The Free Site | vBuddy - business networking | Cheap Web Hosting - starting at $5

Pr. Damaschin Christensen

Nu-i din aceasta lume
Viata Pr. Serafim Rose
PARTEA I
Capitolul 1
Inceputuri
Motto: “Omul acesta... nu este
nou nascutul unei familii instarite;
este unul din cei multi si totusi o
adevarata vita nobila.”
Euripide

Parintele Serafim Rose – supranumit si prima legatura americana cu intelepciunea Sfintilor

Parinti – s-a nascut intr-o familie obisnuita de Protestanti albi, apartinind clasei mijlocii; locul
nasterii a fost San Diego – un orasel tipic californian de pe Coasta de Vest. Numele pe care i l-
au dat la nastere a fost Eugen – ceea ce inseamna “nobil”. Parintii lui Eugen erau emigranti
americani de generatia a doua. Ambii bunici dinspre mama erau originari din Norvegia.
Bunicul sau, John Christian Holbeck a pasit pe pamintul american cind avea doar 13 ani.
Bunica sa, Hilma K. Helickson, desi nascuta in Norvegia, era de origine suedeza; a fost adusa
in America la virsta de 3 ani. Familiile Holbeck si Helickson s-au stabilit in statul Minessota
in micutul orasel Two Harbors. Aici, John si Hilma au crescut, s-au cunoscut si in 1896 s-au
casatorit. John si-a gasit de lucru ca frezor intr-o mina de diamante dupa care si-a incercat
norocul ca fermier. Impreuna au avut 5 copii. Al treilea copil, nascut in 1901, o fata pe nume
Esther a fost mama lui Eugen.
Esther a crescut la o ferma de peste 40 de acri de pamint, cumparata de tatal ei pe cind acrul
de pamint mai era 10 dolari. Era un pamint saracacios – “cioturos”, cum ii placea ei sa spuna
– si nu de putine ori isi aducea aminte cum tatal ei folosea dinamita ca sa scape de cioturi.
Pentru a spori veniturile familiei, John a trebuit sa-si ia o slujba de noapte in oras. Mai tirziu
cind si-a cumparat citeva vaci, vindea lapte din casa in casa.
Familia Holbeck si-a botezat si si-a crescut copiii in cadrul Bisericii Luterane. In familia lor
se punea un mare accent pe educatie. Facind mari sacrificii financiare au reusit sa-si trimita
baiatul mai mare, Jack sa studieze la un colegiu – gest rasplatit de acesta mai tirziu printr-o
situatie financiara infloritoare.
Desi numai doi dintre copii Holbeck au putut sa-si faca studiile la un colegiu, aproape toti
nepotii si stranepotii au obtinut titluri in invatamint. De fapt, de la toti se astepta reusita!
J. Holbeck a fost unul dintre acei oameni care si-a dat viata pentru construirea Americii.
Deoarece singurul mod prin care incerca sa asigure hrana familiei sale era din cultivarea
pamintului, nu a mai avut timp pentru nimic altceva. Intr-o zi, pe cind fiica sa Esther se
intorcea cintind si cu flori din padure, a oprit-o si in obisnuitul sau dialect norvegian i-a spus:
- Florile si muzica nu tin de foame!
Dupa ani si ani de la aceasta intimplare, Esther a reutit sa-si faca timp si pentru muzica si
pentru pictura. Insa faptul ca a trait intr-o familie in care trebuia sa munceasca atit de mult
pentru o bucata de piine, a lasat asupra ei o amprenta pe care nu a mai putut-o sterge
niciodata. Se preocupa mereu de partea financiara a lucrurilor.
Frank Rose, omul cu care s-a casatorit, era de o cu totul alta factura. Agreat de multi, era
smerit, tacut si lua viata asa cum era.
Frank era de origine franco-daneza. Dinspre tata a avut un stramos francez care a luptat in
armata lui Napoleon si care s-a casatorit cu o tiganca unguroaica. Daca in ansamblu, in
arborele genealogic al familiei Rose se gasea si singe fierbinte de tigan, acesta lipsea cu
desavirsire din ramura lui Frank.
Tatal lui Frank, Louis Deseret (L.D.) Rose, emigrase din Franta in Canada si apoi in S.U.A.,
deschizind un chiosc de inghetata si doua cofetarii in oraselul Two Harbors. In urma unui
accident de tren isi pierduse un picior astfel ca avea unul din lemn. “Nimeni nu-l caina in
legatura cu aceasta si nimeni nu se preocupa de faptul acesta”, isi amintea unul din membrii
familiei “era un fapt implinit si viata isi urma cursul ei”.
Desi se tragea dintr-un mediu catolic, Louis se declarase un ateu convins simpatizind cu
socialistii. Sustinea ca citise Noul Testament inainte sa implineasca 12 ani – afirmatie care
avea evident rolul de a da si mai multa greutate ateismului sau. Totusi, parerile sale religioase
nu l-au impiedicat sa ia in casatorie o buna crestina Romano-Catolica, de origine daneza, May
Vanderboon, a carei familie se stabilise in Marquette, Michigan. Louis si May au avut 4 fii,
dintre care unul a murit la virsta de 12 ani inecat. Frank, al doilea dintre copii, s-a nascut in
1890. Dorind sa implineasca una dintre dorintele mamei sale, il ajutau deseori in biserica pe
preotul comunitatii. May a murit la 48 de ani, pe cind Frank era doar de 14 ani.
Frank Rose a luptat pentru tara in primul Razboi Mondial in Franta si s-a intors acasa cu
gradul de sergent. Pe Esther Holbeck a intilnit-o pe vremea cind lucra la magazinul de
dulciuri al tatalui sau. Era cu 11 ani mai tinara decit dinsul si tocmai absolvise liceul. S-au
casatorit in 1921 in oraselul Two Harbors. Frank si-a incercat norocul in afacerile cu
bomboane si inghetata, deschizindu-si un mic magazin dupa ce tatal sau a iesit din afaceri.
Mai tirziu, s-a angajat la General Motors, perioada in care i s-a nascut si primul copil, Eileen.
In 1924 cind Eileen era deja de 2 ani, Frank si Esther s-au mutat in insorita Californie, departe
de muscatoarele ierni din Minessota. In San Diego a mai deschis un magazin de dulciuri, o
pravalie cu diverse sorturi de bomboane caramel, care insa a inceput sa le aduca ceva venituri
doar cind flota navala s-a instalat in oras. In cele din urma au fost siliti sa inchida magazinul
iar Frank si-a gasit o slujba stabila de portar al Parcului si Departamentului de distractii din
San Diego. Sarcina sa era sa aiba grija de stadion.
In San Diego li s-au mai nascut doi copii: Franklin jr., la o diferenta de 4 ani de Eillen, si
Eugen, nascut cu 8 ani mai tirziu. Toti copii familiei Rose erau inteligenti, frumosi si mai
inalti decit media obisnuita. Eugen Dennis Rose s-a nascut pe 13 august 1934. Era chiar in
toiul marii Crize economice. Familia Rose cumparase actiuni dar le pierduse si au fost
vremuri cind abia aveau ce sa manince.
Desi Eugen era prea mic ca sa-si aminteasca de anii aceia, Eileen isi aduce aminte cum stateau
la rind pentru piine. “Cind iti vin greutati din cauza lipsei de bani, nu poti uita prea usor zilele
acelea. Succesul devine sinonim cu reusita financiara.” Avind deja inoculate conceptiile de
“munca grea” si “chibzuinta”, Esther a devenit exagerat de econoama, si a ramas asa pe tot
timpul vietii sale, chiar si atunci cind Eileen si Frank jr. isi intemeiasera o familie si aveau o
situatie financiara buna. N-a renuntat niciodata la obiceiul (mostenit in timpurile Crizei) de a
stringe toate ramasitele de sapun din casa si de a le fierbe din nou, pentru a face noi calupuri.
Toti cei trei copii ai ei au fost crescuti intr-o atitudine foarte serioasa fata de viata.
Cind s-a nascut Eugen, Frank se afla in floarea virstei. Datorita diferentei mari de virsta dintre
el si fratii lui, a fost crescut ca si cind ar fi fost singurul copil din familie. Atunci cind a venit
pe lume, parintii i-au gasit si o porecla: “dividenda in plus”.
Pe cind avea 4 ani, sora sa Eileen (de 16 ani) a dat bacalaureatul si a plecat la un colegiu cu
profil comercial in Los Angeles. Doi ani mai tirziu s-a maritat si de atunci si-a vazut destul de
rar fratele. Cind inca mai era acasa, ea era aceea care avea grija de el cit parintii erau plecti la
lucru. “Mi-aduc aminte ca era un copil fericit si de-a dreptul incintator”, spune ea.
Nu mult dupa aceea si bunicii lui Eugen s-au mutat in San Diego. Louis Rose a murit atunci
cind Eugen avea 7 ani, dar John si Hilma Holbeck l-au prins pina in anii maturitatii. Dupa
citiva ani a primit si o mostemnire de familie: un ceas deosebit, din partea bunicilor Louis si
May. Eugen a pastrat acest ceas pina la sfirsitul vietii sale ca pe un adevarat simbol al familiei
si obisnuia sa-l intoarca in fiecare noapte, chiar si atunci cind nu mai mergea bine.

§§§§§

Esther, cu firea ei hotarita si puternica, a fost seful de necontestat al casei. Ea trebuia sa stie
mereu totul. Nu i se ascundea nimic, caci credea ca autoritatea ei de parinte ii dadea dreptul de
a intra in camera copiilor ei oricind, de a le scotoci prin sertare si de a le citi scrisorile si
hirtiile. Le cerea foarte mult, insa de laudat ii lauda rar. Apartinea unei generatii de parinti
care credeau ca nu e bine sa-ti lauzi prea mult copiii ca nu cumva sa devina vanitosi. Insa
chiar daca nu-i lauda pe fata, vorbea despre ei cu mult entuziasm in fata prietenilor si
vecinilor. Dintre toti cel mai mult tinea la Eugen.
“Nu eram o familie care sa-si arate sentimentele pe fata” isi aminteste Eileen. Chiar si Frank,
desi era un om cald si iubitor, se simtea stinjenit cind trebiua sa-si arate afectiunea fata de
cineva. Eileen povesteste ca nu a sarutat-o niciodata in copilarie.
“Mama era foarte dura atunci cind se supara”, spune Eileen “iar tata se ferea din calea ei”. Se
parea ca nu are incotro decit sa fie dominat. Evita cu grija toate conflictele iar aprobarea si-o
arata printr-un zimbet si spunind “betche”. Arareori se intimpla sa-si arate supararea sau
reaua-vointa catre cineva.
Ca si tatal sau, Eugen se supunea mamei lui fara impotrivire. Toata lumea si-l aduce aminte ca
“fiul perfect”, tipul copilului ascultator fata de parintii lui. “Daca vreunul dintre noi era
favorizat”, isi aminteste Eileen, “acela era Eugen, caci el se straduia din rasputeri sa faca ceea
ce i se cerea si sa n-o supere pe mama”.
“Eugen a fost o bucurie”, spunea mama lui, “tatal sau avea credinta ca la nasterea lui soarele a
rasarit deasupra sa”.
Potrivit spuselor sotiei sale, Frank “se multumea cu putin tot ceea ce il preocupa era sa fie
acasa cu mine; pentru a fi fericit ii ajungea doar sa fie acasa si sa ingrijeasca de gradinita. Era
un om multumit, fara nici un alt interes in afara. Intotdeauna alegea meseriile modeste si
niciodata nu i-a impus lui Eugen sa devina cineva in viata sau sa-l indemne sa cistige bani”.
“Frank nu era un om practic”, spune Esther. El era “creierul, pe cind cea cu simt practic eram
eu”.
Prin comparatie cu Esther, Frank era un cititor inrait, citind doua ziare pe zi si tinind
corespondenta cu reviste ca: “U.S. News”, “World Report”, “Business Week” si “Wall Street
Journal”. Carti in schimb nu citea multe. Intr-un cuvint daca ar fi sa mai adaugam ceva, am
putea spune ca virtutile lui Frank depaseau intr-un mod evident performantele sale
intelectuale.
Ca toti baietii de virsta lui, Eugen isi privea cu mare respect tatal si a luat de la el numai ce era
bun. Crescind, Eugen admira calitatile tatalui sau de a nu dori sa fie in centrul atentiei. Mai
tirziu, el insusi a ajuns sa se confrunte cu onoruri lumesti si tot felul de lucruri materiale si ca
si tatal sau, “se multumea cu putin”.
De la mama sa Eugen a mostenit acel simt practic de a fi cu picioarele pe pamint, un strop de
incapatinare si un limbaj clar si concis si care desi era presarat cu regionalisme, era totusi
foarte clar.
De la amindoi parintii a cistigat acea traditionala onestitate americana si franchetea care l-a
ajutat mai tirziu sa demaste variate forme de ipocrizie.
Franck Rose, reprezenta barbatul tipic american, un pic insa cam prea docil. Observai la el
acea timiditate si integritate incapatinata, acea fire profund iubitoare si care era stinjenita
atunci cind trebuia sa se exprime atit de caracteristica omului obisnuit care ar fi putut deveni
un Erou, daca era plasat in imprejurarile potrivite. Eugen a mostenit toate aceste calitati, iar
aplecarea sa interioara impletita cu mediul in care a copilarit, ii confereau o imagine gen Gary
Cooper. Insa in mijlocul acestei Americi atit de standardizate, a patruns un element ce nu era
deloc standard. Era ca si cum intr-o familie de oameni obisnuiti, s-ar fi nascut un om de vita
nobila. Dintr-un anumit punct de vedere Eugen era total diferit de restul familiei, desi pina sa i
se formeze personalitatea, aceste diferente erau insesizabile. Inainte de toate se putea observa
ca era un copil neobisnuit de tacut si ginditor, cu o anumita retinere in comportament, fapt
neobisnuit la baietii de virsta lui.
“Eugen a fost un baiat serios si studios de cind era mic”, povesteste mama lui. Era
extraordinar de inteligent. Talentul sau natural a fost observat din aceea ca putea intelege
lucrurile imediat, cu mult inaintea copiilor de virsta lui sau chiar adultilor. Unul dintre
profesorii sai de scoala elementara a spus: “Simteam ca trebuie sa ma grabesc cind intra el in
clasa. Era ca si cum cineva mi-ar fi spus sa ma grabesc si sa nu pierd timpul cu altceva”.
Firea rezervata si studioasa nu l-a impiedicat pe Eugen sa participe la toate activitatile
obisnuite baietilor americani. Ca baietel s-a jucat cu calutul de lemn, mai tirziu s-a inscris la
un Club de cercetasi , unde tinea evidenta scorurilor la jocul de baseball. Cind a implinit 6 ani,
a inceput sa ia lectii de pian, pe care le-a continut pina a intrat la Colegiu. Intre 10 si 12 ani a
facut-o pe agentul de circulatie la scoala unde invata, sarcina pe care dupa cum spune mama
sa, a luat-o foatre in serios. Inainte de a termina scoala elementara i s-a acordat titlul onorific
de “Sergent” – ca si odinioara tatalul sau.
Eugen simtea o mare dragoste pentru natura. In timpul celor trei veri de licean, s-a inscris si a
urmat cursurile de zoologie din cadrul Cursurilor de vara ale Scolii stiintifice pentru tineret,
sponsorizate de Societatea de Istorie naturala a orasului San Diego. Locuind aproape de
ocean, a fost foarte interesat de viata marina si colectiona specii de caracatita si alte animale
subacvatice in debaraua de acasa. Avea si o mica colectie de fluturi. Era fascinat de cerul
noptii, fapt care i-a dat ideea sa-si picteze tot tavanul cu stele, toate insa in pozitia lor exacta.
In serile de vineri, impreuna cu tatal sau faceau cite o plimbare pina la biblioteca din oras. Era
ca un ritual saptaminal – seara lor libera. In timpul verilor lua parte la “Clubul de vacanta al
cititorilor”.
Inca de mic copil, seria lecturilor a inceput-o cu romanele lui Ch. Dickens. Mama si-l
aminteste rizind in gura mare cind citea “Documentele postume ale Clubului Pickwick”. Cind
venea timpul de culcare, intra si-i stingea lumina. Mai tirziu in toiul noptii, era trezita de
hohote infundate de ris. Intrind in camera lui ca sa vada ce se intimpla, il descoperea citind
sub patura cu o lanterna. “Documentele Clubului Pickwick” erau mult prea captivante ca
micul Eugen sa le lase din mina.
Eugen avea un ciine pe nume Ditte. Aceste nu era prea destept, dar era “al lui” si ca urmare il
indragea peste masura. Il privea in ochi ca pe un om. Cind mai tirziu Ditte a fost lovit de o
masina, baiatul a plins ore in sir. Aceasta a fost prima lui intilnire cu moartea. Unii au fost de
parere ca a cam exagerat cu durerea. Cineva chiar a spus: “Nu e normal sa iubesti un ciine –
ca pe ciinele acela...”
Pe linga acesta “anormala” iubire de natura, tinarul Eugen avea si ciudate inclinatii religioase.
Mama sa, o buna crestina Protestanta a fost aceea care i-a incurajat acesta inclinatie. Tatal sau
parasise Biserica Catolica pe cind avea 18 ani. Nimeni nu aducea vorba despre aceasta desi
nimeni nu stia de ce o facuse. Desi Frank Rose nu era ca si tatal sau, un antireligios, totusi n-a
manifestat niciodata interesul de a merge la biserica. Spre sfirsitul vietii a inceput sa mearga la
o biserica Protestanta, dar asa cum spune Esther “doar ca sa-i faca ei placere”.
“Pe cind eram copii”, isi aminteste Eileen, “mergeam cu mama pe la diverse biserici: luterane,
baptiste, metodiste si presbiteriene, unde mama cinta in cor. Insa obisnuiam sa le schimbam,
deoarece mama avea intotdeauna cite o neintelegere cu preotul”.
Ca elev, Eugen a urmat ore de Catehism in cadrul Bisericii Presbiteriene de linga casa. Isi
uimea deseori parintii citind din memorie pasaje intregi din Scriptura. Cartile care au produs
cea mai profunda impresie asupra lui au fost cele ale Estherei si ale lui Samuil. Cind a ajuns in
clasa a VIII-a din propria sa initiativa, a cerut botezul, fiind botezat si confirmat ca membru
crestin al Bisericii Metodiste.

§§§§§

In liceu, interesul pentru religie i-a incetat cu totul – Walter Pomeroy, cel mai bun prieten al
sau din acea perioada spune ca “Eugen nu era religios deloc”. Ca sa compenseze aceasta
absenta, s-a avintat plin de zel in cunoasterea stiintifica si matematica – biologie, algebra,
trigonometrie etc. Dupa cum spunea si Walter, “Noi am intrat in liceu intr-o vreme cind toata
lumea spera ca stiinta sa salveze”. Majoritatea tinerilor care se pregateau sa intre la Colegiu,
planuiau sa devina oameni de stiinta, fizicieni, ingineri sau medici.
Liceul din San Diego era cam ceea ce astazi am numi o “scoala cu circuit inchis”. Raportat la
totalul elevilor, elevii care se pregateau pentru colegiu, erau intr-un procentaj destul de mic.
Acesti intelectuali in devenire erau membrii acelorasi cluburi si participau la aceleasi cursuri
in cadrul pregatirii pentru colegiu insa, intre ei era o foarte distincta diviziune sociala. Grupul
principal, si cel mai numeros de altfel, era format din elevi apartinind familiilor bogate ale
orasului. Grupul minoritar era format din 6-7 baieti din clasele sarace sau mijlocii ale
populatiei, trei dintre ei fiind evrei si unul mexican. Eugen si Walter apartineau acestora din
urma.
Membrii grupului erau foarte activi in conducerea scolii, cautind sa fie alesi ca sefi de clase,
pentru a putea avea putere de decizie in alcatuirea cluburilor din liceu. Desi erau prietenosi cu
ceilalti elevi din liceu (“la urma urmei”, spune Walter, “reprezentai un vot”) preferau sa aiba
anturajul lor. Reprezentau elita sociala a campusului.
Grupul minoritar era unit de gusturi comune in muzica, literatura si arta. In timpul pauzelor de
masa baietii discutau ceea ce au citit sau ce lucrari muzicale le-au placut cel mai mult. Nu
ascultau niciodata slagarele ce erau in voga atunci, (“Aproape nici nu existau pentru noi”,
spune Walter) si nici nu frecventau salile de dans ale scolii. Desi Eugen si inca alti citiva erau
buni la atletism si luasera calificative maxime la orele de sport, nici unul nu era inscris in nici
o echipa sportiva. Walter remarca: “Eram ceea ce astazi s-ar numi “marginasi”“.
Tot Walter a fost acela care i-a gasit si porecla de “Oign”, dupa numele faimosului poem
narativ al lui Puskin “Eugen Onegin” . Daca este sa ne gindim ce avea sa devina el mai tirziu,
legatura aceasta cu Rusia este destul de interesanta. Elevii din grupa lui Eugen erau foarte
cititi si extraordinar de avansati pentru virsta lor. Walter cel putin, se simtea privilegiat ca face
parte din grup si ca poate invata de la ei, cu atit mai mult cu cit inainte de liceu nu prea
avusese sanse sa-si faca vreo cultura. Baietii evrei proveneau dintr-un mediu muzical si aveau
cunostinte foarte solide in domeniu. Aveau o admiratie deosebita pentru Mozart, Beethoven si
Brahms, insa nici un fel de simpatie pentru compozitorii moderni, intrind astfel intr-o
controversa cu ceilalti in ceea ce priveste valoarea unor compozitori ca Debussy sau Brahms.
Care era pozitia lui Eugen in aceste dezbateri? “Era atras mai mult de clasici decit de
moderni”, spune Walter, “insa ii asculta pe toti si le dadea fiecaruia cite o sansa”. Nu se
grabea insa niciodata sa dea vreun verdict.
Aria sa preferata era ultimul act din “Tosca” de Puccini, in care eroul, in pragul executiei,
scrie o scrisoare iubitei sale incepind cu cuvintele: “Si stelele straluceau...”. Ii placea in mod
deosebit asa cum era interpretata de Farrucio Tagliavini. “O ascultam de multe ori”, spune
Walter “si vorbeam despre maretia ei”.
Cind grupul intra in conflict de idei pe chestiuni intelectuale, Eugen nu parea interesat sa-si
spuna parerea. “Mai curind statea si analiza lucrurile, insa daca faceau vreo greseala in
argumentatie, le-o spunea imediat. Era cel mai tacut si mai introspectiv dintre noi, facut mai
curind sa comenteze decit sa agite spiritele”.

§§§§§

A studiat cu ardoare pe toata durata liceului – “arzind gazul”, cum spunea mama sa. Odata i-a
si spus:
- Dupa felul cum studiezi, vei ajunge un om destept intr-o buna zi!
- Dar eu nu vreau sa ajung un om destept, i-a raspuns el, eu vreau sa fiu un intelept!
“Cu inteligenta naturala pe care o poseda, putea sa obtina cu usurinta cele mai bune note, fara
sa invete aproape nimic”, spunea Walter, “insa el invata mai mult decit oricare dintre noi. Era
foarte minutios in tot ceea ce facea. Odata cind a trebuit sa facem un raport stiintific, el a fost
acela care practic a acoperit toate subiectele. Avea un mod cu totul analitic de a privi lucrurile.
Incetineala cu care-si emitea judecatile, ii erau de mare folos in special la chimie, deoarece
analiza cu mare atentie toate fazele experientei inainte de a emite o concluzie”.
Dupa spusele nepotului sau, Mike Scott, pe atunci doar de 7 ani, “Eugen era fenomenal de
academic. Era neintrecut”.
Uneori notele sale intreceau atit de mult notele celorlalti din clasa, incit trebuia sa i se dea
calificativul maxim. In acelasi timp, deveneau tot mai vizibile multe din calitatile tatalui sau.
Mama sa si-l aminteste spunind: “Sa nu lasi pe nimeni sa te creada important”.
Sally Scott, nepoata sa, isi aminteste urmatoarele despre el: “Pentru mine a fost intotdeauna
unchiul Genie. Era foarte tacut si foarte invatat. Te invata mereu ceva, avea mereu rabdare si
chiar de tinar avea o anumita structura interioara care il deosebea de ceilalti. Cit a fost mic,
probabil ca aceasta diferenta i-a cauzat anumite neajunsuri, dar aceasta numai pina cind si-a
gasit adevaratul drum. Imi aduc aminte de o intimplare in legatura cu niste carti. De sarbatori,
cind familia se reunea la masa, Gene obisnuia sa vina la masa, dupa care se retragea in camera
lui si se apuca imediat de studiu. Cum si mie imi placeau foarte mult cartile, m-a gasit intr-o
zi rasfoindu-i cartile. (Aveam vreo 9-10 ani si eram foarte speriata ca fusesem “prinsa”). M-a
intrebat ce carti mi-au placut cel mai mult. I-am spus ca doua: “Un catel pe nume Chips” si
“Charlie” de Albert Payson Terhune. Atunci mi-a facut o propunere: daca pina la urmatoarea
mea vizita voi putea sa memorez numele autorilor care mi-au placut, cartile vor fi ale mele.
Le-am citit de multe ori in anii care au urmat si le-am citit si fetelor mele. Mai am si acum
cartile”.
In liceu Eugen a facut dovada remarcabilului sau talent lingvistic, invatind spaniola, germana
si franceza. Pina la absolvire, scria deja poezii in limba germana. Excela si in matemaici, fapt
explicat de Walter prin aceea ca acesta disciplina cerea o minte analitica si implica multa
introspectie. Profesorul sau de matametica spera ca el sa urmeze o cariera in domeniu si l-a
propus pentru titlul de “student meritos”, in vederea obtinerii unei burse.
Un alt profesor interesat de viitorul lui era d-nul Baskerville, profesorul sau de engleza. Din
ceea ce povesteste Walter aflam ca acesta incuraja un stil de viata liber, cu simt artistic. Ii
placea muzca si avea o mare iubire pentru poezia romantica spaniola. Printre multe alte
lucruri l-a familiarizat pe Eugen cu poetul american Robinson Jeffers, un om care a protestat
impotriva societatii si a razboaielor, intr-o vreme in care spre deosebire de zilele noastre, erau
doua natiuni la moda.
D-nul Baskerville i-a gasit lui Eugen o slujba pe timpul verii le o librarie din San Francisco.
Tot timpul cit a lucrat acolo, a locuit la “Hotel de France”, un loc unde toata lumea vorbea
franceza si minca mincare europeana.
In timpul anilor de liceu, a citit romanul lui Dostoievsky, “Crima si pedeapsa”, dar asa cum a
spus mai tirziu, nu l-a inteles si pretuit la adevarata lui valoare.
“Eugen nu-si pierdea timpul cu fleacuri”, spune mama lui. Aiurelile cu care-si umpleau
ceilalti colegi ai lui timpul liber ca si pompa ceremoniilor din cadrul liceului, il plictiseau la
culme. Mike Scott isi aminteste cit de uimit era ca Eugen nu avea nici o dorinta de a invata sa
conduca o masina, sa aiba o masina a sa, intr-o vreme in care era la moda sa fii “pe roti”.
Eugen avea impresia ca pina si prietenul sau Walter nu era destul de serios si ii facea reprosuri
in legatura cu chefurile si noptile pierdute “ca un fluture de noapte”. Cind a sosit
bacalaureatul cu toata siuta de ceremonii si activitati specifice, Eugen le-a spus parintilor si
rudelor sa nu-l bata la cap cu ideea preconceputa de a inchiria un smoching. A luat totuti parte
la productia artistica a scolii, intr-o piesa prevazuta in program. Impreuna cu alti 12 colegi si
sub indrumarea unui profesor, a scris o piesa, a jucat in ea si pe linga asta i s-a dat si sarcina
vinzarii biletelor. Piesa intitulata “Crescut putin cam mult”, a fost scrisa cu scopul de a fi pe
placul parintilor si rudelor care venisera in asistenta. Era tipica idealului american al anilor
’50 – sustinind idealurile familiei, religiei, avansarile financiare in cariera, responsabilitatii si
a muncii hotarite, impletita cu accente umaniste de tip Albert Schweitzer.

§§§§§

A absolvit liceul din San Diego in iunie 1952. Din punct de vedere intelectual era clasat cel
mai bun din clasa. In cartea de amintiri a scolii, colegii sai scrisesera: “Eugeniu...Geniu...Mult
noroc si nu-i da nici o sansa lui Einstein!”
A primit si citeva burse dintre care cea mai impresionanta a fost cea de 4000 de dolari
“George F. Baker” ce i-a fost acordata prin staruintele profesorului sau de matematica. Cind a
primit acest premiu, n-a facut prea multa zarva in jurul lui. Aflind despre premiu, mama l-a
intrebat entuziasmata:
- Unde este scrisoarea?
- In sertar i-a replicat ei calm.
Aducindu-si aminte de acest incident ca si de multe altele, mama lui a spus: “N-am mai vazut
un baiat asa modest!” In plus, a mai inapoiat scolii alte burse mai mici, spunindu-le: “Mi-e
deajuns cit am!”
Pe vremea aceea, in afara gindului de a intra la Colegiul Pomona, nu avea nici o idee clara
despre ce va face in viitor (profesorul sau de matematica a ramas destul de dezamagit cind a
aflat ca Eugen nu a urmat o cariera de matematician). “Eugen putea reusi in orice domeniu”
spunea Walter “insa nu avea tragere de inima nicaieri. Avea nevoie de ceva care sa-l
pasioneze.” San Diego era plin de canioane, din care multe erau acoperite cu copaci, tufisuri
si ierburi. Linga modesta casa a familiei Rose, era o asemenea vale, supranumita de localnici
“Valea ienuparului”, loc in care Eugen obisnuia sa faca lungi plimbari. Citeodata iesea si
noaptea, fascinat de frumusetea cerului. La ce se gindea in timpul acestor ore de solitudine,
nimeni nu putea sti. Tot ceea ce este posibil ca aceste lungi plimbari erau legate nu numai de
meditatie, dar si de un anume fel de suferinta. Profesorul Paul Florensky, un mare om de
stiinta rus si martir, spunea undeva ca “soarta maretiei este suferinta provenita din lumea
exterioara, pe cind suferinta interioara vine din tine insuti. Asa a fost, asa este si asa va fi.”
Eugen trecea acum prin acea suferinta interioara fara nume, ca rezultat al faptului ca devenise
constient ca era diferit de cei din jurul sau. Deoarece mintea ii daduse marele avantaj de a
intelege lucrurile cu mult inaintea altora, era decimat de plictiseala lucrurilor comune pe care
le traise si le intelesese deja. Dorea mai mult, dorea sa continue, dar cum? Avea imprimata in
el acea ciudata saminta de nobilitate care-l facea incapabil de a se simti implinit in maruntele
lucruri materiale – lucrurile veacului acestuia.
“Eugen avea o privire profunda”, isi aminteste Walter. “Nu puteai sa te uiti in ochii lui caci te
ardeau. Parea ca vrea mereu sa priveasca in miezul lucrurilor. Intotdeauna mi-a dat impresia
unui ceainic gata sa explodeze. Simteai ca fierbe ceva inauntru, asteptai sa dea pe-afara – dar
asta nu se intimpla niciodata. Era intotdeauna calm, atent, mereu in cautare de ceva care sa-l
absoarba.”
Devenise un ginditor, un “iubitor de intelepciune” care cerea raspuns la “de ce-uri?”. Si
indiferent care era raspunsul, el trebuia sa-l simta si sa-l traiasca. Atit stia – sau cel putin
simtea – el pe atunci; si acesta a fost si cauza care i-a hotarit cursul intregii sale vieti, pina in
clipa mortii sale.

Capitolul 2
“Semintele Revoltei”
Motto: “Greselile oamenilor mari sint
mai roditoare decit adevarurile
oamenilor mici.”
Friedriech Nietzsche

In toamna anului 1952 Eugen a intrat la Colegiul Pomona, din sudul Californiei, si s-a cazat la
unul dintre caminele studentesti.
Intre timp, adolescentul din liceu se transformase intr-un tinar inalt, suplu si bine format fizic.
Avea tenul alb, barbia ferma, o dantura perfecta, un nas lunguiet si neobisnuit de drept, o
frunte inalta si un par castaniu foarte des, pe care si-l pieptana pe spate. Insa ceea ce intriga si
atragea cel mai mult la el, erau ochii – mari, ginditori si de un albastru profund. De obicei
purta o camasa alba cu minecile suflecate.
Alaturi de Colegiul Stanford, Pomona era considerat printre cele mai bune colegii particulare
din California. Era considerat deasemenea si ca unul dintre cele mai chic colegii americane de
arte liberale. Ca si Harvard a fost intemeiat de Congregatia Protestanta din New England.
Cunoscut si ca “Oxfordul portocaliu”, a fost structurat dupa modelul oxfordian al colegiilor
independente asociate . Multi dintre profesorii Pomonei proveneau din Liga Ivy a Colegiilor;
unii chiar aveau titlul de academicieni Rhodes. Deoarece fiecarui profesor ii revenea in medie
cam l0 studenti, se acorda multa atentie fiecarei persoane in parte. Insa competitia era foarte
mare: pentru fiecare student admis, trebuiau sa cada alti trei.
Colegiul Pomona, cu fundalul sau congregationist inca mai constituia un cadru de valori
conservatoare. In anii ce au urmat razboiului, atmosfera era linistita si calma. Cladirile albe,
sirurile de eucalipt si arbusti de piper ca si gazonul bine intretinut, se reliefau placut pe cerul
albastru, toate fiind penetrate de o clima mediteraneeana calma si blinda. Orasul din imediata
apropiere nu avea decit 4000 de locuitori.
Ca si in celelalte colegii mici se punea un accent extraordinar de mare pe popularitate. Toata
lumea stia cine este “popular” si cine nu. Studentii care indeplineau cel mai bine conditiile
impuse de acest joc erau porecliti “Fantome” – adica modele de abnegatie si cinste si care
serveau de sfatuitori proaspetilor “boboci”. Si dupa cum isi aminteste un student din
vremurile acelea, “visul fiecarei fete era sa se marite cu o Stafie”. Majoritatea Stafiilor erau si
“Nappies” – adica membri ai celebrei fratii “Nu Alpha Phi”.
Ca si in liceu, era foarte la moda “sa fii pe roti” si sa faci escapade peste tot locul. Dintre
distractiile categoriei “populare” erau salile de dans, petrecerile de pe plaja si in special
fotbalul. Inainte ca meciul sa inceapa, se organizau intreceri in jurul unui foc de tabara, timp
in care se cinta imnul Colegiului.
Printre alte evenimente importante care insoteu botezul bobocilor mai erau si intrecerile intre
fete, dar si o salbatica incaierare intre “batrini” si “boboci”, intr-o groapa cu noroi.
Pentru Eugen care abia acum trecea paragul celor l8 ani, toata aceasta goana dupa faima si
succes, il lasau cu totul indiferent. Daca acesta insemna “viata adevarata”, atunci devenea din
ce in ce mai dezgustat de ea. Si desi continua sa afiseze aceeasi demnitate rezervata si
personalitate meditativa din anii trecuti, incepusera sa fiarba si in el patimile. Acum il
preocupa doar un singur lucru: sa afle de ce exista el, sa “cunoasca”, sa inteleaga realitatea in
sensurile ei cele mai profunde.

§§§§§

Pentru a gasi un raspuns la aceasta “ultima intrebare”, Eugen si-a folosit bunul sau cel mai de
pret: Intelectul.
A inceput un studiu foarte serios asupra filozofilor occidentali, urmind chiar citeva cursuri la
facultatea de filosofie. Unul din profesorii sai a fost Frederik Sontag, un om dur si exigent, o
adevarata legenda vie a Pomonei.
La sfirsitul primului sau an de facultate, a scris o lucrare in care folosindu-se de mintea sa
logica, de cunostintele sale stiintifice si matematice si inspiridu-se putin din geniul lui
Spinoza, a asternut pe hirtie concluziile filozofice la care ajunsese. In aceasta lucrare intitulata
“Dumnezeu si om: Legatura dintre ei”, Eugen scria: “Univers” este termenul meu pentru
“Dumnezeu”. Este o imbunatatire a termenului anterior caci, dupa parerea mea reda cu mai
multa acuratete conceptul de “impersonal, unificat”, pe care doresc sa-l prezint... Toata stiinta
indica existenta unui univers, totalitatea tuturor lucrurilor. Nimic din stiinta nu indica
existenta unui Dumnezeu in afara Universului. In ceea ce ma priveste, devreme ce nu mi-am
elaborat propria mea teorie a cunoasterii, declar de dragul convenientelor ca pot dobindi
cunoasterea (cel putin atit cit poate fi ea obtinuta) prin stiinta. Cu alte cuvinte, cred in
cautarile stiintei care indica existenta unui Univers; resping conceptul de “Dumnezeu
independent”, din cauza dovezilor insuficiente”.
Aceasta era concluzia la care l-a putut aduce intelepciunea sa empirica; nici chiar mintea lui
Spinoza nu putea face mai mult. In ceea ce priveste scopul vietii, Eugen scria: “Scopul omului
in viata este acela de a exista – si nu oricum, ci fericit... Omul trebuie sa traiasca pentru
aceasta fericire si sa priveasca timpurile cind nu este fericit doar ca o trecere catre timpuri mai
bune; iubirea sa pentru Univers il va atrage catre timpuri mai bune”.
Intre timp, in paralel cu asemenea idei, Eugen ajunsese sa respinga in totalitate
protestantismul copilariei sale. In ciuda iubirii pe care o simtea pentru parinti, incepuse sa
urasca aceasta cultura prozaica, satisfacuta de sine si orientata spre consum, a propriei clase
sociale. Simtea ca ideea lor de Dumnezeu este tulbure si provinciala, nedemna de cineva care
aspira la culmile cele mai inalte ale intelectului; religia lor era doar o acceptare tacita a unor
raspunsuri facile de catre niste oameni inspaimintati sau care pur si simplu nu erau in stare sa
priveasca mai adinc in natura lucrurilor. Pentru Eugen, Protestantismul reprezenta status quo-
ul: oameni traind pentru acesta lume, bucurindu-se de o fericire paminteasca, incercind sa-si
infrumuseteze, sa-si justifice si sa-si faca mai suportabila existenta lor de fiecare zi, recurgind
la “partea religioasa” a vietii lor. De vreme ce el se simtea diferit de status quo-ul amintit,
devenise constient ca nu se va putea niciodata ajusta la parametrii lozincii Americii
protestante: “O familie fericita”!
Numai gindul la o asemenea viata, ii devenise de nesuportat. Refuza sa accepte raspunsurile
“de-a gata”. Dorea sa evadeze, dar in lipsa unui asemenea loc, a ramas doar in starea de rebel.
In acelasi timp, fie ca-si dadea seama fie ca nu, sufletul lui inseta dupa ceva mult mai
“spiritual” decit intelectualismul sec al lui Spinoza.
Adesea tinerii idealisti care se razvratesc impotriva Crestinismului copilariei lor, care nu pot
accepta nimic din ceea ce depaseste puterea lor de intelegere si care totusi sint in cautare a
ceva care sa le satisfaca nevoile lor spirituale, se pot lasa ademeniti in vrejele diverselor
sirene. In peregrinarile sale prin filosofia occidentala, Eugen a fost atras de una dintre cele
mai seducatoare dintre acestea: Friedrich Nietzsche. In timpul anilor de liceu citise in original
“Asa graita Zarathustra” si impresia fusese coplesitoare.
Eugen avea citeva puncte comune cu Nietzsche. Ambii erau cautatorii idealurilor nobile,
implicati intr-o investigare intensa si pasionata a chestiunilor fundamentale; amindoi se
nascusera in atmosfera religioasa a Protestantismului care desi le promisese totul, nu le
daduse nimic; amindoi erau introvertiti, simtindu-se izolati de ceilalti oameni si trecind prin
suferinte interioare pe care ceilalti nu le puteau intelege; amindoi detestau cliseele, servilismul
si “mentalitatea de turma”, pentru care Protestantismul putea servi ca un exemplu stralucit.
Dupa multi ani de la terminarea colegiului, descriind revolta lui Nietzsche impotriva
Crestinismului, Eugen scria:
“A fost un temperament cu adevarat romantic si era deschis ideilor marete... In tineretile sale a
fost un seminarist Protestant, insa ajunsese sa-l urasca deoarece zarise in el principiul
slabiciunii. Si bineinteles ca avea dreptate, caci Luther scosese din ideologia protestanta
tocmai notiunea de lupta ascetica, lasind in loc ceva foarte friabil care nu satisfacea nici inima
si nici mintea... In felul acesta, Nietzsche n-a putut vedea pe nimeni luptindu-se, n-a vazut
mari asceti si nici eroi ai crestinatatii si din toate acestea el a tras concluzia ca intreaga
crestinatate era o farsa monstruoasa, o mare deceptie ce apasa asupra umanitatii si care nu
putea satisface o minte care dorea adevarul si care era plina de superstitii. Nietzsche era ferm
convins ca se putea cunoaste doar ceea ce era rational, astfel ca el a respins tot ceea ce
depasea sfera rationalului. Pe de alta aprte, el a observat ca Crestinismul nu se adreseaza deloc
inimii si ca era atit de tras in jos, incit devenise plapind. El vedea in Crestinism doar un mijloc
simplu de a-i tine pe oameni linistiti si multumiti cu agoniseala lor si tot el mai spunea ca
toate acestea erau specifice instinctului de turma”.
“Nietzsche insusi era dotat cu cele mai alese instincte naturale pentru noblete si lupta. A fost
un asiduu cercetator al literaturii grecesti. Una dintre primele sale lucrari vorbeste despre
elementul dionisian in Grecia. Pina la el, Grecia fusese privita ca patria traditionala a
clasicului Apollo, insa el a demonstrat ca Grecia era plina de lupta in acelasi timp, de
sentimentul romantic care-l simbolizeaza pe Dionisos. Si asta a dorit si el sa fie, sa fie
asemenea lui Dionisos, straduindu-se continuu, luptind mereu pentru ceva mai inalt”(2).
Acesta dorinta a lui pentru lupta si nevointa de care el nu-si dadea seama pina atunci, era de
fapt o nazuinta dupa acea “ascesis” respinsa de Protestanti. Lupta lui Nietzsche adaugata
respingerii Crestinismului, l-a condus in cele din urma la notiunea de “Supraom”. “Omul”,
spunea Nietzsche, “este mic si slab”; “el nu este vesnic; el trebuie sa fie depasit si Supraomul
trebuie sa-l inlocuiasca”.
Ani mai tirziu, Eugen a trebuit sa observe ca “raspunsul la problema lui Nietzsche este Sfintul
Antonie cel Mare, care a depasit omenirea – dar si propria sa natura umana – pentru a deveni
“inger in trup”. Pe atunci insa, Eugen nu era familiarizat cu aspectele profunde ale
ascetismului crestin. “Nietzsche”, spunea Eugen, “a scris niste poezii minunate despre latura
intunecata a vietii, adincul miezului de noapte, singuratate, etc.” Aici se referea la poezii ca:
“Cintec de noapte” in care Zarathustra da glas sentimentelor sale: “Noaptea a sosit; acum
toate fintinile vorbesc mai tare. Si sufletul meu insusi este o fintina... Ceva nelinistitor, este
ceva nelinistitor in mine; tinjeste sa capete o forma. Este ca si cum ceva din mine ar tinji dupa
iubire... Dar, vai, raceala ma-nconjoara, mina imi este arsa de raceala ghetii... Noaptea a venit,
dar vai, caci trebuie sa fiu lumina! Si insetat dupa nocturn! Si singuratate”.(3)
Cu siguranta ca in timpul acestei nefericite perioade a maturitatii sale trebuie sa se fi
identificat si el cu astfel de tinjiri intunecoase si chinuitoare.
Ultimii 12 ani de viata ai lui Nietzsche au fost marcati de nebunie, timp in care nu a mai fost
in stare sa scrie nimic. Desi au fost multi aceia care au sustinut ca nebunia in cazul lui
Nietzsche s-a instalat brusc, au fost si cazuri – ex. Th. Mann – care i-au recunoscut evolutia
gradata in cariera filosofului. Ideile nebunesti ale lui Nietzsche erau rodul firesc al semetei
filosofii a nemtilor idealisti si chiar a lui Spinoza, care in negarea sau atenuarea realitatii lui
Dumnezeu, au condus la idolatrizarea sinelui, la absurd si nihilism. Iar Nietzsche, profetul
nebun, s-a scufundat in adincuri precum dragonul lui Wagner, in focul poetic al noii religii a
Supraomului, Antichristului. Si oricit de nebuneasca ar fi fost acesta religie, tinarului Eugen i-
a aparut mult mai rezonabila decit ceea ce vedea el in Crestinismul efeminat si diluat al
timpului sau.

Capitolul 3
Nonconformistii

Motto: “Adesea Dumnezeu ii izoleaza

pe aceia pe care si-i alege, ca sa nu se poata
intoarce decit spre El, si astfel el sa ni se
arate noua”
Alison

Eugen si-a inceput cautarile sale filosofice indepartind din start insasi obiectul cautarilor sale.
In adincurile cele mai profunde ale sufletului sau, o mina sigura il conducea spre Dumnezeu,
insa mai avea de parcurs un circuit intreg pina sa se reintoarca la punctul din care a plecat.
Tineri ca Eugen, aflati la virsta unor acute cautari de sine si foame spirituala, puteau oricind sa
cada in disperarea de a nu-si gasi rostul in lumea materiala si, ca sa-l citam pe J. Keates “sa fie
aproape indragostiti de moartea cea alinatoare”. Desi nu sint indicii ca Eugen ar fi avut
inclinatii spre sinucidere, este sigur totusi ca a existat si in el o dorinta de a muri. In viltoarea
aceea de neclaritati si confuzii a existat o singura persoana careia a inceput sa-i deschida
portile lumii sale launtrice. Acesta era o tinara studenta pe nume Alison.
In noiembrie 1952, Eugen a plecat la o auditie de muzica clasica la Bridges Auditorium. Cind
a ajuns sub impresionantele arcade ale salii, peste cerul cenusiu de iarna aproape ca se lasase
inserarea. Pe atunci, cladirea Bridges era cel mai mare amfiteatru din California, iar pe
coloanele sale sculptate in stil grecesc erau incizate nume de mari compozitori. Dupa concert,
in drum spre casa, dadu peste o cunostinta de la facultate, un student pe nume Dirk Van
Nouhuys. Cu el, era prietena lui, Alison. Eugen o stia de la un curs de “Istorie a civilizatiei
apusene”, dar nu avusese ocazia sa-i vorbesca pina atunci. Pe de alta parte, Alison i-a
remarcat imediat demnitatea fireasca cu care se purta, faptul ca arata bine, insa ceea ce a
impresionat-o cel mai mult a fost acea profunzime ciudata si melancolica din ochii lui.
Dupa ce Dirk a facut prezentarile, l-au invitat la o cafea. Invitatia odata acceptata, s-au
indreptat catre “Sugar Bowl”, o cafenea micuta si ieftina, tinuta de doua doamne forte
respectabile. Incalziti de cafea, au vorbit o multime despre bucata muzicala pe care tocmai o
ascultasera si impresiile ce le lasase asupra fiecaruia dintre ei.

§§§§§

Dupa intilnirea aceea providentiala din noiembrie, Dirk, Eugen, Alison si inca vreo citiva, au
inceput sa mearga sa invete la Sugar Bowl. Si-au alcatuit chiar si un grup format din
nonconformistii facultatii, studenti interesati si de altceva decit de “popularitate si succes”.
Intocmai ca si vechiul grup din liceu si acesta era cimentat de pasiunea comuna pentru
muzica, arta si literatura.
Alison, ca si Eugen, era o fiinta tacuta si profund insingurata. Provenea dintr-o familie de
artisti, in care mama fusese cintareata de opera, iar unul din unchi, scenarist. Cind altii se mai
leganau inca in visurile adolescentei, ea gusta din plin paharul amaraciunii si durerii. In viata
ei existasera momente atit de ingrozitoare incit nici nu suporta sa si le mai aminteasca, iar
pina la virsta de 8 ani, nu-si mai amintea nimic. Personalitatea dominatoare si uneori
nemiloasa a mamei sale, o facusera sa se retraga ca intr-o cochilie, astfel ca era foarte timida
in relatiile cu ceilalti. Incerca sa si-o ia de model pe bunica sa – o crestina deosebit de
evlavioasa; intoarecerea ei la credinta s-a facut datorita poeziilor lui T.S. Elliot, facind-o sa
devina o crestina foarte zeloasa si devotata.
Unii, vazindu-i silueta fina, fata cu trasaturi bine marcate si parul blond pina la umeri, ziceau
ca seamana perfect cu actrita Lauren Bacall. Ea insa, ar fi preferat sa semene mai curind cu
Jennifer Jones, actrita care o interpretase pe Sf. Bernadette de la Lourdes, in anii copilariei ei.
Dirk Van Nouhuys (care insistase ca numele sa i se pronunte Dairk) era un tinar neobisnuit.
Inzestrat cu o minte stralucitoare, incepuse facultatea la virsta de 14 ani (avea 15 cind i-a
intilnit pe Eugen si pe Alison). Avea o cultura muzicala deosebita si dorea sa devina scriitor
profesionist. Pe moment, notele de la Cursul de creatie in limba engleza nu erau grozave
deoarece avea o ortografie ingrozitoare. Insa cind Alison a inceput sa-i corecteze ortografia,
notele au devenit exceptional de bune.
Provenea dintr-o familie foarte bogata, care nu-l silise niciodata “sa devina cineva”. De
Sarbatoarea Recunostintei tot grupul a plecat sa-si petreaca vacanta in somptuasa resedinta a
parintilor sai din Berkeley. Desi era cel mai mic din grup Dirk avea un foarte dezvoltat simt al
umorului si un talent deosebit in a pune porecle oamenilor – spre exemplu, prietena sa era
“obiectul cu capul impaiat”. Totusi, Eugen a ramas si in noul grup cu porecla primita in liceu
– “Oign”, ajungind sa-si semneze pina si scrisorile in felul acesta.
Alt membru al grupului era Albert Catrer, un student din anul IV istorie. Deosebit de matur
pentru virsta sa, Albert era foaret echilibrat, intotdeauna simpatic, intelegator fata de ceilalti si
gata sa asculte. Mai avea de sustinut citeva examene la Universitatea Princeton ca sa poata
preda engleza la universitate.
Printre tinerele fete din grup era si Lee Van Deventer, viitoarea sotie a lui Albert care ca si el,
era o fiinta plina de compasiune. O mare iubitoare de conversatie aleasa, era in ultimul an la
Cursul de Literatura comparata, urmind sa devina mai tirziu profesoara.
Mai era si Claire Isaacs, o fata foarte deschisa si cu picioarele pe pamint, studenta in ultimul
an la teatru si care preluase rolul de “mama” a grupului. Desi nu era religioasa, Claire era
totusi foarte mindra de originea ei iudaica.
Grupul mai avea si un student la muzica, Laurence McGilvery, care pe atunci tinea la mare
cinste operele lui Wagner. Era un tinar modern si sofisticat, fiind foarte interesat de tot ceea ce
se chema arta. Mai tirziu a devenit publicist independent si furnizor de carti de arta.
Mai era si John Zeigel, un candidat la preotie in Biserica Anglicana. Foarte bine educat pentru
virsta sa, John studiase limba latina timp de 4 ani la un seminar pentru baieti condus de
Episcopia Ordinului Sfintei Cruci. Avea o voce minunata si noptile putea fi auzit
psalmodiindu-si rugaciunile in limba latina. Iubea arta rafinata a bisericilor apusene, cintul lor
gregorian si ceremonialul lor stravechi.
Ca si Alison, desi inca nu-si gasise adevarata pace si bucurie in credinta, inca mai incerca sa-i
prinda sensul. Era in ultimul an la un Curs de limbi clasice la Pomona si ca si Albert, urma sa
devina profesor de engleza la facultate.
Dintre toti, Omul pe care il admira Eugen era Kaizo Kubo, un american de origine japoneza.
Kaizo avea 24 de ani, deci mult mai matur decit ceilalti, si era venit prin transfer la Pomona.
Desi nu apartinea aripii “populare”, era unul dintre cei mai respectati studenti din complex,
datorita inaltului simt al onoarei si integritatii de care dadea dovada in relatiile cu ceilalti.
Dupa incidentul militar din Pearl Harbour – cind Kaizo avea doar l4 ani – el si familia lui
fusesera “evacuati” impreuna cu multi alti japonezi amaricani intr-un lagar de concentare cu
regim special.
“Nu port pica Americii”, obisnuia el sa spuna. “Daca japonezii ar fi fost in locul americanilor,
ar fi fost mult mai cruzi”(1).
Familia sa era saraca: amindoi parintii munceau ca zilieri, impachetind fructe si culegind rosii
sub un soare arzator. In 1950, nu la mult timp dupa moartea tatalui sau, s-a inscris la Colegiul
Reedly Junior din San Ioaquin Valley. In anul II s-a tranferat la Pomona la sectia de istorie,
primind si o bursa integrala. In anul III ca sa-si poata plati masa si cazarea, a trebuit sa lucreze
ca pedagog intr-unul din dormitoare.
Ca si Eugen, Kaizo era un om singuratic, rezervat si de nepatruns, insa atunci cind vorbea, o
facea cu simplitate si intensitate.
Nu s-a implicat niciodata cu adevarat in grupul sau de prieteni si parea ca se simte exclus –
ceea ce de fapt si era – lucru explicat de Albert prin nefericitele experiente pe care le traise in
acel lagar de concentrare. Oricum, petrecea foarte mult timp cu Eugen.
Toti colegii de la facultate si-l amintesc pe Eugen ca fiind “genial” si relatiile cu el purtau
amprenta unei anumite demnitati. Isi aminteau de spiritul sau viu, de capacitatea lui de a
vedea lucrurile atit de diferit si de remarcile sale atit de deosebite in legatura cu viata, care pe
atunci ii faceau pe toti sa se tavaleasca de ris. Toti prietenii sai baieti ii apreciau calitatile sale
atletice. “Era extraordinar de puternic” spune Dirk. Ori de cite ori se reunea grupul – volei sau
baschet – Eugen se arunca in joc cu atita pasiune incit era o adevarata catastrofa sa te afli in
echipa adversa.
In ciuda acestei camaraderii, totusi Eugen a ramas in mintea multora ca un “enigmatic”.
Observau cum adesea pornea noptile in lungi plimbari de unul singur, meditind ore in sir.
John isi amintea cum de multe ori parul ii cadea in neoriduiala, dindu-i aproape o infatisare de
nebun. Numai multi ani mai tirziu au aflat ei ce adincimi de singuratate, amaraciune si
disperare zaceau in prietenul lor cu vorba domoala.
Asa cum am mai spus, in afara de Alison nu mai era nimeni pa fata pamintului in fata caruia
Eugen sa-si poata deschide sufletul si sa-si arate si durerea. Relatia ce se infiripase intre ei in
urma acelei intilniri de la Sugar Bowl, nu avea nimic de-a face cu interesele comune. In multe
privinte erau foarte diferiti unul de altul. In timp ce Eugen era un ateu de factura nietzscieana,
Alison era o buna crestina. In timp ce el era miscat doar de idei si trebuia sa treaca ceva timp
pina ce lua o decizie, ea era miscata de sentimente si era mult mai impulsiva. Si in timp ce el
studia filosofia, ea studia clasicii romantici, scriitoarea ei preferata fiind Emily Bronte.
“Totusi”, spune Alison, “ne intelegeam unul pe celalalt”. Amindoi erau tipuri de oameni
dificil de inteles de catre ceilalti. Erau amindoi solitari si se simteau stinjeniti in prezenta
altora. “Nu prea simteam nevoia sa ne explicam starile sufletesti unul altuia – ci parea ca
intotdeauna ne intelegeam fara explicatii. Nu trebuia sa ne punem masti sau sa ne justificam
unul in fata celuilalt”.

§§§§§

In timpul primului sau semestru de facultate, Eugen a stat in camera cu un student de la

matematica. Daca e sa ne luam dupa John “acest tinar studia neincetat problemele de
matematica, nu zimbea aproape niciodata si nu avea nici cel mai vag simt al umorului. Eugen
nu se intelegea deloc cu el si nu se potriveau deloc ca tovarasi de camera.”
Este interesant de observat ca acest coleg al sau de camera reprezenta tipul de student pe care
si l-ar fi dorit profesorul sau de matematica din liceu. Si dupa cum tot John spune: “Odata ce
Eugen a descoperit filosofia, toate s-au schimbat pentru el”.
Dupa primul semestru, Eugen abia astepta sa scape de camin, astfel ca s-a mutat la o gazda
ieftina, care avea si o intrare separata. Ca si Kaizo, a trebuit sa munceasca in toti acesti ani ca
sa-si poata plati chiria. Alaturi de Sugar Bowl, camera lui Eugen a devenit al doilea loc de
intilnire pentru grupul de prieteni. Una din manifestarile nonconformiste ale grupului era sa-si
prelungeasca intilnirile mult peste ora 10 seara – ora de stingere in camin. Desi aceste fapte cu
greu ar putea fi numite revolutionare totusi, grupul emana un anume fel de antagonism in
complexul studentesc.
“In toamna anului 1953”, isi aminteste Laurence McGilvery, “un coleg cu aspiratii politice a
candidat si a fost ales ca Presedinte al anilor IV, avind ca platforma: “Cum sa devii
nonconformist?” Cu siguranta ca noi eram cei vizati, bietii de noi, cu aspiratiile noastre
nedefinite si inflacaratele noastre conversatii de la Sugar Bowl si petrecerile nocturne din
incinta teatrului grecesc si din Walsh”.
“Cind mergeam la Eugen, stateam toata noaptea ascultind muzica clasica si vorbind despre
“lucruri mari”“ (Alison). “Vorbeam in general despre sensurile vietii” – desi daca este sa ne
luam dupa unii musafiri ocazionali, “se vorbea despre carti, muzica, pictura si sculptura”.
“Cind subiectul se muta catre Dumnezeu, John se plingea intotdeauna ca a trebuit sa renunte
la femei ca sa poata deveni preot. El credea – spunea Alison – ca cei mai buni preoti erau
celibatari si dorea ca toata lumea sa stie ce sacrificiu urma el sa faca”.
La aproape toate intilnirile acelea, Eugen raminea tacut ca de obicei, ascultind totul cu atentie.
Aprecia cu adevarat compania in care se afla si nivelul intelectual al grupului, insa de multe
ori simtea ca toate aceste discutii despre sensurile vietii nu erau decit vorbarie goala. El dorea
sa “faca” ceva, chiar daca inca nu prea stia ce. Cind se intimpla sa ia parte la discutii, o facea
doar ca urmare a provocarilor lui John privind ideea despre Dumnezeu.
“Eugen era un iconoclast”, isi amintette John. “Spunea intentionat lucruri care stia ca ne vor
soca si apoi astepta reactiile noastre”. Uneori iesind din tacerea sa neobisnuita, lansa in
mijlocul discutiilor noastre o afirmatie care ne lasa perplecsi.

Capitolul 4
Cautarea Realitatii

Motto: “Ce vedem sau ni se pare

E un vis intr-o visare”.
Edgar Allan Poe

Adicindu-se in studiul filosofiei, lui Eugen nu i-a trebuit mult timp sa-si dea sema de limitele
ratiunii discursive. Raspunsurile pe care si le daduse la intrebarile despre existenta din eseul
“Dumnezeu si om: Relatia dintre ei”, probabil ca nu fusesera convingatoare nici atunci cind le
scrisese. Nu ramasese deloc impresionat de lucrarile Rationalistilor pe care-i studiase la cursul
de filosofie si nici de argumentele scepticului Hume, filosoful care a transferat credinta
Rationalistilor in ratiune, doar pentru ca se putea spijini pe o capacitate inferioara: “simtul
practic”. Intr-un eseu asupra filosofiei lui Hume, Eugen l-a caracterizat intr-un cuvint:
“Este o filosofie ieftina. Emana un aer de rind... Incercind sa afirme obisnuitul, el neaga
neobisnuitul. Si atunci cum ramine cu subtilele experiente umane din arta, religie si oricare alt
domeniu in care se cere putina imaginatie, cind se abordeaza o viziune care depaseste
obisnuitul.” Deasemenea si-a dat seama ca nu prea are de cules multe nici din filosofia lui
Schopenhauer. Intr-un eseu intitulat “Schopenhauer: Sistem si Comentariu” scria:
“Noi nu-i acceptam pesimismul lui Schopenhauer nu pentru ca am avea noi o viziune mai
impunatoare, ci deoarece Schopenhauer nu ne vorbeste ca unul care stie, ca unul care a avut
cu adevarat o viziune asupra naturii lucrurilor... Natura lucrurilor este de neinteles in esenta ei
si nu poate fi cunoscuta prin intelect... Se cere o alta relatie intre individ si aceasta “realitate”;
ce-ar putea fi oare? – sentiment, intuitie, un alt ceva? Nu putem sti...”
Ani mai tirziu Eugen isi aminteste:
“Eram doar un student in cautarea unui anume adevar in filosofie, adevar pe care nu il
gaseam. Eram deja plictisit de filosofia occidentala”. Chiar si Nietzsche (desi acesta numai
plictisitor nu ar putea fi numit) nu facea decit sa alimenteze acesta revolta interioara impotriva
societatii. Era deci inevitabil ca cercetarile sale sa intre in sfera religiei.
“De ce studiaza cineva religia?” – s-a intrebat el odata. “Sint multe motive intimplatoare, insa
exista doar un singur motiv in care persoana se implica cu sinceritate: intr-un cuvint, acela de
a veni in contact cu realitatea, de a gasi o realitate mai profunda decit cea de fiecare zi, care
este atit de schimbatoare, care putrezeste nelasind nimic in urma si care nu ofera o fericire
durabila sufletului omenesc. Orice religie care este sincera incearca sa ne puna in legatura cu
acesta realitate”.

