ADMINISTRAIA PUBLIC I DEZVOLTAREA SOCIAL

MOTTO: Se poate guverna de departe, dar se poate administra numai de aproape Decret francez-1852

Administratia publica reprezinta o mare afacere publica , in care suntem cu totii implicati in calitatea noastra de cetateni si, ca urmare, este necesar sa nu ramanem pasivi la lucrurile care ne privesc si pe care le putem schimba sau imbunatati in mod direct sau indirect. Conform Constitutiei Romaniei, art. 119 administratia publica din unitatile administrativteritoriale se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii serviciilor publice. Principiul autonomiei locale are in vedere organizarea si functionarea administratiei publice locale pornind de la dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale, de a rezolva si gestiona in nume propriu si sub responsabilitatea lor, o parte importanta a treburilor publice, in folosul colectivitatilor locale pe care le reprezinta , autoritatile administratiei centrale, potrivit principiului subsidiaritatii, intervenind daca si in masura in care obiectivele actiunii nu pot fi realizate de autoritatile locale. Autonomia locala se manifesta pe mai multe planuri. Pe planul capacitatii juridice, colectivitatile teritoriale locale sunt subiecte de drept distincte, avand propriile interese publice, iar pe plan institutional, ele dispun de autoritati administrative proprii. Pe planul autonomiei decizionale, aceste autoritati au competente proprii si iau decizii in interesul colectivitatilor pe care le administreaza. De asemenea, autonomia nu poate fi reala, efectiva, fara prezenta autonomiei in planul mijloacelor umane, materiale, financiare, colectivitatile teritoriale locale avand proprii functionari publici, domeniu(public si privat) propriu, autonomie financiara(buget propriu). Autoritatile locale sunt autonome dar nu si suverane. Autonomia este exclusiv la nivel administrativ, iar nu si legislativ, de guvernare sau judiciar. Autoritatile locale sunt supuse unui control de tutela administrativa exercitat de administratia de stat. Astfel, autonomia locala nu se poate interpreta si aplica decat in cadrul caracterelor statului roman care este un stat unitar complex. Administratia publica locala din tarile dezvoltate are la baza principiul autonomiei locale si consider ca si in Romania energia trebuie canalizata catre o reala, eficienta si functionala autonomie locala, administrativa si financiara. Acest lucru ofera avantajul aplicarii unor strategii si tactici adaptabile si pliate pe specificul realitatilor locale. Realitatea demonstreaza ca de aproape 10 ani se incearca adaptarea la transformarile de natura administrativa, politica si juridica ce au loc in statele dezvoltate. O analiza a cadrului legislativ si institutional arata ca nu au fost gasite cele mai bune instrumente pentru realizarea reformei in administratie: ~ nu s-a reusit optimizarea procesului decizional, autonomia locala nefiind asumata complet de autoritatile locale; ~ neidentificarea, in mod cert, a responsabilitatilor si relatiilor dintre diferite institutii; ~ descentralizarea este incompleta, nereusindu-se apropierea de interesul cetateanului, a unor atributii si decizii. Nu s-a reusit nici transferul complet de resurse materiale si financiare care asigura apropierea deciziei de realitatea economica si care confera o mai buna valorificarea a resurselor. ~ bugetele colectivitatilor locale sunt dependente in mare masura de resursele bugetului de stat, veniturile proprii bugetelor locale nedepasind 25% din necesarul de resurse locale, reforma finantelor vizand, dupa model european, o cota de aproximativ 50%. ~ o insuficienta comunicare intre autoritatea publica si cetatean; ~ nu s-a reusit implementarea unui sistem informational in toate ramurile administratiei; ~ exista o nemultumire a cetatenilor determinata de necorelarea dintre confortul urban oferit de autoritati si suma ridicata de bani pe care trebuie sa o verse anual la bugetul local; ~ intrarea in vigoare a Legii finantelor publice locale a fost amanata datorita insuficientei pregatiri a acestui moment, consiliile locale si judetene neorganizandu-si propriile compartimente fiscale. Este evident ca incepand cu recunoasterea constitutionala a autonomiei locale, multe legi adoptate in perioada postdecembrista au vizat crearea unui cadru legal necesar aplicarii acestui principiu(Legea privind statutul functionarilor publici; Legea privind raspunderea ministeriala; Legea 1

