RETELE DE CALCULATOARE. TELECOMUNICATII. SOCIETATEA INFORMATIONALA. TOPOLOGII. INTERNET. SERVICII INTERNET. PROTOCOALE DE COMUNICARE. EDITORUL HTML4.

DEZVOLTAREA FOILOR WEB. 6.1. CONCEPTE GENERALE. RETELE LOCALE DE CALCULATOARE.

n sens general, o retea reprezinta un ansamblu de tehnici hardware si software care asigura partajarea resurselor si a datelor n cadrul unui grup de lucru. Astfel, sunt implementate mecanismele necesare pentru manipularea datelor si asigurarea accesului simultan la resursele comune. n functie de dimensiunea retelei acestea au fost numite LAN, MAN, WAN. LAN- Local Area Network- este o retea utilizata la nivel de departament sau de institutie si conecteaza calculatoare aflate n aceeasi cladire sau n cladiri apropiate. MAN- Metropolitan Area Network- este a retea ce conecteaza, de obicei, calculatoare ale aceleiasi institutii situate n cladiri diferite. WAN. Wide Area Netwirk- eate o retea de mare ntindere care permite interconectarea de calculatoare sau de retele de calculatoare aflate la distante foarte mari. Acestea sunt, de obicei, retele publice de telecomunicatii. n afara de mediile NOS traditionale de baza, doua arhitecturi relativ noi s-au afirmat pentru dezvoltarea aplicatiilor distribuite ce sunt, n prezent, tot mai utilizate n
mediile LAN: arhitectura client-server si modelul egal-la-egal. Aceste arhitecturi utilizeaza amndoua att OS ct si NOS-ul pentru a putea duce la bun sfrsit sarcinile asociate cu calculul distribuit. Retelele locale de calculatoare (LAN, Local Area Network) folosesc cablul coaxial sau fibra optica pentru transmiterea informatiei intre statiile componente. Accesul statiei la mediul de transmisie se face prin intermediul unui adaptor de retea (placa de retea, introdusa in unul din sloturile libere ale calculatorului) si a unor tehnici de comunicatie. Aceste tehnici pot fi: "token", in care statiile isi transmit succesiv dreptul de acces la mediul de transmisie, sau CSMA/CD, CA (Carrier Sense Multiple Access with Collision Detection/Collision Avoiding), care presupune ascultarea canalului inainte de transmisie si intreruperea transmisiei (cu reluarea ei ulterioara), daca s-a detectat o coliziune. Nodul de conectare la retea este alcatuit din: conector, pentru cuplarea mecanica la mediul de transmisie (este o mufa standard) ;interfata de comunicatie, realizeaza accesul la mediu printrun protocol specific. Ea pregateste datele pentru transmisie, face receptia si stocarea informatiei in memorie. In orice retea locala de calculatoare exista doua componente importante: statia de lucru si serverul (adesea denumit File Server, FS). Aceste doua componente hardware n-ar putea conlucra daca nu ar fi supervizate de un program, numit sistem de operare al retelei sau NetWare. Functiile acestor componente se prezinta mai jos. Statia de lucru este calculatorul individual, care prelucreaza informatii locale, folosind serviciile propriului sistem de operare. Serverul prelucreaza informatii comune mai multor utilizatori, realizeaza comunicarea cu fiecare statie in parte si coordoneaza accesul la resursele partajate prin intermediul sistemului de operare. Sistemul de operare al retelei contine doua module esentiale: una care este rezidenta pe server si este de fapt un nucleu multitasking (NetWare) si alta rezidenta pe statiile de lucru (Shell). La randul ei componenta de pe statiile de lucru, Shelul, are doua subcomponente: subcomponenta NET, care dirijeaza comenzile utilizatorului spre sistemul de operare local

