UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ISTORIE ECATERINA LUNG GHEORGHE ZBUCHEA

ISTORIE MEDIE UNIVERSAL

I EUROPA MEDIEVAL
(secolele V-XV)

EDITURA FUNDAIEI ROMANIA DE MAINE Bucureti, 2003

Cuprins Cuvant inainte ..............................................................................................................................3 Introducere .................................................................................................................................3 I. Spaiul european in evul mediu timpuriu ............................................................................6 I.1. Sfarsitul imperiului roman i marile migraii .....................................................................6 I.1.1. Sfaritul imperiului roman ......................................................................................6 I.1.2.Lumea germanic inaintea crerii statelor succesoare .............................................8 I.1.3. Marile migraii ale neamurilor germanice ...............................................................9 I.1.4. Vechii slavi i migraia lor .....................................................................................13 I.1.5.Consecinele marilor migraii ..................................................................................17 I.2. Structuri politice ..................................................................................................................18 I.2.1. Statele succesoare ale Imperiului ...........................................................................18 I.2.2. Statul carolingian ....................................................................................................24 I.2.3. Ultimele invazii .......................................................................................................26 I.2.4. Lumea scandinav in evul mediu ............................................................................30 I.2.5. Framiarea feudal .................................................................................................31 I.2.6. Imperiul ottonian .....................................................................................................32 I.2.7. Lumea Bizanului pan in secolul al XI-lea ............................................................34 I.2.8. Slavii de sud............................................................................................................ 42 I.2.9. Rusia kievian .........................................................................................................45 I.3. Economie i societate.......................................................................................................... 47 I.3.1. Economie i societate in secolele III-VII ................................................................47 I.3.2. Economie i societate in perioada carolingian ......................................................49 I.3.3. Condiia femeii in evul mediu..................................................................................51 I.4. Relaiile feudo-vasalice....................................................................................................... 55 I.5. Aspecte culturale in secolele V-XI ....................................................................................58 I.6. Cretinismul i Biserica (secolele IV-XI).............................................................................68 II. Evul mediu dezvoltat .............................................................................................................76 II.1. Economie i societate in secolele X-XV ............................................................................76 II.1.1. Demografie i via material ................................................................................76 II.1.2. Aspecte sociale .......................................................................................................77 II.1.3. Criza secolului al XIV-lea ......................................................................................78 II.1.4. Conflicte sociale in lumea rural ............................................................................80 II.1.5. Oraul medieval ......................................................................................................83 II.2. Cretinismul i Biserica in secolele XI-XV .......................................................................86 II.2.1. Lupta dintre Biseric i puterea politic (secolele XI-XIII)....................................86 II.2.2.Ordinele monastice in Occident............................................................................. 88 II.2.3. Ereziile medievale ..................................................................................................90 II.2.4. Cruciadele............................................................................................................... 91 II.2.5. Criza papalitii i marea schism a Bisericii occidentale (secolele XIV-XV).......93 II.2.6. Biserica ortodox in secolele XI-XV .....................................................................95 II.3. Viaa politic european intre framiare i centralizare.................................................... 98 II.3.1. Evoluia statului medieval occidental (secolele X-XV). Procesele de centralizare politic.......................................................................................98 II.3.2. Framiarea politic in Germania i Italia ............................................................105 II.3.3. Europa central - rsritean in secolele X-XVI ...................................................109 II.3.4. Formarea statului rus ...........................................................................................116 II.3.5. Bizanul in secolele XI-XV .................................................................................119 II.3.6. Lumea sud - slav in secolele XI-XIV................................................ 125 II.3.7. Inceputurile Imperiului Otoman .........................................................................127 II.4. Cultura in secolele XII-XV............................................................................................. 129 II.4.1. Cultura in Europa occidental .............................................................................129 II.4.2. Cultura in lumea ortodox...................................................................................136 2