§§§§§

In noiembrie l953, pe cind era in anul II, Colegiul Pomona a fost vizitat de Dr. Allan Watts, un
englez fascinant si extraordinar de inteligent ce urma sa devina unul dintre cei mai populari
lideri spirituali ai tinerei generatii. In anii ’40, Watts fusese preot anglican, timp in care i se
dusese vestea ca unul dintre cei mai progresisti si mai inteligenti teologi. In caretea “Priveste
sufletul”, lucrare cu care si-a luat si examenul de doctorat, el declara:
“Religia bisericeasca este spiritualmente moarta” si ca ea trebuia sa fie inlocuita de o
“intelegere interioara, spirituala si mistica a stravechii esente traditionale a intelepciunii... de o
experienta constienta de a fi una cu insasi Realitatea” (2).
Recenziile asupra cartii au fost entuziaste. Un scriitor Romano-Catolic nota: “O consider
printre cele mai bune carti – de fapt o lucrare de prima marime – din ultimii ani in domeniul
religiei. Reuseste sa ajunga la probleme fundamentale, dezvaluie cu sinceritate slabiciunile
Bisericii Protestante contemporane si incearca chiar o diagnosticare si o extirpare a raului in
singurl fel prin care acesta poate fi efectuat si anume printr-o doctrina ce aduce satisfactie la
nivelul de vaza metafizic. Merge si mai departe admitind contributii ale religiilor orientale
care nu sint prezente in religia apuseana contemporana. Mai mult decit atit, ne arata cum
traditionala dogma apuseana a Intruparii si Rascumpararii poate fi reconcialiata cu religia
intuitiva a Orientului cum ar fi spre exemplu Buddismul zen. Acestea sint realizari extrem de
importante”.
Un recenzor episcopal, Canon Iddings Bell, afirma undeva ca lucrarea lui Watts este “una
dintre cele 6 lucrari importante din domeniul religiei, publicate in secolul 20”.
In 1950, in toiul unor controverse publice, Watts a fost obligat sa renunte la preotie si sa
paraseasca si Biserica Anglicana. Un an mai tirziu, si-a gasit un post de profesor la nou
infiintata Academie Americana de Studii asiatice, din San Francisco iar in 1953 a devenit
decanul ei.
Acum era etichetat ca orientalist specializat in budismul zen.(3)
Asa cum am mai spus, anii ’50, au fost timpuri de complezenta intelectuala. In ciuda faptului
ca Statele Unite tocmai incheiasera un razboi cu Japonia – sau poate tocmai din cauza aceasta
– Buddismul Zen nu era cunoscut mai deloc in occident, fiind studiat doar de o mina de poeti
si scriitori ce tineau de o generatie anterioara miscarii Beat. Insa bratul balantei incepea deja
sa se incline in partea cealalta, iar Allan Watts a fost printre primii care a simtit aceasta
schimbare de directie si a alergat in intimpinarea ei.
John, care il cunostea pe Watts din Biserica Anglicana, i-a lamurit pe toti cei din grup ca
trebuie neaparat sa vina sa-l audieze pe acest om. Cinci dintre ei – John, Dirk, Albert,
Laurence si Eugen – au asistat la conferinta tinuta de Watts in amfiteatrul Colegiului Pomona.
Watts si-a surprins tinerii sai auditori spunindu-le din start ca intreaga structura a gindirii
apusene pe care ei o studiau era gresit orientata. Occidentul, spunea el, s-a obisnuit de mult
timp sa priveasca realitatea intr-un mod conceptual, indirect, intotdeauna “aflind” despre ea,
insa niciodata “cunoscind-o” pe ea.
De indata ce “gindesti” un lucru – transformindu-l intr-un simbol sau o lectie de morala – l-ai
si pierdut. Lumea gindurilor foloseste simboluri si cuvinte pentru a reprezenta lucruri
concrete, acestea nefiind acelasi lucru cu realitatea insasi (4). Secretul vietii consta in a nu te
“gindi” la ea ci in a o “trai”. Acesta este si Zenul. Nu este o filosofie, ci modul de a fi al
lucrurilor in realitate. Si in timp ce spunea acestea, a luat un pahar cu apa de pe masa din fata
lui; “Nu este totul sa privesti acest pahar cu apa si sa-l definesti, ci”, continua el, “......” – si
varsa paharul cu apa pe podium. Din cite-si amintea Eugen, acel moment a fost foarte
“dramatic”.
“Watts era un vorbitor extraordinar” spune Albert. “Am fost cu totii foarte impresionati”. Pe
linga faptul ca era foarte inteligent, provocator si distractiv, Watts era si un om foarte citit,
retinind atentia studentilor cu multe nume de sfinti, intelepti si scriitori mai putin cunoscuti.
Parasind amfiteatrul, Eugen si prietenii lui nu au vorbit decit de ideile lui Watts si de interesul
suscitat de ele. Se pare ca dintre toti numai Eugen nu era dispus sa lase lucrurile asa,
neterminate.
O noua si neasteptata cale i se deschidea in cautarile sale, una ce parea sa o taie de-a dreptul
prin tot ceea ce-l plictisise pina acum. Daca scopul religiei era de a deschide realitatea catre
cel care o cauta, atunci Zennul ii aparea ca ceva ce-l putea conduce chiar in inima problemei.
Intr-un eseu pe care l-a scris pentru cursul de engleza din l954, Eugen nota:
“Ca sa fim sinceri, zennul nu are carti sacre, dogme, ritualuri sau concepte despre Dumnezeu,
suflet, Rai – toate acestea fiind niste conceptii superflue, tinzind mult prea des sa se
intrepatrunda intre individ si iluminarea sa, decit sa-l ajute in mod efectiv sa ajunga la ea...
Zennul poate fi privit ca insasi esenta civilizatiei Estului indepartat”.
Probabil ca era inevitabil ca un tinar ateu ca Eugen sa nu fie atras de buddismul zen, care nu
cerea nici credinta, nici devotiune catre un Dumnezeu anume si care de fapt nu cerea decit
credinta in experienta senzoriala a fiecaruia. Asa cum isi dadea el seama, zennul avea o
profunzime intelectuala mult mai mare decit Protestantismul pe care-l respinsese; avea o
anume “practica”, mai provocatooare, care implica un anume grad de renuntare dar si un
considerabil efort fizic si mental (gasind astfel si “asceza” pe care o cauta); si in plus mai avea
si o traditie cu o vechime de mai bine de 1000 de ani inainte de Reforma Protestanta. Cert era,
ca avea un aer mai “diferit” de semicrestinismul cartierelor marginase americane, iar a
intelege o conceptie despre lume care era atit de exotica si atit de straina lui, constituia o
provocare pentru mintea sa.
Pina la urma, practica zen avea posibilitatea sa te conduca la iluminare, la o “brusca” trezire la
realitate. Potrivit invataturii buddiste, lumea materiala, lumea simturilor, era doar o iluzie,
dupa cum erau si ideile insasi. Pentru Eugen care se simtea strain in lumea din jurul sau,
trezirea din acesta “iluzie” reprezenta o adevarata mina de aur.
Desi practicile sale nedevotionale erau centrate mai curind pe minte decit pe inima, Zennul
totusi tinea catre experimentarea elementara de dincolo de logic si rational.
Intr-un alt eseu scria: “Se poate ajunge la aceasta cunoastere universala fara nici un fel de
“metoda”; problemele nu se aprofundeaza “pas cu pas”, ca in cazul cunoasterii discursive – ci
acesta isi face aparitia direct si in intregime, intr-o unica clipa, rupta de timp. Este o “trezire”,
o constientizare a unei stari de lucru ce exista dintotdeauna; deci, prin urmare, ea nu poate fi
“cautata” si nici “obtinuta”, ci doar “pregatita”. Lui Eugen, moartea i se parea un mijloc
atragator de a scapa de chinuitoarele sale sentimente de izolare fata de ceilalti. Dar oare, nu
era cumva iluminarea buddista un mijloc mult mai promitator de “a muri”?
“Nirvana”, scria el, “reprezinta incetarea sentimentului de agatare, “explozia” flacarii dorintei.
Este o moarte, o “savirsire” – savirsire atit in sensul de “terminare” cit si de “desavirsire”.
Odata cu incetarea dorintei, se termina si toate necazurile”.

Capitolul 5
Omul din spatele mastii

Motto: “Oh, minte

Mintea are inaltimi,
Faleze tomnatice
Inspaimintatoare, diafane,
neintelese de om”.
Gerard Manley Hopkins (1)

Dupa parerea prietenilor sai, cea mai fenomenala caliate a lui Eugen era extraordinara sa
aptitudine pentru limbi straine. In primii doi ani de facultate, Eugen a continuat sa-si
perfenctioneze cunostintele de germana si franceza, iar in anul urmator s-a apucat de chineza
manciuriana.
Albert povesteste cum “ca la cursul de chineza venea si o tinara cantoneza din comunitatea
chinezeasca din San Francisco. Spunea ca dupa un an de curs daca inchideai ochii si-l auzeai
vorbind, nici nu-ti dadeai seama ca nu este chinez. Se simtea destul de stinjenita din aceasta
cauza, caci vorbea chiar mai bine decit ea, si pentru ea era limba ei materna. Poseda o intuitie
si un simt deosebit al vizualizarii caracterelor chinezesti, sustinind ca reprezentau cu adevarat
ceea ce aratau, desi nimeni altcineva din jurul sau nu-si putea da seama.”
De acum Eugen se hotarise sa se specializeze in limbi orientale. Bineinteles ca decizia sa a
stirnit rumoare, ca si interesul pe care-l arata pentru Zen si folosofiei orientale, insa Albert o
atribuia faptului ca Eugen privea totul ca pe o noua provocare. Coincidenta a facut ca pe
vremea aceea Colegiul Pomona sa detina o a doua mare colectie de texte chinezesti din tara
(cea mai mare se afla la Universitatea Berkeley), insa deoarece sectia de chineza era foarte
mica, multe dintre ele ramineau nefolosite pe rafturi. Deoarece la Pomona raportul numeric
profesor-elev era destul de scazut, aproape fiecare student avea cite un profesor care se ocupa
de el. Profesorul principal al lui Eugen era instructorul sau de limba si civilizatia chineza,
Shou-Yi Chen cu care s-a aflat apoi ani de zile intr-o prieteneasca corespondenta.
Tot datorita interesului pe care-l manifesta in zen, s-a apucat si de tirul cu arcul, devenind
dupa spusele lui Albert “un minunat arcas”.

§§§§§

Desi evita cu grija toate functiile sociale ce puteau aduce popularitate, lua totusi parte la
productiile teatrale ale colegiului atunci cind se puneau in scena piese clasice. L-a interpretat
pe Ajax al lui Sofocle, intr-o montare universitara. Atit de profund l-a impresionat acesta piesa
incit, la scena finala, cind Ajax moare, a plins ca un copil. A mai jucat si intr-o productie
franceza, dupa o piesa a lui Moliere.
In anii aceia, Pomona a gazduit citiva studenti care urmau sa devina celebri. Impreuna cu
Alison, i-au cunoscut pe Frank Capra jr., cu actorul Richard Chamberlain erau colegi de an,
iar Kriss Kristofferson era cu un an mai mic decit ei.
Eugen mai lucra si ca citet pentru un foarte talentat student indian, pe nume Ven Metha – cel
care a devenit mai tirziu unul din faimosii scriitori ai editorialului “New-yorkers”. Cele mai
mari succese ale lui Ved urmau sa fie o biografie a lui Ghandi si citeva volume de memorii
personale. Pentru o foarte scurta perioada de timp fusese coleg de camera cu John; Eugen ii
fusese prezentat de Kaizo – cel mai bun prieten al sau din facultate.
“Avem mare noroc ca-l avem pe Gene ca citet”, scria Ved in memoriile sale. “Munca sa era
atit de bine organizata, incit parea sa aiba o gramada de timp de petrecut cu mine si imi citea
cu asemenea claritate incit aproape ca aveam impresia ca-mi explica lucrurile”(3).
Desi ambii erau studenti foarte seriosi (erau membri in Phi Beta Kappa) in multe privinte erau
total opusi. Ved, care pasise in Lumea noua cu exact patru ani inainte, avea o mare dorinta de
a se integra in sistemul de viata american. Dupa cum reiese din amintirile sale, ii era rusine de
cultura si religia sa indiana si nutrea un respect deosebit pentru tot ce era occidental. Tinjea sa
faca parte din aripa populara a colegiului, sa aiba cea mai rivnita fata, sa se gaseasca in cea
mai grozava fratie, sa fie o “Stafie” si sa ia parte la intrecerile de masini din sudul Californiei.
Acestea erau, asa cum stim, lucrurile pe care Eugen le detesta cel mai mult. Si cum i se facuse
deja greata de stilul de viata american, se interesase despre cultura rasaritului.
Totusi, la fel ca si Eugen, Ved avea o mare admiratie pentru nobilul Kaizo Kubo. Ved bagase
de seama “ca Kaizo studia stiinta de dragul stiintei, in timp ce el ajunsese unde ajunsese
deoarece se concentrase pe rezultate.” Orice persoana serioasa ar fi fost atrasa de
personalitatea lui Kaizo. “Avea o atitudine serioasa si era demn; era sincer si vesel si era dotat
cu o fire perseverenta”.
La sfirsitul anului trei, grupul de prieteni a fost lovit de o mare tragedie; cu un an inainte, la
sfatul profesorilor si prietenilor, Kaizo a inceput specializarea in istorie. Il cam mustra
constiinta pentru aceasta hotirire, caci planuise ca dupa absolvire sa intre imediat in
invatamint, ca sa-si poata intretine familia. Isi facea griji si pentru batrina lui mama care
trebuia sa munceasca din greu ca sa-l poata tine in scoala. “Ambalatul fructelor este o meserie
sezoniera” povestea el “si grosul banilor vin din munca de pe cimpurile cu ceapa. Nu mai
suport s-o vad scotind ceapa in fiecare zi. Totusi este atit de fragila...”(4)
Cind a inceput sa se apropie timpul de predare a tezelor de licenta, ingrijorarea a inceput sa
creasca. Tema aleasa s-a dovedit a fi prea ampla pentru el, iar profesorul care-l ajutase si il
sustinuse pina atunci era plecat la niste studii de perfectionare. Isi dadea sema ca nu va putea
termina la timp. Era grozav de chinuit de puternicul simt japonez al onoarei. Avea in fata
numai imaginea mamei sale muncind la cimp si suferea de un teribil complex de vinovatie
fata de ea. Fiind si o fire foarte singuratica a tinut totul ermetic inchis in el, pina ce aproape a
atins limitele disperarii. In seara de 2 mai l955, fatala data de predare a tezelor, Kaizo a pus pe
pat citeva rinduri de asternuturi si s-a intins pe pat. Si-a indesat pe stomac si pe piept doua
perne si si-a tras doua focuri in inima. Desi camuflat de asternuturi si de perne, impuscatura a
fost foarte clar auzita de baietii din dormitorul vecin. Au navalit cu totii in dormitorul lui
Kaizo pe care l-au gasit intins pe prag, murmurind: “M-am impuscat... Asa trebuia sa fie!”
Vestea sinuciderii lui Kaizo l-a afectat puternic pe Eugen. Ca si in copilarie, fenomenul mortii
avea un efect puternic asupra lui. Insa de data acesta, moartea a lovit aproape de tinta. Kaizo ii
semana in multe privinte, in special in nobletea sufletului, iar Eugen in felul sau tacut, il
iubea. In aparenta viata isi urmase cursul ei, sub o pojghita foarte subtire de normalitate si
deodata Kaizo nu mai era – fapt considerat de Eugen de preferat celui de a exista.
Alison auzise si ea de moartea lui Kaizo si se strinsese cu un grup de prieteni la “Sugar
Bowl”. Eugen a intrat si s-a asezat tacut linga tejghea.
Alison s-a ridicat si s-a apropiat de el asteptind sa-i spuna ceva, insa el nu scotea nici un
cuvint. Dupa o vreme, dupa ce framintase problema pe toate fetele, spuse cu privirile pierdute
in zare:
“Fiecare dintre noi purtam o masca... si nimeni nu stie ce se ascunde inapoia ei”. Dupa care s-
a ridicat de la locul lui si a iesit, urmat de Alison. S-au plimbat ore intregi, fara ca vreunul din
ei sa spuna ceva...

Capitolul 6
Urmarit de Dumnezeu

Motto: “Umblam pe intuneric, calcam in locuri

alunecoase si Te cautam in afara mea,
negasind pe Dumnezeul inimii mele;
m-am pogorit in adincul marii, banuitor
si disperat, la fiecare adevar pe care-l
gaseam”
Fericitul Augustin
Motto: “Imagineaza-ti cum eu... noapte de noapte
ori de cite ori mintea mi se odihnea vreo
secunda de la lucru, percepeam neincetata
si necrutatoarea apropiere a Aceluia pe
Care nu-L doream sa-L intilnesc.”
C.S. Lewis (2)

Tacerile prelungi erau un lucru obisnuit la Eugen. Relatia dintre ei era de o asemenea natura
incit nici unul dintre ei nu simtea nevoia sa vorbeasca. “Petreceam ore intregi studiind cerul”,
spune Alison. “Imi arata constelatiile, pe care le stia pe de rost. Era fascinat de furnici si de
pasari”. Si-l aminteste odata intins pe jos la marginea drumului privind absorbit un musuroi de
furnici, in timp ce ea il privea. “Simtea o iubire profunda pentru mare. Ore intregi privea tacut
marea... Iubea noaptea si plimbarile lungi...”
“Imi povestea multe din trairile lui: avea impresia ca nu-si gaseste locul nicaieri – ca nimeni
nu-l intelege. Pe de alta parte, si eu simteam acelasi lucru – cred ca eu eram singura care-l
intelegeam si invers. Simtea ca viata era inutila... Dispretuia oamenii, dar in acelasi timp se si
temea de ei. Se simtea respins de oameni, in special de familia sa. Si de fapt, ei il
“respingeau” cu adevarat, dintr-o lipsa de intelegere.”
Fiind instrainat pina si de parintii pe care ii iubea, Eugen parea venit dintr-o alta lume si dintr-
un alt timp. Alison isi mai aminteste si acum de antipatia pe care o resimtea fata de civilizatia
moderna si in special fata de progresul tehnologic. “Nu-i placeau nici automobilele, nici
electricitatea si nici ceasurile”.
Ca si T.S. Elliot, Alison devenise o membra a Bisericii Anglicane si se considera o “anglo-
catolica”. “Cind eram mica eram foarte incapatinata”, spunea ea. “Ii spuneam ca nu trebuie sa
judece Crestinismul dupa ceea ce vedea el in diversele persoane cu care venea in contact.
Simteam ca acest interes al lui pentru Zen era doar un capriciu de facultate, care urma sa
treaca”.
Citindu-l pe Nietzsche, Eugen ii spunea lui Alison ca “Dumnezeu a murit” . “Deasemenea,
mai credea ca exista totusi Dumnezeu, dar ca “fusese inchis intr-o cutie de oameni”. Oamenii
credeau intr-o idee de Dumnezeu, pe care o inventasera ei insisi si nu intr-o realitate a lui
Dumnezeu. Citeodata era foarte inversunat. Eu cred ca-si dadea seama ca era ceva in neregula
cu el si ca nu reusea sa-L gaseasca pe Dumnezeu – astfel incit a substituit intelegerea directa a
adevarului, incercind sa se retraga din viata si sa se ascunda”.
Ca sa putem intelege una dintre conceptiile sale despre Dumnezeu, trebuie sa citim una dintre
cartile de inceput ale lui Allan Watts: “Identitatea Suprema: un eseu despre metafizica
orientala si religia crestina”.
Era lucrarea preferata a lui Eugen. In ea, Watts afirma ca Crestinismul modern nu este in stare
sa conduca omul spre o constientizare a adevaratei sale naturi si spre realitatea lui Dumnezeu.
Ceea ce in Apus este numit Dumnezeu nu este altceva, potrivit parerii lui Watts, decit nivelul
transpersonal al cunostintei umane, adevaratul “Sine” al omului. La sfirsitul cartii, Watts
prezinta modurile de accedere catre acest “Sine”, afirmind ca metoda Zen este mai potrivita
culturii moderne decit practicile devotionale ale Crestinismului.
Era interesant de retinut faptul ca Watts apostaziase de aceiasi ramura anglo-catolica a
Bisericii Anglicane, de care apartinea si Alison – si cartile sale inca se mai gaseau in
standurile Bisericii Anglicane, pina cind incidentul s-a aflat si preotii le-au aruncat afara. Nu
cred ca mai este nevoie sa spunem cit de putin respect nutrea Alison pentru Watts. Ii spunea
lui Eugen ca “Zennul nu era decit un nonsens urias si ca crestinatatea (in special cea catolica)
era singurul lucru care merita cu adevarat trait.”
Intotdeauna Eugen se enerva cind Alison critica Zennul si ridea in gura mare ori de cite ori ea
facea vreo incercare de a-l converti la crestinism. Totusi, ii punea o sumedenie de intrebari
vizind diferenta dintre Protestantism si Catolicism.
Alison, ca o anglo-catolica, nu-i vedea cu ochi prea buni pe Protestanti si considera in acelati
timp ca Biserica Romano-Catolica cazuse intr-o mare greseala datorita papalitatii.
O prima etapa a incercarilor ei de a-l converti pe Eugen, a fost aceea in care l-a sfatuit sa
citeasca “Fratii Karamazov” al lui Dostoievsky. Spunea ca “incerca sa-l convinga ca exista si
o alta cale catre Dumnezeu, de care el nici macar nu era constient”. Toata stradania ei nu a
avut alt rezultat decit acela ca si-a dat seama ca Dostoievsky se folosea de aceleasi conceptii
filosofice ca si Nietzsche – si intr-o maniera tot la fel de puternica – numai ca dintr-un punct
de vedere crestin. Afirmatia lui Nietzsche potrivit careia “nu este Dumnezeu – deci totul este
permis” se regasea ca un ecou, in cuvintele aproape identice ale lui Ivan Karamazov – scrise
cu trei ani mai inainte in Rusia, de Dostoievsky. Tot Nietzsche a fost acela care l-a numit pe
Dostoievsky cel mai profund psiholog din istoria universala.
Desi se certa deseori cu Alison, mai mult ca sigur ca nutrea un fel de admiratie totusi, pentru
convingerile ei tineresti si pentru gradul de credinta pe care el inca nu reusise sa-l atinga.
In ciuda divergentelor de pareri, exista o punte spirituala intre ei, care-i unea – si acesta era
motivul pentru care Eugen putea sa-si deschida sufletul in fata ei. Cu restul prietenilor sai
purta tot felul de discutii intelectuale, insa fara acea profunda introspectie – si astfel, ceilalti
nu-i puteau intelege niciodata latura cea mai profunda a caracterului sau”.
Cind multi ani mai tirziu, Eugen a spus ca Alison “l-a inteles”, ea l-a luat ca cel mai frumos
compliment...
“Toata viata am dorit sa ma iubeasca cineva”, spunea Alison.
Lui Eugen ii era mila de ea, ca una ce era la fel de nefericita ca si el. Acele lungi plimbari
facute impreuna era un fel de impartasire comuna a starii lor de nefericire si in acelasi timp un
balsam alinator. Iubirea pe care o simtea pentru ea ii influenta dezvoltarea spirituala, desi
schimbarile produse de ea, au devenit vizibile abia ani mai tirziu. Alison isi aminteste si de
unele momente mai fericite care au mai luminat fundalul atit de sumbru al relatiei lor. “Odata
ne plimbam noaptea prin parc si am dat de stropitorile care udau noaptea parcul. Imi placea la
nebunie sa alerg printre stropitori, asa ca am sarit pina si gardul si am inceput sa alerg. El
ridea. Intotdeauna se distra cind faceam cite o nazbitie. Oricum, el niciodata nu ar fi facut asa
ceva – era prea demn!” Existau si citeva dovezi in spatele afirmatiei lui Alison ca “Eugen doar
se distra cu Zennul”. Cu mult umor si-a amintit cum “si-a aruncat atit ceasul cit si aspirinele
(doua “necesitati” dispretuite de zen). Ca rezultat al acestei “renuntari”, Alison a trebuit sa-i
procure aspirine si sa-i bata la usa in fiecare dimineata ca sa-l trezeasca pentru scoala.
“Zennul l-a ajutat pe Eugen intr-un mod “negativ”“, spune Alison. “El a intrat in toata treaba
asta cu gindul de a se cunoaste pe sine, insa ceea ce a gasit, era departe de a arata un pacatos.
Cu alte cuvinte, l-a facut sa inteleaga ca avea nevoie de “ceva”, fara insa sa-i poata spune “ce
anume”.
Chiar Eugen, spre sfirsitul viatii sale, a trebuit sa admita acest lucru despre zen, atunci cind
cineva l-a intrebat despre originea conceptului de “zeitate impersonala” (spre ex. “Sinele” la
care se referea Watts): “Conceptul acesta provine de la acei oameni care nu vor sa cunoasca
un Dumnezeu personal, deoarece Acesta le va cere negresit aceste lucruri. Dupa parerea mea,
atunci cind unii spun ca au astfel de experiente, cred ca de fapt se afla sub imperiul unei iluzii
– unui anume fel de gindire visatoare. Aceasta este mult ajutata de gindirea zen, in care “te
linistesti” – si daca “un ceva” foarte profund din tine nu vrea sa iasa afara, atunci te alegi cu o
stare linistitoare in care iti inchipui ca L-ai intilnit pe Dumnezeu sau mai cine stie pe cine...
Este un fel de imaturitate spirituala; insa cred ca daca ai ceva cu adevarat impatimit in tine,
pina la urma sau inebunesti sau iti iesi din fire”(3).
Cuvintele de mai sus ar putea servi la descrierea lui Eugen in timpul anilor studentiei. El era
unul dintre aceia care avea ceva “impatimit” in el – si putem afirma chiar ca el nu incetase o
clipa sa creada in realitatea Mintuitorului, insa revoltindu-se impotriva unor forme ale
Crestinismului cu care venise pina atunci in contact, mintea sa incerca sa-i convinga inima ca
el nu credea. Sau cum ironic ar spune Dostoievsky: “Daca trebuia sa se convinga ca el credea
in Dumnezeu, atunci inseamna ca el credea; insa dat fiind faptul ca el stia ca credea in El,
acesta insemna ca de fapt nu credea”(4).
Alison a fost martora multor intimplari care aratau clar ca “inebunea” si isi “iesea din fire”,
fara ca el sa-si dea seama. Isi aminteste de o noapte in care discutiile in contradictoriu dintre
John si Eugen au atins un punct culminant. John, Alison, Eugen si alti citiva urcasera pe
muntele Baldy. Toti in afara de Alison se imbatasera cu vin. “John plingea si perora despre
faptul ca va trebui sa renunte la femei pentru Dumnezeu, in timp ce Eugen privea dezgustat
intreaga scena”. Apoi s-a intimplat ceva straniu. Eugen s-a ridicat in picioare si a inceput sa
racneasca la John: “Nu este nici un Dumnezeu! Dumnezeul tau este o fabulatie! Daca
Dumnezeu ar exista cu adevarat, nu ar ingadui atita suferinta in cei care-l urmeaza. Tu crezi
intr-un Dumnezeu care se distreaza chinuind oamenii. Un asemenea Dumnezeu nu exista!”
In furia betiei, Eugen a inceput sa verse tot vinul in capul lui John urlind: “Eu sint Ioan
Botezatorul”. Dupa care, ridicind pumnul la cer, de acolo de pe virful muntelui l-a blestemat
pe Dumnezeu, provocindu-L sa-l arunce in iad. “Vedeti? Nu s-a intimplat nimic”, striga el in
gura mare uitindu-se cu o privire salbatica la Alison, care sta inmarmurita.
Toti ceilalti au luat-o ca o gluma mai neobisnuita, insa numai Alison a inteles in ce cumplita
inclestare era cu Dumnezeu. In disperarea sa, prefera sa fie mai curind blestemat pe vecie de
minia lui Dumnezeu, dar sa-l poata cunoaste direct in felul acesta – decit sa ramina intr-o
ucigatoare stare de indiferenta. Daca Dumnezeu il arunca in fundul iadului, “putea sa simta
macar pentru o secunda atingerea lui Dumnezeu, si sa fie sigur ca putea fi atins.
Alison a mai avut parte si de alte manifestari ale zbuciumului si vidului sau launtric. “Se
imbata din disperare. Nu mi-am putut niciodata inchipui ca cineva poate sa bea atit de mult.
Bea pina nu mai putea si apoi plingea ore in sir nemingiiat”. Insa numai Alison stia de asta.
Toti ceilalti stiau ca Eugen bea ca sa se mai “relaxeze”.
Uneori cind se imbata, il citea pe Nietzsche si i se parea ca se intareste. Straniu era ca acele
cuvinte puteau avea un efect cu totul opus decit cel intentionat de autor. Eugen simtea ca
Nietzsche – ca si el de altfel – nu se revolta doar impotriva unei idei sau a unui invechit sistem
religios harazit “turmei”. Era o revolta mult prea patimasa, prea naturala si prea “personala”
pentru acest scop. Nietzsche lupta impotriva a ceva real, de care nici el si nici Eugen nu
puteau scapa.
Desi Eugen era cel mai inversunat ateist din grupul ei de prieteni, Alison il vedea ca si cel mai
spiritualizat dintre ei. “Chiar cind era ateu, o facea cu toata convingerea”.
“Ateismul”, scria Eugen mai tirziu, “adevaratul ateism existential, clocotind de ura impotriva
Unui Dumnezeu aparent nedrept si nemilos, este si ea o stare spirituala; este o incercare reala
de a se agata de Un Dumnezeu adevarat Ale Carui cai sint atit de inexplicabile chiar si celora
care cred in El cu fervoare; si nu odata s-a intimplat ca asemenea situatii sa se sfirseasca cu o
viziune in plina slava a lui Dumnezeu, pe care ateistii autentici Il cauta cu adevarat. Hristos
este Acela care lucreaza in aceste suflete... Nietzsche autointitulindu-se “Antichrist”, nu a
dovedit de fapt decit foamea lui intensa dupa Dumnezeu...”

Capitolul 7
“Noapte buna, Lume!”

Motto: “Ori de cite ori sufletul omului se intoarce

spre sine si nu spre Tine, Doamne, este
atras inspre dureri, insa atras totusi spre
lucruri frumoase”.
Fericitul Augustin
Motto: “Daca s-a spus ca Dostoievsky i-a daruit
lui Eugen ortodoxia, atunci pe buna
dreptate se poate afirma ca Bach i l-a
dat pe Hristos”.
Alison

Nietzsche cu operele sale, zennul cu filosofia sa, toate ii reaminteau lui Eugen de adevaratele
nazuinte ale sufletului sau. Insa influenta care i-a reamintit-o in mod direct, a fost muzica.
Potrivit invataturilor Sf. Apostol Pavel, muzica este limbajul cel mai apropiat sufletului.
“Eugen nu citea atit de mult pe cit asculta muzica” scria Alison. In 1954, a luat-o la o
reprezentatie a Operei ruse ce pusese in scena “Boris Gudonov” de Mussorsky; ceea ce l-a
intrigat a fost ciudatenia unui alt aspect al Crestinismului, pe care l-a sesizat din prestaia
artistilor – fapt care l-a facut sa exclame: “Am crezut ca nemtii sint profunzi, dar se pare ca
rusii au o profunzime si mai mare”.
Cu toate acestea, cel care a jucat rolul de “pivot” in viata lui Eugen a fost Johhan Sebastian
Bach. “Muzica pe care o ascultam, era aproape in intregime Bach”, continua Alison.
“Prietenul nostru comun Albert Carter il iubea pe Bach: el ne-a introdus pe amindoi in muzica
lui. Eram vreo 10 in grupul nostru care uneori stateam toata noaptea si ascultam Bach. Lui
Eugen ii placeau in mod deosebit: “Misa in Si Minor”, “Patimile Sf. Ioan”, “Patimile Sf.
Matei”, “Magnificata”, cantantele, “Oratoriul de Craciun”. L-a inceput i-a placut muzica, insa
apoi cuvintele i-au coplesit mintea... Cuvintele folosite de Bach erau luate direct din Sf.
Scriptura, asa ca de fapt influienta cea mai mare au avut-o cuvintele Sfintei Scripturi
transpuse pe muzica”.
Una dintre cantatele lui Bach – nr. 82 – a fost factorul de schimbare a vietii lui Eugen. Se
numea “Ich Habe Genug” (Mi-e deajuns) si avea ca tema principala moartea. Compusa pentru
o voce de orchestra, a fost scrisa in cinstea sarbatorii “Intimpinarii Domnului” cind batrinul
Simeon intimpina Familia Sfinta si-I spune Domnului ca e pregatit pentru moarte. Bach
reusise sa transpuna foarte bine pe note acea tulburatoare expresie a dorului uman pentru
tarimurile ceresti, dorul de a trece de aceasta “vale a plingerii”. Baritonul cinta 3 arii,
adresindu-se sufletului sau, pe fundalul unei melodii simple, dar de o frumusete sublima.
Prima arie este un suspin de usurare ca sfirsitul vietii este aproape: “Mi-e deajuns! L-am
primit in bratele mele pe Mintuitorul, nadejdea celui credincios. Mi-e deajuns. L-am vazut.
Credinta mea l-a imbratisat pe Iisus si chiar astazi daca ar fi cu putinta, as parasi bucuros
aceasta lume. Singura mea nadejde este ca Iisus va fi al meu si eu a-L Lui. Ma agat cu
credinta de El si intocmai ca Simeon, aproape ca si vad bucuria celeilalte vieti. Sa-i iesim in
intimpinare! Numai de m-ar elibera Domnul de incatusarile formei umane; numai de s-ar
apropia timpul plecarii mele, cu ce bucurie as spune lumii intregi: “Acum libereaza pe robul
Tau, Stapine, dupa cuvintul Tau, in pace!”
In partea a doua, muzica devine linistitoare si blinda ca un cintec de leagan, iar sufletul este
indemnat sa-si inchida ochii pe vecie in fata vietii: “Adormiti acum, ochi obositi – inchideti-
va usor in pace. Lume, eu nu mai zabovesc. Renunt la tine, ca sufletul meu sa se poata bucura.
Aici totul este o suferinta, insa acolo ma voi scalda intr-o dulce pace si vesnica odihna”.
Intre timp se aude o ruga fierbinte: “Doamne, Dumnezeul meu! Care cind ma vei chema ca in
pace sa vin la Tine, sa zac in pamintul rece si sa ma odihnesc in Tine?!” Sufletul moare lumii
si isi ia ramas bun: “Lume, noapte buna!”
Melodia inceteaza, lasind sa se auda doar acordul grav al unei orgi, ce reprezinta trecerea
Mortii. In partea a treia, sufletul eliberat de legaturile pamintesti, iese din trup si intra in
eternitate. Muzica reflecta usurinta, libertatea si extazul unei pasari in plin zbor: “Cu bucurie
imi intimpin moartea.”(2)
§§§§§

“Ich Habe Genung” era si bucata preferata a lui Alison. Cind mergea la el, intotdeauna il ruga
sa puna aceasta melodie. Devenise de-acum un lucru obisnuit pentru ei si intotdeauna o mai
ascultau odata inainte de a se desparti. Insa, nu o punea niciodata daca mai era si altcineva in
camera. De fiecare data cind se apropia ora plecarii, o intreba acelasi lucru: “Nu vrei sa-ti pun
niste muzica inainte de a pleca?” Si bineinteles ca ea raspundea ca “Da” si atunci el scotea
discul din colectie intrebind-o ce parte ar dori sa asculte. Si din nou, indiferent ce ar fi raspuns
ea, el punea partea cu “Ich Habe Genug”. Dupa care se afunda in fotoliu, surd si mut la tot ce
era in jurul lui. Il asculta la nesfirsit. Nici chiar cind Alison schita vreun gest de plecare, nici
atunci nu zicea nimic, raminind tacut in fotoliu si ascultind. Putea sta ore in sir fara sa se
miste, contemplind viziunile inspirate de cantata si care pareau lucruri atit de profunde incit
nimic altceva de pe fata pamintului nu mai conta pentru el.
S-a vazut deja cit de puternic l-a ajutat realitatea mortii pe Eugen si cit de mult tinjea el dupa
ea. Si lui “ii era de ajuns cit traise din aceasta viata” si se simtea nefericit aici. Intr-un anume
fel, el chiar “murise deja lumii” – iar muzica lui Bach ii indica cu claritate o alta lume,
dincolo de moarte, o “Terra incognita” pentru el. Nu era doar o muzica frumoasa compusa de
un geniu fara pereche, ci era muzica scrisa de un om care cu siguranta ca Il cunoscuse pe
Dumnezeu si nemurirea sufletului sau si care se folosea de limbajul muzicii pentru a-si
descrie propria experienta.
Alison merge pina intr-acolo incit crede ca Bach a compus cea mai mare parte din piesele
sale, doar pentru a-l aduce pe Eugen inapoi la credinta. “Sint sigura de asta”, spunea ea “caci
ajunsese sa-l chinuie”. Pentru el Dumnezeul crestinismului contemporan – pe care-L gasea
plictisitor si fara putere de convingere – era de mult mort. Si este evident ca nu s-ar fi intors
niciodata la Acela. Insa ceea ce muzica lui Bach – luteranul din veacul al 18-lea – spunea
sufletului sau, Eugen nu putea alunga cu usurinta.
Si ea era aceea care-l “chinuia”. “Se imbata atit de tare” povesteste Alison incit “se trintea pe
jos si batind cu pumnii in podea, ii striga Lui Dumnezeu sa-l lase in pace”.
In romanul “Demonii” al lui Dostoievski, aparea un personaj de factura nietzschiana pe nume
Kirilov, care porneste de unul singur un razboi impotriva Lui Dumnezeu, in timp ce un alt
personaj, Piotr Verkohovensky face subtila observatie ca Kirilov in dorinta sa sfisietoare de a
dovedi ca Dumnezeu nu exista, dovedeste de fapt “ca are probabil mai multa credinta decit
orice preot”(3). Daca ne gindim si noi la tinarul Eugen trintit pe jos si batind cu pumnul in
podea, probabil ca gindul ne va duce la aceiasi observatie. Pentru el, problema Lui Dumnezeu
– daca exista sau nu – era una vitala. Caci oricit de mult i se refugia mintea in acel Ego
rational si impersonal, totusi inima ii spunea ca fara un Dumnezeu al sau, viata cu adevarat nu
ar avea rost.

Capitolul 8
Gustul iadului

Motto: “Pacatul meu – si al altora – a fost ca

nu spre Tine, ci spre creatia Ta mi-am
indreptat placerile, cautarile, adevarurile
si asa am dat cu capul de necazuri,
confuzii si erori... M-am perindat, Oh,
Doamne, mult prea mult in afara Ta in
acele zile ale tineretii mele, pina am
devenit chiar eu insumi un permanent
pustiu.”
Fericitul Augustin

Motto: “De ma voi pogori in iad, de fata Esti”

Psalm 138:7

In 1955, pe cind inca mai studia la Pomona, Eugen a urmat si cursurile de vara ale Academiei
americane de studii asiatice din San Francisco. A urmat un curs tinut de Allan Watts: “Religii
contemplative, Apus si Rasarit” si un curs de caligrafie orientala tinut de un preot japonez zen.
Cu cazarea pe timpul verii a rezolvat-o la Hotel de France.
Fondata in 1951, Academia de studii asiatice, avea sediul intr-o cladire spatioasa din zona mai
inalta a orasului, cu o deschidere frumoasa spre podul Golden Gate si inaltimile Marin
County. Dupa absolvirea cursurilor, puteai obtine titlul de “Master” sau “Doctor” in studii
extrem orientale Sud estice si Nord africane. Cursurile erau axate pe religie, filosofie,
psihologie, arta si institutiile sociale din Asia si asigura si instructori in limbile clasice:
sanskrita, hindu, chineza (manciuriana si cantoneza), araba si japoneza. Pe timpul lui Eugen,
institutul avea un corp profesoral foarte distins, venit aproape de pe tot globul si aproximativ
100 de studenti.
Potivit statutului sau originar, Academia a luat fiinta ca un serviciu de informatie culturla, de
nivel universitar. Scopul sau, asa cum l-am gasit mentionat in “Cronica orasului San
Francisco” era: “de a asigura o instruire practica pentru diplomati, politicieni, industriasi,
oameni de afaceri, sociologi si pedagogi”. Insa atit fondatorul ei, Prof. Frederic Spiegelberg
de la Universitatea Stanford cit si decanul ei, Allan Watts, nu simteau nici cel mai mic imbold
de a transforma Academia intr-un centru de perfectionare pentru diplomati si oameni de
afaceri. Daca este sa-l citam pe Watts, acesta spunea: “Sintem preocupati de transformarile
practice ale constientului uman cu o traire efectiva a cailor hinduiste, budiste si taoiste, la
nivelul unei misticism adevarat... Pe de alta parte se poate observa cum Academia de studii
asiatice este o institutie de tranzitie, nascuta din esecul universitatilor si Bisericilor de a
satisface nevoi spirituale importante... Devine din ce in ce mai evident ca studentii nostri nu
mai vor sa intre intr-o asa numita “lume a afacerilor”; nu mai rivnesc sa lucreze in
Departamentul de Stat si cu atit mai putin sa faca cine stie ce comert cu Extremul Orient. Insa
se pot gindi ca o diploma in filosofie le poate asigura un post de profesor, deci un mod
rezonabil de a-si cistiga existenta. Insa celalalt scop urmarit – era acela numit in religiile
asiatice cind “moksha”, cind “bodhi”, “kaivalya” sau “satori”“(2).
Academia oferea un program de informatii publice total separat de cursuri si sustinute sub
forma de conferinte, prelegeri, muzica orientala si expozitii de arta. Prelegerile, aproximativ 3
pe saptamina, erau sustinute atit de facultatea gazda cit si de invitati, printre care s-a numarat
si renumitul specialist zen Dr. Daisetz T. Suzuki. Prin acest program, Academia a inceput sa
atraga treptat intelectualitatea din San Francisco, formata din poeti, artisti si scriitori.
Sufletul tuturor activitatilor era Decanul facultatii, Allan Watts, care desi era mult mai slab
pregatit in civilizatii orientale decit confratii sai specialisti, putea totusi vorbi mult mai
elocvent, mai captivant si mai convingator decit oricare dintre acestia. Ajunsese o adevarata
vedeta. Unul din biografii sai faceau urmatoarea observatie: “Nimeni nu poate expune intr-un
mod mai misterios decit el misterele Orientului, lasindu-le in acelasi timp ascultatorilor iluzia
ca au atins deja culmile intelegerii...”
Si in cazul lui Eugen, tot Watts a fost acela ce l-a atras la Academie. Chiar el a spus ca pentru
a-si putea scrie referatul semestrial pentru cursurile de vara din 1955, s-a folosit de una dintre
operele lui Watts, si anume: “Identitatea Suprema”.
Intors la Pomona pentru Lucrarea de licenta, Eugen i-a scris lui Watts, pentru a-i solicita o
scisoare de recomandare pentru un program de burse necesar viitoarelor sale studii. Watts i-a
raspuns, cerindu-i sa “fie mai explicit” in ceea ce priveste viitorul sau program de studii,
recomandindu-i propria sa academie, ca unul dintre cele 5 locuri potrivite “in care ar putea
face studii temeinice atit in filozofia chineza cit si in Buddismul extrem oriental”.
Deasemenea s-a scuzat ca nu i-a putut trimite mai devreme transcrierea cursului sau insa, “ca
sa fac tot ceea ce ar trebui sa fac eu aici, ar trebui sa am cele 10 brate ale lui Shiva, in tirnp ce
eu am numai doua”.
Eugen a absolvit facultatea cu Magna cum Laude in 1956, inscriindu-se aproape imediat la
Academia de studii asiatice, ca student la zi. S-a mutat intr-un apartament in San Francisco.

§§§§§

In San Francisco, Eugen a incercat sa-si caute un apartament pe la periferia societatii pe care
mai inainte o respinsese. Incepuse sa se instraineze si de acea “plictiseala a gloatei
contemporane”...
Prin legaturile pe care le avea cu Academia, intrase automat in elita orasului si incepuse sa-i
imprumute si obiceiurile. Facea economii ca sa poata merge cu prietenii la tot felul de
restaurante sofisticate si exotice si deveni un adevarat “cunoscator” in materie de vinur;
scumpe. Uneori, isi permitea chiar sa fumeze exoticele tigari balcanice Sobranie – care, dupa
parerea lui Watts “erau cele mai bune tigari din lume.”
Frecventa cit putea de des spectacolele de opera, concertele de muzica clasica, expozitiile de
arta, piesele de teatru, atit clasice cit si avangardiste, dupa care discuta si comenta toate
acestea cu prietenii lui literati. In multe din scrisorile sale a abordat chiar genul “spontan” de
scriere, adica fara punct si fara virgula, fara sa-i pese prea mult de gramatica si de ortografie.
Asa cum marturisea mai tirziu, toate acestea nu veneau din launtrul lui, din ceea ce era el cu
adevarat. “Mimam doar”, spunea el.
Elita intelectuala in care intrase Eugen se considera foarte rafinata. Unul din prietenii sai de
atumci scria recent: “Dupa atita timp, si comparati cu aceste vremuri grele, paream o
adunatura de fluturasi – snobi si diletanti. Si totusi in felul nostru nutream o iubire profunda si
adevarata pentru muzica, scris, discutii sincere si subtile si pentru un anume fel de traire.
Dupa parerea mea, sub masca elitismului noi nu faceam decit sa ne incadram in cea mai
importanta cerinta a unei educatii liberale si anune: sa cercetam.”
San Francisco devenise centrul avangardismului national, o miscare interculturala de cercetare
care ajuta societatea sa iasa din relativ nevinovata si complezenta perioada a anilor ’50.
“Inteligenta boema” a raspindit miscarea “Beat” si in afara orasului San Francisco. Noile idei
si moduri de gindire ale elitei s-au scurs incet catre masele mari de tineri, dind nastere
uriasului fenomen international numit “miscarea hippie”, care si-a avut in San Francisco, unul
din primele sale centre.
Gratie talentelor lui Allan Watts, Academia de studii asiatice a ajutat, intr-un mod efectiv
aceste schimbari culturale. Watts nota in autobiografia sa: “Academia a fost una dintre
principalele radacini a ceea ce la inceputul anilor ’60 avea sa fie numita “Renasterea din San
Francisco”. Si daca am dori sa comentam evenimentele intr-un fel, am putea spune ca si
Fericitul Augustin atunci cind vorbea despre natura timpului: “Stiu ce este, dar daca ma
intrebati despre ea, nu mai stiu”.
Am fost prea implicat in tot ceea ce s-a intimplat, ca sa mai pot privi lucrurile in mod obiectiv.
Stiu doar ca intre 1958 si 1970 orasul si imprejurimile lui au fost inundate de un urias val de
energie spirituala, concretizat prin poezie, muzica, filozofie, pictura, religie, comunicatii,
tehnica radio, taleviziune si cinema, dans, teatru si stil de viata, care dupa America avea sa
afecteze si restul lumii. As da dovada de o falsa modestie daca as afirma ca n-am avut si eu un
rol in toata povestea asta. (4)” Mult timp inainte ca notiunea “hippie” sa-si faca loc in
dictionare, intelectualitatea din San Francisco intorsese deja spatele idilicului vis american, ce
punea in centrul sau familia si religia iudeo-crestina. Ei se straduiau sa patrunda in ceva cu
totul diferit, mai aproape insa de religiile orientale. Respingind moralitatea apuseana si
spicuind doar ceea ce vroiau ei de la religiile orientale, isi deschisesera drum liber catre
nenumarate forme de desfrinare – neacceptate de nici o societate civilizata, combinind
pretentii culturale cu ceea ce Eugen avea sa numeasca mai tarziu “spiritul caderii”.
Unul dintre cei mai influenti predicatori al acestui nou relativism moral era Allan Watts. De-
acum, un constant oponent al religiei apusene, el propovaduia o noua “libertate” de la
“Dumnezeul crestinilor si evreilor”(5). Hedonist recunoscut, sustinea ca “Pacatul” impus de
religia iudeo-crestina, era o forta care paraliza si debilita personalitatea umana si care ar trebui
sa fie eradicata din societatea apuseana.
Incepind chiar cu prima vara pe care a petrecut-o la Academie Eugen a aderat la codul moral
(sau mai bine zis la absenta acestuia) al “Elitei”, care peste 30 de ani urma sa devina cadrul
standard al moralitatii intregii natiuni. Sub influenta lui Watts, gindirea lui a fost impregnata
de un amalgam de invataturi extrem-orientale. Intr-o scrisoare din 1955, scria: “Omul
occidental este un om al nelinistii si al pacatului prin excelenta; el se apropie de Dumnezeu
doar cu frica si tremurind – sau se transforma pe sine intr-o masina care produce din ce in ce
mai mult, “progresind” astfel catre damnare. El este un om cu un accentuat conplex de
vinovatie. Intelepciunea orientala imi tempereaza propriile mele sentimente de pacatosenie;
prin urmare, eu poate nu trebuie sa-l caut pe Dumnezeu, ci sa incep sa pun problema pe alte
coordonate. Faptele insa, totusi ramin: telurile limitate nu aduc satisfactii”.
Potrivit interpretarilor lui Allan Watts asupra doctrinelor buddiste, omul nu trebuie sa “caute
nimic”, caci cautind ceva, pierde imaginea a ceea ce este deja. Cautind ceva – fie El,
Dumnezeu sau mintuire – devii constient de tine ca cautator si de faptul ca sinele nu este
altceva decit o iluzie. Mai mult, obiectul cautarilor nu este decit o abstractie si deci nici el nu
este real.
In timpul studiilor cu Watts, Eugen pune bazele unei foarte personale filozofii fataliste, pe
care o expune intr-o scriscare adresata unui prieten de la Pomona:
“Declar ca “Non Existente” tot ceea ce am perceput sau am gindit vreodata, prin vreunul din
organele mele de simt; afirm ca tot ceea ce am simtit sau am gindit vreodata, este abstract,
deci de o irealitate relativa (caci concretul este singurul real) deoarece este perceput de
propriile mele simturi umbrite de abstractiuni. Tot ceea ce poate fi numit lucru este ceva; insa
nu lucrurile sint cu adevarat lucruri, ci ele sint doar impropriu numite lucruri. Asa cum afirma
buddismul, limba chineza, Ezra Pound, E. Fenellosa si o serie de alti filozofi, psihologi, si
lingvisti moderni: Nu Exista LUCRU in Natura, realitatea ca “lucru” este o plasmuire a
imaginatiei noastre si vederea realitatii ca “lucruri” este (cel putin dupa parerea mea), ceea ce
simbolizeaza iadurile crestine si buddiste. Iadul este o abstractiune si il urasc; si am sa
continui sa vorbesc despre lucrurile acestea, chiar daca am sa stiu ca vorbele mele sint
zadarnice si nu vor salva pe nimeni. Si voi incerca pe cit imi sta in putere, sau pe cit cred ca-
mi sta in putere, sa nu mai idolatrizez aceste “lucruri”, indiferent de formele inaltatoare pe
care le vor lua – fie ea chiar insasi abstractiunea Lui Dumnezeu...
Mintuirea inseamna sa vezi lucrurile asa cum sint si nu sa privesti lucrurile doar in roz si apoi
sa proclami la toata lumea: Uitati-va, Dumnezeu Unic este roz! A fi cinstit cu tine insuti este o
abstractiune, este Iadul insusi, atita timp cit vezi in aceasta un scop in sine, pe care-l ascunzi
in ochiul mintii si spui: ACEASTA este realitatea. Daca ambele sint abstractiuni, ti-e
indiferent daca incepi cu tine sau cu Dumnezeu. Ceea ce conteaza, este sa te trezesti prin forte
proprii – Buddha din Buddhism.
Daca nu poti sa te salvezi prin “Dumnezeu”; prin “sine” sau prin oricare dintre aceste
abstractiuni, atunci care este calea mintuirii?
Omul nu se poate salva pe sine. Este cu adevarat imposibil si inutil. Daca Dumnezeu,
“Dumnezeu” vrea sa ne salveze pe noi, pacatosii, o va face, dar noi nu vom avea nici un rol in
aceasta; insa, in acelasi tinp este posibil sa NU facem nimic – a face ceva este inutil insa tot la
fel de inutil este si a nu face. Daca iadul nu este altceva decit un simbol al inselarii din
abstract si daca este zadarnic sa incerci “sa faci ceva” pe calea adevarului, a iluminarii sau a
mintuirii, atunci cu adevarat nu poti opri pe nimeni a trai cum ii place”.
Aceste cuvinte erau tocmai ceea ce urmarea si pusese in practica Allan Watts fostul preot
crestin – iar Eugen se afla tocmai pe punctul de a urma calea acestei filozofii, cu
deznodamintul ei logic.
Ca si multi dintre tinerii sai colegi de generatie a inceput un stil de viata hedonist. In cazul lui,
lucrurile nu erau facute din placere ci mai mult dintr-o doza de premeditare intelectuala, ca un
rol pe care-l interpreta, pentru a avea un ascendent in aceasta lume cazuta si de a-si gasi un loc
printre rebelii ei. Cum bine a observat si Alison, exista si un fel de chezasie pe care el o punea
in revolta lui impotriva Lui Dumnezeu. Ca si odinioara pe Muntele Baldy, Eugen il provoca
pe Dumnezeu, de data aceasta fluturindu-I in fata chiar poruncile Lui, gustind intentionat din
fructul oprit.
Daca am face o comparatie intre viata pe care o ducea in tovarasia boema din San Francisco si
actele de nonconformism ale grupului din Pomona, atunci acestea din urma par destul de
nevinovate. In scrisorile pe care le scria prietenilor sai din Pomona, abordase deja tonul unui
tinar dezinvolt si usuratic de 22 de ani, care experimenta acum tot ceea ce-i fusese interzis mai
inainte; toate acestea insa miroseau un pic a bravura...
Asa cum a marturisit mai tirziu, acestia au fost cei nai mizerabili si mai intunecati ani ai vietii
sale – “fructul oprit” l-a dezgustat chiar in timp ce-l minca, sufletul sau nobil ca si intreg
trecutul sau, facindu-l sa simta o puternica repulsie pentru aceasta.
Ca sa scape macar temporar de sentimentele de vinovatie – date de vocea constiintei si a Lui
Dunnezeu – a inceput sa bea din ce in ce mai mult. Cumpara vinul cu sticlele. La una dintre
petrecerile organizate de Allan Watts, s-a imbatat atit de tare, incit nu si-a mai adus aminte
nimic din cite a facut. Chiar si in cele mai crunte clipe ale betiei sale, Dumnezeul pe care-L
respinsese ca o abstractiune – nu-l parasea. Beat fiind, intr-o scrisoare pe care a scris-o unui
prieten din Pomona, dupa ce i-a insirat tot felul de lucruri dracesti, lasind tonul de bravada la
o parte, ii scrie “Stii de ce sint eu in San Francisco? Pentru ca vreau sa aflu cine sint eu si cine
este Dumnezeu. Si vrei sa stii de ce? Pentru ca sint singurele lucruri de care imi pasa!”
Intr-o alta scrisoare scrisa tot la betie, el recunoaste: “Sint cu siguranta “bolnav”, bolnav ca si
toti cei lipsiti de dragostea Lui Dumnezeu”.
Dupa cum a marturisit multi ani mai tirziu, a fost atit de nefericit in perioada aceea, incit nu
mai avea mult pina sa-si iasa din minti. De toate acestea n-au fost straine scrierile
existentialiste ale curentelor nihiliste si absurde – Nietzsche, Kafka, Camus, Ionesco – dar si
ideile sale orientale. Daca, potrivit invataturilor lui Watts si buddismului “gindirea abstracta
este o inselare” si “cunoasterea este ignoranta”, atunci poate ca destramarea procesului
gindirii logice ar putea sfirsi in eliberarea din inselare si printr-o strafulgerare a adevarului.
Intr-o scrisoare, scria:
“A poseda un simt al umorului, cred ca cere un inalt nivel de sanatate mintala, pe care noi l-
am pierdut in ultimele luni prin topaieli si aiureli de tot felul. Sint bineinteles mai multe feluri
de nebunie: unul care te scoate din legatura cu realitatea, cum e cazul celor bine ajustati la
civilizatia noastra, altul care te scoate din legatura atit cu realitatea, cit si cu civilizatia
(Nietzsche); nebunia divina (“posedarea” de diverse tipuri, etc.)”
“O fac pe obscurul aproape intentionat, ca sa pot surprinde vreo schmbare involuntara la
mine; de fapt tot ce scriu o fac mai mult pentru mine, caci altii ar risca sa nu inteleaga – si nu
mi-as schimba comportamentul, dar ar ghici altii...
Viteza, agitatia, informatiile, sint o ultima forma a cunoasterii, ca sa nu mai vorbim de timpul
in care cunoasterea a devenit ignoranta; negind sau poate insumindu-le pe toate la un loc
vedem cum cunoasterea ESTE ingnoranta cu siguranta, dizolvindu-se nu numai pe ea, ci si
totul in jur.
Vom mai fi noi oare in acele zile? Sint oare acestea semnele timpului? Timpul nostru nu este
fara “sens” - este in JOS si de vreme ce nu ne putem misca ne agitam cu mintea. Cine mai
cauta “intelesul”? -Nebunia este intelesul; sintem progeniturile HAOSULUI. Si nu numai in
minte ci si absolut in totul.
Bineinteles ca noi nu intreprindem nimic, ci ii urmarim doar pe altii…” Eugen incepuse sa
exploreze starea aceasta de lucruri pina la punctul in care incepuse sa creada ca era probabil
singura realitate existenta, imaginandu-si lumea exterioara ca o creatoare de vise in timpul
somnului. Unul din prietenii care-l cunosteau bine pe Eugen cel de atunci, a spus: “Era o
persoana foarte secretoasa si in mare parte a ramas o enigma pentru mine. Putea sa se inchida
in tacere saptamini sau luni intregi, rumegind cine stie ce spaima fara chip si fara nume din
launtrul sau”. Provocindu-L pe Dumnezeu prin viata pe care o ducea, in afara poruncilor Sale,
Eugen a inceput sa fie muncit de chinuri ingrozitoare. Multi ani mai tirziu, descriind sfirsitul
acestor cautari si devieri in afara vointei Lui Dumnezeu, a spus doar atit: “A fost iadul pe
pamint. Acum stiu cum arata iadul”.
Pina sa treaca prin toate aceste experiente, filozofia lui Fr. Nietzsche fusese doar o teorie
intelectuala pentru el, idei care-i alimentau revolta impotriva civilizatiei. Acum insa, vazandu-
le cum se manifestau in practica, gusta din rodul acelor teorii. A inceput sa-si dea seama ca
Nietzsche nu era doar un filozof care elabora diverse idei, ci mai curind un poet a carui poezie
era posedata de o putere mai presus de orice inchipuire omeneasca. Insasi lucrarea “Asa graita
Zarathustra” avea ceva supranatural in ea. In preumblarile sale prin muntii Elvetiei, Nietzsche
fusese calauzit de o inspiratie care, spunea el, nu mai fusese cunoscuta din timpurile cele mai
vechi. Putea scrie bucati extrem de lungi dintr-o suflare, fara aproape sa se miste, ca si cum ar
fi venit nu de la el, ci de altundeva, el avind doar rolul de a le asterne pe hirtie.
Autointitulindu-se “purtator de cuvint sau medium al unei forte atotputernice”, el scria: “Auzi
– si nu cauti; iei – si nu intrebi cine da: un gind rasare cu iuteala unui fulger, imperios si fara
nici o ezitare – n-am putut decit sa ma supun de fiecare data”(6).
In starea de pacatosenie si de disperare in care se afla, si Eugen a avut o experienta
asemanatoare, doar citind Asa graita Zarathustra”. Intr-o dupa-amiaza, dupa ce petrecuse
citind ore intregi originalul lucrarii, a iesit la o plimbare in oras. Era aproape seara iar cerul
era rosiatic. Asa cum mergea adincit in ginduri, a inceput sa auda rasunind cu claritate in el,
poezia lui Nietzsche. A simtit cum realmente Zarathustra a prins viata in el si ii vorbeste,
suflind cuvintele in el. A simtit puterea acelor cuvinte asa cum ai simti un curent electric in
vine si s-a speriat ingrozitor.
Abia peste multi ani a inteles Eugen de unde venea “spiritualitatea, puterea misterioasa si
entuziasmul poeziei lui Nietzsche. Pe cit de nobile au fost ideile sale de inceput, pe atit
respingerea patimasa a Lui Dumnezeu, l-au supus pe Nietzsche unei demonizari partiale,
devenind cu adevarat “un purtator de cuvint” al fortelor infernului.

§§§§§

Insa, desi suferintele sale atinsesera cote alarmante, refuza totusi sa se intoarca pentru izbavire
la religia primilor sai ani de viata, deoarece Hristosul pe care-L propovaduiau nu ii era
deajuns.
Pentru Eugen, Tatal Ceresc al doctrinei protestante semana oarecum cu propriul sau tata:
blind, bine intentionat, dar slab si gata sa se lase modelat de capriciile altora, temator ca i-ar
putea stinjeni pe ceilalti, temator de barbatia sa, avind complexe chiar in a-si saruta proprii
copii. Odata cu trecerea timpului, Bisericile principale l-au vlaguit intr-atit pe Dumnezeul pe
care-L slaveau, incit aproape ca refuzau sa-L mai numeasca “Tata”, ci preferau sa i se
adreseze printr-un abstract “Tata-Mama”. Eugen a fost obligat sa darime aceasta fatada
sentimentala, roza si efeminata a Crestinatatii, pentru ca mai tirziu sa poata agonisi din plin
Tainele Lui Hristos, adevaratul Dumnezeu, la Care poti ajunge doar pe drumul Crucii si al
durerii.
Crestinismul modern american i se parea fals, deoarece nu implica nici durere si nici
sacrificiu; totul mergea prea usor. Explorarile pe care Nietzsche in nebunia lui le intreprinsese,
reprezentau un anume mod de a trai acea durere. Chiar si atunci cind gusta placerea – care
totusi ii producea atita repulsie si il facea sa se urasca pe sine – era tot un fel de cautare a
durerii, prin care L-ar fi putut cunoaste pe Dumnezeu. “Eu sint omul extremelor”, scria el
cuiva… “Daca esti inconjurat de placere trebuie sa-ti produci durere si daca este necesar, sa
suferi continuu.” S-a spus odata ca acele chinuitoare flacari ale iadului nu sint altceva decit
iubirea Lui Dumnezeu, iubirea respinsa de cel chinuit. Acesta se potriveste si in cazul lui
Eugen, care facea ceea ce facea, ca sa simta iadul. Era un fel foarte sucit de a-L cauta pe
Dumnezeu, pe care-L credea de “negasit”; i se aducea aminte de prezenta Lui printr-un dor
imens dupa El, prin durere, intuneric si disperarea care rasarea in absenta Lui. Si asa precun
isi descria Fericitul Augustin risipirea din tineretile sale, “uram tot ceea ce era, sau parea sigur
si calea fara de ispite, caci inauntrul meu era o foame imensa dupa hrana duhovniceasca, dupa
Tine Doamne al meu”(7).
Acesta era iadul pe care Eugen nu l-ar fi dorit nici celui mai mare dusman al sau. Dupa ani si
ani de zile, a spus ca anumite realitati pacatoase pe care le-a trait in anii aceia de iad n-ar
trebui nici macar pomenite, astfel ca nu cumva prin pronuntare sa prinda viata. Respectindu-i
dorinta sa le lasam intunericului de care apartin.
Cind prin harul Lui Dumnezeu, Eugen a fost in sfarsit transformat intr-un om nou, vechiul om
dedat pacatului, de altfel cu totul strain de sufletul sau – a murit pe vecie si a fost ingropat fara
regrete. Insa experienta iadului, degradarea morala, absurditatile si disperarea care se ridicau
intocmai ca un val ce sta sa inunde America si lumea – i-au conferit o perspicacitate de care s-
a putut folosi mai tirziu. Deoarece a fost unul dintre aceia care s-a implicat mai mult decit o
buna parte a contemporanilor sai in nihilismul virstei sale, cu atit mai mult a putut sa i se
opuna mai tirziu, cunoscindu-i adevarata esenta. Odata ce facuse parte din avangarda
distrugerii societatii crestine traditionale, era normal ca intr-o zi sa faca parte din avangarda
caii de intoarcere.