(daca este vorba de executia unei actiuni locale) si subcomponenta IPX (Internetwork Packet eXchange), care realizeaza transferul de informatii intre statia locala si server sau intre statia locala si o alta statie din retea. O caracteristica esentiala a unei retele de calculatoare este topologia, sau modul in care calculatoarele sunt conectate intre ele. Exista urmatoarele topologii standardizate: Topologia magistrala ,permite conectarea oricaror doua statii direct, fara utilizarea altor calculatoare intermediare. Avantajul acestei topologii este simplitatea realizarii: un cablu, de obicei coaxial, si elemente de conectare la acesta. Dezavantajul este ca daca un calculator altereaza comunicatia, atunci toata reteaua este afectata. Acest tip de retea se mai numeste si retea Ethernet. Topologia stea, prevede existenta unui calculator central la care sunt conectate toate statiile. Acest calculator central nu numai ca are functia de server, dar poate fi vazut ca un comutator, care directioneaza datele de la un calculator la altul. Dezavantajul topologiei este fiabilitatea scazuta, in sensul ca daca serverul cade, celelalte calculatoare nu mai pot comunica. Topologia inel, conecteaza calculatoarele componente printr-o bucla inchisa. Pentru ca datele sa ajunga la un anumit calculator destinatar, ele trebuie sa treaca pe la toate calculatoarele din inel. Din acest motiv fiabilitatea este foarte scazuta. In functie de aria de localizare a calculatoarelor componente, retelele pot fi de urmatoarele tipuri: Retele LAN (Local Area Network), care au caracteristicile: suprafata restransa (laborator, cladire), folosesc linii de comunicatie dedicate, iar transmisia se face la debit foarte mare: uzual 10 Mbps. Retele MAN (Metropolitan Area Network) - sunt retele care se extind la nivelul unui oras si au in componenta LAN conectate intre ele de obicei prin cablu optic. Retele WAN (Wide Area Network) cu caracteristicile: arie geografica larga, folosesc pentru comunicare reteaua telefonica digitala, linii telefonice inchiriate sau linii de tip ISDN (Integrated Services Digital Network, Retea Digitala cu Integrarea Serviciilor) sau ATM (Asyncronous Transfer Mode, Mod de Transfer Asincron - o noua tehnologie care permit transmisia la debite de 155 Mbps), transmisia este cu viteza mare 50 Kbps - 155 Mbps (bps - biti pe secunda) ,topologia este de obicei punct la punct. Arhitectura client-server. O arhitectura client-server este un model de sistem calcul n care aplicatiile sunt distribuite ntre entitatile din LAN. Clientii cer informatia de la unul sau mai multe servere din LAN care stocheaza aplicatiile software, date si sisteme de operare de retea. Sistemul de operare permite clientilor sa partajeze att datele ct si aplicatiile ce sunt stocate pe server si la perifericele din LAN. Un singur server suporta mai multi clienti simultan. Exista trei functii de baza ale unui mediu de calcul distribuit: 1. administrarea datelor; 2. procesarea; 3. prezentarea catre utilizator Orice sistem de calcul din retea poate fi fie un client, fie un server. Clientul este reprezentat de entitatea care cere executia sarcinii. Un server este entitatea care executa un set de sarcini n contul unui client. Procesorul utilizatorului controleaza interfata utilizatorului si emite comenzi pentru a conduce activitatea serverului din LAN. Serverele sunt, n general, calculatoare puternice configurate pentru a oferi cele mai bune raspunsuri pentru clientii retelei, asigurarea celei mai bune protectii a datelor din retea si controlul accesului utilizatorilor. Cteva dintre sistemele de operare de retea mai cunoscute sunt: Nevoll NetWare; IBM OS/2 LAN Server; Windows NT Server. Retelele egal-la-egal (peer-to-peer) nu utilizeaza un server central pentru stocarea fisierelor sau ca centru pentru imprimante. ntr-o astfel de retea statiile de lucru folosesc mpreuna unitati de disc si imprimantele functionnd ca servere temporare. n plus fata de oferirea utilizatorului statiei de lucru a serviciilor specifice unui calculator, acesta trebuie sa