Cuvant inainte Acest manual a fost gandit ca o carte care s se adreseze unui public mai larg, fiind destinat in primul rind studenilor de la facultile de istorie, dar i altor posibili cititori, fie c sunt studeni la alte faculti, elevi, profesori, sau pur i simplu persoane interesate de trecut i fascinate de tainele acestuia. De aceea, structura crii oglindete programa cursului de Istorie medie european, aa cum este acesta organizat pentru studenii anului I de la Facultatea de Istorie a Universitii Spiru Haret, dar incearc s rspund unor nevoi mai ample de informare, care depesc cadrul, prin fora lucrurilor ingust, al unui curs cu durata de un semestru. Pe de alt parte, el se adreseaz i studenilor anului III de la aceeai facultate, care studiaz istoria Bizanului i istoria Sud-Estului Europei. Aceast intreprindere ni s-a prut cu atat mai necesar cu cat, de mult vreme, dup tiina noastr, in Romania nu au mai aprut sinteze originale pe tema istoriei medievale universale. Specificul de manual a impus unele limite acestei lucrri, care a trebuit s opereze o selecie intre temele considerate definitorii pentru epoca tratat, i uneori chiar in cadrul acestor teme, din raiuni didactice, dar i de spaiu. Luand in considerare extraordinara bogie a manifestrilor de via medieval, aceast lucrare se constituie mai degrab intr-o introducere pentru cei care doresc s aprofundeze cunoaterea unui trecut pe care se bazeaz in mare msur realiti ale prezentului. Alte limite sunt datorate, in mod inerent, formaiei i subiectivitii autorilor. Din generaii diferite, cu specializri complementare pe diverse spaii ale continentului, cu viziuni uneori personale asupra unor aspecte care au fcut obiectul prezentei lucrri, autorii imprtesc ins un set de valori i obiective comune, legate de necesitatea realizrii unui invmant de calitate, la standarde europene, i bazat pe cele mai noi i mai valoroase achiziii in domeniu. De aceea, fr s elimine total diferenele de stil, acetia au incercat o prezentare cat mai omogen a materialului, pornind de la o structur unitar, i de la aceleai obiective cognitive i educaionale. Ca atare, manualul pe care il oferim incearc s in o cumpn dreapt intre informaia care constituie substana insi a domeniului istoriei, i interpretarea, care d form acestei informaii, i o preface intr-o construcie cu sens, generatoare de invturi mai semnificative decat simpla acumulare de date i cifre. Structurarea materiei s-a fcut pe baza criteriului cronologic, dar exist i teme ce transcend limitele cronologice rigide, de aceea in anumite cazuri au fost necesare derogri de la acest principiu. Bibliografia consultat pentru realizarea unei astfel de lucrri a fost foarte abundent i, din necesiti de concizie i inand seama i de publicul-int, am prezentat la sfaritul manualului numai acele lucrri care pot ajuta in mod deosebit pe cei doritori s-i completeze informaia pe diverse teme care ii intereseaz. In acelai timp, in afar de lucrrile eseniale, de referin, am inut s precizm cu prioritate acele lucrri existente in limba roman, opere originale sau traduceri, mai vechi sau foarte recente, care sunt uor accesibile i pot permite doritorilor s-i completeze informaia sau s rspund unor curioziti pe care lucrarea noastr sperm s le fi starnit. Totodat, in lucrrile pe care le-am citat in bibliografie, se gsesc indicate i alte titluri, ceea ce ingduie celor interesai s-i realizeze o imagine mult mai cuprinztoare asupra stadiului cercetrii referitoare la diferite subiecte. Contieni de limitele i scderile inerente unei lucrri care ii propune asemenea obiective, dar care trebuie s corespund i unor exigene didactice bine definite, sperm totui c aceast lucrare ii va dovedi repede utilitatea, umpland golul care exist pe piaa romaneasc de cursuri i manuale universitare i rspunzand, in acelai timp, i intereselor i exigenelor unor cat mai numeroase categorii de cititori. INTRODUCERE I.Noiunea de ev mediu Evul mediu, literal veacul de mijloc, desemnad perioada care se intinde intre Antichitate i epoca modern, este o sintagm care astzi poate fi destul de frecvent intilnit graie mijloacelor de comunicare in mas, care in mod obinuit o folosesc in sens peiorativ. Cele mai rele lucruri se petrec precum in evul mediu, o mentalitate retrograd este medieval, .a.m.d. Pentru cei care ii mai aduc aminte de lucrurile invate in coal, evul mediu inseamn rani erbi sau iobagi exploatai la sage de seniori rzboinici i parazitari, masacre, epidemii, foamete, vrjitorie, Inchiziie, torturi Culorile in 3

care este zugrvit epoca sunt cele mai violente, predominind roul sangelui vrsat in cele mai inspiminttoare chipuri i negrul tenebrelor din castelele lugubre. Exist ins i o imagine mai idilic a evului mediu, promovat de unele poveti care ne-au incantat copilria, dar mai ale de filmele made in Holliwood. Dincolo de aceste exagerri, pentru muli dintre noi evul mediu inseamn cavaleri, castele, pduri cu zane i catedrale. Trebuie ins s spunem c mai toate aceste imagini sunt, dac nu in intregime eronate, mcar parial i motenesc un filon sau altul al gandirii europene. Imaginea negativ a fost creat i impus de Renatere, in vreme ce revalorizarea este datorat mai ales artitilor romantici din secolul al XIXlea, care au descoperit in evul mediu surse de inspiraie potrivite sensibilitii lor avantate. S incepem cu mitul evului mediu intunecat, despre care spuneam c are o origine renascentist. La baza acestei idei se afl o anumit concepie despre istorie, care susine c fiecare civilizaie are un moment de apogeu i un declin, dup care o alta ii ia locul. Astfel, umanitii, care in secolele XV-XVI redescopereau unele aspecte ale Antichitii necunoscute pan atunci sau neremarcate, au considerat c intre aceast epoc pe care o admirau i vremea in care triau ei, i pe care o voiau o readucere al via a lumii antice, a existat o perioad intermediar. Se ntea astfel ideea de veac de mijloc, de ev mediu, in sensul de epoc de tranziie, aflat la mijloc intre Antichitatea clasic i era modern in care aceti oameni considerau c se afl. Aceast imprire a istoriei in trei epoci a fost impus in secolul