rerum, et uno vocabulo solet appellari DEUS” (Leibniz, Cele douăzeci şi patru de propoziŃii)52. Samuil Micu, am văzut, traduce esse prin estere. El va traduce şi existentia prin acelaşi infinitiv lung: „caveas ergo, spune Baumeiter în Elementa philosophiate recentioris, rerum existentiam cum earundem essentia confundas”53. Samuil Micu traduce în capitolul De FiinŃă din ÎnvăŃătura Metafizicii: „Ia aminte, dar, să nu amesteci esterea lucruilor cu fiinŃa lor”54, adică existenŃa cu essentia. Mai departe filosoful român glosează: „Prin estere să înŃelege cum că este lucrul, adecă pământul are estere pentru că este, iar muntele cel de aur nu are estere, că nu este, măcar că poate să fie, ci când va fi, atunci va avea estere. A avea estere şi a sta sau avea stare tot una este; pentru aceia tot atâta zici ori de zici: lucrul acesta are stare, ori de zici: lucrul acesta stă, sau este, sau are estere”55. Acesta este un gând propriu al lui Samuil Micu în care filosoful român înŃelege existentia drept „estere”, drept quodditate a lucrului, stare a lui. Existentia este gândită ca Ex-sistentia, ca stare în afară, în înŃelesul pe care Cicero îl avea pentru verbul „existere”. Latinul spune undeva: „Ex-sistere spelo” şi trebuie să înŃelegem „a ieşi din peşteră”. Un alt exemplu îl avem în Baumeister, De essentia, § 28, V-essentia entis est immutabilis itemque incommunicabilis: – „Mutari quidem rerum existentia potest essentia non potest”56, propoziŃie pe care Damuil Micu o traduce altfel: „Esterea lucrurilor să poate muta, iar fiinŃa nu se poate”57, înŃelegând prin aceasta că fiinŃa este consistenŃa neschimbătoare iar estera este o modalitate existenŃială care cunoaşte stări multiple.
Idem, p. 358. Ioane Baptista van Helmont, Ortus Medicinae id est initia Physicae inaudita, Progressus medicinae novus, in morborum ultionem, ad vitam longam, Amsterdam, 1652, pp. 20-27. „Deoarece RaŃiunea şi adevărul sunt disparente, ele sunt în rădăcinile lor. Căci adevărul este ens reale, adică adevărul: RaŃiunea, însă, este ens mentale, adică problematic, altfel spus, aparent”. 51 Heidegger, op. cit., p. 359. 52 „Însă acest Ens se cade să fie necesar, deoarece cauza trebuie căutată din nou în afara acestui Ens necesar pentru că el mai degrabă există decât nu există în pofida sub-poziŃiei. Este, aşadar, acel Ens ultima raŃiune a lucrurilor şi se obişnuieşte să fie numai într-un singur cuvînt DEUS”. 53 Baumeister, op. cit., p. 84. 54 Samuil Micu, op. cit., p. 114. 55 Idem, p. 85. 56 Baumeister, op. cit., p. 154. 57 Samuil Micu, op, cit., p. 85.
50 49

Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ”

Mică istorie a nihilismului românesc

411

Existentia are, aşadar, la Samuil Micu înŃelesurile de îns, estere şi, în a treia situaŃie, – fiinŃă. În capitolul De Ente simplici. Ex simplici ente ens simplex oriri nequit din Elementa philosophiae recentioris avem următorul exemplu: „Quia enim omne ens simplex est indivisibile (107, pos. IV), sequitur ut ens simplex A ex ente simplici B suam accopere existentiam non possit”58. În ÎnvăŃătura Metafizicii se va traduce astfel: „Că pentru însul nealcătuit nu se poate împărŃi (§ 107, 4) urmează ca însul cel nealcătuit A din însul B cel nealcătuit nu poate să-şi ia fiinŃa sa”59. ÎnŃelesul existenŃei este aici de exigentia essentiae. Existentia este exigentia essentiae, essentia fiind înŃeleasă ca nisus ad existendum60. FiinŃa stă sub înŃelesul essentia-ei; capitolul De essentia al wolfianului Baumeister este tradus prin De FiinŃă. De exemplu: „În quobibet ente non modo existentia consideranda est, sed in eo quoque elaboremus necesse est, ut attendamus, ad eius naturam essentiamque, atque adeo intelligamus, quid res sit. Cuiusuis autem rei essentia est id, per quod res aliqua praecise haec est, et non alia; sive per quod res ab amnibus aliis rebus potest internosci”61, va fi în româneşte „În fieştecare lucru nu mai însul trebuie a-l socoti ci şi întru aceasta trebuie să ne ostenim ca să-l luoăm aminte la firea şi la fiinŃa lucrului şi aşa că cunoaştem ce este lucrul. Iată fiinŃa fieştecăui lucru este aceia prin care orice lucru este numai acela şi nu altul. Adecă fiinŃa este aceia prin care lucrul din toate alte lucruri să poate cunoaşte şi să osibeşte”62. Acelaşi înŃeles îl găsim şi în propoziŃia Entis essentia est eiusdem possibilitas, adică „fiinŃa însului este putinŃa lui”. Acestea sunt drumurile încercate de ens, existentia, essentia şi esse în rostirea filosofică românescă prin grija minŃii lui Samuil Micu. Ens ca „îns” şi „lucru”. Existentia ca „îns”, „estere” şi „fiinŃă”. Essentia ca „fiinŃă”. Şi esse ca „estere”.

58 59

Baumeister, op. cit., p. 194. Samuil Micu, op. cit., p. 144. 60 M. Heidegger, Entwürtfe zur Geschichte des Seins als Metaphysik, în Nietzsche, II, ed. cit., p. 382. 61 Baumeister, op. cit., p. 151. 62 Samuil Micu, op. cit., p. 83.

Nr. 2 • E m i l Ci o ra n

cum reziltă din prelucrarea dacălului de filosofie de la Sf. A. D. după cum Cantemir a încercat cu ceinŃă. C.Dimachi. f. p. Emementuri de metafizică. adnotete şi comentate de Paul Cornea. estinŃa ar fi chipul românesc pentru grecescul ousia–tradus ca essentia. „EstinŃa” ar încheia un dublet productiv cu „estime”. Sava după Istituzioni di metafizica a lui Francesco Soave: „Che le sensazioni sieno il sono mezzo. 7. II. In Eufrosin Poteca. câtinŃă. Gallimard. adică estinŃă (Seiendheit): aceasta care desemnează şi semnează fiindul ca fiind – în chip precis fiinŃa”63. Peşacov. con cui e idee le nazioni enti corporei de noi s’aquistano niuni ne dubita. bunătate. 282. ma niuno purenche ha potuto in qual modo per mezzo delle sue sensazioni arrivi l’anima a conoscere l’esistenza dei corpi. cu juvenil orgoliu. trad. N. S-ar putea încerca în româneşte pentru fiinŃa-reprezentată cuvântul estinŃă.a Negruzzi. Gusti. Scrieri literare inedite (1820-1845). În Eufrosin Poteca: nu l-am găsit. participaŃie (trecută) esenŃială. substanŃa este fiinŃa existentului. „Prin mijlocirea simŃitoarelor organe dobândim noi toate ideile şi înŃelesurile de estimile trupeşti. 63 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . feldeinŃă. 1 173. 1973. L-a căutat în Cantemir: nu l-am găsit. Pisa. E. care va trece în „estime” cuvânt rar şi temeinic şi atât de singular încât vom încerca să-i punem un însoŃitor: estinŃă. Heidegger spune despre fraza decisivă a textului – kai esti panta tauta ousia: „Acest cuvânt «estinŃă» prea puŃin elegent pentru urechea obişnuită 0 este singura traducere apropiată pentru ousia. „Estime” are înŃelesul italianului ente. p. Partea II. Prefazione. Andrei Nestorescu. echivalentul paticipiului prezent grec (e)on. în V. 41r. cit. Bucureşti. Este adevărat că acest cuvânt nu spune mare lucru. estime şi neestime. în Questions. Pogor. publicate. III. apoi. chiar aproape nimic. Eufrosin Poteca. câŃiva ani de estinŃă. după modelul feldeinŃă. 1814. 287. ed. Estimea a avut o ursită mai bună şi a apărut în limba română odată cu Catehismul mititel şi Elementurile de Metafizică ale lui Eufrosin Poteca. Când ne-am reamintit de le nu mai ştiam că fusese inventat. V. ceinŃă din Divanul lui Cantemir. iar estimea – participaŃie (prezentă) fiinŃială. Dar tocmai în aceasta constă avantajul său în faptul că evităm obişnuitele traduceri – adică interpretările ousi-ei ca substantia şi essentia. de unime. Se ştie.. par François Fédier. Pentru Eufrosin Poteca „Ontologhia” este cuvântare de estimi. să-i dăm dreptul să existe. estinŃă. 65 Eufrosin Poteca. în Tratatul de ontologie. citinŃă pentru substanŃă. a jucat cu memoria noastră unul dintre cele mai frumoase jocuri care ni s-au întâmplat. § 12. p. Editura Minerva. Petre Costinescu. étance în franceză (estance în franceza veche). 64 Francesco Soave. EstinŃa este. apud Paul Cornea. estancia în spaniolă. rânduială şi Martin Heidegger. Dar însă nimenea n-au putut încă spune în ce chip prin simŃiri ajunge sufletul să cunoască starea trupurilor şi cu cât mai vârtos însuşite lor”65. cu deveninŃa purtătoare în sine a toate celor patru raŃiuni: ratio fiendi. calitate şi cantitate. deci. producendi şi essendi.412 Constantin Barbu Despre estime şi estinŃă Le vom alătura lor şi peripeŃiile lui ente. Conachi. Interpretând physis-ul după Aristotel. formandi. Paris. Scrieri literare inedite. Die Physis bei Aristoteles. în transcrierea lui Petre Costinescu. sostanŃă şi mod. Istituzioni di metafizica. Poteca. C. 209. „şir de hotărîri de fiinŃă şi făptură. Dar pentru că n-am uitat ceva din lumea celor ce n-au fost niciodată. participiu trecut al verbului einai. Am uitat. Physis este ousia. non che le loro propriete”64. iar etimea–ca obraz autohton al lui ens. alese. p. adevăr. Îl credeam existând undeva. L-am „format”. Ontologie (sau cuvîntare de cele ce sunt). G. Aaron. Beldiman. ms. Ousia s-a tradus în germană prin Seiendheit. În Samuil Micu: l-am găsit. cum spune poetul. iar Noica. 1981. Acest cuvânt. vol.

