Vasile Barba, un luptator pentru salvgardarea limbii si culturii aromne

Stimate Domnule Senator Adrian Paunescu, O singura data v-am dat mna, cnd am fost cu regretatul si iubitul meu sot, Vasile Barba, la Strasbourg, la Consiliul Europei. mi permit totusi sa va scriu aceste rnduri si sa va rapesc timpul, trimitndu-va si un articol, un necrolog, scris de mine, despre un luptator pentru limba si cultura aromna. Ct timp sotul meu a fost lnga mine, nu mi-ar fi trecut prin gnd sa atac niste probleme att de spinoase, acum nsa consider o datorie a mea sa spun adevarul, sa pun n lumina reala aceste lucruri, asa cum le-am trait lnga acest om admirabil, pe care am avut ocazia sa-l cunosc mai bine dect oricine, ntr-o casnicie frumoasa, timp de 55 de ani. Vasile nu si-a irosit timpul cu murdarii, nu s-a aparat niciodata cnd altii se mpodobeau cu penele lui sau l atacau pe nedrept. Nu-i nimic, treaba sa mearga nainte! era raspunsul lui. Poate din aceasta cauza oricine a putut sa afirme orice despre el, fara sa fi fost tras la raspundere. n articolul meu m-am folosit din plin de cuvintele Dvs. De poet si scriitor , citnd pasaje cinvingatoae si impresionante, aprecieri la adresa sotului meu, precum si a aromnilor. Diploma de onoare, pe care sotul meu o pregatise pentru dumneavoastra v-a trimis-o sora lui, doamna avocat Chirata Meghea. Doresc sa subliniez si eu sentimentele de recunostiinta si de dragoste ale sotului meu pentru Dvs. Un singur om ar putea ajuta la reconsiderarea problemei aromne: Adrian Paunescu, care are curaj, este destept, sesizeaza repede noul, este un mare romn, actioneaza prompt, si mai ales eficace, fiindca cuvntul lui convinge, a nsemnat el n notitele lui. ?i a avut dreptate: Dvs. ati fost ajutorul lui cel mai puternic si credincios, timp de trei decenii, ncepnd cu conflictul Colev la Universitatea din Brasov si pna la dobndirea Recomandarii 1333/97, la care ati contribuit n mod hotartor. n ultimele clipe ale vietii v-a mai transmis sentimentele sale de recunostiinta, toata dragostea lui si rugamintea sa-i ajutati n continuare pe aromni.

n ajunul Sfintelor Sarbatori ale Craciunului va urez multa bucurie n snul familiei Dvs., iar pentru Noul An 2009 mult noroc, sanatate si succes deplin n continuare n tot ce veti ntreprinde! Cu deosebita stima, Katharina Barba, Freiburg, 23.12.08 Adoptarea de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a Recomandarii 1333/97, care a prevazut sprijinirea actiunii de pastrare si dezvoltare a limbii si culturii aromnilor, acordnduli-se scoli, biserici, mass-media etc. n limba lor materna, a constituit un eveniment remarcabil n istoria recenta a acestei etnii, marcnd n acelasi timp si recunoasterea rostirii aromne ca limba. Aceasta izbnda a constituit ncununarea muncii, a stradaniei profesorului dr. Vasile G. Barba, a unei lupte nencetate timp de decenii, dusa cu entuziasm, fermitate si abnegatie. Desigur, este corect daca spunem ca a contribuit foarte mult la realizarea Recomandarii 1333/97, dar nu este exagerata nici afirmatia ca Vasile Barba a fost initiatorul, motorul, creierul, inima si sufletul acestei recomandari. Departe de mine intentia de a-l stiliza n sfnt pe sotul meu, dar n decursul anilor, ndeosebi n ultima vreme, am avut impresia ca au aparut niste afirmatii eronate, n mare masura si datorita lipsei de informare. Vasile nu s-a aparat