al XVII-lea de germanul Christopher Kellar (care i-a latinizat numele in Cellarius, urmand moda umanist), in tratatele sale intitulate in mod semnificativ Historia antiqua (1685), Historia medii aevi (1688) i Historia nova (1696). Problema cea mare nu a reprezentat-o ins periodizarea, care in fond poate fi justificat de necesiti didactice, ci conotaia negativ care a fost asociat ideii de ev mediu. O epoc de tranziie este in general considerat ca fiind lipsit de originalitate i de trsturi perene, ea pierzandu-i contururile fie in perioada care a precedat-o, fie in cea care ii urmeaz. Dar o tranziie de 1000 de ani (considerand, asemeni umanitilor, c evul mediu ar incepe pe la anul 500 i s-ar termina pe la 1500) este totui un pic cam dificil de acceptat. Vom pstra ins denumirea de ev mediu intrucat ea este consacrat de o folosire indelungat i pentru c, aa cum artam mai sus, ea poate rspunde unor raiuni didactice de periodizare a istoriei umanitii in epoci. Trebuie totui s fim contieni de inelesurile ei ascunse i s o utilizm doar in sens propriu, i nu in manierele metaforice i evident eronate pe care le aminteam chiar in primele randuri. II. Limitele evului mediu In ceea ce privete limitele cronologice ale evului mediu, aici trebuie fcute cateva precizri. Este vorba in primul rand de un concept inventat de europeni i aplicabil la istoria european, astfel c trebuie s fim circumspeci atunci cand il folosim pentru alte zone geografice. Exist unele similitudini intre ceea ce se intampl in Europa in secolul al IV-lea i ceea ce se petrece in China cam tot atunci, dar e greu de spus dac putem aplica acestei regiuni aceeai gril cronologic precum spaiului european. Sau, ca s dm alt exemplu, putem studia in cadrul istoriei medievale universale civilizaiile precolumbiene, pentru c apogeul lor coincide cu limitele pe care le-au fixat europenii acestei perioade. Dar cand ne dm seama c in momentul descoperirii Americii de ctre Columb majoritatea indigenilor de acolo triau in epoca de piatr, i doar unele civilizaii atinseser stadiul neoliticului, perspectiva se schimb. De aceea, putem incerca s vorbim despre evul mediu i in cazul altor civilizaiidecat cea european, dar fiind intotdeauna foarte ateni la diferenele specifice. Revenind ins la incercarea de a trasa limite cronologice evului mediu, i acceptand c acestea sunt artificiale, rodul unor convenii intre istorici, s prezentm cateva dintre datele care au fost avansate. Sfaritul lumii romane i deci, in mod automat, inceputul celei medievale a fost plasat in momente diferite in funcie de criteriile pe care le-au folosit savanii. Unii dintre istorici au propus criza secolului al III-lea ca moment de inceput al unei noi lumi, datorit schimbrilor politice petrecute atunci, noului decupaj administrativ, regionalizrii puterii i crizei monetare, care fac s apar un alt tip de stat in urma reformelor lui Diocleian i Constantin. Alii au folosit criteriul religios, considerand c data de 313, a conversiunii lui Constantin la cretinism, ar marca momentul sfaritului Antichitii i al inceputului evului mediu. Sunt de asemenea propuneri care aleg data impririi definitive a Imperiului Roman in partea de Apus i partea de Rsrit, survenit la moartea lui Teodosie I, in 395. Pentru muli istorici, sfaritul lumii romane a fost opera barbarilor, de aceea data tradiional 4

de inceput al evului mediu este considerat depunerea in 476 a ultimului imprat, Romulus Augustulus, de ctre Odoacru. Acestor date timpurii li s-a opus cea avansat de istoricul belgian Henri Pirenne, care a considerat c sfaritul lumii antice a fost adus de transformarea Mediteranei, in secolul al VIII-lea, datorit arabilor, din centrul economic al acestei lumi intr-o barier politic i cultural. Este evident c fiecare dintre aceste date poate fi acceptat sau respins, in funcie de propriile concepii ale fiecruia i de criteriile pe care le consider a fi cele mai importante. Credem ins c este esenial s gandim istoria nu ca pe o succesiune de buci intre care exist rupturi violente, ci ca pe o evoluie continu. Din aceast perspectiv, perioada secolelor III-VIII, considerat in urm cu cateva decenii una a evului mediu timpuriu tinde s fie acum gandit ca epoca Antichitii tarzii, ceea ce inseamn s deplasm accentul de pe ideea de ruptur pe cea de continuitate. La fel de controversat ca momentul inceputului este cel al sfaritului evului mediu. Datele propuse au fost ocuparea Constantinopolului de ctre turci in 1453, apogeul Renaterii italiene in secolul al XV-lea, descoperirea Americii de ctre Columb in 1492, revoluiile burgheze din rile de Jos (sfaritul secolului al XVI-lea) i din Anglia (jumtatea secolului al XVII-lea). Se poate observa c aceste date au fost stabilite la randul lor pe baza unor criterii diferite, i iau in considerare ca puncte de referin spaii geografice diferite. Ca s ne referim i la spaiul romanesc, istoricii consider c aici evul mediu a durat pan la sfaritul secolului al XVIII-lea. Aceasta corespunde probabil i ideii despre un lung ev mediu, care ar fi cuprins perioada preindustrial situat intre secolele IV-XVIII. Ca s oferim totui unele limite clare, precizm c folosim conceptul de ev mediu pentru acea parte a istoriei universale care incepe cu decderea Imperiului Roman (secolele III-V) i se incheie cu transformrile societii europene din jurul anului 1500. III. Raportul dintre evul mediu i feudalism O alt problem este cea a suprapunerii aproape automate intre evul mediu i feudalism, pe care o intalnim inc destul de frecvent. Mai intai trebuie s artm ce inelegem prin feudalism, concept folosit de lumea tiinific in mai multe sensuri. La originea cuvantului se afl termenul feud, care se pare c provine din limba franc veche, avand sensul de vite, i mai general, de bogie. In timpul Imperiului carolingian, prin feud se desemna o concesiune funciar condiionat de indeplinirea slujbei vasalice. De la acest termen s-au format mai tirziu derivate precum feudal, feudalism, feudalitate. Astzi, prin feudalism, cei mai muli istorici ineleg organizarea societii care se bazeaz pe relaii feudo-vasalice, adic pe acordarea de ctre un senior a unei buci de pmant (feud sau fief) unui vasal, care in schimb ii datoreaz o serie de servicii (sfat i ajutor). Dac definim astfel feudalismul, inseamn c nu intalnim