Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
2. Asigurarile de bunuri
Asigurarile de bunuri cuprind: cladirile, autovehiculele, echipamentele electronice,
animalele, culturile agricole, mijloacele fixe si activele circulante ale agentilor economici etc. Cele mai frecvente riscuri asigurate sunt: riscul de incendiu, riscul de trasnet, riscul de explozie, riscul de cutremur, riscul de inundatie, riscul de vandalism, riscul de furt, riscul de prabusire si/sau alunecare de teren; riscul cadere accidentala de corpuri (stanci, copaci, stalpi, etc). Raspunderea asiguratorului incepe cel mai devreme in ziua urmatoare datei emiterii politei si incasarii primei de asigurare si inceteaza in ultima zi din perioada pentru care s-a incheiat asigurarea. De obicei, politele de asigurare se incheie pe ani de asigurare dar la cerere, politele pot fi incheiate si pe perioade subanuale, dar minim pe 3 luni. Primele de asigurare se achita anticipat si integral sau in rate, din care prima rata se plateste inainte de intrarea in vigoare a politei, iar urmatoarele anterior datelor scadente mentionate in aceasta. Numarul si cuantumul ratelor sunt cele inscrise in polita de asigurare. Dupa producerea riscului asigurat, asiguratul trebuie sa instiinteze imediat pompierii, politia sau alte institutii de cercetare si sa avizeze in scris asiguratorul, in termenul stipulat prin contract despre producerea riscului asigurat. In caz de dauna totala, cuantumul despagubirii este egal cu suma asigurata din polita. In caz de dauna partiala, cuantumul despagubirii este stabilit in limita sumei asigurate din polita, in functie de costul la data daunei al reparatiilor, refacerii, restaurarii, reconditionarii sau inlocuirii partilor avariate sau distruse, precum si al manoperei necesare pentru readucerea bunului avariat sau distrus la starea anterioara producerii riscului asigurat.
3. Asigurarile de persoane
Asigurarile de persoane au ca obiect garantarea platii unei sume de bani de catre asigurator, in cazul producerii unui eveniment care priveste persoana asiguratului: vatamarea corporala, imbolnavirea, supravietuirea sau decesul. Principalele categorii de asigurari de persoane sunt:
asigurarile de viata si pensie facultativa; asigurarile de accidente.
Produsele de asigurare de viata au suferit transformari considerabile in ultimii ani, in special o data cu aparitia politelor de asigurare care ofera nu numai protectia impotriva riscului de deces, ci si posibilitati de investire. Asigurarile de viata traditionale cuprind : asigurarea mixta de viata, asigurarea mixta redusa, asigurarea de viata pe termen limitat, asigurarea de viata pe termen nelimitat, asigurarea de tip renta pentru studii, asigurarea de tip dota etc. Exista in prezent sute de tipuri de asigurari de viata. Unele dintre ele nu isi mai pastreaza toate caracteristicile, de aceea vor fi prezentate numai cateva dintre cele mai reprezentative si mai frecvent intalnite. Asigurarea mixta de viata reprezinta produsul clasic de asigurare care acopera atat riscul de deces, cat si riscul supravietuirii asiguratului, permitand plata sumei asigurate printr-un singur contract. Astfel, in cazul decesului persoanei asigurate, beneficiarul asigurarii intra in posesia sumei asigurate, iar in caz de supravietuire, contractantul asigurarii incaseaza personal suma asigurata prevazuta in contractul de asigurare. Asigurarea de viata pe termen limitat obliga pe asigurator sa achite suma inscrisa in contract daca decesul asiguratului survine in perioada de valabilitate a acestuia. Daca la aniversarea politei asiguratul este in viata, asiguratorul este exonerat de orice obligatie fata de asigurat. Asigurarea de viata pe o durata limitata nu este o asigurare de capitalizare (de economisire), ci una de protectie impotriva unui risc determinat. Asigurarea tip renta pentru studii asigura acumularea unor fonduri banesti necesare continuarii studiilor copiilor. Primele vor fi platite pe perioada determinata de plata a acestora, dupa care debuteaza automat varsamantul rentelor. Plata acestor rente, respectiv suma asigurata, se va face timp de 4, respectiv 5 ani, in functie de optiunea persoanei asigurate. Produsele Unit Linked sunt produse noi ale industriei asigurarilor pe plan mondial, lansate in a doua jumatate a secolului trecut, beneficiind de un real succes atat in Statele Unite, cat si in Europa. Specificitatea acestor produse consta in faptul ca beneficiile obtinute din investitii sunt stabilite in relatie cu anumite plasamente investitionale. Deosebirea fundamentala intre un produs Unit Linked si produsele traditionale consta in faptul ca riscul investitiei este
suportat de catre contractantul asigurarii. Produsul Unit Linked a aparut ca raspuns firesc la dorinta de investire a clientilor, alaturi de nevoia de protectie.