niciodata, nu si-a irosit timpul cu murdarii. Cnd unii se mpodobeau cu penele lui, obisnuia sa spuna Nu-i nimic, important este ca treaba sa mearga nainte. Poate din aceasta cauza s-a si ajuns sa se nfatiseze uneori tocmai contrariul adevarului, oricine a putut sa afirme orice, fara sa fie tras la raspundere. De aceea, voi cauta eu sa arat unele lucruri reale, asa cum le-am trait lnga el, ntr-o casnicie de 55 de ani, cunoscndu-mi sotul pna n adncul sufletului. Nu am pretentia unei prezentari exhaustive, doresc sa subliniez, cu parere de rau, ca sunt constienta de imposibilitatea de a prezenta asa cum asa fi dorit meritele tuturor compatriotilor sai, al caror ajutor a fost hotartor n lupta sa, si mi cer iertare pentru lipsurile care vor aparea n mod inevitabil. Nu m-am gndit niciodata ca, ntr-o zi, sotul meu iubit, acest om att de puternic, nu va mai fi lnga mine si ca ma voi simti obligata sa intervineu. De aceea, mi este foarte greu sa scriu aceste rnduri. Totusi cred ca voi putea nfatisa unele aspecte, chiar si din viata lui particulara, care sa puna ntr-o lumina reala caracterul acestui om si lupta sa pentru cauza aromna. Pentru realizarea unor prezentari mai ample, mai complete, sunt chemati patriotii romni mai tineri. Ani de-a rndul, Barba a fost framntat de gndul cui sa predea Biblioteca Aromna, nfiintata de el, sub auspiciile Universitatii din Freiburg, ajungnd n situatia dramatica a legendarului tata cu trei fii, deopotriva de vrednici si de dragi, care poseda doar un singur inel facator de minuni. Tatal, n disperarea sa, a recurs la solutia de a comanda doua imitatii, ca sa nu-si dezamageasca pe nici unul dintre fiii sai iubiti. Cu acest gnd a intentionat si Barba sa-si multiplice biblioteca. Insa posibilitatile sale nu i-au permis realizarea acestei dorinte. (Dar nu este nca prea trziu, astfel de probleme se vor putea realiza si n viitor.) Pna la urma a hotart ca ntreaga activitate a Uniunii pentru Limba si Cultura Aromna a Centrului European de Studii Aromne de la Freiburg, cu revista

culturala Zborlu a nostru, precum si toata Biblioteca Aromna, (mpreuna cu manuscrisele pretioase, pe care a vrut sa le publice, ca sa le poata citi ct mai multi, dar de unul singur nu a reusit), sa fie mutate la Bucuresti si sa fie predate n minile surorii lui dragi, Chirata, care n toti anii a participat la actiunile lui. Chirata, sora Margareta, fratii Mihai, Nicu si Valentin, ca si nepotii de frati si surori si, nu n ultimul rnd, fiicele, ginerii si nepotii lui, l-au sprijinit din toate punctele de vedere si l-au ncurajat, nsotindu-l cu dragostea lor n actiunile lui. ?tiind ca si doamna avocat Chirata Meghea poarta n suflet acelasi ideal, aceeasi dragoste si respect pentru limba si cultura materna, ca si defunctul meu sot, sunt ncredintata ca miam facut datoria, la vrsta mea naintata, prednd toata activitatea, conform dorintei sotului meu, sorei lui, fiind convinsa ca va conduce n continuare aceasta munca, n spiritul lui Vasile Barba. Ea l-a sprijinit pe fratele ei cel mai mult, ea a reusit prin lacrimi fierbinti si insistente repetate sa ma nduplece, nct am consimtit, cu mare durere n suflet, sa-l dau pe sotul meu drag, sa fie nmormntat la Bucuresti, departe de mine si de copii. Unde l-am ajutat n decursul anilor n toate actiunile lui pentru neamul sau, am facut acest sacrificiu, ca sa le nlesnesc tuturor