societate feudal decat in Europa apusean i central, in statele cruciate din Orient, i poate in Japonia medieval, unde exist o serie de similitudini cu sistemul feudo-vasalic occidental. Exist ins i unii istorici, influenai de ideile lui Marx, care considera c feudalismul este o etap din evoluia omenirii care precede capitalismul. Pentru ei feudalismul este acea form de organizare a societii in care proprietarii de pmanturi pretind de la ranii dependeni rente in produse, bani sau munc. O astfel de definire a feudalismului permite ca trsturi ale acestuia s fie regsite in foarte multe societi omeneti, situate in timp intre comuna primitiv i capitalism. De aceea, inand seama de problemele terminologice existente, va trebui de fiecare dat s incadrm cu atenie o societate sau alta intr-un feudalism generic, i s inem seama de marea complexitate a organizrilor sociale. Un lucru pare ins destul de sigur, i anume c nu putem pune in mod automat semnul egalitii intre ev mediu i feudalism. IV. Aspecte specifice ale evului mediu Cursul de fa va incerca s evidenieze trsturile specifice ale perioadei medievale, care in Europa s-a caracterizat prin predominarea unei societi rurale, prin rolul modelator al cretinismului, printr-un spaiu fizic diferit de cel de azi datorit prezenei extinse a pdurilor, prin alte concepii despre spaiu i timp, prin alt mod de a tri viaa de zi cu zi decat cel ce ne e astzi specific. Sursele care ne permit reconstituirea acestei perioade sunt cele narative i literare, intre care amintim cronicile, vieile de sfini, cantecele de gest sau literatura curteneasc, alturi de care se relev, din ce in ce mai importante, sursele juridice (codurile de legi, culegerile de cutume) sau administrative (cadastre, poliptice, registre de impozite). Exist i numeroase surse nescrise care ne pot ajuta la reconstituirea istoriei evului mediu, precum cele puse la dispoziie de arheologie, numismatic, sigilografie, 5

heraldic, istoria artei sau a arhitecturii. Folosirea lor corect, cu spiritul critic necesar istoricului ne va permite s ne formm imaginea unui ev mediu cu lumini i umbre, dar extrem de interesant prin ceea ce i-a fost cu adevrat caracteristic, i care poate fi relevat printr-o cercetare atent i corect. I. SPAIUL EUROPEANIN EVUL MEDIU TIMPURIU I.1. Sfaritul imperiului roman, marile migraii I statele succesoare imperiului I.1.1.Sfaritul imperiului roman Imperiul roman, care in secolele III-IV trece prin profunde transformri, ofer cadrul instituional pe care il vor prelua regatele succesoare, astfel incat trebuie s-i reamintim in cateva cuvinte situaia. In secolul al III-lea, Imperiul fusese atins de o criz instituional, economic, social i militar, care fusese soluionat prin reformele realizate de Diocleian i Constantin. Criza demografic afectase potenialul economic i militar al statului roman; soluia pruse s fie apelul la barbari care s lupte in locul romanilor i s cultive tot in locul lor pmanturile. Creterea importanei armatei dusese la instabilitate politic, legiunile fiind acelea care ridicau sau doborau impraii. Vechile instituii romane, precum magistraturile ori Senatul ii pierduser orice influen. Criza moral se reflecta in cutrile pe plan religios, in succesul religiilor orientale care aduceau sperana unei mantuiri dintr-o lume marcat de nenorociri. Intre aceste religii orientale, cretinismul se rspandea incet dar sigur, ca religie persecutat uneori, dar cel mai adesea ignorat. Diocleian este cel ce reuete intr-un timp destul de scurt s pun capt crizei, instituind in plan politic regimul tetrarhiei, in care, pstrand unitatea teoretic a imperiului, imprea responsabilitile intre patru coimprai, capabili s administreze mai bine teritoriul i problemele aprute. Se reorganizau i armata i sistemul impririi administrative. Constantin ii continu politica, sporind centralizarea, puterea aparatului birocratic i fora armatei. Msurile in plan economic revigoreaz producia i comerul i redau monedei, acum de aur, puterea care avea s se menin multe secole in partea rsritean a imperiului. Datorit acestor reforme, Imperiul se transformase intr-o monarhie absolut, cu caracter militar i autocratic. Impratul Domnind peste un Imperiu care din 395 s-a imprit in dou, Imperiul roman de apus i Imperiul roman de rsrit, impraii trebuie s concilieze dualitatea real cu ideea meninerii unei uniti ideale. Ficiunea Imperiului unic s-a pstrat pan la depunerea in 476 a ultimului imprat apusean, Constantinopolul considerandu-se dup aceea singura capital a statului roman ce se repliase pe malurile Bosforului. Fie c rezideaz in Occident fie in Orient, impratul deine puterea suprem, ca ef al armatei, surs a legii i impritor de dreptate, aprtor al Bisericii (advocatus Ecclesiae). El conduce ajutat de un numeros aparat birocratic, in randurile cruia se disting apropiaii si, comiii (comes, -ites) care se ocup cu strangerea impozitelor sau cu administrarea bunurilor impratului. Pe lang administraia central exist i una local, in general la nivelul oraelor. Justiia Dreptul roman este unic, valabil pentru toi cetenii Imperiului. El se bazeaz pe Codul teodosian, promulgat in acelai timp in Orient de Teodosie al II-lea i in Occident de Valentinian al III-lea in anul 438. Acesta ii pstreaz valabilitatea in Occident pentru cei de origine roman i in timpul regatelor barbare succesoare ale Imperiului, in vreme ce in Orient se adaug pe la 530 Codul lui Iustinian. Armata Armata este condus de imprat, care este comandant suprem, dar care deleag o parte a puterilor sale generalilor. Magister militum, titlu pe care il poart cel ce se afl in fruntea armatei, din secolul al V-lea este de obicei un barbar. De asemenea, majoritatea ofierilor i o parte important a soldailor sunt de origine germanic, artand gradul de barbarizare a armatei romane in momentul in care au loc marile migraii. Biserica Devenit religie oficial, cretinismul s-a organizat pe baza structurilor administrative ale Imperiului. Entitile religioase corespundeau diviziunilor administrative, la nivelul provinciilor (mitropolii, arhiepiscopate) sau al circumscripiilor de baz numite civitates (episcopate). Astfel, o serie de instituii ale Imperiului roman tarziu au fost perpetuate de Biseric mai bine de o mie de ani. La nivelul structurii de baz, civitas, episcopul este ales de comunitatea local, de cler i popor, consacrat de un alt episcop, i instalat pe via in fruntea turmei sale. Doar in caz de dezordini grave poate fi demis, prin hotrirea unui sinod de episcopi. Puterile sale sunt foarte mari, i in zonele in care 6