”. Cu estima lui Eufrosin Poteca spiritul entitativ îşi face şi în rostirea noastră încercarea cuvenită. sau înŃelegător” iar estimea – „un ce dosebit şi hotărît”. spaŃiu (deşert). de estime semplice şi composte.l. putincios. FiinŃa şi estimea se deosebesc fiindcă fiinŃa. mişcare. semănare şi neasemănare de tot şi parte. Încercarea mai înaltă rămânând eminescianitatea. vreme. 2 • E m i l Ci o ra n . cuprinde „tot ce este şi poate să fie sau trupesc sau sufletesc. putere mişcătoare. neputincios. loc. Felurimile fiinŃelnice „de sine nu pot sta” fără un temei care „se cheamă fiinŃă. împotrivirea. 288. de lăŃime. necesar şi întâmplător. Atributul este o „felurime fiinŃelnică”. amintind de căutările lui Massimu şi Laurian. mărginit. putinŃă. p. cauză şi efect. 66 Idem. de aceiaşime tautoes şi deosăbime. facere şi periciune ş. inerŃia (neenergeia).c. Nr.Mică istorie a nihilismului românesc 413 săvârşirea estimilor. greceşte: usia sau ipostas (ousia he hypostasis) latineşte supstancia”66. tărime.

Luceafărul. citită în anii 1879-1872 Teoria celor douăsprezece cauze. Spiritul deceptat. Gramatica abreviată a limbii sanskrite. adică acea miraculoasă suveranitate care te înalŃă la cer.414 Constantin Barbu Spiritele percepŃiei Eminescianitatea cuprinzând şi desprinzând lumea se dezvăluie în următoarele trepte spirituale : 1. Structura de fond a unui mare poem. în această limbă a căutat Cuvântul pe care să-1 întoarcă în Univers. a răsărit intr-un basm românesc. a lui Bopp. !29) sunt trans-figurate în Scrisoarea /. 2. Dar metalul aur ea 1-a tipărit în tipariul ei propriu şi e azi al ei pentru că tot poartă efigia ci neschimbată. Lumea ca voinŃă şi reprezentare a jucat rol de „lepturariu”. Fata’n grădina de aur. în Rugăciunea unui Dac (Nirvana). Spiritul excepŃiei. Decebal. ni care există şi semne despre Sistemul transcendental şi Tratatul despre esenŃa naturii umane. viaŃa succede la moarte” erau lucruri „create pentru sine”. A pricepe că eul este echivalentul substanŃei. Hegel sunt gânditori germani în acelaşi chip în care sunt şi cugetători planetari. pagini din Glossarul comparativ. Cele trei poeme în care Mureşanu încearcă „pîrghia lumii”. Spiritul receptor. Spiritul conceptor. Există şi o receptivitate catastaziacă. 4. despre creare şi creaŃie (visargana. a înŃelege sinteza de aprehensiune. buddhismul). „moartea succede la viaŃă.Spiritul receptor Spiritul receptor moşteneşte lamura limbii române. Sarmis. 1. în Cosmogonie der Inder se vorbeşte despre sat (fiinŃă) şi asat (nefiinŃă). Buddhismul îi era cunoscut din mai multe lucrări. proiectele Dodecameronului dramatic şi totul alcătuiesc o constelaŃie de nestins – a românescului participând la Lume. Gemenii. a avea revelaŃia FiinŃei ca poziŃie absolută a lucrului înseamnă a fi ataşat sensului historial al culturii europene. 3. A o dezbrăca de averile pe care. 5. Schelling. cerşetoare”. ce înseamnă Nirvana. psihocosmograma Mandala. nihilismul lui Nagarjuna. Filele despre Fenomenologia spiritului sunt lămuritoare (în privinŃa tânârului student Eminescu). parŃial. 121. Din interesul (uneori antipathetic) pentru Hegel s-au născut câteva însemnări ce sunt poate fragmente din cursul lui Zeller. ultimele cuvinte ale lui Buddha. Imnuri din Rig-Veda (X. Prin filosofia şi literatura germană a cercetat într-o limbă historială câteva mari spirite planetare. dintre care Introduction à l’histoire du Buddhisme Indien a lui Burnouf. aseamănă „laolaltă viaŃă şi cu moarte” sau visează „un principiu [care] aprinde lumea-ntreagă”. neschimbabilă chiar. spiritul eontic al românescului: aceasta este receptivitatea subsistentă şi in-sistentă a eminescianităŃii. Kant. provenind din spiritul german (filosofia şi limba) şi din cultura indiană (limba sanskrită. Prin Schelling a meditat la posibilităŃile creaŃiei imaginale a identităŃii şi nu întâmplător varianta parŃială a nuvelei metafizice Archaeus se află împreună în acelaşi Caiet 2287. economică şi chibzuită. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . a vedea că „atât torsul cât şi fuiorul [timpului] Ńin întruna” şi a putea privi „fuiorul abstrăgând de la tors”. între marii filosofi. Spiritul inceptiv. X. Limba română a fost pentru Eminescu „stăpâna” sa. Dacia din Memento mori. Pentru recunoaşterea limbii sanskrite a tradus. le-a adunat în mii de ani însemnează i o face din împărăteasă. „Limba românească – scrie Eminescu într-unul din caietele sale – e la sine acasă o împărăteasă bogată căreia multe popoare i-au plătit dare în metal aur pe când ea pare a nu fi dat nimănui nimic.

