Vous êtes sur la page 1sur 13

Prelucrarea plantelor

AMF I-A

Prelucrarea plantelor
Rosa canina
Florea Marius Catalin

2012

FUNDATIA ECOLOGICA GREEN 1

Prelucrarea plantelor

Cuprins
Introducere Capitolul 1: Prelucrarea plantelor - Notiuni generale 1.1. Recoltarea 1.2. Sortarea 1.3. Uscarea 1.4. Conditionarea 1.5. Ambalarea 1.6. Etichetarea 1.7. Depozitarea si conservarea Capitolul 2: Rosa canina ( Macesul) 2.1. Incadrarea sistematica 2.2. Istorie si legende 2.3. Macesul ,, trandafirul sanatatii 2.4. Descriere 2.5. Prelucrarea maceselor 2.6. Compozitie 2.7. Utilizari medicale 2.8. Preparate Bibliografie

Prelucrarea plantelor

Introducere
Farmacognozia este o stiinta farmaceutica care are ca obiect de studiu produsele medicinale de origine animala si vegetala care sunt folosite in farmacie si in industria farmaceutica pentru obtinerea de preparate galerice sau de medicamente. Produsul vegetal brut denumit si drog reprezinta organul sau partea de planta recoltata si uscata, mai rar in stare proaspata, care se utilizeaza in scopul prepararii unui medicament la nivel de receptura sau in substante active in tratamentul unor afectiuni umane. Plantele aromatice contin, pe langa principii active, si uleiuri volatile. Acestea isi gasesc utilizare in terapie, alimentatie, cosmetica si industria parfumului. Plantele utilizate in practica medicala pot proveni din flora spontana sau pot fi plante de cultura. Orice planta apartine unei specii care face parte dintr-un gen care, la randul sau, apartine unei familii. In cadrul aceleeasi specii pot exista mai multe subspecii; diferenta dintre ele facandu-se pe baza unor criterii: morfologice, chimice si citologice. Prelucrarea plantelor medicinale in scopul obtinerii unor produse vegetale urmeaza anumite etape. Principalele etape sunt: recoltarea, sortarea, uscarea, condiionarea, ambalarea, marcarea, conservarea. Denumirea deriv din cuvintele greceti ,,pharmacon (remediu, substan, medicament) i ,,gnosis (cunoatere) . Termenul este folosit pentru prima dat de ctre C.A. Seydler (student la medicin n Halle- Germania) n lucrarea Analecta Pharmacognostica, considerat tiina cunoaterii i recunoaterii substanelor medicamentoase, de origine mineral, vegetal sau animal. Datorit evoluiei tiinelor biologice i fizico-chimice, farmacognozia a nregistrat numeroase progrese care se reflect n cuprinderea mai multor aspecte ale medicamentelor naturale. Astfel putem vorbi de mai multe ramuri ale farmacognoziei i anume: Farmacognozia descriptiva (Farmacobotanica)- furnizeaz cunotiine despre sursele productoare si despre produsele vegetale sau animale; Fitochimia (Chimia vegetala)- insumeaza cunostintele despre structura chimica, biosinteza principiilor active si proprietatile fizico-chimice ale acestora, in baza carora se elaboreaz procedee de extractie, purificare, identificare si dozare, in scopul determinarii calitatii produselor vegetale; Fitoterapia (ramura a Farmacoterapiei) - se ocupa de tratarea unor maladii cu ajutorul preparatelor farmaceutice de origine vegetala (extracte, tincturi, sucuri, etc.). Termenul a fost utilizat pentru prima data de catre Doctorul Auguste Soins (1865), practician botanist.