finantelor publice locale; Legea administratiei publice locale; Legea privind dezvoltarea regionala) si, totodata, armonizarea cu legislatia europeana. Acest demers a culminat prin obtinerea de catre Romania a statului de parte la Carta europeana a autonomiei locale prin decretul nr.131/1997 si prin Legea nr.199/1997. Cu toate aceste eforturi, sunt inca necesare o serie de masuri legislative si administrative care sa confere eficienta acestui scop. Pentru a putea vorbi de o reforma in administratia publica, asupra acestui proces trebuie sa existe amprenta marketingului si managementului public. Administratia este o afacere si trebuie condusa corespunzator pentru a avea randament. Nu se poate face reforma fara a fi facuta o analiza SWOT prin care sa se identifice avantajele si dezavantajele, oportunitatile si pericolele. Reforma trebuie structurata in scopuri, obiective principale si secundare, strategii., toate stabilite prin raportare la rezultatele analizei mentionate mai sus. Dupa o elaborare riguroasa, aceste planuri trebuiesc implementate cu elementele de rigoare: activitati, responsabili, executanti, supervizori, timp, buget. Toate elementele reformei trebuiesc monitorizate si controlate, iar cand este cazul actualizarea planului. Pasii reformei trebuiesc stabiliti in urma unei abordari manageriale care sa confere dinamica procesului de transformare a organizatiilor publice. Elaborarea unei legi a descentralizarii reprezinta un punct de plecare pentru o reforma administrativa. Prin intermediul ei se vor clarifica problemele privind repartitia puterilor intre alesi si functionari, competentele colectivitatilor teritoriale si ale statului. Transferul de competenta trebuie insotit de transferul resurselor necesare exercitarii competentelor. Sporirea capacitatii decizionale presupune si existenta raspunderii persoanelor decidente fara a exista posibilitatea imputarii raspunderii in sarcina altor persoane decat in anumite conditii riguros stabilite; asta pentru ca toate autoritatile doresc sa decida, dar toate fug de responsabilitati. De asemenea, trebuiesc create conditiile democratiei participative prin asigurarea informarii si participarii cetatenilor la rezolvarea problemelor majore ale comunitatii, intarirea dreptului de expresie al alesilor locali, asigurarea transparentei actelor administrative. Procedurile de consultare a cetatenilor in problemele fundamentale, trebuiesc prevazute intr-o viitoare lege privind organizarea si desfasurarea referendumului prevazut in Constitutie. Relatia fiscala dintre administratia centrala si autoritatile publice locale este, inca, una de dependenta, autoritatile locale nebeneficiind de un cadru de acces la piata de credit. Corespunzator legii si limitelor acesteia, autoritatilor locale le-ar fi necesara libertatea deplina de a fixa nivelul impozitelor si taxelor locale. Astfel fixarea se va face prin corelare directa la capacitatea de plata a contribuabililor, crescand totodata interesul asupra modului cum sunt utilizati banii. Un lucru deloc imbucurator este faptul ca, potrivit statisticilor, administratia publica ocupa un loc fruntas in cadrul domeniilor corupte. Acest fenomen are o manifestare piramidala si stoparea lui ar trebui facuta de la varf, dar asta nu presupune ca nu ar trebui luata atitudine si la nivel local. Functionarii publici trebuie sa dea dovada de probitate si demnitate si sa aiba conceptia ca sub aspect moral ei se bucura de autoritate, neavand dreptul de a se degrada pe sine sau functia sa. Pentru a preintampina unele situatii de acest fel, ar trebui sa li se asigure un sistem de salarizare si posibilitatea realizarii unei cariere care sa atraga si sa mentina oamenii competenti si sa-i motiveze, iar promovarea lor sa se faca pe criterii de performanta si moralitate. Intrarea in vigoare a Legii privind dezvoltarea regionala demonstreaza ca s-a inteles rolul cooperarii locale si ca aceasta reprezinta cheia imbunatatirii calitatii vietii prin dezvoltarea capacitatii economii locale de a stimula o crestere economica stabila si conditii pentru valorificarea oportunitatilor. Intr-un document elaborat de Guvernul Romaniei si Comisia Europeana in anul 1996 in cadrului Programului PHARE pentru politica de dezvoltare regionala, se arata ca organizarea administrativteritoriala actuala este dezavantajoasa, cu un numar mare de judete. Si intr-adevar, organizarea administrativ-teritoriala a tarii noastre corespunde unor realitati istorice, din punct de vedere administrativ, economic, social, al dezvoltarii stiintei, existente acum peste o jumatate de secol. Este evident ca anumite orasele, potrivit conditiilor economice si sociale pe care le poseda, nu au nici o sansa de dezvoltare, ele abia reusind sa supravietuiasca; o reorganizare teritoriala le-ar modifica situatia prin asimilarea lor de catre orasele puternice. Nivelul de dezvoltare economica actual nu ar permite, direct si imediat, crearea unor judete de dimensiuni medii ale regiunilor puternice de la nivel european, dar o pozitie realista in prezent ar fi de dublare a suprafetelor judetelor, deci de reducere la 2