o dată cu apusul ZeităŃii se consfinŃeşte ruina valorilor cosmologice supreme. „eliberare”. a timpului mort devenit eternitate .Mică istorie a nihilismului românesc 415 visrishti ca „liberare”. Mai am un singur dor). În gramatica prezenŃei şi a absenŃei. enigma vieŃii. ca absenŃă-prezentă) . acum. ea apropie în noi o anume esenŃă a lumii . Spiritul conceptor Spiritul conceptor dă seamă de ceea ce are propriu eminescianitatea : sinergia (verbală a) lumii. Însă explicarea lumii şi a divinului necesită o ieşire din Pliul entitativ revelaŃia exteriorităŃii şi calea nihilismului s-au „prezentat” în diferenŃa dintre Fiind şi Gândire (altfel de a gândi decât în Hegel şi în tradiŃia occidentală) şi în moartea lui Dumnezeu.se spune in Epigonii). Acestitatea noastră fiinŃială: eminescianitatea.a eminescianităŃii. „ce-este-de-faŃă” (. suverană în retragerea unei secrete meditaŃii. repraesentatio înseamnă ob-stantul (Entgegenstehendes). a adevăratei lumi. revelaŃie care se dovedeşte o simplă destrucŃie psihologică. explică lumea sau fiindul suprem. energie (prayatî). Nihilismul enstatic eminescian e forŃa poietică declanşatoare care se converteşte într-un „sentiment” a1 lipsei de preŃ a vieŃii („. a „surpatelor lumini”. ConcepŃia aparŃine unor fragmente („discursive”) de proză şi de poezie şi unor „încercări de metafizică”. «vedere»). germenele de aur (Hiranjagarbha).. eidetica platonică a mundaneităŃii e condiŃia historială a lumii ca imagine: („Pentru Platon. iată condiŃia îndepărtată.Spiritul conceptor eminescian a lucrat mult în căutarea unui sens al lumii. a căutat cu înfrigurare „enigma vieŃii”. „sinthesa de aprehensiune”.. în culmile Nr. 2.. historială. Metafizica din Fragmentele lui Eminescu este un discurs care explică „icoanele” finŃialităŃii. răspunsul la acea întrebare veche şi mare. fiinditatea fiindului se determină prin eidos (adspectum. Lumea. Aceste trei moduri eontice de înŃelegere a fiindului în totalitatea sa structurează concepŃia discursivă prin care eminescianitatea suportă Universul”. cer să mă înveŃi / Ca viaŃa-mi preŃ să aibă şi moarteami s-aibă preŃ”. „mai mult o încifrează cei ce vor a descifra” . 1.das Vorhandene). prin excelenŃă revelează actualitatea „suvenităŃii absenŃei de sens”.verb şi nume (cu „sateliŃii” proprii. pentru Eminescu) încearcă s-o explice prin teoria celor douăsprezece cauze.acea vedere totală a vacuităŃii universal(izat)e. constelaŃia de gândiri şi de imagini căutând sensul lumii. limbajul a trecut de la un limbaj „artistic” la un limbaj „fizic” (Vianu). Poezia lui Eminescu nu „vede” lumea ca reprezentare ci este. în tradiŃia historială. a pieirii totale (chiar a poeziei şi-a gândirii): „Căci gândirile-s fantome când viaŃa este vis”. în timp ce. Luceafărul. despre a libera (srig). numeralul) s-a des-figurat . ca un germene de aur în care se cuprinde acea rotaŃie abisală a conştiinŃei pure despre „a fi aceasta”. Poezia însă este o creaŃie parusiacă . Toate au fost să fie să dea seamă în sinea sa. Chiar în Memento mori există urme ale conceperii lumii ca idee. adică o pan-(h)orama deşertăciunilor -. ea însăşi. Manas. Aşa explicăm modul cum viziunea „existenŃială a lumii devine în eminescianitate o voinŃă de neant (sub forme diferite: în Rugăciunea unui Dac. popoarele de gândiri. 2 • E m i l Ci o ra n . Proiectul de descifrare regresivă din Epigonii este o formă de descoperire a originii lumii. participiul . „emanaŃie”). reprezentările FiinŃei. PrezenŃă (ca prezenŃă-absentă. se arată. Memento mori. apare mai încifrată în proiectele de descifrare umană (. care este şi „eminescianitatea” noastră. adverbul. următoarea schemă „speculativă”: sinteză de aprehensiune: das Vorhandene: concepŃia. Kâma. adjectivul. Imaginea lumii ca repraesentario poate proveni din Kant sau din vestita Die Welt ist mein Vorstellungen din Schopenhauer. Pliul eontic este participial şi participativ în lume. spune Mureşanu).. pe care budhismul (în Burnouf. în consens ontologic. fiind pe care Eminescu îl descoperă sub sentimentul deşertăciunii Totului . ca lumea (Welt) să fi putut deveni imagine (Bild ). Fiindul creat bântuie „concepŃia” din Sărmanul Dionis. scrie Heidegger. ConcepŃia lumii înseamnă cuprinderea fiindului în totalitatea sa.

În Memento mori asistăm la un adevărat dialog al decăderii celor două autorităŃi supreme. Absenta unui sens al FiinŃei (înŃeleasă în dublu sens . . nu numai melancolia care se face vers. fie unicul şi identicul principiu al vieŃii.de esenŃa existenŃializată ca putere-nimic. Nonens. Pierderea historialităŃii a provocat-o chiar decursul existenŃei poetului. nu numai predispoziŃia lui înnăscută. „astăzi punctul de solstiŃiu a sosit în omenire”. până la vid). ens metaghysicum îl decepŃionează. din nou. Ca o făclie. Eminescu alege blestemul (din Rugăciunea unui Dac). „ideea m-a lăsat”. Realizând o variantă (chiar anterioară lui Nietzsche) a morŃii lui Dumnezeu.în van.. din vacuitatea universală : refuzul inceptiv. a abandonului.ea incluzând şi asfinŃirea de idei -. în înalt sau în abis... Cu mine nu am luptă. dumnezeul şi cezarul: „moare lumea”. Nu apăr adevărul. devenire-cădere) în care insul. rece şi fără înŃeles.416 Constantin Barbu apariŃei sale ea „înfiinŃează” şi „desfiinŃează” ceea ce nu poate ex-plica metafizica. „Căci eternă-i numai moartea. „etern”. cu lumea nu mă lupt Să-nving eu adevărul sau să-ntăresc minciuna : Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Cum să fie rămâieritoare această ex-sistenŃă când chiar numele ei trădează o exterioritate originară în raport cu stabilitatea? ExistenŃa îi apare lui Eminescu fără semnificaŃie. la „capătul” alergării divine se află în ultimul vers din Împărat şi proletar: „Căci vis al morŃii-eterne viaŃa lumii-ntregi”. încet. decentrat. Ens realissimum. Sentimentul explicit că „toate au devenit nimic” („La nimic reduce moartea cifra vieŃii cea obscură”. la dezlegarea enigmei vieŃii. Semne ale lumii care nu mai poate fi descifrată.. sură. Nu sunt la înălŃime şi nu sunt dedesupt. Nimic. De aici. A fost un vânător fără noroc al identităŃii FiinŃei (dar puterea de creaŃie imaginală a arheităŃii e imensă). neantul („vecinicul repaos”). „cade Roma”. Ens aşezat în urma lui Nonens şi Fiens cade în urma lui Defiens şi.Spiritul deceptat Eminescu a încercat să-şi apropie marile figuri ale PrezenŃei în sensul historial al culturii să recepteze ce e „vechi”. Categoriile metafizicii discursive nu mai pot interpreta lumea. Eminescu a căutat un Ens pur. Încet. Archaeus. „dizbrăcat” da timp şi loc şi cauzalitate. geniile sfinŃesc în van cu umbra lor pământul. autodistrugerea (creatoare). ca în Mureşanu. a unor ficŃiuni care intră în existenŃă ca subsisteme insistente. nu sunt toate decât coji pentru durerea nepieritoare: „Pustie. În „metafizică”. acel Ens realissimum şi totodată „fiinŃa lumii” (das Wesen der Welt). apare azvârlit în univers (ca o „zvârlire hazardată”). decepŃia îmbracă haina nepăsării. disoluŃia „nepăsării” sfinte a spiritului care. neputinŃa cugetării – iată naşterea poeziei: creaŃie a existibilului şi a inexistibilului. Răspunsul la problema lumii. a căutat în suferinŃă cu patos . Bolnav e al meu suflet. Poezia o amantă a neantului. „e apus de Zeitate”. provoacă decepŃia. străvede excepŃia în lumea de dincolo de această lume. a indiferenŃei dacă lumea se înalŃă sau cade dacă eul propriu există sau nu.un principiu universal al lumii : fie el Archaeus. decepŃiei ontice îi răspunde în plan literar poezia negativităŃii. în van au căutat lamura vieŃii fiindcă e zădărnicie pură să fii medic al civilizaŃiei acestei lumi. „cartea lumii rar s-anchis”. Realitatea timpului solstiŃial şi a căderii lumilor rămân singurele „adevărate” semne.. Trăirea decepŃiei terestre e vecină cu moartea. revelaŃia că puterea actualizată nu poate crea nimic etern (decade până la „nimic” şi „cifră”. „mare”. ce-i viaŃă-i trecător”). că din puterea divinului şi a anului n-a rămas decât „Nimic-ul din poemă reamintirii că mori. ConvicŃia absenŃei absolute a remanenŃei existenŃei a conlucrat cu toate datele „Eminescu” într-un nihilism fundamental. a lăsării de-a fi. lumea („îmi părea o cifră”) . 3. nu apăr un eres. contra perfecŃiunii fictive. fie (laplacianul) principiu al independenŃei absolutului.

Iar visurilor mele le poruncesc să treacă. Uitarea le usucă sărmanele vieŃi. Au fost ca nişte pulsaŃii animate.. De-a pururi pe atîŃia câŃi fură cu putinŃă: Numele lor e nimeni. dar nu-şi aude plânsu-şi Ş-a doua zi nu ştie nimic de acel vis. Să Ńin numai la ceva oricât ar fi de mic. Deasupră-i se-ndoiră a cerurilor bolŃi. 2 • E m i l Ci o ra n . amurg auroral. Vai de acel ce-ochii în lume i-a deschis! Blestem mişcării prime. Dar nu Ńin la nimica. Inceptive vor fi extrarealul şi inexprimabilul inexistibil sau existibilul imaginal în anterioritate absolută.. Recunoaşterea căii eterne a lucrurilor este o formă „pozitivă” a spiritului deceptat de adevărul care „ca şi păcatul mumii Eve. Geniul „deceptor” – un medic al lumii care strânge îngrijorat lamura vieŃii . Ruşine-i al ei număr cu unul a spori? Ferice de aceia ce n-au mai fost să fie. Apoteoză abisală. ca nişte popoare de gândiri care au crescut sau au descrescut. al vieŃii primul colŃ. Nici în nisip vro urmă lăsar-a lor picioare Neatinşi de păsul lumii trecute. diferenŃa dintre FiinŃă şi Gândire.Mică istorie a nihilismului românesc 417 În cumpenele vremii sunt amândouă una. A cărei haină-i farmec. / De fală-i pretutindeni şi pururea aieve”. crearea imaginală a arheităŃii. Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii: Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Trec. (Ca o făclie.. Din leagănul cărora nu s-a durat sicrie..) Monograma geniului eminescian a cunoscut trei „imagini”: l.. 3.. „imaginile” nu au mărginit epoci de creaŃie. in-diferenŃa nihilistă FuncŃii ale stărilor poietice ale eminescianităŃii. în adevărul prezenŃei. Iar ele ochii-albaştri asupra mea şi-i pleacă. s-au întreŃesut în subsistenŃa fanteziei. Iar de atunci prin chaos o muzică de sfere. Ş-apoi!? Ce-mi pasă! Fost-am în lume poate unic Ce fără să ştiu unde pe-a lumii valuri lunec? MulŃimea nu se naşte decât spre a muri. 2. Nr. El cuprinde în „haina de neîmbătrânire” toate cele ce sunt „coji durerii celei nepieritoare”.e nepăsător la căderea sau înălŃarea fiinŃei. DecepŃia Ńine de real şi de exprimabil.. pier în adâncimea iubirii ş-a genunii. cuprinsul e durere”. Ei dorm cum doarme-un chaos pătruns de sine însuşi Ca cel ce-n visu-i plânge. viitoare. Icoanele frumoase şi dulci a slăbiciunii Ca flori cu vestejite şi triste frumuseŃi. căci nu mai cred nimic În manta nepăsării mă-nfăşor dar şi tac Şi zilele vieŃi-mi în şiruri le desfac.. au primit haina extazei sau a „cugetării reci”. nimic a lor fiinŃă. Divina lor alergare se sfârşeşte ca repaos în raza gândirii cei eterne”.

