Vous êtes sur la page 1sur 47

MICA GRAMATICĂ ITALIANĂ

CUPRINS

SUBSTANTIVUL
Genul
Pluralul substantivelor
Substantive colective
Substantive compuse
Formele diminutive şi augmentative

PRONUMELE
Pronumele subiect
Lei / Tu
Conjunctive Pronouns
Personal Object Pronouns
Prepositional Pronouns
Possessive Adjectives and Pronouns
Relative Pronouns
Interrogative Pronouns
Reflexive Pronouns

ARTICOLUL
Definite Article
Indefinite Article

ADJECTIVUL
Adjective Formation
Comparatives
Superlative
Possessive Adjectives

ADVERBUL

PRONUME SI ADJ
Quantifiers
Demonstrative Adjectives and Pronouns

VERBUL
Summary of Tenses
Modal Verbs
Avere and Essere
Idiomatic Use of Fare
Simple Past Tense
Imperfect Tense
Future Tense
Present Tense
Present Conditional
Present Subjunctive
Imperfect Subjunctive
Compound Tenses
Present Perfect Tense
Past Perfect Tense
Past Anterior Tense
Future Perfect Tense
Conditional Perfect
Past Perfect Subjunctive
Passive Voice
Reflexive Verbs
Imperative Forms
Participles
Notes On Piacere

PREPOZITIA

CONJUNCTIA

INTERJECTIA

SINTAXA
Clauses
Declarative Sentences
Negation
Object
Predicate
Questions
Subordinate Adjective Clause
Subordinate NounClause
Subjunctive after Impersonal
Non-Grammatical Forms
Title Forms

ORA ŞI DATA

NUMERALUL CARDINAL SI ORDINAL

PUNCTUAŢIA

GLOSAR
SUBSTANTIVUL

GENURI, NUMERE

Substantivele italiene au genul masculin sau feminin şi au două numere: singular şi plural.
Toate substantivele italiene au inflexiunile conform cu cele cinci cazuri prezentate (cu foarte
puţine excepţii):

Caz Singular Plural Exemple


1 -o -i ragazzo, ragazzi (băiat)
2 -o -a uovo, uova (ou)
3 -a -e sorella, sorelle (soră)
4 -a -i turista, turisti (turist)
5 -e -i cane, cani (câine)

Substantivele terminate în -co, -go, -ca sau -ga formează pluralele în -chi, -ghi, -che sau -ghe
pentru a păstra sunetul puternic. Exemple:
albergo (m. sg.) alberghi (m. pl.)
hotel hoteluri.
Substantivele terminate în -io cu -i accentuat formează pluralul regulat, înlocuind -o final cu
-i. Exemplu:
zio zii
unchi unchi (mai mulţi)
Substantivele terminate în -io cu -i din diftong, primesc un singur -i la plural. Exemplu:
bacio baci
sărut săruturi
occhio occhi
ochi ochi (mai mulţi)
Toate substantivele care nu se încadrează în grupele 1 - 5 rămân invariable la plural,
incluzând:
· substantive terminate în -à
la città le città
oraşul oraşele
· substantivele monosilabice
il re i re
regele regii
· substantive terminate în -i
la crisi le crisi
criza crizele
· substantive terminate în consoană
l'autobus gli autobus
autobuzul autobuzele
· substantivele abreviate
l'auto le auto
automobilul automobilele
· numele de familie
i Marcenaro
(familia) Marcenaro
· cuvintele provenite din limbi străine
lo sport gli sport
sportul sporturile

Genul substantivelor italiene nu poate fi determinat pe baza unui aspect morfologic, cu


excepţia celor din grupa a 2-a care sunt masculine la singular şi feminine la plural (ex. il ginocchio
genunchiul, le ginocchia genunchii) şi substantivelor din grupa a 4-a care sunt masculine (l'artista
artistul, gli artisti artiştii). Cele mai multe substantive din grupa 1 sunt masculine (excepţie pentru la
mano mâna, le mani mâinile). Substantivele terminate în -e din grupa a 5-a sunt în mod egal
distribuite între cele două genuri.
Multe substantive masculine terminate în -o sau -e au formele corespondente feminine
terminate în -a. Exemple:
zio zia
unchi mătuşă
signore signora
domn doamnă
Câteva substantive au o formă specială pentru feminin. Exemple:
attore attrice
actor actriţă
dottore dottoressa
doctor doctoriţă
eroe eroina
erou eroină
Majoritatea substantivelor terminate în o sunt masculine şi majoritatea celor terminate în a
sunt feminine.

Masculine Română Feminine Română


il gatto pisicul la blusa bluza
il pollo puiul la camicia cămaşa
il formaggio brânză la candela lumânarea
il cappello pălăria la casa casa
il telefono telefonul la gonna fusta
il lavoro munca la donna femeia
il tempio templul la lotteria loteria
il maestro profesorul la maestra profesoara
il ragazzo băiatul la ragazza fata
il denaro banii la moneta moneda

EXCEPŢII
Câteva substantive terminate în o sunt feminine:
la mano mâna
la foto foto (abreviere de la fotografie)
Câteva substantive terminate în -a sunt masculine. Cele mai frecvent folosite din aceste
substantive sunt:
il programma programul
il pianeta planeta
Majoritatea substantivelor terminate în -ma sunt masculine:
il clima clima il dramma drama
il sistema sistemul il tema tema, subiectul
il poema poemul il problema problema
il teorema teorema
Alteori, cele mai comune cuvinte terminate în -ma sunt feminine:
la forma forma
la trama trama, ideea
la vittima victima

INFINITIVE folosite ca SUBSTANTIVE


Infinitivele folosite ca substantive sunt totdeauna masculine:
il viaggiare călătoria il contribuire contribuţia
il camminare mersul il pensare gândirea
SUBSTANTIVE TERMINATE ÎN -zione
Substantivele terminate în -zione sunt întotdeauna feminine:
la benedizione binecuvântarea la cauzione grija, precauţia
la costituzione constituţia la funzione funcţia
la liberazione eliberarea

SUBSTANTIVE TERMINATE ÎN -tà


Substantivele terminate în -tà sunt întotdeauna feminine. Să se noteze corelaţia între italianul
-tà şi românescul -tate:
la libertà libertatea la bontà bunătatea
la malvagità lumea interlopă
la carità caritatea la città oraşul
la comunità comunitatea la santità sanctitatea
la difficoltà dificultatea la vanità vanitatea

De reţinut că aceste substantive sunt invariable la plural.

SUBSTANTIVE CARE DENUMESC PERSOANE / ANIMALE


Substantivele care denumesc persoane sau animale pot fi masculine sau feminine şi sunt
formate prin adăugarea unui o sau a la rădăcina comună:
il nonno bunicul la nonna bunica
lo sposo soţul la sposa soţia
il gatto pisoiul la gatta pisica

SUBSTANTIVE CARE DENUMESC PROFESII / POZIŢII SOCIALE


Substantivele care denumesc profesiile sau poziţii sociale se termină de regulă în -ista,
-ante, sau -ente. Genul este indicat de articolul care precede substantivul, iar terminaţia
substantivului nu se schimbă:
l'artista artistul la artista artista
il cantante cântăreţul la cantante cântăreaţa
il dentista dentistul la dentista dentista
Anumite substantive îşi schimbă sensul în funcţie de genul pe care îl au. Exemple:
il capitale capitalul la capitale capitala
il fronte frontul la fronte fruntea

SUBSTANTIVELE DE GRUP
Formele de masculin plural pot include atât substantive masculine cât şi feminine aparţinând
grupului:
i bambini = băieţii / băieţii şi fetele / băiatul şi fata / copiii
i figli = fiii / fiul şi fiica / fiii şi fiicele
i signori = domnii / domnul şi doamna.

SUBSTANTIVE COMPUSE

Substantivele compuse sunt cele alcătuite din două sau mai multe elemente independente. În
limba italiană, articolul care precede substantivul compus poate să se schimbe în funcţie de număr,
dar substantivul nu suferă schimbări. Substantivele compuse sunt întotdeauna masculine.
EXEMPLE: cavatappi (corkscrew) il cavatappi i cavatappi
accallappiacani l'accallappiacani gli accallappiacani

il lavapiatti maşina de spălat vase i lavapiatti maşinile de spălat vase


il giradischi pick-up-ul i giradischi pick-up-urile
DIMINUTIVE SI AUGMENTATIVE

Diminutivele în italiană implică ideea de mărime mai mică. Cele mai uzuale diminutive sunt:
Masculine Feminine
-ino -ina
-etto -etta
un ragazzo un ragazzino
un băiat un băieţel
una donna una donnina
o femeie o femeiuşcă
un libro un libretto
o carte o cărticică
una casa una casetta
o casă o căsuţă
Un diminutiv poate fi folosit şi ca expresie a afecţiunii:
-ello, ella asino, asinello măgăruş
-olo, -ola figlio, figliolo fiu (fecioraş)
-uccio, -uccia bocca, boccuccia guriţă

Terminaţia -ONE este alipită substantivelor ca augmentativ.


Substantivele feminine devin în general masculine ca augmentative:
un ragazzo un ragazzone
un băiat un băieţoi
una caserma un casermone
o cazarmă o cazarmă mare

Alteori se folosesc diminutive depreciative pentru exprimarea ideii unor lucruri nedorite,
urâte, proaste, necalitative:
-accio, -accia libro, libraccio carte proastă
-astro, -astra poeta, poetastro poet de duzină
-onzolo, -onzola medico, mediconzolo doctor închipuit (slab)
-ucolo, -ucola paese, paesucolo sat urât

ARTICOLUL

ARTICOLUL HOTĂRÂT

Limba italiană are articole pentru genuri şi numere, hotărâte şi nehotărâte.


Articolele hotărâte sunt următoarele:
Masculine Singular Plural
Înainte de consoană "pură" il i
Înainte de consoană "impură" lo gli
Înainte de vocală l' gli
Feminine
Înainte de consoană la le
Înainte de vocală l' le
Consoană "impură" se numeşte s urmat de altă consoană (sb, sc, sp, st), z, ps sau gn.
Exemple:
lo stato gli stati
statul statele
lo zio gli zii
unchiul unchii
lo psicologo gli psicologi
psihologul psihologii
lo gnosticismo gli gnosticismi
agnosticismul agnosticismele
Consoană pură este oricare altă consoană sau grup de consoane.
Articolul hotărât în italiană este folosit cu toate substantivele generale sau abstracte.
Exemple:
I libri sono importanti.
Cărţile sunt importante.
L'amore fa bene a tutti.
Dragostea face bine tuturor.
Articolul hotărât se foloseşte împreună cu apelativele când se vorbeşte despre persoana
numită. În adresarea directă, articolul se omite.
La signora Savorelli abita a Roma
dar
Buona sera, signora Savorelli
Articolul hotărât este folosit cu numele geografice de:
· continente
· ţări
· insule
· regiuni.
De notat totuşi că articolul hotărât este omis când numele continentului, ţării, insulei sau
regiunii este precedat de prepoziţia di sau in, cu excepţia numelor de ţări care sunt masculine.
Articolul este de asemenea omis dacă numele continentului, ţării, insulei sau regiunii este modificat
în vreun fel.

NUME DE ŢĂRI ŞI ORAŞE


Articolul hotărât este folosit împreună cu unele nume de ţări:
l'Argentina il Giappone
il Brasile la Repubblica di Panama
il Canada il Paraguay
la Cina il Perù
l'Ecuador il Salvador
l'India l'Uruguay

ARTICOLUL NEHOTĂRÂT

Articolul nehotărât în italiană are următoarele forme:


Masculine
Înainte de consoană "pură" un
Înainte de consoană "impură" uno
Înainte de vocală un
Feminine
Înainte de consoană una
Înainte de vocală un'
Exemple:
un treno uno specchio
un tren o oglindă
un ufficio una donna
un birou o femeie
un'eccezione
o excepţie

Folosirea articolului nehotărât în limba italiană este aproape similară cu cea din româneşte.
OCUPAŢIE / RASĂ / NAŢIONALITATE / STATUT SOCIAL /
CREDINŢE RELIGIOASE SAU POLITICE

Dacă vorbitorul înţelege să clasifice subiectul acordându-l cu ocupaţia, rasa, naţionalitatea,


statutul social sau credinţa religioasă sau politică, articolul nehotărât este omis:
Antonio non è italiano, è boliviano.
Anton nu este italian, el este bolivian.
Essere cattolico o protestante.
A fi catolic sau protestant.