jumatate a numarului lor la circa 20. Acest lucru ar duce la reducerea disparitatilor existente intre diferite regiuni ale Romaniei si autonomia locala nu va mai fi sufocata, iar colectivitatile teritoriale dependente total de stat. Strategia de dezvoltare locala presupune un cadru normativ procedural care sa defineasca intinderea competentelor diferitelor nivele de decizie strategica, identificarea, antrenarea si solidarizarea actorilor locali pe o baza parteneriala pentru sprijinirea si realizarea efectiva a proiectelor locale, evaluarea resurselor locale umane , fizice, naturale, economice ,financiare. Atata timp cat nu se creeaza conditii legale pentru aceasta colaborare locala si administratiile locale nu actioneaza in vederea realizarii ei, investitorii, chiar si cu acordarea unor facilitati, nu vor avea incredere in acest proiect si nu vor contribui la efectuarea lui. Desi strategia de dezvoltare locala ar aduce multe avantaje (imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii regionale si locale, dezvoltarea turismului(rural, cultural), politici active de ocupare a fortei de munca, promovarea unor politici pliate pe specificul zonal), daca nu se va actiona la nivel administrativ pentru implementarea ei, lucrurile vor arata bine doar pe hartie. Poate prea ocant armaia c societatea s-a dezvoltat pn acum prin crize. Presate de urgena problemelor, raritatea resurselor i limitarea capacitilor de proiectare social, societile s-au caracterizat printr-o atitudine pasiv fa de viitor. Viitorul le-a aprut ca o stare impredictibil, care vine, bun sau rea, actorii neavnd un control semnicativ asupra ei. Pentru prima dat n istorie, viitorul ncepe s devin un spaiu al construciei contiente i planicate. Comunitile se a n faa unei noi provocri: s-i dezvolte capacitatea de a construi viitorul. Pentru aceasta este nevoie de noi instrumente teoretice i metodologice, de o nou capacitate individual i colectiv, dar i de noi tipuri de instituii. Este o nevoie presant pentru cristalizarea unei culturi a dezvoltrii. Asistm la un proces rapid de constituire a unei noi paradigme n tiin: paradigma dezvoltrii sociale proiectate i planicate. Dezvoltarea social se refer la orientarea ntregii lumi, a unei ri, regiuni, comuniti sau instituii spre realizarea unei stri dezirabile, pus ca obiectiv de realizat printr-un proces planicat n timp, printr-un set de aciuni conjugate. Schimbarea prin criz este impus de presiunea factorilor negativi i nemulumirea exploziv, iar soluiile vizeaz un orizont de timp redus i se dovedesc adesea slab eciente. Dezvoltarea social planicat presupune, ns, un proces amplu de proiectare pe termen mediu i lung pentru soluionarea problemelor sociale i valoricarea oportunitilor, nu doar soluionarea unor crize sau relaxarea unor tensiuni. Ne am la nceputul procesului de dezvoltare a capacitilor de formulare de strategii de ieire proiectat i planicat din criz i de construire a sistemelor de aciune colectiv orientate de promovarea strategiilor adoptate. O mare varietate de programe de dezvoltare social sunt formulate la toate nivelurile: internaional, naional, regional, local, sectorial. Paradoxal, orientarea spre dezvoltare social nu a aprut n rile plasate la vrful evoluiei rile cele mai dezvoltate ind aate ntr-un proces neproblematic de perfecionare - sau n comunitile prospere, ci n rile confruntate cu napoieri i decalaje. n prima jumtate a secolului XIX i prima jumtate a secolului XX Romnia a fost dominat de dezbateri asupra strategiilor i programelor de decalaje a napoierii i apropierii de Europa dezvoltat. n ultimele decenii, un rol important n procesul de dezvoltare social l au i organizaiile nonpublice: asociaii, ONG-uri, organizaii private cu prol economic. Credem c, indiferent de prol, toate organizaiile sunt antrenate ntr-un proces de lrgire a ariei lor de responsabilitate social. Ateptarea public fa de toi actorii sociali este complementar cu asumarea de ctre acetia a vocaiei de sporire a contribuiei la procesul global de dezvoltare social. Acest ghid ofer o sistematizare general a pailor, a fazelor pe care orice proces organizat/instituionalizat de dezvoltare proiectat trebuie s le conin. Rolul central n procesul de dezvoltare social l are sistemul de instituii publice. Reforma administraiei publice nseamn n primul rnd reforma instituiilor publice. i cheia reformei instituiilor publice, noi credem, reprezint o profund reorientare a lor ctre viitor. Viitorul este tot mai mult o stare de construit. Credem c instituiile publice sufer, din acest motiv, o restructurare profund. Tradiional ele se concentreaz pe soluionarea problemelor curente, aplicnd reglementrile legale. Este resc c instituiile publice tradiionale aveau nevoie n primul rnd de competen juridic i economic pentru gestionarea resurselor. n ultimul timp instituiile publice se orienteaz spre schimbarea social printr-un 3