fiind moartea morŃii şi învierea vieŃii. nici verbul sau esenŃa ei. Ce altceva cerea poetul în Odă decât negândirea în existenŃa timp a sinelui său (pronumele eului în acuzativ): „Piară-mi ochii tulburători din cale. „cerşeşte” intrarea în vecinicul repaos. fericirea lumii. ştiute din paginile despre Abhidharma sau Metafizica. cum citise poetul undeva). Acest „Tu” dădea seamă nimănui despre un fel de altfel decât a fi. aceea fără substanŃă”. „va fi este fiind”. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . ostatec al neantului. „Subiectul” poietic era neinstituit. Pentru Leibniz. „va fi fi(ind) fiind”! Esse şi posse (potesse) sunt din aceeaşi familie a FiinŃei (ES-).. doar un pro-nume care nu fusese nici desprins de esenŃa lumii nici cuprins de verbul ei. aceea e vidă. „făcut”. care în nobilă ignorare (sau în starea de avidya.. Nu ca realitate („faptă”. Cea a culturii. Acest repaos e iluzia unui supliment de inceptivitate. În existenŃa ce astfel are să fie. să se desfăşoare. A fi vid şi a fi lipsit de substanŃă se definesc prin cuvintele cunya şi anatmaka. Pronumele trădează spiritul inceptiv (al versului: „Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată”).este existenŃa chiar”. Spiritul excepŃiei La Eminescu percepŃia prin exceptare se face prin „nepăsarea sfîntă”. f. ceea a fost să fie şi nu mai există.418 4. ci ca posibilitate. 2. de „regia gândirii nenfiinŃate”. sufletul zeilor. într-o eternitate infinită. adică „facere”. mântuirea omenirii. există şi va exista întotdeauna . Eminescu o avea deplin. posibilitatea este modus existendi: pentru Eminescu. nepăsare tristă. la fel ca şi pentru fiinŃa divină leibniziană. dar ca posibilitate şi posibilitatea . aceea mizeră. Nu exista nici numele sau substanŃa lumii. Oare limba suportă atâta cât imaginaŃia? „Va fi fost fiind”. nu numai cum gândea Sf. negândeşte dureroasa existenŃă şi învaŃă să moară. ExperienŃa negativă a vieŃii. devine explicatio. Spiritul inceptiv Constantin Barbu Spiritul inceptiv în stare pură line. 187 r). „făptuire” . Am putea gândi că există. Spiritul inceptiv se gândeşte însă la a nu fi fost niciodată. Eminescu afirmă adesea că „posibilitate şi existenŃă sunt identice”. iar „Tu” devine acel ce are imensa capacitate de a crea lumina.255.de nu în faptă..neavând în eternitate timpul nici un înŃeles . 5. era numai Pronumele Tu. de asemenea. „semnele” din Rugăciunea unui Dac fiind neînsemnate decât.spune Eminescu).fiindcă „el” ex-sistă . un prezent al trecutului. poate. omul. „fiinŃa nemărginită” posibilitatea „este” realitate (ca existenŃă) fiindcă : 1) în dumnezeu essentia şi existenŃia sunt incluse. orice complicatio. şi e suficient să amintim „frumoasele cuvinte” ale lui Buddha: „Aceea este trecătoare. Ci că există un viitor al trecutului un viitor al prezentului şi un viitor al viitorului. ci ca posibilitate. 2) într-o „loterie eternă” orice fragment din essenŃia trebuie. O „explicaŃie” subtilă o dă Eminescu în fragmentul metafizic Despre nemurirea sufletului şi a formei individuale: „ . (ms. nu ca esse ci ca posse. cel puŃin o dată. Nu ca existare. Imaginea poiematică o ştim din Rugăciunea unui Dac (Nirvana): „Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată Pe-atunci erai Tu singur. Augustin. cine există.. Ceea ce s-a aflat în lume.de acea inexistenŃă absolută anterioară oricărei anteriorităŃi anterioare. Vino iar în sân. . există totuşi şi va exista întotdeauna. un prezent al prezentului şi un prezent al viitorului.” În „vremea” anterioară chiar eternităŃii.numai a nu fi fost niciodată este singura formă a inexistenŃei. paradoxal.

nici pecete şi nici urmă pe drumurile de pulbere ale murdarei existenŃe. redă-mă!” Acest „redă-mă dar pe mine însumi mie” nu „aparŃine” nici „graiului traco-romanic”. pe mine Mie.se (des)face prin moarte sau inexistenŃa absolută posterioară. ExsistenŃa este. 2 • E m i l Ci o ra n . Nepăsarea sfîntă. nici vreunei epistole horaŃiene (mini me reddentis). într-un fel. ca nobilă ignorare. Ieşirea din Con-cept-ex-ceptul. aceste pronume descriu viaŃa anonimă a excepŃiei. A nu avea izvor propriu. o ieşire în moarte.Mică istorie a nihilismului românesc 419 Ca să pot muri liniştit. în modul mai pur. Nr. adică . ca negândire este o posibilă ieşire din conceptul prea cuprinzător al FiinŃei ca existenŃă-ce-seaflă-aici.

Pe altă cărare a gândului. este glossa: limba: echilibrul arheului FiinŃei cu arheul Nimicului. Heidegger. André Préau traduce în La Chose (v. „Căci vis al morŃii eterne e viaŃa lumii-ntregi”. Bucureşti. Eminescu. Poezii. p. întreŃine „sufletul obiectului” şi susŃine „cumpătul” vremii. le ressamblement propré à la chose se produit”. Prima reflexie priveşte punctul de gravitaŃie ca suflet al obiectului. a legăna”. nu vrea să-mi deie vamă Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte. Préau traduce: „A partir du jeu de miroir du Tour encerclant du Souple. V. Numele bătrân al cuvântului „cumpăt” este compilum = răspântie. făcând ontologie a limbajului. Rostirea filosofică românească. Când îŃi piezi cumpătul te dai peste cap şi închizi astfel toate ferestrele alternanŃei. cum întreŃine şi a susŃine neclintita limbă? „Limba” Ńine cumpăna gândirii. „a hîŃâna încolo şi înapoi. 167. 139. în Das Ding. cit.Spiel des Gerings des Ringen ereignet sich das Dingen des Dinges”15. Lila exprimând pe „ca şi cum”. 14 Martin Heidegger. Ce vrea să spună această între-Ńinere împreuna a vieŃii. ed. vameş vieŃii. „ens” sau „obiect” ci un receptacol al lui „totodată” în care joacă fiinŃa şi nefiinŃa. II. 1970. Căile educate de minte sunt căile lui Ens şi Nihil – asemănate „între-olaltă” în gândirea lui Eminescu ca în poezia Se bate miezul nopŃii: „Se bate miezul nopŃii în clopotul de-aramă.cuadralater. „Chiar moartea însăşi e-o părere / Şi-un vistiernic de vieŃi”.. Aşadar: ce Ńine. cumpăna gândirii? Ce este neclintita limbă? Ordinea răspunsurilor trebuie să răstoarne ordinea întrebărilor. Lucrul. 1976. M. Das Ding (1950).dansul aparenŃei şi al apariŃiei. cer elipsă Culmea unei unde // mijlocul / Der Wagebalken. jocul spiritului universal. p. p.420 Constantin Barbu Cumpăna gândirii Rostirea ca manifestare „reală” a logosului. Gallimard. când toŃi „se nasc spre a muri” şi „mor spre a se naşte” şi „moartea este izvorul vieŃii”. răscruce13. luminând tetrada. Dacă s-ar rupe e un cerc de genuri. Constantin Noica.moartea e sămânŃa vieŃii nouă”. în fond. limba cumpenei este Der Wagebalken. „Moartea-i laboratorul unei vieŃi eterne”. FiinŃarea spre moarte şi moartea întru fiinŃă sunt pentru eminescianul Brahm din Luceafărul ceea ce sanscrita numeşte lila. Răscrucea nu este un simplu lucru înŃeles ca „res”. 215): „la ronde du faire-paraître” 15 Ibidem. după cum citim în două însemnări revelatoare. Jocul de oglindă al lumii este der Reigen des Ereignens”14. EsenŃa răscrucii este alternanŃa . „Jocul lumii” se încheie astfel: „Aus dem Spiegel . ajunge la ideea că „FiinŃa lui Das Gevirt este jocul lumii. 13 12 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . după cum este accentul pentru cuvânt şi limba pentru cumpănă: „Triunghi . Căci între amândouă stă neclintita limbă”12. S-asamăn între-olaltă viaŃă şi cu moarte: Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă. Pentru Eminescu. Şi somnul. Editura ŞtiinŃifică. nota 1. existentia sub înŃelesul FiinŃei şi al morŃii ca Nimic? Ce este. Essais et conférences. „ViaŃa-i cuibul morŃii . adună lumea. pune în joc aparenŃa. e „moartea morŃii” şi „învierea vieŃii”. Hora este cercul ce arată enigma fiinŃei „împătririi” în lumina simplităŃii sale.

