Jntrecerea arcasilor ..

u ajuns la linta calatoriei lor pe Ja noua ceasuri de dimineala. Locul pregatit pentru tragerea cu arcul era In marginea unei dimpii ce se Intindea de la castelul Cleves pana la tarmul Rinului. Pe marginea paji~tei dinspre s.astel se ridicase 0 platforma' unde aveau sa urce printul ~i alaiul sau. In partea dimpotriva, adica pe malul fluviului, se adunase gloata, oameni veniti de prin toate satele din Il11prejurimi, care a~teptau cu nerabdare spectacolul: concursul de tir. Fiecare spera sa fie Incoronat drept rege al arca~ilor un om venit din satul lui. Un grup de arca~i veniti de pe meleaguri Indepartate, din nordul Germaniei, a~tepta la un capat al terenului de concurs. La ceIalalt capat, la 0 departare de 0 suta cincizeci de Pfl~i, se vedea tinta catre care concurentii aveau sa-~i sloboada sagetile. In mijlocul unei panze albe se vedea un mare punct negru, Inconjurat de dOlla cercuri, unul ro~u ~i ceIalalt albastru. Cand orologiul din turnul castelului batea zece ceasuri, s-au allzit trompetele sunand. Portile castelului s-au deschis ~i multimea zari trei dilareti In ve~minte princiare. ~rau printul Albert de Cleves, printesa Elena ~i contele de Ravenstein. In urma lor, pe poteca Ingustfl ce cobora colina, ca un ~arpe vargat ce se Indrepta catre fjuviu, venea un alai nllmeros de valeti ~i paji, caIari ca ~i stapanii lor. Multimea i-a Intampinat cu urale ~i strigate vesele pe regele ~i pe printesa locului In clipa cand au urcat pe estrada pregatita anume pentru stralucitele fete ~i alaiullor. Singurul care nll scoase 0 yorba In cIipa aceea de entuziasm general, a fost Othon: baiatul ramasese mut de adrniratie vazand-o pe tanara printesa Elena. ~i, cu adevarat, se poate spune _ca printesa Elena era una din cele rnai frumoase fete din Germania de rniazanoapte, unde se Intalnesc Indeob~te numai chipuri palide ~i stravezii. AseI1lenea fIorilor care cresc In umbra copacilor seculari, Infigandu-~i radacinile In painantul umed, Elenei Ii lipseau din obraji aceste culori vii ale tineretii care Impodobesc chipurile fetiscanelor din tinuturile sudice. Era, In schimb, zvelta si plina de farmec suuv, ca delicatele flori ce cresc pe oglinda lacului, care' ziua apar

Ii.

ca sa priveasca in jur ~i sa ia parte la sarbatoarea vietii iar in amurg se inchid ~i se a~tern, sa doarma peste noapte, pe frunzele late ~i rotunde cu lujere nevazute, pe care Ie-au primit ca leagfm la na~tere. Printesa Elena pa~ea In urma tatalui ei, printul Adolf de Cleves, iar In urma ei venea tanarul conte de Ravenstein care, dupa spusele unora, urma sa devina, In curand, logodnicul ei. lar dupa cinstitele lor fete veneau pajii, purtand, pe 0 perna de catifea, paIaria ce avea sa fie dflruita invingatorului. In urma acestora, urcara pe estrada ofiterii din garda printului Adolf ~i ocupara locurile anume pregatite. Dupa ce printesa Elena raspunse printr-o gratioasa Inc1inare a capului murmurului de admiratie ce se auzi din multime, tatal ei Hicu semn ca poate incepe intrecerea. La acest concurs, cell11ai vestit de pe tot cuprinsul Germaniei, participau in acest an nu mai putin de 0 suta douazeci de arca~i. . Conditiile concursuilli erau bine cunoscute de toata lumea.Acei care nu vor ni~eri de la prima lovitura patratul de panza alba erau obligati sa se retraga numaidedlt din concurs. Cei care, la a doua incercare, nu reu~eau s~ trimita sageata In cercul ro~u, trebuiau, deasel11eni, sa se retraga. lar pentru ultima intrecere nu aveau dreptul sa ram an a in lupta dedlt arca~ii care infigeau sageata in l11ijlocul cercului albastru. Aceste reguli aspre aveau rostullor: in primul rand erau sco~i repede din competitie cei mai putin indemfmatici ~i se rarea mult numarul oncurentilor; in al doilea rand, fiind yorba de mai multe incercari, nu era cu putinta ca, ajutat de ~tiu eu ce intamplare norocoasfl, sa iasa invingator un arca~ nepriceput. La primul semn al printului, toti concurentii si-au intins arcurile si ,i-au pregatit sagetile. ' , , , , Toti erau inscrisi pe tabele si Ie venea randul in ordine alfabetica. Un herald striga nmnele fiedlruia. Fiecare, auzindu-se strigat, inainta ~i lobozea sageata spre tinta. Dupa prima incercare, in hohotele de ras ale l11ultimii, douazeci de reasi s-au retras rusinati, fiindea nu nimerisera tinta. Obieeiul cerea ea .3j s~ priveasca mal' departe concursul dinfr-un' loc ingradit cu barne groase de lemn fixate in stalpi scuqi; acolo aveau sa Ie tina de urit, in eu:and, si alti tovarasi de nefericire. La a' doua in~ercare, care era mult mai grea, numarul celor care au arasit concursul a fost si mai mare. Asa se face ca pentru cea de a treia roba n-au mai ramas sf. se lnfrunte d'ecat unsprezece arca~i. Printre ei = gaseall Frantz, Hermann si Othon. Acestia erau cei mai groiavi arcasi -' to ate tinuturile ce se intindeau lntre Strasbourg ~i Nimegue. ' Peste intinderea campiei se Uisase tacerea. Multimea privea cu -ulta luare-aminte la ce se intampla, ~i chiar arca~ii care nu mai aveau --eptulla lupta, uitand de umilinta lndurata, imparta~eau aceasta nerab- e, rugandu-se fiecare la Cel de sus ca norocul, care pe el 11 parasise, - ericeasca un prieten, un tovara~, un frate.

Cei unsprezeee area~i dizura pe loe Ia InvoiaIa ea sa aiba Ioe a patra ineereare. Ca sa ramana mai departe in eoneurs ~i sa partieipe la Ufmatoarea praba, area~ii trebuiau sa nimereasea punetul negru d' mijloeul tintei. . ~apte din eei unsprezeee tragatori n-au izbutit. Frantz ~i Hermann au lovit marginea pllnetului negru, iar Mildar ~i Othon I-au Iovit In plin. Aeest Mildar, al earui nume 11rastim pentru Intaia oara, era un area~ al eontelui Ravenstein, iar faima lui urease pe albia Rinului, de pe tarmul unde fluviul se pierde in nisipurile de la Ostreelet pana In inima muntilor, la Saint-Gothard, unde I~i are izvorul. De multa vreme, Frantz si Hermann, si ei areasi vestiti In toata Germania, doreau sa-linfrunte pe ;eest renumit adversa~. ' Cu eat numarul tragatorilor seadea, nerabdarea privitorilor sporea. Cei patru area~i ee ramasesera in lupta erau tinta tuturar privirilor. Trei dintre ei erau vestiti dupa izbanzile eueerite de-a lungul timpului, dar al patrulea Ie era eu totul neeunoscut. Fiecare i~i intreba vecinul cum 11 cheama, dar nimeni nu putea da alta deslu~ire deeat ca numele lui este, dupa eum marturisise elinsu~i, Otholl arca~ltl. Til)and seama de ordinea alfabetiea, eel dintai avea sa traga Frantz. Inainta pana la locul anume insemnat eu 0 funie, alese eea mai buna sageata, i~i ridica arcul incet-incet, oehi cateva secunde cu multa grija, apoi slobozi eoarda ~i... sageata se implanta in punetul negru. Frantz se dadu la 0 parte~ca sa faea loe tovara~ilor sai. AI doilea era Hermann. Inainta pana la locul marcat; ochi cu mare atentie ~i... reu~i, la randull~i, sa nimereasca punetul negru. Mildar era al treilea. In mijloeul eelei mai adanci taeeri, se pregati metieulos: alese 0 sageata din taIba, 0 puse pe deget, in eehilibru, ea sa vada daea nu eumva varful de fier aseutit nu atarna mai greu decat eap~tul erestat, apoi, multumit de ee eonstatase, 0 a~eza pe coarda areului. In clipa aeeea, eontele Ravenstein, stapanul sau, se ridiea ~i, seotand din buzunar 0 punga, ii striga: - Mildar, daea atingi punetul negru mai in plin deeat adversarii tai, punga asta va fi a ta. , ~i arunea de sus, de pe estrada, punga, eare se rastogoli la picioarele area~ului. Dar acesta era atat de preoeupat de ceeea ee faeea di nici nu-l auzi. Cazand, punga se desfacu ~i monezile de aur sunatoare lucira imbietor.Dar Mildar nici nu intoarse capul intr-aeolo. Privirile spectatorilor scotocira 0 clipa iarba sa vada aurul sclipind diavole~te printre euteIe de matase ale pungii, apoi se indreptara spre Mildar. A~teptarea eontelui Ravenstein nu fu in~eIata: sageata lui Mildar trecu exact prin mijloeul tintei. Un strigat de uimire izbucni din piepturile tuturar. ConteIe Ravenstein batu din palme ineantat. ~ Printesa Elena, in schimb, pali deodata. Ingrijorat, printul se pleea spre ea s-o intrebe ce are. Dar ea, in loc sa raspunda, i~i scutura sura-

zand pletele blonde ~i printul Adolf, multumit, I~iindrepra . rea spre eoneurenti. Mildar Ingenunehease ~i eulegea din iar a de aur, punandu-le In punga. Mai ramasese un singur eoneurent, Othon. De fapt, privindu-l toti aveau aeela~i gand: sueeesullui Mildar nu-i mai lasa lui Othon nici 0 speranta sa iasa Invingator. Dar pe fata lui se vazu un zambet fugar eea ee Insemna ea el nu se dadea batut. Cel mai mult pareau ea se intereseaza de lupta, In clipele aeelea, Frantz ~i Hermann. Asta pentru ea Frantz ~i Hermann I~ipuneau aeum toata nadejdile In tovara~ul ~i prietenullor. Ei doi n-aveau eate 0 punga eu aur sa i-o arunee la picioare, cum faeuse eontele Ravenstein, dar se apropiara de Othon ~iIi stransera mana barbate~te. - Gandeste-te la onoarea areasilor din Kaln ... Ii zise Frantz. - ...de~i nu ~tiu cum ai putea s-o aperi, continua Hermann. - Ba eu ~tiu cum, prieteni, raspunse Othon. Smulgeti sageata lui Mildar de-aeolo. Pe-a mea 0 voi face sa treaea exact prin gaura pe care a faeut-o In panza sageata lui. Frantz ~iHermann se privira, nedumeriti. Othon faeuse aeeasta propunere eu un glas atat de calm, eu atata sange-reee, ca tare-tare Ie venea sa-l ereada ea va face preeum a zis. Multimea, nerabdatoare, Ineepuse sa murmure. Cei doi faeura semn ea vor sa vorbeasea si se faeu din nou liniste. Atunei Hermann, In'torcandu-se eu fata spre estrada unde se afla printul de Cleves, patronul serbarii, anunta cu glas tare ee dorea Othon. Cererea aeeasta era a~a de uimitoare, Ineat a fost de Indata aceeptata. Mildar zambi, sigur pe el, caei soeotea ea Othon voie~te un lueru eu neputinta de Indeplinit. Othon lasa jos palaria, areul ~i sagetile ~i se duse el Insu~i, eu pas Ineet ~i masurat, sa cereeteze tinta. Veni ~i Mildar, care smulse sageata sa. Frantz ~i Hermann s-au apropiat, vrand sa faca aeela~i lueru, dar Othon Ii opri eu 0 privire. Au priceput dorinta lui ~ii-au raspuns eu eate un semn din cap. Othon culese din iarba 0 Hoare ~i 0 vad In gaura pe care 0 faeuse sageata lui Mildar, astfel ea, In mijlocul punetului negru se zarea aeum un punct alb. Apoi se Intoarse, cu pasul sigur, fara trufie ~i fara umilinta In priviri; ~tia ca, ~i de-ar fi pierdut Intreeerea, n-avea de ee sa-i fie rusine: era tanar si venise pentru prima data aiei, sa-si Inceree fortele eu eei mai buni areasi din tara. ' , Ajunse la loeul hotadt. ~tepta cateva elipe ea toti sa se a~eze la locurile lor. Apoi, eand se faeu lini~te deplina, I~ilua areul, paru ca ia la rntamplare 0 sageata din tolba sa - de~i un oehi mai ager ar fi bagat de seama ca 0 eautase, printre celelalte, pe aeeea eare-i trebuia - clatina eapul ea sa-~i dea pletele blonde la 0 parte de pe obraji, apoi, lini~tit ~i surazator ea Insu~i zeul Apollo, fixa sageata pe coarda areului, 0 ridiea la Inaltimea ochiului, duse mana dreapta Inapoi pana ce coarda arcului Ii

atinse umarul, ramase 0 clipa nemi~cat ca 0 statuie de piatra ... dupa care, deodata, toti vazura sageata zburand ca un fulger ~i t10area disparand de la Iocul ei, din inima tintei. Othon I~i respectase cuvantul: sageata lui trecuse prin gaura t"flcllta de sageata lui Mildar. Un strigat de mirare strab[ltu mllltimea: era 0 adeva rata minune. Othon se Intoarse catre print ~i facu 0 plecaciune. Printesa Elena se Imbujora de pIacere iar conte Ie Ravenstein, aflat la doi pasi de ea, rosi de ciuda. At~nci, printu'l Adolf de Cleves se ridica ~i spuse ca acest concurs are doi Invingatori ~i ca, prin urmare, se vor da dOllfl premii: caciulita brodata de fiica sa ~i lantul de aur pe care 11poarta ella gat. Dar, cum ~i el era dornic, ca toata lumea, sa-i mai admire pe cei doi arca~i, ceru ca fiecare dintre cei doi ca~tigatori sa mai propuna cate 0 proba pe care celala1t sa 0 primeasdi. Othon ~i Mildar au Incuviintat pe data aceasta propunere, ca ~i cum ei Insisi erau gata sa ceara asa ceva. Multimea, cuprinsa de veselie, pentru ca' avea sa vada prelungindu-se un spectacol atat de frumos, bfltU din pal me ~i multumi Intr-un glas printului pentrll bun[ltatea Illi. Dupa ordinea alfabetica, Mildar avea dreptul sa aleaga cel dintai. Se duse Ia tarmul apei, taie doua crengi subtiri de salcie, Infipse una In Iocul unde fusese tinta, se Intoarse la locul de tragere, tinti ~i doborl creanga cu sageata. Othon infipse, la randul lui, cealalta creanga, In acela~i lac ~ia doborl. Acurn avea sa arate, cu adevarat, ce poate. Lua doua s[lgeti, puse una la cingatoare ~i a1ta 0 fixa pe coarda. 0 arunca in aer, astfellncat In timp ce ea cadea pe pamant aproape vertical, a nimeri cu a doua sageata, rupand-o in doua. Lovitura aceasta Ii minuna pe toti. Mildar Insu~i spuse di nu s-a Incurnetat vreodata sa faca asa ceva, caci crezuse ca e eu neputinHi. Prin urmare, se da batut ~i Ii recunoa~te lui Othon dreptul de ~H?ialege singur prerniul: caciulita brodata de printesa Elena sau Iantul de am al printului Adolf de Cleves. Othon Iua caciulita si Ingenunche In fata printesei Elena, In uralele multirnii. ' , " ,