Prelucrarea plantelor

Capitolul 1 Prelucrarea plantelor - Notiuni generale


In prelucrarea plantelor medicinale pentru obtinerea produselor vegetale se disting urmatoarele faze: recoltarea, sortarea, uscarea, conditionarea, ambalarea, marcarea si conservarea. 1.1. Recoltarea Recoltarea este prima operatie importanta pentru obtinerea unor produse vegetale cu calitati terapeutice. Se face de catre personal instruit, care sa respecte conditiile de recoltare. Aceasta se face in momentul in care plantele contin cantitatea maxima de principii active; este influentata de sol, de umiditate, de temperatura, de ora zilei de recoltare. Recoltarea trebuie facuta din zone nepoluate, cat mai indepartate de unitatile industriale, de asezamintele omenesti si cai de acces dintre localitati. In functie de partile plantelor care sunt recoltate, operatia se efectueaza in diferite momente. Astfel, mugurii se recolteaza primavara inainte de momentul desfacerii lor, scoarta tot primavara pana in momentul aparitiei primelor frunze iar frunzele se recomanda a fi culese intr-o zi frumoasa, exceptie facand frunzele care contin un procent inalt de ulei volatile, care se recolteaza intr-o zi noroasa. Recoltarea frunzelor incepe de la baza spre varf. Florile, in functie de specie, pot fi recoltate sub forma de boboc, la maturitate cand sunt complet desfacute sau in orice moment. Fructele si semintele se recolteaza in stadiul de maturitate iar rizomii si radacinile, in functie de specie, toamna sau primavara. Tehnica recoltarii are de asemenea un rol important in prelucrarea plantelor medicinale. Mugurii si frunzele se recolteaza manual, scoarta prin dezlipire, facandu-se incizii iar florile tot manual, taindu-se cu foarfeca in cazul inflorescentei. Radacinile si rizomii se recolteaza manual cu ajutorul harletului sau lopetii in timp ce recoltatul fructelor se realizeaza manual prin scuturare sau cu ajutorul unor piepteni cu dinti lungi. 1.2. Sortarea Odata recoltate, produsele vegetale sunt transportate in ambalaje corespunzatoate, bine aerisite la locul de uscare. Prin sortare se indeparteaza corpurile straine, impuritatile, parile innegrite sau atacate de insecte si substantele minerale (pamant, nisip). Tot in cadrul acestei operatii unele specii de plante, cum ar fi scoarta, redacinile, rizomii, sunt taiate la dimensiuni convenabile.

Prelucrarea plantelor
1.3. Uscarea Plantele recoltate si sortate sunt supuse imediat uscarii, operaia de care depinde in mare masura calitatea produselor vegetale. De regula, dupa recoltare incepe, de fapt, procesul de degradare a constituientilor celulari inclusiv a principiilor active. Aceste procese implica reactiile de hidroliza, de oxidare, de izomerizare, de polimerizare, toate catalizate enzimatic. Actiunea enzimelor poate fi oprita prin scaderea continutului de apa sau modificarea temperaturii de conservare (cea mai practica metoda prin care se poate face oprirea acestui proces este uscarea produselor vegetale pana la un cotinut in apa de 10-15 procente. Umiditatea care ramane este extrem de redusa, ea neputand fi folosita de catre microorganisme pentru procesele lor metabolice. Prin eliminarea apei volumul si greutatea produselor vegetale scade, iar forma lor initiala se schimba. Astfel frunzele subtiri se incretesc, scoarta ia forma unui jgheab iar suprafata rizomilor si a radacinilor devine striata (zgronturoasa). In functie de conditiile in care are loc uscarea, se diferentiaza: uscarea naturala, artificiala, in vid si liofizarea. a) Uscarea naturala se face in aer liber la soare sau la umbra; putem usca rizomii, radacinile, fructele, semintele si unele flori, de regula albe si respectiv, galbene; nu se recomanda uscarea la soare a partilor aeriene, a frunzelor si a florilor colorate; pentru uscarea in aer liber sunt folosite hambare speciale amenajate in acest scop. Aceste uscatorii trebuie sa aiba o buna ventilatie astfel incat aerul, incarcat cu vapori de apa, sa poata fi indepartat cu usurinta; in aceste zone trebuie sa fie in mod permanent curatenie; intervalurile de timp alocat acestui proces este unul variabil, in functie de anotimp si de conditiile atmosferice. b) Uscarea artificiala avantajul major al acestuia, comparativ cu uscarea naturala, sa refera la faptul ca prin aceasta metoda procesul de uscare se desfasoara intr-un timp mult mai scurt astfel incat se pot evita unele degradari ale principiilor active continute in plante; temperatura de uscare poate fi reglata in functie de natura compusilor chimici continuti in planta respectiva, astfel incat principiul activ final obtinut sa fie de o calitate superioara; in zonele in care se practica uscarea pe cale artificiala sa asigura o circulatie continua a aerului cald, astfel incat temperatura sa fie uniforma in toata incinta respective. La uscarea produselor se utilizeaza, de regula, o temperatura medie de 40-50 C,rareori mai ridicat (60-70 C); produsele vegetale care contin ulei volatil se usuca la o temperatura de 30-35 C.