Astfel esplicându-se undele se esplică rotaŃiunea (. cumpătul vremii trebuie judecat ca răstimp.) Wagebalken. acelaşi suflet din nou să reapară migraŃiei eterne.se întreabă faustic Mureşanu.. Sufletul obiectului este . călugărul şi preotul.” .. neclintita limbă încremenind jocul lumii. este pentru obiect ceea ce accentul este pentru cuvânt. la fila 80): „O. „Cumpăna gândirii” înseamnă gândirea egală a echilibrului lumii („S-asamăn între-olaltă viaŃă şi cu moarte”). 2255. al cărui vecinic nume De a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume.spune textul „centrul”. „singur într-o pădure”. esenŃa obiectului în fond.. Acest punct de gravitaŃie care sare la orice mutare din loc.. [..”). Limba cumpenei. ce e limba pentru cumpănă”16 În a doua însemnare „cumpăna de dă peste cap” şi ia calea unui cerc. ei înşişi limbă a cumpenei gândirii adăpostesc logosul întrupat al arheului paradoxal al Nimicului şi al FiinŃei. E cumpăna pusă în cumpănă.. 2 • E m i l Ci o ra n . adică oricând o forŃă esterioară-l atinge. f.] Dacă apăsăm o tererie cumpăna se va da peste cap şi cele două tererii vor forma calea unui cerc în care două puncte se urmăresc pururea la distanŃă egală. Ms..Mică istorie a nihilismului românesc 421 Sufletul e punctul de gravitaŃie. Când limba-i neclintită în cumpenile vremii.. La o cumpănă a minŃii.dar fără spiŃe.În numele Celuia. Gândul eminescian din caietul 2255 cuprinde încă o dată cuvântul german „Wagebalken” şi roata cu spiŃe. O roată cu spiŃe. „. Mici icoane ale Universului”17 În orizontul temporalităŃii. Orice individ are un singur punct de gravitaŃie. Dingseele când Das Wesen der Welt. semn că obsesia altora devine (şi) a sa : „Valurile nu sunt decât încercarea a două puncte unite printr-o putere de-a rota una în urma alteia împrejurul acelei axe care formează jumătatea liniei de atracŃiune. dă seamă de însăşi fiinŃa lumii (unii filologi sugerează chiar că etimologia cumpenei ar putea fi extrasă din computus . Răspunde-mi cine-i suflet al lumii? Dumnezeul ?” .(„. la distanŃa dintre elr (..sinele său .spune preotul din Sarmis ca subiect ce nu poate rosti obiectul în sine: Dumnezeu ca ens realissimum Mureşanu..poate chiar a multor sisteme deosebite sunt fulgii de ninsoare cari trebuiesc cercetaŃi mai de aproape. a „Împătririi” hölderliniene. pe vecinicie să mă omori pe mine”) ci şi Sinea mai adâncă („.. iar „sistemul universului e o roată”.. f. Ding an sich (cel care e „fiinŃa lumii” în Caietul 2306 la fila 52) şi sufletul obiectului. Dar jocul lumii vizează nu numai firea trecătoare a lui Mureşanu . Ce legături misterioase sunt între „lucrul în sine”. un mic reprezentant al sistemului solar întreg . ImaginaŃia creatoare eminesciană întruchipează omologabil: calea cercului lucrează într-o poziŃie ontologic asemănătoare cu a cercului ce dezvăluie enigma fiinŃei „celor patru”.. fiinŃa lumii. pîrghie a lumii. 2255.. este sufletul obiectului. întreŃine „sufletul obiectului”. centrul. când orologiul „bate miezul nopŃii”. spartă în două. 406. ce torci al lumii fir Te chem cu disperare în pieptu-mi cu delir. are două puncte. Nr. sugerează Eminescu. Toiagul meu s-atinge încet de vârful stemei Regeşti.socoteală). este Ens realissimum (în Caietul 2281. 16 17 Ms. O piatră singură are un punct. 363.) adecă succesiunea mutării punctelor şi mutării liniei dintre ele împrejurul uneia şi aceleiaşi axe. Se ştie că sistemul Universului e o roată . Cât priveşte roata Universului ea este precum roata pieirii şi a naşterii care în mişcarea ei confluentă instituie lumi şi indivizi şi se numeşte samsara sau „migraŃia eternă” din care-i pus la sorŃi „sinele elementar” al lui Mureşanu.

ai unul din braŃe. Berlin. are un avantaj mecanic. Ed. 2. E. până când Kant va discrimina Seele de Geist. înŃeles. Întrebarea esenŃială este: cum ajunge „cumpăna gândirii” în inima FiinŃei? cum aseamănă raŃiunea viaŃa cu moartea. care face ca temeiuri uşoare. Minerva. sens.L. Sufletul se numea „gas” în alchimia renascentistă şi va deveni spirit. noimă. tradus în Comentarii eminesciene. Immanuel Kant. Aşa neclintita limba a cumpenei Universului este „sufletul lumii”. în taler să tragă mai mult decât speculaŃiile mai grele din talerul celălalt”19. 342-343. 1982. ens cu nihil? cum dau seamă „sutletul” şi „spiritul” lumii de FiinŃă? Verstand înseamnă: 1. II. Murăraşu. acela care poartă talerul cu inscripŃia: speranŃă în viitor. 93. citat de D. p. p. p. 1954. judecată. Traume eines Geistersehers. inteligenŃă. Bucureşti. Poezii. în Eminescu. 19 18 Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . minte. ed.422 Constantin Barbu Verstandeswage18 a noimei. căzând.P. 49. Bucureşti. 1967. apela Kant în Traume eines Geistersehers: „Cumpăna gândirii (Die Verstandeswugen nu este totuşi în întregime în echilibru. Geist.