In slujba prinfului

and Othon se ridicil, purtand pe cre!tet caciulita bradata, avea chipul Imbujorat de fericire. Parul Elenei aproape se atinsese de al lui, I~i simtisera rasufJarea unul altuia. Era pentru prima oara ca sorbea rasuflarea unei fete. Costumul verde de arca~ Ii Incingea lui Othon de minune trupul mIadios dar puternic, ochii lui straluceau plini de bucuria pe care 0 Incearca omul la cea dintai mare izbanda din viata lui; era atat de frumos ~i de mandru, ca printul Adolf de Cleves se gai-Idi in clipa ac~ea cat de folositor i-ar fi un asemenea tanar dadll-ar lua in slujba sa. In timp ce Othon se pregatea sa coboare treptele de lemn, printul ii spuse: - Mai z[lbove~te 0 clipa, voinice. Nadajduiesc ca nu ne vom desparti asa de lesne. , -' Sunt la porunca Inaltimii voastre, raspunse tanarul. - Care ti-e numele, voinicule? - Othon, monseniore. - Uite ce e, Othon, urma printul, ma cuno~ti, de vreme ce ai venit la serbarea data la castelul meu. ~tii de asemenea ca slugile ~i o~tenii mei au ramas intotdeauna multumiti de bunatatea mea. Esti In slujba cuiva? ' , , - Sunt liber, monseniore, raspunse Othon. - Ei, atunci ai vrea sa intri In slujba la mine? - Si ce treaba voiti sa-mi incredintati, monseniore? - Aceea care crect ca ti se potrive~te de minune, ca om si ca luptator: vei fi areas. " , Othon z~mbi, gandindu-se ca oamenii nu vedeau In el de cat un arca~ dibaci. Era gata sa-i raspunda precum Ii cerea rangul sau, nu Infati~area, cand vazu privirea !3Jenei, calda, atintita asupra sa. Cuvintele i se oprira pe buze, nerostite. In acest timp, copila l~i impreunase mainile in semn de rugaciune muta. Othon simti ca mandria datorata rangului sau piere pe loc, topindu-se sub raze1e calde ale privirii ei ~i zise, intorcfmdu- se din nou catre print:

- Primesc, monseniore. Un zambet de bucurie stdiluci pe chipul printesei Elena. - Bun, asa dimane, urma printul. De azi, esti In slujba mea. Tine' aceasta punga: arvuna Invoielii dintre noi.' , - Va multumesc, monseniore, raspunse Othon zambind, mi-au mai ramas Inca ceva bani de la mama mea. Dar daca Inaltimea voastra Imi arata atata bunavointa, i-a~face alta rugaminte. ' - Te ascult, zise printul~ - Sa-l primiti In slujba Inaltimii voastre, odata cu mine, pe tanarul acela, care tocmai sta rezemat In arc, pe nume Hermann. E un arca~ destoinic si un tovaras de care n-as voi sa ma despart. - Bine, zise printuI, fa-i c~noscut din partea mea ceea ce ti-am spus ~i, daca prime~te Invoiala, da-i aceasta punga pe care tu n-ai vrut s-o primesti, poate ca el nu se va tine asa de tantos ca tine. Othon se Inclina adanc, coborl t~epteie ~i, apropiindu-se de Hermann, Ii aduse la cuno~tinta propunerea printului. Acesta primi cu bucurie ~i lua punga plin de recuno~tinta, In semn ca de azi-Inainte este offiul printului. La pIecare, printul Adolf nu mai dadu mana fiicei sale. Aceasta cinste 0 ceruse contele Ravenstein ~ii se Ingaduise. Alaiul printului Inainta cativa pa~i, pan a la locul unde a~teptau caii. Calul printesei Elena era pazit de un valet, iar pajul care trebuia sa tina scara se ratacise prin multimea privitorilor, Impins de curiozitate. Othon baga de seama lipsa pajului ~i, uitand ca se putea da de gol - obiceiul stravechi stabile a ca numai un nobil are dreptul sa Indeplineasca slujba de paj sau pe aceea de scutier - se grabi sa vina In ajutorul fetei. - Tinere, bag de seama ca biruinta te-a facut sa-ti uiti obarsia. De asta data nu-ti putem ierta trufia In numele bunavointei tale, spuse contele. Sangele Ii navali In obraji lui Othon cu asemenea putere ca Ii flutura ca 0 flacara pe dinaitea ochilor. Dar pricepu ca, daca scoate un cuvant, va fi pierdut. Ramase mut ~ineclintit ca 0 stana de piatra. f:lena Ii multumi cu 0 privire sfioasa. Intre inimile lor tinere si curate, care abia se IntaInisera, era 0 Intelegere atat de adanca Incat' n-aveau nevoie de cuvinte. Calul pajului era liber. Valetul 11ducea de darlogi. Printul 11zari, iar In urma lor 11 vazu pe Othon venind Impreuna ell Hermann. - Othon , zise printul " stii sa caIaresti? , , - Da, monseniore, raspunse Othon, surazand. - Ei, atunci, ia calul pajului. Nu e drept ca un Invingator sa mearga pe jos. Othon se Inclina, In semn de supunere ~ide multumire toto data. Apoi se apropie de cal ~i InCaleca dintr-o saritura, fara sa puna pi-

ciorul In sdiri. Pentru cineva mai atent, se vedea bine ca acest obicei ii era intrat In sange, la fel ca ~i gestul plin de cavalerism pe care-l facuse fata de domnita. , Alaiullsi urma drumul. Ajuns la poarta cea mare a castelului, Othon baga de seama blazonul, pe care erau sculptate ~i pictate armele casei de Cleves: 0 lebada de argint pe 0 mare verde. I~i am inti ca lebada era legata de 0 veche traditie mostenita de familia de Cleves si pe care 0 auzise adeseori povestita'In copiIarie. ' Deasupra portilor de la intrare se putea vedea un balcon greoi, masiv, diruia i se spunea "balconul printesei Beatrix" ~i, Intre poarta ~i balcon, 0 sculptura de pe la anul 1200 Infati~a un cavaler adorrrtit Intr-o barca trasa de 0 lebada. Aceasta Infati~are heraldica se repeta aidoma pe toate ornamentele mai noi ce puteau fi admirate pe anumite portiuni ale castelului, care fusese recIadit de curand. Restul zilei a trecut In petrecere ~iveselie. Othon, considerat marele Invingator al concursului, a fost In aceea zi In atentia tuturor. ~i, In vreme ce printul Adolf dadea eel or de neam mare un ospat bogat, arca~ii au dat ~i ei unul, al c[lrui sarbatorit era Othon. Un singur arca~ n-a vrut sa ia parte la veselia tuturor: Mildar. A doua zi, Othon primi un costum de arca~ nou-nout pe care era cusut blazonul printului. Othon privi 0 vreme acest costum care, cu toate ca era destinat unui o~tean, nu era altceva decat 0 livrea de slujba~. Gandindu-se la frumoasa Elena, I~i Invinse totu~i sila, prinse curaj, scoase de pe el hainele comandate la Kaln ~i Ie Imbraca pe cele care Ie purtau toti arcasii printului. , In ac~ea~i zi, Incepu slujba: paza turnurilor ~i a galeriilor. Cand Ii veni randul, lui Othon i-au dat sa pazeasdi 0 terasa atlata In fata ferestrelor castelului. Othon multumi Cerului pentru acest noroc. Nadajduia ca, prin ferestrele acelea care fusesera deschise ca sa patrunda Inauntru lumina razelor de soare ee mai seaparau, eand ~i cand, printre nouri, 0 va putea zari pe Elena. ~i, Intr-adevar, a~teptarea nu i-a fost zadarnidi. Dupa 0 vreme, au aparut printul Adolf Impreuna cu Elena ~i contele Ravenstein. Cei trei se oprisera ~i 11 priveau. Lui Othon i se parea chiar ca nobilii seniori vorbeau despre el. Si chiar asa era. Printul Adolf de Cleves, multumit, Ii arata contelui Ravenstein ce Infatisare pIacuta are noul sau arc~s In uniforma cea noua. Contele, pe un ton acru, se grabi sa-i raspunda printului di, In ciuda legilor neserise, tanarul arca~ poarta parullung, ca un nobil, dqi oamenii de origine modesta sunt tin uti, de cand e lumea, sa poarte parul scurt. Elena voi sa spuna un cuvant In apararea lui Othon, ea sa scape de la pieire pletele lui blonde ~i buclate, dar tatal sau, printul de Clev.es, iz-

bit de observatia dreapta a viitorului sau ginere, raspunse ca ceilaiti arca~i ar putea, pe buna dreptate, sa se pIanga daca se ingaduie ea Othon sa inca Ice 0 regula bille-stabilita, direia i se supuneau cu totii. Lui Othon nici prin gfllld nu-i trecea ca despre parullui carliontat, pe care mama lui il iubea atUt de l11ult,vorbeau cei trei. Trecea din vreme In vreme prin fata ferestrelor, aruncand cate () privire lacoma inauntrul odflilor locuite de aceea pe care 0 iubea de acum din tot sutletul. Visuri de fericire, dar si planuri de razbunare, se invalmaseau in mintea lui inlantuite strans,' ea un ~arpe ucigator in jurul unu{ copac Incarcat cu roade coapte. Apoi, amintirea apasatoare a maniei p[lrinte~ti, grozavfl ~i de nelnteles, ii posomora fruntea, a~ezfllldu-se ca un nor intre viitor ~i soarele abia nascut al dragostei lui. Cand iesi din post, Othon atJa ca este asteptat de barbierul casteluIui. II trimises'e printul ~i primise porunc[l sa~i taie pletele. Othon 11 facH sa-i repete de doufl ori cu ce treaba venise; dupa clipele fericite in care a putuse admira pe aleasa inimii lui, acum, atland a veste a~a de rea, niei nu-i venea sa creada ea e adevarata. Dar, gandindu-se mai bine, pricepu Cflnu are cum nesocati vointa prilltului. Pentru print, Othon nu era decat un arca~, desigur, mai Indeman~tic dedlt altii, da~ dibflcia nu-l putea innabila ~i, lucru ~tiut, numai nobilii aveau dreptul sa poarte parullung. Avea, deci, de ales: ori se supune poruncii printului, ori parase~te castelul, renuntand la slujba. Tare greu Ii era lui Othon sa se hotarasca, fiinddl pe vremea aceea a purta parullung era 0 mare cinste; ~i gandea dl, pentru cinstea lui ~i a neamului sau, n-ar trebui sa Indure 0 astfel de ocarfL. De altfel, daca s-ar fi supus tTlrf1erflcnire, ar fi devenit, In ochii Elenei, un simplu arcas ca multi altii si, de aceea, parca isi dorea mai degrabfl sa piece de langa ea de~at sri se lase Injasit pan[l Inti-atilt. Tocmai era adaneit in aceste ganduri, cand Il VflZU print trecand pe Ia bratul fiicei sale. Othon daclu sa se apropie de el ~i printul Adolf, Intelegfllld ca arca~ul vrea sa-i vorbeasdi, se opri, privindu-I cu multa bunavointa. -' Monseniore, ii zise Othan, iertati-mi indrazneala ca va fac 0 astfel de Intrebare: e adevarat ca ati dat porunca sa mi se taie parul'? - fara IndoiaJa, raspunse printul, mirat. Dar de ce ma intrebi? - Inaltimea voastra nu mi-a vorbit de asta cand mi-a eerut sa ramf111 printre ~rcasii lnaltimii sale. - Nu ti-an; vorbit, zise printul, fiind efl nu m-am gandit ef1vei nadajdui sa poqi parul cum nu s-ar cuveni unui om ca tine. Te tragi oare dintr-un neam de nobili, ca Sfl parti parul lung, aidoma ullui baron sau unui cavaler'? - Totusi, insista Othon, fara sa rflspunda la intrebare, daca stiam efl imi yeti ce(e 0 astfel de jertfa paate n-as fi primit, desi eram dor~ic sa raman in'slujba lnflltimii vaastre. ' , - Mai e timp sa-ti schimbi gandul, voinice, rf1spullse printul, di-

ruia i se paru eam eiudata Impotrivirea lui. Nu uita Ins[l ea mciipatBnarea ta nu-ti va sluji prea mult, diei eel dinWi senior pe domeniul caruia vei ajunge, nu-ti va Ingadui niei el ~i, pe deasupra, niei n-o sa-~i piarda vremea eu vorbe de prisos. - Pentru oriean~~aIt senior In locul Inaltimii voastre, man eniore, raspunse Othon zambind trufa~ - ceea ee 11 mira pe print ~i 0 Jngrozi pe Elena -, asta ar fi lesne de Ineereat dar greu de Indeplinit. Sum arca~ ~i, urma el punfmd mana pe sageti, port asupra mea la eingfltoare precum vedeti, viata a doisprezece oameni. '- PC)l"ti1e eastelului sunt desehise: pleaea sau ramai, dupa cum ti-e voia. Dar nu schimb porunea pe care am dat-o. Hot[lra~te singur. $tii aeum ce conditie Iti pun, ~in-ai a te pIange vreodatfl 61 l11-am purtat nedrept eu tine. - Hotarlrea mea e luata, monseniore, raspunse Othon, facand 0 pledleiune respectuoasa dar plinf1 de mandrie ~i rostind aceste cuvinte sigur pe el. - Pleci? Intreba printul. Othon deschise gura Sfl raspunda. Dar, mai Inaite de a rosti cuvintele ce trebuia sa-l desparta pentru totdeauna de Elena, cuteZ[l sa-i arunce 0 ultimf1 privire. lacrima tremura In oehii fetei. Othon 0 zflri. - Pleci? mai Intreba 0 clalfl printul, mirat ca rflspunsul unui slujitor se lasa atata a~teptat. - Nu, monseniore. Raman. - Bine, zise printul, sunt multumit ca judeci cu Intelepciune. Si Isi urma drumul. Ele'na nll scoase 0 Yorba, clar 11 privi pe Gthon cu atata recunostinta Ind'tt, cuprins brusc de 0 mare vesel ie, tanflrul se duse de acolo drept in mflinile barbierului, care a~tepta nerflbdator raspunsul. - Hai, me~tere, treei la treaba! Ii spuse Othon. $i, lufmdu-l la brat, 11 trase repede cle-a lungul galeriei, II Impinse intr-o odaie pe care 0 gasi deschisa, se a~eza pe un scaun ~i intinse capul spre eaIaul lui, aseuItator. Bflrbierul se puse Cll sarg pe treaba, fara sa priceapa ceva din ce se petrecuAse mailnainte. Nu-i trebui mai l11ulttimp dedit pentru oricare aIt client. In ciHeva minute, lespezile au fast aeoperite cle pflru[ dlrliontat ~i blond, care mai adineauri Impoelobea chipul tf1narului arcas. Othon'rfunase singur. Oricat de tare dorise sa se supllnfl poruncii pe care 0 citise In ochii Elenei, nll putea privi farfl aelancrl parere de rau buclele matasoase ell care mamei lui Ii placea sa se joace. In lini~tea cleplina care se Uisase In jurul sau, i se paru crl aucle, dinspre capatul culoarului, un zgomot abia simtit. Isi aseuti auzlli si b~nui dlSUllt pasii usori ai printesei, care trecea ca 0 adiere d~ vant. ' ",

~i atunei, de~i faeuse aceasta jertfa pentru ea, ii fu ru~ine sa se arate astfelin fata ei, eu eapullipsit de frumoasa lui podoaba, ~i se ascunse degraba intr-o firida aeop,erita de 0 perdea. Niei nu se aseunse bine ~i Elena intra in incapere. Mergea ineet, ea si cum ar fi cautat eeva. Trecand prin fata usii, ochii ei se fixara pe rodele, intr-un anume loe. Privind grijulie'in jurul ei ~i convinsa ca e singura se opri 0 c1ipa, asculta, intra IDeet, se apleca, apai, luand 0 ~uvita de par blond de pe jos, 0 ascunse in san ~i fugi. Vazand toate acestea, Othan cazu In genunchi acolo un de se afla, dupa perdea, cu buzele lntredesehise ~i mainile lmpreunate. Pe ehipul baiatlllui se putea eiti 0 fericire fara margini. In aeeea~i zi, atunci eand nimeni nu se a~tepta, contele de Ravenstein porunci slujitorilor lui sa se pregateasea de plecare, pentru a daua zi. Toata lumea s-a mirat de atata graba. Dar, In aeeea~i seara, printre valetii printului de Cleves se raspftndi zvonul ea, Intrebata de tatal ei daca vrea sa-l ia de barbat pe eontele Ravenstein, care Ii ceruse mana, Elena raspunsese fara ~ovaiaIa ea ar prefera sa intre Intr-o manastire decat sa ajunga vreodata sotia eontelui.

