Vous êtes sur la page 1sur 3

Antene radio

Dispozitivele care permit captarea sau radierea energiei de inalta frecventa in camp electromagnetic sunt numite antene radio. Antenele radio sunt circuite oscilante deschise, sunt identice atat la receptie cat si la emisie, au aceleasi proprietati si pot fi folosite reciproc. Antenele transforma energia undelor radio in curenti de radiofrecventa sau energia curentilor de inalta frecventa in unde radio. Astfel, ca orice receptor sau emitator de radiofrecventa poseda ca terminal exterior un circuit oscilant deschis prin care va circula energie electromagnetica. Antenele radio sunt dimensionate in functie de lungimea de unda si de parametrii necesari prestabiliti. Un circuit oscilant deschis este realizat din conductor electric, are o inductanta si o capacitate proprie ce ii corespunde unei frecvente precis determinate. Repartitia intensitatii curentului de radiofrecventa intr-un circuit deschis este neuniforma de-a lungul conductorului astfel: la capete este nula si creste maxim la mijloc. In practica, radiatia maxima se obtine prin cuplarea antenei la un emitator ce emite pe frecventa de rezonanta a acelui circuit oscilant deschis. Antenele au frecventa fundamentala, dar si armonice superioare de un numar intreg de ori mai mare decat cea de baza. O caracteristica importanta a antenelor este impedanta care este dependenta de frecventa si necesita adaptare la locul de conexiune a fiderului de coborare al antenei. Caracteristica de directivitate a antenelor este evidentiata prin radiatia intensitatii curentului de radiofrecventa intr-o directie in plan orizontal sau vertical functie de polarizarea antenelor. Directivitatea esta mai pronuntata cand antena radio are un castig de tensiune sporit si rezulta nemijlocit din diagrama de radiatie a acelei antene. In partea opusa directivitatii la 180 de grade, aceste antene directive au o tensiune de radiofrecventa mai mica; daca castigul in tensiune al antenei creste ,in mod corespunzator va scade radiatia in partea opusa; acest efect este numit Raportul fata spate. O proprietate aparte au antenele radio la frecvente mari UUSdeoarece se poate creste castigul antenei si micsorarea benzii de trecere pentru o frecventa data. Astfel se pot defini caracteristicile principale ale antenelor radio:

coeficient de directivitate (functie de castigul antenei); randament (raportul dintre puterea radiata si puterea de radiofrecventa care ajunge la antena de emisie); coeficientul de amplificare (produsul intre coeficientul de directivitate si randamentul antenei); rezistenta de radiatie (legatura intre puterea radiata si intensitatea care circula intr-un punct al antenei); rezistenta antenei (este suma rezistentei de radiatie si rezistenta de pierderi);

impedanta (determina gama de frecventa in functie de lungimea si grosimea conductorului); inaltimea efectiva; raportul fata-spate (raportul dintre intensitatea campului pe directia principala si directia opusa); se refera la antene directive.

Energia de radiofrecventa de la antena catre receptor sau de la emitator la antena se transporta prin conductoare electrice numite linii de adaptare sau fideri. Eficacitatea maxima de transport al radiofrecventei este imbunatatita prin intrebuintarea de fideri de buna calitate functie de banda de frecventa si puterea emitatoarelor. Fiderii de transport pot fi bifilari (linie bifilara-simetrica neecranata), linie simetrica ecranata sau cablu coaxial (fider asimetric). Fiderii au impedanta caracteristica proprie (depinde de diametrul conductorului si distanta intre conductoare). Adaptarea fiderilor este necesara pentru a crea conditii optime pentru transportul energiei de la emitator la antena si invers, motiv pentru care se vor intercala intre antena si fider elemente de adaptare. Gradul de adaptare este determinat prin raportul de unde stationare (este raportul dintre energia directa si reflectata).Antenele sunt dispozitivele folosite la emisia i recepia undelor radio prin/din aer i/sau spaiul cosmic. Sunt folosite pentru a transmite unde radio ctre locaii distante, dar i pentru a recepiona semnale radio venite de la surse ndeprtate. Antenele sunt folosite nu doar la emisia i recepia semnalelor radio ale staiilor publice de radio pe care le ascultm zilnic n mainile i casele noastre. Transmisiile de televiziune folosesc i ele frecvene din spectrul undelor radio, ca i radarele militare i civile, telefonia mobil sau sateliii artificiali. Majoritatea aparatelor care au ncorporate transmitoare sau receptoare radio (precum telefoanele mobile, aparatul de radio din maina fiecruia, antena clasic "de bulgari" pe care o foloseam nainte de 1989 pentru a vedea mai mult de 2 ore de program TV zilnic, sau mai noile antene satelit, etc.) dispun de o anten. Practic, antenele convertesc undele electromagnetice n cureni electrici i viceversa. Antenele constau n aranjamente de materiale conductoare de electricitate (cum sunt cuprul i aluminiul), care genereaz i radiaz un cmp electromagnetic drept rspuns la aplicarea unei tensiuni electrice (curent electric alternativ) la capetele sale, respectiv care pot fi plasate n mijlocul unui cmp electromagnetic pentru a induce n ele un curent electric, deci pentru a genera un voltaj ntre capetele lor. Antenele sunt de diferite forme i dimensiuni, n funcie de frecvenele pentru care sunt concepute i pe care ncearc s le recepioneze. Antenele pot avea forme plecnd de la un fir metalic lung i destul de solid (asemenea antenelor de la aparatele de radio AM/FM din majoritatea mainilor noastre), pn la formele bizare asemntoare accesoriilor din buctrie ale

antenelor satelit (vezi figura - wikimedia.org). Pentru sateliii aflai la zeci de mii de kilometri deprtare, NASA folosete antene parabolice imense, de pn la 60 de metri n diametru!

Dimensiunea optim a unei antene radio este legat de frecvena undelor electromagnetice pe care antena trebuie s le recepioneze. Aceast relaie are de-a face cu viteza luminii i distana pe care undele electromagnetice o pot parcurge ntr-un anume interval de timp. Viteza luminii este de 300,000 de kilometri pe secund. S presupunem c vrem s construim o anten de telecomunicaii pentru un post de radio care s emit n AM pe frecvena de 680 kHz. Trebuie s transmitem n atmosfer o und electromagnetic sinusoidal cu aceast frecven. ntr-un ciclu complet, adic n intervalul de timp dintre dou maximuri succesive ale amplitudinii (puterii) undelor emise, emitorul va muta electronii atomilor din anten ntr-o direcie, le va schimba apoi direcia de deplasare i va repeta acest ciclu. Cu alte cuvinte, electronii i vor schimba direcia de deplasare de patru ori pe parcursul unui ciclu complet al undei electromagnetice sinusoidale. Dac emitorul lucreaz la frecvena de 680,000 heri, acest lucru nseamn c un ciclu dureaz (1/680,000)=0.00000147 secunde. Un sfert din aceast perioad nseamn 0.0000003675 secunde. Micndu-se cu viteza luminii, cmpul electromagnetic indus n anten de micarea alternant a electronilor poate strbate 0.11 km n acest interval de 0.0000003675 secunde. Ceea ce nseamn c dimensiunea optim a antenei emitorului care va transmite pe 680 kHz este de aproximativ 110 metri. De aceea posturile de radio AM au nevoie de turnuri de transmisie foarte nalte. Pe de alt parte, n cazul unui telefon mobil care funcioneaz la 900 MHz, dimensiunea optim a antenei este de 8.3 cm. De aceea telefoanele mobile au antene foarte scurte, la modelele de dat relativ recent acestea fiind chiar ncorporate n aparatul propriu-zis.