. 2269. 70–75).. increată67 care se extinde în multiple forme individuale : „Also ist Mysterium Magnum ungeschaffen von dem hochsten Kunstler zubereit. Astrum..) Archaeus sau Separator este în doctrina lui Paracel-sus spiritul lumii conducând sufletul ei.nu-i uşor de priceput – pentru că-i etern. der in dir alle Schrift ist : denn Gott hat in seiner Schopfung nichts aussen gelassen. Căci tot ce Ńîşneşte din prima. aus dem Geist Gottes. am şti ce este ne-timpoi-al”. Sal. § 9.. ist Gewesen die Gebiererin und Erzeugerin Separatio dann separatio der Philosophiae das grosste Wunder ist” (Philosophia ad Athenienses. ca fiinŃa însăşi. 102 : „La începutul oricărei naşteri a fost producătoarea şi născătoarea Separatio. 68 Paracelsus. Philosophia ad Atheniensis. 2 287. etern este „Ce este”. Căci eşti din Spiracuto vitae. fiinŃă unică. Archaeus este spiritul general care caută să se în-fiinŃeze în 'Paracelsus. 102 .. e cel mai mare mister al fiinŃei : „Am angfang aller gebierung. care prin diferenŃiere va naşte sufletul lumii.. spirituels. Hij. § 7 şi § 10. alchimistes du XVI-e siecle allemand. Hij.71 La Eminescu. căci vor fi iarăşi stări de lucruri. Aici se cuvine să amintim spirala vieŃii şi „spiritul zeilor” din cunoscutele Figura Mundi şi Figura Hominis ce apar în : Philosophia Mystica. VIII.. die Schrifft ist alle in dir. şi Spiracuto vitae din Studium universale. wirst ein Ding das du lernest. p. 69 Ibid.. 1971. Archaeus-ul eminescian. cit. Mystiques. căci lumea este vecinică plătire către viaŃă.70 (Există aici efortul suprem de a aşeza în cuvinte fiinŃa însăşi. Archaeus are căderea de a fi instituitorul fiinŃei prin cădere-separaŃie şi în acelaşi timp este apropierea fiinŃei infinite de creaturile create. Kehre in dieh selber. devenite. din spiritul lui Dumnezeu care este 67 Nr. apud Koyre. p. o ve-cinică încasare din partea morŃii. fiinŃa către viaŃă şi devenirea ca Defiens.. Denn du bist aus dem Spiracuto vitae. atunci separatio a filosof iei este cea mai mare minune". ff. special. un bun alchimist care îndreaptă veşnic lumea către viaŃă : . 102. auss dem Mysterio Increato alle andere todtliche seindt entsprengen und gewachsen”. Nu ce au fost. Mercurium. de Weigel : . în acest moment. materia elementorum se reîntoarce în ea.. Ce este. în ms. „Deci Mysterium Magnum este pregătit.. Voi ilustra prin două citate din Eminescu ideea de Archaeus ca Separator „uranic” pentru a face o distincŃie fără separaŃie de un archaeus „obştesc”. § 9). din Mysterium Increatum au izvorît si au crescut toate celelalte [lucruri] muritoare". op.. Studium universale.Also du lernest die heilige Schrift und durch dein lernen.. devii un lucru pe care l-ai învăŃat..69 Separator-ul este un principiu universal (vezi cugetarea lui Eminescu din ms. Fără de aceasta suma celor care există într-adevăr s-ar putea privi peste tot. umanul. Şi etern este tot ce este întotdeauna de faŃă. prin învăŃarea ta. p.. necreat.68 În drumul spre elemente Marele mister increat produce eterul-Yliaster (sau Yliader). f. Numai într-un punct în care s-ar naşte un moratoriu între moarte şi viaŃă. Din coagulare în coagulare apar materia astrală. Mysterium Magnum se divide el însuşi în trei forŃe parŃiale principale : Sulphur. căci au fost stări de lucruri. apud Koyré. Gallimard. dass er nicht in dir gelegt hătte. nu ce va fi. apud Koyre. wie der Geist in dir ist. p. firmamentul. Archaeus. K. Studhof. SeparaŃia – proces de desfacere a Unului în Multiplu – e ca o minune. 2 • E m i l Ci o ra n .. 6.. numit Archaeus. Şi această împrejurare este mama timpului. der wird dich lernen”. 70 Mihai Eminescu. iar ceea ce izvorăşte din materia sacramentorum gustă eterna reîntoarcere în Unic. ed. 37r 71 Valentin Weigel. p. Numai dacă vremea ar sta locului am putea vedea lămurit ce-i etern. apuci Alexandre Koyre.. de către artistul suprem.Mică istorie a nihilismului românesc 423 Vârful contemplaŃiei EsenŃială pentru înŃelegerea eminescianităŃii ni se pare întrebarea : Ce este Archaeus ? În spiritualismul lui Paracelsus lumea are ca fundament un Mysterium Magnum. 157 : „Deci ai învăŃat Sfînta Scriptură şi.

Vedem că pe lângă Sepa-rator-ul Archaeus „uranic” există fel de fel archei „obîn tine toată Scriptura : căci Dumnezeu n-a lăsat nimic pe dinafară din creaŃia sa care să nu fi fost în tine. ca un Ahasver al formelor. apoi când vezi că unul şi acelaş princip de viaŃă încolŃeşte în mii de mii de flori din cari cele mai multe se scutură la drumul jumătate. cumcă omul e numai prilejul. Karger. priveşte viaŃa ca o comedie – cine-o aranjează ?” Răspuns : un archaeus. ed. 75—131. pp. Paracelsus. Scriptura este toată în tine. Opere.Când gândeste cineva că neînsemnata mărime a corpului omenesc nu stă de fel în raport cu puterea. Şi iar : „Priveşte natura ca un decor – cine-o zugrăveşte ?” Tot un archaeus. und hebt an da die Anatomey Idechtri ausshort.74 Pe bolnav îl înzestrează cu un archaeus care atacă răul ‘în centru şi. Sare urmează un nou grad de separaŃie luând fiinŃă elementele : pământ şi apă. 75 Paracelsus. astfel. op. Paracelsus. rămânerea-n drum decepŃiunea. precum Spiritul care te va învăŃa e în tine". Dar ce-i şi ajută coaja cariului care-ancremenit în lemnul vieŃii ? Asaltul e tinereŃea. 1938. 2269. pentru nişte patimi cumplite. răsare ca o nouă rază din aceeaşi apă. pe când carnea zugrăviturelor sale apare ca o materie. 121 : „Aerul primei materii [era] bun şi rău şi [D-zeu] a recunoscut în el toate lucrurile. 108 : „Anatomia Archei este anatomia vieŃii aşa cum se află ea în om. şi începe acolo unde se sfîrşeşte Anatomia Idechtri id est quando Vita in-funditur. f. p. zice medicul secolului XVI. nu e el cel ce regizează putrefacŃia. Anatomia Idechtri este cum a fost omul şi au fost toate creaturile legate de primul om. II. Eminescu. 74 Paracelsus Secreta creationis. După diviziunea Marelui Mister în cele trei forŃe : Sulf. medicul.. so fern dass vom Leben nicht dareyn kommen”75. bine. loc. aer şi foc. forŃele maligne : „Luft der ersten Materie gut und bos und erkannte darinnen alle Dinge. 76 Ms. S. Dar rămâne-n drum drept că în mod foarte deosebit. „curentul vieŃii propri a organismului”. Basel. limpede". în fiecare membru. 72 M. transmutarea şi tot un archaeus separă alimentele şi ne extrage hrana? într-o variantă parŃială. se opinteşte din nou. întreg şi nedespărŃit. 38r. moşneagul se întreabă : „Ei. formează altele nouă.. din ms. ed. în măsura în care acesta nu provine din viaŃă". op. le părăseşte. adesea slab. cu imensitatea voinŃei (gândeste la Napoleon). apud Koyre. dar răul se baza pe bine şi era Ńinut în Mu până ce în Lucifer aerul impur. recăderea animalului păŃit – bătrâneŃea şi moartea. New-York. Anatomia Idechtri ist. fiinŃa creată fiind un amestec de bun şi rău. ici ca rege. sublimaŃia. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . oarecum un nou asalt spre ceruri. atuncea vezi cumcă fiinŃa în om e nemuritoare. a căutat soluŃii contra răului. ca un vas pe care l-a spart vinul. al maladiilor lumeşti. Retrage-te în tine însuŃi. p. III. 2 268.424 Constantin Barbu sufletul individual : „în fiecare om se-ncearcă spiritul Universului. id est quando Vita infunditur. Bose. 21. An Introduction to Philosophical Medicine in the Era of the Renaissance. aber das bos war im Guten beschaffen und bezwun-gen. rău a învins aerul pur. După teoria sa. Archaeus e în toate un „alchimist subtil” în corpul nostru . dizbrăcat de timp şi spaŃiu. Huser. puŃine rămân şi aceste puŃine au în sfârşit aceeaşi soarte. voi. care face o călătorie ce pare vecinică”76. colo ca cerşitor. cit. căderea lui Lucifer a separat. când gândesti cumcă purtătorul acestor patimi poate în orice moment să devină o coajă. Archaeus este principiul vieŃii care zugrăveşte în noi indestructibilitatea fiinŃei : . mişcă cojile. p. apud Walter Pagei. după Koyré73. wie sie im Menschen ligt in einem jeglichen Glied. gut und bos. Pentru anatomia arheului şi a vieŃii cităm din Fragmenta Anatomiae Theophrasti: „Anatomia Archei ist die Anatomey des Lebens. iarăşi bune şi rele. vol. e izvorul suferinŃei şi al răului... cit. vieŃile lor încercări de dezlegare”72. Mercur. eliberând. Fragmenta Anatomiae. îl fortifică. Căderea constă în separaŃie. le mână una -nspre alta. bis in Lucifer die bose unreine Luft die klare reine Luft uberwand” (Secreta creationis). 73 Alexandre Koyré. Pentru a ilustra şi ideea de archaeus „obştesc” să continuăm a expune. Oamenii sunt probleme ce şi le pune spiritul universului. wie der Mensch und alle Gesohopff am ersten Menschen gewesen seindt. abia suflat. 115. p.. cit. op. E unul şi acelaşi punc-tum saliens care apare în mii de oameni. Iar : „Priveşte omul ca o maşină – cineo Ńine ?” – Un archaeus. cit. cosmologia lui Pa-racelsus. cit.

când altul şi-a uitat rolul. Nr. tot aşa precum s-a interpretat Eterna reîntoarcere nietzscheană. Spiritul viu al eminescianităŃii. El imprimă existenŃei firea fiinŃei.Mică istorie a nihilismului românesc 425 şteşti”. Un arch[a]eus a fost jignit când într-o reprezentaŃie a căzut un perete. inelul consistentului. 77 Ms. pentru că insultat pe scenă e insultat în tine”. 2 • E m i l Ci o ra n . „Iată un arch[a]eus jignit şi simŃi şi tu că-i jignit.77 „Tradus la umanitate” Archaeus poate fi identicul. 2268. Archaeus este consistenŃa transformărilor. In macrocos-mos. 23r. Archaeus este vârful contemplaŃiei eminesciene. Separator-ul care produce cel mai mare mister al fiinŃei. f. când un actor şia rupt capul. De ce ? Pentru că acel nimic e şi-n tine.