PI'0\70C'll'ea

{;) pt zile dupa IntampIarile povestite In eel din urma capitol, exact In clipa cand printu1 Adolf de Cleves se scula de la masa, fu vestit di un sol al contelui de Ravenstein intrase In curtea castelului, aducand provocarea stapanului sau. Printul privi ditre fata sa cu 0 expresie in care se amestecau mangaierea ~i mustrarea. Elena ro~i ~i I~i pleca ochii. DUp{l cateva clipe de tacere, printul porunci sa intre solu!. Acesta era un tanar nobil, Invesmantat In culorile casei de Ravenstein ~i avand pe piept chiar b1azonui contelui. 11saluta pe print printr-o reverenta adanca, dupa care, cu un glas plin de hotarare dar fara a uita sa aduca Iaude pentru stralucirea ~i puterea printului, i~i Indeplini misiunea, aducandu-i la cunostinta declaratia de razboi a contelui de Ravenstein. Fara sa liimureasch In' nici un fel pricina acestei declaratii, contele dadea de veste ca se va razbuna pe printul Adolf oriunde II va intalni, fie singur, fie insotit, inarmat sau nu, ziua sau noaptea, In munti sau pe intinderea campiei. Printul asculta toate acestea lini~tit. Apoi se ridica, lua de pe jilt, unde se at1a, mantia de catifea captu~ita eu hermina, 0 arundi pe umerii solului, I~i destacu lantul de aur de 1a gat, 11petreeu pe gatul solului ~i raspunse, cu glas masurat ~i gray, ea Ii multurne~te pentru vestea pe care i-a adus-o. Solul parasi apoi castelul ~i Ie spuse, uimit, razboinicilor care 11insoteau, ca printul Adolf de Cleves prime~te declaratie de razboi exact ca 0 invitatie Ia petre cere. Adevarul este ca , sub aceasta Infatisare nepasatoare " printul aseUI1'>' dea mare ingrijorare. Ajunsese la varsta cand armura Incepe sa fie prea grea pentru umerii razboinicului. Nu avea nici un fiu, nici un nepot diruia sa-i incredinteze povara griji10r cele mari. Avea doar cativa prie!eni ~i spera ca, de~i traiau vremuri de mare tulburare cu totii, ehiar ~i Imparatul, va g~si Ia ei ajutor de nadejde. Trimise, dar, de veste la toti ace~ti seniori, eerand sa-i promita sprijin in razboiul ce se apropia. Apoi se grabi sa repare castelul acolo unde zidurile erau ruinate, ~i porunci sa se strang[l in camari merinde pentru multa vreme.

La randul lui, conte Ie de Ravenstein se preg[ltise In aceste opt zile s[11nceap[11upta impotriva du~manului S[lU. Asa se face di, intr-o buna zi, mai Inainte ca aliatii printul de Cleves sa-i' poata veni intr-ajutor, se auzi, de la un post de paza ~hemarea: "La arme!" Era glasullui Othon, care Hicea de paza pe ziduri ~i care zarise departe, pe linia orizontului, undeva langa ora~ul Nimegue, un nor de praf in mijlocul caruia sclipeau Iancile, coifurile ~i plato~ele, aidoma scanteilor intr-un nor de fum. Cu toate efl nu se a~teptase la un atac atflt de grabnic, printul era gata de lupta. Porunci sa se inchid[l poqile, sa se rid ice podurile mobile de deasupra santurilor cu apfl si isi orandui ostasii sus, pe metereze. Elena coboriin Japela contesei B~at;ix sa se roage.' Cand armata contelui de Ravenstein ajunse la numai a jumatate de leghe de castel, acela~i sol care mai venise a data la castel din partea st[lp,lnului S[lU,ca sa anunte declaratia de razboi, iesi din rflllduri, urmat de l!n trambita~, ~i se apropie de zidl~rile castelului. ' Odata ajun~i la poalele zidurilor, trambita~ul suna de trei ori _~i os !~Lrosti cu glas puternic provocarea conteluide Ravenstein: ~i anume ea '!:.intul sa~ oricine_altul, supus sau prieten al sau, ar voi sa lupte in locul lullmpotriv.':l eontelui, sa se infati~eze, trei zile la rand, in becare dimineata, pe campul ce des parte castelul de malurile fluviului, ~i-sa cel.!ra lupnnntre doi cavaleri; dupfl care, dadi nu-:.~iva respecta cuvantlll, va incepe lupta [ntre o~tenii celor doua tabere. Incheindu-~i solia pentru care venise, tanarul nobil se apropie si mai mult de intrare si tintui in lemnul portii, cu pumnalul, manusa cOI~telui. ' , In' loe de raspuns, print~1 arllllcfl manu~a lui din in[tltimea meterezuluiJ Apoi, cum ineepuse sa se intunece, o~tenii din cetate se pregatira de aparare, iar cei din afanl zidurilor se pregfltira sa asedieze castelu!' Othon, hind chemat de la postullui ~i yazand eft primejdia e aproape, cobori de pe metereze ~i intra in castel. In sinea lui, spera ca, trecand prin incaperile area~ilor ~i prin cele ale slujitorilor, va avea noroeul, a~a cum semaiintamplase.sa 0 zareasefl pe printesa Elena pe vreun cor idor. Atunci cand se intalneau, desi nu stia ca fusese vazuta de tanarul area~ dind ridicase bucla de par, zcimbe~ uneori, se ro~ea intodeauna. De multe ori gflsea cate un motiv ca Sfl se opreasca sa stea de vorbfl cu Othon. In zi'Ua aceea, era sarbatoare in sufletul lui ~i, dupa ee se despaqeall, se ascundea intr-un ungher mai retras al eastellllui, aseulta, din nou ~i din nou, in amintire, cuvintele tinerei caste lane ~i revedea, Inchizand ochii, zambetlll ei dulce ~i ro~eata feciorelniefl ce-i apflrea in obraji. De data asta, insa, a~teptarea lui fu zadarniefl. B[ltu toate coridoarele in lung ~i-n lat, i~i pironi privirea in toate ferestrele, dar n-o Intalni ~i nici n-o V[lZU. Se gandi apoi efl poate fata se dusese in capela castelului sa se roage, ~i cohori acolo. .

Bisericuta era pustie. Atunci, I~i zise Othon, nu poate fi dedit In capela conte ei Beatrix. Dar aceasHi capela, destinata numai familiei printului, se atla in alt colt al castelului si in ea slujitorii nu intrau dedit daca erau chemati. ~tiind ca incalea un obicei respectat cu severitat~ de mUlte generatii, Othon ~ovaia sa intre in capela contesei Beatrix. In cele din urma gandindu-se di primejdiile care ameninp castelul ar fi 0 scuza pentru purtarea lui, I~i lua inima-n dinti ~i se indrepta spre acest loc un de nadajduia s-o gaseasdi. Intra, si tragand usor perdeau din fata usii. 0 zari pe Elena ingenuncheata in fata altarului.' ' " Othon intra pentru prima oara In aceasta capelrl. Era un lrlca~ Intunecos ~i cucernic, unde lumina abia de patrundea, prin vitraliile colorate si unde sufletul se simtea Indemnat spre meditatie si rug[lciune. , In mica Incaper~ ardea 0 singura tOq[l; er;l atflrnat[l deasupra altarului ~i sub ea, pe perete, era Infati~ata, dupa 0 veche traditie, imaginea cavalerului purtat pe ape de 0 lebada. Aici, capul cavalerului era Inconjurat de 0 aureola stralucitoare, iar de eei doi staJpi ce Incadrau tabloul erau agatate, de () parte () spada, cu manerul si teaca din aur si, de cealalta parte, un corn de fildes Incrustat cu perle si rubine. Intre stalpi si deasupra tabloului, asa cum este si azi obiceiull~ Germania, era atan~at un scut,iar deasupr~ lui un coif. Erau chiar scutul si coiful care se vedeau In tablou si erau lesne de recunoscut caci, pe pan~a ca ~i pe otel, se vedea acela~i blazon: pe un fond auriu, 0 cruce Incoronata cu spini pe un munte verde. , ~pada, cornul, coiful ~i scutul erau, fara Indoiam, ale Cavalerului cu lebada, iar cavalerul fusese un luptator vestit de pe vremea celei dintai Cruciade. \ OTOOnse apropie cu pa~i u~ori de printesa. Ea se ruga In ~oapta In fata cavalerului ca si cum ar fi facut-o in fata lui lsus Cristos sau In fata unui martir, si tinea in mana un sirag de matanii de abanos Incrustate eu sidef, la capa'tui caruia atarna un' clopotel care nu scotea nici un sunet. La zgomotul pe care il facu Othon mi~cand un scaun, fata se Intoarse ~i, fara sa para deloc mirata ca el 0 urmare~te, II privi cu un zambet trist dar hlfll1d: - Vezi, spuse ea, fiecare din noi se poarta dupa suiletul pe care Dumnezeu I-a sad it in el. Tat[ll meu se pregate~te de lupt[l, ell ma rog. Dumneata nadajduiqti sa izbande~ti prin jertfe de sange, eu prin lacrimi ~i rug[lciuni. - ~i dirlli sfant Ii Inchini rllgaciuni? a Intrebfl Othon, 1l11pinsde curiozitatea pe care i-a insuflase vederea acestui chip de cavaler Inmti~at In piatra ~i In panza. E cumva Sfantul Mihail sau Sfantul Gheorghe? Spllne-mi numele lui, ca sa m[l rog ~i eu la acela~i sfant. - Nu e nici unul, nici altul, rasp LInse copila. E Rudolf de Alost. Pictorul a gre~it cand i-a facut aureola, dici cavalerul Rudolf de Alost a

fost martir al crestinatatii, nu sEant. - Totusi, 'contin~a Othon, te rogi lui ca si cum ar fi asezat In dreapta lui D~mnezeu. Cu ce te poate ajuta el? ' , - Cu 0 minune ca aceea pe care a facut-o pentru bunicul meu Intr-o Imprejurare aidoma. Dar vail mataniile contesei Beatrix nu mai spun astazi nimic nimanui iar glasul clopotelului blagoslovit nu-l va trezi pentru a doua oara pe cavalerul Rudolf din sfantullui mormant. - N u stiu ce sa cred, caci nu stiu despre ce minune vorbesti. - Nu ~uno~ti aceasta traditie' care s-a pastrat In neamul nostru din mosi-stramosi? , - N u cunosc mai mult decat ce am vazut aici: un cavaler care strabate Rinul Intr-o barca trasa de 0 lebada., Fara IndoiaIa, cavalerul Rudolf a scapat-o pe contesa Beatrix din vreo primejdie? - Dintr-o primejdie asemeni aceleia ce ne ameninta acum. A1tadata 0 sa-ti povestesc totul, adauga Elena, ridicandu- se sa pIece. - De ce nu acum'? grai Othon, facand un gest ca s-o opreasca. LocuI ~i Imprejurarile sunt cum nu se poate mai potrivite pentru 0 legenda razboinica si 0 traditie de familie Inaltatoare. - At'unci, ~e~i aici si asculta, ;aspunse fata, care de-abia a~tepta un prilej ca sa dimana cu 6th on. Othon clatina din cap, In semn ca nu a uitat deosebirea de rang dintre ei ~i ramase In picioare. - ~tii, zise fata, ea vestitul Godefroy de Bouillon era unchiul printesei Beatrix de Cleves, bunica noastra. - ~tiu, raspunse tanarul. - Dar nu ~tii ca printul Robert de Cleves, care se casatorise cu sora eroului brabanson, Godefroy de Bouillon, se hotarl sa-~i urmeze cumnatul In cruciade ~i, cu toate rugamintile fierbinti ale fiicei sale, Beatrix, se pregatea sa Indeplineasca aceasta misiune sfanta ... ...Cat era el de eucernie, Godefroy voi mai Intai sa-l faca sa-~i schimbe planul, caci, plecand spre Sfantul Mormant, Robert Iasa singura ~i fara sprijin pe singura lui copila, In varsta de abia paisprezece ani. Dar nimie nu-l putu opri pe batranul o~tean ~i la to ate dHe Ii spuneau altii, raspundea prin deviza Inserisa pe steagullui: "Prin voia lui Dumnezeu!" Se Invoisera ca, In drumul sau, Godefroy de Bouillon sa treaca sa-l ia pe eumnatul sau. Crueiatii aveau sa calatoreasca prin Germania ~i Ungaria ~i astfel Godefroy nu se Indeparta In nici un fel din eale. EI voia, de altfel, sa-si ia ram as-bun de la nepoata lui, Beatrix. Isi Iasa deei oastea, alcatuita din zece mii de caIareti si saptezeci de mii de 'pedestrasi, sub comanda fratilor lui, Eustatiu si B~u'douin, danduIe drept ajutor pe cavalerul Rudolf de Alost, pri~tenul sau, ~i cobori pe malurile Rinului de la Kaln la Cleves. N-o mai vazuse pe Beatrix de ~ase ani. In acest rastimp, se facuse 0