aromnilor sa-si ia ramas-bun de la el si sa nu mpiedic eu ultimul prilej al sotului meu de a mai aduna o data n jurul sau ct mai multi dintre compatriotii sai iubiti, pentru care el s-a straduit sa reaprinda flacara limbii si culturii strabunilor, care sa le ncalzeasca sufletele si sa le lumineze calea. Ce a facut Barba? Ce a realizat Barba? Prin ce se motiveaza afirmatia ca este initatorul, motorul, creierul, inima si sufletul Recomandarii? Profund impresionat de cele vazute si traite cu ocazia vizitarii locurilor sale natale, prin 1965, situatia vitrega a neamului sau la framntat din ce n ce mai mult. El si-a dat seama ca trebuie sa intervina imediat, altfel noua generatie nu-si va mai vorbi limba materna. De atunci, toata energia sa, toata puterea sa de convingere a pus-o n slujba acestei cauze. Cercetnd documente istorice, lund contact cu oamnei de vaza, aromni, ntlnindu-se si discutnd cu nflacarare cu ct mai multi aromni din tara, ct si de peste hotare, cu ocazia excursiilor facute cu familia n strainatate, eln a nceput sa agite problema aromnilor, s-o faca cunoscuta, folosind toate caile si mijloacele care i-au stat la dispozitie, pentru a o constientiza n mintea si n inima aromnilor, precum si n a unei lumi ntregi. Adrian Paunescu a remarcat acest lucru n articolul sau Batalia pentru Aromni, spunnd: ...Apelul nsa a fost lansat acum aproape 20 de ani. Notiunea de aromn s-a asezat ncet-ncet n constiinta nationala. Barba a intrat n legatura cu personalitati politice, asociatii, ministere, naintnd peste tot cerintele sale privind drepturile aromnilor, memorii la forurile superioare competente. Prima forma a acestor cerinte a publicat-o n 1976, n revista profesorului Dragan, Noi Tracii, la Milano, apoi n toate documentele naintate la CSCS: la Madrid n 1980 (cnd era nca n Romnia si nu a putut merge personal la Madrid, a trimis memoriul

sau prin AFA), la Viena, Paris, nla ONU 1981, la Kopenhaga 1990, Geneva 1991, Moscova 1991. Clarviziunea, inteligenta sclipitoare, precum si fermitatea sa n toate actiunile ntreprinse, de a duce la capat o problema, de a nu se lasa abatut de la drumul drept, arata si faptul ca a reusit de la bun nceput sa formuleze cererile cu privire la drepturile aromnilor, pe care le-a sustinut apoi neschimbate n toate memoriile ulterioare, intrnd n fata Consiliului Europei si find si votate pna la urma n ntregime, n unanimitate, n Recomandarea 1333/97. A organizat excursii n strainatate cu familia, n timpul vacantelor copiilor, n asa fel nct drumul sa duca mereu si pe la aromnii din Iugoslavia, Grecia si Bulgaria. Iata si un mic articolde ziar, decupat (nu sunt sigura, dar presupun ca a fost scris de Dina Cuvata, care a fost prezent, tin nsa bine minte ca am mpartit n sala foile cu traducerea conferintei, tinuta n aromna): n luna iulie 1983 s-a tinut o conferinta la Ohrida Macedonia. Au participat sute de oameni de stiinta din Europa, conferinta avnd subiectul Balada Balcanica. A fost invitat si profesorul Vasile Barba cu sotia ea fiind profesoara. Profesorul Barba, aromn de la Livezi, si-a tinut cuvntarea n aromna. A vosrbit despre balada aromna din Balcani din timpul lui Ali Pasa. A vorbit despre Caciandoni, despre Giuvara, Jaca etc., precum si despre toti acei aromni care se luptara pentru eliberarea Balcanului de sub turci. Multi oameni de stiinta (tineri)auzeau prim