TEORIA GRAFURILOR 10 NOIEMBRIE 2010 CURSUL 1. GRAFURI, PROPRIETATI. SUBGRAFURI SI COMPONENTE CONEXE. GRAFURI BIPARTITE. Teorema lui Konig.

ARBORI SI CARACTERIZARI. DIAMETRU SI RAZA. EXCENTRICITATE A UNUI VARF. CENTRUL UNUI GRAF. LEMA LUI SPERNER. GRAFURI, PROPRIETATI. 1. Multiset peste o multime R. Definitie. Notatii alternative. Apartenenta unui element la un multiset. Relatia de incluziune. Cardinalul unui multiset. 2. Puteri ale unei multimi S. Sp = multimea p-cuvintelor peste S. S(p) = multimea p-partilor lui S. S<p>= multimea p-multipartilor lui S. S* = multimea cuvintelor peste S. S(*) = multimea partilor lui S. S<*>= multimea multipartilor lui S. Exemple pentru cazul p=2. Expresia grafica asociata. 3. Grafuri. Grafuri orientate. Grafuri neorientate. Grafuri simple. 3.1. Adiacenta.Incidenta. 3.2. Grade. Grad interior. Grad exterior. Grad. Multisetul gradelor. Exemple.

SUBGRAFURI SI COMPONENTE CONEXE. Lanturi (elementare,simple,oarecare) Cicluri (elementare,simple,oarecare) Exemple. Relatia de echivalenta pe multimea varfurilor indusa de conectarea prin lanturi. Componenta conexa Descompunere in componente conexe Exemple. Exercitiu: G conex intre orice doua parti nevide disjuncte care formeaza o partitie a multimii varfurilor exista o muchie . ARBORI SI CARACTERIZARI. Diametru si raza. Excentricitate a unui varf. Centrul unui graf. Definitie T arbore T conex si acyclic Exercitiu. T arbore Exista o permutare a muchiilor lui T ,e1,e2,e3,,em cu proprietatea: pentru orice i , 2 i m muchia ei are in comun cu muchiile e1,e2,e3,,ei-1 exact un varf Enuntarea proprietatilor arborilor. Diametrul si raza unui graf. Excentricitatea unui varf. Centrul unui graf. GRAFURI BIPARTITE. Teorema lui Konig. Multime independenta de varfuri sau de muchii. p-colorari proprii a muchiilor unui graf (partile monocrome sunt independente). Definitia 1 pentru grafuri bipartite. Definitia 2 G bipartit G admite o bicolorare proprie PROPOZITIE:Orice arbore este un graf bipartit. TEOREMA (KONIG) Un graf G=(V,E) este bipartit daca si numai daca orice ciclu elementar al sau este par. LEMA LUI SPERNER. PROBLEME REZOLVATE

Problema 1. (grade) Fie un graf simplu G=(V,E) ale carui varfuri sunt colorate cu culorile alb si negru. Pentru un varf oarecare v ` V prin mutare asociata varfului v intelegem schimbarea culorii acestui varf si a culorilor vecinilor sai din alb in negru sau invers. Daca graful G are toate varfurile albe exista o succesiune de mutari asociate varfurilor lui G prin care culorile acestora se schimba din alb in negru. Solutie. Vom utiliza inductie dupa n, cazul n = 1 fiind trivial. Fie acum un graf cu n + 1 vrfuri. Numim sistem (actiune) asupra lui v o succesiune de mutari n care vrful v nu a fost ales, si n urma carora toate celelalte vrfuri si-au schimbat culoarea (si poate chiar si v). Din ipoteza de inductie stim ca pentru orice 1 i n+1 exista un sistem asupra lui vi. Daca exista i, 1 i n+1, asa nct exista un sistem asupra lui in care si vi sa-si fi schimbat culoarea, atunci acel sistem reprezinta succesiunea de mutari ceruta. Daca pentru orice i, 1 i n+1, orice sistem conserva culoarea varfului vi asociat atunci procedam astfel: Consideram cate un sistem asupra fiecarui varf de grad impar din G si compunem aceste sisteme. Varfurile de grad impar vor rezulta negre iar cele de grad par vor rezulta albe. Actionam acum asupra fiecarui varf din graful G. Varfurile de grad par isi vor schimba culoarea din alb in negru iar cele de grad impar isi vor pastra culoarea neagra. Asadar toate varfurile rezulta negre . Problema 2. (grafuri bipartite) Fie k ` N un numar natural. Consideram un sistem de trafic aerian compus din k linii aeriene. Presupunem ca: 1) serviciul aerian intre doua orase inseamna serviciu dus-intors.

2) pentru orice doua orase este asigurat serviciul aerian de cel putin o linie aeriana. 3) nici-o linie aeriana nu poate programa un circuit printr-un numar impar de orase. Care este numarul maxim de orase care pot fi deservite de un astfel de sistem ? Modelare. Consideram graful complet G=(V,E) definit astfel: V = multimea celor n orase. E = {{a,b}|a,b ` V} Tinand cont de teorema de caracterizare a grafurilor bipartite, fiecarei linii aeriene ii corespunde un subgraf bipartit al lui G. Conditia 3) se traduce prin faptul ca orice muchie a lui G apartine cel putin unuia din grafurile bipartite asociate celor k linii aeriene, adica prin aceea ca graful G este reuniunea celor k grafuri bipartite asociate sistemului de trafic aerian considerat. Formulata in acesti termeni, problema cere sa determinam numarul maxim de varfuri ale unui graf complet care se poate exprima ca reuniune a k subgrafuri bipartite. Aceasta este insa echivalent cu a determina numarul minim k de subgrafuri bipartite a caror reuniune este un graf complet cu n varfuri. Evident, solutia banala este sa exprimam graful complet Kn ca reuniune a grafurilor induse de mchiile sale. Teorema. Numarul minim de grafuri reuniune este Kn este lg2 n . bipartite a caror

Demonstratia 1. (prin inductie) Vom demonstra prin inductie matematica dupa k urmatoarea afirmatie echivalenta cu cea din enunt: Pk : <Graful Kn se poate exprima ca reuniunea a k grafuri bipartite daca si numai daca n 2k.> P1 este adevarata. Intr-adevar, deoarece pentru n 3, Kn contine un 3ciclu, adica un ciclu impar, rezulta ca el nu este un graf bipartit si deci n 21.

Invers, daca n 21 atunci avem graful complet K2 care este bipartit. P1, ..., Pk-1 Pk pentru k 2. Sa presupunem ca graful complet Kn este reuniunea a k subgrafuri bipartite, Kn = G14 ... 4 Gk. Consideram o bipartitie a multimii V, V = X 4 Y, astfel incat graful Gk sa nu aiba nici-o muchie cu ambele varfuri nici in X nici in Y. Grafurile G1, ..., Gk-1 induc in fiecare din subgrafurile complete Kn[X] si Kn[Y] cate o reuniune a acestora in k-1 grafuri bipartite si, conform ipotezei inductive, avem |X| 2k-1 si |Y| 2k-1. Rezulta |V| = |X|+|Y| 2k-1 + 2k-1 = 2k. Sa presupunem acum n 2k si graful complet Kn = (V,E). Vom construi prin inductie k grafuri bipartite a caror reuniune este Kn. Deoarece 2k = 2k-1 + 2k-1, multimea V a varfurilor poate fi partitionata in doua parti X si Y, V = X 4 Y, fiecare din ele cu cel mult 2k-1. Prin inductie, consideram fiecare din grafurile complete Kn[X] si Kn[Y] exprimate ca reuniune a cate k-1 subgrafuri bipartite: Kn[X] = G1 4 ... 4 Gk-1 Kn[Y] = G1 4 ... 4 Gk-1 Definim Gi = Gi 4 Gi pentru 1 i k-1 si Gk = (X 4 Y, E) unde E este multimea tuturor muchiilor lui Kn cu un capat in X si celalalt capat in Y. Avem Kn = G1 4 ... 4 Gk-1 4 Gk ceeace incheie demonstratia. Demonstratia 2. (directa) Vom demonstra afirmatiile urmatoare. (1) Daca n 2k atunci varfurile grafului complet Kn se pot eticheta cu n k-vectori binari distincti peste multimea {0,1}. Pentru i {1, ... , k} definim graful bipartit Gi = (Xi 4 Yi, Ei) asfel: Xi = multimea varfurilor grafului complet Kn a caror eticheta asociata are coordonata i egala cu zero. Yi = multimea varfurilor grafului complet Kn a caror eticheta asociata are coordonata i egala cu 1. Ei = multimea tuturor muchiilor care au un capat in Xi si celalalt capat in Yi.