ADJECTIVUL

FORMAREA ADJECTIVELOR

Cele mai multe adjective italiene au formare regulată şi urmează modelul lui alto (înalt):

Masculin Feminin
Singular alto alta
Plural alti alte
Alte modele comune sunt:
· Adjective terminate în -e (masculine şi feminine cu aceeaşi formă)
Masculin Feminin
Singular elegante elegante
Plural eleganti eleganti
· Adjective terminate în -ista (masculine şi feminine cu aceeaşi formă)
Masculin Feminin
Singular communista communista
Plural communista communista
Cele mai multe adjective formează comparativul cu più şi superlativul cu articolul hotărât
respectiv urmat de più:
Questo ragazzo è alto.
Acest băiat este înalt
Questo ragazzo è più alto degli altri.
Acest băiat este mai înalt ca ceilalţi
Questo ragazzo è il più alto della famiglia.
Acest băiat este cel mai înalt din familie

COMPARATIVUL ADJECTIVULUI

Comparativul adjectivelor este format plasând più (mai mare) sau meno (mai mic) înaintea
adjectivului. Exemplu:
(Următoarele adjective, în afară de gradul comparativ regulat, au şi un comparativ
neregulat):
alto înalt
più alto sau superiore mai înalt
basso jos
più basso sau inferiore mai jos
buono bun
più buono sau migliore mai bun
cattivo rău
più cattivo sau peggiore mai rău
grande mare
più grande sau maggiore mai mare
piccolo mic
più piccolo sau minore mai mic
Formele maggiore, minore, superiore, inferiore sunt folosite rar. Migliore şi peggiore sunt
preferate în loc de più buono şi de più cattivo.

SUPERLATIVUL

Superlativul se formează plasând articolul hotărât înaintea comparativului. (Notă: când


superlativul urmează imediat după substantiv, articolul este omis). De exemplu:
Napoli è la città più popolosa d'Italia.
Napoli este oraşul cel mai populat din Italia.
Il più bello di tutto il mondo.
Cel mai frumos din toată lumea.
Dacă înlăturăm vocala finală a adjectivului şi adăugăm sufixul –issimo, obţinem superlativul
relativ. Aceeaşi rezolvare o putem avea folosind ca prefixe adverbele molto sau assai (foarte)
înaintea adjectivului. Astfel se obţine superlativul absolut (superlativo assoluto), care nu exprimă o
idee de comparaţie.
È un bravissimo ragazzo.
Sau: È un ragazzo molto bravo.
Este un băiat foarte bun.

Comparaţia poate fi exprimată prin trei mijloace: che înaintea adjectivului, un infinitiv, un adverb,
iar după adjectiv cu piuttosto (mai degrabă). De exemplu:
Sono più furbi che intelligenti.
Sunt mai şmecheri decât inteligenţi.
Meglio tacere che dire troppo.
Mai bine să taci decât să vorbeşti prea mult.
Meglio tardi che mai.
Mai bine mai târziu decât niciodată.
Prendo questo piuttosto che quello.
Îl iau (mai degrabă) pe acesta decât pe celălalt.
Cu di înaintea unei expresii numerice, unui substantiv sau a unui pronume.
Ne ha fatto più di venti.
Am făcut (di acestea) mai mult de douăzeci.
Lo so fare meglio di Lei.
Ştiu s-o fac mai bine decât dvs.
Come cibo, il pane è migliore del cavolo.
Ca aliment, pâinea e mai bună decât varza.
Cu di quello che (decât ceea ce, cum) înaintea unui verb conjugat.
Spende più di quello che guadagna.
Cheltuieşte mai mult decât (ceea ce) câştigă.
Anumite adjective au comparative şi superlative neregulate:
buono migliore il migliore
grande maggiore il maggiore
În mod uzual, adjectivele urmează substantivul sau fraza substantivată pe care o modifică.
Anumite adjective, precum buono, grande şi bello, se pot folosi şi înaintea substantivului, cu mici
schimbări de sens. Asemenea adjective au terminaţii speciale la masculin singular, conform celor
cerute de articolul hotărât sau nehotărât.
Înlocuirea unui adjectiv cu un substantiv care se referă la o persoană sau la un obiect cu o
calitate particulară este mult folosită în italiană.
La vecchia voleva comprare del latte.
Bătrâna voia să cumpere lapte.
Il giovane è bello.
Tânărul este frumos.
ADJECTIVUL POSESIV

Posesivele sunt pronume şi adjective. Au forme diferite în funcţie de gen şi de numărul


posesorilor şi a obiectelor posedate. Se acordă cu substantivele pe care le însoţesc.
Obiecte posedate m. sg. m.pl. f. sg. f. pl.
persoana I sing. mio miei mia mie
persoana a II-a sing. tuo tuoi tua tue
persoana a III-a sing. suo suoi sua sue
persoana a III-a de politeţe Suo Suoi Sua Sue
persoana I pl. nostro nostri nostra nostre
persoana a II-a pl. vostro vostri vostra vostre
persoana a III-a pl. loro loro loro loro
persoana a III-a de politeţe Loro Loro Loro Loro
De notat forma pentru persoana a III-a plural loro şi de politeţe Loro, care se scrie
întotdeauna cu iniţială aldină şi nu variază după gen şi numărul obiectelor posedate.
Spre deosebire de limba română, adjectivele posesive vor fi precedate de articolele hotărâte
sau nehotărâte, de pronume demonstrative şi de numerale (care rămân invariabile). Exemple:
il mio libro la nostra casa
cartea mea casa noastră
i vostri libri le loro scuole
cărţile voastre şcolile lor
la mia amica una mia amica
prietena mea o prietenă de-a mea
questa mia amica tre mie amiche
această prietenă a mea trei prietene de-ale mele
alcune mie amiche
câteva prietene de-ale mele
Dar
Questo è il mio, quello il Suo.
Acesta este al meu, acela (este) al dvs.
În cazul adjectivelor posesive, când se referă la substantive ce indică relaţii de familie,
articolul hotărât este omis dacă:
· substantivul este la singular
· substantivul este nemodificat
· substantivul nu are sufixe (diminutive etc.)
· adjectivul posesiv nu este loro
Exemple:
mio padre tua cognata
tatăl meu cumnata ta
nostro padre
tatăl nostru
i miei fratelli il nostro fratellino
fraţii mei frăţiorul nostru
la mia cugina francese il loro padre
verişoara mea franceză tatăl lor
În frazele emfatice, adjectivul posesiv se transformă în substantiv şi este întotdeauna
articulat. Exemple:
Questo è il mio
Acesta este al meu (substantiv sing. masc.)
Ho perso le mie
Le-am pierdut pe ale mele (substantiv fem. pl.)
Numărul şi genul adjectivelor posesive sunt determinate de substantivul sau fraza
substantivată care este modificat sau reprezentat de posesiv.
CUANTIFICATORI

Trei sunt principalele categorii de cuantificatori: numeralul cardinal, numeralul ordinal şi


cuantificatorii generali.
Numerale cardinale
Numeralele cardinale (uno, due, tre etc.) se plasează fie înainte, fie după substantivele
determinate:
Dieci e dieci fanno venti
Zece plus zece fac douăzeci.
Ci sono tre ragazzi sulla strada
Sunt trei băieţi pe stradă
Acestea sunt invariabile, cu câteva excepţii precise:
Vocala finală de la venti, trenta, quaranta etc. dispare când urmează uno sau otto, devenind
trentuno, quarantotto etc. De notat şi faptul că se pune accent pe vocala din tre care se adaugă la
zeci: sessantatré etc.
Vocala finală -o din numeralele compuse terminate în uno (ventuno, sessantuno) de obicei
dispare înaintea unui substantiv.
Exemple:
ventun ragazzi ottantun libri
douăzeci şi unu de băieţi optzeci şi una de cărţi
Cuvântul cento rămâne neschimbat , iar compusele lui cento sunt ataşate (seicento,
settecento). Mille, milione, miliardo au forme plurale şi elementele de compunere nu sunt ataşate.
Exemple:
tre milioni quattro miliardi
De notat că "o sută" şi "o mie" în italiană sunt cento şi mille, niciodată un cento sau un
mille. Pentru milione şi miliardo, "un" se foloseşte, devenind un milione şi respectiv un miliardo.

Numerale ordinale
Numeralele ordinale şi numerele de ordine (primo, secondo, terzo etc.) stau înaintea
substantivului şi admit număr şi gen.
il primo cane la terza volta
the first dog the third time
De la undici (unsprezece) în sus, numeralul cardinal se formează adăugând sufixul -esimo la
numeralul cardinal, care pierde vocala finală. Exemple:
dodici dodicesimo al doisprezecelea
ottanta ottantesimo al optzecilea
Numeralele cardinale terminate în în tré sunt o excepţie de la această regulă, în sensul că
vocala accentuată pierde accentul grafic, dar vocala ca atare nu dispare înainte de adăugarea lui
-esimo. Exemplu:
ventitré ventitreesimo al douăzeci şi treilea

PRONUME ŞI ADJECTIVE DEMONSTRATIVE

Adjectivele demonstrative se acordă în gen şi număr cusubstantivul, iar pronumele


demonstrative cu antecedentele lor.

Singular Plural
Masculin Feminin Masculin Feminin
questo questa questi queste acesta, aceasta, aceştia, acestea
quello quella quelli quelle acela, aceea, aceia, acelea
Questo şi questa sunt scrise în mod obişnuit quest' înaintea unei vocale.
Quest'uomo acest om
Quest'aria această arie
Quello (ca adjectiv) prezintă următoarele forme:
quel înaintea unui substantiv care începe cu o consoană (exceptând z, s impur, ps and gn)
quello înainte de z şi s impur, ps şi gn
quei pluralul lui quel
quegli pluralul lui quello
Ciò (asta, aceasta), reprezintă o idee, nu un singur cuvânt.
Ciò si capisce.
Asta se înţelege.
Ciò è chiaro.
Asta-i clar.
Când se doreşte precizie mai mare, se foloseşte quello che sau ciò che:
Ciò che Le dico è la pura verità.
Ceea ce vă spun este adevărul adevărat.
Demonstrativul "care" nu se poate omite:
Non è tutto oro quello che luccica.
Nu e aur tot ce luceşte (Nu toate muştele fac miere).
Tutto quello che disse si è avverato.
Tot ce a spus s-a adeverit.
"Acesta (acest om)" se spune questi; "acela (acel om)" se spune quegli. Aceste două forme
sun invariabile, se referă numai la persoane.
Formele pentru depărtare sunt quegli şi questi numai pentru persoane; altfel se folosesc
quello şi questo.
Demonstrativele nu pot fi omise:
Il mio e quello di Roberto.
Al meu şi al lui Robert
La mia casa e quella di tuo fratello.
Casa mea şi cea a fratelui tău.
Formele costui (acesta, ăsta), costei (aceasta, asta) costoro (aceştia, ăştia), sunt folosite
numai pentru persoane şi în general cu sens depreciativ:
Chi è costui?
Cine-i ăsta?
Che ardire hanno costoro!
Ce impertinenţă au şi ăştia!

VERBUL

TABLOUL TIMPURILOR

Verbele italiene au patruprezece timpuri, din care şapte simple şi şapte compuse.
Schimbările verbelor în diferitele timpuri şi moduri sunt însoţite sau nu de auxiliare, dar fiecare
timp are propriile terminaţii.

Verbele sunt împărţite în trei grupe, după terminaţiile de la infinitiv:

-are -ere -ire

giocare vendere partire

a juca a vinde a pleca


Iată conjugarea model a verbului giocare:

Italiană Română
Timpuri prezente
Presente dell'Indicativo: Prezent:
[Io] gioco Eu (mă) joc
Presente del Congiuntivo: Prezent Conjunctiv:
[che] io giochi să mă joc

Timpuri trecute
Passato Remoto: Perfectul simplu:
[Io] giocai mă jucai (m-am jucat)
Imperfetto dell'Indicativo: Imperfect:
io giocavo mă jucam
Congiuntivo Passato: Conjunctiv trecut:
[che] io abbia giocato să mă fi jucat
Imperfetto del Congiuntivo: Conjunctiv Imperfect:
[che] io giocassi să mă fi jucat
Passato Prossimo: Perfect compus Indicativ:
[Io] ho giocato M-am jucat
Trapassato Remoto: Perfect compus:
[Io] ebbi giocato M-am jucat
Trapassato Prossimo: Mai mult ca perfectul:
Io avevo giocato Mă jucasem
Trapassato del Congiuntivo: Conjunctiv trecut:
[che] io avessi giocato să mă fi jucat

Timpuri viitoare
Futuro Semplice: Viitor indicativ:
[Io] giocherò Mă voi juca
Timpuri viitoare compuse
Futuro Anteriore: Viitor anterior:
[Io] avrò giocato Voi fi jucat

Condiţional
Condizionale Presente: Condiţional prezent:
Io giocherei M-aş juca
Condiţionale compuse
Condizionale Passato: Condiţional Compus:
Io avrei giocato M-aş fi jucat.

