Vous êtes sur la page 1sur 11

Religia geto-dacilor

Religia geto-dacilor, ca a tuturor popoarelor din antichitate, constituie unul dintresubiectele cele mai pasionante, atat prin fascinatia subiectului in sine, cat mai ales prin aura creatain jurul lui de catre o literatura de tot felul. Desi istoriografia noastra (dar nu numai) a reusitachizitii notabile, ea este totusi destul de departe de a avea si a ne oferi o imagine a religiei geto-dacice cat mai completa si general acceptata. Intre problemele de baza ale religiei geto-dacice se inscrie caracterul acesteia. Dupa o lunga disputaintre specialisti, ipoteza care sustine caracterul politeist al religiei geto-dacilor tinde sa se impuna.Il atentionam pe cititorul mai putin avizat ca superioritatea (mai degraba farmecul, profunzimea si bogatia) unei religii nu este data de caracterul sau, o religie monoteista nu este mai evoluata decatuna politeista, si, ca atare, nu trebuie sa manifeste nici un fel de retineri subiective in a acceptacaracterul politeist al religiei geto-dacilor .1 Mult mai dificila este situatia atunci cand trebuie sa se arate natura zeitatilor adorate de geto-daci,atributele sau elementele legate de ierarhizarea intr-un ''panteon'', ori date despre perioada cand aufost la apogeul adorarii lor.Zeul cel mai frecvent mentionat la autorii vechi este Zalmoxis (specialistii nu au ajuns la unconsens asupra formei numelui: Salmoxis - Zalmoxis Zamolxis )2 . Cat priveste natura si atributelesale, unii sustin ca este o divinitate chtoniana, altii ca este uraniana. Mai vechea teorie potrivitcareia Zalmoxis ar fi fost fiinta pamanteana s-a dovedit a fi fantezista. In vremea lui Burebista si allui Decebal , se pare ca Zalmoxis nu mai era insa adorat ca zeitate suprema, fiind destul de probabila chiar prezenta sa in ''panteonul'' geto-dacic.3

1Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.95 2 Hadrian Daicoviciu, Dacii,Editura pentru Literatur, 1968, pag.56 3Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.95
2 3

O astfel de ipoteza se sprijina pe faptul ca la autorii greci de dupa Herodot, Zalmoxis este amintit ca o divinitate veche, iar unii autori latini (Vergilius, in Eneida, Ovidius, in Pontice si Tristele ) si greci (Dion Chrysostomos) 4 arata adorarea lui Marte de catre geto-daci de o manieraneobisnuita in perioada Burebista-Decebal. Acestui zeu, ne spune Iordanes, ''i se jertfeau primele prazi, lui i se atarnau pe trunchiurile arborilor prazile de razboi cele dintai si exista un simtamant religios adanc in comparatie cu ceilalti zei, deoarece se parea ca invocatia spiritului sau era caaceea adresata unui parinte'' . 5 In ceeace priveste alte zeitati adorate de geto-daci, documentele literar arheologice vorbesc despredivinitatile feminine Hestia si Bendis , prima considerata drept protectoare a focului din camin si acaminului, in general, a doua - zeita a padurii, a lunii, a farmecelor si protectoare a femeii.Desi nu suntsuficient de explicite, izvoarele vechi lasa totusi sa se inteleaga ca Zalmoxis, Gebeleizis, Marte,Hestia, Bendis, ca zeitati, erau adorate nu de un trib anume, ci de catre getodaci in totalitatea lor.Asadar, se poate vorbi de prezenta unui ''panteon'' la geto-daci (in sprijinul acestei afirmatiisituandu-se gruparea marilor sanctuare de la Sarmizegetusa si a altora asemanatoare in alte locuriale Daciei), de unitatea lor spirituala si de existenta constiintei comunitatii etno-lingvistice.Un alt element alreligiei geto-dacice il constituie asa-zisa credinta in nemurire. ''Nemurirea'' a fost considerataadeseori ca un element specific conceptiei religioase a getodacilor, care i-ar fi deosebit intre toate popoarele antichitatii. S-a considerat a fi o filosofie, o doctrina promovata de Zalmoxis a careiesenta ar fi credinta in nemurirea sufletului. 6 Impartasim ideea potrivit careia ''nemurirea'' geto-dacica este o credinta obisnuita, ca ''dincolo'' vor continua viata pamanteana in mare desfatare.Aceasta credinta nu are nimic fenomenal, exceptional, in sensul unei spiritualizari sublime, cum s-a prezentat adeseori in tot felul
4

