Traducerea textelor a fost realizatd de ; ‘ALEXANDRLU AVRAM, SUZANA AVRAM BOCEANU, HANNA DERER, RADADIANA IVANESCU, i omuiied teats funotiune i functiun ! gi forma | Prefoti, antologie si note bio-bibliografice de NICOLAE LASCU ‘supra prezentt eau limba tern EDTTURA MERIDIANE TERA Sine nancies | BUCURESH, 1999Pe coperta : irout dirctorutut fa Meuhaus taesey) ISBN 973.33.0071.3 IDEI ALE ARHITECTURIT MODERNE Teoria are 0 mare valoare ca baz 4 viefit; Intotdeauna ea a fost im- portantd, dar astdzi este. indispen- Sabild, deoarece ne lipseste orice platformd traditionala $i orice nor- nda limbajulut, J.J. P, OUD Spre sfirgitul secolului al XIX-lea, procesul desprinderii teoriei arhitecturii de atotputernica (pind atunci) gindire clasicista a capatat accente puternice. Transformérile lente, imperceptibile uneori, din veacurile anterioare — incepute, de fapt, 0 dat cu Renasterea — au fost. accele- rate’de schimbirile importante ale tuturor structurilor unei societifi aflate in fafa adev- ratei dezvoltdri industriale. Afirmarea indivi- dualitatii creatoare, eliberarea de normele cla- sicizante din viziunile de ampla respiratie ro- manticd ale lui Boullé si Ledoux, consolidarea filonului rationalist generat de gindirea lui Gottfried Semper si Viollet-le-Duc sau sublini- erea responsabilitatii sociale a arhitectului, asa cum se regiseste in scrierile lui August Welbin Pugin, John Ruskin si William Morris, au fost citeva momente esentiale ale acestui proces de radicalizare a gindirii arhitecturale. Cu toata criza traditie! academice, exprimata cu deplina claritate de celebrul tratat al lui Julien Gua- det!, clasicismul i-a pistrat, in multe privinte, © pozitie dominant, pina in timpul celui de al doilea rézboi mondial. Ideile care au transformat treptat intreaga baz teoreticd a arhitecturii secolului nostru si-au facut aparitia mai ales in eseuri, articole, 5manifeste-si proclamati ale unor; grupari’ artis tice. Aspirafia spre cuprinderea intr-o viziune noua, cu semnificative schimbari de accent gi Pondere fafi de teoria academici, a intregii complexitati a arhitecturii s-a concretizat, de- seori, prin consideratii teoretice empirice, ‘prin puncte de vedere limitate si perspective re- Strinse. O teorie a arhitecturii moderne poate fi luata in considerare numai printr-o privire global, integratoare a acestor poziti. ARHITECTURA MODERNA, Cei doi termeni ai oricarei migeari artistice reformatoare — cri- tica adusi lumii existente, mergind pina la intentia ,,distrugerii“ ei, si construirea unei lumi noi — s-au manifestat, cu multa pregnant, in ultimii ani ai secolului trecut. Titlul pe care Otto Wagner — unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai primei avangarde din arhitec- tur — La dat principalei sale opere teoretice capata, in acest sens, un subtil accent polemic. Arhitecura moderna’ este o arhitectura a viit rului, spre care consacratul arhitect vienez privea cu un optimism robust ; arhitectura va fi moderna doar atunci cind va ‘interveni nu nu- mai o schimbare a limbajului su, dar, in pri- mul rind, 0 mutatie esentialé a fundamentelor sale teoretice. El a enunfat, inca din introdu- cere, idei si principii total’ diferite celor ris- pindite in acele cercuri al cdror reprezentant fusese socotit : ,.baza conceptiilor dominante astazi in arhitectura va fi data la o parte si trebuie si intervina cu putere convingerea ci unicul punct de pornire pentru creatia noastra artisticd nu poate fi decit viata moderna, Dar viata moderna impune arhitecturii con- difionari dintre cele mai diferite, cum ar fi cele economice sau geografice, ' exprimarea caracterului social al epocii, a sensibilitatii sale, aportul dezvoltarii tehinice’ etc. Este conturat, astfel, un adevarat program rationalist al ar- hitecturii, bazat, in mare masura, pe mosteni- rea marilor teoreticieni care au fost G. Semper i Viollet-le-Duc, crora le-a rimas tributar in ‘ multe privinte. O. Wagner a asimilat, de altfel, multe dintre ideile care deveniser locuri co mune ale secolului trecut, stiind ins’, cu o mare luciditate, sd le topeasca in propria gin- dire. Moderne ‘Architektur (Arhitectura_m: derna) nu reprezinti o sinteza teoretic’ a inde- lungatei cariere profesionale, ci mai curind ¢ transformare revolutionara a’ gindirii sale % Pentru el, arhitectura este si va ramine o mare arta, este exprimarea individualitatii cre- atorului ; de aceea, nu poate fi adeptul uti tarismului pur, reprezentat de marile’ con- structii ingineresti ; dar, totodati, in cel mai desivirsit “spirit rationalist, afirm primatut functiunii asupra frumosului : ceva nepracti nu poate fi frumos*, asa cum "va face, citiva ani mai tirziu, esteticianul Paul Souriau in La beauté rationelle (Frumosul rational) (1904). Pentru O, Wagner este limpede ca autoregene- rarea eclectismului nu mai este posibil’, cici yurmeazii calea batitorita a imitafiei si obisnu- intel. Legatura dialectic dintre scop, con- structie si forma apare intr-o formulare nein- corselata de nici o regula sau principiu acade- mic, sugerind, totodati, libertatea dezvoltarii si transformarii forme: noi scopuri trebuie s& dea nastere unor ndi ” constructii si, prin urmare, unor noi forme%, Deosebirea fundamental a lui O. Wagner fata de ilustrii sai precursori apare in momentul in care prefigureaza directiile schimbirii din arhitecturd. In timp ce, pind la el, toti mari Binditori ai secolului propuneau, ‘ca solulie Pentru o arhitecturi adevarati® a timpului Jor, modele ideale din epoci anterioare (o rei toarcere la trecut, deci), O. Wagner enunt doar citeva coordonate care ar trebui si ghi- deze activitatea viitoare : eliberarea de orice reminiscentd a trecutului, cunoasterea profunda necesitatilor societitii ‘sau utilizarea tehni celei_ mai avansate pe care epoca moderni¢ © pune la dispozitie, precum si indicatii for male cu caracter general : 0 mare simplitate 7