gestioneze cererile de acces la fisiere si sa accepte solicitarile pentru tiparire la imprimanta venite din partea altor calculatoare de retea. Desi retelele egal-la-egal ofera o mare flexibilitate statiile de lucru de putere redusa pot fi repede suprasaturate cu sarcini legate de folosirea n comun a resurselor si de efectuarea unor lucrari pentru utilizatorul local. Exemple de retele egal-la-egal sunt: NetWare Lite; Windows `95; Artisoft LANtastic. O retea de calculatoare este alcatuita din unul sau mai multe calculatoare server (de fisiere, de aplicatii, de imprimare, de comunicatii etc.), terminale si elemente de conectare (cabluri, module de interfata cu reteaua, elemente de comutatie). Echipamente de comutatie pentru realizarea de retele mari se utilizeaza ca: repetor; bridge; router; gateway. Un repetor este un amplificator amplasat pe cablul de retea. Atenuarile introduse de cablul de retea sunt astfel compensate. n functie de tipul retelei, standardele prevad dimensiunea maxima a cablului care poate fi utilizat fara amplasarea de repetoare. Un bridge este un amplificator care face si decodifica semnalul astfel nct sunt eliminate perturbatiile introduse de canalul de comunicatie. Router este un echipament care permite separarea logica a unei retele n mai multe segmente. El poseda informatii despre structura retelei si realizeaza o filtrare a pachetelor de date n functie de adresa statiei de destinatie. Un gateway este un sistem inteligent care permite interconectarea unor retele de calculatoare n care sunt utilizate protocoale de comunicatie diferite. Spre deosebire de alte sisteme de operare Unix-ul este att multitasking- ceea ce nseamna ca mai multe programe lucreaza simultan- ct si multiuser- mai multe terminale pot fi conectate la sistem astfel nct sa utilizeze simultan acelasi procesor. Acest sistem de operare este util atunci cnd mai multi utilizatori trebuie sa lucreze simultan cu aceeasi colectie de date. Comunicarea calculatoarelor aflate ntr-o retea locala sau Internet 6 se bazeaza pe protocoale de acces. FTP (File Transfer Protocol) care n traducere directa reprezinta protocol de transfer de fisiere, din punct de vedere cronologic a fost un serviciu utilizat de retelele de calculatoare cu mult naintea aparitiei Web-ului. Acest serviciu de comunicare informationala consta din posibilitatea de acces direct de fisiere aflate pe hard-disk-uri externe. Conexiunea ntre calculatoare este temporara si are doua componente principale : copiere (download, get); trimitere (upload, put). n figura 9.3. este prezentata o schema de comunicare FTP ntre doua calculatoare. Figura 6.1. Comunicare FTP ntre doua calculatoare. Sesiunea de comunicare este initializata de computerul-client care solicita accesul catre o adresa de conectare. Dupa stabilirea legaturii ntre client si server are loc un schimb de date de identificare n urma carora computerul server poate da (sau nu) acces la sistemul sau de fisiere publice. Calculatorul client poate descarca informatiile din fisierele necesare pe baza unor comenzi specifice, dupa care conexiunea poate fi ncheiata. FTP reprezinta un protocol de retea. TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) este un protocol de transmitere a informatiilor de la calculator la calculator si de la retea la retea. Orice calculator-server conectat la Internet este identificat n mod unic de adresa sa IP. Aceasta reprezinta un numar reprezentat pe 32 de biti, uzual sub forma a 4 octeti, de tipul

xxx.yyy.zzz.ttt
denumit si adresa IP numerica.

PPP (Point to Point Protocol) reprezinta limbajul recunoscut de un terminal telefonic si calculator. Elementele care concura la comunicarea de date de tip PPP sunt: terminalul telefonic; standarde de semnal; operatorul de telefonie (denumit traditional si reteaua telefonica); viteza de transfer de date. SMTP Simple Mail Transfer Protocol Protocol de transfer a postei electronice realizeaza transferul de fisiere ntre doua adrese de calculatoare conectate la retea. Continutul unei scrisori electronice poate fi text, imagini, legaturi catre diverse site-uri sau documente atasate de diverse tipuri. Un browser Web este o aplicatie care permite navigarea pe Internet si permite vizualizarea documentelor redactate n cod HTML si iteratia cu alte eventuale aplicatii si fisiere atasate acestora. Cele mai cunoscute browsere Web sunt Netscape Navigator de la Netscape Communications si Internet Explorer al firmei Microsoft. Ambele browsere au implementate un interpretor Java, ceea ce permite vizualizarea componentelor incluse n paginile Web ca aplicatii Java (applet-uri Java). O locatie din Internet este descrisa n mod unic de URL (Uniform Resource Locator descriptor uniform de resurse), ce poate fi identificata indiferent de protocolul de acces.
6 International

Network.