4.Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.95-96 5.Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur, 1968, pag.56 6.Dan Oltean , Religia Dacilor . Editura Saeculum, Bucuresti 2006, pag. 47

5 6

de carti. Viata religioasa a geto-dacilor se aflasub controlul si conducerea sacerdotiului despre care am vorbit mai inainte. Este posibil ca in vremea lui Burebista, marele preot Deceneu sa fi savarsit o adevaratareforma religioasa, constient de autoritatea castei preotesti pe care o conducea si de rolul major alreligiei ca element de unitate politica a geto-dacilor 7 . Aceasta reforma nu a fost violenta, si estefoarte probabil ca geto-dacii adorau in acest Marte nu numai pe zeul razboiului, el avand si atributiicare, poate, apartineau altor divinitati, cum ar fi cazul lui Zalmoxis, de pilda. Strans legata de viatalor religioasa, daca nu cumva chiar parte a acesteia, sunt miturile si riturile geto-dacilor. Mitulcel mai cunoscut este cel al lui Zalmoxis, daca nu este cumva si singurul despre care stim ceva.Faptul ca din tezaurul de mituri getodacice, pe care efervescenta culturala afirmata de acest popor ne da dreptul sa-l presupunem ca ar fi fost deosebit de bogat, s-a pastrat si a ajuns pana la noi in primul rand acest mit (mai degraba ''mitul'' mitului lui Zalmoxis) se datoreaza consemnarilor scriseale unor autori straini.
8

Curiozitatea starnita de oamenii indepartatelor taramuri carpatodanubioano-pontice, ecoul actiunilor geto-dacilor si formatiunilor lor politice, dar si o recunoasterea calitatilor intrinseci ale mitologiei lor au determinat aceasta aplecare a scriitorilor antici asupraspiritualitatii geto-dacilor. Mitul lui Zalmoxis a reprezentat, probabil, cel mai important si cel maireprezentativ mit al geto-dacilor. Acest mit si insusi personajul sau central s-au cristalizat devremein lumea geto-dacica, ca rezultat al unor fenomene de sincretism desfasurate pe diferite planuricultural-istorice 9 . In epoca clasica a statului geto-dacic, cultulZalmoxian scade ca intensitate, pentru ca mai tarziu urmele sale sa dispara, din diverse motive, dinspiritualitatea daco-romanilor si din folclorul romanesc. Despre riturile geto-dacilor, foarte bogate,ca la oricare popor antic, de altfel, putem avansa cateva idei doar in legatura cu cateva dintreacestea. Herodot, Valerius Maximus si Pomponius Mela ne vorbesc de intristarea ce-i cuprindea peTraci (subliniem traci) la
7

Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur, 1968, pag.57

Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.96-97 9 Idem, p.95-96
8

nasterea unui copil, stare manifestata prin plansul rudelor apropiate, carenu vedeau in viata pamanteasca decat prilej de suferinte si greutati Cat priveste ritul de inmormantare, in epoca clasica a civilizatiei lor geto-dacii practicau cu preponderenta incineratia; inhumatia se intalneste mai rar. Mormantul de incineratie planreprezinta tipul cel mai des intalnit la geto-daci. De cele mai multe ori resturile funerare sunt pur sisimplu asezate intr-o groapa, in putine cazuri fiind depuse in prealabil intr-o urna.10 Mormintele plane cu caseta din piatra sunt extrem de rare. Cu prilejul inmormantarii se faceau anumite jertfe,se asezau in groapa obiectele de care mortul ar putea avea nevoie in viata de apoi, precum si vasecu mancare si bautura. La moartea celor bogati se faceau si ospete funerare cu spargerea ritualadeasupra mormantului a vaselor folosite.La geto-daci intalnim, in ansamblul riturilor de sacrificiu, atat jertfele umane (constatate,dealtfel, si la alte popoare), cat si sacrificarea de animale si ofrande, acestea doua din urmadevenind, probabil, destul de timpuriu preponderente.11 Mitul lui Zamolxis A trit cu mai bine de o jumtate de secol naintea Erei Cretine. Zeu suprem al geto-dacilor, erou naional, nvtor i judector n slujba poporului su, Zamolxis a fost o divinitatetotal. Unul dim marii iniiai i civilizatori ai lumii.Zeu de dubl sorginte: Vasile Prvan lconsidera Zeu ceresc; Hadrian Daicoviciu l socotea ca Divinitatea htonic(terestr).Etimologia numelui de Zamolxis ne este explicat de ctre istoricul Porphiros: imediatdup natere, viitorul zeu a fost nfurat ntr-o piele de urs (zalmos = piele). Este aici locul samintim despre celebra trecere prin piele, proba pe care o suporta neofitul, n procesul deiniiere, n Templul lui Osiris din Egiptul Antic, cnd sub ritualul ezoteric al sacerdoilor profanul murea i rentea omul spiritual, capabil s neleag mersul i rostul lumii.Ceea ce demonstreaz nc o dat dac mai era nevoie- despre racordarea culturii geto-dacice la marile valori universale.Izvoarele cu privire la existena i opera lui Zamolxis sunt diferite, sunt foarte vechi i cercetate de savani de larg prestigiu: Strabon, Socrate, Herodot,Platon, Origenes sau Clement din
Ioan Rodean,Graiul Pietrelor de la Sarmizegetusa. Editura Litera, Bucuresti 1980 pag. 78
10

Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.98
11

Alexandria.Filozof prin vocaie, constructor din pasiune,legislator prin convingere, medic prin necesitate, Zamolxis a fcut din neamul su un popor denemuritori. Este bine cunoscut, de ctre istorici, spiritul de sacrificiu al geto-dacilor. Credina lor nnemurire a fost dus mai departe de cretinism. Este exact de mii de ani i credinamasonilor. Despre Zamolxis, istoricul Strabon vorbete cu mult limpezime: Un get, numitZamolxis, a fost servul reputatului Pitagora. L-a nsoit pe ilustrul filozof n toate peregrinrile sale prin lumea Egiptului misterios, de unde a dobndit preioase i tainice informaii desprefenomenele cereti, despre spiritul uman, despre geometrie, filozofie i medicin.Revenit n patrie liber, iniiat i bogat Zamolxis a cptat rapid respectulcrmuitorilor i al poporului. n cele din urm, a izbutit s-l conving chiar pe regele geto-dacilor s i-l fac asociat la putere, ca pe un om seuperior, dotat cu harul de a releva voina zeilor. Lanceput, regele i-a ncredinat funcia de Mare Preot al zeilor, apoi l-a proclamat zeu pe nsuiZamolxis 12.Un alt strlucit istoric al antichitii, Herodot, vine cu alte amnunte: nainte deZamolxis, geto-dacii triau ntr-o cumplit srcie, fiind lipsii de nvtur. ntruct trise ovreme n preajma lui Pitagora omul cel mai nelept al Helladei Zamolxis a adus poporului sumoravuri mai nalte. La nceput, a cerut s i se construiasc, dup schiele sale, un templu cu o salde ntrunire n mijlocul edificiului. Aici i primea, cu regularitate, oaspeii de vaz, iniiindu-i nnoile cunotine i taine de care dispunea. La un moment dat, Zamolxis a simit nevoia reculegeriin deplin singurtate. i a dat porunc s i se zideasc tot dup planurile sale- un mic templusubteran. Aici a cobort singur, rmnnd izolat, n adncimea ncperilor subterane, vreme de treiani de zile. Cnd a revenit lasuprafa, n mijlocul poporului su, oamenii l-au aclamat ca pe un zeu.Magicianul n artafilozofiei, care a fost Socrate, vorbete despre Zamolxis ntr-unul din faimoasele Dialoguri platoniciene, n termeni mai mult dect admirativi: Zamolxis dovedete, ca zeu al geto-dacilor, ctot aa cum nu se cuvine s ncercm a vindeca ochii fr s fi vindecat capul, nici s tmduimcapul fr s tratm trupul, cu att mai mult nu trebuie s ncercm a vindeca trupul fr a cuta s tmduim sufletul.Foarte interesant este i ceea ce spun, despreZamolxis, doi mari erudii ai
Ioan Rodean,Graiul Pietrelor de la Sarmizegetusa. Editura Litera, Bucuresti 1980 pag. 83
12