VERBELE MODALE

The modal verbs may be conjugated with either avere or essere, depending on the infinitive
that follows. If the infinitive is a transitive verb, it is conjugated with avere. If the infinitive
expresses movement and is not transitive, then it is conjugated with essere.
When the modal verb is used în a response, where the infinitive is understood, avere is used as the
auxiliary verb.
DOVERE (must) , POTERE (be able to) and VOLERE (want) sunt usually followed by an
infinitive and sunt considered irregular verbs since they don't follow the pattern of the regular -ere
verbs.
DOVERE
[Io] devo Eu am datoria să
[Tu] devi Tu ai datoria să
Egli (lui, essa) deve El (ea) are datoria să
[Noi] dobbiamo Noi avem datoria să
[Voi] dovete Voi aveţi datoria să
Essi [loro] devono Ei (ele) au datoria să

POTERE
[Io] posso Eu pot
[Tu] puoi Tu poţi
Egli può El (ea) poate
[Noi] possiamo Noi putem
[Voi] potete Voi puteţi
Essi [loro] possono Ei (ele) pot

VOLERE
[Io] voglio Eu vreau
[Tu] vuoi Tu vrei
Egli vuole El (ea) vrea
[Noi] vogliamo Noi vrem
[Voi] volete Voi vreţi
Essi [loro] vogliono Ei (ele) vor

Notă: ca şi în româneşte, nici în italiană nu este obligatoriu ca verbul să fie însoţit de


pronume, deoarece desinenţele verbale sunt suficiente. Se pune pronumele numai în cazul în care se
doreşte în mod special, sau pentru accentuarea persoanei care face acţiunea, sau când fraza ar putea
da naştere la confuzii.
Maria deve finire il compito.
Maria trebuie să termine tema.
Non sono voluti uscire con noi.
Nu au vrut să iasă cu noi.

AVERE şi ESSERE

The Italian Auxiliary verbs "essere" (to be) and "avere" (to have) sunt irregular. They sunt
called Auxiliary Verbs because they sunt used în conjunction with other verbs to form compound
tenses.
Avere, used by itself, is a transitive verb with the meaning : to own or to have.
Essere, used by itself, is an intransitive verb with the meaning: to exist.
Essere and Avere sunt conjugated as follows:

AVERE

Presente dell'Indicativo

[Io] ho am
[Tu] hai ai
Egli ha are
[Noi] abbiamo avem
[Voi] avete aveţi
Essi [loro] hanno au
Imperfetto dell'Indicativo
[Io] avevo aveam
[Tu] avevi aveai
Egli aveva avea
[Noi] avevamo aveam
[Voi] avevate aveaţi
Essi [loro] avevano aveau
Passato Remoto
[Io] ebbi am avut
[Tu] avesti ai avut
Egli ebbe a avut
[Noi] avemmo am avut
[Voi] aveste aţi avut
Essi [loro] ebbero au avut
Futuro
[Io] avrò voi avea
[Tu] avrai vei avea
Egli (ella) avrà va avea
[Noi] avremo vom avea
[Voi] avrete veţi avea
Essi [loro] avranno vor avea
Condizionale Presente
[Io] avrei aş avea
[Tu] avresti ai avea
Egli (ella) avrebbe ar avea
[Noi] avremmo am avea
[Voi] avreste aţi avea
Essi [loro] avrebbero ar avea
Presente del Congiuntivo
che io abbia să am
che tu abbia să ai
che egli (ella) abbia să aibă
che noi abbiamo să avem
che voi abbiate să aveţi
che essi [loro] abbiano să aibă
Imperfetto del Congiuntivo
che io avessi dacă aveam
che tu avessi dacă aveai
che egli (ella) avesse dacă avea
che noi avessimo dacă aveam
che voi aveste dacă aveaţi
che essi [loro] avessero dacă aveau
Passato Prossimo
[Io] ho avuto am avut
[Tu] hai avuto ai avut
Egli (ella) ha avuto a avut
[Noi] abbiamo avuto am avut
[Voi] avete avuto aţi avut
Essi [loro] hanno avuto au avut
Trapassato Prossimo
[Io] avevo avuto avusesem
[Tu] avevi avuto avusesei
Egli (ella) aveva avuto avuses
[Noi] avevamo avuto avuseserăm
[Voi] avevate avuto avuseserăţi
Essi [loro] avevano avuto avuseseră
Trapassato Remoto
[Io] ebbi avuto avusesem
[Tu] avesti avuto avusesei
Egli (ella) ebbe avuto avusese
[Noi] avemmo avuto avuseserăm
[Voi] aveste avuto avuseserăţi
Essi [loro] ebbero avuto avuseseră
Futuro Anteriore
[Io] avrò avuto voi fi avut
[Tu] avrai avuto vei fi avut
Egli (ella) avrà avuto va fi avut
[Noi] avremo avuto vom fi avut
[Voi] avrete avuto veţi fi avut
Essi [loro] avranno avuto vor fi avut
Condizionale Passato
[Io] avrei avuto aş fi avut
[Tu] avresti avuto ai fi avut
Egli (ella) avrebbe avuto ar fi avut
[Noi] avremmo avuto am fi avut
[Voi] avreste avuto aţi fi avut
Essi [loro] avrebbero avuto ar fi avut
Passato del Congiuntivo
che io abbia avuto să fi avut
che tu abbia avuto să fi avut
che egli (ella) abbia avuto să fi avut
che noi abbiamo avuto să fi avut
che voi abbiate avuto să fi avut
che essi [loro] abbiano avuto să fi avut
Trapassato del Congiuntivo
che io avessi avuto dacă aş fi avut
che tu avessi avuto dacă ai fi avut
che egli (ella) avesse avuto dacă ar fi avut
che noi avessimo avuto dacă am fi avut
che voi aveste avuto dacă aţi fi avut
che essi [loro] avessero avuto dacă ar fi avut
ESSERE
Presente dell'Indicativo
[Io] sono eu sunt
[Tu] sei tu eşti
Egli è el (ea) este
[Noi] siamo noi suntem
[Voi] siete voi sunteţi
Essi [loro] sono ei sunt
Imperfetto dell'Indicativo
[Io] ero eram
[Tu] eri erai
Egli era era
[Noi] eravamo eram
[Voi] eravate eraţi
Essi [loro] erano erau

Passato Remoto
[Io] fui fusei
[Tu] fosti fuseşi
Egli fu fuse
[Noi] fummo fuserăm
[Voi] foste fuserăţi
Essi [loro] furono fuseră

Futuro
[Io] sarò voi fi
[Tu] sarai vei fi
Egli (ella) sarà va fi
[Noi] saremo vom fi
[Voi] sarete veţi fi
Essi [loro] saranno vor fi

Condizionale Presente
[Io] sarei aş fi
[Tu] saresti ai fi
Egli (ella) sarebbe ar fi
[Noi] saremmo am fi
[Voi] sareste aţi fi
Essi [loro] sarebbero ar fi
Presente del Congiuntivo
che io sia să fiu
che tu sia să fii
che egli (ella) sia să fie
che noi siamo să fim
che voi siate să fiţi
che essi [loro] siano să fie
Imperfetto del Congiuntivo
che io fossi dacă aş fi fost
che tu fossi dacă ai fi fost
che egli (ella) fosse dacă ar fi fost
che noi fossimo dacă am fi fost
che voi foste dacă aţi fi fost
che essi [loro] fossero dacă ar fi fost
Passato Prossimo
[Io] sono stato am fost
[Tu] sei stato ai fost
Egli (ella) è stato/a a fost
[Noi] siamo stati am fost
[Voi] siete stati aţi fost
Essi [loro] sono stati au fost
Trapassato Prossimo
[Io] ero stato fusesem
[Tu] eri stato fusesei
Egli (ella) era stato/a fusese
[Noi] eravamo stati fuseserăm
[Voi] eravate stati fuseserăţi
Essi [loro] erano stati fuseseră

Trapassato Remoto
[Io] fui stato am fost
[Tu] fosti stato ai fost
Egli (ella) fu stato/a a fost
[Noi] fummo stati am fost
[Voi] foste stati aţi fost
Essi [loro] furono stati au fost

Futuro Anteriore
[Io] sarò stato voi fi fost
[Tu] sarai stato vei fi fost
Egli (ella) sarà stato/a va fi fost
[Noi] saremo stati vom fi fost
[Voi] sarete stati veţi fi fost
Essi [loro] saranno stati vor fi fost

Condizionale Passato
[Io] sarei stato aş fi fost
[Tu] saresti stato ai fi fost
Egli (ella) sarebbe stato/a ar fi fost
[Noi] saremmo stati am fi fost
[Voi] sareste stati aţi fi fost
Essi [loro] sarebbero stati ar fi fost

Passato del Congiuntivo


che io sia stato eu să fi fost
che tu sia stato tu să fi fost
che egli (ella) sia stato/a el să fi fost
che noi siamo stati noi să fi fost
che voi siate stati voi să fi fost
che essi [loro] siano stati ei să fi fost

Trapassato del Congiuntivo


che io fossi stato dacă aş fi fost
che tu fossi stato dacă ai fost
che egli (ella) fosse stato/a dacă ar fi fost
che noi fossimo stati dacă am fi fost
che voi foste stati dacă aţi fi fost
che essi [loro] fossero stati dacă ar fi fost

Toate verbele transitive sunt conjugate cu auxiliaru avere. În toate formele unde se
foloseşte auxiliarul essere, participiul trecut se acordă întotdeauna în gen şi număr cu subiectul:
Mia sorella è uscita con gli amici.
Sora mea a ieşit cu prietenii.
Molti palazzi erano stati distrutti.
Multe blocuri fuseseră distruse.
Siamo arrivati in ritardo.
Am ajuns cu întârziere.
Si sono smarrite.
S-au pierdut (f.pl.).
È venuta mia sorella?
A venit sora mea?

În formele active cu auxiliarul avere, participiul trecut se acordă numai dacă complementul
direct este un pronume.
Loro hanno usato la mia bicicletta.
Ei au folosit bicicleta mea.
Loro l'hanno usata.
Ei au folosit-o.
Li ho mangiati tutti.
I-am mâncat pe toţi.
Le ho viste ieri.
Le-am văzut ieri.
Avete letto la rivista?
Aţi citit revista?
Sì, l'abbiamo letta.
Da, am citit-o.

Câteva verbe intranzitive se conjugă cu avere, marea majoritate fiind conjugate cu essere.
Următoarele verbe se conjugă cu avere:
camminare a merge
parlare a vorbi
dormire a dormi
passeggiare a se plimba
vivere a trăi
viaggiare a călători
nuotare a înota
Verbele conjugate cu essere:
· Verbe care exprimă mişcarea:
È andato a Roma.
A mers la Roma.
· Verbele reflexive:
Questa mattina mi sono alzato tardi.
Azi dimineaţă m-am sculat târziu
· Verbe care exprimă o schimbare:
È morto ieri.
A murit ieri
· Verbele impersonale:
Si è parlato în inglese, alla conferenza.
S-a vorbit în engleză la conferinţă
· Verbele la forma pasivă:
Il libro è stato pubblicato da Random House.
Cartea a fost publicată de Random House.

UTILIZAREA IDIOMATICĂ A VERBULUI FARE


Pe lângă utilizările idiomatice în expresiile privind timpul (starea rimpului), verbul fare,
urmat de un infinitiv, induce ideea de a face (pe cineva, ceva) să facă ceva. Pronumele complement,
dacă există, precede forma conjugată a verbului fare, şi nu infinitivul. De exemplu:
Che tempo fa oggi?
Cum e timpul azi?
Faceva freddo quando uscii.
Era frig când am ieşit.
Gli ho fatto dire una bugia.
L-am făcut să spună o minciună.
Me l'ha già fatto ripetere due volte.
M-a făcut deja să repet de două ori.
Glielo feci vedere l'altro giorno.
L-am făcut să-l vadă alaltăieri.
Ha fatto chiamare Suo fratello?
Aţi trimis pe cineva să cheme pe fratele dvs?
Glielo farà ammettere, non dubiti.
Îl va face să admită, nu te îndoi.