autoritatea civil se dezintegreaz mai repede i mai profund, el preia o parte tot mai important a atribuiilor administrative i judiciare ale vechilor funcionari. Creterea autoritii episcopilor s-a fcut in mod evident prin favorurile de care acetia s-au bucurat din partea lui Constantin i a urmailor lui, prin care li se acord scutiri i subvenii, ca i puterile magistrailor romani, in mod tradiional rezervate guvernatorilor de provincii. Aristocraia In Imperiu, de schimbrile care fuseser angrenate de criz i de soluionarea ei au beneficiat in primul rand marii proprietari funciari, care au din nou, ca nobilime senatorial, un rol politic important din vremea lui Constantin. Bogai, in relaii stranse cu puterea imperial care ii folosete iari in conducerea statului, protejai de miliiile lor private, membrii aristocraiei senatoriale pstreaz tradiiile unei culturi elitiste care de fapt simbolizeaz privilegiile lor de clas. De aceea, se opun barbarilor atata vreme cat consider c privilegiile le sunt puse in pericol; pactizeaz ins cu ei atunci cand vd in acetia mijloace de a pstra esenialul din societatea in care erau obinuii s triasc. Nu numai relaiile cu puterea imperial constituiau pentru ei sursa de putere, ci i relaiile constituite pe plan local, prin intermediul cstoriilor i al alianelor familiale, ori al relaiilor clientelare. Astfel, se defineau identiti locale care faciliteaz inelegerea cu barbarii, atunci cand nu mai poate fi vorba de o putere imperial occidental. Clasele de jos Constatm folosirea in agricultura Imperiului tarziu a muncii colonilor, preferai sclavilor nu doar pentru c erau mai eficieni, ci i pentru c li se putea pretinde serviciul militar, ceea ce face statul s se preocupe de meninerea acestei rezerve de recrutare. Sclavii continu ins s fie utilizai in cultivarea pmantului, reuind uneori s cumpere o bucat de pmant pe care s o poat transmite copiilor, i cstorindu-se frecvent cu persoane libere din straturile de jos ale societii. In secolele III-IV, deoarece colonii sunt legai de pmantul pe care s-au nscut i de statutul pe care l-au motenit, se poate spune c situaia lor se apropie de cea a sclavilor agricoli, a cror condiie se imbuntise intr-o anume msur. Aceast apropiere a situaiei celordou categorii este o trstur pe care o motenete evul mediu timpuriu, care este martorul contopirii diferitelor categorii de rani aservii in grupul relativ omogen al erbilor. Chiar dac ranii liberi, mici proprietari de pmant, nu au disprut in aceast perioad de sfarit a lumii romane, ei au devenit din ce in ce mai rari i sunt zdrobii sub povara impozitelor ctre stat. O posibilitate de a scpa de abuzurile colectorilor de impozite este de a se pune sub protecia unui patron care ii poate apra, bineineles in schimbul serviciilor pe care ei pot s i le presteze. Adesea, aceast protecie presupune cedarea bucii de pmant care aparinea ranului ctre patron, care i-o las spre cultivare, in schimbul unor taxe in bani sau in natur. Oricum ins, protecia se poate transforma in timp in opresiune, ranul lipsit de mijloace fiind acum la discreia patronului su. O alt variant de supravieuire pentru aceti rani pauperizai de revenirea ineluctabil a unor impozite imposibil de suportat este reprezentat de revoltele bagauzilor, pe care le constatm in Galia de la sfaritul secolului al III-lea pan in secolul al V-lea. In sfarit, o alt opiune care li se prezint ranilor oprimai de colectorul de impozite sau de proprietarul domeniului pe care locuiesc este fuga. Prsind domeniul pe care nu mai pot tri, ei ii pot cuta un alt proprietar care s le ofere condiii mai bune. Nu sunt ins rare cazurile in care fug chiar mari proprietari, incapabili s mai plteasc impozitele in condiiile depopulrii domeniilor lor. Se apreciaz c in acest fel au fost prsite, la sfaritul antichitii, circa 20% din terenurile cultivabile, fenomen cu consecine catastrofale din punct de vedere economic i social. Impozitul pentru loturile rmase necultivate se repartiza ranilor rmai pe domeniu, ceea ce nu fcea decat s le agraveze sarcinile i s-i determine s incerce la randul lor s fug. Pe de alt parte, exist aceste vaste suprafee agricole abandonate, pentru a cror repunere in valoare pare s fie o soluie primirea barbarilor in Imperiu in grupuri masive. 1.1.2. Lumea germanic inaintea crerii statelor succesoare Aspecte ale culturii materiale Inaintaii popoarelor germanice s-au individualizat candva pe la mijlocul mileniului I i. Hr. dintr-o mas de neamuri din care mai fceau parte slavi, celi sau finezi. Principalele caracteristici ale acestei lumi germanice sunt importana conferit creterii animalelor, infierului. Fierarii din spaiul german tiau s obin oelul, din care realizau sbii superioare calitativ celor romane. Neamurile germanice practicau o agricultur extensiv, care putea antrena grupuri intregi in micare pentru gsirea de noi suprafee cultivabile. Este posibil ca acest tip de agricultur s 7

fi contribuit la punerea in micare a unor populaii intregi care in momentul declanrii marilor migraii intr in Imperiu cerand nu atat bani i produse, cat pmanturi de cultivat. Comerul este destul de restrins, necesitile fiind asigurate in mare parte din producia intern. Negustorii romani aduc de regul obiecte de lux, preferate de aristocraia care acumula pe diferite ci o bogie din ce in ce mai mare. Schimbul intern care exist e mai degrab unul de daruri, care pune in joc relaiile sociale i prestigiul din interiorul comunitii sau in relaie cu alte grupuri. Aspecte spirituale Exista in spaiul german o scriere specific, runic, dar aceasta era destinat inscripiilor cu caracter religios i era destinat unei pturi subiri de iniiai, pentru restul societii ea trebuind s rman secret. De aceea nici nu a fost folosit pentru a fixa in scris creaii culturale ale vechilor germani. Este foarte posibil ca in perioada la care ne referim acum s fi existat o multitudine de diviniti tribale, care doar treptat s-au unificat, dand la iveal ciiva zei principali. Zeul Tyr, identificat cu Marte, era onorat uneori cu