efort organizat, desfurat n timp. Asistm la o tranziie de la aplicarea legislaiei pentru soluionarea problemelor punctuale la dezvoltarea de programe/proiecte. O nou competen este necesar. Orientarea spre construirea viitorului const n schimbarea prolului activitii instituiilor: din rezolvarea de probleme punctuale, n activiti de dezvoltare proiectat i planicat. Pentru aceasta este nevoie de instrumente. Bunele intenii i entuziasmele naive trebuie s fac loc unei metodologii nalt elaborate. Fazele proiectrii i principiile dezvoltrii sociale Schema propus aici conine conceptele-cheie ale paradigmei dezvoltrii sociale: problem social, obiectiv, strategie, plan de aciune, monitorizare, evaluare. Procesul de dezvoltare social cuprinde 8 faze de parcurs. Fiecare faz a procesului de dezvoltare social - planicare, implementare, monitorizare i evaluare este prezentat distinct. Fazele proiectrii dezvoltrii sociale Pentru simplitate, procesul de dezvoltare planicat este prezentat n acest ghid sub forma unor faze succesive. Procesul are, evident, un caracter ciclic, incluznd mecanisme de feed-back i corecie pe tot parcursul su. Orice proces de dezvoltare planicat ncepe prin identicarea unei probleme, continu cu proiectarea aciunii, nvarea din experiena aciunii, corecie, i apoi din nou aciune. Revenirile la faze anterioare sunt necesare datorit acumulrii de noi cunotine, evalurii continue a activitii sau apariiei unor noi oportuniti. Stabilirea prioritilor i adoptarea obiectivelor de dezvoltare Prima faz:identicarea i diagnoza problemelor sociale.Orice proces de dezvoltare pornete de la problemele cu care sistemul social respectiv se confrunt. Problem o reprezint i fructicarea oportunitilor de dezvoltare. Faza a doua: stabilirea prioritilor i adoptarea obiectivelor de dezvoltare. Limitarea resurselor impune ierarhizarea problemelor de abordat i alegerea celor mai importante:prioritizarea. Formularea explicit a criteriilor de stabilire a prioritilor este important pentru evitarea alegerii sub presiunea conjuncturilor sau a intereselor de grup. Orice adoptare a unor obiective conine explicit sau tacit prioriti. Faza a treia: identicarea soluiilor alternative i alegerea strategiei de aciune. Dup stabilirea obiectivului de aciune se pune imediat problema modalitii de atingere a acestuia: strategia de aciune. Alegerea strategiei presupune identicarea cilor posibile de aciune, a soluiilor alternative i stabilirea strategiei celei mai bune. Problemele cu care societile actuale se confrunt au crescut rapid n complexitate. Alegerea unei strategii devine tot mai dicil, riscul unor opiuni proaste este n cretere. Adoptarea soluiilor impuse de conjuncturi, de interese, sau a primei soluii care pare satisfctoare poate duce la adevrate dezastre. Cum s relansezi o economie subdezvoltat, cum s minimizezi corupia sau srcia sunt probleme care nu au soluii simple. S-a conturat un nou concept-direcie de dezvoltare a construciei sociale: strategia. Strategia este o direcie global de aciune. De exemplu, disputa dintre neoliberalism i social-democraie. Social-democraia consider c reducerea srciei trebuie realizat n principal prin dezvoltarea unui sistem de protecie social, att prin suport cu benecii nanciare a celor n nevoie, prin ridicarea celor cu venituri mici la un nivel minim decent, ct i prin instrumente active de mbuntire a capacitii lor de a produce veniturile pentru un standard decent de via. Neoliberalismul a adoptat o alt strategie: scderea cheltuielilor sociale publice prin reducerea taxelor i a contribuiilor sociale presupune a stimula relansarea economiei care, la rndul ei, va oferi mai multe locuri de munc, venituri mai mari, reducnd astfel srcia; totodat, reducerea beneciilor sociale va motiva sracii s fac eforturi mai mari pentru a iei din srcie. Aceste dou ideologii sunt ci de aciune, strategii alternative. Faza a patra: operaionalizarea strategiei ntr-un plan de aciune social. Strategia, ca 4