PASSATO REMOTO

Perfectul simplu (passato remoto) exprimă o acţiune care a fost îndeplinită într-un timp
îndepărtat (spre deosebire de relicva oltenească din română, care exprimă o acţiune din trecutul
foarte apropiat).
Perfectul simplu (passato remoto) al verbelor regulate se formează prin înlăturarea
desinenţei -are / -ere / -ire de la infinitiv şi adăugarea terminaţiilor specifice la rădăcina verbelor:

-are -ere -ire

io -ai -ei -ii


tu -asti -esti -isti
egli, ella -ò -è -ì
noi -ammo -emmo -immo
voi -aste -este -iste
Essi [loro] -arono -erono -irono

EXEMPLE:
PARLARE
[Io] parlai eu vorbii
[Tu] parlasti tu vorbişi
Egli, ella parlò el vorbi
[Noi] parlammo noi vorbirăm
[Voi] parlaste voi vorbirăţi
Essi [loro] parlarono ei vorbiră

RIFLETTERE
[Io] riflettei eu reflectai
[Tu] riflettesti tu reflectaşi
Egli, ella riflettè el reflectă
[Noi] riflettemmo noi reflectarăm
[Voi] rifletteste voi reflectarăţi
Essi [loro] rifletterono ei reflectară

APRIRE
[Io] aprii deschisei
[Tu] apristi deschiseşi
Egli aprì deschise
[Noi] aprimmo deschiserăm
[Voi] apriste deschiserăţi
Essi [loro] aprirono deschiseră
FOLOSIRE: Perfectul simplu este folosit pentru a descrie:
1. O acţiune terminată în trecut:
Non feci colazione ieri.
Nu am mâncat de prânz ieri.
Debora andò al ginnasio la settimana scorsa.
Debora a mers la gimnaziu săptămâna trecută.
2. O acţiune terminată într-o perioadă definită de timp:
Il film durò più di due ore.
Filmul a durat mai mult de două ore.
Notă: Este timpul prin excelenţă al naraţiunii. În româneşte se traduce în general cu perfectul
compus, numai în anumite cazuri cu perfectul simplu (în special în naraţiuni, cărţi).

IMPERFETTO

Imperfectul indicativului este un timp trecut. Descrie o acţiune care se desfăşoară în trecut,
care nu a fost terminată sau este ambiguă.
Imperfectul (Imperfetto dell'Indicativo) se formează prin eliminarea desinenţelor de infinitiv
-are / -ere / -ire şi adăugarea la rădăcina verbului a terminaţiilor specifice:

-are -ere -ire


io -avo -evo -ivo
tu -avi -evi -ivi
egli, ella -ava -eva -iva
noi -avamo -evamo -ivamo
voi -avate -evate -ivate
Essi [loro] -avano -evano -ivano

EXEMPLU:
[Io] parlavo eu vorbeam
[Tu] parlavi tu vorbeai
Lei parlava Dv. vorbeaţi
Egli (ella) parlava Hel (ea) vorbea
[Noi] parlavamo Noi vorbeam
[Voi] parlavate Voi vorbeaţi
Loro parlavano Ei vorbeau

În limba italiană se foloseşte pentru a descrie:


· O stare trecută privind idei, opinii sau emoţii:
Sapevo che ai miei amici non piacevano le mie idee.
Ştiam că prietenilor mei nu le plăceau ideile mele.
· O descriere a unei scene din trecut:
Nel parco, il tempo era bello e gli uccelli cantavano.
În parc, timpul era frumos şi păsărelele cântau.
· O acţiune obişnuită care se plasează în trecut.
Quando ero al liceo, lavoravo tutti i week-ends.
Când eram la liceu, lucram în fiecare weekend.
· Condiţii mintale, emoţionale şi fizice în trecut, precum condiţiile de climă, timp şi vârstă.
L'amava molto.
Îl (o) iubea mult.
Faceva molto caldo.
Era foarte cald.
FUTURO

Viitorul în limba italiană se formează diferit pentru grupa I şi pentru a II-a şi a III-a.. Pentru
grupa I în -ARE, Terminaţia infinitivului -are se schimbă în -er şi se adaugă terminaţiile -ò, -ai, -à,
-emo, -ete, -anno. Pentru verbele în -ERE şi -IRE, mai întâi se taie vocala finală e din desinenţa
infinitivului, schimbând -ere în -er şi -ire în -ir. Apoi la rădăcina astfel rămasă, se adaugă
terminaţiile -ò, -ai, -à, -emo, -ete, -anno.

EXEMPLU:
[Io] parlerò voi vorbi
[Tu] parlerai vei vorbi
Lei parlerà dv. veţi vorbi
Egli (ella) parlerà va vorbi
[Noi] parleremo vom vorbi
[Voi] parlerete veţi vorbi
Essi [loro] parleranno vor vorbi

FOLOSIRE:
Viitorul este echivalent în română şi italiană. Este folosit pentru a descrie acţiuni sau stări
care vor avea loc într-un timp viitor faţă de prezent:
Il balletto avrà luogo sabato prossimo.
Baletul va avea loc sâmbăta viitoare.
Se poate folosi ca prezent pentru intenţie viitoare.
Andrò a vederlo domani.
Merg să-l văd mâine.
Folosirea viitorului după quando (când). Când în propoziţia principală este un viitor, iar
subordonata este introdusă prin quando, subordonata trebuie să aibă verbul la viitor:
Lo vedrò quando arriverò.
Îl voi vedea când voi ajunge.
Probabilitate prezentă:
Saranno probabilmente a casa.
Or fi probabil acasă.

PRESENTE

Prezentul indicativului (Presente dell'Indicativo) se formează adăgând la tema verbului


(după ce i se taie terminaţiile infinitivului -are / -ere / -ire) terminaţiile specifice:
-are -ere -ire
io -o -o -o
tu -i -i -i
egli, ella, lui, lei -a -e -e
noi -iamo -iamo -iamo
voi -ate -ete -ite
essi [loro] -ano -ono -ono

EXEMPLE:
PARLARE
[Io] parlo vorbesc
[Tu] parli vorbeşti
Egli (lui, essa) parla vorbeşte
[Noi] parliamo vorbim
[Voi] parlate vorbiţi
Essi [loro] parlano vorbesc
SCRIVERE
[Io] scrivo scriu
[Tu] scrivi scrii
Egli scrive scrie
[Noi] scriviamo scriem
[Voi] scrivete scrieţi
Essi [loro] scrivono scriu

Verbele în -ire au două tipuri de formare a prezentului: unul în care la rădăcina verbului se
adaugă direct terminaţiile specifice (ca avvertire, partire, aprire etc.) şi celălalt, la care se inserează
grupul -isc- între rădăcină şi terminaţiile specifice, la toate persoanele de singular şi la a III-a plural
(la prezent indicativ, la imperativ şi la subjonctiv).

APRIRE
[Io] apro deschid
[Tu] apri deschizi
Egli apre deschide
[Noi] apriamo deschidem
[Voi] aprite deschideţi
Essi [loro] aprono deschid

Tipul 2 de verbe în -ire: FINIRE


[Io] finisco termin
[Tu] finisci termini
Lei finisce termină
Egli (ella,esso) finisce termină
[Noi] finiamo terminăm
[Voi] finite terminaţi
Essi [loro] finiscono termină

Verbele neregulate au conjugări adesea neobişnuite; se va consulta un dicţionar.


Verbul neregulat:
ANDARE
[Io] vado merg
[Tu] vai mergi
Egli (ella) va merge
[Noi] andiamo mergem
[Voi] andate mergeţi
Essi [loro] vanno merg

FOLOSIRE:
Prezentul indicativ este folosit la fel ca în româneşte, pentru a exprima:
1. Un fapt general sau un adevăr permanent:
Il sole è la stella più vicina alla terra.
Soarele este cea mai apropiată stea de pământ.
2. O acţiune prezentă sau care e pe cale de a începeă:
[Io] lavoro în ufficio.
Lucrez la birou.
3. O acţiune care urmează a se înfăptui în viitorul apropiat:
Mi visitano alle tre.
Mă vizitează la ora trei.
4. O acţiune care se desfăşoară într-o perioadă de timp specifică.
Vado în chiesa tutte le domeniche.
Mă duc la biserică în fiecare duminică.
5. O acţiune care se desfăşoară în momentul vorbirii:
[Io] leggo le istruzioni.
Citesc instrucţiunile.
6. Un sentiment care poate fi extins la infinit în trecut sau în viitor (numit prezentul universal):
Dio è misericordioso.
Dumnezeu este milos.

CONDIZIONALE PRESENTE

Ca şi indicativul, imperativul şi conjunctivul, conditionalul este un mod, care are timpurile


sale specifice. La condiţional prezent, rădăcina verbului este aceeaşi de la viitorul indicativului.
Verbele în -ARE terminate cu schimbarea în -er adaugă terminaţiile -ei, -esti, -ebbe, -emmo, -este,
-ebbero. Cele terminate în -ERE şi -IRE pierd vocala e finală înainte de a adăuga terminaţiile
specifice condiţionalului -ei, -esti, -ebbe, -emmo, -este, -ebbero.

EXEMPLU:
[Io] parlerei aş vorbi
[Tu] parleresti ai vorbi
Lei parlerebbe ar vorbi
Egli (ella) parlerebbe ar vorbi
[Noi] parleremmo am vorbi
[Voi] parlereste aţi vorbi
Essi [loro] parlerebbero ar vorbi

Condiţionalul prezent este în mare parte echivalent cu cel românesc. Nu se foloseşte decât în
anumite contexte în frazele ipotetice principale. Iată cazurile lui de folosire:
· Pentru a exprima rezultatul unei situaţii ipotetice, verbul în condiţional urmează conjuncţia se plus
un verb în conjunctiv trecut:
Se fossi in te, non lo farei.
Dacă aş fi în locul tău, n-aş face-o.
· Pentru a exprima probabilitatea în viitor:
Andrei in Italia domani.
M-aş duce în Italia mâine.
· Pentru a exprima politeţea şi în fraze în care se află un singur verb:
Lo farei con piacere.
Aş face-o cu plăcere.
Vorrei una tazza di caffè.
Aş vrea o ceaşcă de cafea.

CONGIUNTIVO PRESENTE

Prezentul conjunctivului se formează înlăturând terminaţia de la infinitiv şi adăugând apoi


terminaţiile specifice: pentru verbele în -ARE -i, -i, -i, -iamo, -iate, -ino, iar pentru cele în -ERE şi
-IRE, -a, -a, -a, -iamo, -iate, -ano.

-are -ere / -ire

io -i -a
tu -i -a
egli, ella -i -a
noi -iamo -iamo
voi -iate -iate
Essi [loro] -ino -ano
EXEMPLE:
Parlare
[io] parli să vorbesc
[tu] parli să vorbeşti
Egli (ella) parli să vorbească
[Noi] parliamo să vorbim
[Voi] parliate să vorbiţi
[Essi, loro] parlino să vorbească

Scrivere
[io] scriva să scriu
[tu] scriva să scrii
Egli (ella) scriva să scrie
[Noi] scriviamo să scriem
[Voi] scriviate să scrieţi
[Essi, loro] scrivano să scrie

Aprire
[io] apra să deschid
[tu] apra să deschizi
Egli (ella) apra să deschidă
[Noi] apriamo să deschidem
[Voi] apriate să deschideţi
[Essi, loro] aprano să deschidă

Conjunctivul prezent se foloseşte:


După o expresie a unui sentiment personal (emoţie, dorinţă):
Sono contento che voi siate qui.
Sunt fericit că voi sunteţi aici.
Desidero che tu arrivi presto.
Doresc să soseşti repede.
După o expresie a unei necesităţi, unui dubiu sau a unei posibilităţi:
È necessario che tu venga con me.
Este necesar ca tu să vii cu mine.
È possibile che noi andiamo a Parigi.
Este posibil ca noi să mergem la Paris.
După verbe de opinie (pensare, credere, sperare, sentire) când acestea sunt la forma negativă sau
interogativă:
Lei non pensa che sia freddo în Alaska.
Dv. nu credeţi că este frig în Alaska.
Le sembra che io sia malato?
Vi se pare că eu sunt bolnav?
După anumite fraze care exprimă ideea unei condiţii fără de care nu se poate îndeplini:
benchè cu toate că, în ciuda, chiar dacă
affinchè astfel ca
în modo che astfel ca (că)
prima che înainte (de)
per paura che de teamă că
a meno che numai să nu
fino a che până când
După chiunque (oricine), qualunque (oricare), dovunque (oriunde):
Chiunque Lei sia . . . Oricine aţi fi Dv . . .
Qualunque cosa io faccia. . . Orice aş face . . .
Dovunque si vada . . . Oriunde se merge . . .
După un adjectiv la superlativ când este exprimată ideea unei îndoilei, a unei probabilităţi, dar nu a
unei certitudini:
Tu sei forse il miglior amico che io abbia.
Tu eşti poate cel mai bun prieten pe care îl am.
În frazele subordonate, când urmează unei expresii impersonale şi subordonata conţine tema.
È importante che i bambini mangino la verdura.
Este important ca copiii să mănânce vegetale.
Expresii impersonale
è importante este important
è impossibile este imposibil
è necessario este necesar
è possibile este possibil
è probabile este probabil

CONGIUNTIVO IMPERFETTO

Subjonctivul trecut se foloseşte mai rar în vorbirea curentă; este mai des folosit în literatură.
Poate fi folosit în fraze unde conjunctivul este cerut de verbul din principală, care este la un timp
trecut sau condiţional. La rădăcina verbului se adaugă terminaţiile: pentru verbele în -ARE -assi,
-assi, -asse, -assimo, -aste, assero; -ERE: -essi, -essi, -esse, -essimo, -este, -essero; -IRE: -issi, -issi,
-isse, -issimo, -iste, -issero.