Pentru i {1, ... , k}, graful Gi este bipartit deoarece varfurile a caror etichete de pe pozitia i sunt egale sunt neadiacente si deci fiecare din multimile Xi si Yi sunt independente. Pe de alta parte, reuniunea grafurilor Gi, pentru i {1, ... , k}, este egala cu graful complet Kn deoarece etichetele varfurilor acestuia fiind diferite doua cate doua, rezulta ca etichetele a doua varfuri diferite difera pe cel putin o coordonata, sa zicem i, si deci ele sunt adiacente in graful bipartit Gi,cu indicele egal cu pozitia acelei coordonate. (2) Sa presupunem acum ca graful complet Kn este reuniunea a k subgrafuri bipartite, Kn = G1 4 ... 4 Gk, unde Gi = (Xi 4 Yi, Ei) pentru i {1, ... , k}. Etichetam varfurile lui Kn cu k-vectori peste multimea {0,1} asfel: unui varf v V(Kn) ii asociem kvectorul binar care are coordonata i egala cu 0 daca el apartine lui Xi si egala cu 1 daca el apartine multimii Yi. Doua varfuri nu pot avea etichetele asociate identice deoarece atunci ar insemna ca acele varfuri ar apartine pentru fiecare i {1, ... , k} unei aceleiasi parti independente a grafului bipartit Gi si deci muchia care le uneste in Kn nu ar apare in nici-un graf Gi nefiind astfel acoperita. Astfel, k-vectorii binari asociatzi varfurilor grafului complet Kn find diferiti doi cate doi rezulta n 2k. Problema 3. (grafuri bipartite) Orice graf simplu G = (V,E) contine un subgraf partial bipartit B = (X 4 Y, F ) cu proprietatea ca gradul in B al oricarui varf este cel putin egal cu jumatate din gradul sau in G: dH(v) dG(v)/2, pentru orice v V = X 4 Y. Solutie. In G exista evident un subgraf partial bipartit, cum este de exemplu graful fara muchii peste multimea de varfuri V. Fie B un subgraf partial al lui G care are un numar maxim de muchii, B = (X 4 Y, F ). Vom arata ca dH(v) dG(v)/2, pentru orice v V = X 4 Y.

Sa presupunem prin absurd ca exista v X cu dH(v) < dG(v)/2. Deoarece |F| este maxim rezulta ca orice x din Y adiacent lui v in graful G este adiacent lui v si in graful B. Tinand cont de acesta, din presupunerea facuta rezulta ca numarul varfurilor din multimea Y adiacente in G lui v este mai mic strict decat dG(v)/2 si deci, numarul varfurilor din multimea X adiacente in G lui v este mai mare sau egal decat dG(v)/2. Definim graful B = (X 4 Y, F ) obtinut din B prin mutarea lui v din X in Y, definit astfel: X = X {v}, Y = Y 4 {v}, F = (F {{v,x}| x Y si {v,x} F}) 4 4 {{v,x}|x X, {v,x} F}. Graful B este subgraf partial bipartit al lui G dar are insa strict mai multe muchii decat acesta, ceeace contrazice definitia grafului B. Demonstratia este incheiata.

Problema 4. (arbori) Fie k un numar natural. Consideram un graf simplu G = (V,E) cu gradul minim (G) mai mare sau egal decat k. Pentru orice arbore T cu k + 1 varfuri exista un subgraf T al lui G izomorf cu T. Solutie. Fie T un arbore cu k+1 varfuri si un graf simplu G cu (G) k. Vom demonstra prin inductie dupa k faptul ca G contine un subgraf izomorf cu T. Pentru k = 0, arborele T are un singur varf iar graful G are (G) 0 adica poate fi chiar si vid (fara muchii), Cum V prin definitie avem T ~ G[{v}] pentru orice varf v din V. Pentru k = 1, arborele T are doua varfuri si o muchie iar graful G are (G) 1 si deci contine cel putin o muchie e E si avem T ~ G[e].

Sa presupunem afirmatia din enunt adevarata pentru k-1 si sa o demonstram pentru k, unde k 2. Arborele T are in acest caz k+1 varfuri. Fie v un varf de gradul 1 din T si T1 = T v. T1 este un arbore cu k varfuri si orice varf din T1 are gradul cel mult egal cu k-1. Din ipoteza inductiva rezulta ca exista un subgraf T1 al lui G cu T1~ T1. Fie u varful din T adiacent lui v si u omologul lui din T1. Din dT1(u ) = dT1(u) < k dG (u ) rezulta ca exista un varf v V(G) V(T1) adiacent lui u. Atunci T = T1 + [u,v] este un arbore, subgraf in G cu proprietatea T ~ T. Demonstratia este incheiata. Problema 5. (arbori) Fie n N un numar natural nenul oarecare. Consideram multimea S = {a1, a2, a3, ... , an} si o familie de n parti distincte ale sale A = {A1, ... ,An}. Exista un element x S astfel incat multimile A1 {x}, ... , An {x} sunt distincte doua cate doua. Solutie. Presupunem prin absurd ca nu exista un element x S cu proprietatea din enunt. Cu alte cuvinte, presupunem ca pentru orice element x S exista doua multimi distincte Ai, Aj A cu Ai {x} = Aj {x} ceeace este echivalent cu Ai Aj = {x}. Asociem oricarui element x din S o pereche de multimi { Ai, Aj} cu proprietatea Ai Aj = {x}. Obtinem astfel o functie pe care sa o notam cu f, f:S {{ Ai, Aj}| 1 i < j n} cu proprietatea ca pentru orice x S daca f(x) = { Ai, Aj} atunci Ai Aj = {x}. Functia f este injectiva deoarece daca ar exista in S doua elemente diferite x si y cu f(x) =f(y) = Ai Aj atunci, conform proprietatii definitorii a functiei f, am avea {x} = Ai Aj = {y}, ceeace este absurd. Rezulta deci ca perechile f(a1), f(a2), f(a3), ... , f(an) sunt diferite doua cate doua. Definim graful simplu G = (V,E) astfel: V = {A1, ... ,An},