direcie global de aciune cu principiile care fundeaz opiunea, nu conine msurile concrete, n orizonturi de timp specicate, responsabiliti, atribuirea de resurse. Un nou concept a ocupat un loc important n paradigma dezvoltri sociale: planul de aciune. Planul de aciune reprezint o operaionalizare a strategiei n termenii unei pluraliti de subobiective care, mpreun, duc la atingerea obiectivului global. Atingerea subobiectivelor se ntinde pe perioade de timp, cu inte intermediare. Un exemplu ilustrativ este Strategia Antisrcie adoptat n 1998 de ctre Comisia Prezidenial Antisrcie. Ea nu a fost operaionalizat sub forma unui plan de aciune, rmnnd la nivelul de direcii de aciune i principii. PNAinc, adoptat n 2002, este o operaionalizare a opiunilor strategice din 1998. Faza a cincea: implementarea planurilor de aciune. Planurile cu un grad mare de complexitate antreneaz o mulime de actori sociali, instituii, organizaii, grupuri sociale, comuniti. n ultimii ani, societatea noastr s-a confruntat cu o experien frustrant: se elaboreaz strategii i planuri de aciune. Procesul de elaborare a acestora poate deosebit de laborios, antrennd muli actori sociali, specialiti, instituii, organizaii. Odat elaborate i adoptate, multe dintre ele rmn nerealizate, ind uitate n sertare. i planurile cunosc o dinamic similar cu cea a problemelor sociale. Momentele de criz activizeaz voina de aciune. Dezvoltarea unei strategii/ unui plan este un rspuns la presiunea de aciune. Elaborarea i adoptarea acestora relaxeaz presiunea de aciune. La aceasta se adaug dicultile de implementare, fapt care duce la uitarea planurilor adoptate. Faza a asea:monitorizarea. Monitorizarea reprezint un proces de urmrire continu a aciunii planicate i a strii de schimbat, a obiectivului de atins. Sunt dou sensuri distincte, dar complementare ale monitorizrii: a. monitorizarea implementrii planului.Implementarea planului reprezint o mulime de aciuni ale actorilor implicai. Acetia pot avea motivaii diferite, interese convergente sau divergente, prioriti proprii. De aceea nu este sucient s dai sarcini, ci trebuie s urmreti continuu realizarea acestora. Acest tip de control este desemnat tot mai mult prin termenul de monitorizare. Monitorizarea nu evalueaz rezultatul aciunii, ci procesul. Se presupune c procesul, aciunea orientat de strategie i plan, va duce la realizarea obiectivului, dac ea aplic prevederile planului ntr-un mod corect. Rapoartele de monitorizare au mai multe funcii. n primul rnd se asigur c aplicarea planului va duce la realizarea obiectivului propus. n al doilea rnd, se asigur orientarea continu a actorilor implicai n a aciona n direcia coninut n plan. Se creeaz o contientizare i internalizare a obiectivului. Actorii individuali i colectivi interiorizeaz obiectivul, planul, crendu-se astfel cultura dezvoltrii. b. monitorizarea dinamicii problemei de soluionat/ a obiectivului de realizat. Paralel cu monitorizarea implementrii planului de aciune este nevoie de o monitorizare continu a dinamicii problemei de soluionat. Srcia scade/ crete/ staioneaz? Nu numai implementarea strategiei determin dinamica respectivei probleme sociale, ci i intervenia altor factori. Este deci necesar o monitorizare n sine a dinamicii problemei, cutndu-se s se identice att contribuia strategiei/planului, ct i intervenia altor factori. Faza a aptea: evaluarea. Monitorizarea poate asigura implementarea cu succes a planului, dar nu neaprat realizarea obiectivului global propus. Aceasta depinde nu numai de aplicarea consecvent a planului - asigurat de monitorizarea executrii planului - ci i de calitatea strategiei/ planului. Riscul monitorizrii este de a crea o rigiditate a aciunii, o deschidere insucient pentru critica opiunii strategice/ planului. Conceptul de evaluare deschide un alt tip de analiz: raportarea strategiei/ planului la soluionarea problemei/ realizarea obiectivului propus, ecacitatea global a aciunii sociale. Evaluarea impune identicarea factorilor responsabili de eventualul eec sau de ecacitatea sczut. Evaluarea trebuie fcut n toate fazele, dar ntr-un mod specic. Cauza ecienei sczute poate consta n deciene din oricare faz parcurs a procesului: poate planul nu a fost sucient sau corect implementat (monitorizarea executrii planului); sau poate planul a fost defectuos conceput; implementarea strategiei ntr-un plan a fost corect, dar strategia nsi nu a fost o alegere bun; sau stabilirea prioritilor nu a fost corect; sau problema de soluionat a fost prost formulat sau a fost pur i simplu o fals problem; n ne, poate ntregul proces a fost corect elaborat, dar factori adveri neprevzui au intervenit. Evaluarea la sfritul unui ciclu, dar i continu, pe parcurs, este esenial pentru a se evita risipa efortului pe ci probate a insuciente. Faza a opta: feed-back i corecie. Procesul dezvoltrii sociale are, aa cum s-a menionat mai 5

