STEFAN OCTAVIAN IOSIF

Poet, prozator, dramaturg si traducator (1875-1913)

BIOGRAFIE
STEFAN OCTAVIAN IOSIF s-a nascut la 11 septembrie 1875 in Brasov. Studiile liceale le-a facut la Sibiu si Brasov. Incepe de doua ori Facultatea de Litere si Filosofie la Bucuresti (1895 si 1903), fara a ajunge totusi sa-si ia licenta. A debutat in Revista Scolii din Craiova, in 1892, cu poezia Izvorul. A primit premii ale Academiei Romane pentru volumele Poezii (in 1902) si Credinte (in 1906). STEFAN OCTAVIAN IOSIF se numara printre cei care au initiat si infiintat Societatea Scriitorilor Romani in anul 1909. Poezia sa, denota o sensibilitate autentica in care pot fi recunoscute ecouri din poezia lui Mihai Eminescu si George Cosbuc si un respect pentru valorile binelui si frumosului. Excelent traducator, mai ales din germana si maghiara, a contribuit la cunoasterea de catre publicul romanesc a unor creatii ale lui Goethe, Schiller, Heine, R. Wagner, Petofi, Arany s. a. A fost prieten cu poetul Dimitrie Anghel, in colaborare cu acesta a publicat poezie, proza si dramaturgie, precum si traduceri, semnate fie cu cele doua nume, fie cu pseudonimul colectiv A. Mirea. Stefan Octavian Iosif moare la 22 iunie 1913, la Bucuresti.

OPERA LUI STEFAN OCTAVIAN IOSIF

Principalele sale volume sunt: Versuri (1897), Patriarhale (1901), Poezii 1901-1902 (1902), Credinte (1905), Poezii, 1893-1908 (1908), Cantece (1912). Teatru: Zorile, drama istorica in doua acte si in versuri, 1907 Traduceri din: Goethe, Lenau, Schiller, Heine n colaborare cu Dimitrie Anghel: Caleidoscopul lui A. Mirea, Cireul lui Lucullus, Legenda funigeilor, Cometa, Portete.