Prelucrarea plantelor
c) Uscarea in vid da rezultate bune, produsul isi mentine aporape neschimbate toate proprietatile care le avea in stare proaspata; aceasta modalitate se recomanda plantelor care contin ca si principii active ulei volatil; acestea trebuie uscate repede si la o temperatura cat mai joasa (ex.: in cazul semintelor de cacao, scortisoarei;) uscarea in cauza se efectueaza in etuve de fonta prevazute cu pereti rezistenti si dotate cu pompe de vid. Uneori putem folosi pentru procesul de uscare si radiatiile infrarosii. d) Liofilizarea metoda consta in congelarea produselor vegetale la -20 C, cand apa se transforma in cristale fine, urmand apoi sublimarea prin cresterea treptata a temperaturii pana la 20 C in vid, apa eliminandu-se din produs direct din stare solida. Metoda este mai rar utilizata deoarece este un proces costisitor. in general uscarea artificiala se realizeaza la temperaturi de 40-50 C, rareori la 60-70 C. Avantajul il reprezinta faptul ca este mult mai rapida si se evita procesele enzimatice de degradare rapida. Unele produse capata un miros placut in urma torefierii (prajirii) Coffeae semen. Hyoscyamus niger Atropa belladonna, Digitalis purpurea prin uscare pierd mirosul neplacut. Exista produse vegetalecare in stare proaspata sunt inodore, iar prin uscare capata un miros caracteristic (Valerianae radix). Compusii chimici pot suferi transformari in timpul uscarii si conservarii. Frunzele de Atropa belladonna contin l hiosciamina, care prin uscare se transforma in atropina. 1.4. Conditionarea Produsele vegetale sunt supuse unei moi selecionari in vederea aducerilor la un grad de puritate, conform farmacopeei in vigoare. O prima operatie care se executa este cea de uniformizare a umiditatii produsului vegetal. Dupa uscare produsele vegetale au o umiditatea scazuta fiind friabile, unele dintre ele faramitandu -se la cea mai mica atingere. Pentru a preintampina aceste inconveniente dupa uscare produsele vegetale sunt pastrate 2 3 zile intr-o camera de depozit in care se mentine o umiditate constanta de 24 26%. In aceasta perioada au loc o uniformizare a umiditatii, astfel produsele vegetale absorb apa din atmosfera si devin elastice. 1.5. Ambalarea Produsele vegetale, inainte de a fi expediate, trebuie sa fie ambalate. Acest proces se face in functie de produsul vegetal. Florile se ambaleaza in saci de hartie, frunzele si partile aeriene se ambaleaza in saci de panza iar radacinile pot fi ambalate in saci de panza. Nu se utilizeaza ambalaje din material plastic sau polietilena. Plantele toxice nu se utilizeaza in scopuri caznice.

Prelucrarea plantelor
1.6. Etichetarea Marcarea consta in stampilarea si etichetarea ambalajelor. Pe eticheta se menioneaza: denumirea stiintifica denumirea populara partile de planta care sunt ambalate adresa unitatii furnizoare numarul lotului greutatea neta/bruta datele de identificare ale buletinului care reglementeaza calitatea. pe eticheta se precizeaza daca produsele sunt toxice sau nu: produsele toxice sunt marcate pe eticheta cu cap de mort. 1.7. Depozitarea si conservarea Conservarea produselor vegetale depinde in mare masura de calitatea lor, de principiile active pe care acestea le contin. Se face in depozite curate, uscate, bine aerisite cu o umiditate constanta si iluminare indirecta. Aceste depozite trebuie ferite de agenti daunatori (rozatoare, insecte). Pentru plantele vegetale care contin principii active toxice depozitarea se face in incaperi complet separate special. Temperatura i umiditatea sunt factorii care favorizeaza degradarea principiilor active. Plantele vegetale care contin uleiuri volatile se conserva in vase inchise si la temperaturi de 19 C. Aerul si iluminarea reprezint doi factori importanti cu privire la conservare, sub influena lor principiile active sufera reactii de hidroliza, oxidare i enzimatice. Poluarea microbiana si fungica reprezinta pericolul cel mai grav al produselor vegetale care compromit total principiile active. In timpul depozitarii produsele vegetale nu raman intr-o stare inerta, ele sufera o serie de procese biochimice si transformari.