vremii: Origenes i Clement din Alexandria. De la acetia aflm c nsala de mijloc a Templului lui Zamolxis nu se reuneau dect brbaii, dup un anumit ritual. Ei purtau un bru lat, din piele alb de miel, sub care se aflau, la vedere, semnele pstorului,agricultorului i constructorului: cuitul, spicul de gru i rigla cu 24 de gradaii. Salonul de mijlocera un adevrat sanctuar, unde se svreau acte iniiatice, ezoterice, de felul celor din categoriamisterelor osiriace, eleusiene sau dionisiace. Asemnarea cu universul spiritual al Artei Regalemoderne este mai mult dect evident.n ncheierea acestui succint portret al unuia dintre cei maide seam iniiai ai lumii, socotim c trebuie s punem chiar cuvintele celui care s-a numitZamolxis: Nu uita, lumina pentagramei magice este iubirea. Dar, ca s o faci strlucitoare, trebuies ajungi la esena pentagramei iertarea."
13

Marele preot Deceneu Se spune despre Deceneu c era un nelept al neamului dacilor care tria retras, ca unadevrat sihastru, ntr-un inut ascuns, unii cred c pe muntele sfnt al dacilor numit Kogaionon.Deceneu era slujitor al zeului Zalmoxis iar n momentul venirii la conducerea dacilor a regeluiBurebista, Deceneu eraMare preotal dacilor. El l ajut pe Burebista, indemnndu-i pe daci la abstinen .Deceneu a devenit rege al geilor ncepand cu anul 44 .e.n dup moartea regelui Burebista. Era un rege venerat de ctre gei. A stabilit locuina preoilor lui Zamolxe pe muntele Cogeon (Kogaionon) dincolo de Dunre. A reformat pontificatul zamolxian. A mprit pe gei n ordinul Piloforilor sau Pileailor i ordinul Capeluttilor sau Comailor. A cultivat n rndul geilor astronomia i agricultura. A reconstruit altare noi i a construit edificii sacre. Se pare c a urmat canoanele arhitectonice din Egipt (unde trise) precum i din Orient. Sacerdot dac ,mare preot ,sfetnic si colaborator apropiat a lui Burebista. Cel mai important personaj dupa rege in statul dac. Deceneu l-a ajutat considerabil pe marele rege in opera sa de unificare si organizare a triburilor geto-dace. Dupa moartea lui Burebista si destramarea stapinirii acestuia (44 ien) Deceneu isiasuma si puterea regala in statul dac intracarpatic. O informatie din Iordanes (Getica:XI,67) indicavenirea lui Deceneu la putere ca vicerege, Burebista acordindu-i o putere aproape regala.Strabon spune:"Burebistasi-a luat ca ajutor pe Deceneu ,un barbat vrajitor,
13