Capitolul 9
Adevarul mai presus de orice

Motto: “Orice fel de dezechilibru, partial sau tranzitoriu, trebuie neaparat sa contribuie la
marele echilibru al intregului si in ultima instanta, nimic nu poate triumfa impotriva puterii
adevarului.”
René Guénon

Intr-o buna zi, citindu-l pe Confucius, Eugen si-a pus urmatoarea intrebare:
“Sa te invat ceea ce este Cunoasterea?
Cind stii un lucru, sa fii constient ca-l stii; cind nu stii ceva,
sa-ti dai seana ca nu stii acel ceva. Aceasta este Cunoasterea”(1)
Alison remarca: “Eugen se cunostea pe sine; era foarte constient de limitele sale, mult mai
mult decit multi din jurul sau”. In ciuda elitismului intelectual de care facea atita caz, Eugen
era primul care recunostea ca tot ceea ce invatase pina atunci nu insemna nimic pe linga
adevarata intelepciune sau cum o numea el – “perspectiva asupra naturii lucrurilor”. Intr-un
eseu pentru cursul de filozofie de la Pomona, scria: “Autorul acestei lucrari isi marturiseste
neiluminarea in aceasta cunoastere metafizica... In esenta ei, natura lucrurilor nu este
inteligibila si niciodata nu poate fi cunoscuta prin intelect... Intre individ si aceasa “realitate”
exista probabil alte relatii, dar oare de ce natura? – sentiment, intuitie sau cine stie.... Nu
putem sti.”
La Academie, unde se gasea o colectie impresionanta de carti filozofice si religioase, Eugen a
avut ocazia de a intreprinde un studiu amanuntit asupra operelor scrise de diversi
metafizicieni, straduindu-se sa afle punctul lor de vedere despre adevarata cale catre
intelepciune, constient totusi ca un asemenea studiu era un biet surogat fata de intelepciunea
adevarata.
Il interesau scriitori ca Evelyn Underhill, Ernest Fenellosa si inca alti citiva, insa dintre toti
acestia, unul se remarcase in mod deoaebit. Era metafizicianul francez René Guénon, care
murise nu cu mult timp in urma. “I-am citit si studiat cu mult interes toate cartile pe care le-
am putut prinde”, spunea Eugen. Unele le gasea in engleza, altele le citea direct in originalul
francez.
Lucrarile lui Guénon nu-i erau straine nici lui Allan Watts, care facuse chiar o scurta mentiune
asupra lor in “Identitatea Suprema”. Pentru Watts insa, Guénon era un filozof ca atitia altii,
avind intr-adevar citeva idei care meritau a fi luate in consideratie. Pe de alta parte, pentru
Eugen acesta devenise un fel de avampost, de unde putea vizualiza miriadele de fructe ale
imemoriabilei cautari a omului, legate de rostul sau. Toti ceilalti scriitori ale caror opere l-au
captivat in anii de tinerete – incluzindu-i pe Nietzsche si Watts – n-au constituit decit o faza
trecatoare fata de Guénon, care l-a modelat pentru viata. Probabil ca fara ajutorul lui Guénon,
acest pas crucial, aceasta jonctiune in dezvoltarea sa spirituala, nu s-ar fi facut niciodata.
Intr-o scrisoare pe care o scria unei alte persoane interesate de personalitatea lui Guénon,
Eugen incerca sa-i explice ceea ce insemnase acesta pentru el: “Coincidenta a facut ca tocmai
René Guénon sa aiba influenta cea mai mare in formarea mea, intelectuala – si totusi atit de
indepartata de crestinismul ortodox –... El a fost acela care m-a invatat, sa caut si sa pretuiesc
adevarul mai presus de orice si sa nu ma declar multumit cu nimic altceva”.
Guénon, ca unul care considera necesara existenta unei elite intelectuale pentru obtinerea unei
adevarate cunoasteri metefizice in Occident, cu greu putea fi considerat un factor ajutator
pentru Eugen, in depasirea “elitismului” sau. De vreme ce modul sau de abordare era exclusiv
intelectual, invataturile sale nu-i puteau conferi o regenerare morala lui Eugen, o eliberare din
iadul in care era prins si totodata o deschidere catre plinatatea adevarului pe care-l cauta.
Totusi, Guénon a fost primul care l-a asezat pe cararea acestui adevar, aratindu-i calea
adevaratei filozofii. S-ar putea spune ca pentru Eugen lucrarile lui Guénon au fost ceea ce
Cicero a fost pentru tinarul Augustin, care spusese ca prin aceste scrieri “fusese puternic
ridicat, aprins de zel si inflacarat de iubire ca sa caute sa obtina, sa imbratiseze si sa pastreze
nu vreo secta oarerare, ci Intelepciunea insasi, oriunde s-ar fi aflat ea”. (2)
Dupa intilnirea cu Guénon, Eugen n-a mai putut fi acelasi, nu a mai putut sa aiba aceeasi
persrectiva asupra lucrurilor ca mai inainte. De acum inainte fie ca citea, ca asculta muzica, ca
vizita expozitii de arta sau arhitectura sau pur si simplu ca observa viata din jurul lui – le
facea doar cu scopul de a vedea in ce fel sint lucrurile legate de Adevarul infinit si
transcendental.
In definirea problemelor civilizatiei occidentale, Guénon se asemana cu Watts, insa el privea
aceste probleme dintr-o perspectiva mult mai profunda decit Watts. In timp ce acesta cauta
intotdeauna sa scoata in evidenta inferioritatea civilizatiei occidentale fata de cea orientala,
Guénon a demonstrat ca greseala statea nu in occidentul insusi, ci in spiritul modernist care
cuprinsese occidentul. In vreme ce Watts era in primul rind un critic al occidentului, Guénon
era un critic al modernismului.
Studiind lucrarile lui Guénon, Eugen a perceput un “ceva”, pe care-l simtise dintotdeauna
inlauntrul sau si pe care nu putuse sa-l inteleaga prea bine, neavind niciodata o imagine clara
asupra lui. Simtise dintotdeauna ca ceva nu era in regula cu lumea moderna, dar de vreme ce
era singura lume pe care o cunostea in mod direct, nu avea nici un criteriu dupa care sa o
analizeze si astfel avusese tendinta sa creada ca era ceva in neregula cu el.
Guénon l-a invatat ca de fapt, nu el, ci lumea moderna era anormala. Prin intermediul lui
Guénon, Eugen a capatat o perspectiva total opusa duhului lumii si filozofiilor moderne pe
care el tocmai le studiase. Cind l-a citit prima oara pe Guénon, nota intr-o scrisoare:
“Timp de 16 ani “scoala” m-a invatat sa gindesc intr-un mod neclar, chiar cetos; in prezenta
unei gindiri atit de clare, nici nu stiu ce sa fac”. In esenta Guénon il convinsese ca sustinerea
vechilor traditii era buna si ca nu trebuia considerata ca un semn de neiluninare, cum
sustineau modernistii. In timp ce mentalitatea moderna vedea toate lucrurile intr-o perspectiva
de “progres” istoric, Guénon le vedea din perspectiva unei “dezintegrari” istorice.
Guénon arata ca societatea occidentala moderna se baza pe o respingere a spiritului traditional
al culturilor stravechi. Spunea ca numai o reintoarcere la traditiie, la formele “ortodoxe” ale
pricipalelor religii ale lumii, fie ele apusene sau orientale, ii dadea omului posibilitatea sa mai
vina in contact inca odata cu Adevarul. Caci, fara o perspectiva traditionala asupra lumii, care
sa le readuca pe toate intr-un intreg inteligibil, viata moderna devine fragmentata,
dezordonata, confuza, iar lumea moderna se indreapta spre o catastrofa.
In cartea sa “Domnia Cantitatii si Semnele timpului”, Guénon explica cum eliminarea
principiilor spirituale traditionale a dus la o drastica degenerare a umanitatii. El arata cum
stiinta moderna, cu tendinta ei de a reduce totul la un nivel cantitativ, a corupt conceptia
omului despre adevarata cunoastere si i-a limitat viziunea doar la ceea ce este temporar si
material. Asa cum am vazut, in primul sau an de facultate, Eugen se increzu in perspectiva pe
care o oferea stiinta moderna – “din lipsa de altceva mai bun”, spune el – insa odata cu
aparitia lui Guénon, lucrurile s-au schimbat complet. Mai privea inca stiinta moderna ca o
cale de cunoastere, insa acum o privea “ca o cunoastere de speta cea mai joasa, mai
comuna”.(3) Guénon scria, undeva ca “in incercarea de a reduce totul la dimensiunea omului
luat el insusi ca etalon, civilizatia moderna s-a scufundat etapa cu etapa, la nivelul celor mai
inferioare elemente ale sale, iar in ceea ce priveste telurile ei, nu mult peste satisfacerea
nevoilor inerente din latura materiala a existentei sale” (4).
Si astfel, incercind sa astupe golul lasat de stiinta si materialism, in epoca moderna au rasarit
– precum ciupercile – pseudo-religiile; insa in confuzia pe care au semanat-o intre material si
realitatea spirituala, n-au facut altceva decit sa acopere si mai mult adevarul.
Dindu-si seama de acest curent descendent, Guénon scria: “Daca lumea moderna, considerata
ca atare, este o anomalie si chiar un soi de monstruozitate, nu este mai putin adevarat ca
privita in relatie cu intreg ciclul istoric din care face parte, corespunde exact conditiilor
specifice unei anumite faze a ciclului, faza care conform traditiei hinduiste ar corespunde
ultimei perioade a Kali-Yuga (5).
Potrivit traditiei hinduiste, acum lumea ar fi la capatul celei de a patra si ultime ere a marelui
ciclu Manvantara: Kali Yuga sau “era intunecata”. Guénon scria ca odata cu inceputul erei
Kali Yuga, “adevaruri care la inceput erau la indemina omenirii, acum au devenit din ce in ce
mai ascunse si mai dificil de inteles; iar cei care au acces la ele sint din ce in ce mai putini”.
O asemenea perspectiva asupra lucrurilor trebuie sa fi avut un efect extraordinar asupra lui
Eugen atunci cind le-a citit. Erau suficiente ca sa-i furnizeze o explicatie a starilor prin care
trecea – de ce adevarul parea ca se ascunde mereu de el, de ce cauta el sa afle tot mai mult, de
ce se simtea atit de nelalocul lui in mijlocul civilizatiei si tehnicii moderne?
Guénon, un catolic francez, privea doctrina Kali Yuga prin prisma invataturilor crestine.
Degenerarea si indepartarea de la adevarurile lumii vechi, asa cum se spunea in eshatologia
hindusa, era echivalenta cu conceptul crestin de “apostazie”; cataclismul si distrugerea lumii
prezente care urmau sa marcheze sfirsitul erei Kali Yuga, era echivalenta cu “Apocalipsa”.
“Toate acestea”, remarca Guénon “trebuiau privite ca atare, nici cu optimism, nici cu
pesimism, de vreme ce... sfirsitul lumii vechi va fi inceputul uneia noi”. Dupa parerea lui
Guénon, aceasta lume noua descrisa in stravechile texte sanscrite va fi implinirea promisiunii
biblice “un cer nou si pamint nou” – o realitate cu totul diferita de cea existenta acum. In
final, Guénon vedea deceptiile si amagirile caracteristice ultimei faza a erei Kali Yuga, ca
fiind ale lui Antichrist. Partizanii moderni ai progresului, observa Guénon, se inseala asteptind
sa rasara o “epoca de aur, in actualul ciclu de timp. “Eroarea lor cea mai mare va fi insusi
Antichrist, cind le va promite instaurarea unei “epoci de aur” prin unirea traditiilor contrare,
carora le va da o aparenta de autenticitate, efemera si inselatoare si totusi posibila prin
falsificarea ideii traditionale de Sanctum Regnum” (6).
Spre deosebire de Watts, Guénon nu avea nimic impotriva crestinismului, privindu-l ca o
mostenire spirituala autentica a Vestului. Nu accepta doar Protestantismul si inca citeva
devieri moderniste de la crestinismul traditional.
“De fapt”, scria Guénon, “religia fiind in esenta ei o foma a traditiei, spiritul antitraditionalist
nu te poate ajuta sa devii un antireligios; de obicei incepe prin denaturarea religiei si sfirseste
prin inabusirea ei totala, oriunde ar fi. Protestantismul este ilogic, deoarece in timp ce face tot
posibilul sa “umanizeze” religia, permite totusi, cel putin teoretic, supravietuirea unor
elemente supra-umane si anume a revelatiei; ezita in a conduce negatia catre concluzia ei
logica, insa supune revelatia la toate discutiile si interpretarile pur umane, reducind-o de fapt
la nimic... Este mai mult decit evident ca Protestantisnul animat de un asemenea spirit al
negatiei, sa dea nastere la acel simt “critic”, acid, care ajuns in miinile asa numitilor “istorici
ai religiei” sa produca o arma de temut impotriva tuturor religiilor; si astfel sustinind ca nu
recunoaste o alta autoritate decit cea scripturistica, tocmai ea a contribuit in mare masura la
distrugerea acestei autoritati, a unui minim de traditie, pe care ea inca pretinde ca o are. O
data pornita, revolta impotriva conceptiei traditionaliste, nu poate fi oprita din drum.” (7)
Aceasta perspectiva sobra asupra Protestantismului l-a adus pe Eugen mult mai aproape de
adevar decit denigrarea inabusita a crestinismului intilnita la scriitori ca Nietzsche si intr-o
masura mai mica la Watts.

§§§§§

Chiar Eugen afirma ca Guénon l-a ajutat sa-si gaseasca linia directoare in studiile sale.
“Datorit influentei lui Guénon” , scria el, “am studiat chineza veche si eram hotarit sa fac
pentru traditia spirituala chineza ceea ce facuse el pentru cea hindusa”. Cu intentia de a fi
primul care sa faca cunoscuta traditia hindusa in Occident, Guénon intreprinsese un studiu
amplu asupra traditiei hinduse, fara sa mai reuseasca sa faca acelasi lucru si cu traditia
chineza . “Studiam din ce in ce mai profund tradiaia chineza”, scria Eugen, “pentru ca nimeni
pina la mine n-o mai prezentase dintr-un punct de vedere traditionalist”.
Se poate spune ca dintr-un anume punct de vedere, Eugen fusese implicat in filozofia chineza
cu mult inainte de a-l cunoaste pe Guénon si asta daterita interesului sau pentru zen; insa
Guénon a fost acela care i-a asezat in fata un obsiectiv preci, un tel catre care sa tinda in
studiile sale.
Catre sfirsitul vietii sale, Eugen a explicat de ce fusese atras mai mult de traditia chineza decit
de cea hindusa. “Odata, profesorul meu de chineza mi-a spus ca mintea indianului este destul
de diferita de cea a chinezului. Indienii sint cu mintea numai in ceruri cautindu-l pe Brahma,
nazuind catre tot felul de experiente spirituale si cite altele... in timp ce chinezii sint
intotdeauna cu picioarele pe pamint. Iata de ce acestia din urma mi-au placut mai mult, si desi
in felul ei este foarte spirituala, cultura de baza chineza, n-a pierdut niciodata legatura cu
realitatea prezentului”.
Din aceste rinduri putem sesiza inclinatia sa catre aspectele mai practice ale vietii, mostenite
de la mama si bunicul sau, inclinatie care mai tirziu l-a ajutat sa-si poata forma o imagine
realista asupra spiritualitatii crestine, evitind capcanele autoinselarii.
Mai exista insa un motiv care explica atractia lui Eugen pentru filozofia chineza: “Tao Teh
Ching” al inteleptului Lao Tzu. Aceasta straveche opera filozofica chineza din secolul 6 i.e.n.
l-a impresionat atit de mult incit si-a dorit sa o poata citi in originalul chinez ca sa-i poata
prinde intelesul.
“Este atit de profunda ca aproape te ratacesti in ea”, spunea el. Asa cum explica el mai tirziu,
“potrivit filozofiei lui Lao Tzu, centrul universului este Tao – Cararea Vietii”.
Aceasta “Cale” sau “principiu conducator al naturii” – intocmai ca si El care a daruit natura –
este caracterizata de simplitate si smerenie. In aceasta – ca si in preceptele sale care se
aseamana cu ale Lui Hristos (&) ca si in reticenta sa de a vorbi despre ce nu este inca
cunoscut – “Tao Teh Ching” este o preinchipuire a ceea ce mai tirziu va fi revelat prin Hristos.
De vreme ce Tao Teh Ching nu contine in sine nici o revelatie supranaturala, nu prea poate fi
numita “mistica”. “Unii cred ca e chiar foarte mistica”, scria mai tirziu Eugen. “Cred ca este o
abordare la un nivel mai curind natural”. Totusi, se poate spune ca reprezinta rezumatul a ceea
ce fiinta umana poate cunoaste fara o revelatie directa, ceea ce inseamna o cunoastere prin
intelegerea principiilor universale asa cum se manifesta ele in natura, in ordinea creata de
Divin. Pentru Eugen, care ca si Kirilov nu stia inca “ca el credea” in revelatia crestina, Tao
Teh Ching a fost ceea mai buna ocazie ivita si el s-a straduit din plin sa se foloseasca de ea.

Capitolul l0
Doi profesori

Motto: “Adevarul este obiectul de studiu al filozofiei, dar nu si al filozofilor”.

John Churton Collins

In 1955, in timp ce audia cursurile de vara ale Academiei, Eugen a cunoscut un preot zen cu
care a vizitat citeva temple buddiste, si shintoiste din cartierul japonez al orasului. Ca urmare
a acestei vizite a inceput sa fie interesat si de alte forme de buddism, in afara de zen. Il
interesau jode-shinshu – ramura care-l venera pe Amida Buddha, personificarea milei divine,
apoi ramurile ezoterice shingon si tendei cu metefizica lor foarte complicata, ramura
exclusivista nichiren fondata in secolul 12 de un calugar japonez persecutat si care spunea ca
“zen-ul este odrasla dracilor” si care punea accentul pe doctrina Mappo sau “a timpurilor de
pe urma”, si in sfirsit de buddismul tibetan.
In ceea ce priveste interesul lui Eugen pentru acesta din urma, unul din colegii sai de la
Academie spunea: “Estetic vorbind, Eugen gasea icenografia tibetana foarte placuta. Ii
placeau in mod deosebit picturile insa nu si statuile – nu-i placeau nici un fel de imagini
sculptate – apreciind la acestea designul si combinatia de culori in acelagi timp era fascinat de
diversele forme de spiritualitate ascetica tibetana – cum ar fi levitatia, teleportarea, crearea si
manifestarea unor forme ale gindirii, cit si capacitatea unor asceti tibetani de a petrece ore in
sir in meditatie si rugaciune la temperaturi cu mult sub zero grade.
Interesul pe care l-a manifestat pentru “Cartea tibetana a mortilor” a fost deasemenea
impresionant. Aceasta descrie calatoria sufletului dupa moarte prin asa numita “Cimpie
Bardo”. Pentru budistii tibetani, aceasta implica desigur reincarnarea si se poate observa ca si
Eugen a fost, cel putin un timp foarte preocupat de “reincarnare”. Aceasta era un subiect care-
i dadea mult de gindit, dar totusi asupra caruia nu facea multe comentarii Imi aduc aminte
cum spunea ca intreaga problema era gresit inteleasa de toti, indiferent daca erau pro sau
contra, ca era extrem de complicata si ca nu era ceea ce parea sa fie la prima vedere. Era de la
sine inteles ca respingea partea ei ezoterica, populara, dar mai mult ca sigur ca era convins ca
ea ascundea un mister de nepatruns si astfel era mai bine sa fie acoperita de tacere”.
Acelasi coleg spunea ca metafizica hinduista – obiectul cercetarilor lui Guénon – “exercita o
puternica asupra lui Eugen, chiar daca nu simtea nici un fel de atractie fata de panteonul de
zei hindusi, interesati doar ca niste alegorii ce indicau anumite intimplari din interiorul
sufletului uman. Nici de arta religioasa hindusa nu-i pasa prea mult. Ceea ce-l interesau cu
adevarat in hinduism erau doua aspecte: l. idealul si realitatea “sfintilor si ascetilor hindusi” –
care de cele mai multe ori erau doar niste pelerini dar puteau fi gasiti uneori si in ashramuri; 2.
conceptul hindus despre kali-yuga.
Pe linga buddism si hinduism, Eugen era foarte interesat si de taoism, de cartea sa sfinta “Tao
Teh Ching” si de autorul ei, Lao Tzu. Acesta devenise pentru Eugen un fel de prototip al
inteleptului sau ascetului, al pustnicukui care se retrage undeva in creierul muntilor ca sa
devina una cu Tao si sa cultive “perfecta armonie cu natura”“.

§§§§§

In studiul pe care l-a intreprins asupra religiilor comparate, Eugen a urmaz citeva cursuri
sustinute de Allan Watts, unde a obtinut calificative foarte bune, insa dupa un timp a inceput
sa-si schimbe impresia despre talentatul sau profesor si autor. Invatat de Guénon “sa caute
adevarul mai presus de orice”, Eugen a inceput sa observe ca Watts, in ciuda declaratiilor sale
nu impartasea acst scop. La inceput acest fost preot anglican, dorea o religie care sa-l faca sa
se simta in largul lui, care sa-i promita roade spirituale, dar care in acelasi timp sa-l lase sa
faca tot ceea ce dorea; si astfel si-a folosit abila sa minte atit ca sa initieze, cit si ca sa justifice
aceasta religie amorfa. Zenul cu aversiunea sa fata de dogma s-a dovedit a fi mijlocul ideal
pentru atingerea scopurilor sale.
In februarie 1957, Eugen scria intr-o scrisoare:
“Urmez cursurile de zen ale lui Allan Watts, dupa ce mai intii i-am citit in manuscris noua
carte in legatura cu acest subiect foarte bine, dar tot nu inteleg de ce trebuie sa mai atace
Catolicismul, chiar si din afara?!”
In timp ce Guénon incercase sa studieze religiile Extremului Orient in contextul in care
acestea existau, Watts incerca sa le faca digerabile pentru occidentali. Astfel, “buddismul”
adoptat de el ca un remediu impotriva “raului spiritual” al occidentului era o expresie
neautentica si sintetizata a acelei traditii menite sa alimenteze mentalitatea moderna a adorarii
sinelui.
Un prieten al lui Eugen scria: “In ceea ce-l priveste pe Allan Watts sau mai bine zis influenta
pe care a exercitat-o asupra lui Eugen, pot sa spun ca de fapt nu exista asa ceva, desi pe timpul
acela Eugen era foarte impresionat de cartile sale – “Identitatea suprema” si “Mit si ritual in
Crestinism”. Ca sa fiu mai clar, cred ca Watts putea fi privit doar ca un stimulent intelectual
caruia in final Eugen i-a intrezarit adevaratul chip, si anume – un englez charmant, spiritual, si
extraordinar de curios... un “buddist de biblioteca” – cum l-a categorisit Eugen odata”. Chiar
Watts insusi spunea despre sine ca este un sarlatan, autointitulindu-se “un filozof de
divertisment” – insa cind apunea aceasta o facea cu o sclipire jucausa in ochi care lasa sa se
creada ca de fapt era ceva mai mult decit atit. El nu accepta disciplina religiilar orientale pe
care le preda si nu de putine ori ajungea in conflict cu indrumatorii spirituali si maestrii zen,
care incercau sa-i explice rigorile religiilor lor.”
In 1960, la trei ani dupa ce Eugen a parasit Academia, iar Watts se lansase deja pe orbita sa,
acesta nota in jurnalul sau:
“Filozofia lui Watts este o justificare a unui hedonism natural, indiferent de rafinamentul
acestuia. In acest scop, el expluateaza doctrinele a numeroase religii, le neaga atunci cind
vede ca se potrivesc si judeca totul dupa propriile sale standarde hedoniste. Aceasta nu este o
atitudine corecta. Daca doreste sa citeze doctrine religioase le poate face in context si daca
este necesar le poate folosi pe toate. Alegind si culegind de peste tot, el nu face altceva decit
sa demonstreze ca de fapt nu ia in serios pe nici una si le considera ca pe niste marionete, in
timp ce se vede pe sine atotputernic. Se alatura astfel lungului sir de profeti ai unor false
religii”.
Cit timp i-a fost profesor, Watts inca mai arbora un aer academic si plin de respectabilitate
britanica. Din 1960 insa, in paralel cu interesul manifestat de Eugen pentru religiile Extrem
Orientale, a devenit o “personalitate” ridicindu-se la rangul de vedeta a tinerei generatii. Dupa
spusele biografului sau, “el a fost unul dintre primii din America care a dat o lovitura barbii
crestine, care a purtat sandale si un kimono vechi, care propovaduia amorul liber, vinul liber si
spiritul liber si mai presus de orice ideea de “Acum” – si tot ghiveciul acesta el il numea
buddism zen...
Mii si mii de tineri au inceput sa cumpere cartile lui Watts incercind sa inteleaga ce dorea
acesta sa le comunice despre Extremul Orient si modalitatile sale de adaptare la civilizatia
occidentala”. (1)
Watts a fost poreclit “Marele guru al noii culturi”.
Prin 1970, Watts incepuse deja sa culeaga roadele a ceea ce Eugen sesizase cu aproape un
deceniu in urma. Desi erau multi care-l priveau ca un adevara maestru spiritual, si-a trait
ultimele zile intr-o atmosfera de frustrare si cinism, de alcoolic care declara: “Nu ma agreez
cind sint treaz”. (2)
Dupa mortea lui Watts, petrecuta in 1974, Eugen l-a mentionat intr-o conferinta, in care
povestea de impresia coplesitoare pe care o produsese prima intilnire cu el: “Acum, privind
inapoi, este mai mult decit evident ca el n-a facut decit sa capteze lungimea de unda potrivita,
s-o urmeze in totalitate, sa-si faca o cariera din ea, sa scoata o multime de bani si bineinteles
sa-si faca o multime de adepti. O parte din lucrurile propovaduite de el erau adevarate, in
special cele care abordau problema raului in civilizatia contemporana. Insa el ne-a oferit doar
o mica si jalnica farimitura de adevar impletita insa cu o multime de pareri personale care au
sfirsit pina la urma intr-un mare angrenaj de minciuni; prin aceasta el a distrus suflete si
impreuna cu acestea, fara indoiala ca si pe al sau”. (3)

§§§§§

Punind filozofia chineza ca punct de plecare al studiului sau, Eugen isi dadea seama ca avea
nevoie de un indrumator autentic. Odata, referindu-se la interpretarea unor texte vechi spunea:
“Trebuie sa-ti fie tie predate personal de catre profesorul tau. Chinezii nu accepta ideea de a
citi doar din carti; ai carti, insa doar profeserul iti poate preda invatatura din carti”.
De vreme ce-si daduse seama ca Watts nu era indrumatorul pe care-l cauta, Eugen a dat peste
un autentic reprezentant al spiritualitatii traditionale chineze, in persoana unui invatat taoist,
chinez la origine, pe nume Gi-ming Shien, care din 1953 preda la Academia de studii asiatice.
Ca sa-l citam pe Eugen, Gi-ming Shien “stia despre filozofia chineza mai mult decit oricine
din tara si studiase cu filozofi si intelepti adevarati in China”. (Printre acesti intelepti se
numarau Ju-Yang; Ching-Wu si Ma Yei-Ju.) Petrecuse citiva ani si intr-o manastire taoista din
China si fusese vindecat de tuberculoza prin rugaciune si meditatie taoista combinata cu
exercitii de respiratie, sub supravegherea calugarilor taoisti. Cind a izbucnit revolutia lui Mao
Tze-tung, familia lui Gi-ming a fost deposedata de bunuri, deoarece apartineau aristocratiei.
Impreuna cu multi alti filozofi si invatati, Gi-ming a trebuit sa se refugieze in China centrala,
unde inca nu patrunsesera comunistii. Desi acesti invatati ar fi putut sa-si ia o parte din carti
cu ei, au preferat sa le invete pe de rost, toate, pina la ultima litera.
Ajunsi in orasul Chungking, au format o universitate ad-hoc, unde Gi-ming Shien a predat
filozofia si unde a scris trei carti. In 1945, comunistii au ocupat orasul Chungking, iar Gi-
ming a parasit tara indreptindu-se la inceput catre Japonia si apoi catre S.U.A. In 1948
obtinindu-si Masteratul la Colegiul Haverford din Pennsylvania, a putut preda filozofia in
Pennsylvania si New York.
Unul din prietenii lui Eugen isi aminteste:
“Gi-ming Shien avea un defect de vorbire care-l facea foarte greu de inteles in chineza, ca sa
nu mai spun de engleza, pe care o vorbea destul de rau. Eugen il iubea pentru originalitatea si
intelepciunea lui taoista si il censidera aproape un sfint”.
Chiar Eugen spunea ca studiind cu acest reprezentant al traditiei chineze “intelegea destul de
bine ceea ce Guénon voise sa spuna atunci cind facea diferenta dintre prefesorii autentici si
bietii “profesorasi” care predau prin universitati”. Mai tirziu, amintindu-si de acesti ani de
tinerete, n-a vorbit despre nimeni cu atita consideratie si respect ca despre Gi-ming Shien.
Sub directa indrumare a acestuia, a inceput sa invete chineza veche , asa cum sugerase odata
Guénon. Si-a dat seama ca desi aceasta limba nu avea ceea ce noi am numi “gramatica”, era o
limba cu o constructie aproape perfecta. Impreuna cu Gi-ming a lucrat din greu ca sa traduca
in engleza Tao Teh Ching. Lua note detaliate despre intelesul fiecarui cuvint, folosindu-se de
comentariile stravehi pe care Gi-ming le cunastea atit de bine. Colaborarea lor, a fest una
fericita, deoarece Gi-ming ii transmitea lui Eugen adevarul textelor, iar acesta il ajuta sa
gaseasca cele mai adecvate cuvinte englezesti pentru a le da sens. Notitele lui Eugen de la
cursul de filozofie al lui Gi-ming erau intr-o totala contradicatie cu cele de la cursurile lui
Watts. In timp ce Watts se plasase pe sine in afara traditiei marginindu-se doar sa faca
comentarii asupra ei, Gi-ming se situa in interierul ei, de unde trasa invatatura adevarata a
scolilor stravechi. Astfel, chiar si atunci cind punea in discutie marile dileme filozofice ale
omenirii, o facea cu o simplitate plina de prospcatime. Spre exemplu, atunci cind vorbea
despre Confucianism si Neoconfucianism, te aducea cu picioarele pe pamint scotindu-ti in
evidenta simtul datoriei si menirea fiintei umane, predindu-ti o filozofie care avea la baza
bunatatea, credinta, cinstea si iubirea.
Cind le vorbea studentilor despre modul de a intelege chineza veche prin prisma scrierilor lui
Confucius si Hsun Tsu, Gi-ming spunea: “Prin invatatura unui om, intelegem ceea ce Este
omul acela si nu ceea ce are. Este intelepciunea lui, nu stiinta lui. Ceea ce Este un om, este
revelat prin maniera sa personala. Maniera nu este importanta prin ea insasi, ci prin aceea ca
reveleaza omul...
Scopul invataturii este acela de a fi un om bun. Aici, de o foarte mare importanta este
indrumatorul sau prietenul, caci telurile educatiei nu sint conceptele si schimbarea personala
de caracter. In persoana indrumatorului si prietenului se gaseste un exemplu viu. Numai un
spirit poate influenta un alt spirit”.
Cind au inceput sa studieze stravechea invatatura chineza despre iubire, Gi-ming le-a apus:
“Pentru a-ti intelege propria persoana, trebuie sa-i iubesti pe ceilalti. Iubirea pentru ceilalti iti
aduce pace, pe cind absenta ei, tulburare. O minte aflata in pace, poate imbunatati persoana.”
Parerile lui Gi-ming despre soti, sint de o deosebita actualitate. Spunea ca iubirea dintre soti
exclude iubirea celorlalti, asta in situatia in care nu respectul este acela care sustine
afectiunea. Dorinta este aceea care-i face sa se atraga, respectul este acela care-i separa;
unirea celor doi este afectiunea sau dragostea care-i leaga. Respectul este forta reglatoare a
iubirii”.
Citind ceea ce scria si invata Gi-ming Shien ramii surprins de cit de putin seamana toate
acestea cu invatatura numerosilor “guru” ai zilelor noastre, care se erijeaza in reprezentanti ai
intelepciunii Extrem-Orientale. Transmitind traditia vie a stravechii filozofii chineze, Gi-ming
parea sa se asemene mai curind cu filozofii Greciei antice, ai carei invatati au pregatit
omenirea in vederea plenitudinii revelatiei Lui Dumnezeu, ce urma sa se arate prin Iisus
Hristos.
Chiar Gi-ming subinia adeseori cit de mult se asemanau filazofiile Greciei si Chinei in ceea ce
priveste intelegerea pe care o aveau asupra universului. Facea o paralela intre “Tao” filozofiei
lui Lao Tsu si “Unul” lui Parmenide, “Binele adsolut” al lui Platon si “Nemiscatul miscator”
al lui Aristotel.
“Potrivit filozofiei taoiste chineze” scria Gi-ming, “Tao sau Unul, este anterior tuturor
lucrurilor, iar ordinea tuturor lucrurilor deriva din Tao sau Unul. Deci putem spune ca Tao sau
Unul intocmai ca si Substanta sau Dumnezeul postulat de filozofii greci este cel care produce
toate lucrurile”. (4)
La cursurile sale, Gi-ming Shien mai sublinia ca atit in vechile culturi ale Greciei cit si ale
Chinei antice, teoria politica era in strinsa legatura cu metafizica, iar statul era modelat dupa
“imaginea raiului”. Ani mai tirziu, Eugen nota: “In istoria veche a Chinei sint momente in
care este aproape incredibil cum aceleasi lucruri s-au petrecut atit in China cit si in Occident,
chiar daca nu a existat nici o legatura exterioara intre cele doua civilizatii. Primii filozofi
greci, (Thales si ceilalti) au trait cu aproximativ 6 secele inainte de Hristos, deci cam pe
timpul cind Confucius era in China si Buddha in India... Este ca si cum ar fi existat cu
adevarat un “spirit al timpurilor”.
Ca si Guénon, Gi-ming sublinia nu contrastul intre est si vest, ci intre antic si modern. El
scria: “Principala diferenta dintre filozofii Greciei si Chinei antice si oamenii de stiinta
moderni este ca primii operau din punctul de vedere al intregului, luind natura ca un intreg –
si ajungind la o perspectiva a intregului sau a simplittii – in timp ce acestia din urma au
inceput cu aspecte particulare derivind definitiile si legile prin metodele inductiei si
generalizarii”. (5) Acesta a fost si subiectul unei lucrari scrise de Eugen in 1956 si intitulate
“Consideratii asupra Relativitatii, Contemporanului si Traditionalului”. In prima parte,
inspirindu-se din Guénon dar mult si din cercetarile sale proprii, facea o critica amanuntita a
stiintelor mederne. In partea a doua, facea o comparatie intre conceptul medern stiintific de
“relativitate” si omologul sau traditional, chinez, ilustrat in scrierile lui Lao Tzu.
In esenta, Eugen afirma ca in timp ce stiinta moderna are dreptate cind afirma ca lucrurile din
lumea sensibila sint relative si tranzitorii, face totusi o grava eroare presupunind ca lumea
simturilor cuprinde toata realitatea si ca astfel toate lucrurile sint relative. Vechea filozofie
chineza desi admite efemeritatea obiectelor perceptiei umane, recunoaste totusi existenta unei
realitati mai inalte, dincole de ceea ce vedem intr-o lucrare intitulata “O serie de observatii
asupra lui Jung si asupra gindirii orientale”, Eugen sublinia eroarea care se facea in incercarea
de a se asimila filozofii traditionale in forme moderne ale gindirii, care nu sint aplicabile lor.
Incercarea psihologului elvetian Carl Jung de a grefa gindirea Extrem Orientala pe propriul
sau sistem psihologic “a dovedit o totala lipsa de intelegere din partea lui, a adevaratelor
doctrine indiene si chineze”. Eugen a demonstrat ca Jung “refuza sa inteleaga un text
metafizic in propriul sau domeniu” si ca el “nu poate citi in nici o limba orientala si ca nu a
intreprins niciodata nimic pentru a se familiariza mai in amanunt cu filozofia orientala”.
Folosind ample citate din operele acestuia, Eugen a demonstrat mindria si lipsa de integritate
filozofica, atit de straina smereniei si onestitatii unui adevarat reprezentant al intelepciunii
orientale cum era spre exemplu, Gi-ming Shien. In ultima parte a lucrarii face afirmatia ca
sistemul psihologic al lui jung nu este decit una dintre pseudo religiile care, potrivit
afirmatiilor lui Guénon, reprezentau unul dintre semnele timpului.
Este interesant de observat ca Eugen a scris acest referat pentru ultimul curs la Allan Watts,
care nu intimplator era si un mare admirator al lui Carl Jung. La un an dupa ce a parasit
Academia, Watts l-a intilnit pe venerabilul psiholog la Zurich, cind Jung l-a intrebat daca nu
cunostea cumva niste notiuni apartinind religiilor Extrem Orientale care ar putea corespunde
propriei sale terminologii psihologice. (6)

§§§§§

La cursul de religie comparata al lui Allan Watts, Eugen a sesizat faptul ca in timp ce taoismul
era ridicat in slavi, confucianismul era tratat cu condescenta. Totusi, el invatase de la Gi-ming,
ca intre scolile chinezesti era o unitate fundamentala. “Exista o unitate a traditiei”, explica
Eugen mai tirziu, “chiar daca este exprimata sub diferite forme. Invatatilor le place sa desfaca
lucrurile in bucati si numai astfel se explica ca ei vad in China tot felul de filozofii diferite –
confucianism, taoism, cultul stramosilor, venerarea zeilor si a spiritelor, ca si multe alte feluri
de filozofii. Profesorul meu (Gi-ming) nu inceta sa-mi sublinieze ca toate sint una. De fapt, in
mintea chinezului gasim o idee foarte bine ancorata si anume, ca exista o unica invatatura
adevarata si ca intreaga societate depinde de acea invatatura dreapta. Aceasta conceptie atit de
ortodoxa este exprimata in diferite forme. Profesorul meu mi-a explicat destul de clar ca
taoismul este partea ezoterica iar confucianismul este partea sa sociala. Taoismul se ocupa cu
viata spirituala in timp ce confucianismul se ocupa de viata sociala, publica”.
Unul dintre studentii de la academie isi aminteste ca Gi-ming Shien era taoist, confucianist,
dar in nici un caz un buddist. Confucianismul si taoismul erau specifice Chinei si deci si
intregii traditii chinezesti, in timp ce buddismul constituia un element strain, fiind introdus
zece secole mai tirziu, din India.
Odata incepute cursurile cu Gi-ming, fumurile zen-buddiste din capul lui Eugen au inceput sa
se risipeasca. In mai 1957, Eugen scria:
“Am descoperit ca zenul este incomparabil mai plictisitor decit bogatia taoismului si
confucianismului clasicilor timpurii. Zennul este atit de lung si de ne-primordial…”
Gi-ming i-a mai predat lui Eugen si o importanta lectie de reconstituire a istoriei. Dupa cum
relata acesta, “profesorul meu de chineza mi-a spus ca ori de cite eri exista vreun conflict intre
arheolegie si textele scrise, oamenii trebuie sa de a crezare textelor scrise, deoarece arheologia
eate doar pamint – opimii si interpretari, in timp ce tcxtele scrise sint alte fiinte omenesti – in
care poti sa ai incredere. Aceasta este atitudinea de baza chineza .
Intr-un eseu pe care Eugen l-a dactilografiat si tiparit pentru Gi-ming, acesta scria:
“O parte din invatatii chinezi contemporani... isi extrag dovezile nu din cartile clasice, ci din
excavatiile arheeloaice – de pe inscriptiile vechilor vase de bronz. Acceptind aceste marturii, a
fost un timp cind acesti invatati s-au indoit de existenta dinastiei Yin si au crezut ca
evenimentele relatate in textele clasicilor sint false. Cind in 1920, in timpul excavatiilor de la
Yin Hsu au descoperit nigte vase cu inscrisuri din timpul dinastiei Yin, au fost obligati sa
recunoasca inca odata existenta dinastiei Yin”.
Gi-ming nu a luat parte niciodata la disputele scrise sau controversele inutile ale savantilor
moderni, nici in interiorul, dar nici in afara Chinei Acesti savanti, scria el, “isi dedica intreaga
lor viata analizei textelor chineze clasice, incercind sa dovedeasca care dintre ele sint
autentice si care nu, sau chiar, care pasaje sint adevarate si care false, incercind sa identifice si
autorii acestora. Drept urmare, ei au neglijat pur si simplu interesul si valoarea textelor
clasice....”
“Sint un student si urmez cursul de filozofie chineza; convingerea mea este ca trebuie mai
curind sa ma bazez pe puctul de vedere traditional chinez decit pe argumentele nou inventate
si netraditionale ale savantilor moderni. Daca m-as lua dupa acestia, ar insemna sa privez
filozofia chineza de toate criteriile ei de intelegere ai valoare; in final, toate ar afirsi intr-o
stare de confuzie care nu ar duce nicaieri.” Dupa cum se poate ghici si din trecutul lui, Gi-
ming era un anticomunist convins. Intr-un articol intitulat “Intelepciunea traditionala si
filozofia revolutiei in China contemporana”, el scria: “Dupa comunisti, principiul care sustine
societatea este lupta de clasa. Evolutia sau progresul societatii sau fiintei umane in general,
depinde de nivelul acestei lupte, astfel incit comunistii chinezi propovaduiesc ura in locul
iubirii. Aceasta insa se opune fundamental cu firea poporului chinez. Potrivit filozofiei
chineze, progresul societatii se bazeaza pe iubirea aproapelui, deoarece numai prin iubire poti
obtine pacea in lume, dupa cum lupta de clasa si ura dintre oameni sint sursa raului si
razboiului”(7).
Gi-ming a intrevazut cum comunismul va fi moartea scolii spirituale chineze – prin care el
probabil se referea la acele invataturi traditionale chinezesti, a caror caponent era.
Eugen impartasea parerile lui Gi-ming asupra comunismului, vazindu-l ca un fel de
materialism nemilos, aplicat tocmai pentru a eradica nazuintele omului spre o realitate
spirituala mai inalta. Si totusi, pina acum nu se putuse gasi nimic care sa se opuna unei
asemenea sinucideri spirituale. Gi-ming Shien era un om smerit si drept urmare, mai tirziu a
intrat intr-un con de umbra. A fost un adevarat invatat care nu a facut compromisuri cu lumea
si situindu-se intr-un evident contrast cu Watts, un banal care a devenit extraordinar de
celebru.
Eugen l-a ales pe primul in timp ce lumea alerga dupa celalat.

Gapitolul 11
Multe riuri ne atin calea

Motto: “Pentru omul superficial si impatimit este mult mai comod sa se scalde in apele putin
adinci ale gindirii umane decit in adincimile periculoase ale Lui Hristos”.
St. Nicolae Velimirovich

Desi buddismul ramasese religia care focaliza interesul majoritatii intelectualilor din San
Francisco, Academia de studii asiatice mai oferea totusi o intreaga panoplie de drumuri
spirituale tinerilor intelectuali. Prin ei, dar si prin propriile sale cautari, Eugen era expus
practic la toate religiile posibile si la toate aspectele lor ezoterice.
In timpul studiilor, Eugen se s-a imprietenit cu un coleg de la Academie, un ortodox de
origine iudaica, care l-a ajutat sa-si aprofundeze cunostintele despre traditia hassidica. A
inceput astfel sa citeasca operele filozofului evreu Martin Buber.
Cartea lui Buber – “Eclipsa de Dumnezeu – din punctul de vedere pe care si l-a asumat”, scria
el “pare o foarte clara descriere a modernismului sau cel putin a acestei faze ale ei”. Ii placuse
apoi si cartea “Eu si tu”, insa cel mai impresionat fusese de romanul “Baal Shem” – povestea
celui ce a initiat secta mistica haasidica a evreilor din Polonia – ca si de traducerile lui Buber
din scrierile si anecdotele traditiei spirituale hassidice.
Unul dintre apolgetii hinduismului pe care Eugen il respecta foarte mult era si Ananda
Coomaraswamy, prieten al lui Guénon, curator de arta india-na la muzeul de arta din Boston
si pe linga activitatile sale din lumea artei si interpret de principii metafizice.
Dintre toate centrele hinduiste din San Francisco, Eugen a vizitat doar templul Vedanta desi
nu peste mult timp, sub influenta scrierilor lui Guénon avea sa-si dea seama ca aceasta
“Vedanta occidentalizata” nu era decit o alta forma a pseudo-religiilor moderne.
Unii colegi ai lui Eugen erau atrasi de Sufism, ramura mistica a Islamismului. El, desi nu prea
interesat de Islamism, era totusi fascinat de practica sufista de a recita cele 90 de nume divine
ale lui Allah. Datorita scrierilor lui Guénon, Eugen ajunsese sa considere Crestinismul ca una
dintre traditiile autentice ale lumii vechi, desi inca mai privea Protestantismul ca ceva anti-
traditional, ca ceva exterior Crestinismului. Printre autorii sai preferati era si un evreu elvetian
convertit la catolicism, Max Picard – cu pareri similare cu Guénon, cel putin in ceea ce privea
lumea moderna. Biblioteca sa mai continea si “Fuga de Dumnezeu, “Hitler in noi”, “Chipul
uman” - toate apartinind lui Picard. Printre numeroasele curente spirituale studiate la
Academie, nu era ocolit nici misticismul crestin. Dintre toti, Eugen cunostea personal doi
studenti care se implicasera in studierea spiritualitati ortodoxe crestine. Unul dintre ei, Crist
Lovdjieff, era sirb de origine – un om bun si generos, de virsta medie, cu trasaturi slave si cu
o personalitate intensa harismatica. Transformarea aceasta profunda se produsese in urma
experientelor traite de el in inchisoarea San Quentin, unde predase si organizase cursuri de
Religie Comparata. Ii lua de multe ori pe Eugen si prietenii lui sa viziteze inchisoarea
impreuna cu el. Citiva ani mai tirziu, in foarte cunoscuta carte a lui Eldrige Cleaves, “Suflet
inghetat” Lovdjieff a fost supranumit chiar “Hristosul din San Quentin”.
Desi el se considera un fel de discipol al lui Allan Watts, drumul sau spiritual era de o
conceptie proprie, inspirata din multe credinte, dar mai cu seama din crestinism. Interesul pe
care-l manifesta pentru crestinismul rasaritean se datora in mare parte filozofiei lui Nicolae
Berdyaev, un ginditor religios rus, modern care devenise cunoscut prin liberalismu si non-
conformismul cu care trata religia sa autohtona.
Un alt student de la Academie, James, arata si el un interes deosebit pentru textele traditionale
ale Crestinismului rasaritean. El a fost acela care l-a introdus pe Eugen in Filocalie, ca si in
“Pelerinul rus”, care continea relatarea experientei de rugaciune a unui pelerin rus din secolul
l9. Prima reactie a lui Eugen a fost aceea de a observa asemanarea aparenta ce exista intre
rugaciunea Lui Iisus cu rugaciunea buddista Shintsu catre Amida Buddha, numita “recitarea
numelor divine”. Probabil ca studiul sau in crestinismul rasaritean nu a inaintat mai mult decit
aceasta faza, acum insa cel putin stia ca religia sa autohtona – Crestinismul – avea si un
“altceva” care se putea compara cu ceea ce cautase odata in alte religii.
Interesul pe care-l manifesta pentru adincimile mistice ale Crestinismului a crescut si mai
mult, odata cu aparitia in limba engleza a cartii filozofului franco-elvetian, Frithjof Schuon:
“Unitatea transcedentala a religiilor”. Pe vremuri, Schuon fusese un continuator al lui
Guénon. Acesta, se pare ca nu era prea bine informat asupra Crestinismului rasaritean, pe
care-l numise “cel mai bine pazit secret al lumii . O generatie mai tirziu, Schuon dobindise
cunostinte considerabile in aceasta spiritualitate atit de ridicata in slavi, si l-a facut pe Eugen
sa o vada ca pe cea mai pura forma a Crestinismului. Ca si Eugen, Schuon se familiarizase cu
Crestinismul doar din afara, ca unul ce era inca prea intelept si prudent ca sa poata vedea cum
marile secrete sint dezvaluite copiilor. Eugen a fest suficient de inspirat ca sa traga foloase din
experienta lui Schuon, chiar daca inca nu avea “caperienta” de a-i vedea greselile.

§§§§§

Intr-o zi, James i-a sugerat lui Eugen sa mearga amindoi la o slujba ortodoxa.
- Stiu ca te intereseaza religiile rasaritene, i-a spus James. Ar trebui sa arunci o privire si spre
partea rasariteana a Crestinismului.
Format in spiritul guénonian de a studia toate religiile autentice, Eugen a acceptat invitatia
plin de entuziasm.
Catedrala ortodoxa rusa din centrul orasului San Francisco – odinioara o biserica episcopala –
era o cladire cu vitralii impunatoare atit in fata cit si de-a lungul peretilor. Tavanul boltit
fusese construit din scinduri luate din vapoare vechi, si intr-adevar stind in interiorul arcadelor
sale aveai sentimentul ca stai in interiorul marii Arce a lui Noe. Eugen a ajuns la catedrala
seara, in timpul vecerniei din Vinerea mare. Candele rosii licareau in fata iconostasului aurit,
luminind imaginile sfinte ale Mintuitorului si ale Preacuratei Sale Maici. Din stinga catedralei
si de la cor se auzea un cint frumos, intr-o limba straina urechilor lui Eugen. Pe o mica
platforma, chiar in mijlocul navei statea un batrin girbovit, cu barba alba, invesmintat in straie
purpurii.
Era Arhiepiscopul Tikhon. Scufundat cu totul in slujba, isi tinea ochii inchisi intr-o stare de
maxima concentrare. Ori de cite ori ii deschidea, observai ca aveau o cautatura severa
inspirind o stare de alerta continua celor ce slujeau impreuna cu el.
Silueta marunta a Arh. Tikhon a produs o impresie extraordinara asupra lui Eugen. Cine stie,
poate ca inca de atunci observase ca el nu slujea doar conform unui ritual bine orchestrat, ci
ca se afla intr-o stare de rugaciune profunda. Ceea ce Eugen nu stia era ca Arh. Tikhon toata
viata lui fusese un om al rugaciunii, si ca fusese fiu duhovnicesc al acelui atit de placutul de
Dumnezeu, Gabriel de Kazan si Pscov din Rusia. In mica sa locuinta atasata de catedrala, Arh.
Tikhon priveghea nopti intregi, petrecind in rugaciune mai mult timp decit in oricare alta
activitate. Intensitatea evenimentelor din catedrala au impresionat profund sufletul lui Eugen
– vizitatorul de ocazie. A remarcat frumusetea muzicii si artei traditionale si chiar mai mult –
a simtit implinirea acelei dorinte de a muri, caci ceea ce-i era dat sa vada, apartinea unei alte
lumi. Trecerea de la supraaglomerata metropola a San Francisco la stralucirea cereasca si
pacea serviciului religios nu era oare una si aceeasi trecere plina de bucurie la odihna cea
vesnica pe care Bach a descris-o atit de emotionant in “Ich Habe Genug”?
20 de ani mai tirziu el descria prima sa intilnire directa cu Ortodoxia: “ani de zile, in timpul
studiilor mele am fost multumit la gindul ca “ma aflu deasupra tuturor religiilor” si totusi,
intr-un fel, ma simteam legat de ele...
Cind am vizitat o biserica ortodoxa, am facut-o doar ca sa mai vad o alta religie – stiind ca
Guénon (sau unul din discipolii lui) descrisese Ortodoxia ca fiind cea mai autentica dintre
religii.
Totusi, cind am intrat prima oara intr-o biserica ortodoxa (o biserica ruseasca din San
Francisco) in mine s-a produs ceva ce nu mai simtisem in nici un alt templu oriental sau
buddist – un “ceva” care spunea inimii mele ca sint “acasa”, ca toate cautarile mele se
incheiasera in afirsit. Nu prea stiam ce puteau sa insemne toate acestea, caci serviciul religios
imi era total necunoscut si intr-o limba straina. Am inceput sa asist mai des la slujibele
ortodoxe, cu timpul deprinzind si limba si obiceiurile, fara sa renunt, insa la conceptiile
guénoniene despre toate traditiile spirituale autentice.”
Ceea ce a simtit Eugen in catedrala nu a produs o schimbare imediata in el. Fusese aruncata
doar o saminta care urma sa creasca inlauntrul lui si sa-l transforme intr-o zi intr-o noua
fiinta”. Mai trebuiau sa treaca apreape doi ani pina sa ajunga sa-l cuneasca cu adevarat pe
Acela care dintr-o icoana parea ca priveste drept in sufletul lui.

§§§§§

Intr-unul din eseurile pe care le scria in 1955, regasim un Eugen care incerca sa-si
reconcilieze mintea cu inima. Intitulat “Pseudo-religiile si epoca moderna”, eseul incepea
printr-o trecere in revista a invataturilor teozofiei, a Vedantei occidentalizate si a “Noii
gindiri”, concluzionind ca aceste exemple de pseudo-religie, cu ostilitatea lor fata de
Ortodoxie cu adorarea implicita a sinelui si interpretarile lor incilcite asupra gindirii rasaritene
nu faceau altceva decit sa asigure o baza pentru falsele religii ale Anticristului.
Un capitol deosebit de relevant din acest eseu care furnizeaza detalii interesante legate de
evoIutia spirituala a lui Eugen, a fost acela intitulat “Subminarea Crestinismului traditional”.
In el, Eugen afirma ca formele religioase ale Bisericii Romano-Catolice au fost partial golite
“de dimensiunea lor interioara” si astfel “Biserica trebuie sa revina pe dimensiunile sale pur
exterioare, oficiale”. “Biserica”, scria el in continaare, “a continuat sa existe pina in zilele
noastre intr-o stare de decadere”, desi n-a incetat sa detina formele traditionale. “Totusi, acum
un nou si mult mai puternic atac se da asupra ei... Obiectul acestei subminari este acela de a
transforma Crestinismul intr-o alta “pseudo-religie care sa poata fi adaugata la tot mai
moderna si crescinda “sinteza” a ideilor...
Spiritul “sincretist” al epocii nu va permite Bisericii nici un fel de pretentii “specifice”, ci va
insista sa fie “largita” ca sa poata satisface “noua constiinta a omenirii”.
Impotriva acestei teorii el sustinea ideea “ingustarii” Crestinismului, ca un expedient pentru
mentalitatea occidentala, de vreme ce aceasta limiteaza orice element care nu este in legatura
directa cu mintuirea. “Crestinismul”, scria el “a luat nastere in mod special pentru a se
cenforma acestei ingustimi (a mintii occidentale) si sa imprime in perimetrul limitelor sale,
cai de mintuire potrivite occidentalului; acesta, respingind Crestinismul, si-a incalcat propria
mintuire si astfel si-a falsificat propria fire”.
Pina chiar si Eugen, nici nu respingea Crestinismul, dar nici nu adera la pretentiile lui
“specifice”, adica la o unica si divina Intrupare, o singura cale de mintuire, etc. Desi el
sustinea ca aceste pretentii erau doar niste expediente pentru mintuirea occidentalului, si el, ca
un occidental ce era, se simtea deasupra lor.
Eugen ajunsese la acest mod de a intelege lucrurile prin aceeasi carte care facuse sa priveasca
si Ortodoxia cu ochi mai respectuosi: “Unitatea transcedentala a religiilor” a lui Schuon. Desi
Schuon se despartise definitiv de Guénon in urma unor diferende ireconciliabile, el sustinea
totusi una din ideile lui Guénon care spunea ca, nici o religie autentica nu este in mod necesar
superioara alteia. Si desi a preluat stafeta de unde o lasase Guénon, si in ciuda unei cunoasteri
mai aprofundate a Crestinismului ortodox totusi a pornit-o intr-o directie gresita. In timp ce in
principiu, Guénon se straduise sa intoarca Vestul catre principiile metafizice tradtionale si
catre o corecta intelegere a doctrinelor orientale, Schuon a mers si mai departe, dezvoltind. o
noua imagine si invatatura religioasa, una in care aspectele diverselor religii erau explicate
sistematic si interpretate potrivit unei notiuni “a priori”, cum ca toate sint una, privite la un
nivel ezoteric.
Datorita lui Schuon, elitisnul intelectual a lui Guénon, a atins o culme extraordinar de inalta,
caci i s-a dat o mult mai specifica aplicare “religioasa”. “Pentru marea masa a onenirii” scria
Schuon “nu e nimic mai indicat decit calea obisnuita a mintuirii” (3). Pentru fiinte ca el,
dotate cu un intelect deosebit, Schuon spune ca exista si o alta cale: prin “transcenderea”
tuturor religiilor, dizolvind punctul de vedere traditional, pentru a-l putea reabsorbi potrivit
interpretarii ezoterice a fiecaruia. Schuon pretinde acest drept pentru “acei oameni care au fost
inzestrati de Dumnezeu cu acel fel de inteligenta care poate atinge nivelul de transcendenta”.
(4)
El incearca sa demonstreze cit de “naive”, “ilogice” si eronate sint “vederile particularizante”
ale adeptilor religiilor traditionale, crestini in special, dar sustine in acelasi timp ca este “
necesar ” si “ providential ” ca ei sa aiba astfel de vederi”. (5)
Punctul de vedre religios formulat de Schuon este foarte atractiv pentru aceia care pe linga
faptul ca sint foarte inteligenti, nu au nici cea nai vaga idee despre ce inseamna sa fii in
interiorul unei religii vii. Eugen implinea ambele cerinte in lucrarea sa “Pseude-religia” el
privea cu incredere catre rasaritul unei “ortodoxii universale”, catre o demonstratie adevarata
si o unitate transcendenta a religiilor”, spunind ca aceasta miscare “transcende toate
spiritualitatile desi nu neaga nici una” si contrasteaza cu sincretismul “pseudo-religiilor”.

§§§§§

La sfirsitul eseului sau, Eugen punea in discutie menirea intelectualuiui modern si a curentelor
religioase: adica domnia Antichristului.
El scria: “Daca “psihicul” este pus pe picior de egalitate cu “spiritul” cum gresit a stabilit
omul modern, atunci stiinta si pseudo-spiritualitatea se unesc iar adevarurile spirituale devin
“fapte” stiintifice... Stiinta, cu noua si “mai inalta” ei cunoastere a lumii “spirituale”, va
instaura o tiranie, nevisata pina acum, asupra omului, va fi o domnie absoluta intr-o lume
despartita complet de o realitate care o transcende, iar o revolta impotriva ei ar fi inutila
deoarece insasi stiinta este aceea care poseda arma suprema – pe “Dumnezeu”... “Mintea”
care va orchestra toate acestea nu va fi alta decit a lui Satan, “vrajmasul”, “maimuta Lui
Dumnezeu”, care va domni asupra imparatiei sale perfectionate dupa chipul lui Antichrist...
Antichrist va fi irezistibil, deoarece el va fi “bun” si “plin de binefaceri”... Insusi Antichrist,
personificarea fortelor “care se opun” lui Satan, va fi supremul “rezolvator de probleme” al
veacului, cu un “raspuns la indemina” pentru toate problemele aparent grele si de nerezolvat;
iar omenirea inselata cu totul de “chibzuinta”, egocentrismul si acea vesnica cautare a
“luminii”, va fi gata sa i se alature lui, celui care ii ofera singura solutie”.
Alison spunea ca “Eugen a constientizat existenta raului si a greselii, inainte de a recunoaste
existenta binelui si a adevarului”.
Prin Nietzsche el a perceput spiritul infernal al lui Antichrist si i-a cunoscut puterea. Prin
Guénon, vazuse aceasta putere in actiune in lumea moderna – vazuse cum il oprea pe om de a
accede la o realitate mai inalta, cum ii submina traditiile prin, care putea ajunge la ea, tinindu-
l inlantuit in materialism si in miscarea numita “Psihism”, care tine loc de spiritualitate. El
vedea omul modern – in contextul tensiunilor politice si foametei spirituale – asteptind sosirea
“Rezolvatorului de probleme”. Pentru Eugen, Antichrist era o realitate. Si din aceasta cauza el
a ajuns la o concluzie inevitabila. “Cind mi-am dat seama ca Antichrist exista, atunci mi-am
dat seama ca si Acela caruia i se opune trebuie de asemenea sa existe”.
Dar, desi era in posesia cunostintei si intelegerii, nu avea inca “Experienta” in Hristos. Era de
asteptat ca odata ce ajunsese atit de departe, aceasta sa nu intirzie prea mult.

Capitolul 12
In impas

Motto: “Marele oras este centrul acestei Fugi. Strazile se aseamana cu niste conducte prin care
au fost absorbiti oamenii; odata cu oamenii, in oras au fost tiriti si cativa copaci. Acestia stau
tematori pe marginea strazilor. Ei nu mai stiu drumul inapoi la tara si astfel, incearca sa
patrunda sub asfalt si apoi sa dispara.”
Max Picard “Fuga de Dumnezeu”

Motto: “Eram tot mai nefericit, iar Tu, Doamne, tot mai aproape. Dreapta Ta era mereu gata sa
ma scoata din noroi si sa ma curete, dar eu nu stiam.”
Fericitul Augustin “Confesiuni”

La sfirsitul anului 1958, Academia de Studii asiatice traversa o perioada de criza.

Dupa spusele lui Eugen, in ciuda aspiratiilor inalte pe care le nutreau atit profesorii cit si
studentii, Consiliul de conducere incerca sa transforme facultatea intr-o “institutie plicticoasa
si respectabila de fabricat titluri academice”. Allan Watts, dupa o disputa publica cu
presedintele Consiliului si-a dat demisia din functia de decan, continuind totsai sa predea inca
aproape un semestru. Presedintele Consiliului a amenintat cu transferul si alti citiva profesori,
printre care si Gi-ming Shien. Noul decan, Ernest Egerton Wood era de formatie teozof. Pe
vremuri, candidase pentru funcaia de Presedinte al Societatii Teozofice, petrecuse peste 38 de
ani in India si era autorul a peste 20 de carti in probleme asiatice, unele publicate si in cadrul
Societatii. Era un fel de fosila vie printre membrii facultatii, partizan al unei ramuri pe cale de
disparitie din marea familie a orientalistilor apuseni, care nu mai pastra nici un fel de legatura
cu cautatorii spirituali ai noii generatii.
“In cursurile pe care le tinea”, scria Eugen, “il trata pe Emerson ca un unificator intre Est si
Vest, invelind toata problema intr-o spoiala teozofica... iar studentii sai (in cadrul sectiei de
Indianistica si Teozofie) erau e mina de batrine care veneau la Academie cind nu era vreo alta
sedinta de spiritism in alta parte!”
Nu este astfel de mirare ca lucrarea de semestru a lui Eugen “Pseudo-religii si epoca
moderna” a inceput cu o expunere in care Teozofia era tratata ca o frauda spirituala.
“Daca Academia va supravietui”, scria Eugen intr-o scriscaare, “va fi un fel de pseudo-
institutie indiana... Acum este o institutie oficiala de “specialisti” - ceea ce totusi nu
corespunde realitatii, de vreme ce Berkeley o intrece cu mult... Voi ramine atita timp cit va
ramine si Gi-ming, dar nici el nu-i prea da multe sperante”.
In primavara lui 1957, Gi-ming a parasit Academia si Eugen l-a urmat. Un an si ceva dupa
plecarea lor, Colegiul Pacificului se risipea, “proiectul esuind intr-o lamentabila obscuritate”
(3) – dupa spusele lui Allan Watts.
Acum Eugen era un student fara facultate. Nu vedea nici un rost in a studia filozofia chineza
intr-o universitate americana, daca nu o preda un profesor autentic cum fusese Gi-ming Shien.
“Voi sta cu profesorul meu de chineza scria el” singurul pe care-l cunosc calificat pentru a
preda filozofia chineza”.
Eugen scria aceste rinduri fostului sau indrumator de limba de la Pomona, Shou-Yi Chen,
intrebindu-l totodata daca era vreun post liber de filozofie sau religie la Celegiul Pomona, cu
regret aflind insa ca nu era nici unul.
Gi-ming a inceput sa predea ca profesor particular in San Francisco, iar Eugen a devenit
elevul sau cel mai important. Eugen il ajuta la traduceri, editari si dactilografieri de lucrari in
engleza. Printre acestea era si o valoroasa exegeza asupra stravechiului manuscris al “Cartii
Schimbarilor” in care Gi-ming arata cum ultimele etape in evolutia istorica a acestei carti
exprima perfect esenta culturii chineze din fiecare epoca, demonstrind cum o civilizatie se
misca de la o stare de puritate la nivele tot mai crescute de coruptie.