URL-urile constau, n general, din trei parti : metoda; gazda; cale. Metoda indica protocolul de retea, cum ar fi de exemplu: ftp:// ftp. documentatie.com/fisiere http:// www. unsiteinternet.co/index.html mailto: numeutilizator@numeservergazda.domeniu Pentru primele doua exemple, ftp respectiv http, precizeaza metoda (protocolul) de conectare. n cel de-al doilea exemplu www precizeaza ca locatia face parte din World Wide Web, o subcategorie a Internet care foloseste texte si aplicatii multimedia, asa cum se poate observa n figura e mai jos. Figura 6.2. Analiza unor locatii URL. Numele de domeniu este un nume unic care trebuie sa fie nregistrat la ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers Corporatia Internet pentru Nume si Numere Asociate) sau la una din organizatiile tutelate de aceasta si care alcatuiesc autoritatea oficiala asupra numelor de domeniu. Numele de domeniu de nivel maxim poate preciza scopul sponsorilor site-ului (.net, .org, .edu, .gov, .com etc.) sau o tara (Exemple: Romania (.ro), Japonia (.jp), Marea Britanie (.uk), Italia (.it), Ungaria (.un) etc.). Nu orice caractere pot fi utilizate ntr-o adresa URL. Cu toate acestea, daca dintr-un motiv oarecare este necesara utilizarea lor, trebuie specificat cu un cod escape cu notatia %HH (hexazecimal) pentru a prentmpina eventualele nerecunoasteri de catre browser. n tabelul 6.1 sunt prezentate exemple de coduri de evadare pentru caractere nesigure sau rezervate Tabel 6.1
Caracter Cod escape Space %20 # %23 % %25 & %26 / %2F : %3A ; %3B = %3D

6.2. LIMBAJUL HTML

HTML sau Hypertext Markup Language se traduce ca limbaj de marcare hipertext. Prin hipertext se ntelege un document informatic care contine text, grafica, elemente multimedia si legaturi catre alte documente. Fiind un limbaj de marcare, n acest sens utilizeaza tag-uri (marcaje, etichete) si permite browser-elor Web sa interpreteze un document astfel nct sa apara asa cum a fost creat de autor. HTML nu este un limbaj de programare n adevaratul sens al cuvntului, ci mai curnd un limbaj de redactare n vederea publicarii (pe Internet). Principiile conceptelor de hipertext si hipermediu au fost definite de filosoful si sociologul american Ted Nelson. El a denumit noua lume de texte si imagini disponibile instantaneu hiperworld, iar sistemul de stocare (hiperfile). Desi sistemul de retele tip Internet exista n forme primare nca de la sfrsitul anilor 60 din secolul trecut si era destinat transferului liniar de date, tutelat de scopuri militare, abia mai trziu n anii 70 ai secolului XX s-a creat o retea ntre cteva universitati americane, n mod special. Se pot mentiona n sensul celor spuse mai sus reteaua ARPANET (sfrsitul anilor 60 din secolul XX), NSFET (n anii 80 ai secolului XX) etc. De la concepte teoretice la practica n-a mai fost dect un pas si hipertext a aparut ca o necesitate imperioasa de comunicare on-line a datelor stiintifice din sfera fizicii nucleare. Tim Berners-Lee, fizician englez, participant ntr-un program legat de acceleratoarele de particule la CERN-Elvetia a dezvoltat nti sistemul Intranet, a creat primele adrese URL si a pus bazele SGML (Standard Generalized Markup Language) din a carui familie face parte si HTML. Prima Legatura Internet a fost realizata ntre CERN si Universitatea din Minesota n anii 80 din secolul trecut. HTML a fost implementat n 1990 si perfectionat ulterior, ajungndu-se azi la versiunea a patra. Implementarea propriu -zisa a fost realizata n 1995 de Word Wide Web Consortium (W3C), ocazie cu care s-au structurat si standardele de limbaj. Fondatorul W3C a fost nsusi Tim Berners-Lee. Tag-uri si sectiuni Documentele HTML pot fi create folosind un editor de text, un procesor word sau un program de dezvoltare grafica care permite autorului sa nvete un numar din ce n ce mai mare de tag-uri (etichete) HTML si utilizarea lor corecta. Tag-urile constau din mai multe caractere cod-ASCII sau text normal ncadrate de simbolurile <, >. O caracteristica a tag-urilor de sfrsit este simbolul /. Eticheta de nceput activeaza sau deschide portiuni de document (elemente de text si stilul acestuia, grafica etc.) n timp ce eticheta de sfrsit ncheie lansarea. Exemple: < eticheta > ... .............. < / eticheta > sau < title > Primul document HTML < / title > n tabelul 6.2 sunt prezentate cteva tipuri uzuale de tag-uri. Tabelul 6.2 Tag-uri uzuale n HTML
Tag Explicatii < HTML > < / HTML > Delimiteaza nceputul si, respectiv, sfrsitul unui document HTML < HEAD > < / HEAD > Delimiteaza nceputul si sfrsitul unui antet al documentului HTML < BODY > < / BODY > Delimiteaza nceputul si sfrsitul unui document HTML

