Aspecte legate de preistoria Chiscaului

Istoricul cercetarilor Preistoria, in sens larg este inteleasa ca acea perioada care incepe odata cu definitivarea antropogenezei (aparitia omului) si se incheie odata cu apaitia primelor izvoare scrise. Este vorba de o perioada de aproximativ 1,5 milioane de ani, cunoscuta doar prin intermediul descoperirilor arheologice. Aceste epoci preistorice cunosc mai multe faze si subfaze de dezvoltare, precum si o multitudine de manifestari culturale, fiecare cu periodizarea sa interna. Arealul studiat a jucat un rol important in dezvoltarea istorica a spatiului crisanean si cel transilvanean. Cadrul geografic a imprimat elemente specifice in evolutia comunitatilor umane, conditionandu-le in crearea habitatului lor. De-a lungul preistoriei, comunitatile umane care au locuit acest spatiu au avut o dezvoltare specifica, dar au avut si un rol de mediator cultural si material. Schimburile comerciale au facut posibila patrunderea numeroaselor elemente de cultura materiala si spirituala specifice acestei zone. Primele cercetari privind preistoria din nord-vestul Romaniei au inceput la sfarsitul secolului al XIX-lea prin diferiti arheologi amatori, care colectionau materiale in vederea alcatuirii unor colectii particulare. Constituirea in 1872 a Societatii de Arheologie si Istorie din Oradea si comitatul Bihor, a avut ca efect intensificarea cercetarilor arheologice din aceasta zona, iar ca urmare a eforturilor Societatii, si prin subventii publice, in 1896 se deschide primul Muzeu de arheologie la Oradea, institutie care va coordona la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX cercetare arheologica din Bihor.
Un moment deloc neglijabil n ceea ce priveste cunoasterea trecutului Chiscaului l constituie nfintarea n 1958 a muzeului cu profil etnografic la Beius, cu denumirea de Muzeul raional Beius care, ulterior, si-a schimbat denumirea n Muzeul Orasenesc Beius, iar cu aceasta ocazie a fost nfiintata si sectia de istorie. Dupa Revolutia din 1989, a fost reorganizata expozitia de baza a Muzeului, fiind adusa la standarde stiintifice si culturale moderne. De subliniat ca alaturi de colectii specifice culturii populare romnesti din depresiunea Beiusului, muzeul adaposteste si materiale arheologice provenind din acelasi spatiu. (D.Ignat, 1996-1997) n ceea ce priveste cercetarea arheologica sistematica a zonei, putem spune ca ea debuteaza relativ trziu, daca exceptam descoperirile ntmplatoare de monezi. Un rol deosebit privind arheologia zonei ii revine Doinei Igna, care a manifesta interes in ceea ce priveste cercetarea arheologica a zonei si in special descoperirilor facute in pestera. De asemenea, trebuie amintiti principalii ccercetatori ai Pesterii Usilor Rusu Teodor, Serban Mihai, Racovita Gheorghe, Viehmann Iosif, Plesa Cornelia, Cocean Pompei, Craciun Valentin care au realizat numeroase studii ale pesterii.

Toponimia si locul Chiscaului in contexul descoperirilor arheologice de pe valea Crisului Negru. Crisul Negru isi strange apele de pe versantii a trei masive muntoase , catene vestice ale muntilor Apuseni: versantii S-SV ai Muntilor Padurea Craiului, versantii vestici ai Muntilor Bihorului si de pe ambii versanti E-NE si V-SV ai Muntilor Codru-Moma. Resursele regiunii strabatute de Crisul Negru se constituie din bogatii ale subsolului (arama, in bazinul Nucet-Baita, marmura de la Chiscau si Vascau, granit si alte materiale de constructii la Soimi, argile in micro-zonele Valea Neagra de Jos, Carpinet-Leheceni, Cristior montan de vara in cele trei masive muntoase; paduri de brad si mai ales de foioase mult mai intinse in antichitate si evul mediu, la care trebuie adaugate padurile de stejar si gorun, azi disparute, si bogatia inepuizabila si mereu crescatoare a energiei umane, a bratelor si mintii locuitorilor de pe Crisul Negru. Toponimia numelui localitatii Chiscau vine din maghiara, nsemnnd micul cuptor (kis=mic, koh=cuptor), fiind atestat documentar pe la 1588 cu numele de Alsokoh (cuptorul de jos), n acea perioada functionnd aici o topitorie de fier, sau cu numele de Kis Koh pe la 1600. Se pare ca exista Chiscau de Sus si Chiscau de -In 1600 Kis Koh intra in domeniul Beiusului. - Intre 1602-1603, stapan era Paul Siroky ; - La 15 septembrie 1608 vestitul capitan de haidai, Stefan Egry cumpara satele Magura, Kis Koh si Teleac, pentru care, la data de mai sus primeste diploma Bathory. - Intre 24-29 Octombrie 1650 intra in Oradea asezarea cu numele Kis Koh; -In 1692 existau: 5 gospodarii, 6 fii, 3 vaci, 29 de oi si capre; In 1970 s-a descoperit in raza satului un cuprinzand peste 1000 de monede secolul XVII, apartinand exploatarilor tezaur monetar feudale din miniere. fiice, 2 boi, 6 domeniul cetatii din parte lui G.