fata frumoasa, numai buna de maritat. Se vorbea pana hat-depane despre frumusetea ei care, dupa aceea, ani de zi1ea minunat 0 multime de 1ume, incat ~i azi, prin partea 10cu1ui,cand vrei sa vorbe~ti de acest dar minunat hanlzit femeii, oamenii spun: "Frumoasa ca prin~esa Beatrix". Godefroy incerca din nou sa-l convinga pe cumnatul sau sa nu se desparta de copila lui. Zadarnic. Printu11uase, zicea el, toate masurile ca sa-i insoteasca 1a razboi pe viitorii sHipani ai Ierusalimului. Un scutier, pe nume Gerard, vestit prin puterea ~i curajul sau ~i in care stapanul avea multa incredere, fusese ales ca s-o apere pe tanara printesa ~iprimi toate drepturi1e unui tutore. Godefroy, care, intr-o c1ipa de divina inspiratie, prooroci ca randuieli1e astea n-or sa aduca nimic bun, lasa nepoatei sale in dar mataniile pe care Ie tine am in mana cand ai intrat. Matanii1e astea fusesera aduse de la Sfantu1 Mormant chiar de catre Peter Sihastrul. Acesta atinsese mormantu1 Domnului nostru Isus si fusese binecuvantat de catre prea cucernicul preot pazitor al Sfantul~i Mormant. Peter Sihastrul daruise mataniile cava1eru1ui Godefroy de Bouillon ca pe un talisman sfant facator de minuni. Dandu-i mataniile nepoatei sale, Godefroy 0 incredinta ca, daca 0 va ameninta vreo primejdie, n-are decat sa spuna rugaciunea, cu inima curata ~ifierbinte, ~i atunci el va auzi, oriunde s-ar gasi, sunetu1 c10topelului ce atarna de matanii, chiar de va fi departe-departe, peste noua mari si noua tari. Beatrix' primi cu multa recuno~tinta pretiosul dar, a carui put ere minunata n-o cuno~teau decat ea, tatal ~i unchiul ei ~i ceru printu1ui ingaduinta sa c1adeasca 0 capeIa unde sa inchida intr-un scrin de marmura talismanu1 miracu10s. E de la sine inteles ca aceasta cerere i-a fost primita. Cruciatii au p1ecat. 0 inscriptie pe care 0 poti citi langa poarta castelu1ui ~i despre care se spune ca a fost sapata de mana lui Godefroy, arata ca ei au pomit in marea caIatorie pe data de 3 septembrie 1096. Au trecut prin Germania ~iprin Ungaria fara sa intampine primejdii, au atins hotarele Imperiului grec ~i,dupa ce ~i-au mai tras sufletul 0 vreme la Constantinopol, au intrat in Bithynia, in inima Asiei Mici. Se indreptau spre Niceea ~i n-aveau cum sa gre~easca drumu1, caci el era insemnat de oase1e 0~teni1or din cele doua armate care 1uptasera inaintea lor cu necredinciosii, cea dintai comandata de Peter Sihastrul, cea de-a doua de Gauthier-ee1-Sarac. Au ajuns langa Niceea. Cuno~ti ce s-a intamp1at la acest asediu. La al treilea asalt, printul Robert de Cleves a fost ucis. Cumplita veste avea sa ajunga abia dupa ~ase luni la urechea printesei Beatrix, care a imbracat ve~minte de doliu. Oastea cruciatilor ~i-a urmat apoi drumu1 spre miazazi, cu pretu1 unor ingrozitoare eforturi ~i suferinte. Ajun~i 1a capatu1 puterilor, de cate ori un ora~ se vedea in departare, cruciatii intrebau daca nu este, in

sfar~it, eetatea Ierusalimului, tinta ealatoriei lor razboiniee. Dupa 0 vreme, ealdura deveni atat de eople~itoare Incat, pe drum, Ie mureau cainii In zgarda ~i ~oimii In zbor. Se spune ca la un popas au murit nu mai putin de einei sute de oameni, din eauza ea nu aveau apa sa-~i astampere setea. Dumnezeu sa-i odihneasca. In eursul aeestui mars istovitor, In mintea neferieitilor crueiati reveneau, mai puterniee deeat' orieand, amintiri seumpe din loeurile ~atale, iar gandurile la eei de-aeasa Ii chinuiau fara ragaz. Lui Godefroy de Bouillon, Intristat amarnie de moartea cumnatului sau Robert de Cleves, amintirile nu-i dadeau pace. El Ii vorbea adesea tanarului sau prieten Robert de AIost despre frumoasa Iui nepoata, Beatrix. Era Incredintat ca fara Ingaduinta lui nu va Indrazni sa se gandeasca la mariti~ ~i nadajduia ea, daca expeditia aceea Insufletita de idealurile erestinatatii nu se va prelungi prea mdt, Intorcandu-se' acasa va putea s~ u'neasca' pentru veeie soarta viteazului Rudolf eu a frumoasei Beatrix. Ii vorbise de atatea ori ~i cu atata ealdura despre ea tanarului razboinic Incat acesta se Indragosti de printesa numai dupa descrierile ce i Ie facuse batranul o~tean. A~a se face ea, daca treeea vreo zi fara ea Godefroy sa-i vorbeasca lui Rudolf despre Beatrix, Ii vorbea despre ea Rudolf lui Godefroy. Oastea cre~tina ajunsese langa Antiohia. Dupa un asediu care a durat ~ase luni, ora~ul a fost cucerit. Dar, dupa atata mers sub soarele de foc, dupa setea chinuitoare din inima de~ertului, s-a ivit curand 0 alta primejdie ~i mai groaznica: foamea. Nu mai aveau cum sa ramana In acest oras la care ravnisera ca la un liman de Iiniste. Ierusalimul era acum nu do'ar tinta visata a calatoriei, ei si un port unde aveau sa-si ostoiasca foamea, setea si oboseala. Crueiatii au iesit din Antiohia cantand psalmuI: Domnul sa se scoale din morti sf dusma;zii lui sa se risipeasca si au mers spre sud, catre Ierusalim. In c~l~ din' urma, au zarit, de pe InaI{imile Emausului, Cetatea sfanta. Din noua sute de mii, cati erau cand plecasera, mai ramasesera abia patruzeei de mii. A doua zi Incepu Iupta. Au dat trei asalturi, fara nici un rezultat. AI treilea asalt tinea deja de trei zile, cand, In sfarsit, vineri 15 iuIie 1099, exact In ziua ~j'Ia ceasuI cand Isus fusese rastignit, doi oameni au ajuns pe creasta meterezelor. UnuI dintre cei doi luptatori cazu, rapus de du~mani. Celalalt ramase necIintit In picioare. CeI ram as In viata era Godefroy de Bouillon. CeI ucis era Rudolf de Alost, 10godnicuI Iui Beatrix. Visul de aur aiinvingatorului se stinsese. Godefroy de Bouillon a fost uns apoi rege, dar el nu Inceta nici 0 clip a de a fi soldat.

Cfmd se Intoarse dintr-o expeditie Impotriva sultanului din Darnase, emirul din Cezareea veni la el eu daruri si-i oferi fruete din Palestina. Dupa patru zile, la 18 iulie, anul 1100, Godefroy de Bouillon rnun. Dornnise ea rege, pe meleaguri straine, numai unsprezeee luni de zjle. Treeusera patru ani de cfmd pleease de-aeasa. Ceru, In ultirnele lui elipe, ea mormantul sa-i fie a~ezat alaturi de eel al Hlnarului sau pneten Rudolf de Alost. I s-a Indeplinit eu sfintenie ultima dorinta.

j-~,
""',

;. -~.!;...-,--:-,...~ ~-~.

~-

Cavalerul cu lebilda

De pe indep1irtateletaramuri rasantene saseau din cand in cand ve~ti negre. Iar doua dintre ele Intristara cum nu se mai poate sufletullui Beatrix: aflase rand pe rand de moartea printului de Cleves, tatal ei, apoi de moartea lui Rudolf de Alost, logodnicul ei, ~i, In cele din urma, de aceea a unchiului ei, Godefroy de Bouillon. Cea mai putin dureroasa dintre ele era vestea disparitiei tanarului Rudolf de Alost, pe care ea nu-l cunoscuse. Dar celeialte doua 0 zguduisera, caci prin ele devenise de doua ori orfana. Caci, pierzandu-I pe Godefroy de Bouillon, Beatrix simtea ca ~i-apierdut un al doilea tata. In scurt timp, 0 noua durere veni sa se adauge ceiorlaite. In cei cinci ani care se scursesera de Ia plecarea o~tenilor In cruciade ~ipana Ia moartea Iui Godefroy, Beatrix devenise tot mai frumoasa. Era 0 fata de nouasprezece ani plina de sensibilitate ~i bagase de seama ca scutierul caruia Ii fusese data In grija nu era de Ioc nepasator Ia sentimentele pe care ea Ie inspira tuturor acelor. care ii erau apropiati. Atata vreme cat ea mai avea un tutore dupa lege, Gerard I~izavorise dragostea In inima. Dar, de cum 0 vazu pe Beatrix orfana ~i fara de sprijin, se hotari sa-i spuna ca 0 iubqte. Beatrix primi aceasta marturisire asa cum se cuvenea s-o primeasca fiica unui print. Inainte de a-si dezvalui sentimentele ascunse, Gerard luase 0 hotartre importanta: El Ii declarase printesei ca ii ingaduie sa poarte doliu dupa tatal sau un an, dupa care Ii va cere sa-l ia de barbat. Se petrecuse 0 schimbare ciudata cu Gerard cel bland: slujitorul de mai ieri vorbea astazi ca un stapan. Beatrix era slaba, singura ~i fara nici un sprijin. Nu se mai a~tepta la nici un ajutor din parte a oamenilor. Se Increzuse In puterea lui Dumnezeu ~iDumnezeu ii trimisese, daca nu nadejdea, cel putin resemnarea. In aceea~i zi, Gerard porunci sa se ferece portile castelului ~i puse la fiecare din ele paza stra~nica, temandu-se ca Beatrix sa nu fuga. Precum ti-am spus, Beatrix cladise aceasta capeIa ca sa Inchida aici mataniile pe care i Ie daruise unchiul ei. Daca Godefroy ar mai fi trait, n-ar mai fi avut teama de nimic,

fiinddi inima ei era plina de credinta ~i unchiul ei Ii spusese ca, oriunde. s-ar afla, peste tari ~l mari, va auzi sunetul c1opotelului stant ~i-iva alerga Intr-ajutor. Dar, din nefericire, Godefroy murise ~i, la fiecare rugaciune, ..~lopotelul suna dar ea nu mai nadajduia sa-i vina de niciunde un
SpTlJlll.

A~a au trecut zile, apoi saptamani, apoi luni. Gerard statuse de veghe zi ~i noapte, astfel ca nimeni sa TIU ~tie unde se afla ascunsa Beatrix. De altfel, din cauza expeditiei la Sfantul Mormant, floarea nobilimii din Germania se caIatorise pe meleaguri fndepartate ~i mai ramasesera pe malurile Rinului doar doi sau trei cavaleri care ar fi cutezat sa ia apararea frumoasei sc1ave de neam malt. Caci puterea ~icurajullui Gerard erau cunoscute ~itemute. Se mai scurse un an. In cea din urma zi a lui, Beatrix, ca de obicei, I~ifilcea rugaciunea In zori; soarele stralucea pe cerul curat, ca ~i cum lumina ce cadea din Inalturi promitea tuturor pace ~ifericire. Copila ie~i in baleon ~i, de-aco10, privirea ei se Indrepta spre tarmul raului. In locul acela, Indeob~te pustiu, i se paru ca vede un punct mi~candu-se, dar, din pricina departarii, nu putea deslu~i ce anume este. Totu~i, de cum 11zarise, un glas misterios Ii ~opti ca 0 veste buna este aproape. Prive'l mai departe ~iill sufletul ei Incoltea 0 nadejde fara nume. I~i atintise privirea asupra acelui punct necunoscut cu atilta staruinta Incat din ochii ei curgeau lacrimi, mai mult de oboseala de cat de durere. Dar, iata, prin panza lacrimilor Incepu sa zareasca 0 barca. Dupa 0 vreme, vazu ca barca e trasa de 0 lebada alba ca neaua iar In ea un cavaler statea semet in picioare, la prova, cu fata spre ea, iar la pupa necheza un cal negru, inve~mantat in zale, pregatit de lupta. Pe masura ce barca se apropia, Beatrix putea deosebi ~i alte amanunte: lebada tragea barca cea mare cu lanturi de aur; cavalerul era inarmat pana-n dinti, dar coiful ~i scutul Ie tinea aIaturi de el; se putea lesne vedea ca era un tanar de douazeci si cinci-douazeci si sase de ani; chipullui era innegrit de aqita sudului, dar parul blond ~i carliontat ii trada originea germanica. Adancita fn contemplare, Beatrix nu observase ca meterezele se umplusera de soldati, atra~i ~i ei de acest spectacol nemaivazut. Fata era din ce in ce mai curioasa, constatand ca barca se indreapta direct spre castel. Cand ajunse la mal, cavaleruli~i puse coiful pe cap, lua scutul In mana stanga, sari pe mal, trase calul dupa el, sari in ~a ~i,facand lebedei un semn de bun-ramas cu dreapta, illainta spre castel, in vreme ce barca urca pe firul apei inapoi. Cand ajunse la cincizeci de pa~i de poarta principaIa, cavalerul apuca un corn de filde~ de la cingatoare ~i, apropiindu-l de buze, scoase trei sunete puternice ~iprelungi ca ~icum ar fi poruncit sa se faca tacere,

apoi striga, cu glas tunator: - Eu, soldat al Cerului ~i nobil pamantean, i1i poruncesc 1ie, Gerard, paznic al acestui castel, In numele legilor divine ~i omene~ti, sa renun1i la preten1iile tale asupra mainii prin1esei Beatrix, pe care 0 1ii Inchisa spre ocara nasterii si rangului ei, si sa parasesti neintarziat aceste locuri, in care ai intrat ca sI'ujitor ~iin care cutezi sa porunce~ti ca stapan. Trufie de neiertat, pentru care te voi pedepsi fara cru1are, prin lance ~i spada, secure ~i pumnal, dici asta e rasplata ce se cuvine unui uciga~ ~i unui nerecunoscator a~a cum e~ti tu; ceea ce voi dovedi, cu ajutorul lui Dumnezeu ~i a Sfintei Fecioare din Mont-Carmel! Drept pentru care, iata si manusa mea! , Atund cavalerul trase manu~a de pe dreapta sa ~i, cand 0 arunca, pe unul din degete se vazu lucind diamantul pe care cred di l-ai bagat de seama la mana tatalui meu si care e atat de valoros incat pretuieste cat jum[ltate din averea lui. ' , , Gerard, precum 1i-am spus, era viteaz ~i de nimeni n-avea teama. Drept orice raspuns, poarta principala a castelului se deschise; ie~i pe poarta mai Intai un paj care ridica manu~a, iar pu1in In urma lui, Gerard castelanul, calare, inve~mantat in armura de razboi. Cei doi dusmani nu si-au spus nici 0 yorba. Cavalerul ~ecunosc~t Isi cobori viziera peste fata. Gerard faeu la , , Cei doi luptatori I~i alesera fieeare locul sau de pornire, Intinsera Ianeile catre adversar ~i se napl1stira unul spre celalalt in galopul eailor. Gerard trecea drept unul dintre cei mai eutezatori ~i mai puternici luptatori din Germania. Purta 0 plato~a de zale lucrata de eel mai iscusit armurier din KOln. Varful Jancii lui fusese lnmuiat in sangele unui mistre1 ucis de caini, in clipa cand salbaticiunea se zvarcolea in ghearele mortii. , Si totusi, eand se Infruntara, laneea lui Gerard se franse ca 0 sureea izbindu-se de plato~a eavalerului necunoseut. In sehimb, lancea acestuia strapunse dintr-o singura loviturfl seutul, plato~a ~i inima du~manului. Gerard cazu din ~a, fulgerat parca, fara a mai apuca sa rosteasea un euvant, si isi dadu obstescul sfarsit fara impartasanie si fara sa mai aiba ragazul de ~ se cai pe~tru faptel~ lui mar~ave.' , Strainul se Intoarse cu fata spre Beatrix. Se aseza in genunchi si Ii mu11umi lui Dumnezeu ea il aju'tase sa-l doboare pe eel Rau. ' Lupta fusese atat de seurta ~i uimirea ee-i euprinsese pe privitori atat de pl1ternica, lncat o~tenii lui Gerard nici nu se gandisera, vazand ea stapanul lor cade, fara suflare, sa inchida poarta eastelului. Cavalerul intra pe poarta fara sa-l opreasea nimeni, des caleca, atarna fraul calului de un beIciug de fier ~i pa~i, semeh eatre seara eea mare. Cand puse piciorul pe eea dintai treapta, Beatrix se ivea pe cea mai de sus. Prin1esa venea In Intampinarea salvatorului ei.