determina falimentul unor societati de asigurari care nu au capacitatea financiara suficienta pentru a le suporta. Reasigurarea ofera astfel asiguratorului direct capacitatea necesara pentru acoperirea riscurilor pe care acesta nu le poate suporta singur. Rolul 'tehnic' al reasigurarii este de a proteja pe asiguratorii directi in fata pericolului insolvabilitatii sau a reducerii capacitatii lor financiare, conferind astfel acestora din urma o mai mare stabilitate. Practic, reasigurarea este asigurarea asigurarii, fiind in acelasi timp statuata prin incheierea unui contract separat de asigurare intre reasigurator si reasigurat. Reasigurarea reprezinta un acord incheiat intre doua parti: reasigurat (companie cedenta) si reasigurator prin care prima consimte sa cedeze, iar cea de-a doua accepta sa preia o anumita parte a riscului (uneori intregul risc) conform conditiilor stabilite in acord, in schimbul platii de catre compania cedenta reasiguratorului a unei anumite sume denumita prima de reasigurare ce reprezinta o cota din prima originala de asigurare. Companie cedenta este compania care accepta riscul de la asiguratul sau si cedeaza o parte din acest risc in reasigurare unei alte companii de asigurare sau de reasigurare. Reasiguratorul este asiguratorul care accepta o reasigurare de la un asigurator direct. El poate fi o companie de asigurari sau o companie specializata (profesionala) de reasigurari. In practica internationala, in cele mai multe cazuri, companiile de asigurari efectueaza si operatiuni de reasigurare. La randul sau, reasiguratorul poate reasigura o parte din reasigurarile acceptate de el, operatiunea purtand denumirea de retrocedare sau retrocesiune, compania cedenta fiind retrocedent si reasiguratorul fiind retrocesionar. Ca si in cazul reasigurarii, retrocedarea se bazeaza pe o relatie contractuala incheiata intre persoane juridice, companii profesionale, specializate in domeniu. Principalele deosebiri intre asigurare si reasigurare sunt: contractul de asigurare este incheiat intre o companie de asigurari (asigurator) si o persoana fizica sau juridica (asigurat), in timp ce contractul de reasigurare este incheiat intre doua companii specializate de asigurari sau o companie de reasigurari (ca reasigurator) si o companie de asigurari (ca reasigurat); in cazul producerii evenimentului asigurat, reasiguratorul este raspunzator numai pentru partea sa de risc in fata societatii cedente si nu in fata asiguratului care primeste despagubirile de la asiguratorul sau; in timp ce contractele de asigurare sunt supuse principiului indemnizarii (compensarii, despagubirii), cu exceptia politelor de viata, accidente si boala, toate contractele de reasigurare, inclusiv cele pentru reasigurari de viata sunt contracte de despagubire, fiind limitate la platile facute de reasigurat conform asigurarilor la care a subscris; contractul de asigurare imbraca forma unei polite de asigurare, in timp ce contractul de reasigurare imbraca forme diferite in functie de tipul reasigurarii;
in timp ce aproape toate asigurarile directe (cu exceptia celor maritime si de aviatie) sunt in principal interne, reasigurarea este prin natura sa o activitate internationala. Importanta reasigurarii este relevata de urmatoarele elemente:
protejeaza asiguratorii directi de pierderile determinate de producerea riscurilor ce pot pune in pericol solvabilitatea lor. Reasigurarea face posibila cresterea capacitatii asiguratorului de a primi mai multe riscuri decat ar fi altfel capabil sa accepte; permite asiguratorul sa obtina un anumit grad de stabilitate a ratei pierderilor prin dispersarea pierderilor mai mari pe o perioada mai indelungata (de obicei, cativa ani); prin practica reciprocitatii se realizeaza o dispersie mare a riscurilor intrucat asiguratorii primari isi plaseaza contractul de reasigurare pe o baza reciproca, unul altuia, in asa fel incat, compania cedenta va oferi o parte dintr-un contract al sau unui reasigurator capabil sa-i ofere altul in schimb; sporeste flexibilitatea asiguratorului privind dimensiunile si tipurile de riscuri, precum si volumul activitatii pe care acesta le poate subscrie; permite societatii cedente sa se retraga dintr-o categorie de afaceri sau o zona geografica pentru o anumita perioada de timp prin cedarea integrala a riscului (riscurilor) in reasigurare;
In ultimii ani activitatile de reasigurare au inregistrat o tendinta crescatoare sub impactul cresterii productiei de bunuri mobile si imobile, a comertului international s.a.