§§§§§

In toamna anului 1957, cind inca mai studia cu Gi-ming Shien in San Francisco, Eugen s-a
inscris la universitatea californiana Berkeley, pentru a-si putea da masteratul in limbi
orientale.
Oraselul Berkeley era situat de cealalta parte a golfului San Francisco. Universitatea sa,
pivotul central al sistemului de universitati californiene, era numita pe scurt “Cal”. Cu cei
peste 20.000 de studenti ai sai, “Cal” era mult mai mare decit Pomona. In timp ce la aceasta
din urma domnea o atmosfera comunitara, Cal era mult mai cosmopolita, si institutionalizata,
iar studentii mult mai anonimi. Si in timp ce Pomona, fondata de Congregationisti, avea ca
deviza “sustinerea civilizatiei crestine”, Cal, fiind condusa de stat, se distingea printr-un
prederminant scepticism umanist fata de religie.
Universitatea avea un program bine pus la punct in ceea ce priveste limbile orientale insa
punctul de atractie principal pentru un student ca Eugen, era biblioteca sa, care asa cum am
mai spus, continea cea mai mare colectie de texte asiatice din tara.
Eugen nu a ales universitatea Berkeley pentru a studia filozofia chineza, pentru ca nici nu
credea ca putea fi studiata acolo – ci pentru a stapani bine chineza veche, cu care putea
prezenta occidentului, in spiritul lui Guénon, esenta filozofiei chineze.
In timpul sederii sale la Berkeley, a mai studiat japoneza, latina si greaca veche.
In 1958, a urmat un curs de poezie chineza, pentru care a reusit sa faca niste traduceri foarte
reusite din chineza veche. Ii placea mult profesorul care tinea acest curs – Shis Hsiang Chen,
care dupa spusele lui, avea o inzestrare deosebita pentru literatura chineza “si nu incerca sa-i
dea o importanta mai mare decit aceea pe care o avea in realitate”. Comparati cu Gi-ming
Shien, ceilalti profesori de Sinologie de la Facultatea Berkeley ii pareau “groaznic de
plictisitori”. “Daca China ar fi ceea ce inteleg ei ca este”, scria el “nu pot sa pricep cum pot ei
supravietui astfel. Insa ei supravietuiese si chiar devin “pasionati” si “originali” in acest
domeniu; desi, bineinteles ca pasiunea este centrafacuta, iar originalitatea foarte vag
intelectuala... Din fericire, cele mai serioase ore de studiu le fac in afara cursurilor.”
Prin 1958, Gi-ming a plecat la New-York, lasindu-l pe Eugen fara profesor in studiile sale
filozofice.
“Din nefericire, sint inca foarte la inceput in studierea filozofiei”, nota cu tristete Eugen.
La New-York, Gi-ming a ales Institutul Est-Vest. Daca la inceput ii scria lui Eugen scrisori
foarte optimiste, dupa citeva luni s-a dovedit ca institutul nu era potrivit pentru el. Eugen a
continuat sa-i dactilografieze si sa-i editeze manuscrisele lui Gi-ming Shieng, tinindu-l la
curent si cu progresele pe care le facea in chineza veche la universitatea californiana. In
noiembrie l958, a primit de la Gi-ming urmatoarea scrisoare:
“Draga Eugen,
sint mai mult decit fericit sa aflu ca ai urmat cinci cursuri in toamna aceasta si ca ele au fost
mai interesante decit cele pe care le-ai urmat anul trecut. Dupa parerea mea, toate cursurile pe
care le urmezi anul acesta la universitatea californiana sint folositoare in ceea ce prieste limba
chineza. Ele te vor ajuta sa stapinesti bine chineza. binenteles ca limba nu reprezinta decit un
mijloc si nu scopul in sine. Totusi, fara mijloace, scopul nu poate fi atins. Daca cineva doreste
sa cunoasca sensurile ascunse ale filozofiei clasicilor, comentariile facute de neo-
confucianistii dinastiilor Sung si Ming, toate acestea sint foarte importante deoarece aceste
comentarii sint legate de sensurile ascunse ale cuvintelor.
Ma bucur sa aud ca D-nul Chen are o asemenea inclinatie naturala catre poezie si cultura
chineza si e de preferat asa, decit sa o aiba stocata in cap. N-am mai auzit de el pina acum.
Sper sa-l pot cunoaste intr-o zi.
In ceea ce priveste Institutul Est-Vest, nu cred ca este un loc potrivit pentru mine, caci
cursurile sint foarte amestecate (sint si cursuri de gatit si de dans). Nu cred ca e un semn bun
pentru viitor. Deci, pina acum, in afara de lectura, sint inca in cautarea unui post pentru anul
viitor.
Toate cele bune
Prietenul tau in Tao,
Gi-ming”

§§§§§

Intre timp, sub influenta lucrarilor lui Guénon, Eugen devenea din ce in ce mai constient ca
lumea moderna nu era altcena decit o “monstruozitate” si gasea din ce in ce mai dificil sa
traiasca in ceea ce el numea nebunia si iadul lumii moderne. Ca un semn de protest impotriva
frivolitatii lumii moderne, nu si-a scos in mod intentionat permis de conducere. Evita folosirea
autobuzelor, insa folosea in mod curent trenul; foarte adesea facea lungi plimbari dintr-un
capat in altul al orasului. Detesta televiziunea, ca una ce punea in rezonanta nenumarate minti
umane cu acea minte anormala a veacului. Orice parere care era considerata la moda era
privita cu, suspiciua, daca nu chiar cu profund dispret. In mod special nu-i putea suporta pe
aceia pe care-i poreclise “Lucies” – oameni care-si insusisera mentalitatea de “turma”, care nu
au nimic de spus si care totusi vorbesc mereu. Pentru el, un “Lucy” era o persoana care era in
stare sa intrerupa discutia la un curs pentru a-si expune propriile pareri plicticoase, obligind
astfel pe fiecare – si calcind orice regula de buna crestere – sa asculte si sa ia in considerare
tot felul de ineptii.
“Democratia” spunea el “este guvernarea facuta potrivit parerilor acestor “Lucies”“.
Pentru a putea scapa de avansurile societatii moderne, Eugen a trecut in tabara nemultumitilor
societatii; insa s-a dovedit ca si aceasta idee era o pista falsa. Incepea sa-si dea seama ca
cultura contrafacuta a generatiei sale nu era decit una din multele curente la moda, mai
degraba un produs si un simptom al civilizatiei moderne decit o alternativa viabila a sa. Astfel,
el se simtea instrainat nu numai de societate dar si de cei ce se revoltasera impotriva ei.
“Este destul de interesant”, scria el, “sa observi cit de diferite sint nivelurile vietii sociale in
San Francisco – de la cele mai rau famate pina la cele foarte moderne (sau diversele moduri in
care cineva poate fi cotat imoral sau la moda) toate coexistind intre ele, insa nici una nefiind
constienta de fapt, de existenta celeilalte. Sint destul de nedumerit cind ma gindesc la care
dintre ele as putea apartine.”
Prin l958, “miscarea Beat” ajunsese la apegeul ei, incercind sa directioneze arta, muzica si
literatura catre forme artistice tot mai libere si ca sa-l citam pe fondatorul ei Jack Kerouac “sa
adopte o detasare si relaxare mistica, de tensiunile sociale si sexuale”.
Poeti si muzicieni de jazz au inceput sa se intilneasca in zona North Beach a orasului San
Francisco. A fost si Eugen acolo, dar n-a fost deloc impresionat.
“Recent”, scria el intr-o scrisoare, “am fost la o petrecere Beat. Destul de monoton totul, cu
seturi de tobe “bongo” - sau cum le-or mai numi... si cu Herb Caen printre altii...”
Ca un mare iubitor de muzica clasica, Eugen nici nu putea suporta, jazzul. Odata, intr-o
imprejurare, Eugen l-a cunoscut chiar pe Jack Kerouac, omul care cu l0 ani in urma daduse
numele acestei miscari. “Asa cum am fost noi, o generatie de secretosi” spunea Kerouac pe
atunci “... cu un fel de puls propriu, dezgustati de toate tiparele si formele si de toate uzantele
lumii... cred ca n-ai gresi prea mult daca ai spune ca am fost o generatie “batuta”“.
Ca si Eugen, Kerouac avea o puternica constiinta crcstina si se simtea foarte nefericit daca
avea sentimentul ca traieste in afara vointei Lui Dumnezeu; ca si el, a avut o foarte scurta
legatura cu Buddismul pe care insa l-a considerat prea firav pentru a vindeca ranile sufletului
sau. Eugen l-a cunoscut si pe Gary Snyder, eroul zen al cartii lui Kerouac “Hoinarii Dharma”
si bun prieten al lui Allan Watts. Potrivit relatarilor unui cronicar “Beat”, portretizarea pe care
a facut-o Kerouac valorilor si stilului de viaara ale lui Snyder au devenit un adevarat standard
de viata al culturii Hippie, 10 ani mai tirziu.(4)
De indata ce miscarea “Beat” a devenit populara, turisti si curiosi au inceput sa se stringa la
North Beach, ca sa poata zari un beatnik “adevarat”. Dupa cum isi aminteste Eugen “locul
devenise populat de tineri barbosi si rebeli, care descoperisera peste noapte ca sint “beat”,
urmat binenteles de tot tacimul caracteristic.”
Intre timp beatnicii adevarati ca Kerouac – veterani neobositi si nelinistiti in cautarile lor, si-
au vazut energia, neimblinzita pina atunci, inlocuita de stagnare si disperare. Nu puteai da
vietii sens, decit traind-o din plin. Deci Eugen se putea identifica cu Kerouac, in dezgustul pe
care-l simtea acesta pentru lume, cu cautarile sale si cu accentul deosebit pe care-l punea pe
suferinta. (“M-am nascut ca sa sufar” – obisnuia sa spuna Kerouac) insa ajunsese sa-si dea
seama ca “acele” cautari si “acea” suferinta daca nu aveau alt scop decit prelungirea lor in
timp, erau auto-absorbante si auto-destructive. Intr-una din scrisorile sale Eugen scria:
“Generatia Beat... pare binisor batuta.”
Totusi asa cum am mai spus, valorile generatiei Beat nu au disparut. In cuvintele lui Kerouac
“... viziunea Bop a devenit ca o proprietate colectiva a vietii comerciale si culturale...
Ingerarea de droguri a devenit un fapt oficial (tranchilizante si restul...), si chiar si hainele
inspirate dupa beatnici au condus la noul val rock’n’roll, iar generatia Beat desi moarta, a fost
astfel inviata si reactualizata.”
Ca o parte componenta a acestei cautari spirituale inaugurate de miscarea Beat, drogurile
halucinogene au inceput sa fie folosite din ce in ce mai mult pentru presupusele lor valori
spirituale. Primul lor promotor a fost romancierul Aldous Huxley, autorul cartii “O viteaza
lume noua” si care in 1953 publicase “Usile perceptiei” – o carte despre experientele
psihedelice cu mescalina. Un al doilea pion important in activitatea de popularizare a
drogurilor, era un vechi prieten al lui A. Huxley, Allan Watts. In 1958, la un an de la plecarea
sa de la Academie, Watts a inceput sa se drogheze cu L.S.D. cu scopul de a face o experienta
pentru Universitatea din Los Angeles. A continuat insa sa ia droguri si dupa aceea si in 1962 a
scri.s o carte “Cosmologia bucuriei”, despre presupusele “experiente mistice obtinute cu
ajutorul drogului L.S.D.” (De remarcat aici este interesanta observatie pe care o facea Eugen,
vorbind. de diferenta dintre traditia crestina si cea indiana: “Destul de curios este faptul ca in
acea perioada, desi eram absorbit de Zen, experientele acelea aveau un parfum mai mult
hindus decit chinezesc. Intr-un anume fel erau impregnate cu atmosfera mitologiei
hinduse...”) In acelasi an 1962, Watts a primit o bursa de studii si calatorii din partea
Universitatii Harvard, institutie unde l-a cunoscut si pe profesorul Timothy Leary. Acesta a
incercat prima oara L.S.D. in 1962 si a sfirsit prin a propovadui experientele psihedelice ca
fiind noua relgie a lumii. Desi se spunea ca Watts era nemultumit “sa-l vada pe Timothy
transformindu-se intr-un Messia publicitar, cu numele afisat pe toate panourile, (6) uita cit de
multe facuse chiar el ca sa atraga tinara generatie catre drogurile halucinogene, fluturindu-le
promisiunea atingerii unei iluminari mistice.
Chiar la inceputul modei L.S.D., Eric, unul din prietenii lui Eugen, incerca sa-l convinga sa
incerce si el.
“Tinarul acesta”, isi aminteste Eugen, “era tipul cautatorului spiritual. Mi-a. spus intr-o zi:
-Indiferent de ce mi-ai spune despre pericolul pe care-l reprezinta drogurile, trebuie sa
recunosti ca orice este de preferat realitatii vietii noastre zilnice, care spiritualmente este
moarta !
N-am fost de acord cu el, caci inca de pe atunci incercam sa intrezaresc ca viata spirituala are
doua cai: il poate conduce pe om mai sus decit aceasta viata corupta de fiecare zi, dar in
acelasi timp il poate conduce si “mai jos” ducindu-l la o moarte (ad literam) atit fizica cit si
spirirituala. Eric si-a urmat drumul sau si inainte de a implini 30 de ani era o epava de om, cu
mintea distrusa si cu orice incercare de cautare a realitatii, abandonata.” (7)

§§§§§

Eric, in cautarea sa mult amplificata de substantele chimice a atins in citiva ani o stare catre
care o intreaga societate a fost impinsa citiva ani mai tirziu. Chiar si Eugen, in acei ani de
debut, a facut parte din aceasta miscare care, fara sa rapeasca notiunea de “progres” a
societatii a facut tot ce i-a stat in putinta sa o accelereze.
La capatul acestei perioade pe care el a apucat sa o traverseze n-a vazut decit o fundatura,
nebunie si destrabalare.
Intr-o zi a scris urmatoarele:
“Sintem in posesia a prea multe informatii ca sa afirmam ca iarna este singurul anfotimp si
asta pentru ca asa a fost si asa va fi si de acun inainte.
Fara indoiala, Orasul este inca o masina barbara de facut barbari; insa pe linga oras, un rol
important il joaca si orbirea noastra. Era inevitabil ca pamintul sa fie asfaltat si omul
dezumanizat, dar vai de aceia prin care va veni sminteala! Este chiar o ironie ca in zilele
noastre nimeni nu mai crede in osinda vesnica si mai mult decit atit, toata lumea priveste catre
“viitor”. Deasemenea, este interesant de constatat ca imaginatia noastra s-a ingustat intr-o
asemenea masura incit nu ne putem imagina nimic mai ingrozitor decit o lume noua, sau anul
1984 sau un razboi nuclear. Trebuie sa invatam foarte mult noi cei care am uitat atit de mult...
Oh, noua si viteaza pista falsa!”
Inainte de moartea lumii moderne, Eugen. a vazuta iadul si osinda vesnica. Totusi in ciuda
faptului ca respingea lumea, el inca mai facea parte din ea si ea inca se mai furisa in
crapaturile produse de disperare. Trenul in care se urcase avea directia Iad, insa el nu se putea
da jos din el. Solutia il insotise totusi tot timpul. Nu multi ani mai tirziu cind in sfirsit a
recunoscut-o, scria: “Hristos este singura iesire din lumea aceasta; toate celelalte iesiri –
extazul sexual, utopiile politice, independenta economica, etc. – nu sint decit niste piste false
in care putrezesc cadavrele celor multi care le-au incercat!”

Capitolul 13
Adevarul ca Persoana

Motto: “Nimeni nu a cautat vreodata adevarul cu adevarat, daca nu a intilnit la capatul acestui
drum – acceptindu-L sau negindu-L – pe Domnul nostru Iisus Hristos, “Calea, Adevarul si
Viata”, adevar care sta impotriva lumii si se ridica ca un repros pentru tot ceea ce este
lumesc.”
Eugen Rose
Motto : “Uneori Dumnezeu imi trimite momente cind ma simt cu adevarat in pace. In acele
momente mi-am construit un crez in care totul este limpede si sfint pentru mine. Iata-l: sa
crezi ca nimic nu este mai frumos, mai profund, mai intelegator, mai rezonabil, mai curajos si
mai profund decit Iisus Hristos; si nu numai ca nu este, dar imi spun mie insumi cu gelozie ca
nici nu va putea fi vreodata.” Fiodor Dostoievsky

Motto: “Multe religii orientale sint bune atita timp cit dureaza, insa numai Crestinismul iti
poate deschide raiul...”
Pr. Seraphim Rose

Dupa prima vizita la biserica ortodoxa rusa, a mai venit de citeva ori, dar a mai fost si in alte
parti. Vorbind despre sarbatorile ortodoxe, spunea ca nicaieri n-a mai simtit o asemenea
bucurie si “unire” (“sobornost”) intre oameni. Dupa ce a luat parte la Saptamina Patimilor si
la sarbatoarea Pastilor in catedrala rusa, scria:
“Dupa toate acestea, lumea din afara este cu adevarat ingrozitoare. Peste tot oamenii sint niste
piese, fragmente rupte dintr-un intreg; dupa o astfel de Saptamina a Patimilor iti dai seama cu
si mai multa claritate de lucrul acesta”.
Chiar si Eugen era o particica din acele fragmente, bucati ale “lumii din afara” care putea doar
privi inauntru, neputind lua parte la bucuria si unirea celor dinauntru. Indelungatii ani de
disperare si suferinta l-au pregatit pentru momentul in care putea si el in sfirsit intra.
“Cind are loc convertirea”, scria el ani de zile mai tirziu “procesul de revelatie are loc intr-un
mod foarte simplu: o persoana are mari probleme, sufera si apoi dintr-odata o noua lume se
deschide pentru el. Cu cit suferinta si dificultatile cresc si e din ce in ce mai disperat dupa
ajutorul Lui Dumnezeu, cu atit mai mult El va veni in ajutorul lui, i se va revela Cine este si ii
va arata cum sa iasa din impas.” (1)
“Eugen fugea de Dumnezeu de atita timp..., spunea Alison, “insa cu cit pacatuia mai mult
inaintea Lui, cu atit mai mult il urmarea Dumnezeu. Pina la urma cind n-a mai putut fugi, s-a
predat”. Acum, chiar daca se mai preumbla prin adincurile iadului, Eugen a indraznit sa se
intoarca si sa-L cheme pe Acela impotriva caruia se revoltase odinioara. Incercind sa-i
imblinzeasca natura rebela prin supunere si smerenie, pe 28 februarie 1959, facea urmatoarea
observatie de o deosebita importanta in jurnalul sau:
“Cita suferinta nu a rezervat Dumnezeu oamenilor in tinpurile noastre! Ca si cum omul nu ar
fi suferit indeajuns de-a lungul secolelor – insa nu toate s-au intimplat deoarece omul nu si-a
dat seama de prezenta Lui Dumnezeu in suferinta sa. Dumnezeu ii da posibilitatea omlui sa
traiasca in suferinta, nu fara a se revela pe El Insusi, ca o cauza a acelei suferinte; El doreste
ca omul sa cada pe ultima treapta a disperarii. Ce Dumnezeu crud treduie sa fie acesta!? – Nu,
este doar nemarginita iubire a Lui Dumnezeu care ne ingaduie atita suferinta. Omul s-a
considerat pe sine suficient luisi si chiar si acum el – noi – credem ca putem scapa de destinul
nostru prin forte proprii. Sa scapam – este singurul nostru gind! Sa scapi de nebunie, de iad,
de viata moderna – este tot ceea ce dorim. Dar noi Nu Putem Scapa!!! Trebuie sa trecem prin
iadul acesta si sa-l acceptam, stiind ca iubirea Lui Dumnezeu este Aceea care ne face sa
suferim. Ce chin teribil! – sa suferi atit de mult – fara sa stii de ce, sa crezi, chiar fara motiv.
Motivul este iubirea Lui Dumnezeu – o putem noi oare vedea aprinzindu-se in intuneric? –
sintem orbi. Doamne lisuse Hristoase, milueste-ne; Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu,
roaga-te pentru noi pacatosii”.
Pentru prima oara, romanele lui Dostoievsky, pe care Alison ii spusese sa le citeasca, incepeau
sa-si faca din plin efectul. Dostoievsky se ocupase de toate marile dileme existentialiste cu
care fusese confruntat omnl si a furnizat raspunsuri care au ingenunchiat gindirea umana, caci
isi trageau seva din Evangheliile Lui Hristos. In personajul Ivan, din romanul “Fratii
Karamazov”, Eugen s-a recunoscut pe sine insusi, asa cum fusese el in toti acesti ani: un
occidental superintelectualizat care incearca sa inteleaga totul cu mintea si astfel sfirseste prin
a se indoi de tot si de toate – cu alte cuvinte, cade in ateism. Intr-o scurta lucrare pe care a
intitulat-o “Un raspuns pentru Ivan”, incerca sa dea raspuns indoielilor lui Ivan, incercind in
acelasi timp sa raspunda si “omului vechi” din el: “Odata ce te-ai ridicat la nivelul indeielilor
ti se deschid doua cai: calea intrebarilor, a indoielilor, a incercarii de a intelege si asta pina
cind vei sfirsi in a te indoi de tot si de toate, de a fi sfisiat de indoieli sau poate pina la a da
peste vreo falsa stiinta care isi va da toate “explicatiile”; sau calea acceptarii si a rugaciunii, a
acceptarii pana si a indoielii (fara sa nescocesti mai mult decit iti da in mod legitim voie sa te
indoiesti de propria ta existenta), a dorintei de a ti se da inca si mai multe incercari de trecut, a
strigatului pentru mult mai multa viata, ca sa ai inca mai multe de indurat si de plins, indurind
si rugindu-te inca si mai mult in virtejul indoielilor, stiind ca poteca indoielilor are tot atit de
multe capcane ca si calea acceptarii...
Pentru oricine care priveste suferinta fiintei umane doar prin prisma ratiunii – hedonistii,
“filozofii”, acei carora pur si simplu nu le pasa – exista cel putin unul care cade in aceasta
capcana a indoielii, care este atras de indoieli, mai mult decit se indoieste el cu adevarat, care
da la o parte cealalta parte a paradoxului vietii umane (adevarul, bunatatea, pocainta si chiar
mila care-l face pe el sa se indoiasca in primul rind) tot atit de simplu ca si falsii ocrotitori (pe
care-i dispretuieste), dind la o parte si suferinta si pacatul si moartea.”
“Deoarece am pasit in timpul Indoielii Finale, a ultimei si celei mai mari dintre toate: indoiala
de toate, negarea tuturor coerentelor, abandonarea incercarii de a “intelege” lumea si viata
umana”.
“Insa omul acestei Indoieli, cade pina la urma in aceeasi capcana ca si falsii ocrotitori: aceea
de a explica suferinta – si asta deoarece ambii s-au gindit prea mult sa o “inteleaga”, sa o
“explice”. Unul o explica prea usor, celalalt ia lipsa explicatiei poate prea in usor. Insa
amindoi au incredere in minte, ambii cred ca viata “trebuie” explicata, trebuie sa fie inteleasa
si ca mie, un om obisnuit, care are si el indoieli, care poate (sau nu poate sa inteleaga), asta e
tot ceea ce mi se cere.”
“Oh, om mindru si ingimfat! N-ai sa poti intelege nimic din sensul adevarat al vietii pina n-ai
sa o traiesti mult mai profund decit ti-o inspira bietele tale indoieli. Este adevarat, ai
aprofundat mult mai mult decit falsii mingiietori, n-ai acceptat evidenta ipocrizie care ne
desparte de suferinta chinuitoare a aproapelui nostru; dar si tu, la rindul tau, te-ai oprit, ai oprit
chiar in pragul misterului vietii...”
“Esti intr-un impas, deoarece te-ai apropiat de un mister, de taina existentei cu mintea, cu
cereri si intrebari care cereau explicatii; in timp ce singura apropiere care se poate face este
prin prosternare, umilinta, rugaciune – si supunere. Accepta totul, ia totul asupra ta – tot ce-ti
este dat. Daca nu faci asa, daca te protejezi pe tine insuti pina si de cea mai mica unda de
suferinta – ca sa poti avea in felul acesta ocazia de a te refugia intr-o atitudine rationala de
indoiala, atunci sa stii ca in tine salasluieste greseala si lumea refuza sa capete sens, tocmai
din cauza ca tu, cel care o priveste, nu intelegi nimic. Nu esti corect si te contrazici in mod
constant, si totusi te astepti sa vezi lumea. pura si sa o mai si intelegi pe deasupra !” (2)
Eugen a suferit ani de zile deoarece Adevarul il ocolise. Cautase Adevarul cu foarte mare
intensitate, dar Il cautase cu mintea – prin intermediul filozofiei occidentale, prin metafizica
lui Guénon, prin religiile extrem-orientale si pina si prin evitarea procesului de gindire logica
in mintea sa. Acum ca prima sa experienta ortodoxa incepea sa-si faca efectul in sufletul sau,
incepea sa-si dea seama ca Adevarul nu era deloc ceea ce isi inchipuise el ca este si ca
apucase pe o cale gresita pentru a-L afla.
“Odata cu intoarcerea mea catre Ortodoxie si ortodocsi“ – povestea el “in cugetul meu a
inceput treptat sa-si faca loc o noua idee : Adevarul nu era doar o idee abstracta, cautata si
cunoscuta de catre minte, ci era ceva personal – poate chiar o Persoana – cautata si iubita de
catre inima. Si iata, asa L-am cunoscut pe Hristos!“
Cind mai era inca sub influenta lui Allan Watts si a filozofiilor orientale Eugen gindea ca
principiul unui Dumnezeu Personal era nedemn de Absolut, era un produs al mintii oamenilor
si ca deasupra acestuia se afla “Sinele” Impersonal. Cu noua sa constiinta, el a aflat ca tocmai
reversul problemei era bun: credinta intr-o zeitate impersonala “era un fel de infantilism
spiritual“ si ca, in spatele acesteia se afla Creatorul universului, Cel Care S-a revelat pe Sine
ca Absolut Personal, Al Carui Nume este “Eu Sint” (3)
Adevarul pe care l-a cautat Eugen dintotdeauna a fost cu adevarat o Persoana – El, Cel care a
spus: “Eu sint Calea, Adevarul si Viata” – si cit de frumos, de sublim si de viteaz era acel
Adevar! Fericitul Augustin, cautind Adevarul ca si Eugen, a intrebat odata: “Eate oare
Adevarul un nimic, deoarece nu este raspindit nici prin spatiul finit, nici prin cel infinit?!” –
iar Adevarul i-a raspuns din departari: “Si totusi, Eu sint, deoarece Sint”. Privind la slava
Aceluia ce este Adevarul, Fericitul Augustin a putut doar murmura: “Oh, Adevarule Care esti
Vesnicie si Iubire, care esti Adevarul si Vesnicie care esti Iubire?!” (5)
Acest Adevar coborise pe pamint si se intrupase tocmai pentru ca omul, ca si Eugen, sa poata
deveni una cu El. Si daca-l citam pe Sf. Efrem Sirul, “Adevarul s-a pogorit in pintece, Si-a
croit drum inainte si a izgonit pacatul din om”. Acum, pentru a cunoaste Adevarul, Eugen
trebuia sa intre intr-o relatie personala cu El, sa se pocaiasca de pacatele sale si sa se curete de
toate necuratiile si sa-L iubeasca cu toata fiinta sa. (6)
In jurnalul sau scria: “Generatia noastra a fost invatata sa nu creada in nimic altceva decit in
minte si in ideile izvorite din aceasta minte; iata cum se explica si de ce conflictele epocii
noastre sint “ideologice” si ca Adevarul nu se afla in ele. Caci adevarul nu este decit intr-o
comunicare vie cu Adevarul viu, cu Hristos; in afara Lui nu exista viata, nu exista adevar.”
Multe din influentele care l-au marcat, l-au adus foarte aproape de Adevar: Bach cu muzica
lui crestina, Guénon cu teoria traditiilor stravechi si critica modernismului. Insa numai
Ortodoxia – a fost aceea care l-a adus intr-un contact deplin cu plenitudinea Adevarului, cu
chipul nedeformat al Lui Iisus Hristos. Pina atunci nimic nu-l multumise; insa cind a intilnit
prima oara Ortodoxia, inima sa a recunoscut-o indata spunind: “Aceasta este casa mea”, chiar
daca a mai trebuit sa treaca un timp pina sa o recunoasca si mintea.
Spre sfirsitul vietii sale Eugen punea urmatoarea intrebare: “Exista oare vreun organ special
care sa primeasca revelatia de la Dumnezeu? Da, irtr-un anume sens, exista un asemenea
organ, desi noi in mod obisnuit o inchidem si nu o lasam sa se deschida: Dumnezeu se
descopera doar unei inimi iubitoare...”
“Nu era prima oara ca Dumnezeu se descoperise oamenilor – ci, mai important era ce anume
din Dumnezeu se descopera unei inimi gata pregatite pentru aceasta. Acesta este si intelesul
unei “inimi inflacarate”“.

§§§§§

La unii oameni convertirea era legata de un anume moment dramatic al vietii lor, insa nu
acesta a fost si cazul lui Eugen. Convertirea sa a fost mai mult o trezire gradata a ceea ce
Dumnezeu sadise in inima lui. Dupa ani si ani, raspunzind unei persoane interesate de
lucrarile lui Rene Guénon, Eugen scria :
“Acaum ma bucur ca apropierea mea de Ortodoxie s-a facut in citiva ani si ca n-a avut nimic
de-a face cu vreo exaltare de moment (aceasta o datorez tot lui Guénon) si asta m-a ajutat sa
patrund tot mai profund in Ortodoxie, fara obisnuitele ridicari si caderi ale unor convertiti care
nu sint prea bine pregatiti pentru ceva atit de profund ca Ortodoxia.”
Chiar si in lentul si prea putin dramaticul proces al convertirii sale, Eugen a atins o
dimensiune nici macar banuita de Guénon. Citindu-l pe unul din biografii sai aflam ca
Guénon nu putea fi convins sa accepte ca cea mai inalta forma a cunoasterii era cea obtinuta
din unirea mintii cu sentimentele, din unirea intelectului cu iubirea.
Asa stind lucrurile... el s-a incapatinat sa-si urmeze calea ingusta a intuitiei intelectului pur”.
(8)
Poate ca tocmai aceasta inclinatie a lui Guénon, l-a facut sa adere la un ordin contemplativ
sufist, insa aceasta “convertire” a sa nici nu se putea asemana cu trairea lui Eugen. “Contrar
sensului osisnuit al cuvintului “convertire”“ scria el “acesta nu contine in el nimic care sa
implice superioritatea unei religii fata de alta, ci pur si simplu motive de avantaj spiritual –
care iarasi sint cu totul altceva decit vreo preferinta spirituala”. (9)
Oare ce avea Eugen in plus fata de intelectualii prestigiosi ca Guénon si Schuon, incit i-a
permis sa gaseasca “ceva-ul” pe care acestia l-au cautat in zadar? Unul din prietenii sai
apropiati a dat acest raspuns: “Era foarte inteligent – poseda un asemenea grad de genialitate
cum putini oameni isi pot inchipui... In acelasi timp insa, era un om foarte simplu, deloc
complicat, oarecum in stilul parintilor sai. Vedea lucrurile exact asa cum erau in realitate. Era
un om cu picioarele pe pamint, cald si onest.” Aceasta latura a lui Eugen nu a iesit la iveala
decit multi ani mai tirziu, cind a fost literalmente trasa afara din el de catre cei din jurul lui.
Reintors la Crestinism, a ramas acelasi om tacut si tenace; totusi, uneori se mai puteau simti in
el straturile de amaraciune si aparare sofisticata pe care si le construise in lume. Inca il mai
preocupa negura marii indoieli exiatentiale a lui lvan Karamazov; se afla, dupa cum ne spune
si Fericitul Augustin cind vorbea despre convertirea lui “in acea faza indoielnica a credintei”.
Totusi, acum Eugen putuse intrezari putin din adevaratul sau camin, un fir de bucurie si
lumina la capatul unui tunel intunecos. Era ca si cum ar fi auzit Vocea, pe care si Fericitul
Augustin o auzise atunci cind si-a dat seama cit de departe era de Dumnezeu: “Eu sint hrana
celor maturi; creste si te vei putea hrani si tu din mine”. Trebuia sa urmeze si multa suferinta,
insa cum incepuse deja sa experimenteze noua idee a Adevarului ca Persoana, ca o realitate
vie, suferinta aceea avea si un inteles. Vorbind despre suferinta lumii, Eugen scria ca “ea are
un sens, dar nici intr-un caz ea nu peate fi experimentata prin cuvint; “sensul” ei trebuie trait
si nu vorbit”.
Devenit crestin, Eugen continua sa dispretuiasca lumea moderna si sa nu astepte nimic de la
ea; nu dorea decit sa scape. Mai pe scurt, se simtea complet strain de crestinismul in care
fusese crescut, caci in timp ce acel crestinism era “acasa”, in lume, el era cu totul in afara
lumii. Aflase pina la urma rolul existentei omului si anume ca omul este destinat lumii
celeilalte.
Credinta lui Eugen era una ascetica. Dorea un Crestinism care sa puna accentul nu pe
bunatatile si rasplatirea paminteasca, ci mai curind pe o rasplata cereasca, printr-o intensa
suferinta paminteasca. Pina acum, nimic nu vibrase in el, in el care suferise atit de mult.
Numai un Dumnezeu Care-si lasa copiii sa desavirseasca prin suferinta si Care El Insusi se
daduse pe sine ca exemplu venind la o viata de suferinta – numai un asemenea Dumnezeu era
in stare sa traga aceasta lume bolnava catre Dinsul si merita sa fie slavit de catre cele mai
inalte facultati spirituale ale omului. Pina acun, Eugen negase existenta unui Dumnezeu care
“chinuia oamenii”. Acum el isi confirma credinta in El, Care in timp ce slobozea suferinta in
lume, isi asumase o suferinta inca mult mai mare decit a creatiei Sale. Adresindu-se din nou
celui ce se indoia in persoana lui Ivan Karamazov, el scria: “Si pentru Dumnezeu – omul care
a fost singurul dintre toti care a suferit ca un Nevinovat absolut – pentru El cauti tu o
“explicatie”?! Explicatia este viata Lui – priveste-O!...
Noi toti meritam ceea ce suferim sau cel putin ar trebui sa o privim cu bucurie, ca o ocazie ce
ni se ofera de a o trai mult mai profund, de a-l simti mai aproape de noi pe fratele nostru si pe
Dumnezeu.
Mintuitorul insa, nu a meritat atita suferinta. Nu avea nici un motiv, caci El era fara de pacat si
El nici nu avea nimic de cistigat si nici de invatat din suferinta. Fapta Lui a fost un act gratuit,
asa cum noi nici nu ne putem imagina si El a suferit intr-un fel in care, noi nici nu-l putem
inchipui. Nu si-a oferit nici o falsa mingiiere si nici evadari ieftine, asa cum procedam noi in
fiecare zi. El a fost singurul Care a trait toata durerea si amaraciunea de care este capabil un
om – a trait-o pina in punctul ei culminant.”
“Si astfel El stie si ce se intimpla cu noi... Noi stim ca existenta inseamna suferinta si noi stim
ca Dumnezeu ne iubeste si pentru aceasta iubire a suferit chiar mai mult decit cel mai mare
sfint; noi stim asta, si totusi ne permitem sa ne “indoim”, sa punem neinsemnatele noastre
intrebari despre “sensul” vietii. Oh, ticalosule de om! Accepta totul asa cum este si daca
trebuie, sufera si mai mult si roaga-te lui Dumnezeu – nu te ruga pentru ceva anume, pentru
vreo cauza oarecare, ci mai bine ofera-I Lui, rugaciuni din inima, cu lacrimi si zdrobire. El
cuuoaste toate “de ce” -urile cuprinse in ea. El cunoaste totul”. (10)

§§§§§

Intr-o seara, plimbindu-se singur pe o strada din San Francisco s-a trezit deodata, exact in
acelasi loc in care simtise odinioara acea putere infernala, izvorita din poeziile lui Nietzsche,
care-l facuse sa simta pret de o clipa ororile iadului. Ca si atunci, soarele statea sa apuna la
orizont; insa de data aceasta Eugen se gindea la acest apus al Crestinatatii si isi amintea cum
si el Il crucificase pe Hristos cu pacatele sale. Se minuna cum de si-a aratat Dumnezeu
milostivirea si cum de S-a descoperit unui pacatos ca el. Cu cit se simtea mai mic si mai
neinsemnat cu atit era mai inobilat si mai inaltat de maretia si frumusetea Lui Dumnezeu.
Atunci, cind Eugen se oprise in acest loc, auzise vocea satanica a profetului Nietzsche, care ca
raspuns al suferintei si singuratatii din lume, ridicase amenintator pumnul la Dumnezeu. De
data aceasta, Eugen a auzit o alta voce, aceea a profetului Dostoievsky, care ca raspuns la
aceeasi suferinta, propovaduia prosternarea pina la pamint, plin de pocainta, multumire si
respect fata de Creator si ca datorita propriilor tale pacate, creste si suferinta omenirii.
Straduindu-se mult sa-si arunce de pe umeri povara indoielilor lui Ivan, Eugen a urmat
exemplul unui alt frate Karamazov – Aliosa. Pe strada invaluita de intunericul din San
Francisco, Eugen a plins plin de bucurie si de pocainta, prosternindu-se in fata Domnului
nostru Iisus Hristos.

Capitolul 14
Ramas bun!

Motto: “Ochii nu mi-i pot ridica pina la tine Fruntea plecata nu mi-o pot inalta
Si nici sa graiesc cuvinte ce ar trebui zise.
Insa cind vintul toamnei rascoleste frunzele moarte
Si trebuie sa ne despartim
Adinci intelesuri, tacute, in inima vom pastra De vreme ce amindoi am crezut in El, Care,
Din prea mare-a Sa dragoste, a zamislit din nimic si din tacere,
Universul pe care l-a creat.” (1)

Deoarece ortodoxia ruseasca era un element atit de strain parintilor lui Eugen, nici acestuia nu
i-a fost usor sa le spuna de noile sale procupari. In mintea tatalui sau, Ortodoxia era una si
aceeeasi cu Biserica Romano-Catolica si asa cum era de asteptat din partea lui, discutia in
legatura cu acest subiect a fost foarte deschisa si ageabila. In februarie l959, ii scria
urmatoarea scrisoare fiului sau: “Ti-am urmarit, de mult timp aplecarea catre religia Catolica,
si n-am nimic de obiectat impotriva ei”. Pe de alta parte, mama lui Eugen influentata de
amenintarea razboiului rece, identifica ortodoxia rusa cu comunismul, astfel ca la inceput a
fost impotriva ei. Frank, ca fiu al unui tata socialist, a inteles diferenta dintre cele doua si a
incercat sa-i impace pe cei doi.
In aceiasi scrisoare, Frank scria:
“Mama sufera de un complex de teama pentru Rusia si pentru tot ceea ce este rusesc. In capul
ei este o mare invalmaseala intre trecutul si prezentul guvernarii Rusiei si intre doleantele
poporului ei. Insa deoarece tu ti-ai aratat interesul pentru Catolicism, mai exact pentru
Ortodoxia rusa, ea dupa mintea ei, le-a amestecat si cu altele.
Fiind crescut intr-o atmosfera socialista si sub influenta lui Karl Marx, care este si creatorul
miscarii comuniste actuale (cel putin asa stiu) si stiind ca in crezul lui Marx, cel mai important
punct este ca nici o religie nu are o baza sanatoasa sau vreun motiv de a exista, stiu ca
Biserica Romano-Catolica si comunismul trebuie sa fie dusmani de moarte. Din aceasta
cauza, niodata n-am facut vreo legatura intre interesul tau pentru acea Biserica si miscarea
comunista.
Nu stiu de unde i-a venit mamei tale ideea ca cele doua ar avea vreo legatura – poate doar din
cauza ca ambele sint rusesti.
…Deci, cind vor mai sosi astfel de misive triste si pesimiste din partea mamei tale, adu-ti
aminte cu toata convingerea ca sint de partea ta. Nu te lasa descurajat de ele. Sint doar niste
digresiuni ale unui curent
mai mare.
Al tau,
tata”
Miscatoarele cuvinte ale lui Frank s-au dovedit a fi adevarate. Eugen a reusit sa treaca peste
suspiciunile mamei lui in legatura cu Ortodoxia Rusa si desi urmau sa se mai prodoca multe
alte “digresiuni” de acest fel, pina la urna “valul cel mare” a biruit.

§§§§§

In timpul vacantei de Craciun din 1959, Eugen a plecat sa-si viziteze parintii in noua lor casa
din oraselul maritim Carmel, unde se retrasesera in urma cu doi ani. Ca sa nu mearga singur, a
invitat-o si pe Alison pentru citeva zile.
Eugen pastrase legatura cu Alison in timpul primilor ani din San Francisco, insa scrisorile pe
care acesta i le scrisese erau atit de pesimiste, incit le-a ars pe toate. Cind aproape ca-l socotea
pierdut pe vecie, a fost nespus de bucuroasa sa afle “ca nu-si mai sapa singur groapa” si ca se
reintorsese la Hristos. Fiind de-acum crestin, ii spunea ca se ruga pentru ea in fiecare zi. Pe 17
august, ea ii scria urmatoarele:
“M-ai intrebat odata daca pari distant, si ti-am raspuns ca, da... De ce nu vorbesti niciodata
despre tine?... Poate ca raceala pe care o simti fata de oameni, se refera si la mine, nu-i asa? Si
eu ma rog pentru tine in fiecare zi. Iti sint recunoscatoare pentru rugaciuni. Sa nu spui ca sint
slabe. Simt ca suferi, dar nu vrei sa-mi spui”.
Alison a sosit in oraselul Carmel pe 27 decembrie. Memorabila ei vizita a fost afectata doar de
relatia destul de tensionata pe care a avut-o cu mama lui Eugen. Alison nu putea suporta sa
vada presiunile pe care le facea mama lui, ca Eugen sa devina ceea ce vroia ea, adica “un om
de succes”. “De ce nu poti fi si tu ca fratele tau Franklin? Nu peste mult timp va fi
proprietarul unei statii de benzina” o auzea Alison pe Esther.
La acestea Eugen raspundea cu simplitate: “El are mai multe probleme decit mine”.
Carmelul, cu coastele sale stincoase si abrupte si padurile sale spalate de apele marii, era un
loc ideal pentru plimbari lungi si meditative. Impreuna cu Alison faceau lungi plimbari. “Ii
placea mult coasta Carmelului”, isi aminteste Alison, “insa detesta stilul de viata din oras”.
Carmelul fusese centrul unei miscari avangardiste “Beat”, ca aceia a lui Jack Kerouac si Gary
Snyder, insa in ultima perioada fusese ocupat de “noii imbogatiti”, cu toata cohorta lor de
magazine si restaurante. Intr-o seara, s-au intors ca de obicei dintr-o lunga plimbare hibernala.
S-au instalat in salonul bine incalzit al familiei Rose si Eugen, cu un aer meditativ a pus la
fonograf “Ich Habe Genug”. Mama lui, suspicioasa ca s-ar putea intimpla cine stie ce in
camera, i-a pindit de pe geam; tot ce a putut vedea insa, a fost doi tineri care stateau
nemiscati, privind tinta la podea si ascultind o muzica care avea drept subiect moartea. Cind
sa sfirsit cantata, Alison s-a ridicat, a inchis fonograful, fara insa sa scoata vreun cuvint –
stiind ca lui Eugen nu-i place sa i se vorbeasca in astfel de momente. A plecat in cemera ei,
lasindu-l singur cu zgomotul valurilor spargindu-se de coasta carmeleza si cu amintirea vie a
unei alte lumi, rasunindu-i in urechi.
Eugen i-a povestit foarte putin lui Alison despre trecutul sau. Mai tirziu si-a dat seama. ca nu
pomenea nici macar odata pe vreunul din prietenii comuni de la Pomona. Eugen se imbarca
acum intr-o noua viata, iar cea veche se destrama fir dupa fir. I se clarificasera multe lucruri.
I-a marturisit lui Alison ca motivul pentru care bea atit de mult era ca fusese fara Dumnezeu.
Acum regasindu-si credinta in El, nu mai avea nevoie de acele stari de intoxicare.
I-a povestit despre Biserica Ortodoxa si despre schimbarea care se produsese in el. Odata
chiar a exclamat: “Ortodoxia este mai buna chiar decit Bach!” A rugat-o sa mearca cu el
duminica la o slujba ortodoxa. Dupa acea urmau sa mearga si la o slujba anglicana, ca sa se
poata impartasi. Duminica aceea au petrecut-o mai nult prin biserici. Au participat mai intii la
slujba anglicana; slujba ortodoxa la care au luat parte s-a tinut la Biserica ruseasca a Sf.
Serafim – situata cam la 5 mile de casa familiei Rose in zona orasului Monterey. Intr-adevar,
Alison a fost foarte impresionata de frumusetea serviciului religios, insa exista totusi o
problema: in biserica ortodoa nu erau banci, si incepura sa o doara foarte tare picioarele stind
alaturi de Eugen. Cu o miscare usorsra a capului a incercat sa se uite catre niste banci asezate
linga perete. Ca si cum i-ar fi ghicit gindul, Eugen i-a soptit foarte serios:
- Acelea sint pentru batrini si infirmi!
A trebuit sa ramina in picioare. Dupa ce slujba s-a terminat, ca s-o mai impace, a invitat-o la
un prinz. Din acest punct de vedere, ea si-l aminteste ca fiind “foarte atent” in privinta ei.
Alison a fost foarte uimita ca in Biserica Ortodoxa toata lumea isi facea cruce de la dreapta la
stinga, deci exact invers decit catolicii si anglicanii.
- De ce-ti faci cruce invers? il intreba ea pe Eugen
- Dar tu de ce? ii intoarse el intrebarea cu un zimbet...
Vazindu-i atasamentul fata de biserica ortodoxa, Alison l-a intrebat de ce nu se implica cu
adevarat in sinul ei. “Lua decizii foarte greu”, spune Alison. Isi dadea seama ca trecerea lui la
Ortodoxie va schimba, sau cel putin asa ar trebui, sa schimbe totul in viata lui si de aceea nu
dorea sa ia lucrurile prea usor. In plus, el era deocamdata un strain intr-o biserica plina de
imigranti, din care majoritatea stiau foarte putina engleza. Insa Alison continua sa insiste:
- Nu poti sa te duci doar la biserica, fara sa faci nimic pentru ea. Sau trebuie sa te botezi sau sa
faci vreo marturisire de credinta ca membru al ei, ca sa poti lua Sfintele Taine.
6 luni mai tirziu, in vara anului 1960, Eugen i-a facut o vizita lui Alison in Long Beach. Se
putea observa deja o schimbare in el. Era mult mai hotarit, avea deja convingerea ca era
ortodox si era constient ca era doar o chestiune de timp ca sa poata deveni pe deplin ortodox.
Totusi, era inca nesigur de viitorul lui; “vorbea pina si de o posibila preotie, cindva in viitor.
Spunea ca isi dorea mult o sotie si copii, insa nu se simtea in stare sa faca fata la tot apanajul
de probleme pe care le implica o familie – adica bani, servici, masina, etc. Nu se vedea stind
la un servici 8 ore pe zi. Detesta lumea universitara, caci simtea ca oamenii aceia traiesc intr-o
mica lume a lor, rupta de realitate. Isi cunostea limitele. Stia ca nu e facut ca sa traiasca in
lume, insa pentru ce anume era facut, nu stia inca.” Eugen i-a spus toate acestea lui Alison, ca
s-o faca sa inteleaga de ce nu se putea casatori cu ea. “I-am spus ca-mi voi lua un servici din
care sa ne intretinem amindoi, insa mi-a raspuns ca nu poate fi de acord cu asa ceva; n-ar fi
fost demn din partea lui.”
Dupa ani de zile amintindu-si de vizita lui Eugen la Long Beach, si-a dat seama ca a fost
facuta cu un scop anume: … “stia ca nu se putea casatori cu mine, insa tinea la mine. Asa ca
vizita lui a fost una de adio.” Alison banuieste faptul ca el stia ca in timpul acestei vizite o va
vedea pentru ultima oara. Era trist, in special in momentul despartirii. Si intr-adevar desi i-a
mai scris, nu a mai revazut-o niciodata in aceasta lume.
Capitolul 15
“Adevar sau Moda”

Motto: “In lumea universitara moderna, nu poti nutri o afectiune profunda si reala pentru
nimic, caci se considera ca nu dai dovada de o atitudine obiectiva. Principiul este urmatorul.
Prima data Omori subiectul si apoi il diseci. Trebuie sa-i scoti sufletul inainte de a-l studia in
mod “obiectiv”, ca sa poti decide ce este. Odata lucrul terminat, poti sa-l readuci la viata. I-ai
inteles mecanismul, insa acesta zace fara suflare si disecat in fata ta.”
Eugen Rose

Devenit crestin, Eugen s-a dezbarat de transevaluarea valorilor falselor culturi, devenind.
extrem de conservator. Din afara parea ca ramasese acelasi tinar distins si nobil; cel mai
adesea era vazut purtind un sacou reiat, cravata si cind pornea in lungile sale plimbari, era
nedespartit si de umbrela sa neagra.
In perioada in care se pregatea sa-si dea masteratul la Universitatea Berkeley, Eugen s-a
intretinut tinind niste cursuri la Departanentul de limbi orientale. Unul dintre studenti, isi
aminteste :
“Domnul Rose, asa cum ii spuneam toti – era un om foarte rezervat – sau poate pur si simplu
nu prea suporta multimea sau prea timid – si cel putin in ceea ce ma priveste, un tip foarte
stapin pe materie; cu exceptia bibliotecii extrem orientale, arareori s-au intilnit drumurile
noastre... In ceea ce-l priveste, un lucru m-a impresionat dintotdeauna: in felul sau tacut si
rezervat parea ca vrea sa ne spuna ceva de mare importanta si intotdeauna regret ca n-am fost
suficient de norocos ca sa-l aud spunindu-l.” Nu avem indicii din care sa reiasa ca Eugen
vedea vreo contradictie intre implicarea sa in Biserica ortodoxa rusa si studiile sale de limba si
filozofie chineza. Nu si-a pierdut niciodata respectul pentru cultura chineza si intr-o buna zi
si-a pus chiar intrebarea ce s-ar fi intimplat daca aceasta cultura rafinata imbibata deja cu
multe valori “crestine” ar fi imbratisat nu buddismul hindus ci crestinismul ortodox. Era
convins ca daca Lao Tzu l-ar fi cunoscut pe Hristos, l-ar fi urmat, caci ar fi vazut in El, Calea
Tao catre Ceruri.
“In anii in care ma batea gindul sa-mi dau doctoratul in limba chineza, singura tema pe care as
fi ales-o, ar fi fost comparatia intre un imparat bizantin si unul chinez. Intre ei exista multe
asemanari. Atit in societatea bizantina cit si in cea chineza, imparatul trebuia sa fie aparatorul
ortodoxiei.”
In timp ce Eugen preda si studia la universitatea Berkeley, Gi-ming Shien se intorsese la San
Francisco unde a si ramas citiva ani, insa tot ca profesor particular. In toti acesti ani, Eugen a
fost intr-o permanenta legatura cu el, ajutindu-l cu traducerea lucrarilor in engleza.
Desi afirmase ca Gi-ming era singurul specialist autentic in cultura chineza, la universitatea
Berkeley, Eugen a avut placuta surpriza de a cunoaste un eminent filolog, chinez, rus de
origine: Profesorul Peter A. Boodberg.
Nascut in 1903 la Vladivostok, Boodberg a fost cadet intr-o scoala militar din St. Petersburg,
in timpul primului razboi mondial. Datorita grozaviilor razboiului, in 1915, scoala s-a inchis,
iar Peter impreuna cu fratele sau a fost trmis pentru siguranta in orasul Harbin din Manciuria.
Tatal sau, inrolat in armata tarului, a ramas sa lupte impotriva bolsevicilor.
In Manciuria Peter a inceput sa invete chineza, studiu pe care l-a continuat si la universitatea
din Vladivostok si mai tirziu, dupa ce in 1920 a emigrat in Statele Unite, si la universitatea
californiana Berkeley.
Pe linga ortodoxia rusa, Eugen ajunsese sa-l aprecieze foarte mult si pe profesorul Boodberg
si nu doar pentru ca acesta era rus, ci pentru ca era un adevarat gentleman un reprezentant
adevarat al valorilor Lumii vechi. Descendent al unei vechi ramuri nobiliare estoniene,
Boodberg purta titlul de baron. Din spusele studentilor si colegilor (Edward Schafer) aflam ca
“cavalerismul lui Boodberg consta dintr-un adinc inradacinat simt al onoarei, politetii si
loialitatii care a pus o amprenta de nesters pe toata cariera sa de om de stiinta si de fiinta
umana.” (1)
Ca si Eugen, Boodberg nu se prea simtea “la el acasa” cu modernismele. Schafer noteaza:
“Boodberg, compatimea viata universitara computerizata si nu de putine ori facea gluma de a-
si semna cererile de la biroul de administratie cu numarul sau de angajat. Detesta cartelele
IBM si nu suporta sa completeze chestionare. Socotea toate aceste lucruri ca fiind
dezumanizante. A refuzat pina si indexarea si glosarizarea si trebuia sa fii foarte stapin pe
materie ca sa-ti poti permite un asemenea gest. “Un bun academician avea nevoie doar de o
minte buna, carti bune si de o conversatie aleasa”.
Desi Boodberg tinea cursuri de “Civilizatie chineza” si despre “Mari opere ale Extremului
Orient”, Eugen il privea mai mult ca un indrumator de limba decit un reprezentant al
spiritualitatii chineze. Ca filolog, Boodberg era pur si simplu extraordinar. Pe linga faptul ca
era expert in evolutia istorica a citorva limbi orientale – inclusiv mongola si chineza
manciuriana – era specializat si in stravechile limbi ale Asiei centrale si Orientului Apropiat.
Cu mintea sa enciclopedica, a fost un partizan al “sinologiei globale” – a studiului relatiilor
lingvistice, istorice si culturale dintre China antica si medievala si vecinii ei din stepa si prin
ei si cu vestul indepartat euro-asiatic.
Potrivit marturiei lui Edward Schafer, “Boodberg a devenit un maestru de necontestat in
studiile asupra limbii, si vechilor texte chinezesti... Studentii sai erau mult peste nivelul
obisnuit al altor sectii de sinologie.” Atita timp cit a studiat cu Boodberg, Eugen a reusit sa-si
aprofundeze cunostintele de limba chineza si de studiu al cartii “Tao Teh Ching”. Pe aceasta
tema a scris si un eseu intitulat “Notiunile de Vacuitate si Plinatate in opera lui Lao Tzu”.
Profesorul care i-a citit lucrarea a remarcat imediat cit de aproape a urmat Eugen linia trasata
de Boodberg in ceea ce priveste analiza lingvistica. Pentru partea de filozofie a eseului, Eugen
i-a cerut ajutorul lui Gi-ming Shien, folosindu-se de notitele pe care le-a luat in timpul
cursurilor de la Academie.
In capitolul introductiv, Eugen precizeaza ca abordarea lui era una filologica-filozofica, o
examinare alternativa a ideilor si cuvintelor. “Lao Tzu”, spunea el “nu este preocupat de
abstractiuni, ci mai curind de asa numitele idei poetice: idei puternic incarcate de asociatii
dinamice”.
Desi prin tematica abordata lucrarea lui Eugen a fost mult limitata, si-a implinit totusi menirea
de a scoate la suprafata aceste idei poetice din inutila si tipica obscuritate a nenumaratelor
traduceri si interpretari ale cartii Tao Teh Ching.
El scria: “Studiul nostru asupra limbajului cartii – intotdeauna in conjuctura cu ideile cuprinse
in ea – va servi, speram ca un antidot partial impotriva mult prea numeroaselor neglijente in
studiile intreprinse asupra lui Lao Tzu – “Misticul” si izvoritorul “intelepciunii ezoterice”.
Ideile lui Lao Tzu sint adesea vagi si paradoxale, dar oricum nici pe departe atit de fantastice
si contradictorii cum au lasat unii sa se creada.” Interpretarea pe care a oferit-o Eugen cartii
Tao Teh Ching nu numai ca i-a oferit operei mai multa claritate si accesibilitate, dar a adus la
suprafata si multe aspecte profunde si inedite.

§§§§§

Cu timpul, Boodberg si Eugen cunoscindu-se mai bine, au inceput sa discute si pe alte teme
decit cele legate de facultate. Ca si Eugen, Boodberg nazuise si el odata foarte arzator dupa
Adevar si isi trecuse multe nopti plimbindu-se pe malul oceanului, sub bolta instelata,
cugetind asupra marilor probleme ale lumii. Totusi, dupa cum i-a marturisit lui Eugen, grijile
zilnice, casatoria si viata de familie au pus curind punct tuturor acestor framintari. Desi fusese
nascut si crescut crestin ortodox, cu timpul incetase sa mai mearga la biserica. Profesorul
Cyril Birch, colegul lui Boodberg – il considera un agnostic, insa aceasta se datora probabil
faptului ca atit Boodberg cit si ceilalti profesori din facultate socoteau periculos sau sa zicem
“neprofesioinal” sa-ti arati inclinatiile religioase in cadrul cursurilor de la facultate.
Eugen era convins ca “in felul sau, Boodberg il iubea pe Dumnezeu” – si asa cum sublinia si
profesorul Birch “Boodberg era un rus pana in maduva oaselor” si asta cu siguranta ca il
impresionase pe Eugen. Se povestea despre el ca facuse semnul crucii asupra studentilor care
s-au inrolat voluntari in razboiul impotriva comunistilor.
Este posibul ca Eugen – cu interesul sau pentru “rusisme” si cu aplecarea naturala care o avea
catre filozofie, sa-i fi inspirat lui Boodberg o aducere aminte a ceea ce fusese el odinioara.
Totusi, o intimplare a scos la iveala a anume incompatibilitate in ceea ce priveste vederile lor
asupra “valorilor spirituale rusesti”.
Odata, au pornit o discutie foarte aprinsa asupra a doi mari romancieri rusi: Tolstoi si
Dostoievsky. Boodberg sustirnea cu tarie ca Tolstoi este de departe cel mai bun, insa Eugen ii
replica ca Dostoievsky era mai profund. Cum Boodberg, era de neclintit in parerile sale,
Eugen l-a intrebat care este dupa parerea lui romanul cel mai profund al lui Tolstoi – “Razboi
si pace”, a raspuns Boodberg.
Vrind sa afle cine are totusi dreptate, Eugen s-a dus glont acasa si s-a apucat sa citeasca
romanul. Peste citeva ziele, Boodberg aude un ciocanit la usa. Deschide, si-l vede pe Eugen
cu romanul in mina.
“-V-ati inselat. Dostoievsky este mult mai profund.”
Ocupindu-se mai indeaproape de Eugen, Boodberg a remarcat cu surprindere usurinta cu care
putea intelege subtilitatile interpretarilor lingvistice, ca si talentul deosebit pe care-l avea
pentru invatarea limbilor clasice si moderne. Acest dar al sau, combinat cu inclinatia pentru
filozofie, a facut din Eugen studentul sau preferat. Daca mai adaugam la acestea si faptul ca
Boodberg avea o fata ajunsa la virsta casatoriei, atunci este lesne de inteles interesul deosebit
pe care-l manifesta familia Boodberg pentru tinarul student. A fost invitat de citeva ori la cina,
dupa care fata profesorului ii invita in salon si le cinta la pian. Au existat insa si citeva
impedimente care au stat in calea proiectelor familiei Boodberg. Unul dintre acestea a fost
generat chiar de doamna Boodberg, care cu discretie l-a sfatuit astfel: “Nu te mai amesteca cu
rusii aceia!”
Rusoaica si ea, a inceput sa observe ca interesul lui Eugen pentru Ortodoxie, incepea sa
eclipseze toate celelalte preocupari ale sale. Cert este ca pe Eugen il interesa mai mult
Ortodoxia decit domnisoara Boodberg. Insa motivul cel mai important pentru care Eugen a
refuzat sa-i urmeze profesorului Boodberg, a foat marea dezamagire pe care a resimtit-o fata
de viata universitara de atunci. Desi preda doar ca profesor netitular la sectia de chineza, in
fata lui Eugen se profilau frumoase premise de cariera universitara; insa el, incepuse deja sa
se indoiasca ca va putea merge pe drumul acesta pina la capat. Din ceea ce reusise el sa
inteleaga, multe din lucrurile care se petreceau in lumea universitara moderna, se produceau
nu dintr-o cautare a adevarului, ci din cauza diverselor curente la moda atunci. Intrarea lui in
Ortodoxie, facuse ca eternul Adevar sa devina tangibil pentru el si cu cit intelegea mai mult cu
atit isi dadea seama ce mult lipseste el din lumea academica moderna. La un an dupa
absolvire, scria urmatoarele cuvinte pline de repros si amaraciune :
“Tineretul – pina sa apuce sa fie “reeducat” de lumea academica, este insetat de adevar; insa
in loc de adevar, i se preda o “istorie a ideilor” sau interesul lor este divagat catre studiile
“comparative”, astfel ca, relativismul si scepticismul lor atotcuprinzator este suficient de bine
inoculat ca sa poata ucide in ei setea aceea naturala pentru adevar.
Mi-e greu sa marturisesc, dar lumea academica de astazi a devenit o sursa de coruptie. O
numesti coruptie atunci cind esti obligat sa asculti cuvintele si ideile unor oameni care nu cred
in Adevar. Dar si mai nociv este sa primesti in loc de Adevar o invatatura saracacioasa, care
daca este prezentata ca scop in sine, nu este altceva decit o parodiere a Adevarului, o fatada in
spatele careia nu se afla nimic. Intr-un mod dramatic, poti sa devii corupt, numai expunindu-te
la unica virtute ramasa lumii academicienilor – integritatea celor mai straluciti reprezentanti ai
ei – daca aceasta integritate slujeste nu Adevarului, ci unui academism sceptic, ademenind
astfel oamenii catre subiectivismul si necredinta ascunsa in aceasta. Mai este periculos si
pentru simplul faptca traiesti si lucrezi intr-o atmosfera saturata de o falsa conceptie asupra
adevarului in timp ce Adevarul crestin este considerat ca irelevant fata de preocuparile
academice; astfel ca chiar si acei care mai cred in acest Adevar, abia de-si mai pot face vocile
auzite in curentul de scepticism general promovat de lumea academica.
Bineineteles ca raul actioneaza in primul rind in sistemul insusi, fondat pe minciuna, si numai
ocazional in numerosii profesori pe care sistemul ii ajuta si-i promoveaza, ca sa-l
propovaduiasca.” (2)
Chiar si profesorul Boodberg se facuse partas la o astfel ce serie de critici, insa la o scara mult
mai mica. Spre sfirsitul vietii sale, devenise pesimist in ceea ce priveste viitorul
departamentului de filologie chineza. Visurile pe care si le facuse in legatura cu o posibila
revolutionare a acestui domeniu si de ridicare a standardului ei stiintific, au fost umbrite de
realitatile lumii universitare. Domeniul sau de activitate era privit aproape ca o mascota a
universitatii. Fiecare nou domeniu de cercetare era aservit de obicei unui nou curent sau unei
noi mode, si scopul prncipal era ca universitarii sa-si cistige un nume si faima.
Cu mintea sa inclinata atit catre filozofie cit si catre filologie, Boodberg nu era omul care sa
suporte astfel de trivialitati. “Pina la urma”, povesteste Schafer “s-a retras incetul cu incetul
din lumea universitara, datorita neincrederii, a perfectionismului sau si in ultima instanta,
datorita amaraciunii sale.” (3) Si-a continuat totusi activitatea pina aproape de sfirsitul vietii
sale, iar Eugen a fost martor al sentimentelor de inutilitate pe care acesta le traia, dupa o viata
intreaga pusa in slujba unei lumi care nu mai avea loc pentru idealurile sale.

Capitolul 16
Influente din vechime

Motto: “Umpluti fiind de dorinta a agonisi slava nepieritoare, sa ne despartim ochii mintii de
necuratia paminteasca.”
Sf. Grigorie de Palama

Cineva care-l cunoscuse bine pe Eugen in anii aceia, scria: “Chiar de la inceput, a avut o
veneratie deosebita pentru Maica Domnului; inca inainte de a rosti rugaciunea Lui Iisus,
obisnuia sa spuna “Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, milueste-ne pe noi”. Eugen se
apucase sa invete rusa fara profesor, lucru care l-a realizat foarte usor, datorita deosebitului
talent lingvistic care-l avea. Intr-un fel, ii venea destul de greu sa mearga la Catedrala
ortodoxa rusa; avea momente cind se temea ca mersul la biserica sa nu devina o rutina si
astfel, incerca sa se forteze sa participe cu toata fiinta sa. Din cind in cind, inainte de a merge
la biserica, isi umplea toti porii fiintei sale cu Misaa in Si minor a lui Bach si astfel inspira
pleca imediat la biserica. Acesta era un mod de a-si pastra viu zelul de la inceput, dorinta de a-
si putea imprima in el ceea ce vazuse el ca asigura Biserica Ortodoxa: o cale sigura catre
Dumnezeu. A fost unul dintre putinii care au inteles cu adevarat ce este Biserica – adica Raiul
pe pamint. Ezita insa sa paseasca in acest rai, de frica ca odata obisnuindu-se cu el, sa nu
cumva sa-l piarda. Influenta lui Guénon ca si faptul ca era familiarizat cu aspectele ezoterice
ale religiilor extrem-orientale, l-au facut sa poata sesiza imediat aspectul ascetic, mistic al
Crestinismului Ortodox, sa-i perceapa esenta si sa poata depasi aspectele prozaice, lumesti ale
vietii. Nu dorea sa se implice in aspectele clericale, lumesti, sa ajunga sa priveasca Biserica ca
o institutie oarecare, sa fie ca aceia care-si indeplinesc indatoririle bisericesti ca pe niste
raspunderi oarecare. Procedind in felul acesta, simtea ca stralucirea puterii mistice pe care o
intrezarise, ar disparea, topindu-se in cenusiul unei zile obisnuite.