Prelucrarea plantelor

Capitolul 2 Rosa canina ( Macesul)

2.1. Incadrare sistematica Regn: Subregn: Increngatura: Clasa: Ordin: Familie: Subfamilie: Gen: Specie: R. Plantae Cormobionta Magnoliophyta Angiospermatophyta Magnoliatae Rosales Rosaceae Rosoideae Rosa Canina

2.2. Istorie si legende Maceele sunt cunoscute ca medicamente din timpuri preistorice. Culoarea lor rosie, extrem de vie, gustul dulce-acrisor, inviorator, inspira sanatate de la prima vedere. Despre efectele lor vindecatoare exista dovezi scrise in urma cu mii de ani. Medicii din Grecia si din Roma antica, din India si din China le elogiaza virtutile terapeutice in tratate pastrate pana in prezent. O legenda aminteste despre grecii antici care sustineau ca Afrodita, zeita frumusetii, a dragostei, casatoriei si a fertilitatii, era indragostita de frumosul Adonis. Acest lucru nu a fost pe placul lui Marte, zeul razboiului, care o iubea pe Afrodita. Cand Marte a vrut sa-l omoare pe Adonis, Afrodita a fugit in ajutorul iubitului ei, dar s-a intepat intr-un maces ghimpos. Picaturile din sangele ei au cazut pe petalele albroze ale florilor de maces si astfel au aparut frumosii trandafiri rosii si parfumati. Adevarata ,,cariera medicala a acestor fructe a fost

Prelucrarea plantelor
relansata in timpul celui de al doilea razboi mondial cand in Marea Britanie fiecare fruct era cules cu grija, macesele fiind transformate apoi in siropuri si in ceaiuri medicinale, administrate convalescentilor din spitale, bolnavilor malnutriti ce sufereau de infectii grave, copiilor cu avitaminoza. Nu se stie exact cate vieti au fost salvate cu ajutorul maceselor in acel razboi, dar se pare ca este vorba de zeci de mii de oameni care au beneficiat de extraordinarul lor aport de vitamine. Apogeul recunoasterii valorii medicinale a maceselor se petrece chiar in zilele noastre, aceste fructe fiind numite mai eficiente decat calmantele din farmacii, spre exemplu, in cazul durerilor reumatice. 2.3. Macesul ,, trandafirul sanatatii Macesul este o adevarata planta panaceu. Cu greu poti gasi o afectiune indiferenta la actiunea nenumaratelor principii active pe care le contine aceasta. Din primele zile de viata si pana la adanci batranete, macesele ar trebui sa ne insoteasca in permanenta. Am fi cu mult mai sanatosi si mai fericiti. Invaluita in legende si ajunsa astazi obiect de studiu a nenumarate colective de cercetare din lumea intreaga, intrand in compozitia mai multor produse farmaceutice, aceasta planta-minune nu conteneste sa ne uimeasca cu efectele ei aproape miraculoase si cu gustul minunat al ceaiului, vinului, dulcetii, sosurilor sau a supei de macese. Inrudit cu trandafirul si facand parte din genul Rosa, familia Rosaceae, macesul este raspandit prin cele aproximativ 200 de specii ale sale in majoritatea regiunilor temperate si subtropicale ale emisferei nordice. Numai la noi in tara intalnim 51 de specii spontane sau cultivate, cea mai raspandita fiind specia spontana Rosa canina L. Denumirile populare sunt extrem de variate: cocadar, calcaderiu, cecadar, cascadin, ciucuri de maracine, maracinele cioarei, macies, maracinele cotofanei, rasura, rug de maces, rug salbatic, rugul-vacii, ruja, rujita, scoabe, scochin, scorus nemtesc, sipica, suies, trandafir de camp, trandafir salbatic, trandafir de padure, trandafir cainesc, tufa de rug, zgorghin. Foarte asemanator cu macesul este si trandafirul de dulceata, Rosa rugosa. Dintre nenumaratele specii de maces o atentie deosebita o merita macesul de munte, Rosa pendulina L, care prezinta un continut de 10 ori mai mare de vitamina C decat macesul obisnuit de ses, Rosa canina L. 2.4. Descriere Macesul este extrem de raspandit, fiind foarte putin pretentios. Rezista la geruri de -25 sau -30 de grade Celsius, creste si pe cele mai sarace soluri, pietroase si erodate, pe pante inclinate, pana la inaltimi de 1.200 - 1.700 m si nu are nevoie speciala in privinta apei, dar nu rezista in turbarii si pe terenuri mlastinoase si are nevoie de soare. Astfel, macesul il intalnim atat in liziere de paduri de foioase, pe coaste insorite sau semiumbrite, cat si pe pasuni, fanete, in apropierea lacurilor, pe vai si lunci de rauri sau pe marginea drumurilor si a cailor ferate. Crescand in tufe de 1-5 m inaltime, formate din mai multe tulpini lungi si elastice acoperite cu spini puternici, macesul este ideal pentru garduri vii. Macesele sunt, de fapt, pseudofructe, rezultate din dezvoltarea receptaculului floral. In interiorul lor se afla achenele, adevaratele fructe, denumite impropriu seminte, care sunt si ele utilizate, si peri aspri care pot produce alergii. Macesele au forma sferica sau elipsoidala, culoare portocalie in faza de parga si rosie sau rosie-portocalie la maturitatea deplina, pentru a capata apoi, atunci cand incep sa se inmoaie, o culoare rosu inchis. Florile, de 4-6 cm in