Conjunctivul imperfect:
Volevo che tu lo facessi.
Aş fi vrut ca tu s-o faci.

Prezentul conjunctiv:
Voglio che tu lo faccia.
Vreau ca tu s-o faci.

EXEMPLE:
Parlare
[Io] parlassi eu să fi vorbit
[Tu] parlassi tu să fi vorbit
Egli (ella) parlasse el să fi vorbit
[Noi] parlassimo noi să fi vorbit
[Voi] parlaste voi să fi vorbit
Essi [loro] parlassero ei să fi vorbit

Scrivere
[io] scrivessi eu să fi scris
[tu] scrivessi tu să fi scris
Egli (ella) scrivesse el să fi scris
[Noi] scrivessimo noi să fi scris
[Voi] scriveste voi să fi scris
[Essi, loro] scrivessero ei să fi scris

Aprire
[io] aprissi eu să fi deschis
[tu] aprissi tu să fi deschis
Egli (ella) aprisse el să fi deschis
[Noi] aprissimo noi să fi deschis
[Voi] apriste voi să fi deschis
[Essi, loro] aprissero ei să fi deschis
FOLOSIRE:

Imperfectul conjunctiv exprimă nesiguranţă, posibilitate, o dorinţă, la fel ca prezentul


conjunctivului.
Conjunctivul se foloseşte în frazele subordonate în cazurile în care subiectele sunt diferite şi
vorbitorul din principală exprimă dubii sau acţiunea dorită de el se va petrece în viitor faţă de
acţiunea din principală.
Dacă verbul din principală este la imperfect indicativ, perfectul simplu, condiţional sau mai
mult ca perfect, în fraza secundară se va folosi imperfectul conjunctiv.

Conjunctivul este folosit:


1. În frazele subordonate ce urmează după verbele ce exprimă dorinţă, comandă, emoţie,
îndoială sau nesiguranţă.
Avevano paura che lui lo facesse. [schimbarea subiectului]
Le era teamă ca el să n-o fi făcut.
Lei insistì che [io] lo facessi.
Ea a insistat ca eu s-o fac.
2. În frazele subordonat după o expresie impersonală, dacă subordonata conţine un subiect.
Era importante che ascoltassimo i dettagli.
Era important ca noi să ascultăm detaliile.
3. În frazele subordonate, când substantivul modificat de subordonată nu se referă la cineva
anume.
Volevo parlare con qualcuno che conoscesse bene la Francia.
Voiam să vorbesc cu cineva care să cunoască bine Franţa.
4. După conjuncţia subordonatoare "come se" pentru a exprima un fapt contrar condiţiei.
"Come se" cere întotdeauna imperfectul conjunctiv.
Parla come se mi conoscesse.
Vorbeşte ca şi cum m-ar cunoaşte.
Mi tratta come se fossi un cretino.
Mă tratează ca şi cum aş fi un cretin.

TIMPURI COMPUSE

Timpurile compuse ale tuturor verbelor sunt format cu diverse timpuri ale auxiliarelor avere
(a avea) sau essere (a fi) plus participiul trecut al verbului de conjugat.
Sono venuti? Au venit?
Hai visto...? Ai văzut...?
Abbiamo sempre detto... Am spus întotdeauna...

PASSATO PROSSIMO

Perfectul compus, sau trecutul conversaţional (passato prossimo):


Perfectul compus indică o acţiune încheiată în trecut, dar în acelaşi timp presupune o
legătură cu prezentul. Se formează cu ajutorul verbului auxiliar (avere sau essere) conjugat la
prezent indicativ plus participiul trecut al verbului de conjugat.
Participiul trecut al verbelor regulate se formează înlăturând terminaţia infinitivului, la care
se adaugă: pentru verbele în -are, terminaţia -ato; pentru verbele în -ere, terminaţia -uto, iar pentru
verbele în -ire, terminaţia -ito. Exemple de participii trecute regulate:
ballare ballato cantare cantato
avere avuto
cadere caduto
sapere saputo
partire partito
capire capito
Iată două exemple cu avere şi essere:
io ho + participiul trecut
tu hai + participiul trecut
egli, ella , etc ha + participiul trecut
noi abbiamo + participiul trecut
voi avete + participiul trecut
Essi hanno + participiul trecut

io sono + participiul trecut


tu sei + participiul trecut
egli, ella è + participiul trecut
noi siamo + participiul trecut
voi siete + participiul trecut
Essi sono + participiul trecut

EXEMPLE:
[Io] ho parlato am vorbit
[Tu] hai parlato ai vorbit
Egli(ella) ha parlato a vorbit
[Noi] abbiamo parlato am vorbit
[Voi] avete parlato aţi vorbit
Essi, loro hanno parlato au vorbit
[Io] sono andato am mers
[Tu] sei andato ai mers
Egli (ella) è andato/a a mers
[Noi] siamo andati am mers
[Voi] siete andati aţi mers
Essi, loro sono andati/e au mers
Perfectul compus (passato prossimo) are două folosiri importante:
· Pentru a exprima o acţiune sau o stare a minţii, a emoţiei, a opiniei şi pentru a preciza momentul
din trecut:
Quando mi ha visto, ho avuto paura.
Când m-a văzut, mi-a fost frică.
· Pentru a exprima o acţiune încheiată, cugetare sau o stare:
Ella ha aperto la porta e io sono entrato.
Ea a deschis uşa şi eu am intrat.
Conjugarea la "passato prossimo" cu prezentul verbelor avere sau essere depinde de felul
verbelor: tranzitive sa intranzitive. Verbele tranzitive se conjugă cu avere; verbele intranzitive – cu
essere.
- Verbele tranzitive cer complement direct şi răspund la întrebarea "ce, pe cine?". Complementul
poate fi un substantiv sau un verb.
Ha mangiato una pizza.
Am mâncat o pizza.
Ha guardato la TV.
Am privit la televizor.
Ha voluto cantare.
Am vrut să cânt.
- Verbele intranzitive nu cer complement direct şi nu răspund la întrebarea "ce?" În mod frecvent,
ele exprimă o mişcare.
È andato a Roma.
A mers la Roma.
Sono partiti ieri.
Au plecat ieri.
Important!
Amintiţi-vă că participiul trecut al verbelor conjugate cu essere se acordă în gen şi număr cu
subiectul.
La ragazza è andata a scuola.
Fata a mers la şcoală.
I ragazzi sono andati a scuola.
Băieţii au mers la şcoală.

TRAPASSATO PROSSIMO

Mai mult ca perfectul (trapassato prossimo) indică o acţiune anterioară altei acţiuni trecute,
exprimate de obicei prin perfectul compus sau prin imperfect. Se formează cu ajutorul verbului
auxiliar (essere sau avere) conjugat la imperfect indicativ şi participiul trecut al verbului de
conjugat:
Non eravamo usciti perché già avevamo comprato i regali.
Ieşisem pentru că cumpărasem cadourile.

AVERE
io avevo + participiul trecut
tu avevi + participiul trecut
egli, ella aveva + participiul trecut
noi avevamo + participiul trecut
voi avevate + participiul trecut
Essi, loro avevano + participiul trecut

ESSERE
io ero + participiul trecut
tu eri + participiul trecut
egli, ella era + participiul trecut
noi eravamo + participiul trecut
voi eravate + participiul trecut
Essi, loro erano + participiul trecut
EXEMPLE:
[Io] avevo parlato vorbisem
[Tu] avevi parlato vorbisei
Egli(ella) aveva parlato vorbise
[Noi] avevamo parlato vorbiserăm
[Voi] avevate parlato vorbiserăţi
Essi, loro avevano parlato vorbiseră
[Io] ero andato plecasem
[Tu] eri andato plecasei
Egli (ella) era andato/a plecase
[Noi] eravamo andati plecaserăm
[Voi] eravate andati plecaserăţi
Essi, loro erano andati/e plecaseră

TRAPASSATO REMOTO

Mai mult ca perfectul anterior (trapassato remoto) este folosit mai mult în contexte literare
sau istorice. Se foloseşte în scris pentru a indica relaţia între două acţiuni succesive trecute. Se
regăseşte de obicei în fraze subordonate introduse prin conjuncţii temporale: appena, quando. Se
formează cu perfectul simplu al auxiliarului (essere sau avere) şi participiul trecut al verbului de
conjugat.
Indică o acţiune tecută anterioară altei acţiuni trecute, redată prin perfectul simplu. În
română se traduce prin mai mult ca perfect:
Quando il re ebbe finito, fece un discorso.
După ce (când) regele terminase, a ţinut un discurs.
io ebbi + participiul trecut
tu avesti + participiul trecut
egli, ella ebbe + participiul trecut
noi avemmo + participiul trecut
voi aveste + participiul trecut
Essi, loro ebbero + participiul trecut

io fui + participiul trecut


tu fosti + participiul trecut
egli, ella fu + participiul trecut
noi fummo + participiul trecut
voi foste + participiul trecut
Essi, loro furono + participiul trecut

EXEMPLE:

[Io] ebbi parlato dacă aş fi vorbit


[Tu] avesti parlato dacă ai fi vorbit
Egli(ella) ebbe parlato dacă ar fi vorbit
[Noi] avemmo parlato dacă am fi vorbit
[Voi] aveste parlato dacă aţi fi vorbit
Essi, loro ebbero parlato dacă ar fi vorbit

[Io] fui andato dacă aş fi mers


[Tu] fosti andato dacă ai fi mers
Egli (ella) fu andato/a dacă ar fi mers
[Noi] fummo andati dacă am fi mers
[Voi] foste andati dacă aţi fi mers
Essi, loro furono andati/e dacă ar fi mers

FUTURO ANTERIORE (PRESUMTIVO PASSATO)


Viitorul anterior se formează cu viitorul auxiliarului (avere sau essere) plus participiul trecut
al verbului de conjugat. Acest timp exprimă ca şi în limba română o acţiune anterioară altei acţiuni
viitoare; aceleaşi forme pot avea sens de prezumtiv trecut.
io avrò + participiul trecut
tu avrai + participiul trecut
egli ella avrà + participiul trecut
noi avremo + participiul trecut
voi avrete + participiul trecut
Essi, loro avranno + participiul trecut

Auxiliarul essere
io sarò + participiul trecut
tu sarai + participiul trecut
egli ella sarà + participiul trecut
noi saremo + participiul trecut
voi sarete + participiul trecut
Essi, loro saranno + participiul trecut
EXEMPLE:
[Io] avrò parlato voi fi vorbit
[Tu] avrai parlato vei fi vorbit
Egli(ella) avrà parlato va fi vorbit
[Noi] avremo parlato vom fi vorbit
[Voi] avrete parlato veţi fi vorbit
Essi, loro avranno parlato vor fi vorbit
[Io] sarò andato voi fi mers
[Tu] sarai andato vei fi mers
Egli(ella) sarà andato va fi mers
[Noi] saremo andati vom fi mers
[Voi] sarete andati veţi fi mers
Essi, loro saranno andati vor fi mers
FOLOSIRE:
Quando Lei avrà terminato, me lo dirà.
Când Dv veţi fi terminat, o să-mi spuneţi.