- Castelul acesta e al dumitale, cavalere, zise ea, caci dumneata l-ai recucerit de la du~manul meu. Va fi pentru dumneata 0 locuin~a primitoare. Cu cat vei ramane mai mult timp aid, cu atat mai mare va fi recunostinta mea. -' Frumoasa prin~esa, Ii raspunse cavalerul, nu mie trebuie sa-mi mul~ume~ti, ci lui Dumnezeu, caci Dumnezeu m-a trimis sa-~i vin ill ajutor. Castelul acesta e lacasul stramosilor dumitale de aproape sase veacuri si as vrea sa ramana Inca zece veacuri urmasilor dumitale. ' , Beatrix ro~i, caei era, deoeamdata, eel di~ urma vlastar al acestui neam falnie. Cavalerul primi sa fie oaspetele eastelului. Era tanar. Era frumos. Beatrix era singura ~i stapana pe inima ei. Dupa trei luni, cei doi tineri bagara de seama ca Intre ei exista, din partea unuia ceva mai mult decat 0 prietenie ~i, din partea celuilalt, mai mult deeat reeunostinta. intr-o buna' zi, , manat de 0 porn ire de nelnvins, cavalerul I~i desehise inima ~i Ii vorbi despre dragoste. De~i nu pretinsese ca ar avea nici titluri, nici avere, pare a totu~i nascut Intr-o familie nobila. Beatrix, bogata pentru amandoi, fericita ca poate face eeva pentru acela care 0 salvase de la 0 soarta trista, Ii oferi, odata cu mana ei, micul regat pe care 11pastrase dand dovada de mult euraj. CavAalerul i se prosterna la picioare. Printesa voi sa-l ridice. - Iti cer iertare, printesa, spuse cavalerul, am nevoie de mgaduinta dumitale ca sa vorbesc ~ivoi ramane astfel pana mi-o vei da. - Vorbe~te, raspunse Beatrix. Te ascult. Sunt gata sa ma supun tie, ca ~i cum ai fi de pe acum stapanul ~i domnul meu. 0 sa ti se para dud at, tara Indoiala, zise cavalerul, ca, at1andu-ma la un pas de ferieire, Indraznesc sa mai pun 0 conditie. - Spune-mi, cavalere, care e aceasta conditie ~i ea va fi aceeptata. - Doresc sa nu ma Intrebi niciodata de numele meu, nici de un de vin, nici de unde am aflat de primejdia ce te ameninta. Daca mi-o vei cere totu~i, fiinddi te iubesc, nu voi avea eurajul sa-ti ascund nimic ~i, din c1ipa In care vei ~ti totul, nu voi mai putea ramane alaturi de dumneata ~i yom fi despartiti pentru totdeauna. Aceasta lege mi-a fost impusa de puterea ce m-a calauzit prin munti, peste campii ~i ape, In lunga calatorie ce am facut-o ca sa ajung pana aid. . - Ce-mi pasa mie de numele tau? Ce-mi pasa de undevii? Ce-mi pas a cine ti-a spus ca sunt In primejdie? 0 sa uit trecutul ca sa pot trai viitoruL Numele tau ti-l dau eu, acum, ~i el va fi Cavalerul cu lebada. Vii dintr-un tinut binecuvfmtat si Dumnezeu te-a trimis. Nu voiesc sa stiu mai mult.' Primeste mana mea. ' Fericit, ca~alerul Ii saruta mana ~i, dupa 0 luna., preotul Ii unea pe cei doi tineri cu legamantul casatoriei, In aceea~i capela unde Beatrix, temandu-se de Gerard, se rugase pIangand un an mcheiat. Cerul binecu-

vanta unirea lor. In trei ani de zile, Beatrix nascu pe rand trei baieti, care au fost botezati Robert, Godefroy ~i Rudolf. Au mai venit apoi trei ani, in care cei doi tineri soti au fost fericiti si s-au inteles de minune. Iar fericirea lor pareaAca tine de cu totul alt~ l~me decat de cea pamanteasca. Intr-o bun a zi, micul Robert 0 intreba pe Beatrix: - Mama, cum 11 cheama pe tatal meu? - De ce vrei sa stii asta? tresari printesa Beatrix. - Fiindca m-a hItrebat ~i pe mine fi~l baronului d'Asperen. - Numele sau este Cavalerul cu lebada si nu mai are alt nume in afara de acesta. ' Copilul se multumi cu raspunsul primit ~i pleca sa se joace cu alti copii de seama lui. Mai trecu un an. Cei doi soti, chiar daca nu mai traiau fericirea de dinainte, se simteau stapaniti de' acea stare de pace ~i multumire care veste~Ateintelegerea dintre sufletele nobile ~i curate. Intr-o bun a zi, micul Godefroy 0 intreba pe printesa Beatrix: - Mama, cand a sosit aici, intr-o barca trasa de 0 lebada, de pe ce taramuri venea tatal meu? - De ce ma intrebi? raspunse mama lui oftand. - M-a intrebat ~i pe mine fiul contelui de Megen. - Venea dintr-o tara indepartata ~i necunoscuta, zise printesa. Asta e tot ce stiu. Copilul se multumi cu acest raspuns ~i pleca sa se joace mai departe cu nepasarea si nevinovatia varstei lui, pe tarmul Rinului. A mai trec~t un an, in timpul caruia c~lValerul 0 surprinse adesea pe BeFtrix pierduta in visuri nedeslu~ite, cu 0 nelini~te ciudata pe chip. Intr-o buna zi, micul Rudolf 0 intreba pe printesa Beatrix: - Mama, cine i-a spus tatalui meu ca ai nevoie de ajutor, dnd a venirpe apele Rinului ca sa te scape de Gerard eel crud? - De ce vrei sa afli asta? zise Beatrix cu lacrimi in ochi. - Baiatul margrafului de Gorkum m-a intrebat. - Dumnezeu I-a vestit ~i I-a trimis, fiule, Dumnezeu, care ii vede pe cei ce sufera ~i Ie trimite pe ingerii Sai intr-ajutorul eel or napastuiti. Copilul nu mai intreba nimic. Fusesera obi~nuiti sa-l priveasca pe Dumnezeu ca pe un tata; nu se mira, deci, ca un tata face pentru copilul sau ceea ce Dumnezeu face pentru mama lui. Dar principesa Beatrix intelegea lucrurile in alt fel. Ea se gandise ca cea dintai comoara a copiilor era numele tatalui lor. Iar ace~ti trei copii nu primisera de la tatal lor nume. I~i inchipuia ca intrebarile ce i Ie pusesera ei copiii i Ie vor pune ~i altii ~i ca nu va putea raspunde nimanui ceea ce Ie raspunsese copiilor. De aceea, cazu prada unei mahniri adanci, tara leac. Se hotari ca, orice s-ar intampla, sa-i smulga barbatului ei taina pe care ii tagaduise ca nu va incerca niciodata sa 0 at1e.

f=avalerulli citi mahrurea in priviri ~i-i ghici pricina. In cateva randuri, vazand cat de nefericita este Beatrix, fu ese gata sa-i spuna tot, dar de fiecare data 11oprea gandulingrozitor ca aceasta spovedanie va fi urmata de 0 despartire ve~nica. Intr-o zi, Beatrix nu se mai putu stapani, 11diuta pe s0tul au ~i cazand in genunchi, 11implora, in numele copiilor, sa-i spuna cine este de unde a venit si cine 11trimisese. Cavalerul pali. Era galben ca un om pe patul moqii. Sarumnd-o pe frunte, cavalerul murmura, oftand: - Vai, ma a~teptam sa vina ~i clipa asta! Asta-seara iti voi spune totuI, iubita mea sotie.

MiIrturisirea

obara amurgul pe (armurile Rinului. Spre !ase ceasuri, cava lerul si sotia lui se asezara In balcon. Beatrix parea nedumerita si 11 priyea Ind~renita, tara a ~pune 0 yorba. Cayalerul era trist. ' Amandoi ramasera tacu1i 0 Yreme. Priyirile lor se indreptau, tara s{l-~idea seama, spre locul un de se iYise cayalerulln ziua luptei hotarlto are cu Gerard. Si tinerei femei i se nazari ca, si acum, In acelasi loc, rasare un punct mi~cator. Beatrix tresari. CaYaIer~l ofta. ' senza1ie ciudata pe care 0 traiau amandoi in aeeea~i cIipa Ii facu sa se priYeasca. Ochii barbatului erau umezi ~i dezvaluiau 0 durere atat de adanca Incat Beatrix nu putu s-o Indure ~i cazu In genunehi. - 0, nu, te rag, nu, dragul meu! exclama ea. Nu spune nici un euyant, daca trebuie sa pIatim a~a de scump. Uita ce 1i-am eerut. Chiar dear fi sa nu lasi un nume eopiilor, yor fi yiteji ca tatallor si Isi yor face ei singuri unul. ' , , - Asculta-ma, Beatrix, raspunse cayalerul, toate acestea au fost hotarlte de Dumnezeu ~i, fiindca el a Ingaduit ca tu sa-mi ceri ceea ce mi-ai cerut, Inseamna di totul s-a sfar~it. Am petrecut noua ani langa tine. Noua ani am trait 0 fericire pe care nimeni n-a cunoseut-o Inca, 0 fericire ce n-a fost data muritorilor pana acum. Sa mul1umim amfmdoi lui Dumnezeu si ia aminte la ce am sa-ti spun. - N u; nu spune nici un CUyant! striga Beatrix. Nici un CUyant, [0gu-te. CayalerulIntinse mana spre punctul care se deslu~ea tot mai Iamurit si Beatrix recunoscu barca trasa de 0 lebada. , - Vezi bine ea e zadarnic, ofta barbatul. Asculta dar ceea ce doreai de mult sa stii. Trebuie sa-ti raspund la Intrebare. Hohotind'de plans, Beatrix I~i Iasa capul, Indurerata, pe genunchii cavalerului. Aeesta 0 privi cu 0 triste1e nesfar~ita, cu 0 dragoste nemarginita ~i, punandu-i mana pe umar, zise: - Sunt tovara~ul de arme al tatalui tau, Robert de Cleves ~i prietenul unchiului tau Godefray de Bouillon. Sunt contele Rudolf de Alost, mort la asediul Ierusalimului.

Beatrix scoase un tipat, ridica fruntea-i palida ~i atinti asupra lui 0 privire ratacita. Ar fi vrut sa vorbeasca, dar nu putu bolborosi deeM sunete nedeslu~ite, de parca ar fi vorbit In somn. - Da, sunt Rudolf de Alost, repeta cavalerul. Pare de neerezut, dar ia aminte, Beatrix, ca domnul nostru Isus a facut pentru mine 0 minune, aidoma celei ce 0 facuse pe vremuri pentru copila lui lair ,i pentru fratele Magdalenei. - Ah, Doamne, Doamne! striga Beatrix Ingenunchind eeea ce spui nu poate fi adevarat. - Te credeam mai credincioasa, Beatrix, raspunse cavalerul. - Esti Intr-adevar Rudolf de Alost'? murmura printesa. - El Insusi. Precum bine stii, Godefroy Imi lasase'mie si celor doi frati ai lui comanda armatei ca 'sa vina sa-l gaseasca pe tatal'tau. Cand s-a Intors In rfmdurile noastre, era asa de fermecat de frumusetea ta fara seaman Incat tot drumul n-a vorbit decat des pre tine. Godefroy ne iubea deopotriva: pe tine ca pe fata lui, iar pe mine ca pe fratele lui. ~a se face ca, de cum te-a vazut, n-a mai avut decal un gand: sa ne uneasca pentru totdeauna. Aveam pe-atunci douazeci de ani ~i un suflet neprihanit ea al unei fecioare. Mi te-a 'infati~:mtastfel 'ineat inima mea s-a aprins, si In eurand te iubeam ea si cum t~~as fi cunoseut din copilarie. jnteleg~rea no astra era atat de p~rfecta ca ~l Imi spunea de peAatunei nepoate ... Tatal tau a murit In lupta. L-am plans ca pe tatal meu. In clipa mortii mi-a dat binecuvantarea lui si m-a asigurat ea nimic din ceea ce fagaduise nu se va schimba. ' De atunci, m-am gfmdit la tine ca la logodnica mea. De~i chipul tau dimanea neeunoscut, Imi era gandul numai la tine. N umele tau revenea In toate rugaciunile mele. Am ajuns la zidurile Ierusalimului. Trei asalturi ale noastre au fost respinse de aparatorii cetatii. Cel de-al treilea asalt a tinut nu mai putin de ~aizeei de eeasuri. Nici unuia dintre noi nu-i treeea prin gand sa renunte la asediu: ne puteam lipsi de orice, dar Cetatea Smnta trebuia s-o cucerim neaparat, caci pentru asta batusem atata cale. Godefroy hotarJ: sa dam al patrulea atac. Mergeam calare, alaturi de el, In fruntea unei coloane. Am ajuns la ziduri. Am sprijinit doua scari pe metereze ~i am urcat amandoi, umar la umar. In cele din urma am ajuns pe eulme. Am Intins bratul sa ma agat de un colt al erenelului zidului. Am vazut sclipind 0 lance, m-a fulgerat In piept; urma 0 durere ascutita, apoi un fior de gheta Imi treeu prin tot corpul. Am rostit numele tau drag ~i am eazut pe spate, de la Inaltime, fara sa mai vad nimic. Murisem. Nu stiu cat timp am Incremenit In acest somn al mortii. Intr-un tarziu, am siintit ca 0 mana ma zgaltaie de umar. Crezui ea venit ziua lui Iosafat. Un deget Imi atinse pleoapele. Am deschis ochii. Eram culcat