Principiile nihiliste ale lui Nâgârjuna duc dincolo de orice tărîm gândirile din Prajnaparamita. o încercare de a gândi şi de a fi „altfel şi invers”. („Dumnezeu şi Buddha.426 Constantin Barbu Căderea fiindităŃii în occident „E apus de Zeitate ş-asfinŃire de idei Nimeni soarele n-opreşte să apuie-n murgul serii. disoluŃie poetică. ar însemna că există o cale a „eternalismului”. c) moartea lui Dumnezeu („E apus de Zeitate”) şi aneantizarea ideii („asfinŃirea de idei”). provenind din marea familie a donaŃiei. cât şi comentariile lui Chandrakirti. încă prinse în racla panoramei deşertăciunilor. a „umbrelor pe pânza vremii”. Trebuie gândit de la âkincañña („nimic care să fie”) până la animitta-ceto-samâdhi („enstază mentală fără indice”). Nihilism sanskrita spune uccheda – ceea ce nu-i decât un occident care apune. în vreme ce. disoluŃie universală a substanŃialismului tradiŃional. khiduti înseamnă “el deşiră” (nu altceva înseamnă Zeit. Eminescu ştie din Burnouf (anume din Histoire du Buddhisme Indien) principiile nihiliste ale lui Nâgârjuna. d) Imposibilitatea afirmării ori negării veşniciei.” Căderea fiindităŃii în occident. în slavă. b) „noul asalt spre ceruri” (cum se zice în Archaeus) este un simulacru de reversiune. prea omeneşti: anume că nihilismul se zice uccheda..) asupra lumii. toate cele fără dhamma sunt fără substanŃă”. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . din Critica raŃiunii pure a lui Kant) mă duce cu gândul supra-im-poziŃia care depăşind printr-un fel de magic aufbewahrend nici n-ar afirma nici n-ar nega şi ar suporta coproducŃia condiŃionată ca o cogândire indestructibilă în care o absenŃă a producŃiei originale şi-ar face încercarea la marginea unei vacuităŃi de absenŃă. Burnouf traduce integral o variantă Prajnaparamita. Eminescu ştia următoarele principii ale lui Nâgârjuna: a) Nimic nu există în chip substanŃial (sau cum spune Vinayasutra: „Buddha însuşi este asemenea unei iluzii”). legilor şi sufletului”. Eminescianitatea îşi manifestă nihilismul prin: a) reamintirea nihilistă a formelor distruse. natura şi lumea – toate nu sunt decât iluzii). b) Distrugerea „subsistării oricărei teze (. cât şi a negativului şi a indiferentului – ciocanul tetralemei. PertransversanŃa ghicită de Eminescu traducând „Esplicare precursorie a possibilităŃilor categoriilor ca cunoştinŃă apriorică” (un mic capitol al „depăşirii”. kheda înseamnă “ciocan”. Nimeni Dumnezeu s-apuie de pe cerul cugetării. căderea ideii în occident sunt semnele unui nihilism deplin. clipa este acea clipită luminoasă pe care o face ciocanul care loveşte nicovala). Cum de şi-a intitulat Shankara suma nihilismului său Upanişada ciocanului? Chiar tetralema lui Nâgârjuna pare o armă care loveşte cu logica ei genială realitatea cea leneşă. Buddha însuşi a transmis astfel „formula cea mai radicală a vacuităŃii: sabbe dhammâ anatta. spiritul şi omul. Un spectacol genial aduce în lume kratofania limbilor pe care le crede omeneşti. grec sau buddhist. c) Supunerea sub ciocanul disoluŃiei atât a afirmativului.. fiinŃelor. disoluŃie existenŃială.

Dialectica magică a lui Matei se rezumă la: si tollis crucem. atunci crucea e ridicată. cu toată greutatea sa cauzală. mai putem in-specta un alt tip de depăşire. Dacă depăşirea. ÎmbrăŃişare întradins (nu cuprindere). se cuprind întradins. nu se mai află cruce”. Dar lucrul în sine ca „roză absolută”? Die Ros’ist ohne Warum ne înfăŃişează roza fără de ce. poate cel mundan şi cel supramundan. adică „îndoit adevăr vă învăŃ”. o îmbrăŃişare de iubinŃă prin translucenŃă diafană. astfel încât a trece lucrul în sine asupra ta însuŃi apare ca o îmbrăŃişare a două viduri. Sache. Verschulden: cauzele (dumnezeu. autoreversiunile inexistibile. fundamente. Aceasta echivalează cu o „despărŃire a crucii”. izvoare şi abisuri) – versiunile (soarelui). Alayavijnana: shunyata. lyo) „cauză” (causa. lume. iar acest „fără” (foras. Sinea lucrului (în sine. printr-o depăşire „pe loc”. ms. Lucrul în sine care prin chiar „sinea” sa se va arăta ca Nimic (Eminescu însuşi scria: Nichts ist das eigentliche Worth für Ding an sich. ohne. lucrul în sine se revarsă în cifra vieŃii lui. întru sine dacă un îmbrăŃişarea sinei mele pure şi goale cu sinea sa mai mare.” A trece lucrul în sine asupra ta însuŃi înseamnă a pune deasupra sinei tale întreaga răspundere. Eminescu scrie că este „roza absolută”) este rudă bună cu sinea ta însuŃi. întrucât nu poate fi cercetat nici pin observaŃie interioară nici exterioară. la sfinŃii părinŃi. Ding) este al absoluŃiei. Nr. Meister Eckardt „traduce” latinescul tollere prin ûfheben. pură şi vidă.Mică istorie a nihilismului românesc 427 A trece lucrul în sine asupra ta Eminescu îi scria lui Maiorescu. Două viduri. crux tollitur. „Fără cauză” este o absoluŃie din lumea ca nelume a cogândirii indestructibile care „este” vacuitate. despre care. la Hegel. în L’Inde pense-t-elle?) ca „dacă tu te ridici şi iei asupra ta crucea. Ding an sich se revarsă în ohne Warum. Când Eminescu ia asupra sa lucrul în sine. cea dintre fiinŃă şi devenire – este un fel de „paralizie reciprocă”. dacă. cea obscură. În Götlichen troestunge. 2 • E m i l Ci o ra n . 2287) este cel ce se „aşază” ca asuprire ce trebuie depăşită. trebuie să-l treci asupra ta. depăşirea s-a citit ca perihoreză. adică un fel de depăşire întru sine. în 1874: „Lucrul în sine. interpretată (de Guy Bugault. aitia-arché. într-o însemnare germană. Să fi sesizat Eminescu îndoita învăŃătură a lui Buddha?: dvayam vadâmi. Atunci: ce să însemne a lua asupra ta lucrul în sine? să însemne „a depăşi lucrul în sine”? dar ce să însemne a depăşi lucrul în sine. inversiunile (minŃii ori ale neantului).

nimic de traversat. Numai omul se svârli din chaos în vid. Dar „învăŃat”? Cel ce ştie până la „dogma” grecească? Sau să fie maestrul învăŃăturilor buddhiste. a „enigmei vieŃii”. Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . Eminescu. Dezlegarea enigmei vieŃii ar fi vană când vezi că maestrul buddhist mărturiseşte că nu există nici eliberare. gustase „ambrozia vacuităŃii” luând nectarul indiferenŃei din viaŃă. nici maestru. nici traversare. „vană e-a-nvăŃaŃilor ghicire” – „Cum în fire-s numai margini. aşa cum luase din foliantul lui Kant pertransversanŃa lui Durchsicht. Privind omul. totodată cel ce ştie ce este mai greu.428 Constantin Barbu Vană e-a-nvăŃaŃilor ghicire Ce poate să însemne „vană e-a-nvăŃaŃilor ghicire”? Ghicirea ar putea fi o dodie ascunsă numai în mintea învăŃatului docent. Gândul însă al omului este neaprofundabil. cel ce învinge. cel ce te traversează pe celălalt tărîm? În Memento mori. cel ce distruge. e în om nemărginire”. nici celălalt tărîm. Dezlegare şi descifrare a „problemei” vieŃii. Încurcatele sofisme nu explic-a ta fiinŃă”). în cumpăna gândirii şi-n nepăsarea tristă. Dumnezeu rămâne obscur. a „cifrei vieŃii”. nici „dincolo” (nu epekeina. fiindcă „Dumnezeu la cifra vieŃii se-mpiedică făr’să vrea”. nu tara). nici-sine-nici-nesine. dogma perfectă a învăŃatului grec nu dezvăluie şi nu dezleagă („Jucăria sclipitoare de gândiri şi de sentinŃe. Dumnezeu nu.