§§§§§

In toti acesti ani de inceput, muzica jucase un rol foarte important in formarea vietii sale
spirituale. Parafrazindu-l pe Confucius, Eugen obisnuia sa spuna ca “afli cine esti, dupa
muzica, pe care o asculti”. “Observa ce muzica asculta fiecare si poti sa-si dai seama imediat
daca este un om corupt sau virtuos”. Desi dupa parerea lui nu exista compozitor mai mare
decit Bach, preferatul sau in acea perioada era totusi Haendel. Muzica sa avea o demnitate
masurata si o fluenta careti inducea o stare de liniste si ordine interioara. Aceasta era muzica
care se potrivea sufletului lui Eugen si muzica pe care Confucius o definea ca apartinind
“oamenilor virtuosi”.
Dupa parerea, unor apropiati ai sai “bucatile muzicale preferate, erau cele vechi, in special
cele ale lui Monteverdi si Haendel. Ceea ce asculta Eugen erau de obicei opere mai putin
cunoscute si rare. Ii placeau “Dido si Amaeus” al lui Purcell ca si ”Orpheus” a lui Gluck. Mai
avea inregistrari si cu “Les Indes Gallantes” a lui Rameau, cu toate operele lui Mozart, din
care preferate erau: “Don Giovanni”, “Flautul fermecat”. Asculta cu placere “Fidelio” a lui
Beethoven, ca si “Boris Godunov” al lui Mussorsky. Dintre compozitorii moderni ii prefera pe
Puccini cu “Tosca” si “Turandot”. Era mare amator de muzica de camera Baroca, de lucrarile
lui Mozart si de cvartetele lui Beethoven.”
Pasiunea sa pentru muzica era dublata si de un real talent muzical; pe linga lectiile de pian pe
care le luase la colegiu, mai invatase sa cinte si la chitara clasica. Studiase istoria muzicii si cu
mintea analitica pe care o avea, facuse si putina cercetare in teoria muzicii.
O alta pasiune a sa era si poezia. Dintre poetii englezi ii prefera cel mai mult pe barzii
perioadei clasice, dintre care cel mai iubit era Alexander Pope. Acesta, german de origine si
compatriot al lui Haendel, reusise sa cristalizeze intr-o forma poetica si perfect ritmata, inalte
ginduri filozofice.
Dintre romancierii secolului XX, singurul care focaliza toata atentia si admiratia lui Eugen era
scriitorul german Th. Mann. Desi acesta nu-i oferise prin operele sale cine stie ce raspunsuri
la problemele lumii moderne, “era foarte constient de curentele gindirii moderne.” Eugen era
impresiona de capacitatea lui Mann de a privi cu un ochi atit de nevinovat aparitia peliculei
cinematografice si modul in care realizase o investigatie asupra formelor moderne de
spiritualitate. Dintre toate romanele lui, cel mai mult ii placuse “Muntele vrajit”, in care el
vedea, o alegorie a bolii de care suferea civilizatia apuseana; urma apoi: “Doctor Faust” cu
povestea compozitorului modern care isi vinde sufletul diavolului, pentru a mai putea
compune o ultima bucata muzicala.
Colegii sai de generatie erau innebuniti dupa un alt scriitor german, Herman Hesse – insa se
pare ca acesta nu exercita nici o influenta asupra lui Eugen. Din cite isi dadea el seama acesta
nu era un cautator al Adevarului, ci mai curind al sentimentelor, impresiilor si trairilor.
Eugen s-a straduit sa citeasca cam toate scrierile crestin ortodoxe, desi pe vreme aceea nu
fusesera traduse prea multe. Pina sa se apuce sa invete limba rusa, a citit foarte putin din
filozofii rusi ca: Kireyevsky, Khomiakov si Leontiev. La inceput n-a avut la dispozitie decit
operele a doi foarte cunoscuti filozofi rusi in occident: Vladimir Soloviev si Nicolai Berdyaev.
Ambii se abatusera putin cam departe de Ortodoxie, insa dupa spusele lui Eugen “Soloviev
devenise mai sobru si mai serios in ultimii ani”.
Una dintre ultimele scrieri ale lui Soloviev, “O scurta relatare despre Antichrist”, produsese o
impresie profunda asupra lui Eugen, prin felul cum acesta il zugravise pe Antichrist: ca un
conducator chibzuit, plin de binefaceri, marele rezolvator de probleme al omenirii care
reuneste toate Bisericile sub conducerea lui, promitindu-le multe avantaje materiale. In cartea
sa, Soloviev, opune falsei unitati a Bisericii “oficiale”, adevarata unitate spirituala a ultimilor
crestini din catacombe.
Eugen il respecta pe Berdyaev pentru simtul patrunzator cu care scruta toate curentele sociale
si istorice, insa se desolidarizase definitiv de el cind acesta propovaduia “o noua era a Duhului
Sfint”, in care Biserica urma sa sfinteasca pina si comunismul.
Martin Buber, filozoful pe care Eugen il citise in facultate, nutrea sperante similare pentru
lumea aceasta, insa Eugen gasea ca “eroarea acestuia este mai usor de inteles” decit cea a lui
Berdyaev. El explica acest lucru prin aceea ca “Adevarul se descopera in plenitudinea sa
numai crestinilor. Evreul inca nazuieste catre Legea veche, catre un timp in care lumea era
(sau parea) inca intreaga. Insa dupa venirea lui Hristos, sfirsitul acestei lumi este iminent.
“Vremurile noi” inaugurate de Hristos isi vor gasi implinirea doar in afara timpurilor”. (1)
Dupa ce a citit lucrarile unor filozofi Romano-Catolici, impresia a fost ca “sint si nu prea sint
de folos si in mod evident, mult prea departe de perspectiva ortodoxa.” Cei la care se referea
erau: Joseph Piepier, Etienne Gilson, P. Danielou, P. de Lubac si Max Picard bineinteles.
Eugen considera lucrarea “Sfirsitul timpului” a lui Pieper, bazata aproape exclusiv pe surse
occidentale “in totala contradictie cu traditia orodoxa”. In ceea ce priveste lucrarea “Stiinta si
intelepciune” a filozofului catolic Jacques Maritain, era de acord cu autorul ca stiinta trebuia
sa-si aiba locul ei in ierarhia cunoasterii, insa il deranja atasamentul exagerat al lui Maritain
pentru dezvoltarea stiintifica moderna si dorinta sa de a “reconcilia stiinta cu intelepciunea,
intr-o armonie spirituala.”
A fost foarte impresionat de lucrarea “Muntele cu 7 etaje” a lui Thomas Merton, care
demonstra ca un om modern ca el, putea sa-si urmeze chemarea de a renunta la lume ca sa
poata trai in asteptarea alteia. Pe cit a fost de impresionat de aceasta prima lucrare a lui
Merton, pe atit a fost de deceptionat de evolutia ulterioara a acestuia.

Capitolul 17
Lumea trebuie sa se sfirseasca

Motto: “Omul nu poate emite nici macacar o singura idee asupra vreunui subiect fara sa-si
tradeze propria personalitate, fara sa-si implice intreaga sa individualitate si sa-si prezinte ca
intr-o alegorie problema si tema fundamentala a existentei sale”.
Th. Mann (1)
Motto: “Filozofii sint precum copiii pina se maturizeaza intru Hristos”.
Sf. Clement al Alexandriei

Procesul de convertire a lui Eugen a fost umul de adincire si de umplere unui vid spiritual.
Preaplinul sufletului sau a necesitat revarsarea intr-o forma sau alta, iar scrisul a fost mijlocul
cel mai potrivit. In timp ce preda si studia la universitatea Berkeley, incepnse sa-si noteze
gindurile si ideile de crestin traitor intr-o lume moderna. Aceste prime relatari ale sale, absolut
independente de activitatea sa de la universitste, erau un fel de “ofranda” adusa Lui
Dumnezeu.
Eugen dorea ca notitele sale sa fie ceva mai mult decit o confirmare a unei credinte regasite.
Fenomenul convertirii sale nu reprezenta doar o “gasire” a Adevarului, ci si o expulzare dintr-
o lume a minciunii. El venea dintr-o societate construita pe apostazie, dintr-o istorica abatere
de la revelatia Lui Hristos, Dumnezeu si om. Drept urmare a acestei apostazii, el vedea peste
tot simptomele decaderii culturale, a convertirii umanitatii intr-o “subumanitate” si de o
inlocuire a nobilelor valori spirituale cu cele materialiste meschine. In aceasta stare de
evidenta decadere, contemporanii sai inca mai aveau curajul de a vorbi despre “progres de
depasirea raului si a razboaielor, de societati viitoare bazate pe pace si fraternitate”. Totusi,
Eugen sesiza faptul ca acestia nu se comportau asa din ipocrizie, ci deoarece credeau cu
adevarat ca lumea va deveni din ce in ce mai buna. Insa, in acelasi timp avea convingerea ca
se punea ceva la cale – si anume o subtila inselare a omului ce nazuia a-si implini stravechiul
dor de Rai, printr-o disperata satisfacere a nevoilor, prin realizarea in aceasta lume, prin
puterile ratiunii umane.
“Omul autonom”, continua el “a incercat sa remodeleze lumea conform noilor sale idei
folosindu-se de tehnologie, teorii social economice, arhitectura, etc. Toate aceste mijoace au
tins catre o utopie controlata la maximum, menita sa confirme atit ideea ca omul este stapin
(caci in interiorul sau nu este prea convins de asta) cit si din necesitatea unei ratiuni
autonome.
“Numai cel care-L iubeste pe Dumnezeu poate iubi si creatia Sa – a iubi creatia (sau orice
altceva) inseamna sa o iubesti asa cum este; si de vreme ce creatia vine de la Dumnezeu,
trebuie sa o iubesti ca venind de la Dumnezeu, iar pe Dumnezeu asemenea.
Ratiunea autonoma nefiind in contact cu Dumnezeu, nu mai este in contact nici cu realitatea
concreta (ceea ce nu este altceva decit realitatea creata asa cum ne-a fost data ea de
Dumnezeu) si deci nu-i ramine sa priveasca lucrurile decit ca “ideale”, ca “perfecte”.
Creatia Lui Dumnezeu este inperfecta, caci daca ar fi fost perfecta, omul ar fi fost satisfacut
doar cu ea si nu ar fi cautat sa tinda cu firea lui “cea cazuta” catre ceea ce era deasupra ei…
Perfectiunea este aceea in care omul isi poate gasi odihna; insa omul isi poate gasi odihna
doar in Dumnezeu, caci numai singurul Dumnezeu este perfect, iar imperfectiunea lumii si a
oamenilor nu face decit sa ne conduca catre ce este cu adevarat perfect. Si totusi, omul
modern vrea sa-si gaseasca odihna in aceasta lume, cu alte cuvinte, vrea sa si-o faca perfecta;
insa cum aceasta nici pe departe nu este perfecta, el este obligat sa o faca astfel. Iata cum arata
caracterul ideal, utopic a tuturor schemelor rationale din lume. Fara utopii, omul modern ar
cadea in disperare – si in mod sigur cind este privat de ele, devine cu adevarat disperat. In
vremuri de normalitate el s-ar intoarce spre Dumnezeu, insa astazi, majoritatea oamenilor nu
mai cred in Dumnezeu, iar disperarea ce ii cuprinde este inutila si autodistrugatoare.
Omului intotdeauna ii stau in fata doua posibilitati: perfectiunea din aceasta lume sau din
lumea cealalta. Omul a fost creat astfel ca sa nazuiasca mereu, catre un anume fel de
perfectiune.
Cu alte cuvinte pentru omul modern alegerea este urmatoarea: utopia rationalista sau
Dumnezeu.”(2)

§§§§§

Spiritul inselator al veaculuia acestuia, care-l determina pe om sa-si caute implinirea

prostestilor dorinte pe lumea aceasta, este dupa parerea lui Eugen, spiritul lui Antichrist.
Filozofic, Eugen il vedea pe Antichrist nu doar ca unul care se opune Lui Hristos, ci ca unul
care incearca sa-L imite si sa-L maimutareasca pe Hristos, de vreme ce Satan era “maimuta
Lui Hristos”. “Antichrist”, scria Eugen, “este falsul Hristos care promite in exterior tot ceea ce
Hristos ne aduce si ne tainuieste in interior”.
Iisus promite o Imparatie a cerurilor fara de cusur; Antichrist, a carui stapin Satan a fost
izgonit din rai si surghinuit pe pamint, promite aceasta Imparatie pe pamint. Omul modern
coborindu-si privirea de la cele “ceresti” la cele “evidente”, pamintesti, cade victima falselor
promisiuni ale acestuia; el crede ca este mai sigur de atins o societate ideala pe pamint decit
una vaga cereasca, pe cind implinirea unei astfel de societati, este imposibila datorita realitatii
de neevitat a Pacatului originar.” In tot ceea ce priveste imitarea satanica a Lui Hristos in
lume, Eugen scria: “Omul modern traieste pe drojdia crestinismului, pe o traire crestineasca
digerata si transformata in “idei” pentru consuml maselor.
In felul acesta parodia crestinismului poate fi clar vazuta in idei moderne ca: “egalitate”,
“fraternitate”, “caritate”... Iar mesianismul cres tin – “Imparatia care va sa vina”, si care nu
este din lumea aceasta – a fost pervertita intr-o venire a Imparatiei in lumea aceasta, o idee in
care practic crede toata lumea. Pina si aceia care pot vedea dinclo de inselaciunea idealismului
– Buber sau Berdyaev, spre exemplu – cad victime celei de a doua idei, si anume ca Adevarul
poate fi reslizat cumva in aceasta lume, in noua era a “duhului”, a relatiei “de la om la om”.
Insa lumea aceasta nu poate detine nici adevarul in plenitudinea sa si nici prezenta in ea a
Dumnezeului-Om; caci omul e chemat la dumnezeire si aceasta se poate produce in intregime
doar “pe lumea cealalta”, care desi influenteaza constant lumea aceasta, nu poate actiona decit
partial, dindu-ne doar sugestii si avertismente de cele ce urmeaza sa se intimple.
Lumea, aceasta trebuie sa-si aiba un sfirsit, iar omul asa cum il stim trebuie sa moara, trebuie
sa fie crucificat, inainte ca “lumea cealalta” sa ia fiinta.
Din propria sa experienta, Eugen stia ca omul modern nu se poate intoarce cu adevarat la
Hristos pina nu devine constient mai intii de apostazia veacului sau. Si el considera de datoria
sa de scriitor sa raspindeasca aceasta constientizare, ca lumea sa poata face diferenta intre cele
ale Lui Hristos si cele care i se opun Lui – oricit de crestinesti ar parea acestea la prima
vedere.

Capitolul 18
Calea Filozofilor

Motto: “Dar un lucru trebuie: caci Maria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea.”
Luca 10:42

Pe linga faptul ca-si insema gindurile si ideile sub forma umor mici eseuri Eugen ar fi dorit sa
redacteze o adevarata carte care sa fie o prezentare sistematica a tot ceea ce credea el ca are de
spus.
In 1959 a conceput o varianta largita si imbunatatita a lucrarii pe care o redactase in 1957 la
cursul lui Allan Watts: “Pseudo-religia si epoca moderna”. Urma sa fie o analiza generala a
apostaziei si a diverselor surogate pe care lumea moderna le furniza pentru a satisface foamea
naturala a omului pentru religie. “Omul traieste numai prin credinta…”, scria Eugen in
notitele sale. “Implinirea unui om, umanitatea lui, poate fi apreciata dupa calitatea credintei
sale si prin obiectele credintei sale.
Omul modern crede in masini, in bunastare materiala, in substantialitatea a tot ceea ce este
evident; aceasta este o credinta marunta, o credinta a oamenilor mici. Crestinul crede in
Dumnezeu si in viata de Apoi, in nesubstantialitatea a tot ceea ce este evident, in caracterul
trecator al acestei lumi si in venirea alteia noi, transfigurate; daca exista vreo credinta demna
de un om, atunci aceasta este”. Si dupa cum sublinia Eugen, numai intr-o credinta ca aceasta
isi poate gasi omul adevarata fericire.
“Omul inseteaza dupa ceva ce este mai mult decit el insusi, mai mult decit lumea; este foamea
omului dupa Dumnezeu, de a fi partas naturii Sale si care nu-l lasa sa se multumeasca cu mai
putin. Si aceasta foame este atait de arzatoare in viata omului modern, incit astazi ea se
manifesta mai mult ca oricind, chiar in ciuda faptului ca oamenii nu mai sint constienti de ea.
De fapt, mult din caracterul “irational” al istoriei contemporane este o rezultanta tocmai a
acestei neconstientizari din partea omului a ceea ce doreste el cu adevarat.”
Dupa ce a incercat diverse abordari ale subiectului si numeroase variante de titlu, si-a dat
seama ca cel de “Pseudo-religia si epoca moderna” era prea putin cuprinzator. Pseudo-religia
cuprindea doar un aspect al fenomenului de apostazie, pe care el intentiona sa-l studieze.
Toata lucrarea sa era centrata pe ideea ca in fata omului stau doua credinte: credinta in
Dumnezeu cel Vesnic sau credinta in lumea vremelnica si trecatoare si ca societatea moderna
era produsul celei de a doua. Pina la urma s-a decis si asupra unui titlu cu implicatii destul de
vaste: “Imparatia omului si Imparatia Lui Dumnezeu”.
Urma va fie o lucrare monumentala, care-i solicita toata energia mentala de care dispunea si
de-acum incolo era singurul lucru care-i capta atentia. Deja, cariera universitara incepea sa
paleasca in fata proiectului sau; dorea sa se descotoroseasca pentru totdeauna de cariera
universitara, dar deoarece nu era un om al deciziilor rapide si cum stia ca vestea ar zgudui-o
pe mama sa, a pus la cale un plan. Urma sa-i spuna ca pleaca de la facultate doar pentru un an
ca sa-si poata scrie cartea, dupa care va lua o hotarire finala in ceea ce priveste viitorul lui.
Pe 14 iunie 1961, dupa ce si-a predat lucrarea de masterat, a scris parintilor sai urmatoarea
scrisoare:
“Liebe Eltern
Astazi este o zi foarte caldurosa – cam prea cald si pentru San Francisco. Mi-am terminat in
sfirsit teza si am predat-o vinerea trecuta, insa ei nu se prea grabesc cu acordarea diplomelor –
cine stie, doar poate prin septembrie. Deocamdata ma ocup tot de problemele mele chinezesti,
caci il ajut pe fostul meu profesor Gi-ming sa traduca un articol din chineza pentru o revista
de filozofie. Ipocrizia care bintuie lumea academica parca nicaieri nu e mai evidenta decit aici
si ca sa fiu mai concret, ca in cazul lui. Stie despre filozofia chineza mai mult decit oricine din
tara aceasta si a studiat cu filozofi si intelepti adevarati din China, insa nu poate obtine nici un
post in nici o universitate americana deoarece nu are titluri universitare obtinute in facultatile
americane si pentru ca nu e bun de gura – cu alte cuvinte, e prea cinstit...
Este adevarat ca si eu tot lumea universitara am ales-o, caci Dumnezeu mi-a dat minte ca sa-I
slujesc, iar lumea universitara este locul in care de obicei te folosesti de minte. Insa dupa 9-10
ani iti cam dai seama cum stau lucrurile. Mintea este respectata doar de citiva dintre profesorii
de moda veche, care oricum in curind vor muri. In ceea ce-i priveste pe ceilalti, mintea este
doar o modalitate de a face bani si de a obtine un loc cald in viata – ca sa nu mai vorbim de
faptul ca ei folosesc mintea, ca pe o jucarie cu care fac tot felul de comicarii, pentru care
evident ca incaseaza bani. Iubirea de adevar a disparut dintre oamenii zilelor noastre; cei care
au minte, trebuie sa si-o prostitueze ca sa se poata descurca. Eu n-am putut face asta, caci
nutresc o prea mare dragoste pentru adevar. Consider slujba de la facultate la fel ca oricare
alta – insa n-am de gind sa devin sclavul ei.
Simt ca la facultate nu-L slujesc pe Dumnezeu, ci doar imi castig existenta. Daca vreau sa-L
slujesc pe Dumnezeu pe lunea aceasta si sa-mi salvez viata de un esec total, va trebui sa o fac
in afara facultatii.
Am reusit sa economisesc ceva bani si am si o promisiune de lucru pentru viitor, asa ca voi
putea trai pe cont propriu aproximativ un an, ca sa pot face ceea ce-mi dicteaza constiinta – si
anume, sa scriu o carte despre starea spirituala a omului de astazi, despre care, prin darul Lui
Dumnezeu cunosc cite ceva. Mai mult ca sigur ca nu se va vinde bine, caci oamenii in general
incearca sa uite despre lucrurile pe care le voi scrie in carte; prefera sa faca mai curind bani
decit sa-L slaveasca pe Dumnezeu. Stiu ca aceasta generatie este tare amestecata. Singurul
meu neajuns este ca eu nu sint “amestecat” si sint prea constient de datoria si menirea omului
– adica de a-L slavi pe Dumnezeu si Fiul Lui, de a se pregati pentru viata de dincolo si nu de
a-si asigura un confort si fericire in lumea aceasta prin exploatarea aproapelui si uitarea de
Dumnezeu.
Stiti ce s-ar intimpla daca Hristos ar umbla prin lume astazi? Probabil ca l-ar interna intr-un
ospiciu si l-ar droga cu tot felul de medicamente. Lumea L-ar cracifica si acum tot la fel cum
au facut-o si acum 2000 de ani, caci lumea nu si-a invatat nici pina in ziua de azi lectia, cu
exceptia citorva forme sofisticate de ipocrizie. Si, ginditi-va ce s-ar intimpla daca intr-o buna
zi, le-as spune studentilor mei ca invatatura acestei lumi nu face doi bani si ca singurul lucru
care merita facut este slavirea Lui Dumnezeu, acceptarea Dumnezeului-om care a murit
pentru pacatele noastre si pregatirea pentru lumea cealalta?! Probabil ca ar ride in hohote, iar
sefii mei m-ar concedia fara prea multa vorba – caci este impotriva legii sa propovaduiesti
Adevarul in universitatile noastre. Spunem ca traim intr-o societate crestina, dar de fapt nu
este adevarat; traim intr-o societate care este mai mult pagina, mai uritoare de Hristos decit
lumea in care a trait odinioara Hristos.
Nu de mult, fiind invitat la universitatea din Los Angeles, un preot catolic a avut tupeul sa
spuna ca in respectiva universitate domneste o atmosfera pagina; bineinteles ca a fost imediat
etichetat de oficialitati drept “fanatic” si “nebun”, numi ca el a spus adevarul – oamenii insa
urasc adevarul si din aceasta cauza pamintenii l-ar crucifica inca odata pe Hristos daca s-ar
mai cobori inca odata in mijlocul lor.
Sint crestin si am de gind sa fiu un crestin cinstit Hristos ne-a spus sa ne vindem averile si sa-i
urmam Lui. Sint foarte departe de porunca aceasta. Voi incerca insa sa nu string mai multi
bani decit strictul necesar; daca voi putea, voi face lucrul acesta muncind un an sau doi la
universitate; restul vietii mele, cu darurile care mi Le-a dat, vreau sa o pun in slujba Lui
Dumnezeu. Anul acesta cred ca am ocazia sa o fac si deci o voi face. Boodberg, profesorul
meu, este rus (am impresia ca iubirea Lui Dumnezeu este mai profund implantata in poporul
rus decit in celelalta) si n-a avut nimic impotriva sa parasesc facultatea un an de zile; el stie
prea bine ca iubirea de adevar, iubirea de Dumnezeu este infinit mai importanta decit iubirea
de bani, de faima si siguranta personala.
Nu pot decit sa-mi urmez constiinta; nu pot sa fiu fatarnic cu mine insumi; si simt ca am
dreptate. Daca ceea ce fac eu pare nebunie in ochii lumii, nu pot sa raspund decit cu cuvintele
Sf. Apostol Pavel: “Toata intelepciunea lumii este nebunie in ochii Lui Dumnezeu”. Si asta
noi uitam prea des. Acum ma intorc la traducerea mea in chineza.
Salutari lui Eileen,
Cu dragoste, Eugen”
Mama lui Eugen a fost de-a dreptul ingrozita cind a auzit de planurile fiului ei de a parasi
universitatea “pentru un an sau doi”. Fusese atit de mindra de bursele lui, de apartenenta lui la
fratia “Phi Beta Kappa” si de toate celelalte incit si acum se intreba ce se va alege de toate
acestea?… Se parea ca el, in care-si pusese atitea sperante, nu va calca niciodata pe urmele
instaritului sau frate Franklin, ci mai curind pe acelea ale tatalui sau – paznicul de noapte.
Inca nu putea intelege ca Eugen era chemat pe o cale speciala si aceasta se putea face nuamai
abandonindu-le pe cele obisnuite.
Eugen devenise unul din “tinerii furiosi” ai generatiei sale, cu o mica diferenta totusi: in timp
ce prototipul “tinarului furios” pasea in cultura moderna cerind o noua ordine, Eugen pasea in
cultura veche, retragindu-se catre vechea ordine in a carei mentalitate se mai puteau simti
demnitatea si intelegerea.
Unul din lucrurile care-l enervau cel mai tare la universitate, era sa-i auda pe profesori zicind:
“Uite, tine ideea aceasta, joaca-te putin cu ea si vezi ce poti scoate din ea.”
La un moment dat, la sectia de chineza a fost dat publicitatii un studiu comparativ ce avea ca
tema WC-urile din China veche, lucrarea a fost apreciata ca fiind foarte reusita si de mare
importanta. De vreme ce Eugen nu se putea inchipui pe sine decit studiind cultura vechii
Chine decit prin prisma cautarii adevarului, faptul ca altii puteaa sa-si gaseasca sursa de
inspiratie in lucruri atit de lumesti, ii dovedeau inca odata ca nu se afla in locul potrivit. Ani
mai tirziu si-a adus aminte cit de aclamata a fost lucrarea cu pricina, fiind considerata “ultimul
racnet” in domeniu, fapt ce l-a convins definitiv sa paraseasca lumea academica.
Era dornic sa paraseasca lumea academica si sa urmeze calea inteleptilor, fiind hotarit sa
suporte toate greutatile care s-ar fi ivit pe drum. La sfirsitul lui 1960, nota in jurnalul sau:
“A fi un filozof – dar nu unul de facultate sau unul profesionist – ci un om pentru care a trai
inseamna a “gindi”, inseamna multa suferinta.
Calea “filozofului adevarat” – este aceea a filozofiei privita ca problema de viata si moarte. El
trebuie sa fie atit de atasat gindirii incit trebuie sa abandoneze toate celelalte lucruri pentru ea;
si totusi trebuie sa fie suficient de detasat de ea, ca sa nu o transforme intr-un idol, care sa se
interpuna intre el si Adevar. Eu insa am tot respectul chiar si pentru cei care fac din gindire un
idol – cu conditia sa nu renunte la acest idol de dragul “bunului simt” si “sigurantei
personale”. Consider ca Nietzsche a fost un om deosebit de integru, caci a gindit pina a murit;
nu acelasi lucru insa il pot spune si despre Hume, care nici la sfirsitul vietii sale nu realizase
importanta gindirii. Insa, cel mai mare “filozof” este acela care gindeste pina la moarte si care
in final accepta ceea ce se afla dincolo de gind. Insa ca sa ajungi asa departe, trebuie sa fii mai
mult decit un “filozof”, trebuie sa fii intru totul Om.
Insa sa ma intorc de unde am plecat; a gindi inseamna a suferi. O idee, daca-ti apartine, nu
este pur si simplu doar “gindita” – este adusa pe lume prin traire si suferinta”.

§§§§§

Un timp, dupa ce a parasit universitatea, a mai pastrat legatura cu Prof. Boodberg luind chiar
si masa uneori la resedinta acestuia. Gi-ming a parasit orasul San Francisco pe neasteptate. “A
plecat in stil guenian”, nota Eugen “adica fara sa lase vreo urma sau vreo adresa”. “Si acum
ma gindesc cu placere la el, insa dupa ce am devenit ortodox mi-am dat seama cit de limitata
era totusi invatatura sa: mostenirea spiriturila chineza, spunea el, va disparea in intregime
daca dictatura comunista mai dureaza inca 20 de ani in China. Spre deosebire de ea,
crestinismul ortodox era facut sa supravietuiasca la tot si la toate si sa dureze pina la sfirsitul
lumii – si asta, nu pentru ca a fost transmis din generatie in generatie, ca si toate celelalte
traditii ci pentru ca a fost dat de Insusi Dumnezeu oamenilor.”
Acum ca s-a vazut scapat de obligatiile de la facultate, Eugen a inceput sa-si ia cartea in
serios. Incepu cu multa staruinta sa stringa date si informatii legate de trecutul, prezentul si
evolutia viitoare a apostaziei. Citea enorm. Frecventa asiduu bibliotecile si anticariatele din
oras de unde se intorcea cu bratele pline de carti, la care se adaugau si numeroase taieturi de
ziare si reviste care tratau acest subiect.
Traia exact asa cum isi propusese – adica in suferinta, de dragul filozofiei, de “dragul iubirii
de intelepciune”. Odata luata hotarirea de a nu se intretine din meseria de profesor de
facultate, isi cauta muncile cele mai de jos, din restaurante, autobuze sau mai tirziu, chiar si ca
paznic de noapte. Deoarece toata viata sa lucrase intr-un mediu universitar, toate aceste munci
i se pareau foarte obositoare.
“Acum inteleg oarecum situatia proletariatului indoctrinat cu atita munca”, ii scria el lui
Alison. Insa, in cazul lui era o alegere premeditata: el isi dorea o munca care sa nu-i consume
energia mentala, ca astfel sa poata avea mintea libera la lucrul cu cartea sa.
Asa cum le scrisese si parintilor sai, avea putine sperante ca lucrarea sa sa fie un best-seller.
Facuse sacrificiul acesta doar din iubire pentru Adevar. “Trebuie sa ne descotorosim de toate,
noi cei ce vrem sa cunoastem Adevarul – caci daca cauti Adevarul dintr-un alt motiv decit
dintr-o puternica dorinta de a-L afla, sau daca vrei cumva sa cistigi foloase de pe urma Lui,
daca nu-L iubim doar de dragul Lui – atunci nu sintem adevarati iubitori de Adevar, nu-L vom
putea gasi si nu ne vom putea elibera.

Capitolul 19
O perspectiva clarificata

Motto: “Timpul deosebirilor a trecut…” Soren Kierkegaard

Pe timpul cit concepea “Imparatia omului si Imparatia Lui Dumnezeu”, Eugen isi lamurise
multe din intrebarile care-l framintasera pe timpul lucrarii “Pseudo-religiei”. Partea care-i
daduse cea mai mare durere de cap era aceea a Crcstinismului si a relatiei sale cu celelalte
religii. Considera tema aceasta atit de importanta incat se gindea chiar sa scrie o carte separata
pe aceasta tema.
In 1959, facuse chiar o incercare de a asimila intr-un fel teza “unitatii transcedentale a
religiilor” in filozofia crestina, afirmind ca toate religiile adevarate asigura cai efective de
mintuire sau de sfintire, insa numai prin intruparea Lui Iisus Hristos, consecintele pacatului
originar au fost indreptate. Notitele sale din 1961 aveau deja mult mai multa consecventa si ce
era mai important era ca nu se contrazicea deloc in afirmatiile sale. De acum incolo, nici
macar coAceptul “unitatii transcedentale” nu mai reprezenta o piatra de poticnire pentru el.
“Adevarul revelat religiilor non-crestine este divers”, scria el. “Fara indoiala ca fiecare religie
detine adevarul, insa in diverse proportii. Nici unul din adevarurile continute de diversele
religii nu este egal intre ele si nici unul din adevarurile lor nu poate fi comparat cu cel al
Crestinismului, care din acest puAct de vedere este unic – fapt pe care nici una dintre religiile
necrestine nu poate sa-l recunoasca.
“Egalitatea” si “unitatea transcedentala” a religiilor sint notiuni ce tin de mentalitatea
“simplista”, moderna, care este iacapabila de a intelege diferentele esentiale dintre religii si de
a aprecia unicitatea Crestinismului care prin comparatie cu ele – dintr-un anume si esential
puAct de vedere – nici macar n-ar trebui sa fie numit “religie”.
Recitind citeva eseuri de-ale lui Ananda Coomaraswamy, unul dintre sustinatorii “unitatii
transcedentale” ce odinioara il influentase destul de mult, Eugen nota:
“Cit de indepartat mi se pare acum acest partizan al “Intelegerii reciproce”, a tolerantei intre
“Est si Vest”, a cetateniei universale si a “philosophia perennis et universalis” a religiilor... Si
indepartarea, lui tot mai evidenta se datoreaza faptului ca cel putin o parte din cele pe care le-
a sustinut au sanse sa se infaptuiasca: Sosirea “Invatatorului universal” este o idee tot mai
familiara unor sectoare din cadrul “religiilor comparate” fiind insotita si de introspectiuni
autetice in multe din elementele comune tuturor religiilor. Si oare nu tot invatati trebuie sa-i
numim si pe acesti oameni?!
Hristos nu cere de la noi “sa intelegem”, ci sa suferim, sa murim si sa inviem pentru El... Fara
nici o indoiala, Hristos este fundamentul spiritual al civilizatiei occidentale desi El nu a
pomenit nici un cuvint despre “religiile cornparate”. Caci toata cunoasterea “inteleptilor”
moderni luata la un loc nu este poate atit de profunda ca aceea a crestinilor “naivi si simpli”
pe care ei ii caineaza si care orbi fiind la “intelepciunea” celorlalte religii se tin totusi strins de
“nebunia” divina in Hristos care, desi nu e foarte de inteles, este totusi mai inteleapta decit
toate acestea.”

§§§§§

Eugen deci, nu nega adevarul continut de celelalte religii, ci le sublinia doar lipsurile.
A intocmit un studiu asemanator si in ceea ce priveste relatia dintre Ortodoxie si Catolicism:
“Desi Biserica Catolica a pierdut teren si continua sa piarda si in continuare in fata
mentalitatii moderniste – a ramas totusi in legatura cu acel adevar revelat de Persoana
Dumnezeului- Om Iisus Hristos si l-a transmis neintrerupt prin succesiune apostolica. Insa
ceea ce a fost transmis printr-o intelegere imperfecta in Biserica Catolica, a fost transmis in
plenitudinea ei de Estul crestin ortodox, care a pastrat intact acest Adevar pina in zilele
noastre – spre deosebire de Biserica Catolica care prin schisma petrecuta cu aproape un
mileniu in urma, s-a departat de la ea.”
Ajungind cu studiile pina aici, Eugen preciza puActele cheie de unde urma sa inceapa in
cartea sa studiul erorilor modernismulai: “Modernismul fiind o deviatie a Adevarului crestin,
poate fi inteles in intregime numai facindu-se referire la acel Adevar, prin negarea caruia el isi
datoreaza intreaga sa existenta. Etalonul de masurare a modernismului este si va fi doar
Adevarul crestin. Inainte de aceasta, s-au mai facut incercari de a gasi aceasta masura si in
Evul Mediu apusean, insa chiar si intr-o perioada atit de timpurie, Crestinismul apusean taiat
prin schisma de la intreaga Biserica a Lui Hristos, avea in interiorul ei erori si distorsiuni.”
Eugen avea convingerea ca actuala apostaziere a culturii apusene isi avea originea tocmai in
schisma Bisericii de la Roma din secolul XI. “Fara nici o indoiala ca modernismul nu a fost o
miscare subita si arbitrara, ci a avut profunde radacini in personalitatea omului din apus.
Numai in Crestinismul rasaritean ortodox poti gasi etalonul cu care sa poti masura negarea
Adevarului crestin – adica a Modernismului.”
Eugen a inteles ca etalonul crestin ortodox era prin insasi natura sa radical impotriva
constiintei moderne. Intr-o incercare de prefata a cartii sale, el s-a justificat prin aceea ca
poate unii ar avea de obiectat impotriva acestui “ton intransigent” si “sa-l acuze” ca ar ofensa
multe convingeri de buna credinta, dar total opuse Ortodoxiei. Primii care s-ar simti jigniti ar
fi aceia mai putin curajosi care sustin sus si tare ca sint fie pentru fie impotriva Lui Hristos,
hotarire care nu transpare insa nici macar in vreun coltisor al fiintei lor sau aceia care-si
traiesc viata ca si cum aceasta ar fi un lucru “neutru” sau “academic”. Acestora le sugera ca
“indiferent ce ar fi fost inainte de Hristos, acum, dupa venirea Lui, nu mai poate fi in nici un
caz vorba de neutralitate”. Pentru ceilalti “care neaga un Crestinism a carui natura nu o
cunosc”, Eugen facea remarca ca, “Crestinismul in toata plinatatea sa nu este mai bun, ci
poate “chiar mai rau (din puActul lor de vedere) decit si-ar putea ei inchipui: este mai curind o
“insulta” la adresa “intelepciunii si instinctelor” lumii acesteia, este mai putin compromitator
si mai intolerant... este locul in care este implicat Adevarul Cel Viu.”
Eugen a dorit sa faca clar cititorilor sai faptul ca intransigenta etalonului reflectat in cartea sa,
reiese din convingerea sa in universalitatea Adevarului Crestin Ortodoa si nu din vreo falsa
poza teologica sau spirituala. Fiind nou in Ortodoxie si inca nefiind membru depDin al ei, stia
ca nu are nici un drept sa teoretizeze prea mult pe marginea acestui subiect... Si-a permis
astfel sa adopte doar un ton “filozofic”. Ca o coAcluzie la prefata sa el scria:
“Autorul nu este nici calugar si nici teolog, isi ilustreaza pozitia sa in lume si implicarea sa in
insasi erorile pe care incearca sa le exploreze si care l-au determisat sa se hotarasca a scrie o
carte ca aceasta. Daca analiza pe care o va face erorilor va fi in mare parte corecta, asta nu
inseamna ca intelegerea sa asupra adevarurilor spirituale este tot atit de profunda pe cit ar
avea-o cineva cu o viata spirituala mult mai bogata. Deci toata “filozofia”, in special o
“filozofie religioasa” ca aceasta, trebuie sa fie raportata unei corectii mai inalte, oferite de
teologie si de o introspectie mai profunda a celor mai inaintati in viata duhovniceasca. Deci,
daca in aceasta lucrare se vor gasi erori dogmatice sau de credinta, le vom deferi inaltei
autoritati a Bisericii, ale carei invataturi vor fi corectarile acelora. Acest lucru este important
de precizat deodrece “filozofia religioasa” a autorului este rodul credintei sale ortodoxe ruse,
iar in timpurile de azi “filozofia religioasa rusa” a avut o tendinta nefericita si o reputatie de a
fi “extraordinar de libera”, de multe ori prea aproape chiar de o eventuala erezie.
Un caz deoseoit de elocvent este acela al lui Nicolai Berdyaev, un filozof cu o profunda putere
de introspectie istorica si sociala, care a fost dus de curent datorita unui “individualism”
excesiv, care l-a determinat sa se situeze in afara si deasupra Bisericii si sa-l faca sa-si
considere parerile personale in ceea ce priveste temele teologice (asupra carora avea o
cunoastere foarte limitata) de o valoare mai mare decit invatatura universala a Bisericii.
Autorul spera cu siaceritate ca aceasta carte sa fie mai putin “originala” si in schimb o mai
smerita contributie la “filozofia religiilor”“.

Capitolul 20
Imparatia Omului si Imparatia Lui Dumnezeu

Motto: “Fiecare om, in virtutea umanitatii sale, trebuie sa se aleaga sau pe sine sau pe Hristos.
De fapt, fiecare om face o alegere, caci noi de fapt sintem ceea ce alegem. Si prin alegerea
noastra indicam preferinta noastra pentru o imparatie sau alta.”
Eugen Rose
Motto: “Pocaiti-va: caci s-a apropiat imparatia cerurilor.”
Matei 4:17

Din motive pe care le vom explica mai tirziu, cartea lui Eugen despre “filozofia religiei” nu a
fost niciodata terminata. Bucati din ea au fost dactilografiate, insa cea mai mare parte a ei au
ramas sub forma unor note si idei sistematizate pe subiecte. Notitele erau complete, caci se
pare ca Eugen nu a lasat piatra neintoarsa in cercetarile sale.
Sfinti, teologi, istorici, artisti, oameni de stiinta, personalitati actuale sau din vechime,
personaje de roman – toate au fost studiate tocmai pentru a putea furniza un cadru studiului
critic pe care-l intreprinsese asupra civilizatiei occidentale. Un mare numar de pagini aveau pe
ele data redactarii lor, caci era constient ca conceptia sa filozofica se maturiza pe parcursul
lucrarii. Ultima schita de continut a lucrarii sale cuprindea urmatoarele aspecte:

Introducere: Situatia contemporana a lumii si Bisericii

Partea 1: Cele doua Imparatii, sursa si puterea lor
Capitolul 1: Doua iubiri si doua credinte: lumea si Dumnezeu
Capitolul 2: Puterea lumii si puterea Lui Hristos
Partea 2: Imparatia omului in epoca moderna
Capitolul 3: O interpretare ortodoxa crestina a epocii moderne
Capitolul 4: Idolii lumii epocii moderne
A. Cultura/Civilizatia, privite prin prisma spiritualitatii crestin-ortodoxe
B. Stiinta si Rationalismul, judecate prin prisma Intelepciunii divine
C. Istorie si progres, privite prin, teologia ortodox crestina a istoriei
Partea 3: Vechea ordine si “Noua ordine”
Capitolul 5: Vechea ordine: Imperiul crestin ortodox
Capitolul 6: Instaurarea (Sosirea) “Noii ordini”: Revolutia epocii moderne
Capitolul 7: Radacinile revolutiei: Nihiismul
Capitolul 8: Telul revolutiei: Mileniul Antichristului
Partea 4: Spiritualitatea crestirn-ortodoxa, si “Noua spiritualitate” (aproximativ 4 capitole)
Partea 5: Sfirsitul celor doua Imparatii
Capitolul 13: “Noul Crestinism” si domnia Antichristului
Capitolul 14: Imparatia cerurilor

Din aceste aproximativ 14 capitole, doar acela legat de nihilism a fost dactilografiat in
intregime. Daca numai acest capitol cuprindea 100 de pagini, ne putem du seama la ce
dimensiuni inpresionante urma sa, ajunga cartea lui Eugen.
Citind miile de pagini de material adunat de Eugen, se poate observa ca majoritatea se bazau
pe negarea si foarte putine pe afirmarea faptelor din aceasta particularitate a lucrarii sale
reiese cu claritate si stareaa sufleteasca din acea perioada, in care se simtea mai indreptatit
scrie despre lumea raului, pe care o cunostea de ani de zile, decit despre sfera sfinteniei, pe
care abia daca o intrezarea. Aceasta unilateralitate a gindirii sale, nu-i afecteaza veridicitatea,
ci mai curind scote in evidenta nevoia de a dezvolta mai mult ”cealalta parte”, fapt care s-a si
intimplat. Minutiozitatea studiului sau era si un semn al unei rupturi definitive cu apostazia
culturii apusene; din acest punct, mai tirziu, a putut sa reefaca mostenirea spirituala
abandonata a culturii occidentale.

§§§§§

Pentru prima parte a lucrarii, Eugen a scris urmatoarea introducere:

“Cele doua Imparatii au fost cladite pe doua credinte: Imparatia Lui Dumnezeu pe credinta in
Hristos; Imparatia omului pe credinta in lume”. In mod aparent ultima dintre ele se bazeaza pe
“evidenta” si “necesitatea” ei, insa la un nivel mai profund ea este produsa de daruinta
omului: “Adevarul este ca omul lumesc nu este dornic de o alta lume. Deoarece o “alta lume”
vine cu o profunzime si o complexitate a existentei pe care oamenii in mod “natural” (in
starea lor cazuta) nu doresc sa o infrunte. “Lumea cealalta” distruge toata “pacea lumeasca a
mintii” si ii distrage pe oameni de la ceea ce este “evident” si de la simpla datorie de “a se
descurca” in lume”.
In prima parte, Eugen a continuat cu ideea ca desi crestinul pare sa fie un om care fuge de
realitate, totusi, mai curind el si nu omul din lume este adevaratul “realist”, deoarece doar el
singur poate infrunta existenta asa cum este: “Durerea, suferinta si moartea, inseparabil legate
de viata, sint acceptate in mod “teoretic” de lume, desi de fapt, ei fact tot ceea ce le sta in
putere ca sa le aboleasca sau cel putin sa le minimalizeze si sa priveasca doar partea
“pozitiva” a lucrurilor; Crestinul insa le accepta si chiar iese in intimpinarea lor, caci el stie ca
fara aceste incercari nu este posibil nici un progres in viata spirituala. Lumea trebuie
infruntata; insa prin Hristos noi cunoastem o putere care ne innobileaza cu o forta care sa ne
permita sa infruntam si sa invingem lumea.”

§§§§§

Partea a doua, intitulata “Imparatia omului in epoca moderna” trebuia sa includa o interpretare
crestin ortodoxa a mentalitatii moderne. Una din “legile” acestei mentalitati pe care Eugen
urma sa o elaboreze, era aceea a “simplificarii”, in care se vorbea despre naivitatea moderna
de a vedea lucrurile “spiritual”. De investigarea, potrivit credintei “stiintifice moderne” numai
a manifestarilor fizice ale lumii spirituale (“fenomenul”), omul amenintind sa dseschida o
adevarata “Era a magiei”. Aceasta a fost si una dintre ideile introduse de Soloviev in “Scurta
istorie despre Antichrist” in care o tehnologie de viitor era combinata intr-un mod misterios cu
fenomene aparent magice. “Omnivoritatea omului modern”, scria Eugen, l-a determinat pe
acesta sa gaseasca ceva cu care sa-L inlocuiasca pe Hristos – atitudinea aceasta scotind in
evidenta atit mania sa pentru tot felul de experiente cit si celebra sa “toleranta” (care de altfel
era destul de limitata) – si care in mod natural nu poate sfirsi decit in magie, perversiuni
morale, ocultism – care poate fi definit si ca “ultima etapa a experientelor sale”.
Analizind natura Modernismului, Eugen a dorit sa interpreteze potrivit invataturii crestin
ortodoxe trei “idoli” ai lumii epocii moderne. Pe primul dintre ei l-a numit “cultul
civilizatiei”. Subliniind citeva aspecte ale acestui idol, arata cum ii pot cadea in mreje
crestinii, facind din “serviciul in slujba umanitatii” un scop in sine; dupa care o analiza,
comparind-o cu adevarata mila crestineasca. Un crestin iu fata unei stringente nevoi umane,
reactioneaza nu numai din iubire, dar si in numele Lui Hristos. Insa atunci cind el incepe sa
gindeasca: “...este bine sa hranesti un om flamind, dar cred ca este mult mai bine sa hranesti
1000 – unul e ca o picatura de apa intr-un ocean”, atunci inseamna ca face din Crestinism un
“sistem”, ca-l reduce la o ideologie. Aducindu-si aminte de cuvintele Mintuitorului care
spunea: “Ii aveti intotdeauna pe saraci cu voi”, Eugen facea urmatoarea remarca: “Hristos nu
a venit sa hraneasca saracii, ci sa mintuiasca sufletele tuturur, atit flaminzi cit si satui.”
Al doilea idol al epocii moderne pe care Eugen dorea sa-l cerceteze era stiinta. “Stiinta
moderna”, scria el, “s-a predat pe sine in intregime in miinile “puterii”. Pina si “curiozitatea”,
radacina stiintei moderne, tinteste tot catre putere, caci cunoasterea obiectiva la care s-a ajuns
prin curiozitate este una in care “faptele” sint privite cu fiind la dispozitia cuiva. Apoi, facind
o comparatie intre stiinta si magie, afirma ca punctul lor de vedere este identic. Amindoua sint
preocupate de fenomene si de manipularea lor, de tot felul de minuni si de consecintele lor.
Amindoua reprezinta o incercare de implinire a dorintei, de inclinare a realitatii catre voia
proprie. Diferenta dintre ele este urmatoarea: stiinta (stiinta moderna) este magie
“sistematizata”; stiinta a reusit sa gaseasca o metoda pe cind magia mai actioneaza pe bijbiite
si in salturi. Da, intr-adevar stiinta se poate considera pe sine rationala (in cel mai ingust sens
al cuvintului) atit timp cit nu iese din laboratoare si este sclava tehnicii. Insa pentru cineva
care nu este atit de robit tehnicii, pentru cineva cu vederi mai largi – rezultatele stiintifice de
astazi, oare nu par un tarim magic?!”
Idolul stiintei moderne este legat de un al 3-lea idol descris de Eugen: credinta in progresul
istoric al umanitatii. Bineinteles ca Eugen privea aceasta credinta ca un revers al adevarului.
Potrivit parerilor contemporanilor sai, “progresul” civilizatiei a facut oarecum un salt de la
antichitatea clasica tocmai la Renastere, ca si cum aceasta ar fi fost o civilizatie medievala.
Opunindu-se acestei pareri, Eugen, nota ca:
“Renasterea a fost de fapt o tranzitie intre mentalitatea medievala si cea moderna, luind forma
unei degenerari foarte puternice daca o comparam cu cea anterioara ei si o forma timpurie de
haos, daca o comparam cu cea moderna”. In aceasta tranzitie, se nasteau noi forte care se
amestecau cu cele vechi. “In aceasta perioada”, continua el, “s-a incercat un compromis intre
Nou si Vechi, intre “Crestinism” si “Umanism”… Noile forte erau prea puternice ca sa se
multumeasca cu un compromis si Biserica si-a dat seama, mai devreme sau mai tirziu, ca
odata cu acest compromis isi vinduse sufletul.”
Eugen vedea secolul 18 ca o placa turnata in care “un modernism prea putin inclinat catre
compromisuri, trebuia eliberat ca sa faca tot ceea ce dorea in afara Bisericii (ignorind-o sau
atacind-o) si ca sa-si poata pune in practica propriile erori…
Din secolul 18, traim intr-o “lume noua”, o lume a carei continuitate a fost intrerupta, o lume
care nu mai este “data”, ci o lume pe cale de a fi construita, o lume din bucati, din care omul –
acum “impotriva” si nu de partea naturii si a Lui Dumnezeu – incearca sa-si construiasca un
camin, un oras, o Imparatrie – un nou Turn Babel.”
Tot in acelasi secol 18, s-a prabusit si ipoteza rationalista propusa odinioara de Descartes si
Bacon. In a doua jumatate a secolului 18, in sfera activitatii umane isi facea deja intrarea
irationalul asa cun s-a putut observa in cazul Revolutiei franceze ca si in noile forme de
abordare ale irationalului si irealului din domeniul artelor. Pentru Eugen, falsitatea ideii
moderne de “progres” a fost confirmata de inevitabila degenerare a rationalismului iluminist
si a umanismului intr-un fel de “subumanism”. “Humanismul”, scria el, “este o revolta
impotriva adevaratei naturi a omului si lumii, o fuga de Dumnezeu – centrul fiintei umane – o
negare a tuturor realitatilor fiintei umane, invesmintat intr-un limbaj opus tuturor acestora. Cu
alte cuvinte, subumanismul nu este un obstacol serios in infaptuirea umanismului; este telul si
punctul sau culminant. Numai in felul acesta, irationalismul din zilele noastre este o
demascare a irationalismului iluminist datorita tesaturii de minciuni si inselaciuni din care
este alcatuit.
Subumanismul ne invata ca “umanismul iluminist, care neaga adevarata natura a omului ca
chip al Lui Dumnezeu, nu este un umanism adevarat; irationalismul ne invata ca
“rationalismul” iluminist, care se rupe pe sine de Dumnezeu, “motivul” fundamental, nu este
in ultima instanta fundamental rational”.

§§§§§

Partea a treia care cuprinde o analiza a Vechii Ordini si a “Noii Ordini”, urma sa fie probabil
partea cea mai importanta a cartii. In aceasta sectiune a cartii el urma sa dea in vileag ceea ce
el numea radacina revolutiei epocii moderne: Nihilismul. Intr-una din lucrarile lui Nietzsche
gasise si o scurta definitie a ei, pe care o denumise obirsia nihilismului filozofic: “ca nu exista
adevar; ca nu exista o stare absoluta a lucrurilor – nici “un lucru in sine”. Acesta si numai
acesta era Nihilismul, si inca cel de factura cea mai extremista”. (1) Potrivit parerii lui
Nietzsche, secolul 20 urma sa fie un triumf al nihilismului”. Eugen scria ca “nihilismul a
devenit astazi atit de raspindit si cunoscut, s-a penetrat atit de profund si sistematic in mintile
si inimile oamenilor din zilele noastre incit aproape nu a mai ramas nici un “front” de unde sa
inceapa o ofensiva impotriva lui”.
“Problema nihilismului”, explica in continuare Eugen “este de fapt o problema a adevarului:
de fapt chiar problema adevarului... Astazi – cel putin conform mentalitatii obisnuite – nimeni
nu mai este atat de naiv incit sa creada in “adevarul absolut”; potrivit epocii noastre iluminate
tot adevarul este “relativ”. Expresia aceasta – “tot adevarul este relativ” – este traducerea
libera a propozitiei lui Nietzsche ca “nu exista adevar absolut”. Eugen facea remarca conform
caruia “adevarul relativ – cel putin in viziunea epocii noastre – era reprezentat de cunoasterea
stiintifica”, sistem care functioneaza de la presupunerea fundamentala ca “tot adevarul este
empiric, tot adevarul este relativ”.
Observa in continuare ca fiecare dintre aceste doua afirmatii nu reprezenta decit o auto-
contrazicere: “Prima dintre ele nu este empirica de loc, ci metafizica; a doua este absoluta prin
ea insasi”. Orice sistem de cunoastere trebuie sa aiba la baza un principiu absolut, metafizic,
“insa odata cu recunoasterea unui asemenea principiu, teoria “adevarului relativ” se
prabuseste, ea insasi fiind revelata ca o autocontrazicere absoluta.” Dezvoltarea gindirii
moderne “a fost un experiment din nenumaratele posibilitati de cunoastere deschise omului si
care pretindea ca... Nu exista Adevar Revelat...
Concluzia acestui experiment este o negare absoluta: daca nu exista Adevar Revelat nu exista
adevar deloc; cautarea adevarului in afara Revelatiei a ajuns intr-un punct mort... O
multitudine de lucruri demonstreaza aceasta; este deajuns sa privim la omul de stiinta care nu
mai cauta adevarul, ci aplicatiile tehnice ale unei cunoasteri care nu mai are decit o valoare
practica. Acest despotism al stiintei asupra vietii practice este contemporan cu inaugurarea
unei intregi serii de “revelatii” pseudo-religioase; cele doua sint simptome corelative ale
aceleiasi boli: abandonarea adevarului.”
Mentalitatea nihilista are ca singur scop declarat distrugerea credintei in Adevarul Revelat si
astfel sa ne pregateasca pentru o “Noua Ordine” in care nu se vor mai gasi urme din “vechiul”
mod de a privi lucrurile, omul urmind sa fie singurul Dumnezeu. “Aceasta mentalitate”
obseva Eugen, “se manifesta in fenomene tot atit de diverse pe cit de diversi sint oamenii care
o impartasesc”.
EI a sesizat ca astfel de fenomene se reduc de fapt la patru tipuri sau etape:
Prima etapa a fost Liberalismul, descris de Eugen mai mult ca un Nihilism pasiv decat unul
fatis, un teren de formare neutru al unor stadii mai avansate. Au fost pastrate si unele credinte
ale “Vechii Ordini” , insa fara semnificatia si puterea pe care au avut-o cindva. “Dumnezeul
pe care-l sustineau liberalii nu e o Fiinta, ci o idee…”
Deloc interesat in om, fara nici o putere de a actiona in lume (poate doar cu rostul de a inspira
“optimismul” lumesc) el este un zeu evident mai slab decit oamenii care l-au creat”. Tipul
liberal de guvernare este deasemenea slab, rasarit dintr-o incercare de compromis dintre doua
idei ireconciliabile: Guvernul ca institutie – stabilita de Dumnezeu cu suveranitatea investita
in monarhie si Guvernul in care “poporul” este suveran.
“In secolul 19”, continua Eugen, “acest compromis a luat forma monarhiei constitutionale – o
noua incercare de a uni o forma veche cu un continut nou; astazi principalele reprezentante ale
ideii liberale sint “republicile” si “democratiile” Europei occidentale si Americii, marea lor
majoritate pastrind un echilibru precar intre fortele de autoritate si Revolutie, in timp ce
declara ca de fapt cred in amindoua…
Un guvern trebuie sa conduca prin voia Lui Dumnezeu sau prin vointa poporului, trebuie sa
creada in autoritate sau in Revolutie; un compromis intre aceste idei este posibil doar in
aparenta si doar pentru un timp. Revolutia, ca si lipsa de credinta care a insotit-o intotdeauna,
nu poate fi oprita la jumatatea drumului; este o forta, care odata trezita nu se va opri decit intr-
un totalitarism al Imparatiei lumii acesteia. Istoria ultimelor doua secole n-a facut decit sa
dovedeasca acest lucru. Ca sa domolesti revolutia si sa-i oferi concesii – asa cum au facut
dintotdeauna liberalii, dovedind astfel ca n-au nici un fel de adevar cu care sa i se opuna,
inseamna de fapt sa amini, dar nu sa previi, realizarea sfirsitului ei”.
Cea de-a doua etapa a dialecticii nihiliste este Realismul, termen prin care Eugen dorea sa
includa diverse forme de “naturalism” si “pozitivism” si sa indice doctrina care a fost
popularizata de scriitorul rus Turgheniev sub numele de “nihilism”.
“Realismul”, scria Eugen, “consta in simplificarea a tot si a toate prin niste explicatii foarte
“evidente”, in transformarea a tot ceea ce a considerat omul “mai inalt” – probleme ale mintii
si sufletului – in chestiuni ce tin de “instinctele primare”: materie, senzatie, fizic...
Liberalul este indiferent fata de adevarul absolut, atitudine reiesita dintr-un atasament excesiv
fata de lumea aceasta; pe de alta parte, in cazul “realistului” indiferenta fata de adevar se
transforma in ostilitate si simplul atasament de lume se transforma intr-un devotament
fantastic fata de ea”.
In continuare, Eugen dadea ca exemplu “simplificarile Realiste” din dictaturile socialiste din
secolul 20, cu solutiile lor radical de simple la cele mai complexe probleme si, la un nivel mai
profund, “in ideile simpliste ale unor oameni ca Marx, Freud si Darwin, care scot si mai mult
in evidenta gindirea si viata contemporana.”
Incercarea Realismului de a eclipsa totul – mai putin poate realitatea materiala – a determinat
o reactie pe care Eugen a catalogat-o ca a treia faza a Nihilismului: Vitalismul.
Cu amenintarea pe care o reprezenta utopia realista – ca sistem tehnologic inuman – a
provocat izbucnirea a numeroase proteste in numele nevoilor umane care nu pot fi planificate
si sistematizate si care sint tot la fel de necesare – chiar daca se refera la o “fericire lumeasca”
– ca si cele mai evidente nevoi materiale. La origini, Vitalismul a imbracat diverse forme, cum
ar fi Simbolismul, Ocultismul si diverse forme de filozofie evolutionista si “mistica”.
In ea “lamentatiile oarecum justificate legate de pierderea valorilor spirituale devin stramosul,
pe de o parte unor fantezii subiective si chiar al satanismului actual - privit ca “revelatie a
lumii spirituale” – si pe de alta parte, al unui eclectism care-si extrage ideile din fiecare
civilizatie si fiecare epoca si stabileste legaturi in intregime arbitrare intre fragmentele gresit
intelese ale propriilor conceptii devalorizate. Pseudo-spiritualitatea si pseudo-traditionalismul,
fiecare sau luate impreuna sint elemente esentiale ale multor sisteme Vitaliste.” A continuat
apoi sa indice diversele manifestari Vitaliste din societatea moderna din care au iesit si
neobositele cautari ale omului de a gasi un substitut pentru un Dumnezeu care era mort in
inimile lor. “Indica aici, agitatia care cuprinsese domeniul politicii, criminalitatii, mass-mediei
si artelor; varietatile de “gindire noua” si “gindire pozitiva” care incearca sa utilizeze si sa
exploateze o vaga si imanenta forta; false forme de intelepciune orientala”, care pretind ca pot
sa invoce “puteri” si “aparitii”; cautarea fara discernamint a “constiintei”, “a intelegerii” si
“iluminarii”; a “cultului naturii” cu elementele sale “fundamentale”: trupul si sexul.
In etapa Vitalista, criteriul adevarului este substituit printr-un nou principiu: “cel datator de
viata” cel “vital”.
Acest principiu nou si “dinamic”, spunea Eugen, criticii artei si literaturii contemporane ca si
discutiile ce au ca tema, religia, filozofia si stiinta. “Astazi, nu exista calitati mai apreciate in
aceste domenii decit acelea de a fi original, experimental sau “interesant”; daca mai este pusa
cumva si problema adevarului este tot mai mult impinsa catre fondul ei si inocuita prin criterii
selective cum ar fi: “integritate”, “autenticitate” si “individualitate”.
Concluzionind consideratiile sale asupra acestui stadiu, Eugen scria:
“Vitalismul ultimului secol, a constituit un simptom fara gres al plictisului acestei lumi... Nu
este nici pe departe produsul “prospetimii”, “vietii” si “nerabdarii” pe care adeptii sai au
cautat-o cu atita disperare ci, al “coruptiei” si “necredintei” – nefiind decit ultima faza a unei
civilizatii pe moarte, pe care ei o urasc”. Astfel, in opinia sa, Nihilismul, dupa Vitalism, nu
mai putea trece decit printr-un singur stadiu hotaritor: acela al Nihilismului Distrugerii. “Doar
aici, in sfirsit”, scria el “gasim un Nihilism aproape pur”, o furie impotriva creatiei si
civilizatiei care nu se va linisti pina ce nu le va distruge cu totul”. Aceasta a fost si forma de
nihilism adoptata de nemilosul revolutionar rus Serghei Nechayev (modelul dupa care
Dostoievski a creat personajul Piotr Verkhovensky din romnanul “Demonii”) si al tovarasului
sau Mihail Bakunin care, intrebat odata ce ar face daca Noua Ordine pe care o visa ar deveni o
realitate, a raspuns cu franchete: “Atunci as incepe sa darim iarasi tot ceea ce am
construit.”(2)
Atins de acelasi duh, Lenin (care avea o mare admiratie pentru Nechayev) “si-a arogat o
putere nemiloasa si a inceput primul experiment al Europei, folosindu-se de o politica
neprincipiala “ca si Hitler, care a declarat inflacarat: “Putem fi distrusi, dar daca aceasta se va
intimpla vom
tiri o lume intreaga dupa noi – o lume in flacari”.
Eugen a continuat descrierea variatelor forme ale Nihilismului cu o investigare a izvoarelor
lor spirituale. Scria: “Nu sintem pregatiti sa intelegem natura sau succesul de care se bucura
Nihilismul sau sistematica aparitie a unor reprezentanti ai ei, cum ar fi Lenin sau Hitler, daca
nu-i vom cauta obirsia nicaieri altundeva decit in satanica vointa de a nega si de a se revolta”.
Negasind nici o explicatie rationala pentru sistematica campanie bolsevica de a dezradacina
credinta crestina, Eugen a vazut in Nihilism “un razboi nemilos pe viata si pe moarte
impotriva singurei forte capabila de a se opune bolsevismului si totodata de a-l discredita.
Atita timp cit credinta crestina va ramine vie macar intr-o singura persoana, Nihilismul va
esua!” Oamenii moderni, care asa cum spunea Nietzsche “l-au ucis pe Dumnezeu” in inimile
lor, acum au un Dumnezeu mort, un vid urias in centrul credintei lor, “Insa acestea”, scria
Eugen “nu sint decit momente de criza si tranzitie in istoria spirituala a omului” la sfirsitul
careia el asteapta sa “apara un nou zeu”. Bineinteles ca omul modern n-a ajuns aici doar prin
propria sa putere. “O inteligenta subtila”, continua el “se afla indaratul fenomenului de
Nihilism: este opera lui Satan”.
Expunind esenta spirituala a Nihilismului, Eugen a continuat sa analizeze programele sale
“pozitive” cu care el incerca sa-si duca la indeplinire scopurile sale satanice: “Primul si cel
mai important element in programul Nihilismului este distrugerea Vechii Ordini, hranita de
credinta crestina si din care oamenii isi trag radacinile... De aici inainte, intra in joc o trasatura
specifica a Nihilismului: Violenta. Dupa aceasta, urmeaza un stadiu de tranzitie intre
Revolutia Distrugerii si Paradisul pamintesc propus, stadiu cunoscut in doctrina marxista sub
numele de “dictatura proletariatului”.
Aici, Realistii, atit cei din regimul comunist cit si cei din lumea libera lucreaza sa ajunga la
“Noua Ordine”, “in care se vor gasi numai organizatii si multa eficienta, insa nicaieri iubire si
respect”.
Eugen sesiza deja simptome de-ale acesteia in “functionalismul steril al arhitecturii moderne
ca si in obsesia de a supune totul planificarii: “controlul nasterilor”, experientele care vizeaza
controlul ereditatii si al mintii ca si in toate schemele in care “precizia detaliului este unita cu
o insensibilitate ingrozitoare”.
Eugen sublinia ca distrugerea Vechii Ordini si organizarea unui pamint nou nu sint decit o
faza pregatitoare al unui plan mult mai important si mai amenintator ca oricind:
“transformarea omului”.
Acesta a fost visul lui Hitler, al lui Mussolini si a altor filozofi ca Marx si Engels care au
intrezarit o magica schimbare ce se putea opera asupra omului prin violenta revolutiei. Multi
filozofi si psihologi contemporani au facut numeroase constatari asupra schimbarilor
intervenite in om in violentul nostru secol, spunind ca omul a devenit un dezradacinat si ca
individul s-a redus la nivelul cel mai primitiv si mai prirnar.
O imagine a “omului nou” poate fi gasita in pictura si sculptura contemporana, care a aparut
cu predilectie dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. “Noua arta”, scria Eugen “sarbatoreste
aparitia unei noi specii, a unei creaturi a adincurilor, a subumanitatii.” Insa, pe linga aceasta
imagine a unei diformitati fara speranta, mai exista si un curent de optimism, care si-a produs
propriul sau “om nou”, “pozitiv”, un om “atit practic cit si idealist”, nerabdator si gata sa
colaboreze in rezolvarea celor mai dificile probleme ale zilei.”
“Atit imaginile pozitive cit si cele negative”, scria Eugen, “nu sint decit una si aceeasi fata, de
la moartea omului asa cum il stim – traitor pe acest pamint ca un pelerin, stiind ca Raiul este
adevarata sa patrie – si tintind catre nasterea “omului nou”, apartinind numai materiei,
nestiind nici de speranta si nici de disperare, ci doar de lucrurile acestui pamint. Astfel, epoca
negarii si Nihilismului, ajunse in faze foarte avansate, se va incheia; “Omul nou”, nu mai este
de mult interesat de Adevarul Crestin ca sa mai aiba vreun interes ca sa-l mai nege; intreaga sa
atentie este indreptata acum asupra lumii.”
Nihilismul ajungind la sfirsitul programului sau, tinteste deja la scopul final. Asa cum bine
sesiza Eugen, diversele conceptii privitoare la “omul nou” – gasite in realismul lui Marx si in
vitalismul numerosilor ocultisti si artisti – sint doar schite preliminare ale Supraomului, pe
care Nietzsche doar le-a intrezarit prin urzeala Nihilismului. Si asa cum Nimicul, zeul
Nihilismului, nu este decit un vid, o asteptare ce urmeaza a fi implinita prinrevelatia vreunui
“nou zeu”, asa si “omul nou”, pe care Nihilismul l-a deformat, redus si lasat fara credinta si
orientare, a devenit “deschis si receptiv” unor noi descoperiri, revelatii sau a vreunei porunci
de a fi remodelat in forma sa definitiva. In conjunctura cu crearea acestei noi specii de om,
Nihilismul se straduieste sa creeeze “o Ordine cu totul aparte, pe care cei mai inflacarati
aparatori ai ei, nu ezita sa o nuneasca “Anarhie”. Daca Nihilismul este o chestiune de Adevar
– Anarhia este o chestiune de Ordine – a unei ordini fara Adevarv. Nihilismul reprezinta
mijlocul, Anarhia – implinirea ei.”
Eugen scria ca “in mitul marxist – “Statul nihilist trebuie sa “se ofileasca”, lasind in urma o
ordine umana unica in istoria omenirii, pe care n-ar fi deloc exagerat sa o numim “Epoca de
aur”. Visul revolutionar al acestei “Epoci de aur antichriste” este un vis “apocaliptic”, o
stranie inversiune a sperantei crestine in Rai. Este viziunea domniei lui Antichrist, imitatia
satanica a Imparatiei Lui Dumnezeu. Daca nihilistii isi vad telul revolutionar “dincolo de
Nihilism” sub forma unei domnii a “iubirii”, “pacii” si “fraternitatii”, aceasta se intimpla
deoarece “prin transformarea nihilista a lumii, ei de fapt chiar au inceput sa traiasca in
Imparatia Revolutiei, sa vada totul asa cum vede si Satan, contrar deci perspectivei Lui
Dumnezeu.”