intr-un mormant a dirui lespede se ridica ~i, in fata mea, in -picioare, am vazut un om. L-am recunoscut cu greu pe Godefroy, caci purta 0 man tie de purpura pe umeri ~i 0 coroana pe cap, iar in jurul fruntii lui stralucea o aureola. Se apleca spre mine, imi sufla peste gura ~iam simtit ca in pieptul meu patrunde din nou suflul vietii. Ma simteam inca legat de mormant cu lanturi de fier. Am vrut"sa vo~besc, dar buzele mi se miscau tara :;a pot rosti ~n cuvant. ' - Treze~te-te, Rudolf, este voia lui Dumnezeu, zise Godefroy, ~i asculti'i ce vreau sa-ti spun. Am facut atunci 0 sfortare supraomeneasca, in care s-au reunit toate puterile abia nascande ale noii mele vieti ~i am rostit numele tau. - De ea am venit sa-ti vorbesc, imi spuse Godefroy. - Dar, spune-mi, il intrerupse Beatrix, Godefroy nu murise? - Ba da, raspunse Rudolf, ~i iata ce se intamplase. Godefroy murise otravit ~i, cu ultima suflare ceruse ca trupul sau sa se odihneasca langa al meu. Dorinta lui a fost indeplinita. A fost inmormantat in ve~mintele regale. Iar mantiei de purpura ~i diademei Dumnezeu Ii adaugase aureola celor preafericiti. Godefroy imi povesti toate cele intamplate dupa moartea mea, n-aveam cum Ie ~ti. - Si Beatrix? I-am intrebat eu. - Asculta-ma bine, imi raspunse Godefroy. Dormeam, ca ~i tine, in mormant, a~teptand clip a Judeca.tii, cand mi se paru ca., incet-incet, ca si cum m-as fi desteptat dintr-un somn adanc, reveneam la viata. Cel dintai simt ca;e se trezi fu auzul. Mi se paru ca aud sunetul unui ~lopotel ~i, pe masura ce viata punea stapanire pe mine, sunetul devenea tot mai deslu~it. Curand, am recunoscut sunetul clopotelului ce i-I daruisem lui Beatrix. Mi-am adus aminte imediat de vraja mataniilor aduse de Peter SihastruI. Asta insemna ca Beatrix era in mare primejdie ~i ca Domnul ingaduise ca sunetul clopotelului smnt sa patrunda in bezna mormantului meu si sa ma smulga din bratele mortii. Am deschis ochii. Era noapte. Ma cuprinse 0 spaima necunos~uta. FiiiJdca n-aveam cuno~tinta de vremea ce trecuse, am crezut ca am fost inmormantat de viu. Dar, in clipa urmatoare, un iz de tamaie imbalsama cavouI. Doi ingeri dadura la 0 parte lespedea de pe mormantul meu, ~i I-am zarit pe Crist alaturi de Sfanta lui mama, pe un tron de nori. Am vrut sa ma prostern in fata lor, dar n-am putut sa fac nici 0 mi~care.Am simtit, deodata, ca se desfac zagazurile vorbirii ~i am strigat: - Doamne! Doamne! Numele tau fie binecuvantat! Crist insu~i mi se adresa ~i cuvintele lui au ajuns pana la mine blande ca un cantec: - Godefroy, nobilul ~i cucernicul meu slujitor, nu auzi nimic? - Vai, Stapane, i-am raspuns, aud sunetul clopotelu1ui smnt care ma vesteste ca aceea al carei tata si-a dat viata pentru tine, a1 carei 10godnic ~i~a dat viata pentru tine ~i ~l carei un~hi ~i-a dat viata pentru ti-

ne, se afla In aceste clipe In primejdie ~inu are alt sprijin dedit pe Tine. - ~i atunci, ce pot face pentru tine? zise Christ. Sunt Dumnezeul care I~iraspIate~te credincio~ii, cere-mi ce dore~ti ~ice Imi vei cere Iti voi
da.

- 0, Stapane! am raspuns, nu vreau sa cer nimic pentru mine, caci pentru mine ai facut mai mult decat pentru oricare altul. M-ai ales sa fiu capetenia cruciatilor, sa scap Ora~ul Stant de la pieire. Mi-ai destin at coroana de aur acolo unde Tu ai purtat cununa de spini ~i te-ai milostivit Iasandu-ma sa mor spre slava numelui Tau. Nu am nimic sa-ti cer pentru mine, Stapane, mai ales acum, cand ochii mei au contemplat divinitatea Ta In eternitate. Dar daca a~ Indrazni sa te rog pentru altul... - Nu ti-am spus ca ceea ce-mi vei cere Iti voi da, de vreme ce ai crezut In cuvantul meu dupa moarte? - Ei bine, Stapane, i-am raspuns, Tu, care cite~ti cel mai bine In inima omeneasca, ~tii cu cata parere de rau am simtit ca mi se smulge viata. Timp de patru ani am nutrit 0 nadejde ce Imi umplea inima de fericire: aceea de a-I uni pe tanarul pe care 11iubeam ca pe un frate mai mic cu aceea pe care am iubit-o ca pe 0 fiica. Moartea i-a despartit. Rudolf de Alost a murit pentru Tine. Te implor, Stapane, da-i Inapoi zilele pe care trebuia sa Ie traiasca ~iIngaduie-i sa mearga In ajutorullogodnicei lui pe care 0 ameninta 0 mare primejdie, caci, dupa sunetul clopotelului, care nu se mai sfar~e~te, Inteleg di ea se roaga Intruna. - Fie precum voie~ti, zise Qthon: Rudolf de Alost se ~vascula din morti ~i va purcede neIntarziat In ajutorul logodnicei sale. 11las sa iasa din mormant pana In ziua cand sotia lui va afla cine este, de unde vine ~i cine I-a trimis. Aceste trei lucruri vor fi semnul dupa care va ~ti ca I-am rechemat. - Doamne! Doamne! am strigat eu, numele tau sa fie In veci binecuvantat. N-am rostit bine aceste cuvinte di un nor de praf se pOgorI Intre noi ~i preastanta vedenie pieri. Atunci m-am ridicat din mormant ~i am venit Ia mormantul tau. Ti-am pus mana pe umar sa te trezesc din morti. Ti-am atins pleoapele si ti-am redat graiul si viata ... , ...~i acum, Rudoif de Alost, ridica-te '~iumbIa, caci asta e vointa lui Christos: sa porne~ti neintarziat In ajutorul logodnicei tale ~i sa ramai langa ea pan a In ziua cand ea te va Intreba cine e~ti, de unde vii ~i cine te-a trimis. Nu spusese bine Godefroy aceste cuvinte ~isimtii ca se rup lanturiIe ce ma legau de mormant. M-am mi~cat; eram plin de viata exact ca Inainte de-a primi de la du~man lovitura de moarte; fiindca ma Inve~mantasera In plato~a, eram gata de lupta; Imi lipsea doar spada, pierduta pe metereze, In valtoarea luptei, ~ipe care, de buna seam a, n-o mai gasisera. Vflzand asta, Godefroy ma Incinse cu spada lui de aur bfltutfl In

diamante, imi atarna de gat cornul de care se slujea la nevoie in valtoarea luptei ~i-mi petrecu pe deget inelul pe care i-I dad use imparatul Alexis Comnenul. Apoi, m[l imbrati~a ~iimi spuse: - Frate, Dumnezeu ma cheama iar la el. A~aza lespedea morrnantului peste mine ~i pleaca degraba, tara a zabovi, sa 0 salvezi pe Beatrix. Zicand acestea, se culdi in mormant, inchise ochii si murrnura pentru a treia oara: ' - Doarnne! Doamne! Fie-ti numele binecuvantat! M-am pIe cat sa-l rnai sarut,'dar adormise intru Domnul. Am Iasat sa cada deasupra lui lespedea pe care 0 vointa divina 0 ridicase. Am ingenuncheat la altar, mi-am tacut rugaciunea ~i, fara sa mai stall PAe ganduri, m-am hot[lrlt sa-ti vin in ajutor. In curtea bisericii am gasit un cal inve~mantat in zale. 0 lance era sprijinita langa zid. Am fost incredintat ca pe mine ma a~teptau. Am apucat lancea, am sarit in ~a ~i, gandindu-ma ca Domnul ii harazise animalului grija de a ma conduce, dandu-i frau liber, am Iasat calul sa-~i urmeze drumul. Am st!abatut Siria, Capadocia, Turcia, Tracia, Dalmatia, Halia ~i Germania. In sffi.r~it,dupa un an ~i 0 zi de caIatorie, am ajuns pe tarmul Rinului. Aiei, am gasit pregatita 0 barca trasa de-o lebada cu un lant cu totul si cu totul din aur. Am urcat in barca 5i lebada m-a adus in fata castelului. " Restul 1Istii. - Vail striga Beatrix, iata lebada ~i barca oprindu-se in acela~i loc unde s-au oprit atunci. Vai mie, caci de data asta au venit ca sa te ia. Rudolf, Rudolf, iarta-ma! - Nu am a-ti ierta ceva, Beatrix, spuse bland Rudolf ~i 0 saruta. S-a implinit sorocul. Dumnezeu ma cheama, asta e tot. Sa-i multumim pentru cei noua ani de fericire ce ni i-a daruit si sa-i cerem altii asemeni pentru atunci cand ne yom relntaIni in paradis.' , Apoi, cavalel:ul ii chema la el pe cei trei baieti, care se jucau in livada. Ei venira iute. II saruta mai intfli pe Robert, cel mai mare, ii dadu pavaza si spada si 1I numi urmasul lui si mostenitorul castelului si al pama~turilar din jurul lui. II san;ta apoi 'pe Godefroy, cel de-al doil~a, ii dadu cornu I si-i lasa drept mostenire comitatul Lowen. La urma, 1Isaruta pe Rudolf: eel de-al treilea,' ~i ii darui inelul ~i comitatul Messe. Dupa ce 0 stranse in brate pe Beatrix pentru cea din urrna oara, ii parunci sa nu-l urmeze ~i ii indemna pe copii sa 0 mangaie pe mama lor, pe care 0 vedeau plangand Hira sa inteleaga de ceo Cobori in curte, unde 1Ia~tepta calul in~euat, strabatu livada, intorcand capul spre c~stel la fiecare pas, urca in barca ~i lua drumul inapoi in susul Rinului. In curand pieri, inghitit de umbrele tot mai de5e ale noptii care se Iasa din inalturi.

De atunci ~i pfma In clip a moqii sale, printesa Beatrix se opri In fiecare zi, la orele asfintitului, In bakon, dar nu mai vazu niciodata nici barca, nici lebada, nicicavalerul... - Iar eu venisem aiei sa ma rog lui Rudolf de Alost eel viteaz, I~i Incheie printesa Elena povestea ei, ca sa-l roage el pe Dumnezeu sa faea pentru mine 0 minune ea aeeea pe care, la eeas de mare cumpana, a facut-o pentru printesa Beatrix. - Amin! spuse Othon zambind.

e luptil pe viatil si pe moarte , ,

ontele de Ravenstein i!i pnuse fiigiiduiala. in zon, putea fi vazut flutunlnd steagul in fata cortului sau, in inima campiei ce despartea fluviul de castel. La intra rea acestui cort era atarnat scutul, pe care se vedea lucind in soare blazonul contelui: un leu de aur urcand a stanca de argint. '"L~stimpuri, un tnlmbita~, care pornea de la cart ~i se intorcea rand pe rand spre cele patru parti ale zarii, facea sa se auda a melodie menita sa anunte pregatirea lupteL! Ziua trecu fara ca cineva sa fi raspuns provocarii contelui de Ravenstein. Caci, dupa cum am spus, prietenii, aliatii sau rudele printului de Adolf de Cleves fusesera in~tiintati prea tarziu s~u erau, poate, ocupati cu vreo treaba importanta pentru ei sau pentru Imparat. A~a se face ca nu se ivea nici un adversar pentrul trufa~ul conte. Batranul arca~ se plimba, ros de nelini~te, pe metereze. Elena, prosternata in capela principesei Beatrix, i~i trecea timpul inaltand rugi fierbinti. Othon facu prinsoare cu tovarasii lui ca va nimeri, cu trei sageti la rand, leul de aur de pe blazonul contelui de Ravenstein. HermaniI pierise fara urma; la apelul de dimineata nu raspunsese ~i nimeni nu ~tia de soarta lui. Noaptea veni fara sa aduca a schimbare. Elena nu cuteza sa ridice privirea spre tatal ei. Inte]esese acum ce urmari ingrozitoare avea faptul ca nu acceptase sa fie sotia contelui de Ravenstein. Pe deasupra, cum raspunsul ei fusese cat se poate de grabnic ~i de nea~teptat, ea tremura de teama ca nu cumva batranul print sa n-o intrebe care fusese pricina refuzului ei. Se ivira zorii, anuntand a zi la fel de trista ~i plina de primejdii ca aceea care trecuse. ~i, odata cu ziua care incepea, pornira sa-~i vesteasca provocarea, cu ~i mai mare ison, trambitele contelui de Ravenstein. Printu] urea din rand in cand pe metereze, scrutand orizontul spre cele patru zari, la fel ca trambita~ii du~manului sau; se jura ca-n tineretea lui a~a ceva nu se intampla fara ca zece cavaleri sa nu vina sa apere a cauza sfanta ca aceasta. Elena nu parasea capela printesei Beatrix.
A

In mijlocul agitatiei tuturor, Othon parea cat se poate de lini~tit, dar pierdut in gandurile lui, de nimeni cunoscute. Hermann nu se ivise inca. ~i cea de-a doua noapte trecu la fel, plina de nelini~te. A doua zi avea sa fie si cea din urma. Daca nimeni nu mdraznea sa-l infrunte pe conte, avea sa Inceapa asaltul asupra ceHi.tii,~i lupta pe viata si pe moarte dintre asediati si asediatori avea sa-i coste viata pe sute de oameni, care urmau sa pla'teasca astfel nazurile unei copi1e~ Cand cele dintai raze ale soarelui au strapuns matasea diafana a cerului cu sulitele lor, Elena, care-~i petrecuse noaptea pIangand ~i rugandu-se in capela, era hotarita sa se jertfeasca sple a pune capat, cat mai era timp, du~maniei dintre cele doua tabere. In timp ce strabatea curtea interioara a castelului ca sa ajunga la tatal ei, care se afla fn sala de scrima, ea afIa ca la apelul de dimineata lipsise ~i Othon ~i ca toti erau convin~i ca el parasise castelul, urmandu-l pe Hermann. Aceasta veste a fost ca 0 lovitura de maciuca pentru Elena: Othon sa-l paraseaca pe tatal ei, sa fuga tocmai atunci cand ajutorul fiecarui ostean, si mai ales al unuia atat de Indemanatic ca el, era atat de tr'ebuindos pentru apararea castelului, iata 0 fapta pe care nu ~i-o putus~ Inchipui. II gasi pe tatal ei, printul, Inarmandu-se. Incercatul razboinic i~i adusese aminte de tineretea lui apriga ~i,nadajduind ca Dumnezeu II va reda puterea de odinioara, se hotarise sa-l Infrunte el Insu~i pe contele de Ravenstein, spre a-~iscapa supu~ii de un razboi sangeros. Elena pricepu pe loc la ce nenorocire putea duce hotarirea printului. Cazu la picioarele lui, cu ochii InIacrimati, strigand ca e gata a primi sa fie sotia contelui. Dar, spunand aceste vorbe, se simtea atata durere In glasul ei ~i atatea lacrimi curgeau din ochii ei, Incat printul mtelese ca e mult mai Intelept din partea lui sa moara decat sa-~i vada fiica s!:Iferind,pana la sfar~itul zilelor lui. In clipa In care printullua mana fetei sale, cerandu-i sa se ridice ~i o stranse cu mult drag la piept, se auzi iara~i chemarea trambitei dinspre tabara contelui de Ravenstein. Tatal ~i fiica tresarira, cuprin~i de negre presimtiri. o Hicere de moarte urma acestui semnal razboinic. Dar, de asta data, lini~tea nu dura mult. Un sunet prelung de corn raspunse din departare la chemarea trambitei. Printul ~i printesa Elena au tresarit din nou, dar de bucurie. Au urcat degraba, amandoi, in balconul printesei Beatrix, ca sa vada dincotro venea acest ajutor nea~teptat. Privirile tuturor erau indreptate Intr-acolo, iar multi, cuprin~i de entuziasm, i~i intindeau bratele in direqia de unde se ivise aparatorul, nesperat, al cetatii. Un cavaler Inarmat pana-n dinti, cu fata ascunsa de viziera, cobora pe apele maiestuoase ale Rinului Intr-o barca, avand aIaturi pe scutierul sau,
A