CONDIZIONALE PASSATO
Condiţionalul trecut se formează cu condiţionalul prezent al verbului auxiliar (essere sau
avere) plus participiul tecut al verbului de conjugat. Este folosit pentru a exprima rezultatul unei
condiţii ipotetice sau a unei supoziţii în trecut. Numai auxiliarul este conjugat.

-are / -ere / -ire

io avrei + participiul trecut


tu avresti + participiul trecut
egli ella avrebbe + participiul trecut
noi avremmo + participiul trecut
voi avreste + participiul trecut
Essi, loro avrebbero + participiul trecut

Auxiliarul essere
io sarei + participiul trecut
tu saresti + participiul trecut
egli ella sarebbe + participiul trecut
noi saremmo + participiul trecut
voi sareste + participiul trecut
Essi, loro sarebbero + participiul trecut
EXEMPLE:
[Io] avrei parlato aş fi vorbit
[Tu] avresti parlato ai fi vorbit
Lei avrebbe parlato ar fi vorbit
Egli (ella) avrebbe parlato ar fi vorbit
[Noi] avremmo parlato am fi vorbit
[Voi] avreste parlato aţi fi vorbit
Essi, loro avrebbero parlato ar fi vorbit
[Io] sarei andato aş fi mers
[Tu] saresti andato ai fi mers
Egli (ella) sarebbe andato ar fi mers
[Noi] saremmo andati am fi mers
[Voi] sareste andati aţi fi mers
Essi, loro sarebbero andati ar fi mers
FOLOSIRE:
Condiţionalul trecut are aceleaşi valori ca în româneşte, în propoziţiile principale. Nu se
poate folosi condiţionalul în propoziţiile condiţionale subordonate; în această situaţie se foloseşte se
va folosi în italiană conjunctivul imperfect (în loc de condiţional prezent) şi conjunctivul mai mult
ca perfect (în loc de condiţional trecut):
Se voi foste venuti, noi saremmo stati molto contenti.
Dacă voi aţi fi venit, noi am fi fost foarte mulţumiţi.
Saremmo usciti più presto se avessimo saputo che i negozi chiudevano presto.
Am fi ieşit mai repede dacă am fi ştiut că magazinele închideau devreme.

CONGIUNTIVO TRAPASSATTO

Conjunctivul trecut este un timp rezervat contextelor literare. Formarea lui este din
imperfectul conjunctiv al auxiliarului şi participiul trecut al verbului. În limba modernă este folosit
doar la persoana a treia:
Ero contento che Maria fosse arrivata.
Eram fericit că Maria venise.
-are / -ere / -ire
io avessi + participiul trecut
tu avessi + participiul trecut
egli, ella avesse + participiul trecut
noi avessimo + participiul trecut
voi aveste + participiul trecut
Essi avessero + participiul trecut
io fossi + participiul trecut
tu fossi + participiul trecut
egli, ella fosse + participiul trecut
noi fossimo + participiul trecut
voi foste + participiul trecut
Essi fossero + participiul trecut
EXEMPLE:
[Io] avessi parlato dacă aş fi vorbit
[Tu] avessi parlato dacă ai fi vorbit
Egli(ella) avesse parlato dacă ar fi vorbit
[Noi] avessimo parlato dacă am fi vorbit
[Voi] aveste parlato dacă aţi fi vorbit
Essi, loro avessero parlato dacă ar fi vorbit
[Io] fossi andato dacă aş fi mers
[Tu] fossi andato dacă ai fi mers
Egli (ella) fosse andato/a dacă ar fi mers
[Noi] fossimo andati dacă am fi mers
[Voi] foste andati dacă aţi fi mers
Essi, loro fossero andati/e dacă ar fi mers
FOLOSIRE:
Indicativul este folosit pentru o stare de fapt, Conjunctivul este folosit pentru a exprima o
incertitudine, o posibilitate, o dorinţă.
Conjunctivul trebuie folosit în frazele secundare când subiectul este diferit şi există un dubiu
al vorbitorului faţă de situaţia descrisă.
Non era possibile che tutti avessero comprato i biglietti.
Nu era posibil ca toţi să fi cumpărat bilete.
Il datore di lavoro dubitò che gli impiegati avessero completato il progetto.
Patronul se îndoia că funcţionarii ar fi terminat proiectul.
DIATEZA PASIVĂ

Diateza activă este o construcţie în care subiectul face acţiunea descrisă de verb. În diateza
pasivă, subiectul suferă acţiunea verbului. Persoana sau entitatea care suferă acţiunea se numeşte
complement indirect. Diateza pasivă implică întotdeauna o acţiune care se reflectă asupra
subiectului.
Diateza activă:
L'università concederà una borsa di studio.
Universitatea va acorda o bursă de studii.
Diateza pasivă:
Una borsa di studio sarà concessa dall'università.
O bursă de studii va fi acordată de universitate.
În italiană, diateza pasivă are aceeaşi construcţie cu cea din limba română. Participiul trecut
se acordă cu subiectul în gen şi număr:
Subject + essere + Past Participle + PREPOSITIONS +Agent
La canzone fu scritta da Lucio Battisti.
Cântecul a fost scris de Lucio Battisti.
Il presidente era rispettato da tutti.
Preşedintele era respectat de toţi.
La posta è stata distribuita dal postino.
Poşta a fost distribuită de (către) poştaş.
Impersonalul poate fi folosit ca alternativă la diateza pasivă:
Dicono che fumare fa male alla salute.
(Ei) spun (se zice) că a fuma face rău la sănătate.
Când autorul acţiunii nu este definit, în italiană se foloseşte pentru diateza pasivă pronumele
reflexiv si cu persoana a III-a singular sau plural a verbului:
Si pensa che questa casa sia stata venduta un anno fa.
Gândim (se gândeşte) că această casă a fost vândută acum un an.
Qui si parla italiano.
Aici se vorbeşte (lumea vorbeşte) italiana.

VERBI REFLESSIVI

Anumite verbe intranzitive în româneşte se pot schimba în reflexive în italiană:


sposare a lua în căsătorie sposarsi a se căsători
lavare a spăla lavarsi a se spăla
sedere a şedea sedersi a se aşeza
vestire a îmbrăca (ceva) vestirsi a se îmbrăca
Reflexivele reciproce sunt folosite pentru a indica faptul că două sau mai multe persoane fac
acţiunea una către alta:
Ci scriviamo spesso.
Ne scriem adesea (noi între noi).
Si amano molto.
Se iubesc mult (ei între ei).

IMPERATIVO

Modul imperativ exprimă o comandă, o chemare la acţiune, un sfat.


În italiană are forme la persoana a II-a şi a III-a singular şi plural şi persoana I plural, spre
deosebire de română, unde are forme proprii numai la persoana a II-a singular şi plural..
Imperativul familiar foloseşte pronumele tu sau voi cu formele verbului la prezent indicativ.
Scrivi la lettera!
Scrie scrisoarea!
Finite il compito!
Terminaţi tema!
Pentru persoana a II-a singular, forma familiară (tu) a verbelor de grupa I în -ARE foloseşte a treia
persoană singular de la indicativ.
Mangia la frutta!
Mănâncă fructele!
Patru verbe în -ARE au forme scurte pentru imperativ: andare, dare, fare şi stare.
Va' con lui!
Mergi cu el!
Da' il libro a Maria!
Dă-i cartea Mariei!
Fa' il lavoro oggi!
Fă-ţi munca azi!
Sta' a casa questa settimana!
Stai acasă săptămâna asta!
Dire are doar pentru imperativul familiar forma di'.
Di' la storia ai ragazzi!
Spune povestea băieţilor!

Imperativul de politeţe:
Imperativul formal (Lei/Loro) foloseşte formele verbale de la a III-a persoană de la subjonctiv
prezent. Dacă verbul este neregulat la subjonctiv, va fi neregulat şi la imperativ.
Finisca di leggere!
Terminaţi (Lei) de citit!
Paghi în contanti, per favore!
Plătiţi (Lei) cu numerar, vă rog!
Dica la verità al professore!
Spuneţii (Lei) adevărul profesorului!
Persoana I plural a imperativului:
Limba italiană are şi persoana I plural, pentru care se foloseşte aceeaşi persoană de la
indicativ prezent (în româneşte se foloseşte pentru aceasta conjunctivul prezent).
Andiamo al cinema!
Să mergem la cinematograf!

Imperativul negativ:
Forma negativă a imperativului se formează simplu cu punerea negaţiei non înaintea
verbului. Pentru persoana a II-a singular, se pune după non infinitivul verbului:
Non andiamo al cinema stasera!
Să nu mergem la cinema în seara asta!
Non dormite in quel letto!
Nu dormiţi în patul acela!
Non parlare mentre la professoressa parla!
Nu vorbi în timp ce profesoara vorbeşte!

PARTICIPIO
Infinitivul, Participiul trecut şi Participiul prezent sunt grupate împreună pentru raţiuni
funcţionale. Aceste forme verbale nu se schimbă după persoană şi număr cum se întâmplă la toate
celelalte timpuri.
Participiul trecut
Participiul trecut al verbelor regulate se formează de la tema infinitivului, pentru verbele
terminate în -are adăugându-se -ato; pentru verbele terminate în -ere se adaugă -uto; pentru verbele
terminate în -ire se adaugă -ito. Aceste forme se folosesc în timpurile compuse şi la diateza pasivă,
în care caz devin adjective.
Iată câteva exemple de participii regulate:
ballare ballato
cantare cantato
avere avuto
cadere caduto
sapere saputo
partire partito
capire capito
EXEMPLU: Il pollo era stato cucinato.
Puiul fusese gătit.

Participiul prezent
Participiul prezent (echivalent cu gerunziul românesc) este numit astfel pentru că în participarea sa
în frază asumă funcţia de adjectiv, în care caz se acordă în număr şi gen cu substantivul
(substantivele) pe care le modifică.
Le squadre concorrenti alla coppa dei campioni.
Echipele concurânde (care concură) la cupa campionilor.

Există deci două forme: Participio Presente şi Participio Passato. Participiul prezent se
formează pentru verbele terminate în: -are adăugând –ante, iar pentru cele în -ere şi -ire adăugând
sufixul -ente.
Infinitiv amare (a iubi)
Participiul prezent amante (iubitor)
Participiul trecut amato (iubit)

EXEMPLE:
una poesia commovente (commuovere)
o poezie mişcătoare
una conversazione stimolante (stimolare)
o conversaţie stimulatoare
delle notizie sorprendenti (sorprendere)
noutăţi surpinzătoare

GERUNDIVO

Gerunziul, ca şi în româneşte, exprimă o acţiune care este legată de alta printr-o relaţie
cauzală:
Lo incontrai andando al teatro.
L-am întâlnit mergând la teatru.
Mi divertivo cantando.
Mă distram cântând.
Gerunziul are două forme: prezent (cantando) şi trecut (avendo cantato).

Note asupra verbului PIACERE

Folosirea verbului piacere este similară cu cea din limba română (spre deosebire de engleză
sau franceză, de exemplu). Piacere este întotdeauna însoţit de pronumele complemente indirecte mi,
ti, le, gli, ci, vi şi a loro.
Mi piace il caffè.
Îmi place cafeaua.
Ti piacciono i fiori.
Îţi plac florile.
A loro piace sciare.
Lor le place să schieze.
PIACERE + INFINITIV
Când subiectul este un infinitiv, piacere este întotdeauna la singular (dar rezultatul nu este
foarte precis exprimat):
Le piace pescare e nuotare.
Vă place să pescuiţi şi să înotaţi.
Ei îi place să pescuiască şi să înoate.

PREPOSIZIONE
Prepoziţiile simple în italiană sunt:
a la, către mediante prin (intermediul)
con cu meno mai puţin, exceptând
contro împotriva di de, din, de la
per pentru, prin da de la
durante în timp(ul) in în
senza fără tra prin(tre)
su pe eccetto efără, cu excepţia
dopo după

VERB + PREPOZIŢIE
Prepoziţiile pot schimba sensul unui verb:
pensare a gândi
pensare di a gândi să, a intenţiona
pensare a a gândi la, a medita

FRAZE PREPOZIŢIONALE
Anumite prepoziţii sunt folosite în frazele prepoziţionale:
a causa di din cauza
al fine di cu scopul de
a forza di din cauza
al punto di pe punctul de a
davanti a în faţa
invece di în loc să (de a)
Prepoziţia a înseamnă către (arată direcţia). Folosită în faţa numelui unui oraş, înseamnă în.