§§§§§

In partile 1 si 2, Eugen planuise sa analizeze ideile moderne care incepusera sa schimbe omul.
In partea a 3-a era prevazuta descrierea organizarii si sistematizarea acestor idei care cereau si
o noua conceptie asupra ordinii (Anarhia) bazata pe o noua conceptie asupra adevarului
(Nihilismul). In partea a 4-a urma descrierea “Noii Spiritualitati” care trebuia sa infloreasca
de pe aceste baze, facind oamenii sa le accepte ca naturale si spontane, asa cum au acceptat
odinioara si Adevarul crestin. Desi partea a 4-a a lucrarii nu a depasit niciodata faza de
insemnari, multe din ideile sale au fost incorporate 14 ani mai tirziu in lucrarea “Ortodoxia si
Religia viitorului”. La inceputul acestei parti, intentiona sa dezvaluie originea filozofica a
“Noii Spiritualitati”. Aceasta reorientare, el o vedea odraslind din timpul lui Immanuel Kant si
a Idealismului german, cind mintea omului ia locul Lui Dumnezeu, ca centru al universului.
De acest punct de vedere “psihocentric” se lega si o alta consecinta a filozofiei lui Kant:
Subiectivismul, adica ideea ca: “Nu exista
sau sistematizarea adorarii sinelui.
Atit “psihocentrismul” cit si Subiectivismul au dus la ceea ce Eugen a numit “cultul
cunoasterii”. Cind omul si nu Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, este privit ca centru al
existentei, el devine mic si, cel putin dupa noile principii, cauta “inspiratii” de moment, care
sa-l faca sa uite micimea de a fi fiinta omeneasca. Cultul “trairii religioase”, scria Eugen,
“este substitutul adevaratei trairi spirituale – a Dumnezeirii sau Mintuirii – a trairii de Crestin.
Eugen a dorit sa precizeze clar “diferenta abisala dintre cele doua cunoasteri: intre
cunoasterea centrata pe sine, care poate fi “obtinuta (prin drog, hipnoza si alti “stricatori de
minte”; sau printr-o introspectie estetica sau “cosmica”) si care da o traire foarte speciala care
poate permite omului o mica strafulgerare in alte realitati decit cele de fiecare zi... Acestea
insa sint neputincioase in a transforma omul in intregime si permanent, iar in contextul
modern tind sa faca o persoana sa creada ca el este cineva foarte “special”, daca are aceasta
cunoastere, impingindu-l catre alte inselari si iluzii. Intre aceasta experienta partiala, care nu
este “religioasa” in ea insasi, ci uneori chiar demonica (neancorarea dogmatica a omului
modern, il predau demonilor legat de miini si de picioare) si adevarata traire spirituala, care
este o intilnire reala cu Divintul... o experienta vie, care este plina de rabdare, suferinta,
smerenie, respect, incredere, o experienta care nu este in mod necesar “placuta” sau
“multumitoare”, ci poate cauza multe suparari si necazuri – o experienta care nu-si gaseste
finalul in ea insasi, ci in Ceruri...”
“Negatia Lui Hristos de catre omul modern este cu siguranta respingerea adevaratei trairi
spirituale, care este una plina de suferinta. Transformindu-L intr-un “simbol” sau
“intruchipare” a vreunui principiu abstract, poti sa-l implementezi in minte, ca sa-L poti
chema sau striga ori de cite ori ai chef... Toate acestea, conduc la sursa intregii aberatii a
omului modern: retragerea omului in mintea sa, departe de realitate, in inchisoarea propriilor
sale iluzii”.
Mai departe, Eugen observa ca Ocultismul si filozofia “psihicului”, care fusesera punctele de
interes ale miscarilor “la moda”, isi gaseau deja un drum prin niste canale mult mai
conventionale. A observat si asemanarile dintre cultul neo-teozofic al inteleptilor “foarte
evoluati” de pe alte planete si incercarea oamenilor de stiinta moderni de a trimite si primi
mesaje radio de la aceste fiinte.
“Cercetarea psihologica stiintifica”, scria el, “va trebui sa recunoasca realitatea “unui duh al
comunicatiilor”, deoarece aceasta reprezinta un fenomen actual; oare fortele care produc toate
acestea, n-ar putea produce sa fenomenul radio-comunicatiilor? Daca da, omului modern nu-i
ramine decit sa “creada” in ele, caci ele reprezinta pentru el “fapte”. Acestea sint posibilitati...
care deschid calea invaziei demonilor, care vor face ca toate fenomenele “irationale” ale
secolului nostru sa apara ca o joaca de copii”.

§§§§§

Multi asa zisi profeti, observind receptivitatea spirituala a omului modern, au prevazut venirea
unei “Ere spirituale”. Epoca eceasta, de fapt timpul “Noului Crestinism” – domnia
Antichristului – urma sa fie discutata in partea a 5-a, si ultima, a cartii sale. Eugeu observa
cum o noua si iminenta unitate cauta sa inlocuiasca unitatea din “vechea perspectiva” dintre
Dumnezeu si creatia Sa. Aceasta noua unitate, spunea el apare sub multe deghizari: o
guvrnare mondiala, ecumenismul, unitatea transcedentala a religiilor”, etc. – toti fiind
mostenitorii “Universalismului” Iluminist. Ea poate fi simtita si in Evolutionism, incluzindu-l
pe ginditorul romano-catolic Teilhard de Chardin, care a prezis “absorbtia” unor fiinte extrem
de evoluate intr-o minte cosmica unica.
Intr-un mod si mai alarmant, Eugen a detectat-o si in Biserica Catolica. El a simtit ca iesirea la
iveala a, “Noii Crestinatati” sub forma unei “religii a umanitatii” unde marturisirea crestina a
Adevarului Absolut este slabita in detrimentul ideii ca omenirea sa se uneasca sub stindardul
unei “fratii” pamintene.
Aceasta religie lumeasca a lui Antichrist va fi o falsa religie in totalitate. Noua “unitate” se va
supraimpune asupra ordinii colectiviste a statului comunist. Se va face loc nu numai nevoilor
sociale si economice ale omului, ci si nevoilor sale personale si spirituale. Astfel, epoca
comunista, indeplinindu-si scopul se va incheia, perioada ce corespunde “fazei de diminuare a
statului” din cadrul doctrinei comuniste. Eugen a explicat si de ce domnia lui Antichrist
trebuia sa aiba si o dimensiune pseudo-spirituala. Odata ce “pacea” si securitatea promisa, a
fost data omului, ei nu vor mai fi in stare sa inspire idealism si vor fi luati ca atare: imprejurari
sau mijloace, insa nu si ca finalitati. Amintindu-si de cuvintele Domnului: “Omul nu se va
hrani numai cu piine”, Eugen se intreba: “Ce va mai urma, dupa ce vor fi rezolvate
problemele acestei organizatii lumesti, a guvernului si a “piinii”? Intrebarea poate ca e chiar
reala: ce fel de distractii va asigura noua lume, oamenilor, care au destula piine? Aceasta nu
este chiar o chestiune de “amuzament”; va fi o chestiune de viata si de moarte pentru noile
guverne, caci daca acestea nu le vor asigura distractii inofensive oamenilor, ei si le vor
nascoci singui si mai mult ca sigur ca nu vor fi chiar inofensive. Dostoievski vorbea despre
aceste lucruri inca de acum un secol – oamenilor cind li se da totul pentru a fi “fericiti”, mai
mult ca sigur ca se vor intoarce impotriva lor si a lumii in care traiesc, intr-o frenezie de
nemultumire. Caci foamea omului nu poate fi satisfacuta de piine lumeasca ; omul trebuie sa
primeasca o piine cereasca – sau un “substitut foarte inteligent”, Necesitatea acestui “substitut
foarte inteligent” la condus pe Eugen la posibilitatea de a prevedea ceea ce numise el anterior
“epoca sau era magiei”. Telul acesteia ca si al idealismului utopic sau o epoca a abundentelur
si minunilor, cind prin semne si minuni va fi confirmata si imbracata intr-un mod foarte
atractiv, falsa religie a lui Antichrist. “Nesfirsita curiozitate”, scria el in continuare “ca si
foamea spirituala a oamenilor va cere deservirea unui univers magic, ce va servi drept surogat
pentru saracitele lor nevoi spirituale si intelectuale... Numai magia ii mai poate face pe
oameni “fericiti”, pe aceea pentru care lumea e totul”.
Revazindu-si observatiile asupra lumii moderne, Eugen scria ca aceasta este “unica numai in
masura inselarii ei satanice si prin apropierea ei de domnia lui Antichrist, domnie care se
pregateste.”
In ceea ce priveste “ultimii crestini” care o vor locui, ei vor putea doar sa depuna marturie a
Adevarului lor in lume cit si asupra martiriului pe care lumea il va cere de la dinsii, punindu-
si nadejdea doar in Imparatia care nu este din aceasta lume, in Imparatia a carei intreaga slava
nu poate fi nici macar inchipuita de oamenii acestei lumi, Imparatie care nu va avea sfirsit”.
Cu acest subiect – Al Imparatiei Cerurilor care va ramine atunci cind Imparatia Omului va
trece in uitare – planuia el sa-si incheie cartea.

§§§§§

In cei 30 de ani in care Eugen a prelucrat materialele pentru “Imparatia Omului si Imparatia
Lui Dumnezeu”, am putut vedea cum multe din cele abordate aici, s-au implinit. La 10 ani de
la scrierea visului Nihilist “al Noului Pamint” – o lume fara “iubire sau respect”, “planificata
intru totul” si de o “alarmanta lipsa de sensibilitate” – in SUA a fost legalizat avortul si de
atunci peste 30 de milioane de copii nenascuti au fost jertfiti unor considerente de ordin
“practic”. Din ordinul presedintelui SUA s-a permis ca trupurile firave ale acestor copii
avortati sa fie folosite in cercetarea medicala.
“Experimentul final” de care scria Eugen la inceputul anilor ’60, s-a dovedit a fi un adevar
socant chiar pentru decada respectiva, in special in ceea ce priveste miscarile de tineret. In
general, acestea tindeau sa corespunda celor patru faze ale Nihilismului. Optimista miscare
hippie de la inceputul anilor ’60 si ’70 se constutuia intr-un exemplu clar de actiune a
Vitalismului impotriva unui Liberalism fara viata si a unui Realism sec, in timp ce in anii ’80
si ’90 acesta a cedat locul unui Nihilism distructiv in sinul unei culturi tot mai fragmentate; la
acestea s-au adaugat unele elemente pesimiste, anarhiste si sataniste, scoase la iveala in
special prin noua “muzica” “punk”, “death rock”, “trash”, “metal” si “rap”. In plus, curentele
contemporane ale tinerei generatii care au transformat oameni ca Madonna in eroi nationali au
dovedit forte clar ca o omenire fara Dumnezeu cade inevitabil in reversul ei –
“Subumanismul”. In ametitoarea si artificiala imagine a omului propagata de mass-media
zilelor noastre si la care aspira tineretul de astazi, se poate vedea implinirea unei afirmatii
facuta de Eugen in 1961: “Supraomul subumanist este o figura socanta – goala, mediocra, dar
plina de “culoare” pentru oameni, care nici nu stiu si nici nu pot concepe nimic mai bun”.
Un an mai devreme, in august 1960, Eugen scria:
“Omul modern, in iubirea sa pntru sine, doreste sa exploreze fiecare posibilitate deschisa
sinelui – si iata cum astfel el trebuie sa coboare tot mai adinc in noroi, ca sa poata gasi un
noroi neexploatat inca de cineva pina atunci. In aceasta epoca urmeaza sa fie explorate cele
mai intunecate fatete ale omului, drojdiile trebuiesc scornite si consumate...”
In deceniile imediat urmatoare anilor ’60, au fost atinse nivele din ce in ce mai profunde si
semnificativ este ca, ticalosia acesta nu mai este rezervata doar excentricelor grupuri
decadente si artistilor “constienti”, ci este promovata in mod deschis maselor largi de
oameni”.
In ceea ce priveste “spiritualitatea”, curentele pe care le-a analizat si descris Eugen, si-au
urmat cursul si au luat avint. “Miscarile harismatice” care au rasarit ca ciupercile in anii ’60 si
’70, au evidentiat toate semnele “Noii Spiritualitati” si “Noului Crestinism” mentionate de el
mai inainte; examinarea acestor miscari urma sa fie facuta intr-o viitoare carte, intitulata
“Ortodoxia si Religia viitorului”. New Age, miscare similara, - faza infantila a epocii magiei –
a devenit distractia tot mai numerosilor americani care rezolvasera “problema piinii de fiecare
zi”.
“Spiritualitatea centrata pe creatie”, idee ce rasarise in ultimul deceniu in sinul Bisericii
Catolice se leaga foarta bine de acea afirmatie a lui Eugen care spunea ca: “Noua
spiritualitate” a lui Antichrist va crede “intr-o lume, care ca si omul este teoretic “nevinovata”
si neafectata de nici un fel de “cadere”! “Eclecticismul fara radacini” a luat multe forme de
cind il studiase Eugen pentru prma data, legindu-l de Vitalism. Astazi, partizanii ei cei mai
renumiti sint Joseph Campbell (4), ale carui teorii asupra “mitologiei comparate” par
impresionante acelora cara sint si ei dezradacinati, dar a caror superficialitate si diletantism
sint usor de detectat de aceia care sint ancorati in cultura si religia traditironala. In ceea ce
priveste politica, te poti intreba daca recenta prabusire a Cortinei de Fier si a Puterii
comuniste din Rusia nu corespund cumva “unei diminuari a statului nihilist” descrise de
Eugen, dupa care ar urma sa vina “o noua ordine a lumii, unica in istoria omenirii”.
Comunismul si-a facut bine treaba a distrus de fapt, Vechea Ordine; acum, s-ar putea produce
o “deschidere”, pentru a face loc unei noi faze din programul Nihilist. Dupa cum scria Eugen,
epoca finala, nu va fi caracterizata asa cum s-ar crede de dispute nationale si de innabusirea
comunista a nevoilor spirituale ale omului, ci de o “unitate” superficiala a lumii si de o
implinire a acestor nevoi prin niste substitute foarte inteligente.
Exact 30 de ani inainte de prabusirea puterii sovietice, Eugen scria urmatoarele: “Violenta si
negare sint mai mult ca sigur doar o faza preliminara; acasta faza insa, este doar o parte dintr-
un plan mult mai vast a carui finalitate promite sa fie, nu ceva mai bun ci ceva incomparabil
mai rau decit a fost Nihilismul. Daca in timpurile noastre sint semne ca era violentei si a
negarii sint pe cale ce a trece, aceasta nu este din cauza ca Nihilismul a foat “depasit” sau
“lasat in urma”, ci deoarece el si-a incheiat activitatea si utilitatea sa, a ajuns la final. Este
deasemenea posibil ca Revolutia, sa inceapa sa iasa din faza rau voitoare si sa intre intr-una
“binevoitoare” – si asta nu pentru ca si-ar fi schimbat vointa sau directia, ci pentru ca se
apropie de atingerea telului ei final, pe care nu l-a pierdut niciodata din vedere; imbuibata de
succesele ei, isi poate permite o relaxare, bucurindu-se dinainte de atingerea scopului ei.”
In timpul perioadei “glasnostului” din anii ‘80, seful partidului comunist din Uniunea
Sovietica a spus oamenilor ca orinduirea Comunista nu mai trebuie sa adopte o pozitie
adversa fata de restul lumii, deoarece acum, pe tot cuprinsul pamintului exista organizatii care
desi nu puteau fi numite “comuniste”, erau angajate in acelasi scop.
Francmasoneria, miscarea New Age, sectele pseudo-crestine si evreiesti, marile puteri
economice si gruparile unite de interese politice, toate au o dorinta comuna “pentru o noua
ordine a lumii, unica in istoria umanitatii net distincta de Vechea Ordine a viziunii crestine.
Deasemenea, intentionat sau nu, politicieni de frunte ai SUA au abordat deja stindardul “noii
ordini a lumii”.
In cartea “Imparatia Omului si Imparatia Lui Dumnezeu”, Eugen scria:
“Ultima speranta a omului modern nu este decit o alta iluzie a sa; speranta intr-o noua era
“dincolo de Nihilism”, este ea insasi o expresie a ultimului articol din Programul Revolutiei.
Astazi nu exista mare putere in lume al carui guvern sa nu fi fost “revolutionar”, grup cu
influenta si autoritate a carui critica asupra marxismului sa nu cuprinda un set de masuri mai
eficiente de a ajunge la un final tot la fel de “revolutionar”; a renega ideologia Revolutiei in
“climatul intelectual” contemporan, este intr-un mod destul de evident, o condamnare la o
vlaguire politica...”
“Se pare ca maladia nihilista este lasata sa “evolueze” pina in ultima ei faza; telul Revolutiei,
care la baza nu este nimic altceva decit halucinatia unor minti infierbitate, a devenit acum
telul intregii lumi. Oamenii s-au vlaguit; Imparatia Lui Dumnezeu este prea indepartata, calea
ortodox-crestina este prea ingusta si dificila. Revolutia a capturat “spiritul epocii” si a merge
impotriva acestui curent atit de puternic este prea mult pentru omul modern, caci pentru a-l
invinge se cer exact acele doua lucruri pe care Nihilismul a incercat sa le anihileze cu totul:
Adevarul si Credinta.”

§§§§§

Deoarece dorea sa realizeze o analiza amanuntita a mentalitatii moderne, el nazuia sa poata

spune mai mult decit ca aceasta este falsa si ca religia crestina una adevarata. El era convins
ca nu este suficient doar sa marturisesti Adevarul crestin, ci trebuie sa depistezi in interiorul
tau falsitatea pe care o “inspiri” in aceste vremuri pestilentiale.
“Nihilismul veacului nostru este penetrat in toate”, scria el, “si cei care cu ajutorul Lui
Dumnezeu, nu aleg sa lupte impotriva Lui, in numele Fiintei Dumnezeului Celui Viu, sint deja
inghititi de acesta. Am fost adusi la marginea prapastiei nimicniciei si indiferent daca-i
recunoastem sau nu natura, vom fi inghititi de ea; aceasta se va intimpla in afara oricarei
sperante de izbavire, datorita afinitatii noastre pentru mereu prezenta nulitate din interiorul
nostru, daca nu ne vom crampona de credinta sigura in Hristos, fara de Care sintem cu
adevarat... nimic.”
Eugen lucra la “Imparatia Omului si Imparatia Lui Dumnezeu” intr-o vreme in care multi
filozofi, incluzindu-i si pe cei crestini, ca Th. Merton, vorbeau de “criza” epocii moderne.
Pentru Eugen, aceasta criza – urmare fireasca a abandonarii Adevarului Absolut si a uitarii de
Dumnezeu – poate fi depasita doar pe cimpul de bataie individual al sufletului uman. Eugen
scria:
“In jurul nostru abunda interpretari facile ale “crizei”, a “optiunii” ce ne sta inainte. Indiferent
ce parte a acestei interpretari iluzorii am lua, tot osinda inseamna. Adevarata criza este acun,
deoarece a fost dintotdeauna inlauntrul nostru; este acceptarea sau negarea noastra de Hristos;
Criza noastra este Hristos; El cere de la noi totul sau nimic si “problema” aceasta pe care ne-o
prezinta El este singura care cere cu adevarat un raspuns. Il alegem pe Dumnezeu, Care este
Singurul Care Este, sau pe noi, nimicuri, abis, iad? Epoca noastra este fondata pe nimicnicie;
insa, intr-un mod inexplicabil noua, aceesta nimicnicie infatiseaza acelora care inca mai pot
percepe, clar si fara urma de tagada, criza tuturor oamenilor din toate timpurile. Daca an mai
putea inca asculta, am afla ca epoca noastra ne spune sa-L alegem pe Dumnezeu Cel Viu.”

Capitolul 21
“Criza”

MoHo: “O gindire profunda poate fi atinsa doar de un om cu o traire profunda.”

Samuel Taylor Coleridge

MoHo: “Cel care nu poseda spiritul epocii sale, va avea parte de toate mizeriile epocii sale.”
Voltaire

Pe vremea cind lucra la “Imparatia Omului si Imparatia Lui Dumnezeu”, Eugen a scris separat
un eseu, intitulat “Filozofia absurdului” (1) in care trata una din consecintele culturale ale
abandonarii moderne a Adevarului. El afirma ca, “nimic in aceasta lume - nici iubire, nici
bunatate, nici sfintenia – nu au nici o valoare sau vreo insemnatate, daca omul nu
supravietuieste mortii.”
Odata ca pierderea intelesulua izvorit din pierderea credintei in Dumnezeu si in nemurirea
sufletului omenesc, nu mai exista nici un centru care sa uneasca lucrurile; natural este doar ca
artistii si ginditorii moderni sa zugraveasca lumea ca absurda, iar pe om, golit si dezumanizat.
“Am putea spune”, scria Eugen, “ca Absurdismul este ultima faza din procesul dialectic al
Umanismului indepartat de Adevarul crestin... Faptul ca lumea nu reuseste sa aiba un inteles
se intimpla doar acelora care au crezut odata si au un motiv intemeiat sa creada ca are sens.
Absurdul nu poate fi inteles independent de originile sale crestine.
“Crestinismul este coerenta, in cel mai inalt grad, deoarece Dumnezeul crestinilor a cretat
totul in univers atit in raport cu toate celelalte cit si in raport cu El Insusi, Care este Inceputul
intregii creatii; iar crestinul a carui credinta este adevarata, regaseste aceasta coerenta divina
in fiecare sector al vietii sale. Pentru adeptul absurdului, toate se dezintegreaza, inclusiv
propria sa filosofie, care poate fi un fenomen trait pe scurt; pentru Crestin, totul se leaga strins
laolalta si are coerenta chiar si in acele lucruri care prin natura lor sint incoerente. Pina la
urma incoerenta absurdului este o parte a unei coerente mai vaste… Niciodata in inima
omului si in lume nu a domnit o dezordine mai mare ca astazi; dar aceasta s-a intimplat
deoarece omul s-a indepartat de un adevar si o coerenta, care au fost revelate in toata
plinatatea lor doar de Hristos.”
Eugen avea credinta ca artistii absurdului “exprima o introspectie partiala” in care ei arata
intr-un mod agonizant ca existenta fara Dumnezeu este un fel de iad viu. Ca si Eugen, multi
cautatori ai Adevarului au atins aceasta faza de deziluzie in cautarile lor; si poate tocmai din
aceasta cauza Eugen simpatiza mai curind pe absurdist decit pe umanistul fericit care nu putea
privi drept in ochi sfirsitul logic al filozofiei sale. Totusi, a ramine in punctul acesta, putea fi
un lucru foarte periculos; deoarece, asa cum sesiza Eugen “nu exista nici un fel de “anihilare”
si nici un fel de “incoenta”, atit nihilismal cit si absurdismul sint in zadar. Flacarile iadului
sint ultima si cea mai teribila dovada a acesteia: fiecare fiinta, din vointa proprie sau
impotriva vointei sale, aduce marturia acestei ultime coerente a lucrurilor. Caci aceasta
coerenta reprezinta iubirea Lui Dumnezeu, iar aceasta iubire se regaseste pina si in flacarile
iadului; de fapt iubirea Lui Dumnezeu este aceea care-i tortureaza pe acei care o refuza.”

§§§§§

Alte idei importante din aceasta perioada pot fi gasite in jurnalul sau filosofic, la pag. 72,
cuprinzind peroada dintre 30 iulie 1960 si 3 aprilie 1962. In el, Eugen vorbeste despre arta
adevarata ca o reflectare a relatiei artistului cu realitatea ultima; de secolul 20, ca secol al
superstitiilor; despre Fiara Apocalipsei, ca apoteoza a iubirii de sine, in care fiecare se va
adora pe sine; de Jocurile Olimpice, ca de un alt mod de “a unifica” lumea pe baze extrne; de
Socialismul national, care este mai curind un produs decit o reactie impotriva Revolutiei
moderne; despre parabola Fiului Risipitor, ca o parabola instructiva epocii moderne; de Iuda –
ca “primul om modern”. Mai scria ca: ... “sexualitatea este probabil cea mai cuprinzatoare si
cea mai larg raspindita dintre fortele impersonale care vor guverna omul... Asa cum omul
modern a fost transformat intr-un “animal politic” tot in acelasi fel a fost si “sexualizat” –
adus in faza de a constientiza si de a fi preocupat de sex, care se dovedeste a fi inca una din
fortele denigratoare care actioneaza asupra lui. Si astfel, noi il asteptam pe conducatorul care
poate canaliza aceasta eliberata energie, intocmai cum a facut si Hitler”.
In vara anului 1960, in timp ce statea pe malul lacului Bon Tempe, isi nota urmatoarele in
jurnal:
“Cit de minunat de linistit este locul acesta – doar ciripitul citorva pasari de balta si fisiitul de
aripi al unor pasari ce-si iau zborul in spatele meu. Sus in inaltime, dincolo de bordura
ondulata a lacului, se afla Muntele. Duhul Lui Dumnezeu este aici – insa nici vorba de vreo
confuzie panteista intre El si natura. Minunata priveliste din fata ochilor mei poate fi distrusa
intr-o clipeala de ochi si totul sa fie ca si cum nu ar fi existat niciodata. Nu este oare aceasta
invatatura crestina? Bucura-te de lucruri astazi si simte puterea Lui Dumnezeu in fiecare
dintre ele; nu te gindi la ziua de miine, caci miine – Apocalipsa”.
Cititorul atent poate detecta parfumul vechilor texte chinezesti in aceasta descriere de natura.
Chiar si meditatia despre caracterul trecator al lucrurilor materiale este specific chineza, desi
el a exprimat-o conform invataturii crestine. Dar, in afara de aceasta, acest scurt pasaj ne da o
idee de cum vedea el realitatea. Mai mult ca sigur ca el nu simtea ura pentru lumea creata, ci
mai curind pentru ceea ce facuse omul modern din ea, slavindu-se pe sine in loc sa-l
slaveapsca pe Dumnezeu.
“Nu lumea este irationala, ci omul”, scria el in tratatul sau asupra Absurdului. Si totusi, chiar
si in invalmasagul relelor lumii moderne, el nazuia sa afle bunatatea. In jurnalul sau nota:
“Raul nu va putea niciodata exista decit alaturi de Bine. Daca epoca noastra ar fi o epoca
apartinind in intregime raului, n-ar mai fi nici o posibilitate de iesire din ea, iar pesimistii
veacului nostru ar avea dreptate. Noi insa credem in Dumnezeul Crestin si nu in demiurgul
manihean si astfel noi trebuie sa credem ca in timp ce epoca moderna este in primul rind o
manifestare a raului, in acelasi timp si intr-un mod mai putin evident este si o manifestare a
Binelui. Nu este “binele” exprimat in modul atit de tulbure al “iluminatilor” ginditori ai epocii
noastre – care niciodata nu reusesc sa patrunda mai departe de evident – ci este binele luat in
sens mistic si care poate fi perceput doar de aceia care sint in stare sa sufere mai intii, intr-o
forma intensa, marele ei Rau”.
A cauta intelesul tainic al epocii moderne, spunea el, inseamna “a cauta nu numai ce ni se
releveaza datorita slabiciunilor noastre omenesti ci mai mult, din ceea ce ni se reveleaza din
maretia Lui Dumnezeu si din Iubirea Lui neinteleasa. Lasati-i pe cei imputinati la inima sa
tremure in fata acestui paradox, dar noi crestinii sa incercam sa-i traim intelesul, cel putin atit
cit sintem noi in stare”.
In pasajul pe care l-a scris pe malul lacului Bon Tempe, isi exprima profunda sa iubire pentru
natura, o iubire care nu l-a parasit toata viata. El era convins ca “numai cel care-L iubeste pe
Dumnezeu, poate iubi creatia care vine de la Dumnezeu”. Ca sa iubesti creatia (sau orice
altceva), trebuie sa o iubesti asa cum este ea cu adevarat; si de vreme ce creatia vine de la
Dumnezeu, o iubesti ca venind de la Dumnezeu si in acelasi timp il iubesti si pe Dumnezeu. “
Pe de alta parte, Eugen se simtea oarecum impovarat de “vina” de a iubi natura “prea mult”.
Acest sentiment ii rasarise din modul lui foarte “ascetic” de a privi lumea si din care isi tragea
seva intreaga sa filozofie. Indiferent cit de frumoasa era creatia lui Dumnezeu, va muri intr-o
zi... si Eugen nu dorea aceasta; in ultima instanta, socotea ca nu era facut pentru ea. Creatia
Lui Dumnezeu era intradevar buna, insa nu era perfecta. “Daca era perfecta”, obsewrva el,
“oamenii s-ar fi multumit doar cu ea si nu ar fi fost condusi de firea lor cea “cazuta”, catre
ceva mai presus de aceasta.”

§§§§§

Am vazut deja cum inainte de convertirea lui, Eugen suferise destul de mult, pentru a intelege
ca implinirea totala si fericirea nu erau de gasit in viata aceasta trecatoare ; si cum, chiar dupa
acceptarea Lui Hristos, instrainarea sa de lume i-a produs o profunda suferinta. El intelesese
ca Crestinismul prin insasi natura sa, era o religie ascetica si chiar faptul de a-L cunoaste pe
Dumnezeu, era un lucru ascetic. Acest punct de vedere atit de putin lumesc, era atit de strain
duhului vremurilor sale incit chiar si scriitorii pe care el de altfel ii admira – Buber, Berdyaev
si Merton – isi puneau sperantele intr-un “guvern mondial”, “abolirea razboiului”, “si intr-o
reunire finala a tarilor lumii”. “Si astfel”, scria Eugen, “tot numai cei singuratici traiesc
sfirsitul”; toti ceilalti au “interpretat” acel sfirsit in asa fel incit sa se potriveasca cu nazuintele
lor. Numai cei singuratici au indrazneala de a trai in fapt, deplin constienti dc ceea ce
reprezinta ea de fapt – cel putin atit cit pot oamenii sa cunoasca.”
In referintele sale la cei “singuratici” “care sufera intens de raul veacului lor”, Eugen se
referea bineinteles si la el. El isi vedea viata sa in lume ca un martiriu. Foarte elocvent in acest
sens este un pasaj din jurnlul sau:
“Haideti, ca macar noi, despre care se spune ci sintem crestini, sa nu asteptam altceva decit
crucificarea. Caci a fi crestin – atit acum cit si de cind a venit Hristos pe pamant – inseamna a
fi crucificat.
Viata Lui, este exemplul – dar si o avertizare – pentru noi toti. Trebuie sa suferim crucificarea
fiecare in parte, personal, intr-un mod mistic; caci numai crucificarea este singura cale catre
inviere. Daca vrem sa inviem intru Hristos, trebuie sa fim mai intii injositi impreuna cu El –
chiar pina la treapta cea mai de jos, chinuiti si scuipati de lumea neintelegatoare.
“Si trebuie sa fim crucificati si in exterior, in vazul lumii; caci Imparatia Lui Dumnezeu nu
apartine lumii acesteia si lumea nu o poate suporta – nici macar printr-un singur reprezentant
al ei si nici macar pentru o singura clipa. Lumea poate sa-l accepte doar pe Antichrist, acum
sau oricind altcindva.”
“Astfel, nu e de mirare ca este atit de greu sa fii crestin – de fapt, nu e greu, este de-a dreptul
imposibil. Nimeni nu poate accepta cu buna stiinta un mod de viata care cu cit este mai
adevarat, cu atit mai sigur duce la distrugerea propriei persoane. Si iata de ce ne revoltam
neincetat, incercam sa ne facem viata mai usoara, incercam sa fim doar pe jumatate crestini si
incercam sa reconciliem cit mai bine cele doua lumi. Pina la urma, tot va trebui sa alegem –
fericirea noastra sta intr-una din cele doua lumi, nu in amindoua.”
“Doamne, intareste-ne ca sa putem merge pe Drumul Crucii, caci nu este alta cale de a fi
Crestin.”
Th. Mann scria undeva: “Intr-o epoca care nu ofera un raspuns sntisfacator la eternele “de ce-
uri?” si “catre ce ne indreptam?” unui om dotat cu o inteligenta peste media obisnuita, atunci
trebuie sa-l echipeze pe acesta cu: izolare morala si un caracter hotarit (lucru de altfel cam rar)
cit si cu o structura de erou.” (2)
Aceasta descriere s-ar potrivi perfect lui Eugen. Nietzsche a fost acela care descriind
Nihilismul spusese: “Nu exista raspuns la intrebarea: “De ce?”. Eugen nereusind sa afle
raspunsul in societatea moderna, a tras concluzia ca intreaga societate era infectata mai mult
sau mai putin de Nihilism. Intr-adevar, era cit se poate de adevarat ca principalul curent
religios al “acelei” societati daduse un raspuns, dar ca sa-l citam pe Th. Mann “nu era un
raspuns satisfacator”; iar Eugen ajunsese sa repudieze chiar si “religia”, pe care o considera o
forma mai putin evidenta a Nihilismului. Daca majoritatea crestinilor contemporani ar accepta
raspunsul adus de Hristos – adica viata aceasta este doar o pregatire pentru venirea celeilalte,
in care toate lucrurile isi gasesc intelesul si implinirea, atunci cu siguranta ca ei nu ar trai asa
cum au facut-o.
Eugen mai sustinea ca: “Antichristul nu trebuie cautat printre marii apostaziati, ci printre
putin credinciosi, printre “credinciosii” a caror “religie” se pliaza usor intereselor lumii,
printre “profetii unei noi ere de renastere spirituala” si care cauta aceasta renastere in
“Imparatia acestei lumi” si nu mai sus de ea”.
Dupa parerea lui Eugen, “Raiul” unui asemenea crestin caldicel – tarim imaginar, bun pentru
“o odihna binemeritata” dupa o viata plina de munca si sudoare – nu este “decit o protejare
emotionala, o consolare pentru cei care mai curind nu fac fata implicatiilor realei lor
necredinte. Devenit crestin dupa o agonizanta cautare a Adevarului si stiind ca trairea acestui
Adevar inseamna o rastignire zilnica, Eugen simtea ca oamenii acestia cu o credinta slaba si
atit de dispusa la camprmisuri, erau crestini in primul rind ca “sa se simta bine” si ca sa aiba o
mingiiere in lumea aceasta. Ei faceau toate lucrurile “bune”, potrivit standardelor lumii, aratau
piosenie si erau ferm convinsi ca vor primi o mare rasplata dupa moarte. Dupa cum spunea si
T. S. Elliot:
“Epoca noastra este epoca unei virtuti moderate
Si a unui viciu moderat,
Cind oamenii nu vor cobori niciodata Crucea
Pentru ca niciodata nu si-o vor asuma.” (3)
Fiind expus unui asemenea “crestinism comfortabil”, lui Eugen nu-i mai raminea decit sa se
umple de amaraciune si de disperare. In vara lui 1961, in timpul unei vizite in oraselul natal,
Carmel, nota in jurnal:
“Sfirsitul unei alte coboriri in maelstrom , in viata oamenilor obisnuiti. Imi face totusi bine,
caci aici pot sa observ terenul de formare al lui Antichrist. Toate miscarile fanatice anti-
crestinesti ale epocii noastre moderne incep sa capete un inteles, dupa ce faci o vizita
“crestinilor” din Carmel – care nu sint nici macar caldicei, iar raul din ei, desi real, este atit de
neinsemnat incit n-ar putea inebuni pe nimeni in afara unui adevarat crestin. Toata nebunia,
frenezia si raul secolelor este plamadit in aceasta confortabila, respectabila si foarte sigura
caldare a Iadului.”
Insa ceea ce-l tulbura pe Eugen, era constiinta lui crestina. Stia ca prin sentimentele de ura
care-l macinau impotriva semenilor sai mergea impotriva Lui Dumnezeu. Dupa o incercare de
reconciliere interioara, scria: “...dar cum ma mai ispiteste vrajmasul! El vrea ca ea sa nu-i vad
pe oamenii acestia oameni, ci locuitori ai Iadului – este oare posibil sa vad in ei chipul Lui
Dumnezeu?”
“Lumea intreaga este predata celui rau. Dumnezeu ne da uoua, celor ce vrem sa fim crestini
puterea de a suferi rastignirea in mijlocul acestor oameni si chiar de “dragul lor”. Oh, noi cei
care urim, sintem slabi daca urim atunci cind exista motive de ura – Dumnezeu ne da
smerenia de a iubi pe aceia pe care dupa cele mai bune standarde lumesti, ar trebui si-i uram.
A-l iubi pe cel plin de ura este poate datoria de capatii a sfintilor.”
Aflat in acest punct, Eugen isi dadu seama ca nu inaintase prea mult. Isi spunea ca ar trebui
sa-i iubeasca pe ei, cei plini de ura, dar inca nu putea renunta la convingerea sa – desi stia ca e
gresita – ca oamenii din jurul lui nu meritau altceva decit ura. Si astfel, el a ajuns la singura
concluzie placuta Lui Dumnezeu, Cel care accepta si sacrificiul unui suflet cazut: “Sa privim
insa lucrurile cu mai multa atentie”, scria el “oare nu sint eu cel mai dusmanos dintre toti?!”
Eugen se lupta astfel sa-si smereasca sufletul mindru si rebel, care desi dadea semne evidente
a separarii sale de lume, urma totusi sa fie temperat si transformat in focul iubirii Lui
Dumnezeu. El stia, ca a chema o lume apostata la pocainta si smerenie, inseamna in primul
rind exersarea acestor virtuti pe el insusi. Se temea ca, impregnat fiind de acest sentiment de
superioritete fata de “oamenii obisnuiti” nu va mai ti in stare sa-si recunoasca participarea la
“pacatele obisnuite” si astfel renegind atit de hotarit “intreaga lume” care “zace in ticalosie”
(Ioan 5:19), nu se va mai putea bucura de ceea ce Dumnezeu ii daduse in aceasta viata.
In jurnal noteaza urmatoarea rugaciune:
“Oh, Doamne, sa nu ne parasesti pe noi, cei care incercam sa-Ti raminem credinciosi in aceste
zile de pe urma, cind intunericul sta gata sa ne copleseasca, cind chiar si lumina pe care Tu ai
creat-o buna, ne ingreuiaza cu pacatul si raul acumulat in secole de neascultare si voie proprie.
Arareori mai gasim in lumea aceasta bucurie, lume pe care Tu ai facut-o spre incintarea
noastra. Din cauza pacatelor noastre s-a ingreunat lumea aceasta atit de tare; si noi, care inca
Iti sintem credinciosi Tie, luam parte din plin la teserea pacatului si la raul care trage in jos
lumea, catre abis.
Totusi, cind intreaga lume Te-a abandonat, mai strigam inca la Tine, Doamne: Pina cind,
Doamne? Pina cind? Oh, Doamne, cit ne vei mai lasa in intuneric?
Credinta, noastra este putina, am vrea un semn. Cit sintem de slabi si avem pretenentia, sa
admonestam o lume la a carei pacate participam din plin.
Oh, Doamne, Fie-ti mila de noi! Fie ca venirea Ta sa fie curind, caci oh, Doamne, inturericul
se lasa curind si toate sperantele se spulbera de pe fata batrinului pamint.”

§§§§§

Asa cum am mai spus, aceasta perioada amara, de repudiere a lumii, a fost necesara in
evolutia spirituala si filozofica a lui Eugen. Ani mai tirziu, cind reusise sa-si depaseasca minia
si amaraciunea, zimbea cind i se pomeneau de unele scrieri din acea perioada, spunind ca pe
atunci nu era un “convertit trasnit”. Si totusi, aceste scrieri izvorite dintr-o asemenea
“singuratate” si “indepartare morala” fata de societe, poseda o intensitat socanta si o ardoare
tinereasca care rasar in viata omului doar o singura data. Scrierile din anii care au urmat, desi
nu mult diferite in ceea ce priveste principiile expuse, au deja un ton diferit si sint impregnate
de viziunea unui Bine ce trebuia sa contracareze Raul epocii noastre.
Daca in procesul sau de crestere spirituala, negarea lui Antichrist, era doar o faza, atunci ce se
ascundea oare indaratul ei? El nu se declara multumit doar sa detina revelatia “ortodoxa” a
Adevarului, nici chiar stind izolat si scriind critici la adresa societatii moderne. De vreme ce el
era un om indragostit de Adevar, pasiunea si energia din interiorul lui ii cereau sa faca mai
mult.
Prietenul sau James, de la Academia de studii asiatice era aproape membru deplin al Bisericii,
insa lui Eugen i se parea ca implicarea acestuia este prea pasiva, prea abstracta si mult prea
prins de placerile egocentrice ale profunzimilor intelectuale ale Ortodoxiei si de capcanele
lumii. Eugen care credea ca una din bolile civilizatiei moderne era si “adorarea sinelui”, era
ferm convins ca Adevarul intra “intr-adevar” in intregul acestei vieti.
Ortodoxia cere sacrificiul suprem, James nu putea accede la aceaasta; insa Eugen care murise
deja lumii, dorea sa moara pentru Adevar. Pentru el, a fi doar un membru legitim al Bisericii
Ortodxe era un lucru lumesc; nu-i satisfaceau dorul pentru lumea de dincolo. El tinjea sa
patrunda chiar in inima Bisericii.
Eugen avea nevoie de doua lucruri: in primul rind de cineva care venea “din” inima Bisericii
si care sa-l poata conduce acolo; si apoi de un mijloc da a-si putea inchina viata acesteia.
Sansa nu-i suridea de nici o parte. Inca nu venise in contact cu nici o veriga vie a traditiei
ortodoxe de un nivel crestin echivalent lui Gi-minga Shien. Iar gindul de a-L sluji pe
Dumnezeu de pe pozitiile unui servici platit, il umplea de teama, caci stia ca aceasta l-ar putea
duce la pierderea imaginii ceresti pe care o avea despre Ortodoxie.
Eugen fusese sagetat chiar in inima. Tinjea ca intotdeauna dupa Imparatia Cerurilor, insa stia
ca nu-si implinise misiunea, aici pe pamint. Ar fi indurat poate la nesfirsit tensiunea care-i
chinuia sufletul, daca nu s-ar fi produs o criza care a grabit iesirea din impas.
In 1961 s-a imbolnavit de o foarte grava disfunctie intestinala. Din fire nu era o persoana prea
comunicatva in ceea ce priveste suferintele sale si suferea in tacere. Totusi, in jurnal si-a notat
aceste ginduri pline de suferinta:
“De ce oare invata oamenii numai din durere si suferinta si nu din placere si fericire? Foarte
simplu, deoarece placerea si fericirea invata omul sa-si gaseasca satisfactia in lucrurile acestei
lumi, in timp ce durerea si suferinta determina omul in a-si cauta o fericire mai profunda,
dincolo de hotarele acestei lumi. Chiar acum, si eu sint chinuit de durere si chem Numele Lui
Iisus – nu neaparat ca sa ma izbavesc de ea – ci ca Iisus – Singurul prin Care noi putem
transcede aceasta lume – sa Fie alaturi de mine si ca voia Lui sa se faca cu mine. In placere
insa, nu-L chem; sint multumit cu ceea ce am si am inpresia ca nu am nevoie de mai mult. Si
de ce o filozofie a placerii n-ar sta in picioare? Deoarece placerea nu este permanenta si nici
nu te poti baza pe ea in timp ce durerea este inevitabila. In durere si suferinta ne vorbeste
Hristos si astfel, Dumnezeu este Bun ca ni le da; si raul, deasemenea – caci in toate acestea
licareste ceva din lumea de dincolo, daca intr-adevar exista acel ceva dupa care inima noastra
tinjeste cu ardoare.”
“Insa, cit de indoielnice ar fi fost toate aceste speculatii bazate doar pe inchipuirea umana,
daca n-ar fi venit Insusi Iisus Hristos sa ni le arate...”
Eugen afla ca boala de care sufera era incurabila. Simtea ca trebuia sa accepte toate acestea ca
o pedeapsa pentru pacatele sale si ca o incredintare in judecata Lui Dumnezeu. Ceva insa in
interiorul lui se revolta. Simtea ca ceva nu era in regula, ca lipsea ceva. Oare, era posibil ca
Dumnezeu sa-l sorteasca mortii inainte de a-i da o sansa de a-si justifica existenta?
Odata, in timp ce facea niste notari in jurnal, chinuit si de mari dureri, se lasa coplesit de
teama. Iesi iarasi la iveala rebelul din el care incepu sa se revolte plin de furie impotriva unui
Dumnezeu aparent nedrept, ca s-o sfirseasca apoi tot in pocainta:
“Mai sintem noi oare obositi de viata si tinjim dupa odihna, blestemind lumea si pe cei care
ne-au adus in ea, atunci cind nu sintem in suferinta? Repet din nou, facem aceasta din ura
impotriva Lui Dumnezeu si deoarece nu dorim sa fim oameni adevarati – oameni dupa chipul
Lui Dumnezeu. In tot ceea ce facem, Il blestemam sau Il binecuvintam pe Dumnezeu, Acest
Tata inscrutabil, Care aparent nu ne spune niciodata ce vrea de la noi, Se retrage atunci cind Il
imploram sa ne vorbeasca, ne invesminteaza in rani si boli atunci cind avansam in dreptate si
iubire si pare ca lasa lumea sa mearga pe drumul ei, fara sa dea vreun semn ca ne priveste sau
ca-I pasa;... si culmea, aceste rinduri sint scrise tot din ura si orbire. Doamne, ai mila!”
In perioada aceasta atit de traumatizanta pentru el, Eugen a vizitat un magazin de arta din San
Francisc. Tot uitindu-se prin magazin, ochii i-au cazut pe un stand rotativ cu vederi; privirea i-
a fost atrasa de fotografia unei icoane sirbesti a Maicii Domnului. A inceput sa se roage, insa
furtuna din interior l-a napadit din nou. Era un gen de furie care se naste pur si simplu din
confuzie, din incordarea de a nu sti ce se afla inaintea ta. Sfisiat de durere, si-a deschis inima
in fata Maicii Domnului, infatisindu-i starea disperata in care se afla:
“Tu I-ai dat viata Acelui Care mi-a dat mie viata” se ruga el. “Acelui Care a venit pe pamint
ca sa fie obidit si chinuit, ca noi sa putem merge in Rai. Da un rost vietii mele. Sint inzestrat
cu atitea talente – nu le lasa sa se iroseasca. Fagaduieste-mi ca voi intra in Biserica Fiului Tau,
in imprejmuirea Lui cea sigura, in “Sfinta Sfintelor”. Promite-mi ca-L voi sluji pe Fiul tau”.
Zicind acestea, mai roti odata cu putere stativul si fugi afara din magazin.

Capitoliul 22
“Revelatia”

Motto: “Bate si ti se va deschide.”

Matei 7:7
Rugaciunea lui Eugen da a fi invrednicit cu o cale de a-L sluji pe Dumnezeu, nu a trecut
neeuzita. Raspunsul l-a primit citeva zile mai tirziu, prin sosirea cuiva care se rugase pentru
acelasi lucru. Persoana in cauza, Gleb Dimitrievici Podmoshensky, era rus de origine, mai
mare decit el cu 6 luni si ii era total necunoscut. Ii era conoscut numai Domnului, Caruia i se
rugasera amindoi si Care le legase vietile pe vecie.
Gleb, provenea dintr-un mediu mult diferit decit al lui Eugen. Datorita originii sale ruse,
circumstantele exterioare ale vietii sale ii oferisera pe cit de multe greutati, pe atit de multe
apropieri de vechea lume ortodoxa. Spre deosebire de Eugen, avusese posibilitatea de a-si
redescoperi vechile radacini ortodoxe, in cultura neamului sau si astfel sa prmeasca o
fructuoasa formare duhovniceasca.
Cind l-a intilnit pe Eugen, Gleb avea 28 de ani. Era inalt, cu parul castaniu si purta o barba
scurta. Privindu-i ochii migdalati, fruntea tesita si pometii inalti, gindul te ducea la stramosii
sai asiatici – oameni cu singe fierbinte mongol amestecat cu cel rusesc. Avea o osatura solida
si miini puternice. Desi nu atit de frumos ca Eugen, era inzestrat cu o personalitatc magnetica
si in consecinta, avusese intotdeauna succes la femei. Extrovertit si creativ, era genul care
intotdeauna isi asuma rezolvarea unei situatii si tipul de om care-si captiva ascultatorii prin
povestirile sale. Dinspre familia de artisti ai mamei, mostenise un iz de dramatism inpletit cu
exagerari umoristice de sorginte dickensiana. Bazindu-se mult pe intuitie, era un tip
imprevizibil si extravagant. Sub Influenta parintelui sau duhovnic, Pr. Adrian, capatase o
neobisnuita patrundere in sufletul uman.
Gleb era un om animat de idei marete, de genul acelora gindite de “artisti muritori de fome”.
Din acest punct de vedere, in ciuda tuturor diferentelor de personalitate, era plamadit din
acelasi aluat ca si Eugen. Se asemanau printr-o mare capacitate de a iubi, insa se deosebeau
prin aceea ca nu-i era frica sa o arate. Dupa intoarcerea sa la Hristos, Gleb realmente mustea
de iubire si mai mult ca sigur ca in asta consta si magnetismul sau personal. Mai tirziu, s-a
putut constata ca Gleb era tocmai persona potrivita in a-l scoate pe Eugen din carapacea sa de
amaraciune si izolare si sa desfaca baierele inimii iubitoare care zacea intrinsul.
In 1961, Gleb a vizitat San Francisco. Se intorcea dintr-un lung pelerinaj cu scopuri
misionare, care-l purtase pina aproape de Alaska si Canada, iar California era ultima sa oprire
inainte de a se inapoia acasa la Boston. Calatoria a constat din conferinte ortodoxe pe care le-a
tinut prin diverse parohii ortodoxe, avind ca tema monahismul american contemporan. Cind a
ajuns in San Francisco, vestea conferintelor sale se raspindise deja in comunitatea rusa, astfel
ca primi numeroase invitatii de a vorbi in bisericile orasului. “Si in felul acesta”, povesteste
Gleb “am cunoscut-o pe doamna Maria Shakmatova, fosta administratoare a orfelinatului “Sf.
Tikhon din Zadonsk” din San Francisco, fondat de un mare ascet al timpurilor noastre,
Cuviosul Ioan Maximovici. M-a intimpinat cu multa caldura, de parca ne-am fi cunoscut de
ani de zile. Fara prea multa introducere, a insistat sa-mi prezinte pe unul dintre fostii interni ai
orfelinatului, un tinar cu puternice inclinatii religioase ca sa-l ajut poate sa urmeze un seminar.
Tinarul, Vladimir Tenkevitch era mai mic decit mine, si era plin de idei total noi pentru mine:
dorea sa plece misionar in Norvegia si sa urmeze Academia teologica de la Moscova. Am
devenit prieteni. Era constient de necesitatea miscarii misionare printre americani si dorea sa-
mi faca cunostinta cu unul dintre acestia. Am acceptat, si a doua zi, de sarbatoarea Intrarii
Maicii Domnului in Biserica, am plecat intr-acolo.
In ziua aceea (21 noiembrie) ma impartasisem la catedrala din Fulton Street si am mers destul
de mult pina am ajuns in Sutter Street, aflat la periferia orasului. Ziua era senina, rece si
vintoasa. Urma sa vizitam un student la universitatea Berkeley, care renuntase la o cariera
stralucita in invatamintul universitar, departamentul de sinologie, pentru a putea scrie o carte
despre filozofia Nihilismului; se intretinea spalind vase intr-un restaurant si asta doar ca sa fie
lasat in pace de lume academica de care se dezisese.”
Apartamentul lui Eugen se afla la etajul 1. Vladimir si Gleb au batut in geam, dar vazind usa
intredeschisa, au intrat. Camera in care au pasit era destul de mare, dar intunecoasa. O parte a
peretelui era acoperita de icoane, deasupra carora licarea o candela. In fata lor statea Eugen,
imbracat intr-un pulovar verde, cu o pipa in coltul gurii, aratind exact cum era de asteptat – un
intelectual rezervat si manierat. Se inclina respectuos in fata musafirilor sai. Mai tirziu a spus
chiar ca figura lui Gleb i se paruse foaret cunoscuta.
Deodata, Gleb, conform obiceiului sau “apostolic”, exclama:
- Pace casei acesteia!
Eugen il privi scrutator si oarecum prudent.
- Unde-i priza? Intreba Gleb.
- Ce?! Replica Eugen. In cele din urma, observind proiectorul de care Gleb era nedespartit in
calatoriile sale, Eugen ii indica peretele dinspre apus. Imediat, acesta baga aparatul in priza si
incepu sa proiecteze pe perete diapozitivele, din care multe erau facute chiar de el. Proiectia
purta numele “Locuri sfinte din America”. Gleb povesteste: “Inaintea ochilor lui Eugen a
inceput sa prinda viata o lume noua de ortodoxie apostolica. Icoane frumos colorate si portre
de sfinti si cuviosi, scene din insula Spruce a Cuviosului Gherman de Alaska, a renumitului
facator de minuni din Shanghai, starete, ieroschimonahi, schituri canadiene, manastirea din
Jordanville si manastirea de maici de la Noul Diveyevo – cea care a adus traditia Batrinilor
Optimei in America si multe altele. Insoteam prezentarea si cu scurte explicatii la care am
adaugat cite ceva si despre fenomenul mucenicilor din Sf. Rusie. La urma, i-am povestit si
despre destinul martiric al tatalui meu sidespre urmarile sale care m-au intors la credinta si
care probabil m-au adus si aici.
Proiectia se terminase. Gazda mea, Eugen Rose, viitorul Pr. Serafim, a respirat adinc si a spus:
“Ce revelatie!”“

Capitolul 23
“Un viitor frate”

Motto: “Ia-o spre vest, tinere”

Horace Greely (1)

Sa neintorcem acum putin privirile catre acela care i-a dezvaluit aceasta revelatie lui Eugen si
care era menita sa devina cea mai importanta persoana din viata lui.
Primii 13 ani de viata a lui Gleb au fost petrecuti in Europa. Inca inainte de venirea lui pe
lume, parintii sai fugisera din Rusia in Latvia (Letonia), ca sa scape de comunism. El s-a
nascut pe 26 martie 1934 la Riga si a fost botezat in cadrul Bisericii Ortodoxe. N-a trecut mult
timp si caracatita comunista si-a intins tentaculele si in Latvia (Letonia). Gleb avea numai 4
ani cind tatal sau Dimitri a fost arestat si trimis in teribilul lagar de concentrare de la Vorkuta,
unde a si murit 4 ani mai tirziu de istovire fizica.
Gleb si sora sa Ija, au fost crescuti doar de mama lor, Nina. Aceasta era descendenta unei
familii de artisti din Rusia: unchiul de pe tata a fost Mihail Fokine, unul dintre cei mai mari
coregrafi ai tuturor timpurilor, iar unchiul de pe mama – Pavel Filonov, a fost fondatorul artei
abstracte rusesti. De la ea, Gleb a mostenit iubirea pentru artele clasice din toate timpurile si o
sensibilitate fata de frumusetea rafinata.
La inceput, primele inclinatii spirituale ale lui Gleb au imbracat forma experientelor estetice.
Gleb scria: “De foarte timpuriu, am simtit ca ma cuprinde uneori o iubire atotcuprinzatoare –
cam ca aceea pe care o percepi in fata unei adevarate frumuseti. Nu aveam mai mult de 8 sau
10 ani cind se intimplau acestea si probabil ca erau provocate de cintecele pe care le auzeam,
de picturile pe care le vedeam sau de dansurile pe care le dansam in aplauzele parintilor mei.
Imi placea foarte mult sa merg in padure si sa culeg flori. Mi-amintesc de un lac azuriu
incarcat cu o multime de flori inalte, galbene. Acolo, in timp ce culegeam flori, am auzit cred
pentru prima oara o ciocirlie care se rotea in zbor, cind coborind, cind inaltindu-se sus de tot
si cintind extraordinar de frumos.
Am ramas incremenit. Am simtit cum toata fiinta mea este inundata de frumusete. Am
conttientizat cum sint invaluit de o profunda si atotcuprinzatoare de inspiratie, pe care am
recunoscut-o ca fiind iubire. Sa fi fost oare iubire sau insasi viata mi-a aparut sub forma
iubirii? Atmosfera era similara cu aceea a poeziilor lui Wordsworth, pe care le-am citi mai
tirziu. O mare intinsa de narcise galbene leganindu-se ritmic, reflectind o apa stralucitor de
limpede sub un cer albastru sclipitor; ciocirlia era si ea acolo, rotindu-se prin aer si trimitindu-
si trilurile catre soare. Atunci L-am simtit pe Dumnezeu iar sentimentul acela era unul de
iubire. Mai tirziu am pierdut sentimentul acesta de intimitate cu natura; l-am mai simtit doar
acum vreo 10 ani dar atunci a fost legat de recistigarea iubirii si a Lui Dumnezeu.