Prelucrarea plantelor
diametru, au cinci petale de obicei roz pal, dar pot fi si albe sau roz inchis, iar frunzele ovale si cu marginea dintata au o lungime de 2-4 cm si o latime de 1-2 cm. La maces frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulite. Tulpina este alungita si ramificata cu ramuri lungi de 1-4 m, cu ghimpi de 3-15 mm, puternici si incovoiati. Infloreste in luna iunie, iar delicatetea miresmei si a florilor de maces ne farmeca toata vara. Toamna, tarziu, scena e ocupata de fructele lui, rosii ca purpura si lucioase precum rubinele. 2.5. Prelucrarea maceselor Macesele se recolteaza in perioada august - octombrie in functie de specie si de altitudine, cand sunt in parga si perfect tari, cand fructele trec de la culoarea caramizie spre rosu-portocaliu. In aceasta perioada macesele contin cantitatea cea mai mare de vitamina C, principiul lor activ de baza. Recoltarea lor, indiferent de scopul pentru care sunt destinate, se face cu mana, nefiind permisa recoltarea prin scuturare sau lovire, deoarece o data cu fructele sanatoase cad i cele atacate de daunatori, resturi de planta, impurificand produsul. Conditionarea consta exclusiv in inlaturarea corpurilor straine organice (resturi de codite, sepale, frunze, ramuri) si minerale (pietricele si pamant) cu ajutorul vanturatorii de cereale cu site cu diametrul de 6-10 mm, iar dupa vanturare facandu-se sortarea prin indepartarea fructelor verzi sau atacate de daunatori Dupa recoltare, macesele trebuie uscate cat mai repede. In vederea uscarii, acestea se tin la umbra, in strat subtire in vrac, lopatandu-se la cateva zile pentru a evita intrarea n fermentie care duce la scaderea continutului in vitamina C. Lopatarea se va face numai cu lopeti de lemn pentru a se evita ranirea fructelor care duce la scaderea continutului in vitamina C. Pentru economie de spatiu se pot pastra in ladite umplute pe jumatate care se cladesc in forma de cruce. La 4-5 zile se vantur dintr-o lada in alta. Este de dorit insa ca printr-o organizare buna, produsul sa ajung cat mai repede la uscatorii, de dorit chiar in ziua in care a fost cules, conditie de baza pentru obtinerea unei calitati superioare. Uscarea se face numai artificial, deoarece necesita temperaturi mari pentru inactivarea ascorbinazei care contribuie la oxidarea vitaminei C, deoarece la 20-25 aceasta enzima este foarte activa. Temperatura de uscare este de 100-105C, fiind necesar chiar de la nceput sa se atinga o temperatura de min. 85. Pentru a grabi uscarea se poate face taierea in prealabil a maceselor pe masura introducerii lor la uscator, cu ajutorul unor utilaje acionate electric, cu valturi care imping produsul catre un cutit longitudinal. Se face apoi indepartarea semintelor si pufului prin trecerea printr-un ciur mecanic. Randamentul la uscare 2/1, iar pentru obinerea numai de pericarp uscat 6/1. Tot de la maces se pot recolta florile si frunzele, in lunile mai-iunie, in faza de inflorire deplina. Ele se usca in strat subtire, in loc umbros si bine aerisit. Din 4-5 kg flori proaspete se obtine 1 kg flori uscate, placut mirositoare.