– Ce sunt cuvintele astea. avem opt feluri de traducere. de vreme ce fenomenele se adaptează de fiecare dată condiŃiilor apriorice („cărora trebuie să se conformeze peste tot sintesa lor”). pune peste tot. ca cunoaşteri a priori” (p. 2 • E m i l Ci o ra n . iar mai jos. Iar mustrarea pe care o poate simŃi oricine se agravează dacă ştii ce face în laboratorul său intim Eminescu. în perspectiva unităŃii sintetice („unitatea pertranspectivă şi sintetică a percepŃiunilor”). diafan. cu „Durchsicht”: transparent. „durchgängig” şi „mit etwas durchziehen”: a petrece cu ceva. la capitolul intitulat de Eminescu „Esplicarea precursiorie a posibilităŃii categoriilor ca cunoştinŃe apriori” (fila 121) – şi de Tr. Eminescu pune general atunci când e vorba de o acŃiune săvârşită şi peste tot încheiată („nex general şi după legi”). iarăşi inesceptant. Şi e admirabil că încearcă aceasta! Într-adevăr. pentru sine sau pentru simpla glorie a gândului şi cuvântului. peste tot. pertrasnpectiv. pune fără excepŃie când fenomenele toate trebuie să stea sub legi („cum vă explicaŃi voi afinitatea fără excepŃie a fenomenelor?”). Nr. Pentru termenul german durchgängig chiar – ca de altfel pentru atîŃi alŃi termeni germani – el face note. fără excepŃie. pune pertranspectiv când acŃiunea e privită din afara ei. „Explicarea prealabilă a posibilităŃii categoriilor. altele de toată ciudăŃenia? Sunt căutările lui Eminescu. unele de toată frumuseŃea ca rezonanŃă românească. Sunt asalturile pe care le dă el imposibilului”. pe care în genere trebuie s’o admitem”). e vorba de identitatea de sine. în genere. cu ultimul exemplu. 139) – apare de nouă ori cuvântul durchgängig. Dacă adăugăm din capitolul imediat următor („DeducŃia conceptelor pure”. Eminescu îl traduce succesiv prin: general. străbătător. poate. secŃiunea a III-a) traducerea lui durchgängig prin: continuu. anume cum încearcă. într-un caiet de-al său cuprins în manuscrisul 2289. pertranspectio. inesceptant. Să le punem în paralel cu cele ale traducerii mai noi: La Eminescu În trad. Aşa traduce Emnescu – şi oricine a tradus în viaŃă vreo pagină de filosofie nu poate simŃi decât o mustrare în faŃa acestui cutremur al gândului ce nu se mulŃumeşte cu sine. pertraversant. pentru durchgägig (de la durchgehen). şi pune în sfârşit continuu – cu un impresionant de subtil simŃ al nuanŃelor filozofice – atunci când. adică pe identitatea continuă de sine însuşi”). să găsească echivalenŃe pe care. a cărei desfăşurare de sine trebuie să fie neîntreruptă („conştiinŃa empirică se bazează pe apercepŃia pură. traducătorul din 1930 al Criticii. iarăşi pertraversant. pertransversantă. Brăileanu. în timp ce Eminescu încearcă imposibilul. nu le va folosi niciodată.Mică istorie a nihilismului românesc 429 A exprima depăşirea Noica scrie: „În primele două pagini din capitolul 4 al „DeducŃiei conceptelor pure ale intelectului” secŃiunea a doua. La fila 38. pune inesceptant când e vorba de a se admite ceva de către toŃi („acea regulă empirică a associaŃiei. din 1930 general neîntrerupt pertransspectiv desăvârşit pertraversant desăvârşit inesceptant desăvârşit în genere întotdeauna fără excepŃie integral peste tot cu desăvârşire continuu desăvârşit Se vede limpede la traducătorul mai recent tendinŃa de-a rămâne la un echivalent („desăvârşit”). pune pertranversant când e vorba de acŃiunea străbătătoare a conştiinŃei de sine („o să se supue neapărat condiŃiilor unităŃii pertraversante a conştiinŃei de sine”).

Die durchgängige und synthetische Einheit der Wahrnehmungen macht nämlich gerade die Form der Erfahrung aus. d. atuncea ar fi cu putinŃă. Einheit der Synthesis nach empirischen Begriffen würde ganz zufälling sein. und haben also a priori objective Gültigkeit. in welcher alle Wahrnehmungen als im durchgängigen und gesetzmässigen Zusammenhange vorgestellt werden. înăuntrul căreia Cai e tel e A c ade m i ei Int e rna Ńio n ale „M i h ai Em i ne s cu ” . ohne dass doch daraus jemals Erfahrung werden könnte. dar nici o dată cunoştiinŃă pentru noi [. Objecte überhaupt zu den Erscheinungen zu denken. mithin würde sie zwar gedankenlose Anschau-ung. ca sufletul nostru să împle c’o grămadă ş’un amestec de fenomene . atunci sunt numai pe atâtea percepŃiuni. PutinŃa. Die Bediengungen a priori einer möglichen Erfahrung überhaupt sind zugleich Bediengungen der Möglichkeit der Gegenstände der Erfahrung. Also sind jene auch Grundbegriffe.i. so wie Raum und Zeit die Bedingungen der Anschauung zu eben derselben enthalten. ar fi deci o intuiŃiune fără găndire. ba chiar necesitatea acestor categorii consistă în referarea. Atunci însě s’ar omite şi în orice referare a cunoştinŃei la obiecte. als Erkenntnisse a priori Es ist nur eine Erfahrung. welches dasjenige war. in welcher alles nothwendig den Bedingungen der durchgängigen Einheit des Selbstbewusstseins gemäss sein. Wenn man von verschedenen Erfahrungen spricht. und mit ihr auch alle möglichen Erscheinungen auf die ursprügliche Apperception haben. Esplicare precursorie a posibilităŃii categoriilor ca cunoştinŃă apriorică Este numai o esperienŃă. căci i-ar lipsi coniectura după legi generale şi necesarii. în care toate percepŃiunile se’nchipuiesc a fi în nex general şi după legi. Când se vorbeşte despre esperienŃe diverse. also für uns so viel als gar nichts sein. Die Möglichkeit aber. als die Bediengungen des Denkens in einer möglichen Erfahrung. wir nur ein Raum und Zeit ist. was wir eigentlich wissen wollten. precum în aceeaşi esperienŃă spaŃiu şi timp sunt condiŃii ale intuiŃiunei. weil ihr die Verknüpfung nach allgemeinen und nothwendigen Gestzen mangelte. aber niemals Erkenntniss. Deci eu afirm: că citatele categorii nu sunt nimic alta de căt condiŃiile cigtărei într-o esperienŃă possibilă. und gründeten diese sich nicht auf einen transscendentalen Grund der Einheit. so sind es nur so viel Wahrenhmungen. Alsdann fiele aber auch alle Beziehung der Erkenntniss auf Gegenstände weg. ja sogar die Nothwendigkeit dieser Kategorien beruht auf der Beziehung. so fern solche zu einer und derselben allgemeinen Erfahrung gehören. o au cu apercepŃia primordială. şi ea nui nimic alta decât unitatea sintetică a fenomenelor după noŃiuni. unter allgemeinen Functionen der Synthesis stehen muss. fără ca din acestea să se poată organisà vreodată o esperienŃă. so würde es möglich sein. in welcher alle Formen der Erscheinung und alles Verhältniss des Sein oder Nichtseins stattfinden. Unitatea pertransspectivă şi sintetică a percepŃiunilor constituie tocmai forma esperienŃei. în care apercepŃie toate celea trebuiesc să se supue neapěrat condiŃiilor unităŃii pertransversante a conştiinŃei de sine adică a funcŃiunilor generale ale sintesei şi anume: ale sintesei după noŃiuni. Nun behaupte ich: die oben angeführten die Kategorien sind nichts anderes. Categoriile sunt deci noŃiuni fundamentale cu scop ca la fenomene să cugetăm obiecte.430 Constantin Barbu Să aşezăm faŃă în faŃă paginile despre depăşire în germana lui Kant şi româna lui Eminescu: Vorläufige Erklärung der Möglichkeit der Kategorien. au doar o valoare obiectivă apriorică. wleche die gesammte Sinnlichkeit. dass ein Gewühl von Erscheinungen unsere Seele anfüllte. întrucât ele aparŃin unei ş’aceleiaşi esperienŃe generale. und sie ist nichts anderes ale die synthetische Einheit der Erscheinungen nacht Begriffen. CondiŃiile apriorice a esperienŃei în genere şi cu putinŃă sunt tot într’o vreme şi condiŃii ale possibilităŃii obiectelor esperienŃei. tot aşa precum este numai un spaŃiu şi un timp. în care au loc toate formele fenomenale şi tot raportul fiinŃei sau nefiinŃei. pe care toată sensibilitatea.] ar fi tot atăta căt şi nimica. şi prin ea toate fenomenele possibile. ceea ce voiam să ştim. eben so. Unitatea sintesei după noŃiuni empirice ar fi cu totul întemplătoare şi dacă acestea nu s’ar baza pe un rezon de unitate transcendental.

de aceea fenomenele sunt supuse unor condiŃii apriorice. würde dürchgängige und allgemeine. dass alles in der Reihenfolge der Begebenheiten darmassen unter Regeln stehe. welchen ihre Synthesis numai apercepŃiunea poate să probeze a priori identitatea ei inesceptantă şi necesară. aber nicht. că noŃiunea causei implică de la sine caracterul necesităŃii. Diese würden aber alsdann auch zu keiner Erfahrung gehören. dass z. Alle Versuche. die man doch durchgängig annehmen muss. o unitate a conştiinŃei de sine inesceptantă şi generală. Alle möglichen Selbstbewusstein. ohne vermittelst diesser ursprünglichen Appercept