§§§§§

In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, Gleb impreuna cu sora si mama sa vaduva au
fost evacuati in Germania, unde au trait in mare saracie si nesiguranta, in taberele de refugiati.
In 1949, au reusit sa emigreze in America, unde si-au continuat viata plina de necazuri si
greutati. Atunci cind i s-a imbolnavit mama, era doar de 17 ani, elev la liceul de muzica si arte
frumoase din New York; a trebuit sa munceasca din greu ca sa-si intretina mama si sora
epileptica.
Ca si Eugen, in timp ce urma cursurile unui colegiu din Boston, trecea printr-o faza de acuta
cautare spirituala. Mama sa, facind parte din intelectualitatea ruseasca nu l-a crescut in spiritul
Bisericii Ortodoxe. Gleb fusese un copil dificil aproape toata viata sa. Tinjea atit de mult dupa
mina diriguitoare a unui tata si blestema soarta care-l privase de lucrul acesta. Acum, se gasea
in faza in care trebuia sa afle “De ce?” trebuia el sa se straduiasca atit ca sa-si intretina familia
si pe el insusi.
Atunci isi notase undeva: “Savirsisem o crima in inima mea; eram un sinucigas. Revolta mea
nu era revolta arhicunoscuta a tinarului din anii ‘50, care asa cum spunea Tolstoi “inebunise
din preaplinul stomacului”. Nu, eu ma simteam atit de ingrozitor, deoarece nu aveam nici un
raspuns la intrebarile mele – intrebari pe care eu, unul, le luam foarte in serios... Eram insetat
de viata dar trebuia sa stiu “de ce?”
Sa traiesc doar pentru ca m-am nascut si sa sufar si sa mor, doar asa fara nici un scop? N-am
fost eu acela care am cerut ca sa ma nasc; doream sa traiesc, insa traversasem o faza de o
asemenea disperare incat totul mi se parea hidos; aceasta stare facuse loc unui anume soi de
energie infernala, unei indiferente totale, care pusese stapinire pe intreaga, mea fiinata,
inlaturind toata teama naturala. Aceasta stere ar putea fi numita “groaza fara cuvinte”. Numai
o persoana care a travervat ea insasi o asemenea stare, poate sa-i inteleaga si sa-i ajute pe
tinerii sinucigasi de astazi. Si eu am fost unul dintre acestia... N-aveam decit 18-19 ani.”
Numai darul Lui Dumnezeu a putut sa-l scoata pe Gleb dintr-o asemenea stare. Pe cind statea
pe marginea podului din Boston, rumegind tot soiul de ginduri sinucigase, memoria i-a fost
brusc lovita de o serie de imgini colorate ale unui sfint despre care i se povestise mult in
copilarie – Sf. Serghie de la Radonet.
Acest mare ascet rus din secolul 14, traise exact asa cum ar fi trebuit sa traiasca omul: cu
Dumnezeu, in sinul naturii. Puritatea in afara lumii si la unison cu natura, este o realiate. Daca
nu e asa, si totul nu e decit o inselare a unui visator, un basm, un “drog al oamenilor”, atunci
ia-ti viata...”
Apoi, s-a mai intimplat si altceva care l-a tras pe Gleb inapoi din prapastie. Intr-o seara, prin
preajma Craciunului, cind ud si inghetat abia se tira spre casa pe Synphony Road, il opreste
un strain care-i pune in mina un bilet gratuit pentru un mare concert Haendel, cu piesa
“Mesia”. A plins de bucurie, caci muzica si magnificul cor Alleluia, vorbeau chiar sufletului
sau. Prin aceasta opera de mare arta si frumusete transcedentala el a inceput sa priceapa –
poate nu neaparat logic si rational – ca omul este duh si ca ceea ce cautase el de fapt in toti
acesti ani, nu fusese decit Dumnezeu.
Insa avea sa mai treaca mult timp pina ce Gleb avea sa faca pelerinajul la manastirea ruseasca
A Sf. Treimi din Jordanville, New York, ca totul sa se potriveasca si sa capete sens. Acolc, a
intilnit pentru prima oara credinta stramosilor sai, in toata slava sa. Reamintindu-si de sosirea
lui la biserica manastirii in Duminica Floriilor, el scria: “Dcschizindu-se usile pentru
priveghera Intrarii Domnului in Ierusalim, am auzit rasunind magnificul cor dublu dinspre
cele doua strani si am recunoscut acelasi sentiment maret din Alleluia lui Haendel, sentiment
pe care-l cautasem zadarnic in alte biserici si pe care abia acum si aici, il gasisem – inima mea
era cucerita! Ma nascusem din nou intru Hristos.”

§§§§§

La manastirea “Sfinta Treime”, Gleb a fost luat sub aripa ocrotitoare a tinarului si energicului
ierodiacon, Vladimir. Scund de statura si cu niste ochi verzi stralucitori, Pr. Vladimir deborda
te bucurie si iubire pentru Hristos. Gleb isi aminteste:
“Seara, dupa vecernie, Pr. Vladimir mi-a spus:
- Hai sa facem o plimbare pina la cimitir. Era in tinuta de biserica, cu camilafca si mantie. Era
atit de bucuros, ca daca ar fi putut ar fi zburdat. Imi spune:
- Vrei sa vorbim? In timp ce-mi punea aceasta intrebare, eu tocmai ma franintam daca sa-i
dezvalui sau nu probemele care ma framinatau si care-mi tulburau adincurile sufletului. Ne-
am continuat plimbarea. La un moment dat, imi spune:
-Lasa-ma sa-ti spun mai intii cine sint eu, dupa care imi vei spune cine esti tu.
Povestea Pr. Vladimir se asemana oarecum cu povestea lui Gleb. Nascut in provincia ruseasca
a Chernigovului, Pr. Vladimir a fost recrutat de la frageda virsta de 14 ani de armata germana
in retragere. In Rusia sovietica, tatal sau fusese ateu si din aceasta cauza, mama lui avusese
retineri in a le vorbi despre religie; insa cum baiatul urma sa o paraseasca pentru totdeauna, i-
a spus: “Tine minte, ai fost botezat.”
In Germania a lucrat ca “ostarbeiter”, scotind oamenii de sub darimaturi, dupa
bombardamentul american asupra Berlinului. Intilnirea acestui tinar singuratic cu Dumnezeu,
s-a petrecut tot acolo in Germania de dupa razboi. A fost prezentat Pr. Adrian Rymarenko, un
om de o credinta si un duh arzator, care formase pe timpul acela, in oraselul german
Wendlingen, o comunitate crestina de 40-50 de oameni, formata in majoritate din refugiati
rusi foarte saraci. Pr. Adrian, era omul care, potrivit inspiratiei sale, dadea intotdeauna cite o
“ascultare” oamenilor. Sub influenta sa, s-a hotarit Pr. Vladimir sa se faca calugar, mai intii in
Germania si apoi in Jordanville.
“Povestea Pr. Vladimir” a fost lunga” a continuat Gleb “aproximativ 2 ore. Mi-a dezvaluit
felul in care a reusit sa revina la linia de plutire, mi-a vorbit despre lumea sa interioara. Eram
coplesit de gindul ca reusisem sa intilnesc un om, o fiinta omeneasca normala, care avusese
probleme similare cu ale mele, care era dispus sa petreaca un timp cu mine, intelegator cu
neputintele mele, care sa-mi vorbeasca, sa rida si sa glumeasca...
“Cind povestea Pr. VIadimir a luat sfirsit, inima mea era deja deschisa. Incepea sa
clocoteasca. Eram atit de nerabdator sa-i spun toate cite imi stateau pe inima. Si cind el mi-a
spus: E rindul tau sa-ti spui povestea, i-am asternut in fata, toate cite le aveam pe suflet: viata
mea, nefericirea mea, confuzia si dilema mea. Cred ca intoarcerea mea la credinta, s-a
petrecut chiar in locul acela, in toiul noptii, intre cimitir si manastire. Am fost extraordinar de
miscat de convorbirea aceea. Mi-era si groaza sa ma despart de el. Simteam ca gasisem in
sfirsit pe cineva, caruia ii “pasa” de mine. In seara dinaintea plecarii mele, am coborit in hol.
M-a privit, m-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci dupa care m-a imbratisat si m-a sarutat pe
obraji. Incremenisem. Eu traisem o viata atit de rece pina atunci... Mi-a zimbit, dupa care a
pornit-o spre usa, afara. L-am urmat. Stelele straluceau peste tot. Era o noapte calda de vara;
se simtea pina si mirosul finului in aer. Atunci mi-am spus: “as vrea sa nu ma mai despart
niciodata de el...” Dimineata, mi-am repetat aceeasi propozitie: “Fii fara grija, nu ne vom
desparti niciodata!” Experienta “nasterii din nou” a lui Gleb a produs schimbari dramatice, cel
putin in ochii celora care-l cunosteau.
Inainte, toti il porecleau “Gleb morocanosul”. Acum, era un tip cu adevarat fericit si plin de
idei, cu un aer hotarit si chiar imperios. Atit de mult se schimbase, incit acum si culorile i se
pareau altele.
Prin Pr. Vladimir, Gleb a facut cunostinta cu dimensiunea ascetica, mistica a crestinismului
ortodox.
Prima carte pe care i-a dat-o sa o citeasca, a fost viata acelui iluminat de Dumnezeu Sf.
Serafim de Sarov (†1833), unul dintre cei mai iubiti sfinti ai pamintului rusesc. Sufletul
insetat al lui Gleb, a sorbit cu nesat toate povestirile despre sfintii pamintului rusesc. El a
descoperi ca pe linga Sf. Serghie de la Radonet si Sf. Serafim de Sarov, vietuiau o intreaga
ceata de sfinti asceti in pustia oferita de intinsele paduri ale Rusiei, si asta chiar acum aproape
de secolul nostru.
L-au impresionat in mod deosebit vietile “Staretilor” de la manastirea Optina, care tragindu-si
seva din elanurile ascetice ale traitorilor in pustie din padurile Roslavl, au odraslit unul dintre
cele mai extraordinare fenomene din istoria mai recenta a Bisericii. Intre secolele 19 si 20,
Staretii, au avut un impact deosebit asupra societatii rusesti, determinind o inflorire pe scara
nationala, a sfinteniei. Inplinind una dintre stravechile misiuni profetice ale Bisericii , li s-a
dat un dar deosebit de a citi in inimile omenesti si de a vindeca ranile trupesti si sufletesti.
Profetiile si sfaturile lor de inspiratie divina au atras sute de credinciosi, de pe tot cuprinsul
Rusiei dar si scriitori ca Dostoievski, Gogol si Tolstoi.

§§§§§

Tot prin Pr. Vladimir Gleb l-a putut cunoaste si pe unul dintre ucenicii apropiati ai ultimului
Staret de la Optina, Sf. Nectarie.
Ucnicul acesta era chiar acel Pr. Adrian Rymarenko, pe care Pr. Vladimir il cunoscuse in
Wendlingen. Batrinul Pr. Adrian si sotia sa, locuiau in Spring Valley, New York; acolo
infiintasera manastirea de maici Noul Diveyevo. In acel loc, ca si in Europa, servea de parinte
duhovnicesc unei comunitati de credinciosi, laici, care se grupasera in jurul lui. Nici Pr.
Adrian si nici turma sa nu au fost scutiti de cumplite experiente traumatizante. In timpul celui
de al doilea Razboi Mondial, schijele unei bombe i-au sfirtecat capul fiului sau, chiar sub
ochii lui. Pr. Adrian si-a asumat aceasta suferinta cu multa intelepciune, iar roadele acesteia
le-a folosit in intr-ajutorarea si consolarea oamenilor.
Ca preot, parinte duhovnic si orator a atras sute de mii de oameni la biserica si modul sau de a
trai. Cu siguranta ca era un om care-si punea viata pentru turma sa. Comportarea sa era atit de
parinteasca, incit l-au poreclit “super-preotul”.
Harul pastoral al Pr. Adrian nu era doar o inchipuire, ci era rezultatul punerii la unison a
intregii sale fiinte cu mintea si inima Batrinului Nectarie.
In 1928, Sf. Batrin Nectarie a murit; iar acum, cu siguranta, harul transmis pe linie apostolica
de la Optina se revarsase asupra Pr. Adrian. Ca si Batrinul sau, Pr. Adrian devenise un
adevarat “cunoscator de inimi”: adica sa poata spune cuiva pe care-l vedea pentru prima oara
in viata, ceva de maxima importanta pentru persoana respectiva, dar care in ochii altora sa nu
insemne nimic.
Inainte de a-l intilni pe Pr. Adrian, Gleb stia dejia totul despre el. Cind s-a dus sa-l intilneasca,
nu o facea din voie proprie, ci din ascultare fata de Pr. Vladimir. Desi Gleb il asigurase ca el
se simte mai mult decit multumit sa fie calauzit duhovniceste de un luptator al Lui Hristos din
obstea manastirii Sfinta Treime, totusi Pr. Vladimir nu fusese de acord; spunea ca atita timp
cit inca mai traia in lume, avea nevoie de un preot care traia in lume, intr-o deplina asceza
spirituala crestina.
I-a mai spus ca daca s-ar osteni sa mearga pina la New York si de acolo in sus pe riul Hudson
pina la o mica manastire de maici, nu ar regreta deloc.
Amintindu-si de prima sa intilnire cu Pr. Adrian, Gleb scria:
“Dupa o lunga calatorie cu trenul, apoi cu metroul prin oras si in final o ora de mers cu
autobuzul catre Spring Valley, am ajuns in oras, dupa care a trebuit sa mai merg o ora pe jos,
ca sa ajung la manastire. Locul, era o proprietate mica, aflata intr-o zona suburbana a orasului,
chiar in fata aeroportului local, totul parea cam neobisnuit si cam fara sens, cel putin pentru
noua mea viata. La manastire nu cunosteam pe nimeni si de fapt, habar nu aveam la ce trebuia
sa ma astept; poate doar ca-mi faurisem in minte citeva imagini de cum ar fi trebuit sa arate
vechea manastire Diveyevo, din timpul Sf. Serafim de Sarov. Nu citisem aproape nici un fel
de literatura ortodoxa, cu exceptia unei minunate si complexe editii a vietii Sf. Serafim de
Sarov si a Sf. Serghie de la Radonet; atunci, tocmai ma apucasem sa citesc “Pelerinul rus” si
care ma captivase cu o neobisnuita putere.
Venind insa la manastire, nu eram in cautarea unui fel de a ma ruga, cum o facea pelerinul
meu in carte. Eu de abia ma nascusem, priveam totul cu nesat si abia invatam sa umblu in
atmosfera Bisericii, care pentru mine inca mai era o “terra incognita”.
Nu-mi mai aduc aminte cine mi-a aratat casa parintelui Adrian. Era chiar in mijlocul curtii, in
spatele unei biserici albe, neterminate inca, dar prevazuta cu un frumos dom albastru. Fata-n
fata cu el era un cimp deschis cu o multime de stupi albi. Bisericuta si casa Pr. Adrian erau
despartite de o imensa salcie plingatoare. Usa, prevazuta cu un mic acoperis, era chiar intre
doua geamuri.
La ciocanitul meu timid, usa a fost deschisa de o doamna maruntica, dar foarte energica –
sotia lui – care l-a chemat pe Pr. Adrian. A iesit de pe o usa de undeva de prin dreapta mea si
m-a poftit intr-un mic vestibul – un birou cu tavanul jos ce rasufla un aer de caldura si
familiaritate.
M-a rugat sa iau loc pe un scaun, cu spatele la fereastra si cu fata catre un mic paraclis
luminat de o candela. El s-a asezat pe un mic divan lipit de perete si mi-a cucerit sufletui cu
un zimbet minunat. Era inalt si cu niste trasaturi neobisnuit de frumoase. Desi intreaga
infatisare era foarte serioasa si atragatoare, ochii de un albastru stralucitor, emanau numai
bucurie.
Eu nu venisem sa intilnesc un “Batrin” – cum am aflat mai tirziu ca se spune, nici nu aveam
vreo urgenta deosebita, caci traiam cu sentimentul ca mi se poarta de grija la Jordanville; Nici
macar nu aveam in cap cine stie ce intrebari importante… Eu, de fapt, eram venit intr-o vizita
si el intelesese asta si astfel, cu o voce placuta a inceput sa-mi puna intrebari despre mine.
Totul parea destul de simplu si de neinsemnat, astfel ca atentia imi era capatata mai mult de
numeroasele chipuri de calugari de pe pereti decit la ce spunea el, cind deodata… m-a pus
intr-o teribila incurcatura intrebindu-ma daca savirsisem un anume pacat. Am ramas mut de
uimire in fata darului inainte vederii pe care-l avea. Nici macar nu-mi putusem inchipui ca are
acest dar. Apoi, tragindu-se mai aproape si privindu-ma cu mare intensitate drept in ochi mi-a
dezvaluit lucruri despre mine despre care eu nici nu eram constient.
Convorbirea noastra nu a durat mult, dar am fost coplesit de ideea de a avea in fata
intruchiparea unui parinte atotcunoscator, grijuliu si bine intentionat, caruia ii pasa de tine si
de starea in care te afli, fara sa incerce sa te modeleze intr-un anume fel. Am plins, si asta nu
pentru ca imi miscase inima, ci pentru ca gasisem ceva minunat de care sufletul meu era
insetat de atitia amar de ani. Au iesit imediat la iveala zeci de intrebari de care fusesem atit de
chinuit si el mi-a oferit intr-un mod foarte concis chei cu care sa-mi dezleg eu insumi aceste
dileme.
Mi-a explicat ce este “raul”; mi-a spus ca scopul vietii omului pe pamint e continut in
serviciul divin al Bisericii; ca icoanele sint ferestre catre Rai, pe care il putem vedea si noi
prin sfintii cunoscuti; ca pictura, muzica si toate artele sint intocmai ca niste rugaciuni, de cai
de a veni mai aproape de Dumnezeu, de Creator; ca relatiile dintre membrii unei familii sint
misterul cunoasterii Lui Dumnezeu; ce este cuviosenia; ce este sexul; ce este teologia; care
este datoria noastra in societate, in fata Rusiei aflata in suferinta, fata de America pe care o
iubea. Si mai mult decit orice si-a exprimat marea iubire fata de Parintii Optinei, a caror fete
ne priveau radioase de pe peretii din jurul meu.
Imi spusese ca era fiul duhovnicesc al Staretului Nectarie, despre a carui viata citisem
fragmente dintr-un ziar de la Jordanville. Pr. Vladimir cind vorbea despre el, ii spunea
“tatucutul” Nectarie si niciodata nu uita sa ne povesteasca citeva anecdote din viata sfintului
Batrin.”
Asa cum odinioara acceptase sa-i fie parinte duhovnic Pr. Vladimir, asa si acum, acceptase sa-
l calauzeasca duhovniceste pe tinarul Gleb si sa-i tina loc de tatal pe care nu-l avea. In ciuda
unei sanatati precare si a marilor cerinte la care era supus, Pr. Adrian s-a straduit din rasputeri
sa-l formeze duhovniceste ps Gleb.
Gleb isi aminteste cum il povatuia din Sfintii Parinti, in ceea ce priveste paza mintii si curatia
inimii:
“Mi-a descris imaginea minunata a unei fecioare care urma sa fie decapitata a doua zi, din
dragostea si credinta ei pentru Hristos. Ea inainteaza prin niste catacombe intunecoase si pline
de curent, tinind in mina o luminare ce abia pilpiie – singura ei sursa de lumina ca sa poata
ajunge la locul tainic unde se adunau crestinii ca sa se impartaseasca – prin care si ea Il va
mosteni pe Hristos si Imparatia Sa. Intreaga ei soarta de pe lumea cealalta, depinde de aceasta
firava scinteie de lumina, care o indeparteaza tot mai mult de lumea hida si intunecata. Cu cita
frica si cutremur trebuie ea sa pazeasca luminita luminarii, ca sa capete viata viitoare.
Fecioara, a continuat Pr. Adrian, este sufletul omenese care trebuie sa pazeasca lumina
cunostintei de Dumnezeu, sa fie atent la numeroasele si atit de neprevazutele momente care
pot intuneca sau stinge “lumina care a venit in lume sa-I mintuiasca pe pacatosi…” Cit de
important este sa ne pazim simturile, prin care percepem si intelegem viata. Faptul ca sintem
constienti de viata, iubirea noastra catre Obirsia ei trebuie sa fie pura inaintea Lui, astfel ca sa-
I putem auzi mai bine Vocea in inimile noastre, centrul vietii noastre daruite de Dumnezeu.
Procesul despatimirii, neincetata “stergere de praf” a simturilor noastre este de o deosebita
importanta pentru a pastra aprinsa lumina luminarii fecioarei, care ne lumineaza pe noi.
“Lumina Lui Hristos lumineaza tuturor”. Lumina aceea este Harul Lui Dumnezeu…
Pr. Adrian se ridica. Nu era greu sa-mi dau seama ca-l stapinea o emotie deosebita. Mi-a facut
semn sa-l urmez.
In spatele lui, era o usa care dadea intr-un birou, sau poate catre camera lui de rugaciune. Cind
a deschis-o, am simtit ca pasea intr-o “Sfinta a sfintelor” a lui si abia am indraznit sa intru.
Drept in fata noastra, se profila coltul lui de rugaciune cu multe, foarte multe icoane, de toate
formele si marimile si un analog cu citeva carti deschise pe el – o psaltire, etc… Deasupra,
dominind intreaga incapere, era o fotografie alb-negru, in marime naturala, a capului Lui
Hristos, reprodus dupa frumoasa pictura a lui Vasnetsov. Il reprezenta pe Hristos intr-o
maniera foarte realista, cu o coroana de spini, intr-o mare suferinta, cu fata trasa si ochii
strapunsi de durere. Aceasta era taina Pr. Adrian; Aceasta Sfinta Fata invaluita in Suferinta.
Insa, de ce? Pina acum, niciuna dintre explicatiile care mi s-au dat vizind suferinta, nu m-au
multumit; de ce mai era nevoie ca noi sa suferim, dupa ce Hristos invinsese durerea si
moartea? Daca alipirea noastra de El, ne promite fericirea vesnica, de ce mai trebuie sa
suferim aici pe pamint, ca in timpurile Vechiului Testament?
Datorita candelelor cu sticla rosiatica, intreaga camera – care arata ca o adevarata chilie de
Staret – era scaldata intr-o lumina rosie. Pe nesimtite, m-a curarins un sentiment de adinc
respect si chiar un usor tremur. Imediat, Pr. Adrian s-a inchinat in fata icoanelor, dupa care a
inceput ca mi le arate una cite una, sarutindu-le cu multa evlavie. Erau bucatele de sfinte
moaste ale unor sfinti de la Lavra Pecerskaya. In mod special, mi l-a aratat pe Sf. Agapit
vindecatorul, care l-a ajutat de multe ori in caz de boala; Sf. Ioan Mult Patimitorul, care si-a
ingropat trupul pina la piept in pamint ca sa-si poata invinge patimile. Sf. Moise ungurul, care
ca si Pr. Adrian in acele cumplite vremuri de rastriste, hranise o multime de oameni flaminzi.
“In camera, linistea era atit de adinca incit puteai s-o auzi. De fapt, Pr. Adrian vorbise in
soapta tot timpul, datorita apropierii lucrurilor sfinte. Tinindu-si mina pe inima, imi vorbea
despre pacea interioara, liniste si tacere. Mi-era teama, ca nu cumva din cauza emotiei care
ma stapinea sa nu pot retine totul si totusi, nu indrazneam sa-l intrerup, caci acum parca isi
vorbea siesi, cu privirea atintita catre icoane.
Si deodata, am inteles de se Hristos nu ne ia dulceata suferintei. Contrar celor ce gindeam mai
inainte, aceasta durere zguduitoare este esentiala pentru a putea retine conceptul de sfintenie.
Iuresul mintii mele a inceput sa se domoleasca si chiar sa inceteze cu totul in concentrarea
intrepatrunsa de rugaciune. Deodata, in mine a rasarit un simt al responsabilitatii pentru
fiecare cuvint, gind sau sentiment: o avertizare ca acestea pot polua, desfigura sau chiar sterge
curgerea acestui suvoi divin. Chiar si durerea acestei constientizari este plina de dulceata, ca si
in rugaciunea Acatistului in care Mintuitorul este numit “Iisuse Preadulce Fiul Lui
Dumnezeu”.
Frica pe care cineva o resimte pentru pacatele sale, este un anume fel de frica – curajoasa,
eroica “frica far de frica” de a pierde aceasta minunata viziune mentala de “a fi in fata Lui
Dumnezeu” sau ca firul acestei linii melodioase s-ar putea fringe oricind prin negrija noastra
pentru paza simturilor, prin lasarea lor in voie in intunecoasele tuneluri ale aeestei lumi
cazute.”
Nu odata a repetat Pr. Adrian necesitatea de a cultiva linistea interioara (tishina) atit prin
curatia cit si prin fringerea inimii. Chiar el fusese martor la roadele scesteia, atunci cind il
privise pe Batrinul Nectarie scaldat in “Lumina Lina” a Necreatei Divinitati. Pentru el insa,
aceasta liniste nu insemna pasivitate. Batrinul Nectarie l-a invatat ca Ortodoxia era “Viata”, o
putere apoatolica vie.
Odata, intr-o zi memorabila, l-a luat pe Gleb in biserica manastirii si i-a luat mina in miinile
sale. Gleb i-a simtit fierbinteala miinilor si si-a dat seama ca ceva neobisnuit se petrecea cu el,
caci il vedea cu ochii atintiti catre frescele cu sfinti. Cind am iesit afara, cerul stralucea de o
puzderie de stele. Pr. Adrian l-a intrebat:
- De ce oare ne-a intins Dumnezeu ca un val deasupra vastului teritoriu American? De ce am
fost noi imprastiati, intocmai ca aeste stele, printre oamenii buni din America? Oare, n-am
putea noi recrea aici felul de viata din Sfinta noastra Rusie, ca o marturie catre lume a
adevaratului Crestinism? - si asta inainte sa ne prinda sfirsitul?!
Manastirea Pr. Adrian impreuna cu comunitatea laica care se grupase in jurul lui, era
incercarea lui de a transpune in realitate un Rai Ortodox in America, o transplantare a
vechiului mod de viata ortodox intr-un pamint iubitor de libertate, de a aduce aici o liniste
pierduta.
Aceste idei apostolice ii erau cu totul noi lui Gleb, iar Pr. Adrian ii descrisese orizonturi noi,
in adevaratul sens al cuvintului.

§§§§§

In 1958, Gleb a intrat cursant la Seminarul “Sfinta Treime”, atasat de manastirea Jordanville.
Pe atunci, seminarul isi traia zilele lui de glorie, cu profesori si duhovnici renmiti, ca: Arh.
Averchie, filozoful si Arhimandritul Constantin Zaitev si I. M. Andreyev si cu teologi, ca: Pr.
Mihail Pomazansky. Prin oameni drepti si cuviosi, ce intruchipau lucrul cel mai bun creat de
Sfinta Rusie, plamadisera in Gleb, traditia vie a Bisericii ruse.
Cind l-a intilnit pe Eugen, Gleb absolvise deja seminarul. Cea mai mare si cea mai sincera
dorinta a sa, era sa poata face ceva cu imensa mostenire spirituala pe care o primise; insa, ca
si in cazul lui Eugen, drumul nu se deschisese in fata lui. Pe moment, inclinatiile lui
calugaresti erau temperate de mama lui, care ii spusese ca il blestema, daca se face calugar.
Influentat de Pr. Adrian, gindurile si nazuintele i s-au indrepat catre o misiune de
evanghelizare, cu scopul de a ilumina America cu crestinismul ortodox. Si-a gasit si un model
inspirator in aceasta activitate, in persoana Cuviosului Gherman de Alaska, care pe linga
faptul ca fusese un calugar cu viata sfinta, a fost si unul dintre primii misionari ai Americii.
Insa, in persoana Cuviosului Gherman de Alaska, vedea mai mult decit un model, vedea un
mijlocitor ceresc in fata Lui Dumnezeu, o persoana in fata careia se putea ruga ca sa
primeasca un semn legat de calea care trebuia sa o urmeze in viata.
Cuviosul Gherman, venise in Alaska in 1794, din manastirea ruseasca a Valaamului. Ajuns pe
indepartata insula Spruce, si-a petrecut restul vietii intr-o neincetata convorbire cu Dumnezeu
in linistea padurii; a predicat Evanghelia bastinasilor aleuti, a ingrijit de orfani si in 1836 si-a
incredintat sufletul in miinile Domnului.
Gleb i-a citit pentru prima oara viata pe cind era elev in ultimul an de seminar. “Am fost adinc
miscat”, isi aminteste el “ca putea exista un asemenea sfint si ca era inmormintat pe acelasi
continent pe care ma aflam si eu. Ma gindeam ca as putea sa merg pina acolo, la acest Sfint
din Sfinta noastra Rusie... As putea incerca sa merg pina acolo si sa-l implor, sa-l rog sa ma
ajute cu tot ce aveam nevoie. Este cea mai sfinta bucatica de sfintenie de pe acest continent!
Si ma poate ajuta, imi poate rindui viata, imi poate spune ce asteapta Dumnezeu de la mine.
Insa nu trebuie sa ma duc acolo ca turist, ci ca pelerin, fara bani...
Eram realmente naucit la gindul ca in America se afla o bucatica din Sfinta Rusie. Ideea de a
transplanta Sfinta Rusie pe pamintul american – lucru pe care Pr. Adrian il facea cu atita
pasiune la New York – imi vrajise sufletul.
Oh, Doamne! O insula “pustie” in Alaska. Un trup nestricat de moarte al unui sfint. Sa
traversezi toata aceasta intinsa America si apoi s-o cirmesti spre Alaska – sa fii atit de aproape
de Rusia in suferinta – si toate acestea sa le faci fara bani, potrivit cuvintului Evagheliei! Si
peste toate acestea, sa primesti de la el, de la un sfint, un raspuns asa cum l-ai fi primit in
Rusia. Ce idee nastrusnica si totusi inspirata. Eram ferm hotarit s-o pun in aplicare.
“Am dat fuga inapoi la manastire, am navalit in chilia Pr. Vladimir, si am inceput:
- Sa nu zici c-am innebunit cind vei auzi ce vreau sa-ti spun; asculta-ma doar in liniste. Am
hotarit ce voi faco atunci cind voi termina scoala. Voi merge, fara nici un ban, sa-l rog pe
Cuviosul Gherman de Alaska sa ma ajute sa-mi pun viata in rinduiala. Sa nu indraznesti sa
rizi!
- Dar nu e o idee nebuneasca deloc, mi-a raspuns Pr. Vladimir, privindu-ma foarte serios.
Stramosii tai, (amintea intotdeauna de ei, deorece tatal meu era din Pskov) isi agoniseau chiar
mintuirea in felul acesta. Acest lucru se cheama a face un pelerinaj la sfinti. Nu, nici prin cap
sa nu-ti treaca ca ar fi ceva nebunesc sau nelalocul lui! Este o idee mare, inspirata de
Dumnezeu. Si fii atent la ce-ti spun eu acum: chiar inainte ca tu sa-ti dai seama, vei avea
ocazia sa-ti indeplinesti gindul si sa-ti urmezi calea. Numai sa te intorci direct aici din
pelerinaj. Si m-a blagoslovit cu caldura.
Eram uimit peste masura, dar il credeam cind spunea ca totul fusese de la Dumnezeu, lucru
care s-a si adeverit mai tirziu mi-a mai spus ca pe insula traia un pustnic rus batrin, pe nume
Gherasim – Arhimandritul Gherasim, cu care el se afla in corespondenta.
I-am scris Pr. Ghersim, iar el drept raspuns, m-a invitat in vara aceea. Singura problema
nerezolvata care mai ramasese, era cum sa ajung acelo. Mi-a venit ideea de a prezenta niste
mici conferinte insotite si de diapozitive, de-a lungul intregului traseu, completat in particular
cu vizitari de biserici si recrutare de seminaristi.

§§§§§

Cu banii primiti pe conferinte, Gleb a reusit sa ajunga pina in Alaska. A ajuns pe insula
Spruce in luna august a anului 1967. Dupa, ce a ratacit citeva ore bune prin padure, a ajuns
pina la urma in pustia Cuviosului Gherman. Pe Pr. Gherasim l-a intilnit in dreptul
Paraclisului, construit de el chiar pe locul unde vietuise Cuviosul.
Padurea din jur era intunecoasa si umeda, de o frumusete ciudata si salbatica. La o departare
de aproximativ 500 de pasi, se intinde “Laguna calugarului” si oceanul furtunos.
“Am simtit imediat“, scria el, “ca era ceva foarte real, ca in Sfinta
Rusie si totusi foarte singuratic, ca si calea Cuviosului Gherman”… Se gasisera si unii de la
manastirea “Sfinta Treime”, care-i spusesera lui Gleb sa aiba grija cu Pr. Gherasim, ca-i “cam
intr-o ureche” si ce era mai rau, ca “era si necanonic”. Mergeau zvonurile ca era chiar
comunist si mason. Intilnindu-l in persoana pe batrinul sihastru, Gleb a fost foarte usurat sa
constate ca toate zvonurile erau nefondate. Pr. Gherasim, era un batrin calugar simplu cu
simtul realitatii, cu o inima calda, care nu se racise de dragostea pentru monahism, in ciuda
anilor grei pe care-i traversase.
“Ma indragise mult”, isi aminteste Gleb. “Aveam multe lucruri in comun. Parintii mei se
trageau din Aceeasi clasa sociala ca ai lui si nutrea o mare afectiune pentru Pr. Adrian,
duhovnicul meu, cu care se afla in corespondenta.”
Pr. Gherasim nu era “recunoscut” si era chiar dispretuit de autoritatile bisericesti, deoarece
refuzase sa adere la politica lor. Suferise enorm datorita sfisierii Bisericii rusesti din diaspara
de dupa revolutie; insa niciuna dintre parti nu avea certitudinea ca-l avea de partea ei. Asa
cum zicea si Pr. Gherasim: “Eu ma rog pentru toti; ii pomensc pe toti”.
Fiecare jurisdictie in parte il acuza ca apartine celeilalte. Cind era intrebat de care jurisdictie
apartine, el raspundea simplu: “De cea a Lui Hristos”. Probabil de aici si zvonurile ca ar fi
nebun...
Gleb si-a putut da seama ca criteriul dupa care se calauzea Pr. Gherasim, era un “Crestinism al
inimii”. I se parea aproape o nedreptate ca Pr. Gherasim, ca un adevarat continuator al
mostenirii ruse, sa fie atit de putin pretuit si inteles in America. Nici la el la Seminar, si nici in
alta parte nu mai intilnise el un pustnic de factura acestuia, care cu buna stiinta se lasase
abandonat de lume si chiar si de administratia Bisericii tocmai pentru a ramine cinstit fata de
Dumnezeu, fata de constiinta lui si fata de chemarea sa calugareasca.
Parintele Gherasim, traia pe insula Spruce din 1935, ingrijind mormintul Cuviosului Gherman
si sfintele sale moaste, tinind aprinsa faclia monahismului pe insula pe care Cuviosul a numit-
o “Noul Valaam”, in amintirea mult iubitei sale manastiri Valaam din Rusia. Gleb a mai
inteles ca Pr. Gherasim era acela despre care profetise cu 100 de ani inainte Cuviosul
Gherman, cind spusese: “Un calugar ca si mine, fugind de slava oamenilor, va veni si se va
aseza pe insula Spruce”.
Vizita lui Gleb pe insula a coincis cu postul Adormirii Maicii Domnului. Pr. Gherasim se ruga
in chilia lui si-i pomenea pe toti cei pe care-i intilnise in viata sa.
“Avea un pomelnic nesfirsit” isi aminteste Gleb “si tot asa erau si lacrimile lui”. Eram
cutremurat pina in adincul sufletului meu de rugaciunea aceea. Eram prins de fervoarea
cererilor sale si nu faceam decit sa pling si eu. Insa lacrimile mele nu erau de intristare, ci
lacrimi ale unei dulci si inexplicabile pocainte, izvorita din inima. Cind termina rugaciunea,
redevenea acelasi om vesel ca de obicei si-mi oferea ceai si placinta cu somon coapta chiar de
el si numai cerul nemarginit si giganticii molizi, mai stateau marturie la dimensiunea sederii
lui in fata Lui Dumnezeu”. (3)
Trecuse deja o saptamina de sedere pe insula si gleb inca nu primise mult doritul raspuns in
cuget, despre calea pe care trebuie sa o urmeze. Incepuse sa se teama ca va trebui sa se
intoarca acasa fara sa-si fi indeplinit scopul propus.
Cu citeva zile inainte de praznicul Adormirii Maicii Domnului au venit in vizita din orasul
Kodiak, niste prieteni de-ai Pr. Gherasim. Cind i-a vazut, parintele a fost mai mult decit
incantat si i-a primit cu multa caldura. Gleb, intre timp, a iesit sa se plimbe si s-a indrepatat
catre un mic izvor imprejmuit cu un gardut, unde odinioara Cuviosul bea apa. S-a asezat jos,
pe o ridicatura de muschi si a inceput sa citeasca o carte pe care i-o daduse Pr. Gherasim – o
antologie de vieti de pustnici rusi. La pagina unde se deschisese cartea, ochii ii cazusera pe
urmatorul pasaj din viata Sf. Serafim de Sarov:
“Intr-o zi, pe la sfirsitul anului 1832, un calugar il intreba pe Batrin:
- De ce n-avem si noi nevointa celor din vechime?
- Deoarece, a raspuns Batrinul, noi nu avem hotarirea lor. Darul si ajutorul Domnului sint la
fel si astazi cum au fost si odinioara, pentru cei ce sint credinciosi si pentru cei ce-L cauta din
toata inima pe Dumnezeu – iar noi, am fi putut trai intocmai ca si parintii din vechime,
potrivit cuvintului Domnului care zice: “Iisus Hristos este acelasi si ieri si azi si pururea.” (4)”
Deodata, in mintea lui gleb toate s-au limpezit. Toate acestea i se intimplau, deoarece nu
facuse o fagaduinta, deoarece nu-si adusese ca jertfa Domnului, viata sa in totalitate – de
aceea Domnul, inca nu-i deschisese o cale.
A sarit imediat in picioare si a luat-o la fuga pe poteca ingusta catre chilia parintelui. In citeva
minute, se afla deja in fata Paraclisului ridicat de insulari pe mormintul Cuviosului Gherman.
Urca in fuga scarile, si cu sufletul la gura se opri chiar in dreptul sfintelor moaste ale
Cuviosului Gherman; racla era asezata pe peretele din dreapta al Paraclisului. Asezat in
genunchi, incepu sa se roage cu multa fervoare si dorinta de a-i sluji lui Dumnezeu.
Aproape in acelasi timp, la mii de kilometri distanta, intr-un magazin de arta din San
Franscisco, Eugen o implora pe Maica Domnului sa-l ajute sa-I slujeasca fiului ei. Ca si
Eugen, Gleb isi adusese ca jertfa inima pe altarul Domnului.
Implinind cuvintele Sf. Serafim de Sarov, “facea primul pas”. A facuat o fagaduinta, in care se
oferea pe sine lui Dumnezeu si la bine si la rau. In clipa urmatoare, s-a facut auzita o voce
slaba si blinda, ce parea ca vine chiar din racla de linga el. A rasunat distinct cuvintul
“Mechtai” care in ruseste inseamna “pune-ti o dorinta”. Gleb incepu sa se intrebe daca nu
cumva i se nazarise vocea sau daca nu cumva incepuse sa o ia razna; insa, nu, auzise vocea
foarte distinct. Nu era cu putinta sa fi gresit sensul acelui cuvint. Tocmai isi dedicase viata lui
Dumnezeu si dorea sa o concretizeze printr-o cauza sfinta, cind Dumnezeu, prin vocea
Caviosului Gherman, il intrebase ce ar dori in schimb...
“Doamne, trimite-mi un nebun ca si mine”, se ruga el “pe cineva care sa inteleaga si pe mine
si ideile mele”.
Si vocea blinda a Cuviosului se auzi din noa: “I yescho” – si ce altceva?”
Gleb aproape ca amuti. “Trimite-mi o fratie”, spuse el cu exaltare “care sa-ti slaveasca numele
si sa faca cunoscuta lumii intregi sfintenia ta”.
Rostind aceste cuvinte, Gleb simti ca nu mai poate indura atita sfintenie in jurul lui, se ridica
si parasi Paraclisul, indreptindu-se spre chilia Pr. Gherasim. L-a gasit pregatind ceai pentru
musafiri. L-a anuntat victorios: “Mi-am primit raspunsul”. Parintele, insemnindu-se cu semnul
Sfintei Cruci, spuse simplu, dar plin de evlavie:
“Slava Tie Doamne” – fara sa stie totusi ce se intimplase.
Care a fost totusi sensul celor doua cereri pe care le-a facut Gleb, Cuviosului Gherman? Cind
el a cerut un “nebun” ca si el, el se gindise de fapt la o sotie care sa-i impartaseasca idealurile
si sa-l ajute sa le puna in practica. Cunostea deja citeva fete dragute si bune crestine cu care s-
ar fi putut casatori; problama cu ele era ca acestea erau preocupate mai mult in a-si asigura un
camin confortabil decit in a-L cauta pe Dumnezeu prin idealuri romantice si pline de
sacrificii, asa cum isi dorea Gleb. Si de vreme ce mama sa il facea intotdeauna “nebun” pentru
ideile nebunesti care le tot cocea, el, normal, s-a gindit ca numai un “nebun” ca el l-ar putea
intelege si aprecia cu adevarat.
Cea de-a doua cerere pe care i-a facut-o Cuviosului Gherman, era un lucru care inca nu-i era
prea clar. Se gindise la un fel de asociatie sau comitet care ar avea ca scop canonizarea
Cuviosului Gherman si in acelasi timp sa fie spre ajutorul Pr. Gherasim si in a pune bazele
unei asezari monahale pe insula. Exemplul Sf. Gherman, se gindea el, ar putea fi foarte bun de
urmat de tinerii iubitori de Dumnezeu din America.
Uitindu-se la sloganurile care se popularizau pe vremea aceea prin mass-media, el si-a dat
seama ca ceea ce-i lipsea sufletului american era tocmai “podvig” – adica asceza spirituala, de
sacrificiu de sine si de suferinta pentru cauze inalte si nobile.
Frontierele americane se risipisera, insa spiritul ei de pionerat – spiritul libertatii prin lupta –
era inca prezent. Prin chipul cuviosului Gherman – calugarul smerit ce cauta unitatea cu
Creatorul sau in vastitatea pustiurilor nordice, raspindind de unul singur o sfinta si veche
traditie intr-un pamint nou – Gleb avea in minte imaginea ce putea furniza o cale de iesire
spiritului latent si a unei fervori religioase inca neexploatate a Americii Contemporane.
Gleb a pornit-o spre casa chiar de sarbatoarea “Adormirii Maicii Domnului”. Pr. Gherasim l-a
condus pina la tarm, plingind ca un copil.
- Nu suport despartirile, epunea el. Pentru un pustnic atit de indepartat de lume ca el, astfel de
despartiri insemnau de obicei ca nu va mai reveda niciodata persoana aceea.
Stind in barca care se departa spre larg si privindu-l pe Pr. Gherasim care ramasese singur,
plingind pe tarm si binecuvintindu-l, Gleb isi dadea seama ca pleca un om cu totul nou.
“Mi-am dat seam de atunci”, scria el mai tirziu “ca in ciuda temerilor mele intilnisem un de o
mare statura duhovniceasca, care plamadise in mine saminta unei vieti pline de hotarire,
hotarirea de a continua intr-un mod viu misiunea Sf. Gherman pentru slava Lui Dumnezeu si
a Bisericii sale Ortodoxe si ca, cu ajutorul Lui Dumnezeu, nimeni si nimic nu-i mai putea
scoate gindul acesta din minte.

§§§§§

In drum spre San Francisco Gleb s-a mai abatut sa viziteze doua mici schituri canadiene,
intemeiate de un misionar cu viata sfinta, arhiepiscopul Ioasaf (†1955). Paduri de mesteceni si
plopi tremuratori, dadeau peisajului un aer izbitor dr rusesc, ca sa nu mai vorbim de maicile si
calugarii din schituri, care intruchipau spiritul autentic al traditiei monastice rusesti.
Gleb i-a facut o vizita si succesorului Arh. Ioasaf, Preasfintitul Sava, un ierarh de origine
sirba, stabilit in Edmonton.
Preasfintitul Sava a stat de vorba cu Gleb aprope pina la ivirea zorilor, povestindu-i despre
renasterea spiritual ce avea loc in Serbia sub conducerea faimosului prelat Nicolai
Velimirovitch.
Chiar si Preasfintitul Sava avusese parte de marea bucurie de a putea lua parte la aceasta
miscare de pe timpul cind locuia in tara, iar acum dorea sa o promoveze si in America de
Nord. Simtea ca sosise timpul sa revigoreze spiritul rusilor cazuti in deznadejde in Lumea
Noua, ca si sufletele celor obsiti si celor pe cale de a-si pierde identitatea lor ortodoxa.
“Era plin de verva si energia”, isi aminteste Gleb “insa oricit de mult as fi fost de acord cu el
si as fi fost captivat de entuziasmul lui, aveam totusi retineri foarte mari. Stiam ca desi
Biserica Ortodoxa detine bogatii spirituale foarte mari, cu care as fi putut ilumina intreag a
lume, totusi adevaratii ei reprezentanti erau sortiti disparitiei, deoarece traind in lumi diferite,
erau incapabili de a le trece in miinile tinerei generatii. Mentalitatea moderna se bazeaza pe
un spirit nihilist moderat si prin chiar insasi natura ei este diamentral opusa de valorile
conservatoare impuse de Ortodoxie. Schilodita de complexul de inferioritate al unei
mentalitati de imigranti, noua generatie de tineri ortodocsi se simte privata de dreptul de a-si
fi trait viata din plin in neo-paginsmul de astazi si isi reneaga astfel, cu vehementa, radacinile
ei ortodoxe.
Iata de ce si eu, terminindu-mi cursurile Ia Seminar, am totusi nevoie de un sfat competent de
cum sa-L slujesc mai bine pe Dumnezeu si Biserica Sa. Am inteles cu deosebita claritate
realitatea problelemelor eclesiastice a bisericilor noastre ca “nave ce se scufunda” desi pline
de bogatii inestimabile de har si binecuvintare si totusi, a incerca sa adoptam Biserica la
standardele contemporane – inseamna a o murdari, caci Ortodoxia, prin insasi natura ei
reprezinta un standard ideal pentru toate virstele si conduce spre imparatia cereasca a
vesniciei. Sarcina reeducarii ordinii existente este o idee destul de nerealista, caci nivelul
psihologic al vietii de astazi este unul destul de putin eroic si total opus principiului
Adevarului intrupat. Cred, ca singura noastra speranta este sa mergem, precum odinioara
Apostolii, si sa predicam Evanghelia ortodoxa a Lui Hristos, in simplitate si nevinovatie. Apar
si aici bineintelas doua capcane mari: sufletele proaspat intrate in Ortodoxie cad fie intr-un
estelism liturgic bizantin care nu aduce nici un fel de roada si nu le schimba cu nimic vietile,
cel putin in timpurile noastre, sau se multumesc eu statutul Ior de copii adoptati si sprijiniti,
lasisndu-se asimilati, fara a opune nici un fel de opozitie, intr-o familie straina, absorbiti de
entuziasmul si energia lor de la inceput. Imi rasunau prea bine in minte avertismentele unor
episcopi cu viata sfinta “de a nu pune vinul nou in “burdufurile vechi” ale Evangheliei”.
Cu astfel de ginduri l-a parasit Gleb pe Presfintitul Sava si schiturile canadiene, care urmau sa
dispara atunci cind ultimii calugari treceau la Domnul.
Sosit la San Francisco se opri sa-si viziteze prietenul smeritul Pr. Nectarie (viitorul episcop)
care-l incinta intotdeauna cu multimea povestilor sale despre Manastires Optina si sfintii sai
parinti. L-a cunoscut si pe fratele parintelui Nectarie, scriitorul teolog Ivan M. Kontzevitch,
care locuia impreuna cu sotia sa in San Francisco.
Ivan si Helena ii scrisesera mai demult lui Gleb la Seminar, cu ocazia aparitiei unui articol
scris de acesta asupra Batrinului Macarie de la Optina. Ca si Pr. Adrian, atit Pr. Nectarie cit si
fratele sau Ivan fusesera ucenici apropiati ai Batrinului Nectarie de la Optina.
In timpul sederii sale in San Francisco s-a petrecut acea prima si totusi atit de trainica intilnire
cu Eugen Rose, viitorul sau tovaras.

Capitolul 24
“In prag”

Facindu-i prezentarea diapozitivelor sale despre “Locurile sfinte din America“, Gleb nici nu-si
putuse inchipui cit de pregatit era Eugen sa priemeasca aceasta. “Fusese exact ce-i trebuia“,
scria Gleb mai tirziu. “Avea nevoie de cineva sa-i aduca confirmarea ca lumea patristica a
vechii si asceticei Ortodoxii era inca vie si ca o mica parte din ea, se gasea chiar aici, astazi, in
America.
Arh. Ioan Maximovitch, se gasea in San Francisco. Chiar eu, eram o veriga vie cu acea lume
minunata care, din nefericire disparea de pe fata pamintului, cum subliniasem eu cu atita
emfaza in convorbirea mea cu Eugen. Insa, ea era menita sa se pastreze in subterana, pina la
sfirsitul veacurilor.”
Gleb se intoarse sa priveasca icoanele de pe perete. Observa dintr-o privire portretul tarului
Niacolae al doilea; de vreme ce el cunostea o multime de rusi care se rusinau de tar si de
moartea sa ca de ceva “demodat” si “primitiv”, se mira cum de unui tinar american ca Eugen,
putuse sa-i vina idea de pune acest portret alaturi de celelalte icoane ale sale. Cind Gleb si-a
exprimat cu voce tare nedumerirea aceasta, raspunsul lui Eugen l-a sonvins definitiv asupra
deplinei constiinte ortodoxe a gazdei sale. Eugen i-a raspuns ca fostul tar, ca suveran al “celei
de a treia Rome“ – ultimul bastion al civilizatiei crestine – fusese ultima putere care se
opusese duhurilor lui Antichrist. Toate acestea au fost profetite si de Sf. Apostol Pavel care
spusese ca “o asemenea putere trebuie sa fie data la o parte”, inainte ca Antichrist sa fie
dezvaluit pe deplin. (II Tesalonicieni 2:7,8). Asfel, continua Eugen, crima patricida comiesa
aeupra tarului cit si distrugerea imperiului crestin pe care el il reprezenta, a fost un semn ca
traim intr-o era pre-Antichristica. Rusia, incercase din rasputeri sa se opuna Revolutiei si
atunci cind ea e cazut lumea intreaga a ramas dezarmata in fata ei.
In timp ca Eugen ii spunea toate acestea, Gleb incepea sa inteleaga de ce plantase Eugen
portretul taralui linga icoana Sf. Arhanghel Mihail, invinngindu-l pe satana. Eugen i-a mai
vorbit si de “Marele Inchizitor” al lui Dostoievski.
Mai spunea ca, potrivit principiilor Marelui Inchizitor, organizatiilor internationale si in
special Natiunilor Unite trebuie sa li se confectioneze un sef spiritual si un continut pseudo-
religios.
- Cum, nu sint doar organisme politice? intreba Gleb, referindu-se la ONU. Cum pot natiunile
unite sa permita ca liderul sau sau sefual spiritual al unei religii sa le reprezinte, daca aceasta
ar insemna sa excluda toate celelalte religii?
- Cred ca ele (natiunile), vor resimti nevoia unui asemenea lider, de o importanta universala,
cum ar fi spre exemplu, Papa, i-a raspuns el. Gleb isi aminti ca si unul dintre profesorii sai de
la Seminar, Arh. Averchie, ii pomenise de niste lucruri similare. Pe linie spiritula, Arh.
Averchie provenea din marele prefet rus al sec. 19, Sf. Teofan Zavoritul, care pe vremea aceea
prezisese catastrofa pe care o va provoca Revolutia rusa; astfel, nu era greu sa-ti dai seama
cum de ajunsese la asemenea concluzii legate de era apocaliptica in care traim si de inselarile
sale spirituale. Totusi, lui Gleb i se parea destul de ciudat sa le auda tocmai din gura unui
american, si asta in 1961, cind in Vest, asemenea invataturi ortodoxe erau socotite “esoterice”.
Gleb il intreba pe Eugen daca era crestin ortodox.
- Nu, i-a replicat el, dar as dori sa devin.
Amintindu-si de prima intilnire cu Eugen, Gleb notase: “Tonul cu care vorbea era sobru si
rezervat. Intreaga sa personalitate exprima retinere si o liniste deosebita. Avea ceva nobil in
tinuta lui. Imi dadeam seama ca aveam in fata mea un suflet pios, pe cineva care invatase bine
primul pas de pe “Dumnezeiasca scara” a lui Ioan Scararul si anume, instrainarea, detasarea
de lume. Asa cum s-a dovedit si mai tirziu, era cu desavirsire “mort”, lumii. Isi incheiase toate
conturile cu interesele, dorintele naturale legate de confortul lumesc si fericir. Nu avea decit
ambitia de a cristaliza in mintea sa filozofica, valoarea absoluta a 0rtodoxiei.
“Pe atunci, inca nu stiam cit de mult il iubea pe Hristos, insa aparentele conduceau la ideea ca
tot entuzismul sau; isi tragea seva din descoperirea lui Antichrist, care “era deja in lume” (I
Ioan 4:3), contaminind toate interesele si activitatile lumesti. Deasemenea era evident, ca era
si foarte timid… si tot atunci am luat hotarirea de a face tot ce-mi sta in putere de a-l ajuta sa
primeasca Adevarul in toata plinatatea Lui.”

§§§§§

Gleb stia ca peste citeva saptamini trebuia sa se intoarca acasa si mai stia ca nici pe Eugen nu
putea sa-l lase asa, in aer. Ii devenise mai mult decit limpede ca Eugen nu se juca de-a
ortodoxia si ca era foarteserios. Dar cum sa-l aduca oare in sinul Bisericii? Gleb isi daduse
repede seama ca Eugen nu prea avea legaturi cu comunitatea ortodoxa si datrita faptului ca era
un soi de filozof introvertit si de o origine cam ciudata, niciodata nu se va alipi de tot de
societatea bisericeasca rusa. Abia de acum, lucrurile urmau sa ia o intorsatura sau alta. Gleb
avea nevoie de un altcineva ca sa-l atraga pe Eugen mai aproape de Biserica. Nu cu mult
inainte de a parasi Gleb orasul, noii sai prieteni din San Francisco, au organizat o petrecere in
cinstea lui si i-au oferit si un dar. In timp ce-l deschidea, Gleb i-a anutat cu voce tare:
- Am si eu un cadou pentru voi! Toti stiti ca am venit aici, pe Coasta de Vest, ca misionar,
incercind sa le insuflu oamenilor idei ortodoxe.” S-au auzit aplauze si risete. “Insa nu doresc
ca toate eforturile mele sa fie indreptate doar spre rusi. In ceea ce-i priveste singura mea
datorie este sa-i aduc inapoi in sinul Bisericii. Ortodoxia, a fost adusa in America si acum noi
avem sansa de a aduce si pe americani la Ortodoxie. Asta, ii ajuta nu numai pe ei... dar si pe
noi, care sintem deja in sinul Bisericii... Recent, am cunoscut un tinar american interesat de
Ortodoxie; numele lui este Eugen. “El” este prezentul.”
Lumea astepta ca el sa-si continue ideea. “Noi toti sintem buni prieteni. As vrea, continua el,
sa-mi promiteti ca-l veti ajuta pe Eugen, ca-l veti ocroti. Am plantat in el o saminta care
trebuie udata si ingrijita.” Toata lumea promise ca-l va ajuta. Gleb se intoarse spre unul dintre
prietenii sai; un tinar pe nume Dimitri Andrault de Langeron:
- As vrea sa te ocupi de Eugen. Dimitri a fost de acord. Rezolvind si sarcina purtarii de grija a
lui Eugen, Gleb lua trenul si se intoarse pe Coasta de Est. A ajuns la manastirea Sf. Treime
chiar in ajunul zilei Sf. Gherman (13/26 dec.); primul care l-a intimpinat a fost chiar Pr.
Vladimir, care imediat a si slujit o panahida in cinstea Cuviosului Gherman. Pelerinajul odata
incheiat, Gleb s-a reintors la Boston. Intre timp, Eugen se afla la parintii sai in Carmel. Pe tot
timpul sederi sale acolo, a mers sa asiste la Sf. Liturghie din biserica Sf. Serafim de Sarov din
Monterey-Seaside – acolo unde fusese si cu Alison in urma cu doi ani. De data aceasta insa,
poate datorita legaturilor mai strinse cu Ortodoxia, dar poate si datorita cunostintei cu Gleb,
reusi sa-si invinga timiditatea naturala si sa faca cunostinta cu preotul, Pr. Grigori Kravchina.
Asa cum era de asteptat, Pr. Grigori, era primul preot ortodox cu care statea de vorba.
Pr. Grigori era un om pios, smerit si cu frica de Dumnezeu; fusese crescut orfan in satucul
Pochaev din Rusia, chiar sub zidurile faimoasei lavrei Pochaev si era un fel de ruda de-a Pr.
Adrian. In Monterey, fusese invrednicit cu o vedenie de catre Sf. Serafim de Sarov, de a numi
biserica dupa numele lui.
La sfirsitul anului 1961, Eugen era reintors acasa in San Francisco. De ziua Sf. Serafim de
Sarov (2/15 ian.) i-a scris lui Gleb o scrisoare la Boston, scrisoare care ilustreaza foarte bine
gindurile si sentimentele din acea perioada.
“Tocmai m-am intors din Carmel, unde am petrecut Craciunul, cu parintii mei. In caz ca n-ai
stiut pina acun, tin sa-ti precizez ca oraselul Carmel se intinde pe 120 Km de coasta, are o
minunata asezare intre pini, chiparosi si ocean si odinioara, a fost locul preferat al artistilor si
poetilor boemi; astazi a devenit un loc de retragere excentric si chic pentru cei cu oarecare
stare si cu oarece pretentii culturale. Are un puternic parfum de confort lumesc. In ceea ce ma
priveste... aceasta atmosfera lumeasca este atit o “instruire in “spiritul vremii” cit si in
smerenie – desi ma tem ca am prea putin de cistigat in ceea ce o priveste pe a doua. Insa, in
aceasta aparent nevinovata si “neutru” exteriorizata atmosfera, pot totusi detecta cu destula
claritate semnele duhului lui Antichrist: pseudo-pioasa religiozitate si indreptatirea de sine; un
anticomunism superficial care poate fi prea usor atitat intr-o pseudo-religie; “cruciada” neo-
fascista pentru a avea o lume in siguranta, pentru o “democratie crestina”; lipsa de orientare
mentala si spirituala acoperita cu o pojghita de vaga moralitate si “idealism” bine intentionat...
care crede pe cuvint toata pioasa propaganda despre “pace” si “fraternitate”, emanata de
ambele parti ale Cortinei de fier.
Toata aceasta falsitate spirituala nu-mi apare decit ca o materie tocmai buna de exploatat de
catre Printul Intunericului, pentru a putea pune temeliile unei monstruoase si amagitoare
“Imparatii a acestei lumi”; intr-adevar, simt in aceasta atmosfera – ca si in intreg duhul
vremurilor noastre – o atitudine expectativa, ca si cum oamenii ar astepta venirea vreunui
Mesia, ca sa le rezolve toate problemele aparent nerezolvabile ca si toate nelinistile
agonizante, care caracterizeaza epoca noastra; oamenii par gata de a se prosterna in fata cine
stie carei figuri apocaliptice care le va aduce “pace” si “fraternitate” – si poate mai mult decit
orice, uitarea de Hristos si a faptului ca “problemele” epocii noastre, nu tin de exterior ci de
interior, deoarece ele sint rezultatul intoarcerii noastre de la Fata Acelui teribil Dumnezeu,
Care asteapta atit de multe de la noi si care Ne-a promis o viata vesnica care le va fi de
nesuportat acelora “care vor sa se descurce in lume”.
Cam tot ce ti-am scris pina acum, constituie subiectul cartii pe care o scriu privind conditia
spirituala a omului contemporan, iar uneori, mi-e si teama de marimea sarcinii pe care mi-am
asumat-o si de proprie mea nevrednicie in implinirea ei.
De fapt, scriu si ma tot gindesc la ea de citiva ani buni, inainte de a trece la Ortodoxie, din
vremurile in care debordam de mindrie pentru “stiinta” mea si de ura impotriva lumii de
astazi; vizitele pe care le faceam atunci parintilor mei si lumii in care traiam, ma umpleau de
furie si de disperare. Insa de cind m-am convertit si m-am mai intarit in credinta, toate acestea
s-au transformat intr-un sentiment de mila si de neputinta: mila, pentru starea in care se
gaseste lumea aceasta, care a renuntat la Hristos si care nici macar nu e constienta de faptul
acesta; o lume plina de oameni “binevoitori” care de fapt nu sint altceva decit niste nenorociti,
insa nici macar nu sint constienti de aceasta – sau daca cumva sint, nu-i cunosc cauzele si se
uita zadarnic in jurul lor cautindu-le; si neputincios, deoarece, desi am incercat cit am putut,
niciodata nu am putut comunica cu mara majoritate a aceator oameni. Singura mea nadejde
este ca poate voi putea transmite putinul pe care-l stiu – sau cel putin pe care mi-l inchipui ca-
l stiu – celor mai meditativi, in special din rindul tinerilor, care inca nu au fost inselati cu totul
de aceasta lume falsa si care nu stiu incotro sa o apuce pentru aflarea Adevarului... Cit ii
priveste pe ceilalti, fara indoiala ca tonul meu intransigent va provoca ostilitate daca nu chiar
batjocora – insa cred ca este prea tirziu sa adopt un ton “blind” legat de aceste lucruri, fiind in
pericol de a fi confundat cu incerta si vaga “noua spiritualitate” a lui Berdyaev si a alor
oameni “bineintentionati” – si gindul acesta ma preocupa atit de mult, incit am dubii ca voi
gasi pe cineva suficient de curajos ca sa mi le publice. Insa chiar si asa, ostilitatea poate avea
si o parte buna; caci cred ca e bine ca lumea sa stie ca nu toti aceia care-si spun “Crestini” sint
multumiti de incerta spiritualitate “pseudo-religioasa” care este propagata astazi din toate
partile? cred ca se cuvine a fi subliniat cu deosebita claritate ca o religie a “compromisurilor”
nu inseamna decit autoinselare si ca astazi exista doar doua alternative ireconaciliabile pentru
om: credinta in lume si intr-o religie a sinelui, a carui roada este moartea; si credinta in
Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, in Cara gasim Viata vesnica.
As dori foarte mult sa-mi scrii ce gindesti sau care-ti sint parerile in legatura cu toate acestea.
Din fericire, Carmelul se afla doar la 5 km distanta de Seaside, unde exista o minunata
bisericuta inchinata Sf. Serafim. Ti-am mai povestit despre ea. Am fost la citeva sfinte
liturghii in precedentele mele vizite, insa de data aceasta, a fost pentru prima oara ca am fost
sa stau de vorba cu preotul - Grigori Kravchina. (S-a intimplat sa fie chiar de Sf. Eugenia.)
Vizita, mi-a confirmat impresia favorabila pe care mi-o facusem deja despre dinsul motivata
atit de felul cum arata, cit si din atentia deosebita cu care slujea sfinta liturghie. Este un om
foarte sensibil si inteligent si arata cu adevarat simplu si smerit. Daca ar fi dupa mine, mi l-as
alege fara nici un fel de sovaiala, parinte duhovnic. I-am pomenit de tine si te stia; chiar m-a
intrebat de ce nu ai inclus si parohia lui in turneul tau de conferinte si diapozitive. Sper ca vei
avea vreodata ocazia sa-l cunosti personal. Mi se pare chiar straniu ca este atit de putin
cunoscut in cercurile bisericesti... ca sa fiu sincer mi se pare ca este izolat de-a binelea.
Nici nu pot sa-ti spun cit de bucuros sint ca m-ai vizitat. Aproape ca ma obisnuisem cu o
izolare totala din partea ortodocsilor, asa ca vizita ta a fost cu adevarat providentiala. Credinta
mi-a fost puternic intarita de credinta si viata ta duhovniceasca de la Jordanville. Sper sa
primesc curind vesti de la tine... Pomenoste-ma la rugaciune, caci si eu ma rog pentru tine.
Fratele tau intru Hristos, Eugen”

Capitolul 25
“In imbratisarea Tatalui”
Motto: “Nu poti sa nu privesti intreaga aberatie moderna ca ultima “cadere” a omului, o
imitatie la scara intregii lumi a pacatului primului om creat – dorinta de a fi ca Dumnezeu, de
a sti totul. Si cine poate sti de ce ingaduie Dumnezeu una ca aceasta – doar daca nu cumva din
cauza ca la sfirsit, ca si la inceput, ne vom confrunta cu El.
Nu exista nici “un motiv” pentru caderea Fiului Risipitor – si totusi cit de mare a fost bucuria
reintoarecerii sale. Poate ca pina la urma Dumnezeu a “ingaduit” existenta epocii moderne
doar pentru bucuria primirii acelora care se vor pocai la sfirsitul ei”
Euge Rose,
Ianuarie 18, 1961
Motto: “Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sint vrednic sa ma numesc
fiul tau.
Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina cea mai buna si-l imbracati si dati inel in
mana lui si incaltaminte in picioarele lui,
Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se
veseleasca.”
Luca 15:21,22,24

Motto: “Gustati si vedeti ca bun este Domnul”

Psalmul 33:8
Prietenu lui Gleb, Dimitri, s-a tinut de cuvint si l-a vizitat des pe Eugen. De origine franco-
rusa, Dimitri apartinea unei ramuri a nobilimii franceze. Fusese crescut in Lima, Peru,
cunostea multe limbi straine, iar engleza e vorbea cu accent francez. Desi prin vine ii curgea
singe albastru, primise o pioasa educatie crestina, datorita evlavioasei sale mame rusoaice,
Svetlana Romanova.
Credinta simpla a lui Dimitri a fost un exemplu pentru Eugen. El avea nevoie tocmai de
aceasta naturalete a trairii crestin-ortodoxe, de care fusese atit de lipsit in copilarie si pe care
nu putea sa o reconstituie prin mijloace pur intelectuale. Cu Dimitri a pastrat o calda legatura
pina aproape de sfirsitul vietii sale si in special cu Svetlana care si-a petrecut ultimii ani ai
vietii sale in manastirea de maici a Pr. Adrian.
Gleb, Dimitri si cercul lor de prieteni, au fost ultimul impuls care i-a fost necesar lui Eugen de
a pasi in sinul Bisericii. Teama de a fi comasat intr-o atmosfera bisericeasca lumeasca si
provinciala i-a fost risipita de contactul cu tineri, care ca si el, isi doreau sa slujeasca
Ortodoxiei ca Adevar universal si nu doar ca unei religii etnice.
Duminica pe 12/25 februarie l962, de Sf. Eugen al Alexandriei, Eugen a fost acceptat ca
membru al Bisericii Ortodoxe. Slujba a fost oficiata de un preot de la catedrala din San
Francisco, Pr. Nicolai Dombrovsky, care fusese povatuit de Arh. Tikhon sa-l primeasca pe
Eugen prin Sfinta Taina a Botezului. Dimitri si Svetlana au stat fiecare de o parte si de alta a
lui, ca nasi. Dupa ce a fost uns cu Sfintul si Marele Mir, Pr. Nicolae a inceput Sf. Liturghie.
Era in Duminica Fiului Risipitor; preotul a citit parabola in timpul Sfintei Liturghii; lui Eugen
i s-a parut foarte semnificativ ca a fost primit in Biserica, tocmai in aceasta zi. Aducindu-si
aminte de ingrozitorii ani in care incercase in van sa-l gaseasca pe Dumnezeu, se simtea
intocmai ca si Fiul Risipitor, simtea ca pacatuise impotriva Cerului si a Lui Dumnezeu, ca nu
era vrednic sa fie numit fiul Lui. Si totusi, fusese primit cu dragoste in bratele Tatalui, facut
mostenitor deplin al tuturor drepturilor de fiu si primit si in curtea Tatalui, care era Biserica. In
legatura cu intrarea sa in aceasta “imprejmuire sigura”, toate pacatele sale din trecut au fost
sterse cu buretele; era un om liber.
Si drept rasplata, asa cum obisnuia Alison sa spuna, “Eugen a renuntat nu numai la trecut ci la
tot si la toate, pina si propria persoana – le-a predat Lui Dumnezeu“.
Cind s-a impartasit pentru prima oara, harul Lui Dumnezeu a coborit intr-un mod evident
asupra lui. A fost invaluit intr-o stare de neasemuita pace si fericire iar, in gura a simtit un
nemaipomenit de minunat gust ceresc, care a durat aproape o saptamina. Din aceasta cauza
aproape ca nu dorea sa manince nimic. Cu citiva ani inante simtise gustul iadului; acum, in cel
mai literalal sens, i se daduse sa guste raiul. Ani de zile dupa toate aceste evenimente, cind si
el devenise preot si savirsea taina botezului, inreba pe fiecare din noii botezati daca n-a simtit
ceva asemanator la intrarea in Ortodoxie – insa la majoritatea raspunsul era “nu”. De aici a
tras concluzia ca probabil a fost un dar special. In anii care au urmat trecerii sale la Ortodoxie
a urmat un val “epidemic” de rebotezari, explicate prin aceea ca primirile “neregulamentare”
in Ortodoxie nu erau considerate valide si erau deci si lipsite de har. Desi Eugen nu a mai fost
niciodata rebotezat dupa botezul sau neortodox din adolesocenta, el si-a pastrat mereu pacea
in mijlocul acestor atit de tulburate controverse a rebotezarilor. Experienta pe care a trait-o in
ziua intrarii sale in Biserica era mult prea reala ca sa mai lase loc de vreun dubiu.
Poate ca datorita minunii care s-a savirsit in acea prima Sfinta Impartasanie cu Trupul si
Singele Mintuitorului, Eugen a putut vorbi toata viata sa de infinita “savoare” si de
“parfumul” Ortodoxiei.