jertfe omeneti, pentru a aduce succesul in lupt. Mai tarziu, i s-a suprapus Odin sau Wotan, cu acelai rol de zeu suprem, stpan al campului de btlie. A lsat urme in calendar, numele su fiind purtat de ziua de mari (Dienstag, Tuesday). Donar, cu numele su mai tarziu de Thor, era identificat cu Hercule, datorit forei sale i luptelor duse impotriva unor montri feroce. Atributul su era ciocanul, i mai era considerat stpanul fulgerului, dovad a suprapunerii sale pariale cu Jupiter. De la el ii trage numele ziua de joi (Donnerstag, Thursday) care era pentru romani ziua lui Jupiter-Jovis. O alt zeitate care a lsat urme in numele unei zile a sptmanii este Freya (Freitag, Friday), comparat cu Venus in calitatea ei de stpan a dragostei. In plus ins, ea era i zeia cstoriei, dar i a morii. In perioada marilor migraii, vechiul cult, intrat in declin, nu a oferit decat in rare cazuri o opoziie eficient cretinrii. Organizarea social Societatea germanic primitiv era una patriarhal. In ea autoritatea o deineau efii de familie, oameni liberi care pot purta armele. Exist numeroase deosebiri de bogie i de statut in cadrul comunitilor germanice. Este posibil ca unii locuitori ai satelor, chiar liberi ca persoan, s fi fost dependeni intr-un fel sau altul de membrii mai bogai i mai influeni ai comunitii. In societatea germanic existau i sclavi, provenii cel mai adesea din prizonierii de rzboi. Familia, mult mai extins decat cea nuclear a zilelor noastre, se afla sub autoritatea tatlui, care poate hotri soarta soiei (sau a soiilor, cci uneori sunt mai multe), a copiilor, a sclavilor. Legturile de rudenie extinse asupra familiei materne i paterne constituie clanul. Triburile erau comuniti care la origine se formaser probabil pentru a controla resursele dintr-o anumit regiune. Sunt diverse elemente care pot da coeziune unui trib: o conducere politic sau militar puternic; o contiin a unei origini comune exprimat in culte religioase particulare; o unitate lingvistic. Ins sunt i elemente care concur la disoluie. Tribul poate fi i rezultatul succesului in rzboi sau al migraiei, in sensul c invingtorii intr-un conflict ii pot absorbi pe invini, care ii pierd astfel identitatea, sau c o parte a unui trib poate intra in conflict cu o alta, i rezultatul poate fi deplasarea i intemeierea unui nou trib. De aceea, pe tot parcursul istoriei germanice se constat c tribul nu este o structur stabil, ci una in permanent reelaborare, astfel incat formarea tribului, etnogeneza, este continu. Tribul funcioneaz i ca o comunitate politic. Instituia suprem in cadrul fiecrui trib este adunarea oamenilor liberi capabili s poarte arme i deci s participe la aciunile rzboinice. Organizarea tribal a vechilor germani presupunea i existena unor conductori, cu nume i funcii diferite: rege, pe care germanicii il aleg din pricina nobleii sale, din familia regal, i un conductor militar, dux, ales pe baza valorii demonstrate in lupt. In perioada migraiilor este vorba in general de astfel de conductori militari. O alt instituie specific germanic este cea a grupului de rzboinici asociat unui ef militar. Esenial in acest caz este tovria rzboinic a unor tineri, lupttori clare, dornici de glorie i de prad, care se adun in jurul unui conductor vestit pentru succesele sale militare, jurandu-i fidelitate i fiind recompensai de acesta pe msura realizrilor. Selecia lupttorilor poate depi graniele tribului, iar in anumite cazuri, acest comitatus poate sta la baza formrii unui nou trib (etnogenez continu).

I.1.3. Marile migraii ale neamurilor germanice Cauzele marilor migraii Contactele cu lumea roman i rolul lor Incepand de prin secolul al III-lea al erei cretine, popoarele germanice au inceput s se indrepte spre lumea roman in tentative de migraie destul de greu de explicat, autorii antici vorbind de o suprapopulare a regiunilor nordice, dar care este greu de susinut. O alt ipotez vorbete de o deteriorare a climei care ar fi survenit in Scandinavia i in zonele baltice in aceast period, ceea ce este posibil, dar nu pare s explice suficient acele pulsaii migratorii. Valorile rzboinice ale societii germanice, dorina de afirmare pe cimpul de lupt i dobindirea przii aductoare de bogie i de prestigiu ar putea s constituie motivaiile unora dintre expediiile consemnate in surse. In sfarit, nu trebuie omise nici micrile altor populaii, care ii pot impinge pe germanici spre lumea roman sau ii pot antrena in migraie. Limesul roman, frontiera imperiului, fusese intotdeauna permeabil, permiind ptrunderea unor influene romane in interiorul lumii germanice. Intre acestea se numr folosirea monedei, creterea semnificativ a puterii i prestigiului efilor militari, dintre care muli serveau in armata roman ca auxiliari, dobandind cunotine de limb i elemente ale civilizaiei romane, i devenind astfel din ce in ce mai interesai de bogiile imperiului. Slbiciunile sistemului de aprare roman a permis din secolul al III-lea unor popoare intregi s intre in Imperiu in cutare de noi pmanturi. Pe de alt parte, migraia goilor in zona rsritean a lumii germanice a declanat o reacie in lan, din care trebuie s menionm invazia cvazilor i marcomanilor din 166, oprit de romani cu eforturi imense. Accelerarea procesului de etnogenez La sfaritul secolului al II-lea se constat la triburile din apropierea limesului sau chiar din profunzimea pdurii germanice o schimbare important a structurii. Datorit rzboaielor neintrerupte, rolul activitii militare in interiorul triburilor a devenit esenial. Tribul nu are alt ans de supravieuire decat militarizarea total care antreneaz transformarea sa intr-o armat. Prin aceasta se accentueaz religioase. Pstrandu-i vechiul nume, tribul se construiete de fapt acum in jurul efului rzboinic. Toi cei ce lupt alturi de el sunt considerai membri ai tribului,indiferent de neamul lor. Rolul hunilor Se mai adaug intre cauzele care in mod tradiional sunt considerate rspunztoare de declanarea marilor migraii i unele care in de situaia din Asia, de unde au venit hunii, care au pus in micare, prin efectul bulgrelui de zpad, neamurile intalnite. Se presupune c deplasarea hunilor spre apus a fost determinat de o deteriorare climatic, astfel incat au fost obligai s caute noi puni pentru animalele lor. Desfurarea marilor migraii Nu vom folosi termenul de invazie, care