A fi invizibil Atunci cand nu trebuie sa schimbi lucrurile, devii liber, pentru ca te misti prin etericul lumii, fara sa-l

perturbi. Intr-un fel, asta te face invizibil. Imagineaza-ti viata in felul urmator: esti un razboinic. Pe timp de noapte, trebuie sa escaladezi zidurile castelului inamic, fara sa tulburi pe nimeni. Pe metereze si-a facut cuib un stol de gaste. Cea mai mica greseala sau sunet, cea mai mica neatentie o pietricica care se rostogoleste pe pietrele de dedesubt, sau un acces de tuse si esti mort. Cum vei face?

Va trebui sa ai mare incredere in capacitatile tale si sa fii foarte constient de ceea ce te inconjoara. Iti va lua timp ca sa studiezi domeniul castelului, pana in cel mai mic detaliu. Te vei adapta imprejurarilor, purtand haine inchise la culoare. Vei verifica si ras-verifica toate resursele pe care le ai la dispozitie echipamentul, ascunzisurile si cotloanele, faza lunii, grosimea norilor, orice zgomot care ti-ar putea acoperi miscarile, cum ar fi o furtuna. Si te vei asigura, inainte de a porni, ca momentul este potrivit si ca asaltul nu se face intr-o noapte in care s-a dublat paza. Dar, mai mult decat orice, te vei gandi la faptul ca vei intra in tacere si vei iesi la fel, fara sa atingi nimic, fara sa tulburi nimic. Aceasta este energia Razboinicului-Intelept.

Incearca acest exercitiu eteric: du-te intr-un loc aglomerat, cum ar fi un complex de magazine, intr-o zi de duminica. Concentreaza-ti atentia in intregime inlauntrul celor cinci simturi. Nu te lasa distras de nimic. Paseste in tacere, cu ochii in jos, privind la un metru sau doi inaintea ta. Incearca sa te plimbi prin magazin, fara sa atingi pe nimeni, fara sa privesti pe nimeni, fara sa deranjezi pe nimeni si nimic. Lasa-ti simturile sa iti spuna unde sunt oamenii si evita orice interactiune. Fiindca nu poti ridica privirea, va trebui sa fii foarte constient de ceea ce vine catre tine. Dar va trebui sa fii constient si de ce se afla pe alaturi de tine si in spatele tau. Daca oamenii iti vorbesc, ignora-i.

Odata acest exercitiu incheiat cu succes, intoarce-te duminica viitoare si incearca o lectie avansata, adica traverseaza complexul dus-intors, fara sa te vada cineva. Ai putea crede ca este imposibil simplul fapt ca te plimbi prin magazin si ca cineva tot trebuie sa te vada. Dar nu e asa. Ochii lor s-ar putea uita in directia ta dar, daca energia ta se concentreaza spre interiorul tau, iar gandurile si sentimentele sunt adunate strans in fiinta ta, combinatia formata din corpul, gandurile si emotiile tale nu este inregistrata de atentia trecatorilor. De cate ori ai fost intr-un complex, ai cautat un magazin si ai trecut pe langa el? Daca se poate sa-ti scape din vedere un magazin, iti va scapa cu usurinta un Razboinic-Intelept abil, care incearca, in mod deliberat, sa se ascunda de tine.

Daca vrei serios sa nu fii vazut, ar trebui sa porti haine de cenusii, de preferinta gri inchis. Nu este o culoare care reflecta multa energie, asa ca oamenii nu o remarca. Te-ai intrebat vreodata de ce diversele servicii secrete din lume folosesc masini de culoare gri? Adevarul este ca daca o sa cumperi o masina rosie, lumea o va remarca cu siguranta; daca o sa cumperi o masina de culoare gri, te vei pierde in peisaj. Asa ca iata-te in complexul de magazine, purtand haine cenusii si o pereche de pantofi comozi, care nu fac zgomot atunci cand mergi. Cand te misti prin complex, mentine un ritm regulat, fiindca daca iti schimbi pasul, oamenii vor remarca schimbarea ritmului.