ADVERBUL

Multe adverbe de mod sunt formate prin adăugarea sufixului -mente la forma de feminin
singular a adjectivului corespondent. Adjectivele terminate în -le şi -re pierd e final înainte de
adăugarea lui -mente. De exemplu:
franco deschis, cinstit
francamente deschis, cinstit
debole slab
debolmente slab
facile uşor
facilmente uşor
maggiore mai mare
maggiormente mai mare

Adverbele se compară precum adjectivele. De exemplu:


facilmente più facilmente il più facilmente
Următoarele adverbe au (şi) un comparativ neregulat:
bene bine meglio mai bine il meglio cel mai bine
male rău peggio mai rău il peggio cel mai rău
molto mult più mai mult il più cel mai mult
poco puţin meno mai puţin il meno cel mai puţin
Adverbele care nu se termină în -mente pot adăuga -issimo după ce am înlăturat vocala
finală şi astfel rezultă superlativul echivalent cu molto (foarte) + adverb. De exemplu:
bene bine molto bene foarte bine benissimo foarte bine
piano încet molto piano foarte încet pianissimo foarte încet
În general, adverbele urmează după verb. Câteva, totuşi, le preced. În timpurile compuse,
adverbul urmează invariabil participiul trecut, cu excepţia lui già (deja), mai (niciodată), più (mai)
şi sempre (întotdeauna, mereu) care sunt plasate între auxiliar şi participiul trecut (ca în franceză).
De exemplu:
Ha già finito?
Aţi (dv) terminat deja?
Sono sempre stato così.
Întotdeauna am fost aşa.
Vi è mai stato?
Aţi (dv) mai fost acolo?
Non ha più voluto saperne.
Nu a mai vrut să ştie (de asta).
Non ha mai voluto ascoltarmi.
Nu a vrut niciodată să mă asculte.

SUBSTANTIV + CON ca ADVERB


Adverbele sunt în mod frecvent formate folosind fraza preposiţională con + singularul
substantivului:
con + substantiv -mente English
con ansietà ansiosamente cu nelinişte
con gusto gustosamente gustos (cu gust)
con affetto affettuosamente cu afecţiune (afectuos)
con pazienza pazientemente cu răbdare
con rapidità rapidamente rapid

FOLOSIREA ADVERBELOR CU MODIFICAREA ADJECTIVELOR + ALTE ADVERBE


Adverbe ca molto, poco, abbastanza şi troppo sunt folosite pentru a transmite intensitatea.
Adverbe care întăresc sensul celor amintite sunt relativamente, straordinariamente, enormemente,
estremamente, realmente.
Cuvinte ca poco, molto, abbastanza pot fi folosite ca adverbe şi adjective. Adverbele
modifică verbe, adjective şi alte adverbe. Adverbele nu-şi schimbă forma. Adjectivele modifică
substantive şi pronume şi se acordă cu cuvintele pe care le modifică în număr şi, dacă este posibil,
în gen.
Adverbele nu-şi schimbă forma.
Studio troppo rapidamente. Studiez prea rapid.
Loro studiano troppo rapidamente. Ei studiază prea rapid.
Adjectivele îşi schimbă forma.
Tengo troppe riviste. Am prea multe reviste.
Comprai troppi vestiti. Am cumpărat prea multe haine.

MODIFICAREA ADVERBELOR DE CĂTRE ALTE ADVERBE


Afirmative
Disegna molto, molto bene. Desenează bine, foarte bine.
Canta veramente bene. Cântă cu adevărat bine.
Corre abbastanza male. Aleargă destul de rău.
Negative
Anna non parla proprio bene. Anna nu vorbeşte deloc bine.
Paolo non canta molto bene. Paul nu cântă foarte bine.
MODIFICĂRI ALE ADJECTIVELOR DE CĂTRE ADVERBE
Roberto è abbastanza alto. Roberto este destul de înalt.
Maria si sente troppo stanca. Maria se simte prea obosită.

CONJUNCŢIA

Conjuncţiile simple care unesc propoziţiile coordonate sunt:


e şi o sau
nè nici però totuşi, însă
ma dar, însă
Conjuncţiile care introduc propoziţii subordonate sunt:
come ca quando când
mentre în timp ce che că
se dacă
PERÒ
Però înseamnă dar, totuşi sau cu toate acestea:
Questa medicina è cattiva però fa bene.
Acest medicament este rău, dar face bine.
MA
Ma este mai retoric decât però şi se foloseşte pentru eufonie:
È un libro difficile, ma interessante.
Este o carte dificilă, dar interesantă.
CHE
Che serveşte drept conjuncţie şi este cerută după afirmaţii, înaintea adverbelor:
Dubito che venga. Mă îndoiesc că vine.
Credo che non sia vero. Cred că nu e adevărat.

INTERJECŢIA
Interjecţiile sunt mai numeroase şi mai importante în italiană decât în româneşte:
Numele divine ca exclamaţii sunt frecvente şi nu sunt privite ca fiind profanări:
Dio! Doamne!
Per Dio! Pentru numele lui Dumnezeu!
Dio mio! Dumnezeule!
Oh Dio mio! Oh, Doamne!
Mamma mia!
Ca interjecţii pot fi folosite şi substantive sau adjective:
Bravo! Bine! Bravo!
Attenzione! Atenţie!
Al fuoco! Săriţi! Foc!
Aiuto! Ajutor!

SINTAXA

STRUCTURA FRAZEI

O frază trebuie să aibă minim un subiect (care poate fi şi subînţeles) şi un predicat.


È piccante.
E iute.
Sau poate conţine o propoziţie principală şi una sau mai multe secundare.
Mi piace anche se è piccante.
Îmi place chiar dacă este picant.
PROPOZIŢII PRINCIPALE
Propoziţia principală poate începe cu subiectul expunerii, cu un complement, un adverb sau
o propoziţie adverbială sau cu o propoziţie subordonată. Prima poziţie în frază este în general una
de emfază.
PROPOZIŢII SUBORDONATE
Prin definiţie, propoziţia subordonată este întotdeauna dependentă de una principală şi nu
poate exista de una singură. Afirmaţia făcută în propoziţia subordonată nu poate avea aceeaşi
greutate ca cea făcută în principală.
De obicei, propoziţia subordonată este separată de principală prin virgulă.
Se il mio bilancio lo permettesse, mi comprerei una casa in campagna.
Dacă bugetul meu mi-ar permite, mi-aş cumpăra o casă la ţară.

PROPOZIŢIA DECLARATIVĂ

DIATEZA ACTIVĂ
Diateza activă este o construcţie în care subiectul execută acţiunea descrisă de verb. Ordinea
construirii acestor fraze este subiect-verb-complement direct.
EXEMPLU:
Il meccanico / ripara / la macchina. Mecanicul repară maşina.
subiect verb compl.dir

SUBIECTUL
Subiectul unei propoziţii poate fi un substantiv, un pronume, un nume propriu sau o frază
substantivală. De asemenea şi un gerunziu sau o frază infinitivală poate fi subiect. Subiectul poate fi
simplu sau compus.
POZIŢIA SUBIECTULUI
Subiectul nu trebuie să stea în faţa verbului. Există o mulţime de posibilităţi de combinare,
ba chiar subiectul poate lipsi:
Subiect la sfârşit:
Comincia la lezione.
Începe lecţia.
Subiect (egli / el) omis:
Riparò la macchina.
A reparat maşina.
Subiectul este adesea plasat la sfârşitul frazei atunci când aceasta conţine informaţie nouă,
sau ca răspuns la întrebarea Chi?
Chi riparà la macchina? Cine va repara maşina?
La riparà un buon meccanico. O va repara un bun mecanic.
INFINITIVUL CA SUBIECT
Când subiectul este un infinitiv (sau mai multe), verbul este întotdeauna la singular:
Gli piace pescare e nuotare.
Îi place să pescuiască şi să înoate.

NEGAŢIA

Negaţia non se plasează întotdeauna chiar înaintea verbului, cu excepţia frazelor care conţin
un verb reflexiv şi/sau un pronume complement.
Parlo italiano. Non parlo italiano.
Vorbesc italiana. Nu vorbesc italiana.
Si lavano le mani. Non si lavano le mani.
Îşi spală mâinile. Nu-şi spală mâinile.
În frazele ce conţin un pronume complement, non precede pronumele complement.
Lo chiamo. Non lo chiamo.
Îl chem. Nu-l chem.
În construcţiile verbale reflexive, non precede pronumele reflexiv.
Mi lavo. Non mi lavo.
Mă spăl. Nu mă spăl.
Ci alziamo. Non ci alziamo.
Ne sculăm. Nu ne sculăm.
Poziţia lui non în frază nu e fixă. Când cuvântul negativ (în acest caz mai) precede verbul,
non este omis.
mai - niciodată
Non parliamo mai. Nu vorbim niciodată.
Mai parliamo.
De reţinut că în timpurile compuse mai poate să apară între verbul auxiliar şi participiu.
Non abbiamo mai parlato. Nu am vorbit niciodată.
Mai abbiamo parlato.
Negaţia non este plasată numai înaintea verbului.
NESSUNO
Adjectivul Nessuno se declină după gen:
SINGULAR
Masculin Feminin
nessuno nessuna
NOTĂ: Adjectivul nessuno nu are formă de plural.

Nessun
Nessuno pierde vocala finală o când modifică un substantiv masculin:
Non hai nessun motivo per criticarlo.
Nu ai nici un motiv să-l critici.
Nessun(o) (nici un, nici unul) este invariabil când este folosit ca pronume. Ca adjectiv se
poate modifica.
Nessuno l'avrebbe fatto così.
Nimeni n-ar fi făcut-o astfel.
Nessuno l'ha visto
Nimeni nu l-a văzut.
Nessun aiuto mi gioverà.
Nici un ajutor nu-mi va aduce ceva bun.
Nessuna spiaggia è più pittoresca di questa.
Nici o plajă nu este mai pitorească decât aceasta.
Nessuno andò con lei.
Nimeni nu a mers cu ea.
Niente şi nulla sunt sinonime. Înseamnă nimic. Se folosesc după modelul lui nessuno.
Non desidero nulla, grazie.
Nu doresc nimic, mulţumesc.
Nulla è buono per Lei.
Nu e bun pentru dv.
Non vuole nulla, Lei? No, grazie.
Nu doriţi nimic? Nu, mulţumesc.
Vuole nulla, Signore? Sì.
Doriţi ceva, domnule? Da.

né nici
né...né nici... nici
non...né nu... nici
Né questo, né quello.
Nici acesta, nici acela.
Non lo disapprovo né lo giustifico.
Nici nu îl dezaprob, nici nu îl justific.
COMPLEMENTUL DIRECT

Complement direct în propoziţie poate fi un substantiv, un pronume, un nume propriu sau o


expresie substantivală. Şi o propoziţie subordonată poate fi complement direct.
POZIŢIA COMPLEMENTULUI DIRECT
De obicei, complementul direct stă după verb:
Il ragazzo mangia la pizza.
Băiatul mănâncă pizza.
Dar, în anumite cazuri, acesta este precedat de articolul partitiv di:
Ho mangiato della pizza.
Am mâncat (nişte) pizza.
Pentru a elimina riscul de confuzie între complementul direct şi construcţii similare, este
suficient să verificăm dacă răspunde la întrebarea: cine? ce?
PRONUMELE COMPLEMENTE
Când două pronume complemente sunt folosite împreună cu un verb, cel somplement indirect se
pune primul:
Me lo diede. Mi l-a dat.
Dammelo. Dă-mi-l.
DOUĂ PRONUME DE PERSOANA A III-A
Când două pronume de persoana a III-a sunt folosite împreună, pronumele complement
indirect gli devine glielo.
Mandai un regalo a mio padre. I-am trimis un cadou tatălui meu.
Gli mandai un regalo. I-am trimis un cadou.
Lo mandai a mio padre. L-am trimis tatălui meu.
Glielo mandai. I l-am trimis.

PREDICATUL

Predicatul constă dintr-un verb sau o frază verbală, care include complemente, atribute şi
modifică expresia. O propoziţie poate include mai mult de un verb, atribut sau complement.