E = {f(a1), f(a2), f(a3), ... , f(an)} Graful G are n varfuri si n muchii si, prin urmare, contine un ciclu elementar C a carui lungime sa o notam cu p. Avem 3 p n. Cu o eventuala reindiciere a multimilor Ai si a elementelor multimii S putem presupunem urmatoarele: C = [A1, A2, A3, ... , Ap, A1], si f(ai) = { Ai, Ai+1} pentru i {1, 2, 3, ... , p} (mod p) Avem A1 A2 = {a1}, A2 A3 = {a2}, A3 A4 = {a3}, ... ... ... ... ... Ap-1 Ap = {ap-1}, Ap A1 = {ap}. Inmultim aceste p relatii in raport cu diferenta simetrica si obtinem: = {a1, a2, a3, ... , ap}, contradictie. Exista asadar un element x in S cu proprietatea ca multimile A1 {x}, ... , An {x} sunt distincte doua cate doua. Observatia 1. Iata un alt mod de argumentare a faptului ca un astfel de ciclu C = [A1, A2, A3, ... , Ap, A1] nu exista. Cu o eventuala reindiciere a multimilor Ai putem presupune ca multimea A1 are comparativ cu celelalte multimi care formeaza varfurile ciclului C un numar minim de elemente: |A1| |A2|,|A3|, ... ,|Ap|. Avem succesiv: A1 se obtine din A2 scazand {a1} si deci a1 A1 si a1 A2, A3 se obtine din A2 adaugand sau scazand {a2} si deci a1 A3, A4 se obtine din A3 adaugand sau scazand {a3} si deci a1 A4, ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... Ap se obtine din Ap-1 adaugand sau scazand {ap-1} si deci a1 Ap, A1 se obtine din Ap adaugand sau scazand {ap} si deci

a1 A1, contradictie. Observatia 2. Numarul n al partilor multimii S din enunt este maxim. Astfel, daca |A| = n+1 afirmatia din enunt nu mai este in general adevarata. De exemplu, pentru A = { , {a1}, {a2},{a3}, ..., {an}} este evident ca pentru orice x din S avem {x} = {x} {x} = . 17 NOIEMBRIE 2010 CURSUL 2. PROBLEME DE NUMARARE IN GRAFURI: NUMARAREA ARBORILOR. CARACTERIZARI ALE SIRURILOR GRADELOR UNUI ARBORE. METODE RECURSIVE DE NUMARARE. METODE BIJECTIVE DE NUMARARE. Codificarea arborilor - Pruffer si Neville. Aplicatii. Teoremele lui Cayley si Moon. APLICAREA FUNCTIILOR DE NUMARARE IN NUMARAREA ARBORILOR Partaje si formula multinomului. Teorema lui Cayley si teorema lui Moon. CARACTERIZARI ALE SIRURILOR GRADELOR UNUI ARBORE. Teorema. Fie n un numar natural si s0 = (d1,d2,d3, ...,dn) un multiset de numere naturale mai mari sau egale cu 1. Exista un arbore cu sirul gradelor egal cu s0 daca si numai daca d1 + d2 + d3 + ... ... +dn = 2(n 1). METODA RECURSIV DE NUMRARE A ARBORILOR Fie G=(V, E) un graf neorientat i e o muchie oarecare din G, e=ab E, ab. Notm G*e graful obinut din G prin contracia muchiei e definit astfel: se terg din G vrfurile a i

b i se nlocuiesc cu un vrf auxiliar z care se conecteaz cu fiecare vrf x din V-{a, b} printr-un numr de muchii egal cu numrul muchiilor din G prin care vrfurile a sau/i b erau conectate cu x. Spunem c graful G*e se obine din G prin contracia muchiei e. Explicit, graful G*e se construiete astfel: a) se terg din G vrfurile a, b (capetele muchiei e) b) se adaug vrful auxiliar z c) n graful G*e vrful z este adiacent unui vrf x V(G) - {a, b} printr-un numr de muchii egal cu numrul

muchiilor grafului bipartit G[{a, b}, {x}] indus n G de mulimile de vrfuri {a, b} i {x}. Operaia * este comutativ i asociativ modulo un izomorfism. Pentru mulimea muchiilor E'={e1, ..., ek} notm prin G*E' : G* e1 ... ek * , k . V(2)

Teorem Fie G=(V, E) un graf neorientat i E0 E. Avem

Demonstraie. Avem evident

Dar, pentru E1 E2=E0 i E1 E2= avem

unde bijecia este definit astfel: TT*E2. Rezult teorema. Corolar Fie G=(V, E) un graf neorientat i o muchie e=ab E cu ab. Avem | (G)|=| (G-e)| + | (G*e)| Demonstraie. Considerm n teorema E0={e} Prin aplicarea formulei din teorema se obin grafuri cu un

numr de muchii sau de vrfuri mai mic cu cel puin o unitate. Aplicarea repetat a acestei formule conduce la grafuri din ce n ce mai simple. n final se obin grafuri fr muchii. METODE BIJECTIVE DE NUMARARE. Metode de codificare a arborilor Numrul arborilor pariali ai lui | Kn (n (Kn)| ai grafului complet

) fiind egal cu nn-2, conform teoremei lui Cayley, este (Kn) i

interesant s construim o bijecie ntre mulimea

mulimea [n]n-2 a tuturor (n-2)- vectorilor peste [n]. O astfel de bijecie f, f: (Kn) [n]n-2 . T c= c1 c2 ... cn-2, o vom numi

codificare sau funcie cod. Vom descrie n continuare dou codificri, Prfer (1918) i Neville (1953), cunoscute astfel dup numele autorilor lor. n ambele cazuri vom considera graful complet Kn (n )

avnd mulimea vrfurilor V(K)=[n] ={1, 2, ..., n} i mulimea muchiilor E(Kn)= [n](2).

Pe scurt, n aceste metode se terg pe rnd n-2 vrfuri terminale ale arborelui T i ale celor obinui succesiv din acesta pn se obine un arbore cu dou vrfuri. Fiecare operaie de tergere este nsoit de notarea n vectorul cod a vrfului adiacent, cj, terminalului ters, xj. Metodele difer prin algoritmul de selecie a terminalelor care urmeaz s fie terse. La codificarea Prfer se alege de fiecare dat terminalul minim. Corespondena terminal ters (xj) coordonat cod (cj) descrie n acest caz chiar funcia arbore asociat lui T n raport cu vrful maxim (n), care aparine de altfel chiar ultimelor dou vrfuri rmase. La codificarea Neville se procedeaz n etape, n fiecare etap fiind parcurse cresctor toate terminalele dup care acestea se terg. n acest caz, mulimea celor dou vrfuri rmase dup n-2 operaii conine chiar centrul arborelui T. Codificare i decodificare Prfer Codificare Prfer. Considerm un arbore parial oarecare T Kn din (Kn). Algoritmul lui Prfer de codificare a arborelui T conduce la construcia unui (n-2)-vector c=( c1, c2, ..., cn-2) peste [n] astfel ca T c=( c1, c2, ..., cn-2). El const n repetarea de n-2 ori, respectiv pentru j=1, 2, ..., n-2, a urmtorului grup de operaii: 1) se determin mulimea S a vrfurilor de gradul unu (a terminalelor) din T: S=term(T);

2) se selecteaz vrful terminal minim xj=min S; 3) se noteaz n vectorul cod vrful cj adiacent lui xj; 4) se terge vrful terminal xj din arborele T: T- xj T. Observaie (1) n procesul codificrii Prfer sunt obinute cele n-2 componente cj ale vectorului cod c=( c1, c2, ..., cn-2). Determinarea fiecrei componente cj este nsoit de tergerea vrfului terminal minim xj din T, adiacent lui cj, iar graful obinut este de asemenea un arbore T-xjT. n total sunt terse astfel n-2 vrfuri: x1, x2, ..., xn-2. Cele dou vrfuri care rmn sunt adiacente, iar unul dintre ele este vrful maxim n. (2) n vectorul cod obinut, un vrf x apare de dT(x)-1 ori. Astfel, vrfurile terminale sunt singurele vrfuri care nu apar n codul c. (3) Pentru fiecare j {1, 2, ..., n-2} avem cj =fn(xj), unde fn

este funcia arbore asociat lui T n raport cu vrful n. Decodificare Prfer. Fie un c=( c1, c2, ..., cn-2) [n](n-2) un (n-

