Iubirea Eminesciana Dintre marile teme ale creaiei lui Eminescu, slvirea iubirii ocup un loc foarte insemnat,

manifestnd un neles extrem de adnc. Intregind universul liric al poetului, iubirea sentimente ngemnate n poezia sa, constituie o tem unitar generata din sensibilitatea pur, din melancolia a poetului i, deopotriv, din dorinta de perfeciune. Iubirea se constituie ca urmare a unei atitudini ce aduce sub semnul ei fora cosmic ce hotrte destinul fiinei. In primul rand, la nivel ideatic, universul poetic eminescian are la baza teme si motivem mituri, modele literare, teorii filozofice ce se aseaza intr-un echilibru, creand un camp imaginar, in care toate elementele componente sunt supuse circulatritatii, tema iubirii creand si acopera acest univers eminescian. Asadar, iubirea se situaeaza in toposul naturii paradiziace, in mijlocul careia, elementele sale dobandesc starea de primordialitate. In Luceafarul spre exemplu, este ilustrata tema iubirii imposibile dintre o fiinta pamanteana si o entitate eterna, sub semnul cosmosului, principalele motive fiind : visul, dorinta, destinul, magicul (1). In poezia Floare albastra tema Erosului se axeaza pe aspiratia catre o iubire ideala, ramasa neimplinita, careia i se subordoneaza motive precum : implinirea iubirii, ludicul, moartea simbolica (2). In poezia Lasa-ti lumea... , iubirea este perceputa ca o reintegrare in cosmos, prin somnul indragostitilor, o iubire aflata in mijlocul unei naturi primordiale, sustinuta de motive precum : frumusetea ( De-al tau chip el se patrunde, /Ca oglinda il alege -/ Ce privesti zambind in unde ?/ Esti frumoasa, se-ntelege ), visul (3). In al doilea rand, din punct de vedere stilistic, limbajul poetic eminescian este caracterizat de prospetime si naturalete. Eminescu a considerat limba veche ca temeile pentru conturarea temelor sale, in special cea a iubirii. Promovarea idealului iubirii este sugerata de stilul armonios, claritatea. Asadar, pentru a evidentia cat mai complex iubirea, Eminescu exprima in mod direct, ca impuls al eului liric, invitatia in spatiul ideal, in poezia Dorinta prin prezenta figurilor de stil, precum : inversiuni ( pe-al meu vrat incet s-o culci , ale tale buze dulci , pe piept sa-mi cazi , sedea-vei , ingana-ne-vor ), repetitii ( singuri-singurei , randuri-randuri ), epitete ( frunta alba , parul galben , buze dulci , singuratece isvoare ). In Luceafarul Eminescu foloseste nebanuite intuitii ale fanteziei poetice, in revarsarea lirica a sufletului sau, dincolo de densitatea imaginilor, a epitetelor, metaforelor, comparatiilor si expresiilor specific romanesti, populare sau eminesciene ce graviteaza in jurul temei fundamentale a iubirii. Asadar, expresivitatea poeziei este cinferita e figuri de stil precum: metafore ( dulce-al mele nopti Domn, un mort frumos cu ochii vii, si muma-mea e mara, palate de margean), inversiuni( sarutandu-te ma-nclin, da orizont nemarginit/ sinuratatii marii, cand ale apei valuri trec, isvor esti de vieti). De asemenea, prezenta predominanta a interjectiei O! denota pasiunea eului liric si aspiratia catre iubirea eterna. In concluzie, analiza poemelor eminesciene, a marilor capodopere, atat la nivel ideatic cat si la nivel stilistic, nu poate evita referintele mai largi la marile viziuni poetice. Orizonturile emonesciene nu pto fi limitate, ci au o permanenta perspectiva a inaltului, a marilor conexiuni tematice, a revelatiilor profunde.