Directia privirii trebuie fixata mai intai drept inainte, pe orizontala. Apoi, o vei cobori cu 10-15 grade, asa incat sa te uiti in fata, dar usor in jos. In acest fel vei putea vedea daca oamenii te observa. Acum, iata trucul final. Daca te uiti la trecatori, ei te vor observa, deoarece prin privit transferi o parte din etericul tau catre ei, iar ei il simt. Ceea ce va trebui sa faci este sa permiti realitatii din complex sa aiba un impact asupra vederii tale fara ca tu sa o privesti. Perceptia vizuala trebuie sa fie pasiva, nu activa. Aceasta capacitate de a vedea fara a privi va deveni esentiala din clipa in care patrunzi in eteric, pentru ca acolo energia se deplaseaza atat de repede incat nu ai timp sa-ti angajezi constiinta in privit. Acolo va trebui sa ii permiti realitatii eterice sa te atinga.

In sfarsit, in timp ce te deplasezi prin complex in maniera caracteristica a Razboinicului-Intelept, vei detine o constiinta a lipsei de judecata si a lipsei de critica, asa incat din mintea ta nu se proiecteze nimic dincolo, spre trecatori. Dar, mai mult decat lipsa de judecata, iti vei dezvolta sentimentul ca nici macar nu ai vreo parere despre tot ce vezi in complex. Non-judecata este un raspuns activ, deoarece te uiti la altcineva si spui Nu voi judeca asta. Acest lucru iti antreneaza atentia in nonjudecata, in lipsa de judecata. Antrenandu-ti mintea sa nu aiba pareri, devii pasiv si receptiv; ramai concentrat adanc in tine insuti. Mintea ta percepe lucrurile si nu are nici cea mai mica reactie. Intr-un fel, aceasta atitudine devine afirmarea ca-ti accepti viata in mod absolut.

Odata ce te-ai impacat cu acceptarea realitatii asa cum este, te poti misca de acolocolo fara a fi vazut de ceilalti, deoarece impactul pe care il ai asupra realitatii cand te deplasezi este minim. Pasesti in non-lumea dintre realitatea normala si eteric. Pasesti dincolo de perceptiile celorlalti catre o lume a ta.

Trucuri dibace cand vrei sa treci de vama, ai putea gandi, si ai avea dreptate. Singura problema la punctul de control de la granita este ca, daca ai marfa de contrabanda si manifesti cea mai mica emotie daca ai o parere despre acest lucru vamesul te va prinde. Poti sa ajungi la inchisoare, ca sa-ti practici meditatiile in tacere pentru o vreme. Pe de alta parte, poate nu. Ai putea deveni foarte bogat, foarte repede.

Cu multi ani in urma, am fost angajat drept consultant al unui grup de traficanti de produse de lux. Erau niste oameni de isprava, cu pareri clare despre ei insisi. Guvernul din Venezuela considera pe atunci ca o anumita marca de jeans trebuie taxata cu 500%. Angajatorii mei, fie ei binecuvantati, aveau o parere nitel diferita. Ei considerau ca populatia locala trebuie sa poata cumpara pantaloni fara sa fie impovarata de guvern.

Acum, ai putea spune ca, din punct de vedere moral, prietenii mei greseau, dar cine are dreptul sa spuna ca parerea unei paparude de oficial guvernamental este mai valabila decat parerea unui domn contrabandist. De parca banii stransi de vamesii din Venezuela ajungeau vreodata la oameni. Rolul meu pentru grup era sa achizitionez pantalonii la Londra , o treaba perfect legala, si sa aranjez expedierea lor in Curaao, o mica insula pe coasta Venezuelei. De acolo, produsul era expediat pe continent cu vaporul pentru a fi livrat in mainile mai multor clienti bucurosi, o zi sau doua mai tarziu. N-am ramas suficient de mult in slujba asta incat sa fac foarte multi bani dar, in timp ce eram angajat al grupului, am invatat psihologia comertului si am considerat experientele ca fiind valoroase pentru intelegerea oamenilor si a vietii. M-a ajutat sa invat detasarea si non-judecata.