2)-vector oarecare peste V=[n]. Presupunnd c c este codul Prfer al unui arbore parial T Kn vom reconstrui arborele T determinndu-i una cte una cele n-2 muchii. pornind de la observaia c n codul Prfer singurele vrfuri care nu apar sunt terminalele lui T, vom ncepe prin a calcula mulimea S a acestora. Prima muchie determinat este cea care conecteaz prima coordonat din cod, c1, cu terminalul minim din S, x1: e1=c1x1. Dac tergem acum prima coordonat din codul c i

terminalul minim din mulimea V a vrfurilor, ceea ce obinem este un vector-cod c cu o coordonat mai puin i o mulime de vrfuri V cu un element mai puin. Repetm operaia descris anterior de n-2 ori i obinem succesiv muchiile e1, e2, ..., en-2. n fine, cele dou vrfuri rmase n V dup cea de-a (n-2)-a operaie formeaz muchia en-1. Observaie Printr-un argument inductiv se poate vedea uor c prin operaiile de decodificare Prfer a vectorului c este obinut exact muchia tears la pasul corespunztor al operaiilor de codificare a arborelui T obinut.
Rezult n consecin c operaiile de codificare i decodificare Prfer descriu dou bijecii inverse una celeilalte ntre mulimea arborilor pariali (Kn) i mulimea (n-2)-vectorilor peste [n].
codificare

(Kn)

decodificare

[n]n-2

Codificare i decodificare Neville Codificare Neville. Considerm un arbore parial oarecare T Kn din (Kn). Algoritmul lui Neville de codificare a arborelui

T conduce la construcia unui (n-2)- vector c=c1 c2 ... cn-2 peste [n], T c=c1c2 ... cn-2. El const n repetarea urmtorului grup de operaii pn n momentul n care sunt determinate n-2 coordonate cj n vectorul cod c: 1. se determin mulimea S a vrfurilor de gradul unu (a terminalelor) din T: S=term(T);

2. se noteaz n vectorul cod vrfurile cj adiacente vrfurilor terminale xj din S parcurse n ordine cresctoare; 3. se terg vrfurile terminale din arborele T: TT S . Observaie (1) n procesul codificrii Neville sunt obinute cele n-2 componente cj ale vectorului cod c=c1 c2 ... cn-2 . Aceste n-2 componente sunt determinate pe secvene de cardinali egali cu cei ai mulimilor de vrfuri terminale adiacente lor ale arborilor formai succesiv din T. Determinarea unei astfel de secvene de coordonate este nsoit de tergerea terminalelor din arbore: TT S. Sunt determinate astfel n-2 coordonate cj i sunt terse n-2 vrfuri xj. Cele dou vrfuri care rmn sunt adiacente i formeaz centrul arborelui T (dac acesta are dou vrfuri) sau centrul i un vrf adiacent (dac centrul lui T are un singur vrf). (2) n vectorul cod obinut un vrf x apare de dT(x) 1 ori. Astfel, vrfurile terminale sunt singurele vrfuri care nu apar n codul c. Decodificare Neville. Fie c un (n-2)-vector oarecare peste V=[n], c=c1 c2 ... cn-2 [n]n-2. Presupunnd c c este codul

Neville al unui arbore parial T Kn vom reconstrui arborele T determinndu-i una cte una cele n-2 muchii. Pornind de la observaia c n codul Neville singurele vrfuri care nu apar sunt terminalele lui T, vom ncepe prin a calcula mulimea S a acestora. Primele |S| muchii

determinate sunt cele care conecteaz primele |S| coordonate din cod, cu terminalele din S parcurse n ordine cresctoare, x1, x2, ..., x|S| : e1=c1x1, ..., e|S|=c|S|x|S|. Dac tergem acum primele |S| coordonate din codul c i mulimea S a terminalelor din mulimea V a vrfurilor, ceea ce obinem este un vector cod c cu |S| coordonate mai puin i o mulime de vrfuri V avnd |S| elemente mai puin. Repetm operaiile descrise anterior pn n momentul n care obinem n-2 muchii: e1, e2, ..., en-2. n fine, cele dou vrfuri rmase n V dup aceste operaii formeaz muchia en-1. Observaie 5.25. Printr-un argument inductiv se poate vedea uor c prin operaiile de decodificare Neville muchiile sunt determinate n aceeai ordine n care sunt terse n cadrul operaiilor de codificare a arborelui T obinut.
Rezult n consecin c operaiile de codificare i decodificare Neville descriu dou bijecii inverse una celeilalte ntre mulimea arborilor pariali (Kn) i mulimea (n-2)-vectorilor peste [n]. (Kn)
codificare decodificare

[n]n-2

APLICATII Teorem (Cayley). Pentru n (Kn )|=nn-2. Teorem (Moon) Pentru orice n avem | (Kn;s(T)=s0) |= APLICAREA FUNCTIILOR DE NUMARARE NUMARAREA ARBORILOR. Partaje si formula multinomului. Teorema lui Cayley. Pentru n avem: (Kn )|=nn-2. Demonstraie. Pentru n=1 formula din enun este evident. Pentru n2 inem cont de teorema lui Moon, de teorema de caracterizare a multisetului gradelor unui arbore i de identitatea multinomial a lui Newton i avem: IN i s0=(d1, d2, ..., dn ) avem:

(1 + ... + 1)n-2 = nn-2.

n

Teorema ) avem

lui

Moon.Pentru orice n

i s0=(d1, d2, ..., dn

| (Kn;s(T)=s0) |= Demonstraie. Notm membrul stng i membrul drept al relaiei de demonstrat, respectiv cu St(d1, ..., dn) i Dr(d1, ..., dn). Analizm urmtoarele dou cazuri: (1) Cazul d1+d2+ ...+dn 2(n-1). Atunci St(d1, ..., dn) = 0 deoarece, conform teoremei de caracterizare a multisetului gradelor unui arbore, nu exist arbori cu s(T)=s0. De asemenea, avem Dr(d1, ..., dn) = 0, conform definiiei partajelor, deoarece (d1-1)+...+(dn1)=(d1+...+dn)-n 2(n-1) n= n-2. Astfel, egalitatea din enun este adevrat n acest caz. (2) Cazul d1+d2+ ...+dn = 2(n-1). Utilizm metoda induciei matematice pentru a demonstra urmtoarea afirmaie: P (n) <Pentru orice s0=(d1, d2, ..., dn ) pentru n .> cu proprietatea

d1+d2+ ...+dn = 2(n-1), avem St(d1, ..., dn) = Dr(d1, ..., dn)

P (2) este adevrat. ntr-adevr, din relaiile d1+d2=2 i d1, d2 Avem St(1, 1) = | (K2;1, 1) | =1, rezult d1=d2=1, deci s0=(1, 1).

Pe de alta parte Dr(1, 1) = = = 1,

i astfel obinem St(1, 1) = Dr(1, 1). Vom demonstra c P (n-1) implic P (n) pentru n 3. Fr a micora generalitatea, considerm d1 d2 ... dn . Din relaiile d1+d2+ ...+dn = 2(n-1) , d1 d2 ... dn 1 rezult uor prin reducere la absurd c dn=1. Partiionm mulimea (Kn; s(T)=( d1, ..., dn)) n n-1

pri posibil vide, dup cum vrful n este adiacent n arborele curent T Kn unuia Obinem din vrfurile i [n-1].

T: i n

Figura5.4.

Pentru i [n-1]

i di=1 nu exist arbore parial T Kn cu ).

proprietile n 3, s(T) = (d1, ..., dn), di = dn= 1 i Avem, innd cont de definiia partajelor

(Kn; s(T)=( d1, ..., dn); =

))|=0 . (Kn; s(T)=( d1, ...,

Pentru i [n-1] i di 2 exist bijecia dn); ))

(Kn-1; s(T) = ( d1, ..., di-1,..., dn-1)) descris

astfel: T T - n, T T+ [ni]. Prin urmare, conform ipotezei inductive P (n-1) , avem (Kn; s(T)=( d1, ..., dn); ))| = .

innd cont de rezultatele obinute, de recurena Pascal pentru partaje i de faptul c dn=1 avem:

. Deci St(d1, ..., dn) = Dr(d1,... dn). 19 NOIEMBRIE 2010 CURSUL 3. CUPLAJE IN GRAFURI. Caracterizarea cuplajelor de cardinal maxim. Teorema lui Berge. Cuplaje in grafuri bipartite. Teorema lui Hall. Cuplaje in grafuri bipartite regulate. Teorema lui Bernstein. Cuplaje care satureaza varfurile de grad maxim in grafuri bipartite.