straina, autorizata in conditiile legii, care, pentru clientii sai, negociaza sau incheie contracte de asigurare si acorda alte servicii in legatura cu protectia impotriva riscurilor sau cu regularizarea daunelor. Apararea drepturilor asiguratilor si promovarea stabilitatii activitatii de asigurare sunt realizate prin intermediul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor - autoritatea administrativa autonoma de specialitate, cu personalitate juridica, in domeniul asigurarilor. In conformitate cu prevederile legale, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor are ca atributii, in principal, urmatoarele: elaboreaza si/sau avizeaza proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurarilor sau care au implicatii asupra acestui domeniu, inclusiv reglementarile contabile specifice domeniului asigurarilor, dupa consultarea cu asociatiile profesionale ale operatorilor din asigurari, iar in ceea ce priveste reglementarile contabile, si dupa avizul/informarea, dupa caz, potrivit legii, a Ministerului Finantelor Publice; de asemenea, avizeaza obligatoriu toate actele administrative individuale care au legatura cu activitatea de asigurare; autorizeaza asiguratorii, reasiguratorii si brokerii de asigurare si/sau de reasigurare sa desfasoare activitate de asigurare, reasigurare, respectiv intermediere in asigurari si/sau in reasigurari, dupa caz, si aproba orice modificare a documentelor sau conditiilor pe baza carora s-a acordat aceasta autorizare; aproba, in vederea acordarii avizului prealabil pentru inregistrarea ca asigurator sau reasigurator, actionarii, directi si/sau indirecti, in baza prevederilor normelor emise in aplicarea legii; autorizeaza practicarea asigurarilor obligatorii stabilite prin lege si incaseaza ca venituri proprii o contributie procentuala din valoarea primelor brute incasate, aferente asigurarilor respective, in vederea exercitarii supravegherii si controlului activitatii de asigurari obligatorii; aproba transferul de portofoliu, inclusiv pentru sucursalele societatilor de asigurare din Romania, aflate pe teritoriul altor state membre, catre un alt asigurator roman sau catre un alt asigurator ori o sucursala stabilita pe teritoriul Uniunii Europene, dupa consultarea autoritatii competente a statului membru al sucursalei, precum si pentru sucursalele din Romania ale asiguratorilor cu sediul social in afara Uniunii Europene, in conditiile legii; aproba, la cererea asiguratorilor, reasiguratorilor si brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, limitarea, suspendarea sau, dupa caz, incetarea activitatii, dupa verificarea situatiei financiare a acestora; supravegheaza situatia financiara a asiguratorilor/reasiguratorilor/brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, precum si activitatea altor intermediari in asigurari si/sau in reasigurari, persoane fizice sau juridice;
in vederea aplicarii principiilor de supraveghere prudentiala si preventiva, exercita un control permanent asupra activitatii asiguratorilor, reasiguratorilor si a brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare prin analiza si evaluarea, prin directiile de specialitate la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, a informatiilor cuprinse in rapoartele, informarile si documentele transmise acesteia in conformitate cu prevederile prezentei legi, ale normelor emise in aplicarea acesteia, precum si in conformitate cu avizele si deciziile emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor; ia masurile necesare pentru ca activitatea de asigurare sa fie gestionata cu respectarea normelor prudentiale specifice; aplica masurile prevazute de lege privind redresarea financiara, reorganizarea sau, dupa caz, falimentul asiguratorilor si reasiguratorilor, precum si a/al sucursalelor si filialelor acestora; indeplineste calitatea de administrator al Fondului de garantare s.a.