Un lucru minunat cu privire la legile pe care lumea insista sa le impuna oamenilor, este ca ii permit individului obisnuit o creativitate speciala, deoarece este nevoit sa inventeze metode ingenioase de a evita aceste legi. Zbaterile lor mi se par un exercitiu in forme simple de invizibilitate eterica. Dupa parerea mea cu conditia sa nu-i faci rau nimanui oricare ar fi parerea ta, eu n-am nimic impotriva. Cred ca este cel mai bine sa-ti dezvolti o creativitate cu care societatea este de acord, dar inteleg motivatia multor oameni defavorizati care, lipsiti de sanse si de educatie, aluneca intr-o existenta mai obscura. Cine sunt eu sa judec?

Un astfel de personaj era John un barbat in jur de 50 de ani, care se zbatuse toata viata sa o duca de pe o zi pe alta, facand tot felul de treburi marunte la un depozit din Estul Londrei. John a economisit cu zgarcenie peste 20 de ani si, pana la urma, si-a cumparat o barca. A pornit apoi o mica afacere, o agentie de turism, oferind seara

tururi pitoresti, cu ghid, pe Canalul Englez! Clientii sai erau domni din Pakistan care, dornici sa ajunga in Anglia si auzind in Rawalpindi ca Anglia Vesela este locul unde tiai dori sa traiesti, erau dispusi sa plateasca 1.500 de lire pentru a beneficia de traversarea sigura si linistita pusa la dispozitie de John.

John isi imbarca clientii de pe Coasta de Nord a Frantei, langa Boulogne, si ii debarca zdraveni si intregi intr-un mic golf pe coasta din Kent. Dupa 18 luni, John ajunse sa faca parte din clasa mijlocie si isi cumparase doua casute in Hillingdon. Cam tot pe atunci, vestea despre cursele lui John a ajuns la urechi politiei locale, care i-a facut o vizita. Politistii din Anglia sunt inca foarte manierati chiar ti se adreseaza cu Domnule atunci cand te opresc pentru depasirea vitezei. Sergentul din politia locala l-a invitat pe John la un pahar intr-un bar, pe langa soseaua Portobello. I-a explicat amicului meu ca politistii stiau de afacerea lui dar nu aveau dovezi, iar John, dupa cateva pahare, a cam recunoscut implicarea sa in afacere. Sergentul, un om cumsecade, care nu se dadea nici el in laturi de la mici afaceri, i-a spus lui John ca, daca nu se potoleste, politistii il vor aresta pe baza unei inscenari, care ii putea asigura lui John cativa ani de inchisoare dar, daca se lasa de afacere, nimeni n-avea sa mai pomeneasca vreodata despre asta. Zilele pe mare ale lui John s-au terminat chiar atunci si acolo.

Ce am invatat eu de la toate aceste personaje ciudate a fost inestimabil pentru mine, in termeni metafizici. In primul rand, am invatat ca, daca nu-i judeci pe ceilalti si nu incerci sa le propriile tale principii morale, te eliberezi din punct de vedere emotional. In al doilea rand, am vazut ca in stilul de viata greu de definit, al acestor personaje, exista o libertate neobisnuita. In ciuda inclinatiei lor catre delincventa, ceea ce era inacceptabil in ochii societatii; totusi, in delincventa lor era o anume bunatate, o fervoare, o afirmare unor convingeri, poate pentru a compensa unele din nedreptatile vietii. Toate aceste personaje au dezvoltat o invizibilitate derivata din instrainarea societatii fata de ei, asa ca s-au detasat. Faptul ca nu apartineau le-a permis o libertate creatoare pe care altii, preocupati poate de statutul social si implicati cum erau in mentinerea unei pozitii, nu o aveau.