Descompuneri in cuplaje. CUPLAJE IN GRAFURI. 1. DEFINITII. NOTATII. EXEMPLE. G=(V,E) graf simplu M inclus in E M cuplaj :_M este multime independenta : _ orice e,f din M sunt neadiacente. Varf M saturat Varf M nesaturat Partititionarea multimii V in varfuri saturate. V(M), si varfuri nesaturate,V(G) V(M) . M := multimea cuplajelor din graful G. Mk := multimea cuplajelor de cardinal k din graful G. M* := cuplaj de cardinal maxim in G M culaj perfect : _ orice varf din V(G) este M - saturat EXEMPLE. a. Cuplaje. b. Cuplaje in Pn. c. Cuplaje in Cn. d. Cuplaje intr-un arbore. e. Cuplaje in K3,3 si in Kn,n. (Descompunerea multimii muchiilor intr-o reuniune de cuplaje disjuncte) EXERCITII. G = Pn G = Cn G = Cn1 + Cn2 + Cn3 + + Cnp . a. Care este cardinalul maxim al unui cuplaj din G ? Cate cuplaje de cardinal maxim are G ? Cate cuplaje de cardinal k are G ? b. Sa se determine M1 si M2 intr-un graf simplu G. 2. SCOP : M* Conditii in care M* satureaza toate varfurile. Care este cardinalul lui M* ? Determinarea numarului M* . Determinarea numarului Mk pentru k in N1.

Descompunerea multimii muchiilor E intr-un numar minim de cuplaje disjuncte de cardinali aproape egali. Algoritmi pentru constructia unui M*. Cuplaje in grafuri cu muchiile ponderate. REPERE ISTORICE. EXEMPLE. Problema seratei (a perechilor) - secolul XIX. EXEMPLE. Descompunerea multimii muchiilor unui graf intr-o reuniune de cuplaje disjuncte. Cazurile K3,3 si, in general, Kn,n (exercitiu). 3.2. Programarea meciurilor in concursurile de sah pe echipe. 3.3. Problema repartitiei dupa competenta a personalului la locurile de munca. 3.4. Problema repartitiei personalului la locurile de munca astfel incat suma competentelor sa fie maxima. 3.5. Problema orarului. 4. 4.1. PREGATIRI. Definitii. Notatii. Exemple. Lant M alternant ; tipuri. EXEMPLE. P : = multimea lanturilor M alternante. P(a) : = multimea lanturilor M alternante cu un capat in a, (a in V(G)). P (A) : = multimea lanturilor M alternante cu un capat in A, (A parte nevida a lui V(G)). Lant M,M alternant. Ciclu M alternant . Ciclu M,M alternant. Lant M alternant deschis (crescator). EXEMPLE. 4.2. Relatii de ordine. Operatii. 4.2.1. Relatia de incluziune pe multimea cuplajelor unui graf G. 3. 3.1.

Cuplaj maximal. Cuplaj de cardinal maxim. Relatia de subgraf ,, pe multimea P a lanturilor M alternante. Lanturi M alternante maximale. Lanturi M alternante de cardinal maxim, M*. Lanturi M alternante maximale cu un capat fixat (M nesaturat). 4.2.2. a. Operatia de lipire a doua lanturi M alternante. b. Operatia delta ,diferenta simetrica. Diagrama Euler Venn. Exemple. c. Operatia de constructie a negativului unui lant P , M alternant deschis si obtinerea unui cuplaj de cardinal cu 1 mai mare, numita operatia de transfer de-a lungul lantului P : M = M delta E(P) . EXEMPLE.. Compararea cardinalilor cuplajelor M si M. d. Operatia delta ,diferenta simetrica, pe multimea cuplajelor unui graf G. Descrierea celor patru tipuri de componente conexe ale grafului [M1 M2] indus de diferenta simetrica a doua cuplaje diferite M1 si M2 : ciclu M1,M2 alternant; lant M1,M2 alternant tip (M1,M2); lant M1,M2 alternant tip (M1,M1); lant M1,M2 alternant tip (M2,M2). EXEMPLE. Compararea numarului de muchii din M1 cu numarul de muchii din M2 din fiecare componenta conexa: In primele doua tipuri numarul muchiilor din M1 si M2 este egal. In al treilea tip numarul muchiilor din M1 este mai mare cu 1 decat numarul muchiilor din M2. In al patrulea tip numarul muchiilor din M2 este mai mare cu 1 decat numarul muchiilor din M1.

CARACTERIZAREA CUPLAJELOR DE CARDINAL MAXIM. TEOREMA LUI BERGE. 4.2.3. REZULTAT FUNDAMENTAL: TEOREMA DE CARACTERIZARE A CUPLAJELOR DE CARDINAL MAXIM. TEOREMA (CLAUDE BERGE) M este cuplaj de cardinal maxim in G _ _ Orice lant P M alternant din G nu este deschis. CUPLAJE IN GRAFURI BIPARTITE. TEOREMA LUI HALL. 5. CUPLAJE IN GRAFURI BIPARTITE. 5.1. Amintim: definitia grafului bipartit teorema lui KONIG orice arbore este un graf bipartit 5.2. CARACTERIZAREA GRAFURILOR BIPARTITE, G = (A cB, E), CARE CONTIN UN CUPLAJ AL LUI A IN B. Fie G = (A c B, E) un graf bipartite si M inclus in E, un cuplaj. Definim M cuplaj al lui A in B. TEOREMA 1. ( HALL). Fie G = (A U B, E) un graf bipartit. Avem: G contine un cuplaj al lui A in B _ _Pentru orice parte nevida S din A avem: NG (S) S . CUPLAJE. APLICATII. CUPLAJE IN GRAFURI BIPARTITE REGULATE. Teorema lui Bernstein. Cuplaje care satureaza varfurile de grad maxim in grafuri bipartite. Descompuneri in cuplaje. DESCOMPUNEREA IN CUPLAJE DE CARDINALI APROAPE EGALI A MULTIMII MUCHIILOR UNUI GRAF BIPARTIT. PROBLEMA ORARULUI. 1. PROBLEMA.

Fie A = multimea profesorilor. B = multimea grupelor de studenti. Un profesor poate sustine cel mult un examen intr-o zi. O grupa poate sustine cel mult un examen intr-o zi. Se cere programarea examenelor in sesiune astfel incat numarul zilelor de examen sa fie minim si repartitia examenelor in zilele sesiunii sa fie uniforma. MODELARE. Fie G = (A U B, E) , graful bipartit ale carui muchii sunt definite astfel: E = {{a, b} a in A, b in B, a are examen cu b}. Interpretare in graful bipartit asociat G : 1) Profesorii si grupele de studenti corespund varfurilor grafului G. 2) Examenele corespund muchiilor grafului G. 3) Examenele programate intr-o zi de sesiune corespund unui cuplaj in graful G. 4) Programarea examenelor in sesiune corespunde unei descompuneri in cuplaje disjuncte a multimii muchiilor grafului G. 5) Programarea examenelor intr-un numar minim de zile in sesiune corespunde unei descompuneri intr-un numar minim de cuplaje disjuncte a multimi muchiilor grafului G. 6) Repartitia uniforma a examenelor in sesiune corespunde unei descompuneri in cuplaje disjuncte de cardinali aproape egali a multimii muchiilor grafului G. 2. CAZUL GRAFURILOR BIPARTITE p,q REGULATE. 2.1. Amintim : TEOREMA 1. ( HALL). Fie G = (A c B, E) un graf bipartit. Avem: G contine un cuplaj al lui A in B _ _ Pentru orice parte nevida S din A avem:

NG (S) S . 2.2. Fie p, q doua numere naturale mai mari sau egale cu 1. Un graf G = (V, E) se numeste p regulat daca orice varf din V(G) are gradul p. Un graf bipartit G =(A U B, E) se numeste p, q regulat daca orice varf din A are gradul p si orice varf din B are gradul q. Intr-un graf G = (V, E) un cuplaj M se numeste cuplaj perfect daca orice varf di V(G) este M saturat. TEOREMA 2. Pentru orice doua numere naturale mai mari sau egal cu 1, p q in N1, orice graf bipartit G= (A B, E) p,q regulat admite un cuplaj al lui A in B. TEOREMA 3. Pentru orice numar natural p mai mare sau egal cu 1, orice graf bipartit G = (A U B, E) p regulat admite un cuplaj perfect. TEOREMA 4. Orice graf bipartit G = (A U B, E) p regulat admite o descompunere in p cuplaje perfecte: E = M1 c M2 c M3 c c Mp. 3. CAZUL GRAFURILOR BIPARTITE OARECARE. Intr-un graf G = (V, E) notam cu D gradul maxim al unui varf si cu d gradul minim al unui varf din V(G). TEOREMA 5. Orice graf bipartit G = (A c B, E) este izomorf cu un subgraf varf indus al unui graf bipartit D regulat. TEOREMA 6. Orice graf bipartit G = (A c B, E) admite o descompunere in D cuplaje : E = M 1 c M 2 c M 3 c c M D. 1.

UNIFORMIZAREA IN CARDINAL A UNEI FAMILII DE CUPLAJE DISJUNCTE. TEOREMA 1. Fie M1 si M2 doua cuplaje disjuncte. Daca M2 M12 atunci se pot construi doua cuplaje M1 si M2 cu proprietatile urmatoare: M1 cM2 = M1 c M2 M1 M2 = O M1 = M1 + 1 M2 = M2 - 1. Demonstratie. Inegalitatea din enunt implica existenta in graful M1 M2 a unei componente conexe P de tip lant M1, M2 alternant tip (M2, M2). Cuplajele M1 si M2 se definesc astfel: M1 = M1 E(P), M2 = M2 E(P). Pentru uniformizarea in cardinal a unei familii de cuplaje disjunte se aplica procedeul descris in demonstratia teoremei 1 pentru perechile de cardinali minim si maxim ale familiei initiale si asupra celor obtinute din aceasta pana se obtine o familie in care orice doua cuplaje difera in cardinal prin cel mult o unitate. 2. TEOREMA LUI BERNSTEIN. 2.1. CAZUL GRAFURILOR BIPARTITE. TEOREMA 2. Fie G = (AcB, E) un graf bipartit, doua parti X A, Y B si doua cuplaje MA al lui X in B si MB al lui Y in A . Exista un cuplaj M MA c MB care satureaza elementele multimii A c B. APLICATIE. TEOREMA. Fie G = (AcB, E) un graf bipartit.Fie A si B varfurile de grad maxim din A respectiv B. Avem : Exista un cuplaj al lui A in B si un cuplaj al lui B in A. Exista un cuplaj care satureaza varfurile de grad maxim din G, A B. 2.2.

TEOREMA 3 (BERNSTEIN) Fie A, B doua multimi si doua injectii fA : A B , fB : B A . Exista o bijectie g : A B. 24 NOIEMBRIE 2010 CURSUL 4. GRAFURI PLANARE. Proprietati. Teorema poliedrala a lui Euler. Dualitate in grafuri planare. Teorema celor 5 culori. PROBLEME HAMILTONIENE. Conditii suficiente de hamiltoneitate pentru grafuri neorientate. Teorema lui Dirac. Teorema lui Taite. Teorema lui Grinberg. Aplicatii. GRAFURI PLANARE. Proprietati. Teorema poliedrala a lui Euler. Dualitate in grafuri planare. Teorema celor 5 culori. GRAFURI PLANARE 1 Definitie.. Reprezentare in plan.Harta.Fete. Grad al unei fete.Proiectie stereografica EXEMPLE. K5 nu este planar (demonstratie directa bazata pe unicitatea modulo un izomorfism a hartilor asociate ,succesiv,lui K1,K2,K3 si K4) K3,3 nu este planar (demonstratie directa) exercitiu. 2 TEOREMA POLIEDRALA A LUI EULER. Demonstratia 1 (care utilizeaza un arbore partial). Demonstratia 2 (care calculeaza in doua moduri suma unghiurilor totale centrate in varfuri: * pe de o parte ea este 2 pi /V/; ** pe de alta parte ea este egala cu suma unghiurilor interne fetelor marginite - adica (d(f) 2) pi (suma dupa f in F si f diferit de fata nemarginita ,f0) la care se adauga suma unghiurilor din fata nemarginita ,f0, adica (d(f0) + 2) pi. APLICATIE:

K5 este neplanar (se utilizeaza faptul ca cele mai mici fete ar avea gradul cel putin 3,formula lui Euler si formula care evalueaza suma gradelor fetelor) K3,3 este neplanar (aici gradul minim al unei fete ar trebui sa fie cel putin 4 deoarece in K3,3 orice ciclu este par) exercitiu. 3 Hamiltoneitate in grafuri planare. Definitia unui graf Hamiltonian. Harti hamiltoniene.Fete interioare.Fete exterioare. (3.1 TEOREMA Fie G graf simplu Hamiltonian.Avem: G este planar daca si numai daca graful intersectiilor corzilor ciclului Hamiltonian este bipartit. ALGORITM de testare a planaritatii unui graf Hamiltonian. APLICATIE: K5 este neplanar. (se utilizeaza faptul ca graful K5 este Hamiltonian) exercitiu. K3,3 este neplanar (analog) exercitiu.) 3.2 Conditie necesara de hamiltoneitate a unui graf planar. TEOREMA LUI GRINBERG. Graf planar. Harta. Fete. Grad al unei fete.Exemple. M = (V,E,F) harta hamiltoniana, C ciclu hamiltonian in G, R R F F Fi Fi (0 <= i ) TEOREMA 3 (GRINBERG). Suma (i-2) (/Fi/ - /Fi/) = 0. PROBLEME HAMILTONIENE. Conditii suficiente hamiltoneitate pentru grafuri neorientate. de

Teorema lui Dirac. Teorema lui Taite. Teorema Grinberg. Aplicatii. HAMILTONEITATE (1) 1. DEFINITII. NOTATII. Graf neorientat,simplu,orientat. Grad al unui varf in grafuri neorientate. Subgraf. Multimea grafurilor simple definite peste o multime V ordonata cu relatia <= de a fi subgraf. Lant.Lant elementar.Lant simplu. Drum.Drum elementar.Drum simplu. Ciclu.Ciclu elementar.Ciclu simplu. Circuit.Circuit elementar.Circuit simplu. Ciclu Hamiltonian.Graf Hamiltonian. Lant Hamiltonian.Graf trasabil. 2. REPERE ISTORICE. Jocul icosian. Problema celor patru culori.

lui

HAMILTONEITATE (2) 1. CONDITII NECESARE / SUFICIENTE DE HAMILTONEITATE. 1.1. CONDITII NECESARE DE HAMILTONEITATE. 1.1.1. COMENTARIU : Fie C ciclu elementar si S V(C) o parte proprie a multimii varfurilor sale. Avem : c(C- S) <= /S/. PROPOZITIA 1. Fie G un graf simplu Hamiltonian. Pentru orice S V(G) avem : c(G-S) <= /S/. Aplicatie. Graf p-partit complet. TEOREMA 2. Fie numerele naturale a1,a2,a3,,ap N>=1 indiciate in ordine crescatoare, a1<= a2 <= a3 <= <= ap. Avem: Graful p-partit complet Ka1,ap este hamiltonian <==> ap <= a1 + a2 + a3 + + ap 1.