Inarmat ~i el. Calul sau, pregatit de lupta, statea la prora ~i raspundea prin nechezaturi puternice chemarii razboinice a trambitei. Pe masura ce se apropia, se putea zari, zugravit pe scutul atarnat la oblanc, blazonul cavalerului, iar, pe acesta, 0 lebada de argint. Elena era tare nedumerita: oare Rudolf de Alost Ii auzise rugaciunea? Un aparator trimis din alta lume putea reinnoi minunea de necrezut pe care Dumnezeu 0 facuse doaro singura data, Intru salvarea printesei Beatrix? Gricare ar fi fost explicatia, barca se apropia, tot mai mult, urmariai de privirile uimite ale celor de pe mal. Trase la tarm, In locul unde se oprise, cu doua veacuri In urma, contele Rudolf de Alost. Cavalerul necunoscut sari pe mal, apuca de darlogi calul, care 11 urma supus, sari In ~a ~i,In timp ce scutierul ramase In barca, se duse sa-i salute pe printul Adolf ~i pe printesa Elena; apoi, mergand drept catre cortul contelui de Ravenstein, lovi In scut eu lancea. Gestullui Insemna ca e gata de lupta. Scutierul contelui de Ravenstein iesi din cort si cerceta atent armeIe necunoscutului. Acesta avea 0 lance In mana, 0 spada la brau ~i 0 secure legata la ~a; mai purta la gat un pumnal mic, ce se numea "pumnal de multumire". Dupa care, scutierul intra iarasi In cort. c'avalerul, dupa ee mai saluta 0 data pe' acei In ajutorul carora venise, aduna In jurul sau numarul de o~teni ce se cuvenea sa-l Insoteasca pe campul de lupta, apoi, oprindu-se la 0 suta de pa~i In fata cortului, I~i a~tepta adversarul. ~teptarea n-a durat mult. Contele era gata Inarmat, astfel ca nu avea deeat sa-~i puna coiful pe cap ca sa poata intra In lupta. Ie~i din cort. I se aduse calul ~isari In ~a cu asemenea avant Incat toti privitorii au putut Intelege ca dore~te ca lupta sa Inceapa cat mai repede. Totu~i, oricat de grabit era, arunca 0 privire asupra du~manului, Incercand sa recunoasca, dupa vreun semn heraldic, cu cine are de-a face. Cavalerul purta pe coif, drept semn distinctiv, 0 coroana de aur ce reprezenta 0 ramura de frunze de vita, ceea ce dadea de Inteles ca purtatorul ei este print sau fiu de print. S-au scurs cateva clipe In tacere. Cei doi luptatori I~ipregateau armele. Privitorii Ii masurau din ochi pe amandoi, stand Intr-o a~teptare Incordata. Conte Ie de Ravenstein, la cei treizeci sau treizeci ~i cinci de ani ai lui, In toata puterea barbatiei sale, semet pe calul sau roib, parea sa fie chiar Intruchiparea foqei. Ajungea numai sa-l prive~ti ca sa-ti dai seama ca e lafel de greu sa-l clinte~ti din ~ape cat de greu este sa smulgi un stejar dilLradacina. Cavalerul necunoscut, dimpotriva, dupa u~urinta mi~carilor, parea sa fie un tinerel abia iesit din adolescenta. Armura lui, cu toate ca era 0 aldituire teapana de metal, avea, parca', pe el, unduirile pieii de ~arpe.

Sub inveli~ul de fier puteai banui ca alearga sange tanar ~i iute. ~i, indiferent daca soarta II harazise sa fie invingator sau invins, presim1eai ca avea sa duca lupta In felul sau anume, cu totul aItul de cat se a~tepta contele de Ravens ern. , Trambita contelui suna iarasi. Ii raspunse cornul cavalerului necunoscut. Print~l Adolf de Cleves care, din inal1imea balconului, privea lupta, imboldit de amintirile vijelioasei sale tinere1i, strig[l cu glas de tunet: - Incepeti! Intr-o clip ita, cei doi cavaleri se napustira unul asupra celuilaIt, oprindu-se brusc la distan1a potrivita pentru lupta. Lancea contelui aluneca pe marginea scutului 1inut de necunoscut in mana ~tanga, apoi se franse izbindu-se de un aIt scut ce-l purta atarnat -de gat. In schimb, lan~ cea necunoscutului izbi in plin coiful adversarului, ii reteza legatura de sub barbie ~i i-I smulse de pe cap, Hisandu-l pe conte fara lance ~i cu capul gol. Cateva picaturi de sange ce se prelingeau pe obrazul lui aratau ca lancea, smulgandu-i coiful, 11 ranise la tampIa. . Cavalerul cu lebada de argint se opri, ca sa lase timp contelui sa-~i ia alt coif ~i aWi lance. EI arata astfel ca nu vrea sa profite de prilejul ce i-I ofera primul succes spre a-~i ingenunchea definitiv adversarul ~i ca era gat a sa inceapa lupta din nou, in condi1ii egale. Contele ~ovai un moment, inainte de a se hotar!. Totu~i, cum adversarul sfm dad use dovada ca e un luptator de temut, arunca lancea ~tirbita, lua din mainile scutierului un coif nou ~i, respingand cu un gest scmt lancea pe care acesta i-o oferi, trase spada de la obanc, salutand cu ea ceremonios, in semn ca e gata de 0 noua infruntare. Trambitele au rasunat din nou ~i cei doi luptatori s-au napustit unul catre celalaIt ca ~i prima oar a, in galopul mare al calului. Se oprira la mica distan1a ~i lupta reincepu, inver~unata. De la cele dintai lovituri, spectatorii au vazut ca presimtirile nu-i in~elasera; unul dintre luptatori se folosea de putere, celalaIt de dibacie; fiecare avea un fel aparte de a lovi: unul oblic, ceIalalt drept in fata, caci contele urmarea sa sfflsie armura celuilaIt, iar Cavalerul cu l~bada sa strapunga dintr-o singura miscare bine tintita pe-aceea a adversarului. , Lupta ~ra teribiIa, infernaIa. Contele de Ravenstein, care 1inea spada cu amandoua mainile, smulgea, cu fiecare lovitura, buca1i de metal, sffl~iind treptat camap de zale a Cavalerului cu lebada ~i frumoasele lui ve~minte de razboinic: mai intai pieri fara urme frumoasa lebada de argint de pe scut, apoi scutul insu~i incepu sa se rupa in buca1i iar coroana de aur cazu la pamant sfaramata. La randul lui, cavalerul necunoscut incercase to ate caile pe un de moartea s-ar fi putut apropia de inima du~manului; ~i, dupa ce despidi pe rand gulerul de fier de sub coif ~i umerii de zale, pe armura contelui se ivira picaturi de sange care dovedeau ca spada necunoscutului patrunsese printr-o despicatura,

dinindu-l. Dadi lupta continua in acest fel, salbatica, necrutatoare, im mai putea dura mult. Fiecare se intreba daca armura Cavalerului cu lebada avea sa reziste pEma in clipa cand contele de Ravenstein isi va pierde ~i ultima bruma de putere in urma ranilor primite. . , La un moment dat, 0 formidabiIa lovitura de spada a contelui de Ravenstein zdrobi coiful adversarului, Iasandu-i cre~tetul descoperit. Contele parea ca se apropie de biruinta ~i inima Elenei se facu cat un purice. II prinse strans de mana pe tatal ei, care, de~i era un razboinic incercat, se simtea foarte tulburat de intorsatura pe care parea sa 0 ia lupta. Dar spaima lor nu tinu mult. Tanarul necunoscut pricepu ea trebuia sa-~i sehimbe tactiea: nu mai ineerea sa ataee, se straduia doar sa se apere cat mai precis de ploaia de lovituri. Atunci, toti privitorii de pe metereze ~i de pe eampia Rinului vazura un speetaeol uimitor: Cavalerul eu lebada de argint ramasese nemi~eat ea 0 statuie; numai bratul ~i spada, manuite eu 0 dibaeie nemaivazuta, pareau ca au viata lor proprie; spada contelui se lovea mereu de a sa ~i nu mai reu~ea sa-i atinga armura. De~i eontele era un luptator foarte indemanatie, adversarul sau parea sa eunoasea in chip desavar~it toate ~iretlieurile luptei eu spada. Cele doua tai~uri se urmareau de parea le-ar fi atras un magnet. Erau ea doua fulgere impereeheate. Dar, intr-adevar, lupta nu mai putea dura mult. Ranile eontelui sangerau ~i stropii rubinii se prelingeau pe ~a in jos ~i de-aeolo pe burta calului, de unde pieurau pe pamant. Sangele se inehega in coif ~i, din vreme in vreme, eontele era silit sa rasufle prin orifieiile mai mici aflate in dreptul oehilor. Simtea ea 111asa puterile ~i ea privirea i se Ineeto~eaza. Dibacia du~manului 11faeea sa nu mai spere nimie de la spada sa. De aeeea, luand 0 ultima hotarire, eu 0 mana arunea departe spada ~i eu eealalta smulse seeurea ce atarna la oblaneul seii. Cavalerul neeunoseut ii raspunse pe dat~ schimband ~i el arma. Cei doi luptatori erau gat a sa ineeapa 0 noua lupta, care avea sa hotarasea invingatorul. Dupa primele lovituri, speetatorii au observat ea situatia se inversase. Contele de Ravenstein se apara iar Cavalerul eu lebada de argint ataea neobosit, cu atata putere ~i iuteaIa ea iti era eu neputinta sa urmare~ti eu privirea arma scurta ~i grea ee-i fulgera in mana. Contele se ara/cil ./d' mcepU'/ v.redL7.icde .t.:?M7d' ce {./-o cdr/15c:?se Cd' .ra'zbomk: Va', Ia' U'.t7 mom~nt dat, exeeutand cu intarziere 0 parada, securea adversarului ii izbi eoiful din plin, ii turti ereasta ~i, de~i nu Ii zdrobi capul, parea ca a nimerit adane. Contele, invins, se Iasa moale pe greabanul ealului, prinzandu-se de el eu amandoua mflinile, eautand un reazem. Securea ii aluneea din mana. CIatinandu-se Intr-o parte, apoi in cealalta, se prabu~i in cele din urma la pamant, fara ea adversarul sau sa-l mai loveasea.
A

Scutierii au dat fuga ~i i-au scos coiful. Contele zacea fara cunostinta; sangele Ii siroia pe nas si pe gura. L-au carat In cort si i-au scos ar~ur~. Au descoperit alte cinci rani, in diferite parti ale trup~lui. Cavalerul cu lebada de argint i~i atarna securea'la oblanc, vari spada in teaca, i~iculese lancea de unde 0 aruncase mai inainte ~i,lnaintand spre balconul printesei Beatrix, ii saluta, inclinandu-se adanc, pe printul Adolf de Cleves ~i pe fiiea sa, apoi, eand toti erau eonvin~i ea salvatorul lor va intra In castel pe poarta cea mare, 11vazura Indreptandu-se spre tarm, coborand de pe cal ~i suindu-se in barca ce-l a~tepta. Vasla~ii pornira inapoi, in josul fluviului, dueandu-l cu ei pe Invingatorul neeunoscut. Dupa doua ceasuri, eontele, venindu-~i In fire, porunci o~tenilor sa desfaca degraba cortul ~i sa porneasca spre ducatul Ravenstein. Spre seara, se ivi eontele Karl de Homburg eu douazeei de luptatori. Venise In ajutorul printului Adolf de Cleves, care, precum am spus, trimisese solii pe la toti prietenii ~i aliatii din veeinatate. Ajutorul era aeum de prisos. Dar batranul razboinie nu a fost, pentru asta, mai putin bine primit.

Jntoarcerea eroului

n limp ee In Cleves so pelreeeau eele de mai sus, landgraful Ludwig, care nu mai avea pe lfmga el dedit pe batranul sau prieten ~i tovara~ de lupte Karl de Homburg, ramasese, insingurat ~i trist, in castelul Godesberg, pIangand-o pe Ema, care Ilu mai vraia sa iasa din manastire, ~i pe Othon, pe care il credea mort. In zadar contele Karl incerca sa-l imbarbateze, spunandu-i di sotia il va ierta ~i ca fiullui scapase prababil travers and Rinul inot. Bietul landgraf nu mai avea niei 0 nadejde ~i spunea ea, osandind doi nevinovati se osfmdise de fapt pe el insu~i, pentru totdeauna, ~i ca gre~ala lui era de neiertat. Apasat de 0 tristete fara leae, landgraful se inchisese in incaperile cele mai dosnice ~i mai intunecoase ale casteltI1ui Godesberg. Karl de Homburg era singurul oaspete primit acolo, in sihastria lui, dar de muite ori treceau zile intregi fara ea eI sa-~i poata vedea prietenul. CavaleruI Karl nu ~tia cum e mai bine: acum ar fi pIeeat s-o eaute pe Ema la manastirea N ouenwerth, dar se temea ca, daea ea nu va aeeepta sa se intoarca la sotul ei care 0 alungase, mahnirea conteIui Ludwig va fi ~i mai adfmca; acum ar fi plecat in cautarea Iui Othon, dar gandul ca cercetarile lui s-ar putea dovedi zadarnice, indurerandu-I peste ma~ura pe bietul parinte, il 'acea sa renunte. In acel morl1ent au aparut Ia castelu! Godesberg trimi~ii printului Adolf de Cleves. In orice alta imprejurare, landgraful Ludwig s-ar fi grabit el insu~i in ajutoruI celui aflat la ananghie, dar, hind eopIe~it de durere, ii dadu imputernicire lui Karl de Homburg, prietenuI sau. ConteIe Karl il pregati pe bunul sau tovara~ Hans, punandu-i armura de Iupta ~i, insotit de 0 ceata de douazeci de osteni, se indreptara spre principatul de Cleves; ajunse in seara zilei cand 'avusese loc, intre Cavalerul cu lebada de argint ~i contele de Ravenstein, lupta de neuitat pe care am descris-o mai inainte. Contele Karl fu primit cu onorurile cuvenite unui vechi tovara~ de lupta. Castelul era in sarbatoare. Un singur fapt, pe care nimeni nu era in stare sa-l explice, arunca 0 umbra de tristete pe chipul printuIui: cavalerul necunoscut plecase pe nea~teptate ~i atat de repede incat printuI nu

l'