Mi se pare ca Razboinicul-Intelept si oamenii din penumbra nu sunt chiar atat de diferiti. Detasarea si izolarea delincventului este motivata de nevoia sa de a ramane in siguranta si in afara societatii. Detasarea Razboinicului-Intelept este exact la fel, singura diferenta fiind ca orientarea delincventului este negativa, dorinta lui fiind sa nu fie prins, in timp ce a Razboinicului-Intelept este pozitiva, dorinta lui fiind sa nu fie implicat in ea.

Am invatat de tanar ca exista o fluiditate speciala in lipsa de atasament. Totusi, intreaga noastra educatie si programare ne spala creierele ca sa intretinem societatea. Ne forteaza sa ramanem in ghearele sale, pentru a mentine starea de fapt. Este nevoie de efort pentru a te desprinde si a crea o persoana individuala detasata si libera. Din punct de vedere emotional, suntem permanent absorbiti de nevoia de a apartine, si totusi n-avem nevoie decat de un pic de agilitate mentala pentru a ne simti mai in siguranta cand nu apartinem. Data viitoare, cand asculti o conversatie intre doi oameni, incearca urmatorul lucru: Hai sa zicem ca unul il intreaba pe celalalt cum sa ajunga la statia de autobuz. Nu te baga, chiar daca stii raspunsul. Foloseste situatia pentru a te antrena sa ramai neimplicat. In schimb, daca unul dintre cei doi te intreaba Unde este statia de autobuz?, explica-i. Dar daca nu te intreaba, nu spune nimic. Ceea ce incerci sa inveti este sa te implici cat se poate de putin in evenimente. Inveti sa te situezi in afara realitatii cotidiene. Devenind un observator tacut, castigi Imboldul pentru a-ti accelera existenta.

Ne invatam copiii ca la scoala sa impresioneze, sa fie cei mai buni. Cine stie unde este statia de autobuz? Eu, eu si se ridica 50 de maini. Mintea copilului spune: lasa-ma sa demonstrez ca sunt destept, ca am valoare, ca sunt mai sclipitor decat ceilalti. Ca Razboinic-Intelept n-o sa te chinui sa dovedesti nimic nimanui. Nu-ti pasa daca oamenii cred ca esti complet idiot. De fapt, chiar vei da aceasta impresie, ca un fel de perdea de fum peste forta ta adevarata. Imaginea d-lui Magoo, mic contopist caraghios, care reuseste cumva sa se indeparteze de acoperis exact in clipa in care o barna din constructie se balanseaza, ii corespunde Razboinicului-Intelept.

Vei incerca sa-ti ascunzi forta in singuratatea si tacerea cautarii tale. Oamenii nu vor intelege cum realizezi lucrurile pe care le faci. Cu perdeaua de fum, micsorezi amenintarea la adresa celorlalti. Puterea ta, odata consolidata, ii va inspaimanta pe oameni. Nu vor sti niciodata cat stii despre ei si, cu cat vei sti mai mult, cu atat mai des nu vei spune nimic. Iti vei manevra constant trupele catre terenul solid de pe inaltimi. Acolo, energia ta se odihneste, tacuta si inatacabila.

Cand incepi sa dobandesti forta, evita capcana de a vorbi despre ea sau de a le cere oamenilor sa o aprobe sau sa o confirme. Aceasta este o greseala obisnuita. Te expune, iti disipeaza forta si te lasa cu incertitudinea daca forta pe care o simti este sau nu reala cu adevarat. De exemplu, multe dintre femeile de astazi au incheiat procesul, care a inceput cu cativa ani in urma, de a-si recapata forta de la barbatii din viata lor. Este o miscare buna si la timp. Daca nu-si recapata forta chiar acum, urmatorii zece ani vor fi un drum plin de hartoape. Dar, daca femeia devine prea agresiva, arunca si copilul odata cu apa din cada. Barbatul bate in retragere, iar ea pierde un prieten si un posibil sustinator.

