MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII a ologie Manual pentru clasa a Xl-a lonel Rosu Calin Istrate Aurel ArdeleanALCATUIREA CORPULUI UMAN 2. NIVELURI DE ORGANIZARE ‘conexiune inverst Rispuns Intreaga materie este organizatd in sisteme. Dintre sisteme, cele mai complexe sunt sistemele vii, sis- temele biologice. Un sistem biologic are o organizare specifica, mate- rializata prin structura si functia sa si prezinta conexi- uni interioare si cu exteriorul de natura material, ener- getica si informationala, insusirile unui sistem biologic sunt: — caracterul informational; — integralitatea; — echilibrul dinamic; —autoreglarea. Caracterul informational se referi la faptul cd sis- temele biologice mostenesc un anumit bagaj infor- mational, la care se adauga informatia Proprie doban- dita in relatiile cu medial. Integralitatea. Un sistem biologic nu se reduce la Suma insisirilor partilor sale componente, ci prezinti insusiri structurale gi finctionale noi, caracteristice intre- gului, pe care nu le au partile componente Iuate izolat. Echilibrul dinamic reprezinta starea stationara a sistemului in condifiile permanentului schimb de sub- stanta, energie si informatie ale acestuia cu sistemele ‘inconjuratoare. Autoreglarea este capacitatea de receptie a infor- matici, de acumulare gi prelucrare a acesteia, de selectie a rispunsului optim gi de efectuare a rispun- sului adecvat (fig. 3). Exist o ierarhie a sistemelor in functic de nivelul fiecdruia de organizare. Orice sistem este alcdtuit din subsisteme — niveluri de organizare inferioare — gi la randul sau este parte component a unui sistem mai com- plex, care reprezinti un nivel de organizare superior. Simplificat, in cazul organismului uman, putem lua in considerare urmatoarea ierarhie a sistemelor: celula, fesut, organ, sistem (aparat), organism (fig. 4). Celula este unitatea fundamentala morfofunctio~ nali si geneticd a organismelor vii, Ea este capabild de metabolism, excitabilitate, crestere, diferentiere, auto- Teproducere si autoreglare. Toate celulele organismului provin din celula-ou (zigot). fn urma proceselor de diferentiere, care se desfigoar’ pe Parcursul dezvoltarii ontogenetice’, forma celulelor se diversificd in concordanfé cu functile indeplinit, Fig. 3. Autoreglarea sistemelor biologice. 8 Cuvintele marcate cu asterise sunt definite in glosarul de la sfirsitul manuafulu,ALCATUIREA CORPULUI UMAN ALCATUIREA CORPULUI UMAN 1. PLANURI SI RAPORTURI ANATOMICE 1.1, PLANURI SI AXE poster) | (anterior) Pol caudal Fig. 1. Planuri gi axe ale corpului uman. 6 Corpul uman este constituit din patra segmente: cap, git, trunchi si membre. Capul cuprinde neurocraniul (cutia cranian’) si viscerocraniul (fafa) Giitul (regiunea cervicala) leag capul de trunchi. Prezinti o regiune cervicala posterioari (ceafa) gi 0 regiune cervical anterioara (gatul propriu-zis). Trunchiul este format din torace, abdomen si pelvis. Aceste structuri anatomice prezint& la interior cavitatea toracicd, cavitatea abdominala gi cavitatea pelviand. fn cele trei cavititi se afla viscerele. Cavi- tatea toracic’ este separati de cavitatea abdominal’ de cltre diafragma. Fiecare membru are in componenta sa centura gi ‘membrul liber. Centura leag membrul liber de trunchi, Membrele superioare sunt constituite din centura scapular si membrul liber cu brat (segment proximal, apropiat de centura), antebrat si ménd (segment distal, ‘indepartat de centuri) Membrele inferioare sunt constituite din centura pelviand gi membrul liber cu coapsa (segmentul proxi- mal), gamba si piciorul (segmentul distal. Pozitia segmentelor corpului se descrie in functie de elementele de orientare, axe si planuri. Axele Axul longitudinal, vertical, in lungimea corpului, are un pol cranial (superior) si un pol caudal (inferior). Azul sagital, vertical, anteroposterior, are un pol anterior gi un pol posterior. Axl transversal, orizontal, are un pol sting si un pol drept. Planurile (fig. 1) Planul sagital imparte corpul in dou’ jum&tati si- metrice, stingd gi dreapta. ‘Planul frontal imparte corpul in doua parti asime- trice, anterioara (ventrala) si posterioara (dorsal). ‘Planul transversal imparte corpul in dowd parti asime- ‘rice, una superioard (cranialé) si una inferioar’ (caudala). Se mai utilizeazi termenii: superficial (la supra~ fata), profind (in adincime), proximal (apropiat) si distal (indepartat).