nainte, un caracter ciclic, cu reveniri n fazele anterioare pentru a include un mecanism de feed-back i corecie. Feedback-ul include activiti de transmitere ctre prile implicate a concluziilor, recomandrilor i leciilor nvate din activitile de monitorizare i evaluare. Zece principii ale dezvoltrii sociale Pe lng conceperea corect a fazelor procesului de dezvoltare planicat, este important a luate n considerare o serie de principii care asigur eciena ntregului program. 1. Principiul parteneriatului Conceptul de democraie este, de cteva secole, elementul cheie al guvernrii moderne. Societatea modern nu este produsul autoritii, ci al colectivitii nsi, prin mecanismele democraiei. Din anii 60, aria democraiei sufer o lrgire substanial, adoptnd conceptul de parteneriat. Guvernarea se realizeaz nu numai de ctre reprezentanii alei, ci tot mai mult prin participarea ntregii colectiviti, n ntreaga sa diversitate: grupurile sociale interesate, instituiile i organizaiile care o compun. Conceptul frecvent utilizat de parteneriat public/ privat se refer tocmai la acest proces de lrgire a guvernrii prin incorporarea colectivitii n ntreaga sa varietate. Parteneriatul se refer deci la coordonarea de ctre instituiile guvernrii, alese de ctre colectivitatea nsi, a procesului de participare a grupurilor de interese, a organizaiilor economice i non-economice, a comunitilor locale, a beneciarilor la ntregul proces, de la decizie, la execuie i evaluare. Autoritile publice reprezint centrul de iniiere i coordonare a parteneriatului. Parteneriatul se realizeaz printr-un amplu proces de dialog social. 2. Principiul transparenei Aciunile colective, realizate n numele i/ sau n interesul colectivitii, trebuie s e nalt vizibile pentru toi cei interesai. Transparena, vizibilitatea este o precondiie a democraiei. Secretomania, ascunderea reprezint patologii ale funcionrii actului nu numai exercitat n numele, dar i n interesul colectivitii. Ea are funcii fundamentale n toate ipostazele aciunii colective: (a) n contextul reprezentativitii: aciunea fcut n numele colectivitii exprim efectiv interesele colectivitii sau ascunde un joc de interese particulare? (b) n contextul ecienei: este strategia promovat sucient de ecace? sunt resursele ecient utilizate? (c) n contextul deschiderii la autoperfecionare: aciunea este deschis fa de sine i fa de public la autoperfecionare; lipsa transparenei este simptomul nchiderii, refuzului acceptrii criticii continue a procedurilor sale. Mai ales n cazul instituiilor publice transparena procesului decizional i legislativ, dar i al funcionrii sale este regula fundamental a democraiei reprezentative. Vizibilitatea este condiia de baz a dialogului cu colectivitatea pe care o reprezint i/ sau pe care o afecteaz. 3. Principiul coerenei Coerena este condiia meninerii identitii funcionale, a regulilor tehnice de proiectare a activitii i a conformitii cu prevederile cadrului legal, politic, dar i moral. Coerena intern a componentelor sistemului, dar i extern, n armonie cu ceilali actori sociali i n special cu beneciarii. 4. Principiul supremaiei interesului public. Supremaia interesului public este condiia fundamental a unei societi coezive i eciente. Acest principiu este esenial n funcionarea corect a sistemului politic i al guvernrii. Doctrina morala nu are ce cuta n politic mascheaz supremaia intereselor nguste de partid, a jocurilor politicianiste de grup i nu poate funciona dect n climatul lipsei de transparen. 5. Principiul responsabilitii sociale asumate Nu doar instituiile publice, dar i toi actorii sociali non-publici, civili trebuie s-i asume o responsabilitate social, ca o condiie a unei democraii profunde i a unei societi coezive. O societate funcioneaz bine dac toi actorii i asum o responsabilitate fa de ntreaga colectivitate, dar i fa de grupurile care o compun; pentru ntreaga umanitate, pentru generaia prezent, dar i pentru generaiile viitoare. 6. Principiul folosirii integrale a resurselor pentru dezvoltare n toate strategiile de dezvoltare social-economic, mobilizarea resurselor comunitare reprezint o component cheie. Resursele sub form de oportuniti i de capaciti devin cruciale n procesul de dezvoltare social. Filozoa supremaiei bugetului este strategia slabei eciene. Este necesar identicarea i mobilizarea tuturor resurselor existente n ntreaga comunitate. 6

Democraia nu se reduce doar la participarea la decizie i control. Ea include i contribuia la mobilizarea resurselor i la realizarea aciunilor colective. 7. Principiul promovrii culturii ecienei Nu este sucient s ai bune intenii i nici s acorzi bani. Problema tot mai presant este: ct de ecient utilizezi resursele existente. Suntem tot mai ocai de imensele pierderi n funcionarea programelor sociale. Promovarea mecanismelor de testare a ecienei programelor, n toate fazele desfurrii acestora, este cheia bunei funcionri. O nou cultur a gestionrii eciente a resurselor este vital n acest domeniu, cu att mai mult cu ct resursele devin mai limitate prin lrgirea rapid a ariei de responsabilitate. 8. Principiul sustenabilitii Sustenabilitatea devine un criteriu de evaluare tot mai important al tuturor strategiilor/ programelor. Ea are dou componente: o sustenabilitate economic sursele economice ale unei strategii vor asigurate pe tot parcursul promovrii strategiei i o sustenabilitate social aplicarea strategiei va susinut de actorii sociali, iar nu blocat de dinamica global a contextului social. 9. Principiul abordrii incluzive Un program de dezvoltare social, la rndul su, trebuie s aib un efect global pozitiv, s contribuie la creterea coeziunii sociale, s absoarb srcia i excluziunea social. Programele social-economice trebuie s e sensibile la eventualele costuri sociale implicate. S contribuie global la creterea calitii vieii colective. 10. Principiul investiiei n dezvoltarea social i uman Un proiect de dezvoltare social are ca efect nu numai rezolvarea unei probleme/ realizarea unui obiectiv. El contribuie totodat la consolidarea capacitii individuale i colective de dezvoltare proiectat. Efectul de investiie uman i colectiv trebuie explicit considerat.
Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului inte pentru Romnia pn n 2009/2015