Deoarece sunt slabi, oamenii reactioneaza intotdeauna la manifestari deschise de forta. Nu vrei sa generezi negativitate, in special cand incerci sa faci lucrurile in graba. Razboinicul-Intelept, desi nu raspunde emotional la reactiile celorlalti, este, totusi, un diplomat desavarsit. El stie ce vor oamenii sa auda si le arunca bomboane din masina, ca sa-i faca fericiti. Pentru a obtine lucruri extraordinare, ai nevoie de sprijinul celorlalti. Diplomatul asculta nevoile celorlalti, unele fiind exprimate mai ascuns, si apoi se straduieste cat poate sa le ofere oamenilor ceea ce vor, cand vor si cu efort minim din partea sa.

Trebuie sa inveti sa fii dibaci. Prin dibaci nu inteleg smecher sau necinstit. E mai degraba dibacie omeneasca: intelegi lumea pe deplin si citesti omul-mecanic atat de bine, incat stii ceea ce vor oamenii inainte ca ei insisi sa stie. E doar o chestiune de cautare a semnelor. Imi aduc aminte ca in copilarie ma plimbam cu tata printr-o padure deasa, in Anglia. Dupa ce ne-am plimbat vreo ora, nu aveam nici cea mai vaga idee unde ne aflam. Tatal meu m-a intrebat Incotro e nordul?. Era o zi innorata; m-am uitat dupa soare, dar degeaba. Nu stiam.

Tatal meu a aratat intr-o directie si mi-a spus Acolo e nordul. Mi-a explicat ca ploaia si umezeala din Anglia sunt purtate spre Atlantic si vin dinspre vest. Muschiul de pe copac creste intotdeauna pe partea umeda sau pe partea de vest a copacului. Stiind care este vestul, gasirea nordului devine o simpla deductie logica. Mi-amintesc ca mam gandit cat de destept este. Viata este plina de muschi pe partea cu umezeala, daca stii sa-l cauti.

O parte din dibacia ta sunt tacerea si secretul. Inca o data, pastrand tacerea nu te expui. Pur si simplu esti tacut. Exista o diferenta enorma intre a minti si a nu raspunde prea precis la intrebarile sau curiozitatea oamenilor. La sfarsitul anilor 60 si la inceputul anilor 70, eram invatati sa ne impartasim sentimentele, iar terapia Gestalt era ultimul racnet. Va amintiti povestea: eu ma simt bine, tu te simti bine, iti multumesc ca ai impartasit asta cu mine. Ni s-a vorbit despre binefacerile faptului de a da lucrurile pe fata si a le comunica celor apropiati si dragi fiecare tremur al chakrei inimii.

Nu sunt impotriva comunicarii, pentru ca iti permite sa traiesti in adevar cand intri in relatie cu ceilalti. Este foarte utila si atunci cand urci pe scara energiei de la deruta spre consolidare. In orice caz, odata ce ti-ai pus viata la punct, vor exista in ea

fragmente despre care nu vei vorbi niciodata. Ii vei trata pe ceilalti numai pe baza principiului trebuie sa stiu.

Pe langa nevoia de a-ti ascunde forta, mai exista inca un motiv pentru care e bine sa nu-ti dezvalui metodele, sa le tii pentru tine. Te-ai intrebat vreodata de ce fratiile oculte europene au avut intotdeauna secretul ca punct central al filozofiei lor? Au existat mai multe motive. In primul rand, in vremurile vechi, crestinii au incercat sa manevreze in asa fel incat sa ajunga sa detina monopolul practicilor magice; un exemplu excelent il constituie liturghia romano-catolica. In decursul luptei lor pentru suprematia asupra mintii oamenilor, au scos in mod firesc orice concurenta in afara legii. Oricine spargea monopolul era persecutat, i se faceau zile fripte si/sau era ucis.