10

Prelucrarea plantelor
2.6. Compozitie Macesele reprezinta un adevarat depozit de vitamina C (acid ascorbic si acid dehidroascorbic), avand un continut de 50 de ori mai bogat decat lamaile, de 100 de ori mai bogat decat ciresele, visinele si mandarinele si de 200 de ori mai bogat decat merele. Iar daca vorbim despre macesul de munte, continutul este inca de 10 ori mai mare. In acelasi timp, acizii din macese, indeosebi acidul malic si acidul citric, contribuie la stabilizarea vitaminei C. Dar macesele contin si alte vitamine de mare valoare pentru organismul nostru. Astfel, continutul de protovitamina A este de 20 de ori mai mare decat in mere, aportul de carotenoide cu beta carotene, licopen si izomeri ai rubixantinei, ca protovitamine A, reprezentand unul dintre principalele puncte forte ale maceselor. In plus, gasim vitaminele B1, B2, B3, B5, K, P, PP, alfa si beta tocoferol (vitamina E), acid nicotinic (vitamina antipelagroasa). Macesele reprezinta si un puternic mineralizant, prin continutul de magneziu, calciu, fier, mangan, fosfor, potasiu, seleniu, sulf si zinc. Nu mai putin important este continutul lor de polifenoli, antociani, bioflavonoide, pectina, citrate, acid malic si acid citric, terpenoide, compusi glicozidici, glicozide ale beta-sitosteronului. Petalele florilor contin ulei eteric, iar semintele contin vitamina F si cantitati mari de tocoferol (vitamian E), acizi grasi esentiali-acid linolic, acid linoleic si acid arahidonic. In macese se mai gasesc lecitine si compusi terpenici, precum betulina, licopen (izomer al carotenului), pigment care le imprim culoarea rosieportocalie. Nu trebuie sa uitam insa ca macesele reprezinta o sursa importanta de antioxidanti. 2.7. Utilizari medicale Datorita continutului ridicat de acid ascorbic si dehidroascorbic, joaca un rol deosebit de important in procesele de oxidoreducere si in respiratia celulara. Macesele reusesc astfel sa stimuleze functionarea tuturor celulelor organismului, jucand un rol important in procesele metabolice fundamentale. O cura de 45 de zile, cu o jumatate de litru de infuzie combinata de macese pe zi, face minuni in prevenirea alergiilor de primavara. Cel mai bun moment pentru inceperea unei astfel de cure este la sfarsitul iernii - inceputul primaverii, asa incat efectul sa fie maxim in luna aprilie, cand incepe polenizarea si cei cu sensibilitate alergica sunt cel mai greu incercati. Dar macesele reprezinta, inainte de toate, un excelent vitaminizant natural. Nu numai ca ele au un continut extrem de ridicat din majoritatea vitaminelor, dar, in plus, ajuta si la asimilarea vitaminelor si mineralelor din alte surse. Curele de vitaminizare cu produse pe baza de macese sunt importante in special in sezonul rece, la efort fizic sau intelectual, in caz de anemii, convalescenta, raceli, febra, in cazul gravidelor sau dupa nastere sau in cazul altor afectiuni care slabesc organismul. Datorita contintului crescut de antociani, macesele sunt recomandate si in diabetul de tip 2. Ele au un efect antidiabetic, hipoglicemiant, de stabilizare a glicemiei. Studii recente, realizate in Germania, arata ca o cura cu macese ajuta organismul sa se adapteze mai bine la conditiile de stres, la suprasolicitare, sa reziste mai bine in fata emotiilor negative, sa faca fata furiei, frustrarilor, enervarilor. De asemenea, macesele combat insomniile, dar si somnolenta, migrenele, asteniile, amneziile, nevrozele, anxietatea, oboseala, starea de confuzie mentala si se pare ca sunt de folos chiar si in cazul sclerozei multiple in placi.