SCOP DEZVOLTAREA UMAN DURABIL Obiectiv 1 Reducerea srciei severe inta 1: njumtirea ratei srciei severe pn n 2009, n comparaie cu 2002 inta 2: njumtirea decitului de consum al populaiei srace sever pn n 2009, n comparaie cu 2002, i reducerea polarizrii sociale inta 3: Creterea gradului de ocupare a tinerilor (15-24 ani) inta 4: Susinerea productorilor i procesatorilor agricoli inta 5: Reducerea semnicativ a incidenei taliei mici pentru vrst la copii, ntre anii 2001 i 2015, mai ales n mediul rural Obiectiv 2 Creterea ratei de absolvire n nvmntul obligatoriu inta 6: Asigurarea ca, pn n anul 2012, copiii din mediul rural s nalizeze ciclul complet de nvmnt primar i gimnazial, n proporie de cel puin 95% inta 7: Creterea ratei alfabetizrii populaiei rome Obiectiv 3 Promovarea egalitii ntre sexe i armarea femeilor inta 8: Creterea gradului de ocupare a femeilor Obiectiv 4 Reducerea mortalitii infantile inta 9: njumtirea, ntre anii 2002 i 2015, a ratei mortalitii copiilor cu vrsta ntre 1 i 4 ani inta 10: Reducerea cu 40%, ntre anii 2002 i 2015, a mortalitii infantile inta 11: Eliminarea rujeolei pn n anul 2007 Obiectiv 5 mbuntirea sntii materne inta 12: njumtirea, ntre anii 2001 i 2009, a ratei mortalitii materne Obiectiv 6 Combaterea HIV/SIDA i a tuberculozei inta 13: Meninerea incidenei HIV/SIDA n anul 2007 la nivelul celei din anul 2002 7

inta 14: Stoparea creterii, n anul 2005, i nceputul regresiei incidenei tuberculozei inta 15: Asigurarea accesului la medicamente eseniale, la preuri accesibile Obiectiv 7 Asigurarea durabilitii mediului inta 16: Creterea gradului de mpdurire, de la 27% la 35% din suprafaa rii, pn n anul 2040 inta 17: Creterea proporiei ariilor protejate, de la 2,56% din suprafaa rii n 1990, la 10% n 2015 inta 18: Reducerea emisiilor de gaze cu efect de ser inta 19:Dublarea, pn n 2015, a procentului persoanelor care au acces la ap potabil Obiectiv 8 Dezvoltarea comunicaiilor i a societii informaionale inta 20: Dezvoltarea numrului de abonai la telefonia x ntre anii 2001 i 2015 inta 21: Creterea numrului de calculatoare cu o rat de cel puin 20% anual. Formularea scopului i obiectivelor este realizat de ctre decidenii politici. n ultimul timp se pune un accent din ce n ce mai puternic pe rolul specialitilor i pe derularea unui proces larg de consultare a tuturor actorilor sociali interesai. n cazul n care scopurile stabilite la nivelul instituiei nu sunt percepute ca probleme la nivelul colectivitii (spre exemplu, aprovizionarea cu ap curent n unele sate), atunci ele trebuie promovate pentru a asumate de colectivitate, prin campanii d informare i aciuni de cretere a participrii comunitare. Principalele surse de inspiraie n etapa de formulare a obiectivelor Diagnoza problemelor sociale, care ar trebui nalizat cu o serie de recomandri privind aciunile necesare. Modelele de succes e ale instituiei n cauz, e ale altor instituii. Agenda politic intern, strategiile i programele de guvernare, care la rndul lor iau n considerare o multitudine de ali factori enumerai n cadrul acestei clasicri. Agenda internaional, ca factor de decizie i de presiune. Ideologiile dominante la nivelul decidenilor implicai n procesul de formulare. Comunitatea tiinic i specialitii. Opinia public. Organizaiile neguvernamentale. Mass-media. Principalii ageni i factori care inueneaz (i constituie surse de inspiraie n) formularea i adoptarea scopurilor i obiectivelor sunt listai n tabelul de mai sus. Dintre toi aceti factori, ideologiile, ca sisteme de valori i modele de aciune, coerente i stabile, mprtite de actorii implicai, au un rol esenial. S ne imaginm o comun n care, conform ideologiei dominante, srcia este produs de lene. Chiar dac primarul i consiliul local ar face not diferit i ar considera c persoanele srace trebuie susinute pentru a iei din capcana srciei, i chiar dac n bugetul local ar exista suciente resurse pentru ninarea unui serviciu comunitar, este puin probabil c un asemenea program se va concretiza. Similar, cu toii tim cazuri de primari i consilii locale care au decis utilizarea fondurilor de asisten social pentru iluminat public, spre exemplu, pe principiul c n acest mod banii sunt folosii n interesul tuturor cetenilor i nu doar a celor dezavantajai. Aceste exemple demonstreaz clar faptul c, indiferent de toate celelalte condiii, inclusiv agendele guvernamentale sau internaionale, chiar n ciuda unor evidene empirice solide oferite de experi, n nal, scopurile i obiectivele depind de valorile i credinele agenilor parte din proces. Distribuirea resurselor pe obiectivele subsumate unei probleme/ scop nu poate egal. De aceea, i n alegerea obiectivelor intervine prioritizarea. Aceste opiuni depind de amploarea vizat a schimbrii, de perioada avut n vedere, dar i de resursele umane i nanciare de care dispune instituia. Alegerea unor ci specice de atingere a scopului trebuie s e fundamentat pe evaluarea strii iniiale: diagnoza problemei sociale i evaluarea capacitii instituionale. Pe de alt parte, n aceast etap sunt precizai indicatorii care vor msura obiectivele, intele i activitile, cu alte cuvinte, n linii mari este structurat sistemul de monitorizare i evaluare. 8