§§§§§

In primul sau referat ca student al Academiei de studii asiatice, el declara: “Cunoasterea

devine cu atit mai clara cu cit este mai strins legata de fiinta celui care o detine; atinge
claritatea maxima atunci cind “a fi” si “a cunoaste” sint una – in care ceva poate fi cunoscut in
masura in care este trait”.
Abia acum intelegea Eugen ce era Crestinismul cu adevarat, caci acum nu numai ca stia ca
Hristos existase, ci “realmente” Il cunostea pe Hristos. Acum, privea retrospectiv la conceptia
limitata pe care o avea Fr. Nietzeshe despre Crestinism, de care apartinuse totusi odata, si
despre care spusese ca “pare la fel de trivial si de flescait ca si un Protestantism liberal de cea
mai joasa speta”. Isi dadea seama ca chiar si filozofi ca Guénon si Schuon a caror conceptii
mult mai favorabile Crestinismului, le impartasise chiar si el pe vremea studentiei, nu-i puteau
penetra esenta fara a trai o vita de crestin si fara sa-L fi cunoscut pe Hristos cu inima. In
ianuarie 1961, cu un an inainte de a fi primit membru deplin al Bisericii, nota in jurnalul sau:
“Veti cunoaste adevarul si aceasta va va elibera.” “Fara adevar nu exista Crestinism si fara
cunoasterea adevarului crestin, nu te poti numi Crestin. Iar sfirsitul acestei cunoasteri nu e
puterea, asa cum isi doreste stiinta – si nici comfortul, linistea, siguranta sau autosustinerea
sau cine stie ce alte deziderate ale cultului persoanei. Sfirsitul ei este “libertatea”, o libertate
crestina, divino-umana, libertatea oamenilor, a fiilor Lui Dumnezeu.
“Cunosterea care aduce libertatea este mai presus de orice categorisire subiect-obiect; este
cunoasterea in care participa “omul intreg”, care informeaza omul in totalitatea sa. Nu este
cistigata prin cercetari sau experiente speciale ci “traind” o viata crestineasca prin Sfintele
Taine, rugaciune, post – si prin relatiile noastre cu alte fiinte omenesti. Nu este o cunoastere
despre care poti sa afirmi “Stiu sau am trait asta si asta”, ci una care se descopera prin ceea ce
faci singur sau in multime si care este prezenta in tot ceea ce gindesti. Crestinul doreste sa
devina una cu Adevarul, Care este Iisus Hristos, si astfel crestinul “este” ceea ce cunoaste. Cel
care-L respinge pe Hristos este acela care nu-L cunoaste; cel care-L accepta dar nu traieste
viata de crestin in plenitudinea ei, nu-L cunoaste in intregime. Numai omul indumnezeit
cunoaste in intregime – cel putin atit cit poate omul cunoaste; restul dintre noi ne straduim sa
fim crestini, adica cunoscatori.

§§§§§

Cei cara il cunoscusera pe Eugen cel dinainte “care rumega tot felul de ginduri si spaime in
el”, spuneau ca “realmente inflorise” de cind era ortodox.
Cu ajutorul noilor sai prieteni, incepuse sa iasa la suprafata latura calda si totodata practica a
caracterului sau. Gasise in sfirsit in Crestinismul ortodox loc si pentru inima sa, loc ce nu
fusese de gasit pe vremea cind era un intelectual de vaza.
La mai bine de un an de la primirea sa in Biserica, ii scria lui Alison: “Cind ti-am trimis
ultima oara vesti despre mine, iti spuneam ca m-am apropiat de Biserica ortodoxa rusa, dar ca
in acelasi timp era ceva cam nesigur. Eram ca toata lumea. Apoi insa, cu toata nevrednicia
mea, Dumnezau mi-a aratat calea Sa. Am cunoscut un grup de ortodocsi rusi foarte inimosi si
in decurs de citeva luni am fost primit in sinul Bisericii Ortodoxe Ruse… al carui membru
credincios sint de mai bine de un an si jumatate. Simt ca m-am nascut a doua oara intru
Hristos; acum sint robul Lui si traiesc atita bucurie in El, bucurie pe care n-am crezut-o
posibila atita timp cit mai traiam dupa legile lumii”.
Aceste ultime cuvinte erau se pare izvorite din adincul inimii; 20 de ani mai tirziu, cind facea
o urare similara unui tinar care o luase pe calea credintei, scria: “Iata rugaciunea mea pentru
tine: fie ca Dumnezeu sa-ti deschida inima si fie ca si tu insuti sa faci tot ce poti ca sa-L
cunosti! Facind astfel, vei gasi o fericire pe care acum nici nu ti-o poti inchipui; mintea si
inima se vor uni si-L vor recunoaste pe Dumnezeu Cel adevarat si nici unul dintre adevarurile
reale pe care le-ai agonisit nu se va mai pierde. Fie ca Dumnezeu sa-ti harazeasca toate
acestea!”

Capitolul 26
“Pamintul cel bun”

Motto: “Si alta a cazut pe pamintul cel bun si, crescind, a facut rod insutit.”
Luca 8:8

“Ziua Recunoetintei” din anul 1962, a fost ziua in care Gleb s-a hotarit sa stea un timp pe
Coasta de Vest. La inceput a lucrat ca taxtator pe autobuzele din San Francisco, timp in care l-
a vizitat si pe Eugen de citeva ori. Citeva luni mai tirziu, reusea sa obtina postul de profesor
de limba rusa la un colegiu filologic din Monterey, nu departe de resedinta parintilor lui
Eugen. Orasul avea multe si vechi monumente istorice, fapt explicat prin aceea ca pe vremea
venirii Cuviosului Gherman in America, Monterey era capitala Californiei. Pe coasta se
intindea chiar si un pilc de paduri virgine, locul preferat de preumblare al lui Gleb. Isi alegea
cite un loc ferit si acoperit cu muschi verde si moale si se ruga ore intregi cu rugaciunea Lui
Iisus sau citea carti despre tot felul de pustnici de prin pustiurile rusesti sau de la manastirea
Optina. Aceste carti, adevarate raritati erau trimise fie de duhovnicul lui din Muntele Athos,
ieroshimanahul Nicodim, fie imprumutate de la sotii Kontzevitch. Acestia din urma, fii
duhovnicesti ai manastirii Optina, posedau texte de o valoare inestimabila, provenite din
insasi manastirea Optina.
Eugen ori de cite ori isi vizita parintii in Carmel de atitea ori trecea sa-l vada si pe Gleb in
Monterey. Iata cum isi aminteste Gleb prima lor intilnire de acolo:
“Eu ma mutasem in Monterey in timpul Postului Mare, si totul imi era nou si foarte placut in
orasul acela istoric. Eram incintat in mod special de abundenta florilor inflorite in acea
perioada a anului. M-am stabilit intr-o casuta cu vedere la golf pe care o imparteam cu fostul
meu coleg de Seminar si care imi facuse rost si de postul de profesor de colegiu. Casa, destul
de saracacioasa in aparenta era inconjurata de tufe uriase de mimoze inflorite.
Prima vizita a lui Eugen a avut loc nu dupa mult timp de la instalarea mea acolo; venise cu
trenu. A sosit devreme dupa-amiaza, asa ca am avut timp sa vizitam toate locurile istorice si
cladirile vechi ale orasului, vestigii de pe vremea Sf. Petru Aleutul, de care Eugen nici macar
nu auziese. El in schimb mi-a aratat cladirea Misiunilor din Carmel si daparte, de lina
tarmului, o manastire orientata spre ocean ce adapostea maici zavorite, care se fagaduisera
linistii, tacerii si contemplatiei.
La urmatoarele intilniri, Gleb si Eugen se plimbau ore intregi prin padure si pe tarmul
oceanului. “Ma interesa cum de reusea el sa fie atit de profund si de interiorizat”, scria Gleb.
“L-am intrebat ce opera sau film l-au emotionat intr-un mod deosebit, ce carti, poezii sau
filozofie. Pe atunci, inca nu-mi dadeam seama ce anume din el produsese schimbarea. “Lucia
di Lammermon” si “Turandot” il miscasera profund, deasemenea si filmul “Povestirile lui
Hoffman” dar se aflau si altele pe care le stiam si eu. Eu insa nu m-am multumit cu atit.
Vroiam sa-i cunosc sufletul.
“Intr-o seara, ne plimbam pe tarmul Pacificului. Noaptea era calda si inmiresmata datorita
oleandrilor in floare. Oceanul era cam agitat insa luna stralucea cu putere. Mi-a facut impresia
ca se afla intr-o dispozitie sufleteasca mai deosebita si eram gata sa absorb prin toti porii
fiintei mele tot ceea ce mi-ar fi revelat acel suflet atit de inspirat.
Insa ma inselam. Era inchis ermetic. N-am putut sa arunc nici o privire in sufletul lui, desi mi-
as fi dorit foarte mult. Asa ca m-am hotarit sa iau taurul de coarne si sa-mi deschid eu mai
intii lumea mea, o lume
plina de mari mistici si asceti si cu multe informatii pretioase despre ei. Ma cuprinsese o
emotie deosebita cind i-am dezvaluit tot ceea ce stiam despre ascetii de la manastirile Optina,
Valaam si Muntele Athos. El continua sa taca, cufundat in cele ce-i povesteam. Insa spre
marea mea surpriza, am avut impresia ca nu-i erau chiar straine. Nu ma refer la intormatiile in
sine, ci la trairea care i-a animat pe acesti mari asceti si care este atit de straina realitatii
materialiste a zilelor noastre si cu atit mai mult prozaicului nostru stil de viata american. El
“intelesese” deja ceea ce eu incercam sa infiltrez in el. Cum era oare posibil sa stie despre
acestea? Rivna aceea ii era familiara. Tot ceea ce am putut scoate de la el in acea minunata
noapte de martie a fost ca stia ce inseamna suferinta. Cum era insa posibil ca un pusti din
sudul Californiei – cu o viata traita an confort si lejeritate – sa “inteleaga”? In ce fel se putea
el raporta zelului ascetic al unui ostas al Lui Hristos din inghetatul si indepartatul nord al
Rusiei? Din punctul meu de vedere, totul era minunat. Bineinteles ca observasem cum
interlocutorul meu sorbea cu nesat intreaga mea comoara, deplin constient de subtilitatile si
trairile mele fata de aceste taine dintr-o alta lume. In felul sau tacut si rezervat, era foarte
fericit. Mergea alaturi de mine, cu pasii sai mari, cufundat cu totul intr-o alta lume, pe care
insa nu mi-a impartasit-o cu voce tare.
Ceva mai tirziu ne-am continuat plimbarea printre ravene. Umblam dupa bureti, iar eu ii
citeam din ruseste despre pustnicii din padurea Roslavl. Se purta rezervat, sobru si parea
deplin constient de maretia celor citite. I-am citit despre vietile lui Zosima, Vasilisc ai Petru
Maciurin din Siberia. I-am dat pina si o carte ruseasca ca s-o aiba de Pasti – biografia
Batrinului Ioasaf de la Optina – in timp ce eu aproape ca i-am povestit in intregime viata
Batrinului Gabriel din Paskov. Urma viata cuviosului Teofil cel nebun pentru Hristos din
pesterile Kievului. Insa Eugen continua sa taca... De ce oare? Ce-l retinea oare de a exprima
cu voce tare ceva ce ii miscase atit de evident inima? Nu puteam sa-mi dau seama. Am pus-o
pe seama diferentei de temperament: eu, un extrovertit si el poate, un introvertit. Insa acesta
nu era un raspuns care sa ma satisfaca – pina cind am descoperit in sfirsit intelesul acelei
ezitari din reactiile sale emotionale. Avea o minte analitica si o inima care era cu mult mai
pasionta, mai sensibila si mai profunda decit a mea – insa cred ca mintea lui trebuia sa
evalueze mai intii totul, poate chiar fiecare pas ca sa inteleaga maretia creatiei Lui Dumnezeu
si apropierea Iconomiei Sale. Si am ramas mut de uimire. Ce fenomen rar si profund aveam
sub ochii mei. Imediat mi-a venit in minte acea imagine din Scriptura cu saminta cazuta pe
pamintul cel bun care dadea roada insutit... Si atunci mi-am dat seama ca trebuia sa fac tot ce-
mi statea in putere sa-l ajut sa coaca acest fruct duhovnicese, chiar daca ne aflam intr-un timp
si loc atit de ostil Crestinismului adevarat. Era un geniu neobisnuit. Un om a carui viata urma
sa se petreaca intre cei de o conditie mai joasa ca a lui. Si acum el, acest suflet sensibil, se
apropie de Biserica noastra Ortodoxa, cu toate slabiciunile si nesigurantele atit de tipic rusesti.
Bineinteles ca il vor indragi si vor incerca sa-l foloseasca pentru scopurile lor, insa ce efect
vor avea toate acestea asupra sufletului lui.
Se vor constitui oare hotaritoara pentru personalitatea lui, ca mai tirziu sa prinda radacini si sa
dea rod? Nu, Nu, Nu. Nu-l vor intelege si chiar daca ar face-o, ce folos ar putea scoate el sau
ei din aceasta? Stiu prea bine ca pericolul sta in aceasta inflacarare puternica de la inceput, ca
apoi sa urmeze caderea, dezamagirea si poate chiar si pierderea credintei in idealurile pe care
le-ai avut, si asta deoarece nobletea era principala trasatura a caracterului sau. Cum sa
procedez eu oare? Trebuia sa ma gindese la o situatie in care el s-ar fi putut dezvolta
independent...”

Capitolul 27
“Un facator de minuni din vremurile
noastre cele de pe urma”

Motto: “Marite apostole a unor vremuri de raceala si necredinta, plin fiind de toata puterea
cea plina de har a sfintilor din vechime faclie luminata de Dumnezeu a tainelor ceresti,
hranitor al orfanilor, nadejdea celor fara de nadejde. Tu ai aprins pe pamint flacara iubirii
pentru Hristos impotriva intunericului ce premerge Ziua Judecatii; roaga-te acum, ca aceasta
sfinta flacara sa tisneasca si din inimile noastre.”
Troparul Cuviosului Ioan Maximovici, Glas 6

Am vazut cum Gleb fusese mult mai privilegiat in a cunoaste “legaturi vii” ale traditiei
Ortodoxo. Totusi, in 1962 si Eugen reusea sa-l intilneasca pe cel mai mare dintre acestia: Arh.
Ioan Maximovici.
Arh. Ioan era o figura bine cunoscuta comunitatii rusesti din San Francisco. Odinioara fusese
episcop in Shanghai-China si strinsese de pe strazi si de prin gunoaie sute de copii bolnavi si
flaminzi si le daduse adapost intr-un orfelinat. Cind in China s-a instaurat regimul comunist, a
fost obligat sa evacueze toti orfanii si sa-i duca mai intii in Filipine si mai apoi in San
Francisco, unde a si fondat orfelinatul “Sf. Tikhon”. Apoi a fost numit episcop de Paris, insa
chiar si asa nu pierdea nici o ocazie de a-si vizita orfanii din San Francisco ori de cite ori avea
timp. La sfirsitul anului 1962, s-au creat niste imprejurari deosebite care i-au permis Arh. Ioan
sa se reintoarca la turma parasita. Arh. Artemon al Los Angelesului
numit in locul Arh. Tikhon ce tocmai se pensionase, prin felul cum pastorise reusise sa-si
dezbine dioceza si comunitatea crestin ortodoxa care-i era afiliata. Lucrarile la noua, catedrala
ortodoxa rusa incepute de Arh. Tikhon, fusesera oprite. Aparent, una din cauzele acestei
situatii statea in interdictia Arh. Artemon de a depune bani in bancile care aveau in subordine
angajati evrei, lucru necanonic dupa parerea lui. Cum controversele legate de constructia
catedralei se inteteau tot mai mult, lucratorii erau platiti conform contractului, insa pentru a
sta degeaba.
Comunitatea din San Francisco, formata in mare parte din fii duhovnicesti ai Arh. Ioan inca
din Shanghai, au inaintat un memoriu Sinodului Episcopilor in care cereau sa fie adus Arh.
Ioan, pentru a scoate lucrurile din impas. Dupa oarece ezitari, Sinodul si-a dat acordul si Arh.
Ioan a fost desemnat pentru dioceza San Francisco, insa doar temporar. Aproape imediat,
comunitatea de credinciosi parca a prins viata. Donatiile realmente curgeau in contul
construirii noii catedrale; au luat fiinta comitete, organizatii si fundatii caritabile; si in ciuda
unor neajunsuri create de vechiul grup al Arh. Artemon (despre care vom vorbi mai tirziu)
activitatea bisericeasca s-a intensificat si totul a fost cuprins de un val general de entnziasm.
Si Eugen a simtit imediat schimbarea. Ori de cite ori venea la biserica catedralei, vedea
implicarea plina de caldura a noului episcop si cum la diverse ocazii scotea de prin buzunare
brosuri ce cuprindeau slujbe inchinate unor sfinti mai putin cunoscuti, ce traisera odinioara in
Apus, in special din Galia, Italia, Anglia si Olanda.
Plutea un aer ca din alta lume in jurul acestui om slab, adus de spate si care dupa canoanele
lumesti, cu greu putea fi numit “respectabil”. Parul ii statea in neorinduiala, buza de jos ii era
iesita in afara si avea si un defect de vorbire care-l facea destul de greu de inteles. In locul
unei mitre stralucitoare si ornata cu pietre scumpe cum purtau ceilalti episcopi, pura un fel de
“caciula pliabila”, lipita cu icoane brodate de orfanii lui. Avea o cautatura severa, desi nu de
putine ori puteai sa-i zaresti o sclipire jucausa in ochi, in special cind avea de-a face cu copiii.
In ciuda defectului de vorbire, avea o relatie extraordinar de buna cu copiii, care-i erau
devotati trup si suflet. Spre indignarea unora, citeodata glumea si se juca cu ei chiar si in
biserica.
Excentricitatea Arh. Ioan era legata de ceea ce in Biserica Ortodoxa era cunoscut ca “nebunie
pentru Hristos”: renunti la “intelepciunea lumii” pentru intelepciunea Lui Dumnezeu . Si intr-
adevar, persoana lui ascundea mult mai mult decit puteau ochii intilni la prima vedere. De la
ucenicii apropiati ai Arh. Ioan, Glab si Eugen au reusit sa prinda citeva intlmplari care le-au
permis sa arunce o privire in viata mai putin cunoscuta a acestui om al Lui Dumneu. Era ca si
cum intimplari din vremurile apostolilor se petreceau in zilele noastre.
Arh. Ioan era un ascet sever. Vigilent in fata Lui Dumnezeu, era intr-o permanenta stara de
rugaciune. Minca doar o data pe zi, la miezul noptii si dormea foarte putin. Nu se intindea
niciodata pe pat si atunci cind totusi il rapunea oboseala, isi acorda vreo portis sau doua de
somn stind in genunchi in fata icoanelor. Cind se trezea, isi arunca o cana de apa rece peste
fata si incepea Sfinta Liturghie, pe care o savirsea zilnic, fara nici o abatere. Ca era un facator
de minuni, asta o stia toata lumea. Oriunde s-ar fi intimplat sa fie – China, Filipine, Europa,
Africa, America, prin rugaciunile lui se produceau vindecari fara numar. Au fost multe cazuri
cind a salvat oameni de la catastrofe iminente, prin revelatie Dumnezeiasca. Se cunosc si
cazuri cind le-a aparut in vis acelora la care nu avea posibilitatea fizica sa ajunga.
Deasemenea a fost vazut si in Sfintul Altar inaltat deasupra pamintului si inconjurat de o
lumina nepaminteasca.
Insa, asa cum scria si Eugen mai tirziu, aceste minuni nu erau extraordinare prin ele insele:
“Toate acestea pot fi cu usurinta imitate de falsii facatori de minuni… Insa in ceea ce-l
priveste pe Arh. Ioan, cei care s-au intors la credinta datorita lui, nu au fost miscati in
principal de minunile lui, ci de un ceva legat de persoana lui care le-a miscat inimile.”
Eugen auzise povestindu-se multe de cit de milos era Arh. Ioan; cum in Shanghai mersese
pina si in cartierele rau famate pentru a salva copii parasiti prin bordeluri sau abandonati pe
gramezile de gunoi ale orasului; cum copii profund afectati emotional de brutalitatile si
atrocitatile comuniste, inchisi fara putinta de scapare intr-o lume a lor, au iesit din aceasta
stare la un singur cuvint al lui; cum vizita mereu lumea prin spitale, dupa care atit cei care
credeau cit si cei care nu credeau erau izbaviti de suferinta, datorita harului care iesea din el;
cum criminalii cei mai salbatici doar la simpla vedere a lui incepeau sa plinga brusc si
inexplicabil; si cum despre oriunde s-ar fi aflat avea obiceiul de a face rondul toata noaptea,
oprindu-se la usile oamenilor, binecuvintindu-i si rugindu-se pentru ei ca sa aiba un somn fara
griji...

§§§§§

Arh. Ioan nu i-a trebuit mult ca sa descopere sufletul insetat al lui Eugen care isi gasise un loc
in spatele catedralei si se ruga cu multa fervoare. Desi l-a chemat de mai multe ori sa vina mai
aproape de strana si de Sfintul Altar, Eugen s-a incapatinat sa ramina acolo unde era. Tot
teama de a nu deveni prea lumese il impiedica sa faca pasul acesta, fapt pe care il sesizase la
multi din jurul lui si uneori chiar si la clerici.
Gleb bineinteles ca l-a inteles pe Eugen ca avea motive intemeiate de a dori sa-si pastreze
aceasta sete pentru o viata duhovniceasca autentica si care sa nu fie stinsa de aspectele
prozaice ale Bisericii.
Si totusi, simtea ca trebuie sa faca ceva ca Eugen sa-si poata depasi temerile. Cind eviti sa ai
de-a face cu personalul Bisericii risti sa te instrainezi chiar de sursa harului, care este Biserica.
Gleb l-a rugat pe Eugen sa faca urmatoarea ascultare de dragul Lui Hristos: sa inchida ochii la
toata aceste interferente si sa paseasca cu curaj chiar in inima ciclului liturgic. Odata, Arh.
Ioan simtindu-l ca cedeaza pentru Hristos, l-a chemat la sine si l-a sfatuit sa nu dea atentie la
nimeni si la nimic din afara ciclului liturgic. Insusi Arhiepiscopul era omul care nu scotea o
vorba in Sfintul Altar. Iar in afara lui, (exceptind situatiile cind erau prezenti copii) se limita
doar la cuvinte scurte, inclinari din cap si gesticulari. (2)
Cu incurajarile venite din partea Arh. Ioan si a devotatului preot Leonid Upshinsky curind
Eugen se apuca sa cinte si sa citeasca in slavona in strana orfelinatului Sf. Tikhon, unde locuia
Arh. Ioan. Se simtea impacat caci se parea ca reuseste sa-si invinga timiditatea naturala. In
ciuda accentului sau american Eugen a fost acceptat de toti, ca si cum ar fi apartinut
dintodeauna stranei aceleia.

§§§§§

Arh. Ioan a fost nevoit sa-i dea lui Eugsn citeva instructiuni si explicatii. Eugen, asimilind
imaginea duhovniceasca a Arh. Ioan, il percepea ca o reflectare a Mintuitorului; si aceasta
imagine a purtat-o cu el intreaga sa viata, ca o lumina calauzitoare.
Spre sfirsitul vietii sale cind ajunsese sa priveasca aceasta imagine cu multa claritate, ca
urmare a unei indelungate trairi crestine, scria: “Daca intrebi pe oricare din cei care l-au
cunoscut pe Arh. Ioan, de ce erau oamenii atit de atrasi de el – si se mai intimpla si astazi cu
oameni care l-au cunoscut vreodata – raspunsul este intotdeauna acelasi: ii coplesea cu iubirea
lui; s-a sacrificat pentru aproapele lui si asta din cea mai curata iubire pentru Dumnezeu si
pentru ei. Acesta este si motivul pentru care lucrurile ii erau revelate lui si nu altora si pe care
nu le-ar fi putut cunoaste pe cai naturale. Chiar el spunea ca in ciuda “misticismului” Bisericii
noastre Ortodoxe, ce poate fi gasit in vietile sfintilor si in scrierile Sf. Parinti, adevaratul
ortodox este un crestin cu ambele picioare pe pamint si care poate sa faca fata la orice situatie
care-i apare in fata. Il poti inilni pe Dumnezeu atunci cind accepti orice situatie care ti-e
harazita si care cere o inima iubitoare”.
Faptul ca Arh. Ioan era un om cu profunde cunostinte teologice a avut mai putina importanta
pentru Eugen decit faptul ca el era unul dintre aceia care-l “cunoscuse” pe Dumnezeu si
avusese un contact direct cu El. Cu felul sau de a vorbi, abia inteligibil, Arh. Ioan a putut sa-i
transmita lui Eugen “Sfinta Sfintelor” Ortodoxiei, intr-un mod in care cuvintele nu ar fi putut-
o face niciodata. Toate comorile Bisericii Ortodoxe – sfintele slujbe, textele sacre, icoanele,
cintarile – nu erau decit mijloace de a deveni ceea ce Arh. Ioan era deja.
Dupa ce Arh. Ioan a murit, Eugen a notat undeva ce a reprezentat Arh. Ioan pentru el.
Nedorind sa-si faca publica propria persoana – ca implicata in povestire – el se refera la sine
ca la un “tinar convertit din occident” si foloseste persoana a III-a. A inceput prin a scrie
despre o predica pe care o auzise in manastirea “Maicii Domnului din Vladimir” din San
Francisco. Stareta manastirii monahia Ariadna, avea o evlavie deosebita fata de Arh. Ioan,
caci il stia inca din Shanghai.
“Acum nu prea multi ani in urma”, scria Eugen, “stareta unei manastiri rusesti ortodoxe din
afara granitelor Rusiei – o femeie cu o viata tare placuta Lui Dumnezeu – tine un cuvint de
folos in biserica manastirii, cu ocazia marii sarbatori a Adormirii Maicii Domnului. Cu lacrimi
in ochi le ruga pe maicile din sobor si pe pelerinii aflati in fata sa primeasca cu o inima
deschisa tot ceea ce le transmitea Biserica, care suferise dureri foarte mari ca sa poata pastra
aceasta Traditie sacra de-a lungul secolelor – si nu sa alegem din ea ceea ce ni se pare
“important” si “indispensabil”; caci daca se crede cineva mai intelept decit Traditia, poate
sfirsi prin a pierde Traditia. Astfel, atunci cind Biserisa ne spune prin Acatistele si icoanele ei
ca Apostolii au fost adusi intr-un chip minunat din cele patru colturi ale pamintului pentru a
putea fi prezenti la savirsirea din viata si ingroparea Maicii Domnului, noi, ca crestini
ortodocsi nu avem voie nici sa negam si nici sa reinterpretam, ci sa credem intocmai cum ne
incredinteaza Biserica cu toata simplitatea ei.
La acest cuvint se nimerise sa fie prezent si un tinar convertit din occident, care tocmai
invatase rusa. Vazuse si el multe icoane care infatisau minunata calatorie a Apostolilor pe nori
ca sa poata fi de fata la Adormira Maicii Domnului; si el isi pusese intrebarea daca faptele
trebuiesc luate “litaral” – ca niste evenimente iesite din comun – sau o fi doar vreun fel
“poetic” de a exprima adunarea laolalta a Apostolilor pentru aceet eveniment… sau poate
chiar o descriere imaginara “ideala” a unui eveniment care de fapt nu s-a produs niciodata. (In
zilele noastre mai exista o serie de teologi care se ocupa de chestiuni de felul aceata.) In felul
acesta, vorbele Staretei Ariadna l-au atins chiar si atunci a inteles ca exista ceva mult mai
profund in receptarea si intelegerea Ortodoxiei decit ceea ce ne spun noua mintea si
sentimentele. Chiar in clipa aceea simtea ca i se impartaseste Traditia, si nu din carti, ci dintr-
un vas ales care – continea; trebuia primit nu doar prin prisma mintii si sentimentelor ci mai
presus de orice, cu inima, care in felul acesta a inceput o mai profunda pregatire in Ortodoxie.
Mao tirziu aceat tinar a intilnit personal sau prin intermediul corespondentei, multi oameni
deosebit de invatati in teologia ortodoxa. Erau “teologii” zilelor noastre cei care frecventasera
“scolile ortodoxe” si care apoi devenisera “experti” teologi. De obicei erau chiar nerabdatori
sa vorbeasca despre ceea ce era Ortodoxia si ce insemna sa nu fii ortodox, despre ce era
important si ce era mai putin important in Ortodoxie; iar unii dintre ei se mindreau chiar cu
titluri de “conservatori” sau “traditionalisti” in credinta. Insa in nici unul dintre acestia nu
simtise autoritatea acelei simple starete care desi neinstruita in teologie vorbise din toata
inima ei.
Si inima aceatui tinar convertit care abia facea primii pasi in Ortodoxie, tinjea sa afle “cum sa
creada”, fapt care insemna de fapt “cui sa dea crezare. Era poate robit prea mult de timpurile
noastre si de propria educatie ca sa-si nege propria putere de a rationa si de a crede orbeste in
tot ceea ce i se spune; si era mai mult decit evident ca Ortodoxia nu cerea deloc asa ceva –
insasi scrierile Sf. Parinti sint un memoriu viu al ratiunii
umane in actiune, iluminate de Harul Duhului Sfint. Era in acelasi timp evident, ca din
“teologia” zilelor noastre lipsea ceva foarte important caci cu toata mintea lor logica si buna
cunoastere a textelor patristice, nu reuseau sa transamita nici sentimentul si nici parfumul
Otodoxiei, asa cum o facuse o simpla stareta fara pretentii teologice.
Pina la urma tinarul nostru a ajuns la capatul cautarilor sale – un contact cu traditia vie si
adevarata a Ortodoxiei – dind peste persoana Arh. Ioan Maximovici. Gasise in el un invatat
intr-ale teologiei, din “vechea scoala” dar, constient in acelasi timp de toate criticile aduse
teologiei de catre teologii veacului nostru; isi folosea inteligenta deosebita in cautarea si
gasirea adevarului si acolo unde era cazul, chiar sa si-l dispute. El insa mai poseda un “ceva”
pe care nici unul dintre “teologii” zilelor noastre nu parea sa-l aiba: simplitatea si autoritatea
pioasei starete Ariadna.
Mintea si inima tinarului nostru fura cistigate cu totul si asta nu pentru ca Arh. Ioan ar fi fost
vreun fel de “expert inefabil” – caci Biserica Lui Hristos nu cunoaste astfel de lucruri – ci
deoarece el a vazut in acest sftint arhipastor un model al Ortodoxiei, un adevarat teolog a
carui teologie izvora dintr-o viata sfinta si dintr-o inradacinare totala in Traditia Ortodoxa.
Cind vorbea puteai sa ai incredere in cuvintele lui, desi el facea o distinctie foarte clara intre
invataturile Bisericii care sint sigure si propriile sale pareri, care puteau fi gresite. Asa se face
ca tinarul nostru a descoperit ca in ciuda inteligentei ascutite si simtului critic al Arh. Ioan,
cuvintele sale se potriveau mai curind cu cele ale staretei Ariadna decit cu ale invatatilor
teologi ai vremurilor noastre”. (3)

Capitolul 28
“Legaturi cu sfintenia celor din vechime”

Motto : “Aduceti-va aminte de mai marii vostrii, care v-au grait voua cuvintul Lui Dumnezeu,
priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si le urmati credinta.”
Evrei 13:7

In afara Arh. Ioan si a staretei Ariadna, in San Francisco mai erau si alte “verigi vii” cu care a
reusit Eugen sa intre in contact. Anterior, i-am mentionat pe Pr. Nectarie, I. M. Kontzevitch,
doi frati dupa trup si ambii fosti ucenici ai Batrinul Nectarie de la Optina.
Pr. Nectarie Kontzevitch era un barbat inalt si frumos, cu niste ochi albastri, rizatori, o barba
lunga balaie si un par ondulat care-i ajungea pina la umeri. Inotator de performanta in
tineretile sale, avea acum o constructie solida si conformatia unui om voinic. Mare si generos
in tot ceea ce facea, era totusi cel mai smerit, blind si evlavios om pe care puteai vreodata sa-l
intilnesti. Lumea lui era una mica, caci se izolase de tot ceea ce nu era legat de Biserica;
aceasta a fost din nefericire si una din cauzele pentru care el nu a invatat niciodata limba
engleza. Avea un minunat simt al umorului, iar povestirile pe care le istorisea despre viata lui
din Rusia aveau atita caldura incit ii facea pe ascultatori sa doreasca sa-i impartaseasca mica
lume, in care si cel mai trist eveniment putea fi transfigurat prin lumina iubirii crestine.
Pr. Nectarie traia si respira prin toti porii, Duhul iubirii de Dumnezeu al Optinei. Cind a sosit
in San Francisco, a devenit ucenicul unui alt fiu duhovnicesc al Optinei, Arh. Tikhon . Tinea si
el indeaproape uriasa pravila de rugaciune a Arhiereului, care adaugata la cele 7 Laude, il
tineau treaz pina aproape de 2-3 dimineata. S-a tinut de aceasta pravila pina la ultima suflare a
vietii sale.
Gleb il intilnise pe Pr. Nectarie inca de la Jordanville si ii placuse foarte mult de dinsul. La
Optina, Batrinul Nectarie il incredintase pe tinarul Nectarie pentru formare duhovniceasca, Pr.
Adrian. Iar acum, Pr. Adrian, atunci cind Gleb s-a mutat pe coasta de de vest, i-a spus: “Te
incredintez Pr. Necterie”. Zicind acestea a facut un gest de parca ar fi mutat un copil dintr-un
loc in altul.
La sfatul Arh. Tikhon in 1963 Pr. Nectarie este sfintit episcop si devine vicarul Arh. Ioan. Se
uita la amindoi ca la doi sfinti, desi nu putea sa nu se mire de formele diferite pe care le luase
sfintenia in fiecare dintre ei. In timp ce Arh. Tikhon isi petrecea majoritatea timpului sau
rugindu-se in chilie fiind temator in a nu-i supara cu ceva pe cei din iararhia superioara, Arh.
Ioan era un om absolut fara de frica, inzestrat cu un spirit inovator, care vorbea intotdeauna
numai ce-i dicta constiinta si care-si asuma riscuri chiar si atunci cind nu era nimeni care sa-l
sustina. Fratele mai mare al Preasfintitului Nectarie, Ivan Michailovitch Kontzevitch era atit
profesor in inginerie cit si un adevarat carturar bisericesc. Intors la credinta in Manastirea
Optina, el incerca prin scrierile sale sa transmita aceasta mostenire, imbinind intr-un mod
armonios o invatatura de buna, credinta cu o cunoastere de prima marime a sfinteniei. El a
fost primul care a descoperit esenta duhovniciei crestine privita ca o continuare a misiunii
profetice a Bisericii primare. Lucrarea sa de mari proportii, “Agonisirea Duhului Sfint in
vechea Rusie” – un tratat despre lucrarea interioara, spirituala si manifestarile sale istorice din
Rusia – l-a subjugat intr-atit pe Gleb, incit o purta cu sine oriunde se ducea si nu de putine ori
dormea cu ea si sub perna.
Sotia profesorului Kontzevitch, Elena nu era nici ea o oarecare. Era nepoata faimosului
scriitor bisericese rus Serghei Nilus, cel care a scris numeroase carti despre Optina si a
descoperit faimoasa “conversatie” dintre Sf. Serafim de Sarov si A. Motovilov. Ca si sotul ei,
Elena cunoscuse sfinti si martiri din Rusia, incluzindu-l si pe Batrinul Anatolie de la Optina.
In Franta a fost fiica duhovniceasca a unuia dintre cei mai mari asceti si teologi rusi ai
secolului 20 – Arh. Teofan de Poltava si desi nu o recunostea, si-a adus o contributie deoaobit
de insemnata la lucrarile sotului ei facind foare multa munca de cercetare in timp ce el lucra
ca inginer pentru asigurarea traiului de zi cu zi. Era o femeie cu o vointa foarte puternica si
destul de deschisa in ceea ce privea parerile sale; Le-a spus lucruri de o deosebita importanta
lui Eugen ai Gleb, pe care nimeni altcineva nu le-ar fi putut spune.
Cind Gleb i-a intilnit pentru prima data, fam. Kontzeviteh locuia intr-un demisol ingust si
umed din San Francisco, chiar in apropierea apartamentului Pr. Nectarie. De acolo, s-au mutat
intr-o casuta la Berkeley, pentru a fi mai aproape de biblioteca universitatii. Erau niste oameni
demni, rafinati si foarte culti, iar Eugen i-a placut de la prima clipa.
“Domnul si doamna Kontzeviteh” isi aminteste Gleb “nu aveau copii si toata energia si timpul
lor liber era dedicat problemei celei mai dragi inimii lor Optina si propagarea vederilor
patristice asupra vietii – ce se constituia ea insasi in esenta Crestinismului, in sarea pe care
lumea crestina era pe punctul de a o pierde si asupra istovirii care va insoti sfirsitul lumii.
Aveau a minunata biblioteca patristica… Ii vizitam si ii asultam ca vrajit ore intregi – discutii
care acopereau o gama foarte vasta si variata de subiecte – si atunci cind paraseam micuta si
atit de indragita casuta din Telegraph Avenue, Berkeley, ma aflam de cele mai multe ori intr-o
stare de mare exaltare, cu un brat plin de carti patristice, apropiate vremurilor noastre, unele
provenind chiar din bibliotecile de le Optina sau Valaam. Imi dadeam prea bine seama ca
aceste carti pe care eu le tineam in brate acum – prin trenuri si autobuze – au fost tinute, atinse
si poate chiar udate cu lacrimi de marii calugari de la Optina si poate cine stie… chiar si de
marii Batrini. Ce senzetie! Pr. Adrian rasadise in mine ideea transplantarii sfinteniei Sfintei
Rusii in pamintul foarte rodnic al Americii. Cartile acestea… erau semintele acelui
transplant.”
Gleb ii numea pe Pr. Nectarie, pe Ivan ai pe Elena, “cei trei Kontzeviteh ai mei”. Acesti
pretiosi purtatori de lume patristica si comori de la Optina, urmau sa joace un mare rol in
vietile lui Eugen si ale lui Gleb. Mai tirziu, urmau sa le devina mostenitori duhovnicesti.

§§§§§

In 1963 isi facea aparitia in San Franciso o alta foarte pretioasa “veriga vie” – fiu duhovnicesc
al Arh. Ioan, pe nume Pr. Spiridon Efimov. Baietilor nu le-a mai fost dat sa cunoasca o
persoana atit de asemanatoare in duh cu Arh. Ioan. Desi Pr. Spiridon nu avea o silueta
duhovniceasca de marimea Arh. Ioan; ii semana prin aceea ca repudiase toate convenientele
lumii si isi luase asupra intr-o oarecare masura si “Nebunia pentru Hristos”. Atit el cit si Arh.
Ioan aveau un dar deosebit de a comunica cu copiii. Acum, desi batrin si cu parul alb, avea o
fata ca de copil de 7 ani. Prietenia dintre ei data inca din anii lor de seminar din Bitol,
Yugoslavia. Cind in 1963 l-a chemat in San Francisco, a facut-o ca sa-l numeasca inspector al
liceului afiliat catedralei si deci, un om de frunte al Bisericii. Gleb si Eugen l-au intilnit pentru
prima data pe Pr. Spiridon in timp ce acesta isi tinea prima sa predica in San Francisco.
“Prima noastra impresie”, scria Gleb mai tirziu “a fost magnifica. Puteai sa-ti dai seama dintr-
o privire ca era o persoani nevinovata ca un prunc, care nu era in stare sa tina partea unuia sau
altuia in luptele intene ale clerului. Am sesizat ca predica sa era impregnata de o profunda
cunoastere teologica si cum fata sa era iluminata de o lumina nepaminteasca.”
Iesind din biserica, Gleb l-a intrebat pe Eugen ce parere avea de Pr. Spiridon. Acesta i-a
raspuns ca l-a placut foarte mult, dar ca a observat ca notabilitatile prezente, l-au cam luat in
ris. Si intr-adevar din punctul de vedere al etichetei acceptate de toata lumea, Pr. Spiridon era
o prezenta oarecum stinjenitoare. Iata ce-si aminteste Gleb:
“Mitra de arhimandrit si culionul ii stateau cam strimb pe cap, iar suvitele rebele de par alb ii
cadeau in ochi, in timp ce restul parului ii cadea valuri pe umeri. Degetele de la ambele miini
erau rupte si incovoiate. Rasa ii era un pic cam prea scurta si de sub ea puteai zari picioarele
subtiri incaltate cu sosete lungi si negre. Purta niste pantofi enormi, vu virfurile indoite in sus.
Incaltat cu ei, pasea apasat si hotarit, dar cu un schiopatat evident; fata ii stralucea. Cit de
draga ne era vederea aceetui straniu personaj, atit de diferit de tumultul prozaic al societatii
noastre secularizate.”
Tot in San Francisco locuia si un alt prieten al Arh. Ioan – Pr. Mitrofan – un om jovial, cald si
cu o fata rumena si luminoasa. In Rusia avusese ocazia sa cunoasca o adevarata Nebuna
pentru Hristos pe nume Teoctista Michailovna si spusese ca Arh. Ioan avea acelasi duh.
Pr. Mitrofan fusese casatorit cu o femeie foarte evlavioasa, fiica duhovniceasca a Batrinului
Nectarie de la Optina si al carei tata – preot – devenise unul din noii mucenici ai Rusiei. Cind
i-a murit sotia, Pr. Mitrofan a cazut in cea mai neagra disperare, stare din care a fost salvat de
Arh. Ioan. De atunci incolo, il urma pe Arhiepiscop oriunde se ducea acesta. Ii era devotat
trup si suflet si nutrea o iubire netarmurita fata de dinsula; pentru el, era gata sa-si puna si
viata.

Capitolul 29
“Despre muzica si stele”

Motto: “Singur, acum descalec pe un drum

Pe calea-mi pietruita ce straluceste-n ceata, Pustiul isi ciuleste urechea in toiul noptii
Caci Lui Dumnezeu si unei stelevorbeste-acum o stea!”
Mihail Lermontov

Tot 1963, a fost si anul in care Eugen l-a cunoscut si pe marele teolog si atit de smeritul
Mitropolit Anastasie Gribanovsky, cit si pe prietenul lui Gleb, Preasfintitul Sava Sarachevitch
de Edmonton, Canada. Scurta dar atit de calda intilnire cu Mitropolitul, s-a produs in niste
imprejurari cu totul deosebite in care iubirea pentru muzica rafinata a unit pe un reprezentant
autentic al Sfintei Rusii cu un tinar californian al zilelor noastre.
Mitropolitul, acum in virsta de 90 de ani, fusese uns episcop in l906 si purtase harul
apostolesc timp de mai bine de jumatate de secol. Om rafinat si de o mare cultura, era autorul
unei fascinante carti filozofice, intitulate “Dialog cu propria-ti inima”, care cuprindea un
manunchi de eseuri pe teme teologice, arta, literatura si muzica. Era decanul mitropolitilor.
Arh. Ioan, care nutrea un mare respect pentru el, si care i-a scris mai tirziu si biografia. (1)
Eugea l-a intilnit doar cu doi ani inainte de moartea sa, care s-a produs in 1965. Gleb
povesteste:
“In iulie 1963, unul dintre elevii mei, membru si in cor, m-a informat de un festival anual de
Bach, care se tinea ca regularitate intr-un orasel invecinat cu Carmelul. Imi doream mult sa
pot merge, cu atit mai mult cu cit stiam ca si Eugen dorea sa-si viziteze parintii si eram sigur
ca va fi si el interesat. Lui ii placea Bach in mod deosebit…
Nu cu multe zile inainte de inceperea festivalului, elevul cu pricina imi spune ca tocmai i s-a
propus sa lucreze ca usier pe perioada festivalului si ma intreba daca nu cumva as fi interesat
sa-i ajut si eu. Am acceptat bucuros, sosind acolo cu o zi mai devreme. Totul promitea sa fie
nemaipomenit: se incepea cu oratoriul complet al lul Haendel – “Judecata lui Solomon”.
Cintaretii erau de inalta clasa, iar corul si orchestra imense.
Chiar inainte de deschidere, am avut placuta surpriza sa-l zaresc pe Eugen, care tocmai il
conducea in sala pe venerabilul Mitropolit Anastasie. Ierarhul, era insotit si de devotatul sau
sofer, care ca si stapinul sau, era un foarte rafinat cunoscator de muzica. Dupa ei a intrat
Preasfintitul Sava de Edmonton, Canada.
Stiam ca Mitropolitul era in vizita pe Coasta de Vest, dar nu mi-as fi inchipuit niciodata sa-l
vad aici in Carmel. Multi din cei prezenti s-au ridicat in picioare in semn de respect la intrarea
mitropolitului nostru inainta incet, in minunata sala de concert cu silueta sa de patriarh din
vechime, invesmintat in haine negre. Era foarte scund in inaltime, dar inspira foarte mult
respect. Am luat blagoslovenie de la ambii ierarhi, iar preasfintitul Sava m-a rugat sa verific
daca usile erau bine inchise, caci Mitropolitul era foarte racit si cel mai mic curent ii putea fi
fatal. Abia atunci am inteles de ce tocmai eu din atitia oamani, trebuia sa fiu usier pentru
prima data in viata mea, in acea dupa-amiaza.
Il stiam pe Mitropolit inca de pe vremea cind eram seminarist la Jordanville. Am avut si citeva
convorbiri cu el. Una dintre ele l-a avut ca subiect pe cuviosul Gherman de Alaska, fata de
care el avea o mare evlavie si tocmai de aceea i-am cerut blagoslovenia de a merge in
pelerinaj pina acolo, dupa terminarea bacalaureatului. Mi-a blagoslovit gindul cel bun si mi-a
cerut sa ma rog firbinte la mormintul Cuviosului (pe care-l numea “viitor sfint”) pentru
intreaga Biserica a Rusiei, care are mare nevoie de ajutor de Sus. “Fii tu mesagerul nostru”,
mi-a spus venerabilul Mitropolit “si transmite binecuvintarile noastre parintesti credinciosului
aparator al sfintelor ramasite pamintesti – Arhimandritului Gherasim”, lucru pe care
bineninteles ca l-am indeplinit.
Orchestra a inceput si am fost cu totii incintati de ocazia ce ni se crease de a putea privi
realitatea vietii printr-o prisma nepaminteasca. Eugen a fost rugat sa se aseze chiar linga
fragila persoana a Mitropolitului si rugat sa-l acopere cu o patura. De cealalta parte a lui
Eugen statea Preasfintitul Sava care gusta intr-un mod evident transpunerea muzicala a
povestii biblice, zimbind si frecidu-si miinile. Ca sa nu mai spun de mine, care stateam in
picioare si pazeam usile ca nu cumva sa patrunda nici cea mai mica adiere de vint… eu… ma
bucuram de fiecare clipa a acestui minunat eveniment.
Cind prima parte a magnificului oratoriu a luat sfirsit, Ierarhul suferind a incercat sa se ridice
de pe locul sau. Nu se mai simtea in stre sa stea pina la sfirsitul programului. Eu insa eram
fericit. Vazusem cu cei doi ochi ai mei un mare si autentic teolog, un om de o virsta
venerabila, si care prin viata sa atit de rafinata duhovniceste, era in stare sa inteleaga o muzica
adevarata. Se ostenise sa strabata tot drumul pina aici peatru a se bucura impreuna cu noi de
aceste meditatii pline de demnitate si de o tema biblica. Toate acestea mi se pareau ca un dar
de Sus.
Era ultima oara ca-l mai vedem pe mitropolit. Cind am iesit afara in blinda noapte de vara, cu
acordurile “Judecatii lui Solomon” inca rasunindu-mi in urechi si in toata fiinta, bunul si
blindu-l Ierarh – in ochii mei un gigant – si-a asezat pentru ultima oara miinile in chipul
binecuvintarii pe capul meu cel pacatos. Pentru mine a fost ca o lectie, o incurajare de a privi
Sfinta noastra Ortodoxie nu ca pe o rubrica de “Bizantologie” strimta si inchisa de la care se
asteapta minuni, ci ca pe un instrument, ca pe niste ochelari, care ne ajuta sa vedem universul
ca pe un detaliu compact, indiferent cit de ingusta si de slaba ne-ar fi vederea. Oh, sa fii in
stare sa percepi intr-o unitate aceste nobile sentimente, transmise de aceasta muzica mareata;
sa nu ramii doar un spectator pasiv, ci sa participi cumva, in mod activ, in aceasta epoca a
noastra. Caci acesta nu este decit un indiciu al nemuririi cosmice a veacurilor ce vor veni.
“Oh, Doamne, milueste-ma pe mine pacatosul” am soptit in inima mea plin de un profund
sentiment de recunostinta, in timp ce masina care-i transporta pe cei doi Ierarhi, se indeparta
lin pe aleea invaluita in noapte”. (2)

§§§§§

De la prima vizita pe care i-a facut-o Eugen lui Gleb la casuta inchiriata in Monterey, se
scursesera deja citeva luni ; el si Gleb isi gasisera o preocupare comuna in pasiunea lor pentru
muzica: muzica care ii ajutase pe amindoi, care-i condusese pe cai diferite, pe pragul
Ortodoxiei. Aducindu-si aminte de ziua aceea de primavara, iata ce scria Gleb:
“Dupa ce am vizitat locurile istorice din Monterey, am plecat cu Eugen sa-i vizitam parintii in
Carmel. I-am cunoscut familia, am cinat cu ei si apoi am avut ocazia sa ascult si o parte din
muzica preferata de el. A facut tot drumul inapoi cu mine, cam 5 mile in total, conducindu-ma
pe toate scurtaturile pe care le stia. Ma simteam implinit de toate discutiile pe care le
avusesem in ziua aceea. In seara aceea am aflat multe despre sufletul sau, nu neaparat din
ceea ce mi-a povestit despre sine, ci mai curind din aprecierile pe care le facea despre muzica.
Intre el si lumea muzicii se stabilise o legatura – ca un limbaj, pe care nu era dornic sa-l
impartaseasca oricui. Subiectele de discutie au fost Monteverdi, Telemann si Gorelli.
Aproape ca mi se parea ca aud cum imi rasuna muzica in urechi si percepeam intr-o oarecare
masura profunda nemultumire a sufletului sau fata de cum actiona lumea.
Noaptea se adincea tot mai mult. Cerul era acoperit de o puzderie de stole. Eram atit de
increzator in viitor si in slujba pe care o aveam in California; si totusi, nu era nimic concret
care sa-mi produca aceasta multumire. Tinjeam cu tot sufletul ca sa se implineasca cumva
iubirea mea pentru pustie. Eugen era inca departe de cunoasterea in fapt a ascetilor, dar
simteam ca intr-un fel sau altul, isi daduse seama de ce luasera asupra lor aceasta nevointa a
pustiei (podvig).
Totusi, Eugen continua sa ramina o enigma pentru mine, asa cum stateam in usa casutei mele,
invaluiti in parfumul tufelor inflorite de mimoza. Convorbirea noastra din seara aceea s-a
incheiat cu o discutie depre stelea, cind mi-a marturisit, poate doar ca sa-si protejeze lumea
interiora de mine: “Trebuie sa-ti marturisesc ca lucrul care ma emotioneaza cel mai mult in
lumea aceasta, sint stelele”.
Ne-am despatit. El s-a intors la Carmel pe jos, mergind probabil toata noaptea, in timp ce eu
am intrat in casa. Deoarece imi facusem, un obicei de a citi zilnic Paraclisul Maicii Domnului,
mi-am deschis ceaslovul cu litere slavone si m-am apucat de cintat. Tovarasul meu de camera,
Gabriel, un fost ieromonah, nu era deranjat de asta, asa ca mi-am continuat cintarea pina
noaptea tirziu, vegheat de lumina unei luminari si de tufele de mimoze care se unduiau in
noapte. Si gindindu-ma la cuvintele pline de pocainta ale Paraclisului, am meditat la cit de
plina e de taine lumea aceasta, la cit este de scurta si de trecatoare. Si la cite ocazii minunate a
trimis Dumnezeu Lumii acesteia Noi, numai sa putem noi imprima in ea stravechea
intelepciune a Bisericii noastre Ortodoxe. Atunci, in locul si clipa aceea, mi-am pus in inima
hotarirea de a face tot ceea ce-mi sta in putere de a-l face si pe Eugen – pelerinul ce-si
petrecea noptile in rugaciune si intr-o tanjire mistuitoare dupa muzica, duhovnicie si stele – sa
simta tainele si parfumul pustiei.”

Capitolul 30
“Un Sfint in boxa acuzatilor”

Motto: “Cei ce cugeta nedrept si-au zis in sine: sa asuprim pe cel sarac si drept... el este ca o
osinda a gindurilor noastre; si ne este greu chiar cind ne uitam la el, caci viata lui nu seamana
cu viata celorlalti si cararile lui sint schimbate.
Inaintea lui sintem socotiti ca necurati si de caile noastre se fereste ca de o spurcaciune; el
fericeste sfirsitul celor drepti si se lauda ca are pe Dumnezeu drept tata.”
Intelepciunea lui Solomon 2:1,10,14-17

Motto: “O spun spre rusinea voastra… frate cu frate se judeca si asta inaintea
necredinciosilor.”
I Corinteni 6:5-9

Motto: “Sabia sufletului nostru nu se ascute pina cind nu intilneste ascutisul rautatii altuia.”
Sf. Grigorie cel Mare
Aproape toti oamenii duhovnicesti pe care-i cunoscuse Eugen in San Francisco apartineau
Bisericii Ortodoxa Ruse din strainatate al carei sef suprem era Mitropolitul Anastasie, cel pe
care-l cunoscuse in acea memorabila seara din Carmel. Si Eugen era membru al acestei ramuri
a Bisericii Ortodoxe Ruse. Devenise un tinar ortodox foarte rivnitor, iar in America, Biserica
Ortodoxa Rusa depunea cel mai mult zel in pastrarea traditiilor ortodoxe. Ramasese neatinsa
de moda ecumenica, de reforma calendarului si compromisurile cu regimul comunist.
Comparata cu celelalte Biserici ruse din diaspora, detinea “elita elitelor”, pe cei mai
remarcabili reprezentanti ai Sfintei Rusii: facatori de minuni, profeti. Batini, teologi veritabili
si filozofi.
Totusi, ca o organizatie paminteasca ce era, avea si ea preblemele ei. Prima care le-a pus in
vedere aceasta fateta a fost Elena Kontzevitch. “Chiar din primul “lapte” pe care l-am supt ca
membru al Bisericii Ortodoxe ruse” povesteste Eugen, “am inteles ca noi avem doua feluri de
ierarhi: pe de o parte cei ca IPS Ioan, Averchie, Leontie, Nectarie, Sava, iar pe de alta parte cei
care acum par sa ocupe pozitiile de conducere.”
Chiar imediat dupa primirea sa ca membru al Bisericii Ortodoxe ruse, Eugen avusese ocazia
de a cunoaste pe unul dintre ierarhii grupei a doua, pe Arh. Vasian al Canadei . Acesta, in
vizita in San Francisco, organizase o intilnire cu cei doritori de a veni in manastirea sa din
Canada, Montreal. Manastirea se distingea printr-o foarte activa munca de publicare a
literaturii ortodoxe si parea numai potrivita talentelor lui Eugen. A mers sa vada despre ce era
vorba, insotit de prietenul sau James.
Cel care i-a intimpinat, era un barbat frumos si suplu, cu haine impecabil calcate si adiind o
urma de parfum. Avea un fel de a se purta foarte fin iar vorba si gesturile ii erau rafinate si
politicoase. Dindu-si seama ca Eugen era inteligent si foarte cultivat, i-a facut o invitatie la
Montreal. Desi Eugen i-a pus o serie de intrebari despre viata de acolo, deja intelesese in
inima sa ca locul nu era pentru el. Ochii care-l cintareau erau recu si grei ca plumbul iar
posesorul lor parea un om calculat si chiar sinistru, daca este sa ne luam dupa ultima sa
impresie.
Cind Gleb s-a intors de pe coasta de vest, Eugen i-a povestit despre intilnirea pe care o
avusese.
“Ce impresie ti-a facut Arhiepiscopul ?” l-a intrebat Gleb.
“M-a luat cu fiori”, i-a raspuns Eugen. “Nu mi-au placut deloc ochii”.
Cind a ajuns sa-l cunoasca pe Arh. Ioan si-a dat seama ca Arh. Vasian se afla tocmai la polul
opus.

§§§§§

Asa cum a iesit mai tirziu la iveala, Arh. Vasian era unul dintre personajele cele mai viclene si
mai puternice din aparatul functional si care prin manevre politice preluase practic intreg
controlul Bisericii Ortodoxe ruse din strainatate. In timpul exilului lor est-european din anii
l920-l930, acesti episocopi si administratori rusi se organizasera intro grupare foarte
puternica, care in anii ce au urmat a indepartat pe toti care nu erau de partea lor. Cei care
urmau sa sufere cel mai mult au fost sfintii ierarhi ai Bisericii ruse din strainatate. Ierarhul cu
viata de sfint Ioasaf a fost trimis din Canada in America de Sud, unde a si murit la mai putin
de un an datorita schimbarii de clima; Arh. Averchie a fost eliberat din functia pe care o avea
ca membru permanent al Sinodului; Arh. Leontie – un misionar plin de curaj care suferise
mult in lagarele de concentrare sovietice si care reusise sa hirotoneasca peste 300 de preoti -
era tinut la distanta in America de Sud; si Preasfintitul Sava a fost silit mai tirziu sa se retraga,
dispuiat mai tirziu de toata autoritatea sa.
Insa cel care urma sa indure persecutiile cele mai mari, a fost Arh. Ioan. Desi fusese si el
printre cei din Europa de est, reusise sa-si pastreze libertatea in fata Lui Dumnezeu neaderind
la nici o grupare. Plin de curaj, calauzit de glasul constiintei, nu putea fi acuzat de nimic. Spre
exmplu, a luat parte impreuna cu clerul Patriarhatului din Moscova la sarbatorirea bisericii
“Evlogite” si a altor biserice ce tineau calendarul nou – actiune pe care multi dintre colegii sai
o catalogau drept “tabu”. Apoi, la o Sfinta Liturghie l-a pomenit si pe Patriarhul Moscovei,
Alexie, alaturi de Mitropolitul Anastasie; din aceasta cauza unii au lipit eticheta de
“comunist”. Desi nu avea absolut nici o legatura cu regimul sovietic ateu si nici cu reforma
calendarului, ii privea pe toti cei de acolo, care nu mai aveau puterea de a rezista sau scapa, ca
pe fratii lui intru credinta, membrii ai aceleiasi Biserici Ortodoxe.
Spunea ca nu exista “astfel de lucruri” ca “jurisdictii” separate. Toate acestea combinate cu
infatisarea si comportamentul sau excentri ca si cu credinta miilor de oameni ca era un sfint,
facea din el o persoana foaret greu de minuit.

§§§§§

In San Francisco, lui Eugen i-a fost dat sa vada “pe viu” persecutia la care a fost supus omul
poate cel mai sfint al secolului XX. Fara indoiala, aceasta a fost partea cea mai dureroasa a
vietii Arh. Ioan, care i-a si grabit moartea trei ani mai tirziu. Momentul culminant s-a produs
atunci cind a fost acuzat in mod public la Curtea Suprema de justitie a statului California de
construirea neautorizata a unei biserici si delapidare a fondurilor bisericesti .