1.1.2. CONDITIE NECESARA DE HAMILTONEITETE A UNUI GRAF PLANAR. +++++ Subiectul este tratat si la GRAFURI PLANARE +++++++ Graf planar. Harta. Fete. Grad al unei fete.Exemple. M = (V,E,F) harta hamiltoniana, C ciclu hamiltonian in G, R R F F Fi Fi (0 <= i ) TEOREMA 3 (GRINBERG). Suma (i-2) (/Fi/ - /Fi/) = 0. APLICATII. TEOREMA 2. Graful lui GRINBERG G1 nu este Hamiltonian. TEOREMA 3. Graful lui GRINBERG G2 nu este Hamiltonian. PROBLEMA 1. Graful grid Pm x Pn (un dreptunghi de la turi m si n impartit in mn patratele egale - ca o foaie de aritmetica) este Hamiltonian daca si numai daca mn este par. SOLUTIA 1. Se utilizeaza teorema lui GRINBERG ( pentru implicatia stanga dreapta). SOLUTIA 2. Se utilizeaza faptul ca graful Pm x Pn este bipartit ( pentru implicatia stanga dreapta) . PROBLEMA 2. Fie doua numere naturale m,n >= 2 cu mn par . Orice ciclu Hamiltonian C al grafului Pm x Pn contine in interiorul lui un acelasi numar de patrate egal cu mn/2 1. SOLUTIA 1. Se utilizeaza teorema lui GRINBERG . SOLUTIA 2. Se utilizeaza un arbore format din diagonale ale patratelor din interiorul ciclului Hamiltonian.

Arborele are jumatate din numarul varfurilor grafului Pm x Pn iar numarul muchiilor arborelui este egal cu numarul patratelor din interiorul ciclului Hamiltonian. EXTINDERE. HAMILTONEITATE (3) 1.2. CONDITII SUFICIENTE DE HAMILTONEITATE A UNUI GRAF. 1. REPERE ISTORICE. Jocul icosian. 2. DEFINITII. NOTATII. Ciclu hamiltonian. Lant hamiltonian. Graf hamiltonian. 3. CONDITII SUFICIENTE DE HAMILTONEITATE. TEOREMA 1 (DIRAC) Fie G = (V, E) un graf simplu cu n =V 3 varfuri. Este adevarata urmatoarea implicatie : [ x V(G) : dG(x) n/2 ]1[ G este Hamiltonian ]. 1. TEOREMA 2. (ORE) Fie G = (V, E) un graf simplu cu n =V 3 varfuri. Este adevarata urmatoarea implicatie : [ x ,y V(G), {x,y} E(G) : dG(x) + dG(y) n] 1 [G este Hamiltonian].

HAMILTONEITATE (4) - facultativ HAMILTONEITATE IN PRODUSE DE GRAFURI. 1. CAZURI PARTICULARE.

1.1. GRAFUL CUBULUI n DIMENSIONAL, Qn , unde n in N>=1. Fie n numar natural mai mare sau egal cu 1. DEFINITIA 1. V(Qn) = {0,1}n , E(Qn) = { {u,v} / u, v in V(Qn} si u, v difera pe exact o componenta}. EXEMPLE. Q1 , Q2 , Q3. DEFINITIA 2. Fie S = {1,2,3,,n}. V(Qn) = S(*) = { X / X parte a multimii S} E(Qn) = {{X,Y}/ X, Y sunt parti ale multimii S si X, Y difera prin exact un element}. Utilizarea notiunii de diferenta simetrica a doua multimi si de distanta d(X,Y) intre doua multimi pentru exprimarea definitiei 2. EXEMPLE Q1 , Q2 , Q3. PROPOZITIA 1. Definitia 1 <==> Definitia 2. PROPOZITIA 2. /V(Qn)/ = 2n ; Qn este n regulat (inductie); /E(Qn)/ = n2n-1 ; Qn este Hamiltonian (inductie). Qn este Eulerian. 1.2. PRODUSE CARTEZIENE DE LANTURI. Lantul elementar cu n varfuri, Pn. Ciclul elementar cu n varfuri, Cn. DEFINITIA 3. (similara definitiei 1) Notam V(Pm) = {1,2,3,,m}, V(Pn) = {1,2,3,,n}, Definim graful produs cartezian a doua lanturi Pm x Pn astfel: V(Pm x Pn) = V(Pm) x V(Pn) , E(Pm x Pn) = {{u.v}/u,v in V(Pm x Pn) si u,v difera pe exact o componeneta

cu exact o unitate}. PROPOZITIA 3. Graful Pm x Pn este graf bipartit pentru orice doua numere naturale m,n dintre care unul mai mare sau egal cu 2. PROPOZITIA 4. Graful Pm x Pn este Hamiltonian daca si numai daca m,n >= 2 si mn par. DEFINITIA 4. (extinderea definitiei 3) Pentru a1, a2, a3, ,an in N>=1 definim graful produs cartezian a n lanturi Pa1, Pa2, Pa3, , Pan astfel: V(Pa1 x Pa2 x Pa3 x x Pan) = V(Pa1) x V(Pa2) x V(Pa3) x x V(Pan) , E(Pa1 x Pa2 x Pa3 x x Pan) = {{u.v}/u,v in V(Pa1 x Pa2 x Pa3 x x Pan) si u,v difera pe exact o componenta cu exact o unitate}. PROPOZITIA 5. Graful Pa1 x Pa2 x Pa3 x x Pan este graf bipartit pentru orice n numere naturale a1, a2, a3, ,an dintre care unul mai mare sau egal cu 2. PROPOZITIA 6. [Graful Pa1 x Pa2 x Pa3 x x Pan este Hamiltonian ] <==> <==> [ n >= 2 ; exista doua numere ai , aj >= 2; a1 . a2 . a3 . . an este numar par]. PROPOZITIA 7. Graful Pa1 x Pa2 x Pa3 x x Pan contine un lant Hamiltonian pentru orice n numere naturale a1, a2, a3, ,an. PROPOZITIA 8. Graful Pa1 x Pa2 x Pa3 x x Pan - v este Hamiltonian pentru

orice varf v = (x1, x2, x3, , xn) din V(Pa1 x Pa2 x Pa3 x x Pan) cu proprietatile x1 + x2 + x3 + + xn este numar par si orice n numere naturale a1, a2, a3, ,an cu proprietatea a1 . a2 . a3 . . an este numar impar. (exercitiu de studiat folosind indicatiile date) 1.3. EXERCITII. 1) O tabla de sah poate fi acoperita cu piese de domino. 2) O tabla de sah fara un patrat dinr-un colt nu poate fi acoperita cu piese de domino. 3) O tabla de sah fara doua patrate , unul alb si unul negru, poate fi acoperita cu piese de domino.

8 DECEMBRIE 2010 CURSUL 5. PROBLEME DE COLORARE: numar cromatic. S- componente. Teorema lui Dirac. Teorema lui Brooks. Algoritmul greedy de colorare. Constructii de grafuri kcromatice. Grafurile lui Mycielski. Polinoame cromatice si proprietati.