face apel doar la aspectul militar, ci pe cel de migraie, care surprinde mai bine esena fenomenului petrecut in urma invaziei hunilor, cand popoare intregi, nu doar armate, s-au pus in micare cutand noi pmanturi unde s triasc la adpost de dumani dar i de spectrul foametei. Hunii In 376, asupra goilor din Nordul Mrii Negre nvleau hunii, marcand inceputul marilor migraii. Pentru societatea sedentar a ostrogoilor, ocul reprezentat de aceti nomazi de o ferocitate ieit din comun a fost foarte mare, datorit superioritii militare a hunilor, clrei rapizi i extrem de abili in manuirea arcului i a arcanului. Invini, o parte a ostrogoilor se altur hunilor, pe care ii vor urma in campaniile lor ce-i poart prin intreaga Europ. O alt parte se retrage in Peninsula Crimeea, unde ii vor menine independena pan la 1475. Unda de oc ii atinge apoi pe vizigoi, dintre care unii se refugiaz inuntru arcului carpatic, dar cea mai mare parte a acestora caut s-i gseasc scparea dincolo de Dunre, in Imperiul roman. Imperiul accept aezarea hunilor in Pannonia. Se pare ins c ei nu s-au stabilit niciodat in numr mare pe teritoriul de azi al rii noastre, poate i pentru c pe atunci in zon predominau pdurile, iar ei, pentru a-i crete hergheliile de cai, preferau evident spaiile deschise pe care le gseau spre Marea Neagr sau in pusta pannonic. Din aceast zon organizau raiduri de prad in Imperiul Roman de Rsrit i au incercat s porneasc i la cucerirea Occidentului, sub conducerea lui Attila, fiind oprii cu greutate in 551, prin lupta de la Campiile Catalaunice. 9

Goii Se consider c ar fi fost originari din Scandinavia, de unde au trecut pe continent i au inceput s coboare spre sud. Pe la 230 probabil c se aflau deja la nord de Marea Neagr, intinzanduse intre Carpai, Don, Vistula i Marea de Azov. In ultima parte a secolului al III-lea, in urma presiunii exercitat de goi in colaborare cu triburi dacice libere i cu ali barbari, impratul Aurelian, dup ce reuise s-i inving, retrage totui armata i administraia din Dacia pentru a intri linia Dunrii. La rsrit de Nistru, sub conducerea familiei regale a Amalilor, se organizeaz un regat al greutungilor sau al ostrogoilor. La apus de Nistru, tervingii sau vesii (vizigoii) alctuiesc la randul lor un nou nucleu politic, descentralizat dar dinamic, in frunte cu familii aristocratice dintre care se va distinge cea a Balthilor. Aezarea goilor la apus de Nistru s-a petrecut pe la sfaritul secolului al III-lea i inceputul celui urmtor. Acum incepe se pare i rspandirea cretinismului printre goi. Ulfila, cel ce avea s fie apostolul goilor, era nscut dintr-un nobil got i o cappadocian ai crei prini sau bunici fuseser luai prini in 257. Ulfila ajunge in 330 la Constantinopol, ca membru al unei delegaii gotice. Aici dobandete bune cunotine de greac i latin, i la 341 devine episcop al rii getice. Succesul lui este mai mare decat al misionarilor care il precedaser, deoarece era got de neam inalt, bucurandu-se deci de o audien mai larg, i mai ales pentru c reuete s realizeze o traducere a Bibliei in gotic, pe care o ridic astfel la rang de limb de cult. Intrucat in momentul ederii sale in Imperiu, credina oficial nu mai era cea stabilit la Niceea, ci arianismul, ce susinea c Iisus este inferior Tatlui, evanghelizarea goilor se petrece folosind o variant moderat a acestei confesiuni, care doar la sfaritul secolului al IV-lea este considerat definitiv eretic. Arianizarea goilor a fost accentuat i mai mult in timpul trecerii lor in Imperiu, cand impratul Valens, arian la randul su, le trimite misionari care ii instruiesc in acest spirit. Ulterior, chiar dac in Imperiu ortodoxie a redevenit credina de la Niceea, goii pstreaz arianismul ca o posibil msur de conservare a unei identiti in pericol de a fi pierdut o dat cu renunarea la o form proprie de credin religioas. Ostrogoii Sosirea neateptat a hunilor conduce in 375-376 la prbuirea rapid i total a regatului ostrogot situat la rsrit de Nistru. Btrinul rege Hermanaric, incapabil s organizeze rezistena, s-a sinucis, probabil fiindc aa ii cereau riturile ancestrale, regatul ostrogoilor a rmas fr cpetenie, i a fost realmente spulberat. Cea mai mare parte a ostrogoilor s-au supus hunilor, pe care i-au urmat in peregrinrile lor rzboinice prin Europa, mai ales c acestea erau aductoare de przi bogate. Alte grupuri au incercat s se refugieze din calea hunilor in Imperiul roman. Cei rmai pe vechile lor teritorii ii menin o vreme autonomia. Ostrogoii au participat in tabra hunic la lupta de la Campiile Catalaunice din 451, dar dup infrangerea de aici i mai ales dup moartea lui Attila i destrmarea imperiului hunic, ostrogoii ii recapt totala libertate de micare. Prefer s rman pentru o vreme federai in Pannonia, in special in zona dintre Viena i Belgrad. Prin anii '80 ai secolului al V-lea, eful acestora era Teodoric. Fiu al regelui ostrogot Thiudimir, in 559 tanrul Teodoric era lsat ostatic la Constantinopol drept garanie pentru respectarea tratatului incheiat atunci cu Imperiul. Acolo a rmas vreme de zece ani, timp in care a beneficiat de o educaie de bun calitate, ceea ce i-a ingduit s se familiarizeze cu valorile culturii greco-romane ca nici un alt ef barbar de dinaintea sa. Astfel, el a fost capabil s se amestece cu mult pricepere in jocurile politice din Imperiu, sprijinindu-l, de exemplu, pe Zenon impotriva rivalilor acestuia. Victoriile obinute i-au permis s dobandeasc un statut mai favorabil pentru ostrogoii si, aezai de aceast dat ca federai in Moesia. De aici erau foarte uor de organizat expediii chiar impotriva Constantinopolului, cum s-a i intamplat in 486, dar i impotriva bandelor rivale de ostrogoi care se mai gseau in Imperiu. Colaborarea cu impratul Zenon ii adusese lui Teodoric titlul de consul i de magister militum (ef militar suprem), ca i adoptarea de ctre familia imperial. De aici numele de Flavius pe care il poart, i care ilustreaz faptul c era cetean roman i membru al celei de-a doua dinastii flaviene, creia ii aparinuse i Constantin cel Mare. Cum goii lui Teodoric reprezentau cea mai important i mai amenintoare for barbar existent in acel moment pe teritorul Imperiului de rsrit, ca s scape de venicele lor deplasri i jafuri, impratul Zenon il trimite pe Teodoric in Italia. Aceasta trebuia s fie eliberat de domnia ilegitim (tirania) lui Odoacru, generalul barbar ce il detronase la 476 pe ultimul imprat al apusului. Ostrogoii lui Teodoric au plecat din Balcani in 488 i, dup ce au urmat valea Dunrii, au intrat in Italia prin nord-est. Odoacru rezist trei ani, dar apoi este silit s impart puterea cu Teodoric. 10