Caracterul negativ al riturilor crestine ceva mai ciudate mai predomina si astazi. Este un corpus de antagonisme psihologice vechi de 2000 de ani, care ataca pe oricine nu ii accepta principiile. Nu vreau sa sugerez ca toate riturile crestine sunt la fel. Exista multe care sunt, de fapt, sacre si bune si servesc unor scopuri onorabile. Dar, exista la fel de multe care intretin o nevroza tribala opusa libertatii individului. Nevroza face parte din inconstientul colectiv si iti poate fi extrem de daunatoare. Armele la care poti apela sunt tacerea, o atitudine necombativa si perdeaua de fum.

In plus, la nivelul energiei, tacerea iti permite sa utilizezi intensitatea psihica. Cand concepi in minte o idee, forta sa sta in corelatia dintre concentratia pe care o dai gandului, nivelul emotiei pe care o exerciti in jurul ei (fie pozitiva, fie negativa) si modul in care simti gandul adica, daca il consideri o fantezie/reverie sau realitate.

Mai exista si alti factori care confera putere gandurilor tale dar, pentru moment, concentreaza-te pe faptul ca fiecare gand este inchis intr-un invelis de forta electromagnetica. Imagineaza-ti-l ca pe o molecula in care este cuprins gandul tau special. Intensitatea din acea molecula creste pe masura ce te concentrezi asupra gandului si ii conferi forta. Gandul este stocat in memoria ta si incepe sa piarda din forta daca nu te concentrezi asupra lui din cand in cand. Pierde din forta si daca il hartuiesti. Poti exagera in concentrarea asupra unui lucru.

Pe masura ce se intensifica vitalitatea gandului si incepe sa-ti umple toata fiinta, intreaga ta energie se schimba si incepi sa culegi aspecte corespunzatoare din realitate evenimente care se potrivesc cu gandul tau, care poarta in ele aceeasi senzatie sau corespondenta. Daca rupi tacerea si vorbesti despre gandurile tale,

eliberezi tensiunea psihica din molecula. Traind cu ideea din cuvintele tale, iti angajezi sentimentele. Astfel ca mintea ta, care nu face diferenta dintre fantezie si realitate, traieste, de fapt, si respira evenimentul in timp ce tu vorbesti. Odata evenimentul trait, cea mai mare parte din tensiunea sa psihica este eliberata. De aceea, cand ai o senzatie de disconfort sau traiesti un sentiment de frica, te ajuta daca vorbesti cu cineva.

Cand iti dezvolti forta si incepi sa-ti folosesti mintea ca sa-ti puna viata la indemana, are loc o schimbare dramatica. In loc sa ratacesti prin existenta cotidiana si sa traiesti la intamplare orice se nimereste, vine realitatea si te prinde. Vei supune spatiul si timpul si vei atrage spre tine realitatea care iti trebuie. Nu-ti vei dori sa irosesti intr-o conversatie prosteasca ceea ce ar putea insuma luni intregi de efort. Daca pastrezi pentru tine cele mai importante lucruri, poti actiona asupra lor fara sa te lasi distras.

Un alt motiv pentru a pastra secretul si tacerea este ca, in tacere, exista mister. Am vorbit despre acest lucru pe larg in Certitudini. Acum voi spune doar ca misterul iti garanteaza un impact si o forta suplimentare. Realitatea pe care ti-ai asumat-o in interior devine mai adevarata. Ceilalti se proiecteaza in acea realitate. In primul rand, ei nu pot distruge ce se afla acolo, pentru ca nu sunt constienti de ea. In al doilea rand, ei iti confera o forta pe care probabil nu o ai inca. Te ajuta. Lasand lumea sa bajbaie in incertitudini, vei fi intotdeauna cu un pas inaintea lucrurilor prevazute, iar oamenilor le va fi greu sa-si dea seama cine esti sau ce esti cu adevarat. Prin urmare, nu te pot incadra in nici un sertaras.