Dan Oltean , Religia Dacilor . Editura Saeculum, Bucuresti 2006, pag. 53

care umblasemulta vreme prin Egipt, invatind acolo unele semne profetice, datorita carora sustinea catalmaceste vointa zeilor. Ba inca ,de la un timp era socotit si zeu, asa cum am aratat cind am vorbitde Zamolxe. Ca o dovada de ascultarea ce i-o dadeau getii, este si faptul ca ei s-au lasat induplecatisa-si stirpeasca viile si sa traiasca fara vin" (Geografia:VII,3,11)"Observand inclinatia lor de a-lasculta in toate si inteligenta lor nativa,el i-a initiat in aproape toata filozofia, caci era maestru priceput in aceasta14. El i-ainvatat etica, dezvatandu-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit in fizica, facandu-i sa traiasca potrivit cu legile naturii, pe care gotii [getii] transcriindu-le le pastreaza pina azi [sec VI en] cunumele de belagines; i-a invatat logica, facandui-i superiori celorlalte popoare in ce privestemintea; aratandu-le practica, i-a indemnat sa-si traiasca viata in fapte bune; demonstrandu-le teoria,i-a invatat sa contemple cele 12 semne ale zodiacului iar prin ele mersul planetelor si toataastronomia, lamurindu-i cum creste si scade discul lunii si cu cat globul de foc al soarelui intrecemasura rotunjimii pamintului si le-a expus sub ce nume si sub ce semne cele 345 de stele trec de larasarit la apus, ca sa se apropie sau sa se departeze de polul ceresc. Vezi ce placere (este) ca niste oameni prea viteji sa se indeletniceasca cu doctrinele filosofice, cand maiaveau putin ragaz de razboaie. Puteai sal vezi pe unul cercetand pozitia cerului, pe altul proprietatile ierburilor si ale arbustilor, pe acesta studiind cresterea si scaderea Lunii, pe celalaltobservind eclipsele soarelui si cum, prin rotatia cerului, Soarele vrand sa atinga regiunea orientala,este adus inapoi in regiunea occidentala. Getul se linisteste de indata ce primeste explicatia acestor lucruri. Aceasta si multe altele, invatind Deceneu pe geti, prin stiinta sa, a stralucit in mijlocul lor ca o adevarata minune ." (Getica;XI;6970)15

Sacrificiile dacilor Populatia de la nordul Dunarii se evidentiaza intre secolele 5 i.Chr. 1 d.Chr. nu atat prinorganizarea administrativ-teritoriala si politica, ci
14

14Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.99 15 Dan Oltean , Religia Dacilor . Editura Saeculum, Bucuresti 2006, pag. 54
15

mai ales printr-o religie unitara si unificatoare, acarei dezvoltare diferentiaza populatia geto-daca fata de vecinii sai. In cadrul dezvoltarii acestuisistem religios, sacrificiile practicate joaca un rol aparte, dinamica lor fiind interesanta din punctulde vedere al celui care doreste sa inteleaga geometria dupa care isi ritmau existenta strabuniinostri.Cel mai cunoscut sacrificiu dacic, al aruncarii unui razboinic in sulite, este descris deHerodot: cativa dintre ei, asezanduse la rand, tin cu varful in sus trei sulite, iar altii apucandu-lde maini si de picioare pe cel trimis la Zalmoxes, il leagana de cateva ori si apoi, facandu-i vant, ilarunca in sus, peste varful sulitelor. Daca, in cadere, omul moare strapuns, raman incredintati cazeul le este binevoitor; daca nu moare, atunci il invinuiesc pe sol, hulindu-l ca este un om rau; dupace arunca vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut, ii spun solului, cat mai este in viata.Potrivit istoricului Dan Oltean, sacrificiul relatat de Herodot nu este facut lui Zalmoxes, ci a fostdoar instaurat de acesta.16 Sacrificiul este inchinat zeuluirazboiului, unul din zeii triadei divine dacice, in cadrul careia se regasesc, ca in toate religiile indo-europene, corespondenti pentru Cronos, Tales, si Heracles (zeul cerului, zeul pamantului, zeulrazboiului). Acelasi istoric mentioneaza ca sacrificiul mesagerului, efectuat conform izvoarelor antice o data la 5 ani, era necesar doar pe timp de pace cand comunicarea cu zeul razboiului nu serealiza prin moartea eroica pe campul de lupta. Acest autosacrificiu echivala cu o astfel de moarte.Pe de alta parte, conotatiile sacrificiului par a fi mai ample, inscriindu-se in ritmurile cosmiceinscrise in sanctuarele de la Sarmizegetusa, si nu numai.17 Ioan Rodean demonstreaza faptul ca sanctuarul mare rotund este oimagine a universului, numarul si asezarea stalpilor potcoavei, ai cercului interior, si ai cerculuiexterior, corespunzand

respectiv situatiilor cosmice ale soarelui, lunii, si celor 5 planete cunoscute (Saturn, Jupiter, Marte,Venus, Mercur). In pentagonul planetelor se distinge, in sanctuarul mare rotund, o periodicitate de5
16