INTEROGAŢIA

Frazele interogative poartă la sfârşit semnul întrebării. În vorbire este suficientă intonaţia.
Întrebare Afirmaţie
John ha due figli? John ha due figli.
Giovanni are doi copii? Giovanni are doi copii.
Uneori întrebarea este construită punând verbul înaintea subiectului. Subiectul poate fi
plasat imediat după verb sau tocmai la sfârşitul întrebării:
Viene a casa Roberto? Roberto viene a casa.
Vine acasă Roberto? Roberto vine acasă.
sau
Viene Roberto a casa? Roberto viene a casa.
Vine Roberto acasă? Robert vine acasă.

ÎNTREBĂRI RETORICE
Expresiile afirmative şi negative pot fi transformate în întrebări adăugând un cuvânt sau o
propoziţie la sfârşit.
Vuoi accompagnarmi, vero?
Vrei să mă însoţeşti, nu-i aşa?
Non sei andato al concerto, vero?
Nu te-ai dus la concert, nu-i aşa?
Ti piacciono i dolci, no?
Îţi plac dulciurile, nu?
SUBORDONATA ADJECTIVALĂ

Verbul unei subordonate adjectivale este la conjunctiv în următoarele două cazuri:


· După un pronume relativ al cărui antecedent este indefinit. De exemplu:
Me ne dia un altro che non sia troppo caro.
Daţi-mi altul care să nu fie aşa de scump.
Cerco qualcuno che sia capace di farlo.
Caut pe cineva care să fie capabil s-o facă.
dar
Ne ho visti parecchi che sono a buon mercato.
Am văzut destui (din aceştia) care sunt ieftini.
Ho trovato un individuo che sa fare qualunque cosa.
Am găsit un tip care ştie să facă orice.
· După un superlativ sau după unul din următoarele adjective care au putere de superlative: primo,
ultimo, solo, unico (primul, ultimul, doar, unic). De exemplu:
È il più antico che esista.
Este cel mai vechi care există.
Sono stati i primi che l'abbiano fatto.
Au fost primii care au făcut-o.
È l'unico che non sia riuscito.
Este singurul care nu a reuşit.

SUBORDONATA NOMINALĂ
Verbul subordonatei nominale (introdusă cu che) este la conjunctiv în următoarele două
cazuri:
· După verbe sau expresii care exprimă îndoiala, refuzul, probabilitatea, posibilitatea şi dorinţa:
Dubito che sia vero.
I doubt that it is true.
Non posso ammettere che sappia farlo.
I cannot admit that he can do it.
È probabile che l'abbia ricevuto.
It is probable that he has received it.
È possible che se ne sia andato?
Is it possible that he has gone away?
· After verbs of thinking and believing when doubt or uncertainty is implied. For Exemplu:
Veramente non credo che abbia ragione.
I really do not think that he is right.
Credi che me ne importi?
Do you think I care?
Note: The future, however, is used when there is no uncertainty.
Credo che mi ascolterà.
I believe he will listen to me.

SUBJONCTIVUL DUPĂ VERBE IMPERSONALE


Verbele din propoziţiile subordonate introduse cu che, după verbe impersonale sau expresii
care implică possibilitatea, probabilitatea, necesitatea, utilitatea, greşeala, corectitudinea, aparenţa şi
dorinţa, sunt la conjunctiv. De exemplu:
È probabile che non ne sappia nulla.
Probabil că nu ştie nimic.
È possible che me lo dia.
Este posibil să mi-l dea.
Bisogna (è necessario) che Lei agisca subito.
Trebuie ca dv să acţionaţi imediat.
È inutile che gliene parli
Este inutil să-i vorbeşti despre asta.
Non è giusto che anche Lei s'incomodi.
Nu e drept să vă încurcaţi şi dv.
Sembra che si sia deciso.
Pare că s-a decis.
È giusto che ognuno riceva la sua parte.
Este drept ca fiecare să-şi primească partea.
E facile che ci faccia questo favore.
E uşor să ne facă favoarea asta.
Această regulă nu se aplică totuşi pentru expresiile impersonale cas è vero, si vede, è chiaro,
è perchè, etc., când se foloseşte indicativul:
È chiaro che non ha voglia di fare nulla.
E clar că nu are chef să facă nimic.
È perchè lo dico io.
Asta e pentru că o spun eu.
È vero che lo disse.
Este adevărat că a spus-o.
Infinitivul este folosit în propoziţiile subordonate când nu exprimă un subiect:
È possible farlo.
Este posibil s-o facem.
È inutile proseguire.
Este inutil să continuăm.
Bisogna parlare chiaramente.
Trebuie să vorbim clar.

FORME NON-GRAMATICALE

Termenul de non-gramatical se aplică pentru civintele şi expresiile ce nu pot fi încadrate


într-o categorie lexicală. Formele non-gramaticale nu se schimbă după gen, număr, persoană sau
timp. Cele mai comune sunt: sì, no şi grazie.

TITLURI DE POLITEŢE

Apelativele de politeţe sunt Signore, Signora, signorina şi abrevierile lor asociate. Se


foloseşte articolul hotărât întotdeauna, cu excepţia adresării directe:
Il dottor Rossi è bravo.
Doctorul Rossi este bun.
Adresare directă:
Buongiorno dottor Rossi.
Bună ziua, doctor Rossi.
Titlurile terminate în -e ca dottore, professore, signore, pierd vocala -e când urmează nume proprii:
Il professore spiega la lezione.
Profesorul explică lecţia.
Il professor Bianchi spiega la lezione.
Profesorul Bianchi explică lecţia.

ORA SI DATA

ORA

Pentru exprimarea orei este folosită persoana a III-a a verbului essere:


Che ora è?
Ce oră e? Cât e ceasul?
È l'una.
Este ora unu.
Sono le due.
Este ora două.
Sono le sei e dieci.
Este ora şase şi zece.
Sono le otto meno venti.
Este opt fără douăzeci.
Sono le tre e mezzo.
Este trei şi jumătate.

ZILELE SĂPTĂMÂNII
Numele zilelor, lunilor şi anotimpurilor nu sunt scrise cu iniţială aldină (de fapt, un singur
substantiv comun este scris cu iniţială aldină în interiorul propoziţiei, lo Stato = statul, pentru a
arăta ce importanţă se acordă statului în civilizaţia occidentală).
lunedì luni venerdì vineri
martedì marţi sabato sâmbătă
mercoledì miercuri domenica duminică
giovedì joi
Articolul hotărât este cerut înaintea expresiilor de timp când sunt modificate de un adjectiv:
la settimana scorsa... il prossimo sabato...
săptămâna trecută... următoarea sâmbătă...
În expresiile de timp articolul hotărât apare ca în expresiile similare româneşti:
il venerdì... i giovedì...
vinerea... joile...
L'aereo parte il quattordici.
Avionul pleacă în (ziua de) paisprezece.
l'ultimo giorno del mese...
(în) ultima zi a lunii...
LUNILE
gennaio ianuarie luglio iulie
febbraio februarie agosto august
marzo martie settembre septembrie
aprile aprilie ottobre octombrie
maggio mai novembre noiembrie
giugno iunie dicembre decembrie

ANOTIMPURILE
la primavera primăvara l'autunno toamna
l'estate vara l'inverno iarna

DIVIZIUNILE ZILEI
la mattina dimineaţa
il giorno ziua
di giorno ziua, în timpul zilei
la notte noaptea, în timpul nopţii
il pomeriggio după amiaza
ieri notte azi noapte
l'altro ieri alaltăieri
ieri ieri
stanotte (în) noaptea asta
oggi azi
domani mâine
domani mattina mâine dimineaţa
REPETIŢIA
Repetiţi este exprimată folosind volta (o dată) şi per, alla, sau articolul hotărât.
Quante volte alla settimana, al giorno, all'anno?...
De câte ori pe săptămână, pe zi, pe an?...

una volta o dată


una volta che odată ce, când
due volte de două ori
a volte câteodată
alla volta în acelaşi timp
a sua volta la rândul său
qualche volta ocazional, câteodată
due volte più grande de două ori mai mare
ogni volta de fiecare dată
quante volte de câte ori
una volta e per tutte o dată pentru totdeauna
una volta ogni tanto din când în când
c'era una volta a fost odată
la prima volta prima dată
molte volte de multe ori
poche volte rareori, de puţine ori
rare volte rareori

NUMERALUL

NUMERALELE CARDINALE

Numeralele cardinale sunt:


0 = zero 10 = dieci
1 = uno 11 = undici
2 = due 12 = dodici
3 = tre 13 = tredici
4 = quattro 14 = quattordici
5 = cinque 15 = quindici
6 = sei 16 = sedici
7 = sette 17 = diciassette
8 = otto 18 = diciotto
9 = nove 19 = diciannove
20 = venti 21 = ventuno
22 = ventidue 30 = trenta
40 = quaranta 50 = cinquanta
60 = sessanta 70 = settanta
80 = ottanta 90 = novanta
100 = cento 1000 = mille
2000 = duemila 100.000 = centomila
200.000 = duecentomila

NUMERALELE ORDINALE
primul = primo -a
al doilea = secondo -a
al treilea = terzo -a
al patrulea = quarto -a
al cincilea = quinto -a
al şaselea = sesto -a
al optulea = settimo -a
al nouălea = ottavo
al zecelea = nono -a
al unsprezecelea = decimo -a
al doispezecelea = undicesimo -a
al treispezecelea = dodicesimo -a
al 13-lea = tredicesimo -a
al 14-lea = quattordicesimo -a
al 15-lea = quindicesimo-a
al 16-lea = sedicesimo -a
al 17-lea = diciassettesimo -a
al 18-lea = diciottesimo -a
al 19-lea = diciannovesimo -a
al 20-lea = ventesimo -a
al 21-lea = ventunesimo -a
al 22-lea = ventiduesimo -a
al 30-lea = trentesimo -a
al 40-lea = quarantesimo -a
al 50-lea = cinquantesimo -a
al 60-lea = sessantesimo -a
al 70-lea = settantesimo -a
al 80-lea = ottantesimo -a
al 90-lea = novantesimo -a
al 100-lea = centesimo -a
al 101-lea = centunesimo -a
al 111-lea = centoundicesimo -a
al 121-lea = centoventunesimo -a
al 200-lea = duecentesimo, -a
al 300-lea = trecentesimo, -a
al 400-lea = quattrocentesimo -a
al 500-lea = cinquecentesimo, -a
al 600-lea = seicentesimo, -a
al 700-lea = settecentesimo, -a
al 800-lea = ottocentesimo, -a
al 900-lea = novecentesimo, -a
al 1000-lea = millesimo -a
al 2000-lea = duemillesimo-a
al 100.000-lea = centomillesimo -a
al 200.000-lea = duecentomillesimo -a

FRACŢIUNI
Numerale fracţionale:
o jumătate = un mezzo
o treime = un terzo
două treimi = due terzi
un sfert = un quarto
trei sferturi = tre quarti
o cincime = un quinto
o şesime = un sesto
o şeptime = un settimo
o optime = un ottavo
o noime = un nono
o zecime = un decimo
Numeralele fracţionale până la decimo sunt formate adăugând -esimo la numeralul cardinal. Finala i
a numeralului cardinal (exceptând pe cele care conţin sette şi nove) pot fi reduse înainte de -esimo.
o unsprezecime = un undicesimo
o doisprezecime = un dodicesimo
o treisprezecime = un tredicesimo
o paisprezecime = un quattordicesimo
o cincisprezecime = un quindicesimo
o şaisprezecime = un sedicesimo
o şaptesprezecime = un diciassettesimo
o optsprezecime = un diciottesimo
o nouăsprezecime = un diciannovesimo
o douăzecime = un ventesimo
o treizecime = un trentesimo
o patruzecime = un centesimo
o cincizecime = un millesimo

Numeralele fracţionale se pot forma mai uşor cu forma feminină a numeralului ordinal şi "parte":
treime = terza parte
douăzecime = ventesima parte

Numărătorul unei fracţii este cardinal:


două noimi = 2/9 = due noni
paisprezece treizecimi= 14/30 = quattordici trentesimi

NOTAREA NUMERELOR

Numere întregi
Miile şi mai mari se despart prin punct:
10.000 = zece mii
Zecimale
Numerele zecimale folosesc virgula:
1,2 = unu virgulă doi

PUNCTUAŢIA

. punto ... puntini sospensivi - dieresi


, virgola ? punto interrogativo "" virgolette
; punto e virgola ! punto esclamativo - trattino
: due punti () parentesi

Vous aimerez peut-être aussi