mai avusese digazul sa-l invite, ca pe un oaspete drag, In castelul sau. Umbrele Inserarii au coborit pe meleagurile Rinului. Toata noaptea lumea nu vorbi decat despre aceasta ciudata Intamplare ~i, de~i au Intors-o pe toate fetele, nimeni nu putea pricepe ceva. Gandurile printului erau ~i ele atintite asupra nea~teptatului salvator. Abia cand ramase singur, a doua zi, I~i aduse aminte ca Othon ~i Hermann, doi dintre arca~ii sai, disparusera fara urma Inaintea luptei. 0 astfel de purtare la vreme de primejdie era atat de ciudata din partea unor o~teni Incat hotarl ca, daca aveau sa se reIntoarca la castel ~inu se vor putea dezvinovati, sa fie adu~i In fata tuturor ~ifacuti de ru~ine pentru la~itatea lor. Printul dadu porunca o~tenilor ce faceau de paza noaptea sa-i dea de veste In zori daca cei doi fugari s-au Intors. A doua zi, la revarsatul zorilor, un slujitor intra In dormitorul printului: Ii dadea de ~tire ca Othon ~i Hermann au intrat In corpul de garda pe la ceasurile doua din noapte. Printul se Imbraca ~i porunci sa i se Intatiseze degraba Othon arcasul. Dtipa cateva minute, Othon patrunse In camera de primire a stapanului sau. Parea lini~tit; pe chipul sau nu puteai citi nici cea mai mica umbra de tulburare, teama sau vinovatie. Printul Ii arunca 0 privire crunta, sfredelitoare, de parca voia sa-i citeasca In tainitele cele mai ascunse ale sufletului. Othon i~ipleca ochii, dar nu de ru~ine, ci In semn de respect pentru cel In simbria caruia se atla. Printul nu pricepu insa. II cerceta cu intrebari aspre. Othon ii raspunse la ele cu un ton foarte potolit, dar hotarlt: avusese deunazi de savar~it 0 treaba importanta, ce nu suferea amanare, ~i pentru aceasta 11 Intovara~ise prietenul sau Hermann; atat putea marturisi, ~i nimic mai multo 1n cele ce-l privea pe Hermann, Othon I~i lua toata raspunderea asupra-~i: Hermann Ii datora viata ~i nu putea sa-l refuze eu niei un chip atunci cand 11 chema intr-ajutor. Printul nu pricepu, nici de data asta, nimic. Oricum, verdictul lui era categoric: la vina de a fi incalcat disciplina militara se adauga nesupunerea fat a de stapan; de aceea, Ii spuse lui Othon ca, de~i ii pare rau sa se desparta de un arca~ bun, se vede obligat sa renunte la un asemenea o~tean care pleaca din castel fara a ~ere Ingaduinta ~iatunci cand se Intoarce refuza sa spuna de unde vine. In ochii lui Othon se ivira doua boabe de lacrimi, dar ele se uscara repede la tlacara care Ii Impurpura obrajii. Tanarul arcas se Inclina si iesi. Printl.il se hot~rlse cu gr~u ;a-l pedepseasca atat de aspru pe vinovat. II batea gandul ca poate Othon se va cai in ultima clipa. Alerga la fereastra de unde se zarea curtea pe care trebuia s-o strabata Othon in drumul spre locuinta arca~ilor ~ise ascunse dupa 0 perdea ca sa nu fie vazut: nadajduia ca Othon sa se Intoarca si sa-si ceara iertare. Dar Othon se Indeparta tara sa Intoarca macar ~apul: Printul 11 urmari cu

>,

privirea; I~ipierduse nadejdea ca 11 revedea vreodata pe acest o~tean va pentru care avea 0 slabiciune aparte, de parca ar fi fost copilul sau. Dar iata ca din partea opus a a curtii se ivi contele Karl de Homburg, care se ducea la grajduri sa-i dea el Insu~i ovaz prietenului sau Hans, la ora obi~nuita. Batranul conte ~itanarul arca~ se Indreptau unul catre ceIalalt; la un moment dat privirile lor se Intalnira ~i s-au oprit 10viti, parca, de trasnet. Othon 11recunoscu pe Karl; Karl 11recunoscu pe Othon. Prima mi~care a tanarului fu sa se Indeparteze; dar contele Karl 11opri, strangandu-lla piept, cu toata puterea ce i-o dadea prietenia ce-l lega, de treizeci de ani, de tatallui Othon. Printul crezu ca batranul Karl si-o fi pierdut mintile: un conte respectabil ~a Imbrati~eze pe un arca~ din garzile sale, iata ceva ce nu era de crezut ~i nu mai vazuse vreodata. Se repezi; deschise fereastra ~i 11 striga pe Karl din toate puterile. Auzindu-l pe stapanul sau, tanarul mai avu vreme sa-i ceara batranului cavaler sa-i pastreze taina ~iintra gdibit In corpul de garda, In timp ce Hornburg se apropie de fereastra la care statea printul. Printulii ceru lui Karl deslu~iri, dar aeesta se multumi sa-i raspunda ca Othon fusese multa vreme In slujba landgrafului de Godesberg, ca 11cunoseuse de cand era un copilandru ~i se legase atat de tare de el Incat acum, revazandu-l, nu se putuse stapani sa nu-limbrati~eze, atat de mare Ii era bucuria. Printul, caruia Ii parea rau ca se purtase a~a de aspru cu Othon, mai ales ca banuia ca arcasul ascunde 0 mare taina, se folosi de acest prilej ca sa repare nedreptatea. Chema un valet ~iporunci sa-i spuna arcasului Othon ca, la staruintele contelui Karl 11iertase si ca poate sa ram~na In slujba sa. Dar valetul se Intoarse cu vestea ca bthon nu era de gasit nicaieri ~iea, odata eu el, disparuse tara urma ~iHermann. Printul fu preoeupat 0 vreme de fuga lui Othon. Dar, dupa cateva ceasuri Ii reveni In minte lupta din ajun ~i, 0 data cu ea, parerea de rall ca nu raspIatise In nici un fel nobletea ~ivitejia Cavalerului cu lebada. Ii povesti d-a-fir-a-par contelui Karl toate IntampIarile; acesta 11statui sa dea sfoara In tara ea de azi mana Elenei este de drept a Cavalerului cu lebada ~ica el este a~teptat la castel sa-~iprimeasea rasplata. ~i, daca ne gandim la frumusetea ~i bogatia Elenei, trebuie sa spunem ca era 0 rasplata demna ~ide un fiu de rege. fn aeeea~i seara, contele Karl parasi castelul, eu toate ea printul dorea sa-l aiba cat mai mult ca oaspete. Treburi importante care nu sufera amanare, zieea contele, 11cheama langa vechiul sau prieten, landgraful de Godesberg. De fapt, a~a cum se Intelesesera, Othon 11a~tepta pe contele Karl la Kervenheim; aici el afla de la vechiul prieten al familiei despre desnadejdea landgrafului de Godesberg. ~i, In fata acestul gand, ca tatal sau sufera, orice altceva Ii pieri din minte, chiar ~i dorinta de a 0 revedea pe Elena. Era gata sa pIece cu eontele spre castelul parintesc. Dar contele

Karl avea un plan Indnlznet: sa-i aduca deodata In fata landgrafului pe sotia si copilul lui; el spera di Othon va reusi sa inmoaie cerbicia mamei saie ~{a va face sa paraseasca manastirea. ' Karl de Homburg nu se in~elase. Dupa trei zile privea, cu lacrimi de bucurie in ochi, pe vechiul sau prieten strangandu-si in brate sotia si copilu), pe care ii crezuse pierduti pentru totdeauna.' ", In aceasHi vreme, castelul de Cleves parea pustiu: plecand, Othon parca luase cu el pofta de viala, veselia. Elena se inchidea in capela printesei Beatrix, ridicfmd Intruna rugi fierbinli catre Cel de sus. Prinlul Adolf state a in balcon cat era ziua de lunga privind catre toate cele patru zari, doar-doar se va ivi de undeva Cavalerul cu lebada. Tatal si fiica nu se vedeau decat la masa. Fiecare purta cu sine tristetea lui ~i i~i simleC}sufletulinnegurat de tristetea celuilalt. Intr-o zi, spre seara, dupa ce Elena, care se rugase in capeIa ceasuri intregi ~i se retragea spre camera ei, unde avea de gand sa se roage ~i peste noapte, fu oprita in prag de tatal ei cu aceste vorbe: - Elena, nu te-ai mai gandit niciodata Ja Cavalerul necunoscut, din ziua cand, dand dovada de a vitejie rara, ne-a scapat pentru totdeauna de razbunarea contelui de Ravenstein? - Ba da, monseniore, raspunse printesa, din ziua aceea nu cred ca a fost zi sa ma rag la Dumnezeu fara sa-i cer a-I raspIati precum merita pe viteazul cavaler, de vreme ce tu lnSUli n-ai putut sa-l raspIate~ti. - Singura rasplata ce s-ar cuveni dupa dreptate acestui nobil tanar ar fi mana aceleia pe care a salvat-o, spuse printul. - Ce vrei sa spui, tata? exclama Elena, cu obrajii imbujorati. - Vreau sa spun, continua prinlul, vazand pe chipul copilei mai mult surprindere decat nelini~te, ca imi pare rau acum ca n-am urmat sfatul ce mi I-a dat Karl de Homburg. - Si ce te-a sfatuit contele Karl? intreba Elena. - \rei at1a maine in zori, ii raspunse prinlul cu un aer misterios. A doua zi, printul trimise vestitori spre Kaln ~i Dortrek sa anunte peste tot ca printul Adolf face cunoscut Cavalerului cu Iebad a ca este a~teptat in castelul Cleves sa-~i ia rasplata ce i se cuvine pentru fapta lui nobila; iar aceasta rasplata este chiar mana printesei Elena. Trecu 0 zi. Trecura daua. Trecu 0 saptamana. Spre sfar~itul celei de-a ~aptea zile, prinlul Adolf ~i prinlesa Elena sedeau in balconul printesei Beatrix. Deodata, Elena puse mana pe bratul tatalui sau, aratan'du-i un punct negru mi~cator, ce se zarea pe apele Rinului, departe, spre Dornick, adica exact pe unde plecase pe vremuri Robert de Alost. Curand , punctul se deslusi din ce in ce mai bine. Elena recunoscu , mai intai 0 barca mare; dupa 0 vreme putu sa vada ca in bar~a se afla trei seniori si sase vaslasi; apoi ca cei trei seniori sunt imbracatlin armura, au pe c~p'coiful, cl1 viziera coborita sub barbie ~i ca cel din mijloc

poarta pe bratul stang un semn. Din c1ipaaceea privirea fetei nu mai parasi vesmantul cavalerului din miJ"locul arcii. Si presimtirea ei se adeveb 9 ' , , ri: 0 lebada de argint pe un camp azuriu. Ii spuse ~i printului, care nu putea deosebi aceste amanunte de la distanta, ~i bucuria lui era tara margini. Elena tremura din tot trupul. Barca ajunse la tarm. Cei trei cavaleri coborira pe mal ~ise indreptara spre castel. Printul 0 lua pe Elena de mana ~i, silind-o sa coboare din baleon, de~i ea tremura parca de teama, 0 duse, aproape tara voia ei, sa dea fata cu eliberatorul ei. Dar, pe la mijlocul scarii, 0 lasara puterile ~iprintul fu nevoit sa se opreasca. in aceea~i clipa, cei trei cavaleri intrasera in curte. Printulle striga, de sus: - Fiti bineveniti, oricine sunteti, ~i daca printre domniile voastre se afla intr-adevar viteazul cavaler care a venit in ajutorul nostru, sa se apropie ~isa-~idescopere chipul, ca sa-l pot saruta pe obraz. Atunci, cel ce purta semnul cu lebada de argint, se opri 0 clipa, sprijinindu-se de umerii celor doi cavaleri ce-l insoteau, caci s-ar fi zis ca ~ipe el illasasera puterile, de emotie. Dar curand paru ca i~i-vinein fire ~i, urcand treptele incet, avandu-i mai departe alaturea pe cei doi tovara~i ai sai, se opri pe ultima treapta, ingenunche in fata Elenei ~i,dupa 0 ultima ~ovaire, i~iridica de pe fata viziera. - Othon arca~ul ! striga printul, incremenind. - Imi spusese inima, murmura copila, ascunzandu-~i fata la pieptul tatalui ei. - Dar cine ti-a dat dreptul sa porti un coif cu coroana nobiliara? striga iar printul. - Na~terea mea, raspunse tanarul, cuviincios dar stapan pe sine. - Cine-mi poate dovedi aceasta'? striga pentru a treia oara printul Adolf, indoindu-se de vorbele lui. - Eu, na~ullui, zise conte Ie Karl de Homburg. - Eu, tatallui, zise landgraful de Godesberg. ~i amandoi, rostind aceste cuvinte, i~iridicara vizierele de pe chip. Dupa 0 saptamana, cei doi tineri, fericiti ca sunt in sfar~it impreuna, au fost uniti prin legamant sot ~isotie, in capela printesei Beatrix. Aceasta e povestea lui Othon arca~ul, a~a cum am auzit-o eu insumi, istorisita candva, pe tarmurile Rinului.
.. . , ~ :.=-

Cuprins

Un castelan I'ntristat . Spovedania ..... Othon are noi prieteni. Aventura lui Hermann. Intrecerea arcasilor. In slujba prinlului. Provocarea. Cavalerul cu lebada. Marturisirea. .... lupta pe viala ~i pe moarte. Intoarcerea eroului. .....

.5
10

20 27 34 39 45 52
58 64

70

tipare~te, In seria

pentru prima oara In traducere romfmeasca, pove~ti, basme ~i legende datorate marelui scriitor francez. Intr-o succesiune inepuizabila de naratiuni, care alterneaza emotiile intense ale episoadelor dramatice cu pasajele pline de umor 9i ironie Ingaduitoare, suntem calauziti de autor In cele mai pitore9ti 9i mai 3urprinzatoare colturi ale Terrei, iar interesul nostru e mereu provocat 9i sustinut de Intamplari 90cante, imprevizibile. Castele cu spiridu9i 9i fantome, cavaleri medievali care lupta pe viata 9i pe moarte spre a 0 salva pe printesa iubita din mainile dU9manilor, expeditii pline de riscuri In inima continentului african, naufragii ale unor nave celebre In Oceanul Pacific 9i lupte cu piratii, Infruntari cu banditii sangero9i din muntii Spaniei iata numai cateva secvente din acest univers fascinant, caleidoscopic, al carui creator genial ne impresioneaza din nou prin fantezia sa inepuizabila 9i farmecul sau de povestitor. Copertile 9i ilustratiile volumelor sunt realizate de cunoscutul grafician Done Stan ..

1. Castelnl en spiridn~i, un fermeditor basm, a carui actiune se petrece pe meleagurile Germaniei medievale. Spiridu~i veseli ~i ghidu~i, fantome blfulde ~i generoase, cavaleri Iaudaro~i dar frico~i, cavaleri cura:. . , , , J"osisi drepti - iata eroii cu care ne intaInim in aceasta carte. 2. OthOD arca~u1, in care inicii cititori pot urmari aventurile prin care trece Othon, fiul contelui Ludwig, dupa ce este alungat din castelul parintesc. Iscusinta lui de arca~, vitejia ~i cinstea 11vor ajuta sa infrunte cu bine toate incercarile.

3. Razboinl jncliriilor san Spargatorul de Duei tntfunpIarile prin care trece mica Marie oscileaza intre vis ~irealitate. tn intunericul noptii, fetita asista la razboiul aprig pe care jucariile din dulapul-vitrina, insufletite de Spargatorul de nuci, favoritul ei, 11duc impotriva armatei ~orice~ti,comandata de regele ~oarecilor, cel cu ~apte capete ~i ~apte coroane. Vom afla, impreuna Cll Marie, povestea ciudata a Spargatorului de nuci (de fapt un print frumos, care se afla in puterea unei Vfaji) ~iyom urmari aventurile prin care trec iscusitul me~ter Drosselmeyer ~iAstrologul, plecati in lumea larga sa-i dea de urma nucii Krakatuk, singurulleac ce poate s-o vindece pe printesa Pirlipate, care ~i-a pierdut tineretea ~i frumusetea. Dupace Spargatorul de nud 11ucide in lupta pe regele ~oarecilor, Marie nu pregeta sa-l insoteasca pe prietenul ~isalvatorul ei intr-o nemaipomenita caIatorie in Tara jucariilor.