Vous êtes sur la page 1sur 3

George Cucu- educatia si mass-media, editura Licorna, 2000.

Pentru a intelege si mai bine mecanismul de functionare al mijloacelor de comunicare de asa elevul va trebui antrenat sa participe la crearea produselor sale. A-l pune pe beneficiar in situatia de a crea si a emite constituie cel mai bun mijloc de a vedea ce ascunde si acopera un mesaj, de al face pe tanar sa depaseasca stadiul de simplu consumator, sa abordeze atat la nivelul analizei suportului, cat si examinarea critica a continutului insusi. Din aceasta perspectiva, procesul didactic desfasurat in scala va trebui sa suporte transformari semnificative. In acest context, utilizarea mijloacelor de comunicare in masa devinde un suport extrem de benefic in sustinerea anumitor teme, facilitarea reprezentarilor unor notiuni care, datorita gradului lor de abstractizare, sunt mai dificil de inteles. Asupra rolului si functiilor acestor mijloace in procesul didactic exista chiar o bogata literatura de specialitate aducand contributii semnificative.(ioan cerghit, mass-media si educatia tineretului scolar. Editura didactica si pedagogica, bucuresti, 1972.) Vom remarca insa, ca folosirea mijloacelor de comunicare electronice sunt in consonanta cu o anume aspiratie spre modernitate a tinerilor si se dovedesc deosebit de eficiente in formarea unor aptitudini ca : spiritul de observatie, de analiza, de apreciere, de luare de decizii, dezvoltarea deprinderii de cooperare, de a lucra in grup, capacitatea de comunicare si intrajutorare, ale caror efecte se vor rasfrange atat asupra comportamentului intelectual, cat si asupra structurarii personalitatii. Utilizate in special ca mijloc de divertisment in perioada prescolara, apoi ca sursa de informare si mijloc ce faciliteaza intelegerea, aprofundarea unor continuturi,precum si de consolidare a unor deprinderi sau abilitati( in cazul limbilor straine) in scoala, mass-media pot sluji cu succes necesitatilor de calificare sau reconversie profesionala ale celor ce au depasit etapa scolaritatii.(p 28-29) Educatia pentru mass-media este inseparabila de educatia pentru comunicare si invers. Asupra actului comunicarii, ca schimb specific de informatii, ideii,atitudini, subliniem ca noile mass-media, in afirmarea si penetrarea lor sunt dependente de nivelul cultural al societatii. De aceea educatia pentru mass-media inseamna pregatirea pentru utilizarea acestor mijloace si receptarea produselor lor. Conform lui laurentiu soitu, fiecare receptortrebuie sa stie: - sa vada ce i se prezinta; - sa exprime si singur, cu propriile mijloace ceea ce a receptionat; - sa poata lua hotarari si atitudini adecvate fata de ideea emisa; - sa indeplineasca in urma receptarii actiuni care sustin procesul cultural educativ, al sau sau al celorlalti. Noile mass-media au capacitatea- atunci cand sunt folosite de scoala in interesele ei- sa raporteze procesele nu la un individ, ci la masa de oameni, dovedindu-se drept cele mai adecvate mijloace prin care cultura, in general, se poate adresa adevaratului sau destinatar si prin care se realiza dialogul(re)generator de valori.

Cunoasterea si pregatirea inscoala pentru folosirea acestor mijloace presupune o discutie mai ampla, structurata, asupra elaborarii mesajeloraudio-video si aupra receptarii acestora. In fond este vorba despre procesul codificarii si decodificarii si , in ultima instanta despre insusirea noilor coduri, a semioticii proprii noilor mass- media. Asimilarea codurilor mesajelor audio-vizuale de catre elevi presupune mai multe etape, structurate in jurul unor obiective majore: - dezvoltarea capacitatii de a descifra codurile constitutive ale expresiei audio-vizuale; - dezvoltarea capacitatii de a integra elementele mesajului audiovizual intr-un concept sensibil; - dezvoltarea capacitatii de a decodifica mesajul mediatic si a-l valorifica drept mesaj cognitiv comprehensibil. Exista 3 tipuri de coduri apartinand a 3 tipuri de limbaje: limbajul stiintific- pe care celelelalte doua il fac mai familiar, mai apropiat intelegerii, limbajul de expresie- in cazul filmului-montajul, suprapunerea imaginilor, diversitatea de facilitati oferita de grafica computerizata, interferenta imaginilor din realitate cu imagini create artificil, sugestiile sonore, etc.,-si in functie de maiestria realizatorului, utilizarea limbajului artistic: folosirea unor unghiuri semnificative, a imaginilor cheie, metaforelor, sugestiilor, atat in plan sonor cat si video, specularea functiilor expresive ale luminii, etc. Audiovizualul devine o suprarealitate , ca o oglindire, dar ramane o corespondenta in gandire. De aici este alimentata puterea lui gnoseologica deosebita.(p 53-54) Realitatea sfarsitului de mileniu demonstreaza ca procesul de invatamant, definit, in mod traditional ca element esential, fundamental al actiuniii educationale, nu mai poate fi conceput ca apartinand in exclusivitate perimentrului institutiei scolare. Scoala a monopolizat, in timp, achizitiile instructive si formative, atunci cand acestea n-au mai incaput in memoria individuala, deveninddepozitarea intregii experiente spirituale a omenirii, prin filiera careia trec generatiile prin necontenita lor innoire.(todoran, dimitrie, individualitate si educatie, editura didactica si pedagogica, bucuresti,1974, p 10) Elevii trebuie invatati sa vada imaginile, nu doar sa le priveasca. Astfel, observarea devine exploratorie si sistemtica, iar analiza, sinteza si comparatia sun favorizate. Mijloacele audio-vizuale reusesc sa provoace motivatia invatarii mult mai puternic decat ijloacele traditionale, ofera notiunilor un suport concret, faciliteaza intelegerea abtractiunilor, focalizeaza atentia, trezesc interesul si curiozitatea pentru cunoastere, inlesnesc observarea inaccesibilului prin reprezentari fidele, sau, dimpotriva, prin simulari ce reproduc aspectele mai greu observabile ale realitatii.

Aici ar trebui sa intervina, mai activ, in scoala, rolul televiziunii de completare. Experiente semnificative demonstreaza faptul ca anumite constructii mediatice bine elaborate, gandite in conformitate cu particularitatile dezvoltarii psihice si a intereselor copiilor intre 7 si 12 ani, varsta la care procesele de retentie, de asimilare si intelegere sunt rapide, sustinute si dublate de curiozitatea descoperirii, specifica varstei, au pus bazele temeinice ale autocunoasterii, autoperfectionarii, formarii si educarii unor convingeri si comportamente morale. s-a constatat , de exemplu, ca celor mici le plac desenele animate si de multe ori au tendinta de a se identifica cu eroii acestor file. De asemenea, daca persoanele adulte care transmit cunostinte sau un model de lucru nu sunt distante, sobre, rigide, ci sunt cat mai apropiate de copii prin vestimentatie, comportament, o exprimare calda, directa, sansele de a fi ascultati si intelesi sunt mult mai mari. Sa tinut seama de curiozitatea, uneori debordantaa copiilor si de dorinta lor de implicare in activitati practice, asa ca fiecare emisiune a avut o parte substantiala de joc. Au fost imbinate, asadar, filme de desene animate cu lectii de desen, muzica, tinute de persoane adulte si cu momente de joc sustinute de eroi din basme sau papusi marioneta.(p63)