Asa cum se poate remarca din tabelul 6.2 exista doua tipuri de marcaje: perechi (containere); individuale. Numele marcajelor poate fi scris cu majuscule sau minuscule, limbajul nefiind senzitiv la

aceasta. Tag-urile perechi pot fi imbricate, un container trebuie sa fie integral n interiorul altui container. Astfel, un document HTML este ncadrat de containerul HTML cu sintaxa: [<HTML> Documentul HTML] [<HTML>] n cadrul acestuia se poate nscrie containerul <HEAD> cu sintaxa: <HEAD> ....... </HEAD> al caror rol este de a descrie documentul curent (pentru browser), pentru alte documente sau pentru documentare. Tag-ul <TITLE> poate sa apara doar n sectiunea <HEAD> <HEAD> ...... <TITLE> </TITLE> ....... </HEAD> Sectiunea <BODY> a carei sintaxa generala este: <BODY> ...... </BODY> contine tot ceea ce este vizibil pentru pagina curenta sau pentru frame -ul curent. Aceasta sectiune este separata de sectiunea <HEAD>, dar face parte din conteinerul <HTML>. n cadrul sau se trec toate elementele de redactare a paginii curente de vizitat. Documente HTML. Liste si legaturi Un document HTML are structura minimala: <HTML> <HEAD> <TITLE> Titlu documentului </TITLE> </HEAD> <BODY> Descrierea corpului documentului </BODY> </HTML> Comentariile se pot introduce oriunde n script, au rol informativ si nu sunt vizibile pe pagina Internet. Marcajul este de tip individual si are forma: <! Acesta este un comentariu> Fonturile textului au o culoare, o marime, un stil si o caracteristica (normal, bold, italic, underline). Sintaxa de declarare este: <FONT [SIZE = [+|]1|2|3|4|5|6|7] [COLOR = # rrggbb| color]
ANCA GHEORGHIU_______________________ INFORMATICA

____________________________________________________________________ 64 [FACE = font]> Textul zonei pe care se aplica modificarea de tip de font este: </FONT> n care SIZE indica o modificare relativa a dimensiunii fontului n cazul n care apare unul din simbolurile + sau . Setarea poate fi absoluta prin indicarea unuia dintre numerele de la 1 la 7. Setarea implicita este 3. COLOR indica noua culoare pe care o va avea textul. Codul culorii este dat n format hexazecimal RGB n care:

 rr reprezinta rosu (de la 00 la FF); gg reprezinta verde (de la 00 la FF); bb reprezinta albastru (de la 00 la FF). Culoarea fontului este deci o combinatie de rosu-verde-albastru n diferite proportii. n tabelul 9.7 sunt prezentate simbolurile pentru cteva caractere speciale iar n tabelul 9.8 sunt prezentate codurile RGB ctorva culori des utilizate. Tabel 6.3 Exemple de caractere speciale Nume Sintaxa Nume ISO Latin-1 Descriere Acirc & Acirc; & # 194; A circumflex () acirc & acirc; & # 226; a circumflex () amp & amp; & # 38; ampersand (&) Aring & Aring & # 197; A cu inel () copy & copy & # 169; copyright (C) Icirc & Icirc & # 206; I circumflex () icirc & icirc &#238; i circumflex () micro &micro &#(8); micro () Tabel 6.4 Exemple de culori accesate prin nume Nume culoare Cod RGB aqua, cian # 00FFFF black # 000000 blue # 0000FF brown # A 52 A2A darkmagenta # 88008B gold # FF D700 magenta # FF00FF red # FF0000 yelow # FFFF00 white # FFFFFF Documentele HTML pot fi legate ntre ele sau pot face trimiteri la alte adrese URL, e-mail etc. O astfel de legatura se mai numeste si ancorare. Marcajele de legaturi pot fi de doua tipuri: a) legaturi catre alte adrese; acestea se caracterizeaza prin textul legaturii (afisat pe ecran n mod subliniat, cu o alta culoare dect restul textului si atunci cnd pointerul mouse-ului se
UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI _________________________FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE________________________ ______________________________________________________________________________ MANUAL PENTRU NVATAMNT LA DISTANTA

65 deplaseaza deasupra sa starea sa se modifica, daca linia este activa n documentul curent) si, de asemenea, prin adresa la care se poate efectua salt;

b) definiri de nume care au rolul de a introduce tinte pentru legaturi n cadrul documentului. Marcajul utilizat pentru ambele tipuri este

<A> </A>
unde A provine de la anchor (ancora, ancorare). Neincluderea etichetei de nchidere </A> va crea o hiperlegatura foarte lunga, cu o slaba ancorare, care poate afecta buna ntretinere a paginii Web. Legatura la un URL are sintaxa: <A #REF = adresa URL [REL = tip-rel] [REV=tip-rev] [TITLE = title-name] [TARGET = Window |_blank|_parent|_self|_top> text de legatura </A> n care TARGET se poate referi la una dintre valori si anume: window indica fereastra de afisare (daca nu exista, ea este creata); _blank o fereastra noua; _parent o fereastra parinte (cea anterioara); self n aceeasi fereastra ca si documentul curent (valoare implicita); _top n fereastra initiala, iar text de legatura poate fi un text sau o imagine. Pentru proiectarea modului de afisare a textului de legatura sunt disponibile trei atribute ale tag-ului <BODY>: LINK = # rrggbb|culoare VLINK = #rrggbb|culoare ALINK = # rrggbb|culoare n care: LINK defineste culoarea textului pentru legaturile nevizitate; VLINK defineste culoarea textului pentru legaturile vizitate; ALINK (sau Active LINK) defineste culoarea textului pentru legaturi care se activeaza. Legatura catre o sectiune este utila pentru navigarea ntr-un document de dimensiuni mai mari. Aceasta se poate realiza n doua etape: a) marcarea locului unde se poate efectua saltul (tinta); b) marcarea locului de unde se poate efectua saltul (ancorarea). Astfel, se poate scrie: <A NAME = denumire> [text denumire] </A> unde: denumire este numele sub care se face referire la locatia respectiva prin legaturi hypertext si nu apare n pagina vizualizata; text denumire este textul care apare n pagina vizualizata, nu este evidentiat ntr-un fel anume si constituie, n general, numele sectiunii catre care se poate naviga. Listele, de fapt, listarile pot fi: liste neordonate (cu sau fara buline); liste ordonate; liste de definitie. Listele pot fi mbricate, astfel ca o ntreaga lista poate fi element n alta lista. Sintaxa listelor neordonate este de tipul urmator: <LI[VALUE = nnnn][TYPE = ^|a|A|i|I|disk|square|circle> element_de_lista [</LI>] n care VALUE indica valoarea numerica de nceput pentru o lista ordonata; TYPE specifica stilul pentru buline sau numerotari.