11

Prelucrarea plantelor
Fara indoiala, cele mai spectaculoase rezultate ale marilor centre de cercetare privesc actiunea maceselor asupra articulatiilor. Astfel, in tari precum Germania, Marea Britanie, Danemarca, Franta, macesele devin treptat o optiune de tratament, ajungandu-se chiar la inlocuirea antiinflamatoarelor de sinteza, care, precum se stie, prezinta nenumarate efecte adverse. In cazul artritei reumatoide si a osteoartritei, de exemplu, s-au obtinut rezultate spectaculoase in cadrul unui studiu danez din 2004, care a evidentiat nu numai reducerea sau disparitia durerii, dar si o imbunatatire a mobilitatii articulatiilor. Rezultate remarcabile s-au obtinut si in cazul gonartrozei si coxartrozei in cadrul unor studii efectuate la departamentul de biochimie al spitalului Gentoffe din Copenhaga. Si aici s-a evidentiat atat reducerea sau disparitia durerilor, cat si imbunatatirea mobilitatii. Pe langa aceste intrebuintari, macesele, sunt folosite si in afectiuni renale si urinale, hepatobiliare, gastrointestiinale, cardiovasculare si obezitate. 2.8. Preparate Pulberea de macese: se macina foarte fin cu rasnita electrica de cafea fructele uscate de maces. Dupa macinare, semintele, care sunt foarte dure, vor ramane intregi, in timp ce pulpa se va transforma intr-o pulbere fina. Pentru a le separa, se va face o cernere printr-o sita deasa (cum ar fi cea pentru faina alba), pulberea fina astfel obtinuta fiind depozitata in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 15 zile (deoarece substantele active se oxideaza relativ rapid). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi, cate o lingurita rasa, pe stomacul gol. Semintele rezultate in urma cernerii se pastreaza si ele, avand proprietati medicinale foarte importante. Infuzia combinata de macese: intr-un sfert de litru de apa se pun la macerat vreme de 810 ore 3-6 linguri de pulbere de macese (fara seminte), dupa care lichidul se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca un sfert de litru de apa, vreme de doua minute, dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ jumatate de litru de infuzie combinata, care se administreaza pe parcursul zilei. Pe cat posibil, in timpul prepararii este bine ca extractele sa nu intre in contact direct cu metalul din strecuratoare (sunt preferate strecuratorile de plastic sau tifonul), din vase (cele mai bune sunt cele de sticla) sau din oale (vor fi preferate cele teflonate), metal care va cataliza oxidarea vitaminelor. Siropul de macese: peste 200 grame de pulbere de pulpa de macese fara samburi se pun 800 ml de apa clocotita, dupa care se lasa sa macereze vreme de 12 ore. Se adauga 500 de grame de zahar brun, se amesteca bine la foc foarte mic (preparatul nu trebuie sa clocoteasca!), dupa care se pune in borcane mici cu filet. Aceste borcane se sterilizeaza in cuptor (de preferinta la 80 de grade, nu mai mult) vreme de 40 de minute, dupa care se lasa sa se raceasca gradat. Se administreaza zilnic, cate 4-6 linguri, din preparatul astfel obtinut.

12

Prelucrarea plantelor

Bibliografie
http://www.formula-as.ro/2008/839/medicina-naturii-44/campioanele-vitaminelormacesele-10266 http://herlife.ro/cateva-informatii-despre-maces/ http://www.daciccool.ro/sanatate-si-frumusete/remedii-naturiste/924-macesultrandafirul-sanatatii?start=2 http://www.reteteculinare.ro/ghid_alimente/M/macesul/ http://www.scribd.com/doc/51597885/Farmacognozia http://www.scribd.com/doc/95524757/FARMACOGNOZIE http://www.scribd.com/doc/74246905/FARMACOGNOZIE-SPECIALA http://www.agrofm.ro/glosar/maces-rosa-canina/ http://www.selene.ro/articole/macesul http://www.sanatateatv.ro/sfaturi/terapii-complementare/plante-medicinale-formefarmaceutice/ http://www.nutritie-sanatoasa.ro/articol/Retete-naturiste/Terapii,-cure/1251/

13