Soluia imediat, surs de probleme n viitor Pre-evaluarea soluiilor alternative este dicil i incomplet, pentru c majoritatea aciunilor noastre au consecine neateptate, dintre care o parte sunt inevitabil negative. Spre exemplu, la nceputul anilor 1990, unul din primele ocuri ale transformrilor postcomuniste a fost pierderea locuinei. Un numr semnicativ de familii i-au pierdut locuina din cauza datoriilor cumulate la ntreinere, n condiiile pierderii locului de munc simultan cu creterea costurilo asociate utilitilor publice i unui cadru legislativ instabil i vag. Sub presiunea grupurilor de persoane rmase fr locuin i n absena unor locuine sociale, unele primrii au luat decizia de a rezolva aceast problem oferind locuine cu chirii minimale n zonele de centru istoric, formate din case naionalizate nc din anii 1950, aate ntr-o stare de depreciere relativ ridicat i slab dotate cu utiliti publice. Este cazul centrului istoric al capitalei, dar astfel de zone au fost identicate i cercetate i n alte orae cu centre istorice, spre exemplu Brila sau Bistria-Nsud. Aceast soluie a fost cea mai la ndemn la nceputul anilor 1990, dar nu a fost integrat unei viziuni pe termen lung. Nu au fost formulate obiective i inte specice, i nici nu au fost cutate soluii alternative i un plan de aciune pe termen lung. Prin urmare, n noul context al anilor 2000, toate aceste zone srace localizate n centrul oraului, n imediata apropiere a instituiilor reprezentative la nivel loca au devenit suprtoare. Nevoia de intervenie a devenit urgent, astfel nct autoritile din unele orae au nceput curarea acestor zone centrale, chiar cu preul evacurii populaiei n srcie extrem care le populeaz. Din nou, aciunile nu au la baz o viziune pe termen lung, scopuri, obiective, inte specice, nu au fost elaborate prioriti i nici nu au fost identicate soluii alternative. Cum vom vedea oare aceste zone din centrele istorice peste ali zece ani, adic prin 2015? Ce pre pltesc pentru modernizarea acestor zone copiii evacuai azi, care vor tineri n 2015? Fr o planicare raional i o pre-evaluare solid a soluiilor alternative, aciunile intenionate a rezolva o problem azi creeaz dou, trei, o mie sau cine tie cte probleme mine. Pre-evaluarea corect a soluiilor alternative pentru o problem de azi nseamn a crete sensibil ansele de a o rezolva durabil, limitnd consecinele neateptate din viitor.

BIBLIOGRAFIE
1. 2. Zamfir,C., Stnescu,S. coord - Enciclopedia dezvoltrii socilae, Ed. Polirom Iai (2007) Zamfir,C., Vlsceanu, L.coord Dicionar de Sociologie, Ed. Babel, Bucureti (1993) 9

3. 4.

Mihilescu, I. Sociologie general, Ed. Polirom, Iai 2003 Bjenaru, C. Rolul administraiei publice locale n furnizarea bunstrii sociale, n Sociologia romneasc, vol. II, nr. 2

10