16.Ioan Rodean, Graiul Pietrelor de la Sarmizegetusa. Editura Litera, Bucuresti 1980 pag. 87 17 .Dan Oltean , Religia Dacilor . Editura Saeculum, Bucuresti 2006, pag. 54
17

ani (identica cu aceea a sacrificiilor), prin impartirea celor 180 de stalpi, pe de o parte, in 5grupuri de cate 36 de stalpi (fiecare stalp reprezentand 10 zile), iar pe de alta parte prin aranjareastalpilor in sistemul 6+1, evidentiiindu-se faptul ca soarele, in decurs de 5 ani, traverseaza prinzodiac 60 de pozitii. Trebuie mentionatfaptul ca sacrificiile umane de tipul celor descrise de Herodot sunt specific unei perioade anterioarereformei religioase a lui Deceneu si construirii sanctuarelor de la Sarmizegetusa. In aceasta perioada a statului dac centralizat din secolele 1 i.Chr 1 d.Chr. , sacrificiile umane inceteaza, preotii fiind singurii mediatori intre muritori si divinitate. De aceea, coerenta temporalamentionata mai sus, cu atat mai stranie, vine ca un argument in plus pentru caracterul continuu sidezvoltarea permanenta a sistemului religios dacic pe parcursul a 6 secole. In plus, autosacrificiulramane o parte integranta a sufletului si mentalitatii dacice, pana la cucerirea romana. In acest sens,edificatoare sunt imaginile de pe Columna lui Traian descriind sacrificiul colectiv al preotilor (Scena 120) si sinuciderea lui Decebal (scena 145).18 Desi pentru aceasta perioada tarzie existadovezi clare a incetarii sacrificiilor umane din randul dacilor, medierea cu divinul fiind un atributal preotilor, idea sacrificiului personal, a autosacrificiului, ramane o constanta a spiritualitatii geto-dacice. Este probabil locul sa amintim ca, spre deosebire de vecinii lor, geto-dacii nu credeau inmetempsihoza, ci in mutarea sufletului intr-o lume fericita, dupa modelul instaurat de Zalmoxes.Moartea se pare, era vazuta ca momentul despartiriisufletului de trup, aceasta fiind ajutata prin incinerarea trupului, care rezulta in eliberareasufletului.Sacrificiile inchinate celorlalte doua divinitati ale triadei sunt deduse de Dan Oltean(opera citata), ca fiind sacrificarea berbecilor pentru zeul cerului, si oferirea de ofrande vegetale pentru divinitatea pamantului.19 Este posibil ca, dupa modelul poparelor celtice, in cinsteadivinitatii agrare, sa se fi practicat sacrificiul prin incinerarea victimelor inchise intr-o papusa de paie colosala. Pe de alta parte, se observa in decursul timpului, inlocuirea persoanelor sacrificate dinrandul razboinicilor daci, cu sacrificarea prizonierilor de razboi. Expunerea craniilor unor fruntasiromani invinsi in victoria impotriva generalului Fuscus, este graitoare in acest sens. De asemenea,se practica ritualul de factura scitica al agatarii
18