15 DECEMBRIE 2010 CURSUL 6. FLUXURI IN RETELE DE TRANSPORT: teorema si algoritmul lui ford-fulkerson, fluxuri de cost minim. CONEXITATE IN GRAFURI: CARACTERIZARI ALE GRAFURILOR 2-CONEXE TEOREMA LUI WHITNEY. RETELE DE TRANSPORT 1. DEFINITII. NOTATII. REZULTATE DE BAZA. 1.1. Chestiuni generale. Fie G = (V , E) un graf orientat si r : E N 0 o functie pondere definite pe multimea arcelor sale. Notam : * pentru e in E e= extremitatea initiala a arcului e (varful origine), e+ = extremitatea finala a arcului e (varful terminus); * pentru S , T parti disjuncte ale lui V (S , T) = multimea arcelor e cu e- in S si e+ in T; [S , T] = (S , T) U (T , S), in particular vom considera multimi de arce de tipul urmator (S , V-S) si (V-S , S); * pentru S parte a lui V r +(S) = suma ponderilor arcelor e cu ein S si e+ in V-S, r - (S) = suma ponderilor arcelor e cu einV-S si e+ in S; * pentru K parte a lui E r(K) = suma ponderilor arcelor din K.

Observatie. r +(S) = r ((S , V-S)) si

r -(S) = r((V-S , S)).

PROPOZITIA 1. Pentru S parte nevida a lui V avem : Suma r(uv) pentru uv in E cu u,v in S = Suma r(vu) pentru vu in E cu v,u in S = r (E (G [S] )) PROPOZITIA 2. Pentru S parte nevida a lui V avem : r +(S) r -(S) = Suma (r +G (u) r G (u)) pentru u in S. 1.2. Retea de transport. N = (G,X,I,Y,c) unde : G = (V,E) este graf orientat si V = X I Y; X = multimea intrarilor; I = multimea varfurilor intermediare; Y = multimea iesirilor; X , Y si E sunt nevide; X, I si Y sunt multimi disjuncte; 1.3. c:E N0 functia capacitate. Flux f in reteaua N. f:E N 0 cu proprietatile : (1) Conditiile de marginire: 0 f(e) c(e) orice e in E; (2) Conditiile de conservare a fluxului: f +(v) = f -(v) orice v in I. Notam : F(N) = {ff flux in reteaua N}. PROPOZITIA 3. Pentru o retea N = (G , X , I , Y , c), un flux f in N si o parte S cu X S X c I

avem f +(S) f -(S) = f +(X) f (X) . CONSECINTA 4. Pentru S = X c I avem : f - (Y) f +(Y) = f +(X) f - (X) . Notam : val (f) := f +(X) f (X); Numarul val (f) se numeste valoarea fluxului f. Notam cu f * un flux de valoare maxima : val(f *) = max {val(f) f in F(N) } si F *(N) = {f * f * in F (N) , val(f *) maxim}. 2. 3. Vom considera cazul in care avem: X = {x} , Y = {y} ; (x) = 0 si d +(y) = 0 . d 3.1. PREGATIRI 3.1.1. TAIETURI INTR-O RETEA. O taietura K este o multime de tipul (S , V S) unde S este parte a lui V cu x in S si y in V S. Notam K(N) = {K K taietura in reteaua N} Pentru K in K (N) , numarul c(K) se numeste capacitatea taieturii K. Notam cu K~ o taietura de capacitate minima: c(K~) = min {c(K) K in K} si K ~ (N) = {K ~ K ~ in K (N) , c(K ~ ) minim}. Fie o parte S a multimii varfurilor V cu x in S si y in VS. Pentru un arc e din (S , V S) (V S , S) definim SCOP. Determinarea unui flux de valoare maxima.

c(e) f(e) i S (e) = f(e) S).

daca e este in (S , V S), daca e este in (V S ,

Vom spune ca taietura K = (S , V S) este f saturata daca si numai daca, prin definitie, pentru orice arc e din (S , V S) (V S , S) avem: i S (e) = 0. 3.1.2. LANTURI INTR-O RETEA. Fie u,v doua varfuri diferite din reteaua N si P un u,v lant. Pentru un arc e din E(P) definim c(e) f(e) i
P

daca e este un arc inainte in P daca e este un arc inapoi in P.

(e) = f(e)

De asemenea , notam i (P) = min {i P (e) e in E(P)}. Vom spune ca a,b lantul P este f saturat daca si numai daca, prin definitie, avem: i (P) = 0. 3.1.3. REVIZUIREA UNUI FLUX DE-A LUNGUL UNUI x,yLANT NESATURAT. Fie P un x,y-lant nesaturat. Se defineste un flux f : E N0 astfel :

f(e) + i(P) daca e este arc inainte in P; f (e) = f(e) i(P) f(e) daca e este arc inapoi in P; in rest.

f este flux. Vom spune ca fluxul f este obtinut prin revizuirea fluxului f de-a lungul x,y-lantului nesaturat P. Observatie. (1) val(f ) = val(f) + i(P) > val(f). (2) x,y- lantul P este f saturat. (3) Existenta unui x,y lant f nesaturat P intr-o retea N este semnificativa deoarece de aici rezulta ca fluxul f nu este flux maxim. De asemenea, prin revizuirea lui f de-a lungul lui P f poate fi transformat intr-un flux f de valoare mai mare. 3.1.4. DEFINIREA UNEI TAIETURI f-SATURATE INTR-O RETEA IN CARE ORICE x , y LANT ESTE f SATURAT. Consideram situatia in care orice x ,y lant este f saturat, adica i(P) = 0. Se defineste o taietura K = (S , V - S) din K(N) selectand multimea S astfel : S = {u u in V(G) si exista un x , u lant f - nesaturat } K este o taietura f saturata. 3.2. PROPOZITIA 5. Fie N = (G , X , I , Y , c) o retea de transport. (1) Pentru orice flux f din F (N) si orice taietura K din K(N) avem: val (f) c (K); (2) Sunt adevarate implicatiile : (2.1) val (f) = c (K) 3 Taietura K este f - saturata.

(2.2) val (f) = c (K) 1 f este in F * (N) si K este in K (N).

~

(2.3) Taietura K este f - saturata 1 f este in F * (N) si K este in K ~ (N) si val (f) = c (K).

PROPOZITIA 6. Fie N = (G , X , I , Y , c) o retea de transport. Este adevarata echivalenta : f este in F * (N) 3 Orice x,y lant din N este fsaturat. TEOREMA 7. (FORD FULKERSON) Fie N = (G , X , I , Y , c) o retea de transport. Avem: val (f *) = c (K ~).

ALGORITMUL FORD FULKERSON 0. Se considera un flux initial f definit prin f(e) = 0 pentru e in E(G). 1. t(x)=infinit T = ({x},O) 2. Se cauta o muchie e in [V(T),V(G)-V(T)] , e = uv cu u V(T) , v V(G) V(T), i V(T) (e) > 0. 2.1. Daca muchia e nu exista atunci : f este in F * (N), STOP. 2.2. Daca muchia e exista atunci : t(v) = min {t(u), i V(T) (e)}, T = T + [e]. 2.2.1. Daca y este in V(T) atunci:

3.3.

Se revizuieste fluxul f de-a lungul unicului x,y-lant din T, REPETA 1. 2.2.2. Daca y nu este in V(T) atunci: REPETA 2. Observatie. Algoritmul are un numar finit de pasi deoarece vectorul (val(f) , V(T)) ia valori in multimea {0, 1, 2, ,c + (x)} x {1 ,2,3, ,V(G)} si la repetarea pasilor 1 sau 2 , vectorul (val(f) , /V(T)/) creste strict in raport cu ordinea lexicografica . Algoritmul nu se sfarseste daca V(T) = V(G) deoarece in acest caz avem V(T) = V(G) si atunci y fiind in V(T) fluxul f este revizuibil. Deci algoritmul nu poate sfarsi decat in cazul in care se ajunge la val(f) maxim. CONEXITATE IN GRAFURI: CARACTERIZARI GRAFURILOR 2-CONEXE TEOREMA LUI WHITNEY. ALE