Descoperirile arheologice, fortuite la inceput, adunate sistematic si perseverent de specialisti, mai ales in ultimele decenii, jaloneaza evolutia societatii umane si din aceasta parte a Daciei. Zona locuita inca din paleolitic, va cunoaste o populare intensa in epoca neolitica, insotita de umanizarea peisajului geografic. Cel mai adesea oamenii paleoliticului se adaposteau in pesteri, sau langa peretele unei stanci, acestea necesitand un minim de efort in vederea amenajarii spatiului pentru locuit. Asa este si cazul locuirilor umane din aceasta perioada a pesterilor din Muntii Apuseni. Iata de ce, pricipalele descoperiri apartinand epocii paleolitice si celei mezolitice din zona Beiusuluisunt localizate in Pestera Ursilor de la Chiscau, Pestera Magura Sighistel si Pestera Dealul Varseci de la Pietroasa. Sunt foarte putine piesele, sau alte urme materiale din zona Beiusului, atribuite acestei perioade care au fost descoperite in context nederanjat. Din care cauza, aceste piese, fie amprente de os, fie cele gasite in albii de rau, ne dau destul de putine informatii privind comunitatile respective. Totusi, avem cateva date care ne conduc la concluzia ca aceasta parte a Bihorului a fost locuita, chiar daca nu la debutul epocii paleolitice (odata cu aparitia omului), incepand undeva pe parcursul paleoliticului inferior (cca.800.000 de ani in urma). In acest sens sunt foarte valoroase descoperirile din Pestera Ghetarul de la Vartop si din Pestera de la Ciur-Izbuc. In prima au fost descoperite urme de pasi ai asa-numitului om de la Vartop. In cea de-a doua pestera au fost descoperite, la 500 de metrii de gura pesterii, circa 280 de urme de pasi umani, incalecate de urme de labe ale unor ursi de caverna. Principala urma materiala a populatiilor ce au locuit acest spatiu in paleolitic, o constituie uneltele realizate din piatra: atat cele de mari dimensiuni (cutite, topoare, ciocane) cat si cele de mici dimensiuni (aschii, varfuri de sageti etc.) Artefactele erau realizate prin tehnica cioplirii si erau legate de obicei cu fibre vegetale de un maner sau incastrate in oase lungi si crengi (fiind fixate cu rasini), pentru a le spori randamentul. Alte urme provenind din aceasta perioada sunt uneltele, armele si podoabele realizate din os sau corn de cerb, insa ele apar doar sporadic si s-au pastrat doar fragmentar pana in zilele noastre. Faptul se datoreaza fie aciditatii si umiditatii excesive a solului, fapt ce conduce la o deteriorare aproape totala a pieselor, fie presiunii exercitate la nivelurile de depunere ulterioara, ce are ca si consecinta spargerea artefactelor osteologice. Tot din os se realizau si podoabe care constau din coliere executate din oasele si dintii diferitelor animale , printre care si Ursus Spelaerus (ursul din pestera). O buna dovada in acest sens sunt cele din Pestera Ursilor unde a fost descoperit un numar impresionant de oase ale acestei specii, unele dintre ele cu urme de prelucrare. Epoca dacica este infatisata de descoperiri diverse, cetati, asezari, tezaure monetare si de podoabe, tezaure romane republicane, acoperind intreaga vale a Crisului Negru, muntele, piemontul, depresiunile, zona de campie inalta si joasa si ilustrand vigoarea civilizatiei si culturii dacice din

acest bazin hidrografic din vestul Daciei si legaturile dacilor cu marile civilizatii greaca, si mai ales romana. Peste aceste realitati vechi romanesti, peste panza satelor romanesti, a organizarii economico-sociale, in speta a obstii satesti si organizarii romanesti autohtone feudale se vor suprapune structurile feudale de dupa secolul XI si ne referim la suprastructurile politice, catolice si de alta natura ale feudalismului din secolele XI-XVIII, caracterizate prin aparitia curtilor feudale, a asezamintelor ecleziastice, cetatilor si satelor cu cimitire. Continutul intregii vieti economico-sociale si culturale il va continua insa suvoiul istoriei satelor , targurilor si, mai apoi, oraselor romanesti din valea Crisului Negru, iar Chiscau, alaturi de asezarile din jur, s-au constituit astfel intr-o concreta vatra-matrice de viata romaneasca, aflandu-se situata in inima minunatei Tari a Beiusului.