Hadrian Daicoviciu, Dacii,Editura pentru Literatur, 1968, pag.56


Dan Oltean , Religia Dacilor . Editura Saeculum, Bucuresti 2006, pag. 56

19

prizonierilor ucisi de trunchiuri de copaci, undeurmau sa fie devorati de zeul razboiului si de lupi, reprezentantii acestuia. In timp ce capetele puteau fi pastrate ca trofee, ramasitele se inhumau ulterior, mormintele sacrificatilor fiind astfeldiferite de cele ale sacrificantilor, care la disparitie erau generalmente incinerati.Inincheiere, trebuie mentionata sacrificarea de animale la banchetele funerare, asemanatoare pomenilor ortodoxe contemporane. Decedatul era tinut trei zile, iar inainte de a fi incinerat, perugul funerar se sacrificau atat animale psihopompe (calul, cainele), cat si animale care puteau ficonsumate in cadrul unui banchet (pasari, porcine, bovine, etc). Asezarea pe rug a decedatului paresa corespunda simbolic aruncarii solului in sulite. Focul rugului, intermediar intre pamant si cer, lafel ca si pozitia solului sacrificat, avea asa cum am spus rolul de a separa sufletul de trup (spredeosebire de crestinism, pacatul in conceptia geto-dacilor avea un caracter pur ontologic,nascandu-se din amestecul eterogen al sufletului cu trupul). Acest foc intermediar intrelumi, personificat asemeni soarelui si considerat de sorginte divina, va fi prezent si in sanctuarulmare rotund de la Sarmizegetusa, pe vatra din potcoava, in jurul lui cladindu-se atat reprezentatiiale sistemului planetar, cat si concepte perene referitoare la rolul razboinicului in univers. Caexpresie a acestor concepte, sacrificiile dacice par sa cunoasca o evolutie continua, dar unitara,devenind nu numai modalitati de comunicare cu divinul, ci si parti integrante ale sufletului geto-dac.

Credinta in nemurire. Conform lui Herodot, printele istoriei, geto-dacii se credeau nemuritori. Pentru ei moartea nu era dect o cale de a merge la zeul lor supreme Zamolxes, zeul subpmntean al vegetaiei i al

Fertilitii. De aceea, moartea unui dac nsemna pentru ei un prilej de bucurie, o srbtoare. Dacii practicau incineraia pentru morii lor. Peste mormintele nobililor tarabostesi ale cpeteniilor se ridicau uneori tumuli.Moartea era pentru daci un mod de comunicare cu zeul lor. Ei sacrificau la fiecare cinci ani un tnr geto-dac, dup cum spune Herodot. Acesta avea rolul de a fi solul oamenilor ctre Zamolxes, lui ncredinndu-i-se naintea ritualului de sacrificiu cererile, rugminile, problemele celorlali.
Zeiti Gebeleizis zeul fulgerului, tunetului, ploii. Era reprezentat ca un brbat chipe, uneori cu barb. Fulgerele i tunetele erau manifestrile sale. Zamolxis(Zamolxe) zeul suprem al geto-dacilor, zeul trmului de dincolo, al morilor i al viilor, reprezentnd lumea subteran i viaa de dup moarte. Bendis zei a Lunii, a pdurilor i a farmecelor, zeia dragostei i a maternitii. Derzis(Derzelas) zeul sntaii. Kotys(Cottyo) zeia-mam n mitologia traco-dac. Mari preoi Deceneu, rege si mare preot al geilor ncepand cu anul 44 .Cr. dup moartea regelui Burebista.(atestat de Strabo si Jordanes Comosicusrege si mare preot al geilor urmaul lui Deceneu (44 .Cr - 28/29 AD d.Cr [3] Coryllusrege si mare preot al geilor urmaul lui Deceneu (44 .Cr - 28/29 AD d.Cr [3] posibil Vezinaatestat ca al doilea in rang in statul lui Decebal (atestat de Dio Cassius) 22 ________________________ 20 Hadrian Daicoviciu, Dacii,Editura pentru Literatur, 1968, pag.61 21 Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura All Educational , 2007, p.101 22 Dan Oltea , Religia Dacilor . Editura Saeculum, Bucuresti 2006, pag. 113-114

Bibliografie Constantin C. Giurescu, Istoria Romanilor Vol. I , Bucuresti , Editura AllEducational , 2007; Florin Constantiniu , O istorie sincera a poporului roman, EdituraEnciclopedica, 2008 ; Dan Oltean, Religia Dacilor. Editura Saeculum, Bucuresti 2006; Ioan Rodean, Graiul Pietrelor de la Sarmizegetusa. Editura Litera,Bucuresti 1980; Hadrian Daicoviciu, Dacii ,Editura pentru Literatur , 1968.