adata despre aromni si despre limba aromna. El a vorbit putin si despre ISTORIA AROMNILOR, de unde provin ei si cine sunt. Dupa conferinta multi oameni de stiinta au venit la el, sa afle mai multe despre aromni. Profesorul Barba cu sotia au trecut cu aceasta ocazia pe la Botilia la aromni. Au trecut si la aromnii din Scopie. Acolo a luat legatura cu asociatia Pitu Guli. Aromnii l-au asteptat cu multa bucurie si consideratie. La ora actuala, se afla n Germania, fiind profesor-invitat. Odata, cnd i s-a refuzat viza de intreare n Grecia, cine, n afara de Barba, ar fi avut ideea si ndrazneala sa-l ocoleasca pe ambasadorul grec de la Bucuresti, alegnd ruta prin Turcia, unde apoi, cu un prieten, sa mearga la Ambasada Greciei, obtinnd astfel viza dorita? Drumul pe serpentinele nguste si periculoase n Grecia, dupa ce se nnoptase, o masina necunoscuta n spatele nostru, care parca ne urmarea pe noi, o veritabila aventura, era ncununarea acestei zile de neuitat, pe care Vasile a reusit, ca de altfel ntotdeauna, s-o duca la bun sfrsit, atingndu-si telul, vizitarea aromnilor din Grecia si aducndune pe toti patru teferi si nevatamati, dupa miezul noptii, ntr-o zona superba, la Caliroi, unde aerul era curat si proaspat, parfumat, cum nu l respirasem niciodata pna n noaptea aceia, iar cerul era luminat de niste stele ct pumnul de mari, ale caror strplucire n-o ntreceau dect ochii copiilor nostri, caci n ei se reflecta bucuria pe care a radiat-o chipul tatalui lor, dupa o astfel de izbnda. Aceasta ntmplare este semnificativa, tipica pentru actiunile lui Barba. A reusit sa-si atinga telul, pe cai ocolite, dificile, chiar periculoase, depistate numai de mintea lui ascutita de diplomat, fara sa comita, nsa, vreo fapta incorecta, ilegala, distrndu-si n acelasi timp familia, care nu s-a plictisit cu el niciodata si pentru care aceasta zi a ramas una dintre cele mai placute si mai profunde amintiri.

A editat Latina Suddunareana, cu care ocazie am trait alte peripetii, noaptea, n beciurile tipografiei de la Bacau, unde textele n limba germana constituiau obstacole de nenvins pentru zetarii romni. Scotnd o graseala,se produceau altele doua, rezultnd o munca sisifica. Aprobarea pentru tipar a reusit s-o obtina de la rectorul Universitatii din Brasov, domnul profesor Florea Dudita, care a privit cu bunavointa activitatea lui Barba, semnnd publicarea unor Texte latine, caci continutul real poate nu ar fi fost tocmai pe placul Partidului. Carticica, nsa, sia atins telul, fiind att o carte de lectura savurata mai ales de aromni, deci o noua sursa de cultivare a limbii materne, de prezentare a culturii aromne, ct si o carte de vizita pretioasa, pe care Vasile o pregatise cu deosebita iscusinta si n vederea prezentarii ei la universitatile germane. Cta diplomatie, cte drumuri la Bucuresti si ct efort a depus Barba pentru scoaterea la Electrecord Bucuresti a celor doua discuri n limba aromna n l976-l977, pentru obtinerea aprobarilor necesare din partea autoritatilor din vremea aceia, pentru mobilizarea unor personalitati de seama care urmau sa recite poeziile, sa citeasca basmele, etc.! Dar si cu cta satisfactie au fost nsotite n drumul lor aceste texte n dulcea limba materna aromna, asuprita n attea locuri, cnd ajunsesera sa rasune,cutreiernd trei continente, facnd cunoscuta limba aromna si trezind sentimente de mndrie si bucurie!