In 493, prin asasinarea lui Odoacru, regele ostrogoilor ii vedea indeplinit visul de a fi singurul stpan al Italiei. Vizigoii Vizigoii stabilii pe teritoriul actualei Romanii continuau s fie doar o parte a amestecului de populaii gsit aici, intre care triburile dacilor liberi, geto-dacii romanizai i fotii provinciali romani aveau un loc destul de important. Acestui amalgam de popoare, vizigoii ii aduceau ins o structur politic, in care puterea era deinut de efi rzboinici in stare s il organizeze ca pe o confederaie gotic. In momentul in care a avut loc confruntarea cu hunii, in marea ei majoritate aristocraia terving l-a abandonat pe regele Athanaric i a cutat scpare dincolo de Dunre. Cei rmai au intrat in marea confederaie multietnic aflat sub conducerea hunilor. Funcionarii romani din Tracia, provincia in care fuseser aezai vizigoii, profit de pe urma situaiei lor dificile, vanzandu-le alimentele la preuri exorbitante i gsind diferite mijloace de a-i exploata. In aceste condiii, in 377 izbucnete o formidabil revolt a vizigoilor, pentru potolirea creia se deplaseaz la faa locului insui impratul Valens. In lupta care are loc la Adrianopol, in 378, impratul este ins ucis, i din acest moment goii nu mai pot fi inui sub control, deplasandu-se din provincie in provincie i jefuind. Pe la 395, cel mai de seam conductor al goilor era Alaric, unul dintre cei aezai atunci in Moesia. Dup ce i-a consolidat puterea in Balcani, inelegand probabil c din provinciile srcite ale Imperiului de Rsrit nu mai are ce jefui, Alaric ii indreapt atenia spre Italia. In 410, profitand de problemele interne ale statului roman, vizigoii lui Alaric asediaz i cuceresc Roma, pe care o jefuiesc timp de cateva zile, respectand ins, dup cum arat unele surse, lcaurile cretine i pe cei ce s-au refugiat in ele. Probabil c pentru muli locuitori ai Imperiului, cucerirea vechii capitale era semnul sfaritului unei lumi. Pentru goii lui Alaric pare s nu fi fost altceva decat un episod in drumul lor spre inuturi mai sigure, unde s poat tri in pace i bogie. Idealul era Africa de nord, provincie neafectat inc de jafurile altor barbari, i care la vremea respectiv reprezenta granarul Imperiului. Vizigoii ajunseser deja in sudul Italiei, stranseser corbii cu care s ajung in Sicilia i de acolo in Africa, dar furtuna i moartea subit a lui Alaric i-au impiedicat. In fruntea goilor a ajuns acum Athaulf, cumnatul lui Alaric. Dorina acestuia pare s fi fost inelegerea cu romanii, de pe urma creia ii dduse seama c ar avea doar de citigat. Ca semn probabil al incercrii de integrare in lumea roman, acesta se cstorete in 414 cu Galla Placidia, sora impratului Honorius, care fusese luat prizonier cu ocazia jafului Romei. In acest moment vizigoii se aflau in sudul Galiei, i in 418, ei sunt aezai in Acvitania ca aliai ai romanilor impotriva vandalilor din Spania. De acum incepe cucerirea Spaniei i organizarea unui regat ce se intindea de ambele pri ale Pirineilor. Vandalii Inrudii cu goii, cum pare s dovedeasc apropierea dintre limbile lor, vandalii erau ca i acetia originari din Scandinavia. Din secolul al III-lea, constatm divizarea lor in dou grupuri, silingii, de la care de altfel se pare c i-a luat numele Silezia, i hasdingii, care erau situai intre cursurile superioare ale Vistulei i Nistrului. In secolul al III-lea hasdingii sunt in Pannonia, iar silingii pe cursul superior al Mainului. Acestea sunt zonele pe care vandalii le vor ocupa pan in momentul apariiei hunilor. Dup anul 400, datorit presiunii hunilor, vandalii hasdingi se pun in micare ctre apus, i intilnindu-i pe silingi, se restabilete contactul intre cele dou grupuri ale aceluiai neam. In 405 erau deja pe Rin, pe care, impreun cu alte grupuri barbare il foreaz in 406, revrsandu-se in Imperiu. Impreun cu alanii i suevii traverseaz Galia, jefuind totul in calea lor, apoi, temandu-se de reacia trupelor romane, trec Pirineii. Dincolo de aceti muni ei socoteau, pe de o parte, c se vor gsi la adpost, iar pe de alt parte tiau c vor afla bogii pe care nu apucaser s le jefuiasc alii. Dup trecerea Pirineilor in 409, Spania, incapabil de rezisten armat datorit rzboiului civil care o sfiia, le cade prad cu uurin. Barbarii ii impart teritoriile astfel: hasdingii se aeaz in Galicia, silingii in Baetica (Andalusia), suevii in colul de nord-vest (aproximativ in ceea ce este azi Portugalia). Vizigoii ins deveniser federai in slujba Imperiului, i in numele acestei aliane incep s lupte in Spania impotriva acestora. Regele vizigot Wallia reuete s-l prind i s-l expedieze la Ravenna pe regele siling i s-i distrug in aa fel regatul, incat aceasta a disprut din istorie. Rmai fr conductor, silingii se altur hasdingilor, i de acum inainte se poate vorbi de o singur ramur vandal. 11

Longobarzii Originea longobarzilor, ca i a altor neamuri germanice, este plasat in Scandinavia, din care, trecand pe continent, s-ar fi aezat pentru o vreme pe rmul meridional al Balticii, pentru a inainta apoi pe Elba. Afirmarea lor mai puternic pe planul relaiilor internaionale dateaz din secolul al VI-lea, cand din Pannonia, unde se stabiliser intre timp, lanseaz raiduri care ajung pan in Dalmaia. In aceast perioad unii dintre longobarzi s-au cretinat, sub influena bizantin, in rit ortodox. Catigarea unei pri a elitei la arianism s-a fcut mai tarziu, in vreme ce o parte important a populaiei pare s fi rmas pgan. Pe la 566 avea loc lupta lor, aliai cu avarii, impotriva gepizilor. Coaliia avaro-longobard i-a invins pe gepizi, care au prsit in numr mare Pannonia i s-au aezat in Transilvania. In armata cu care generalul roman Narses pune capt existenei statului ostrogot din Italia se gseau i cateva mii de longobarzi. Este foarte probabil ca acest prim contact cu peninsula s le fi revelat acestora posibilitile interesante de imbogire existente inc aici, in pofida rzboaielor pustiitoare din ultimele decenii. Hotrarea de a prsi Pannonia i a incepe riscanta aciune de recucerire a unei Italii de-abia reintrat sub control bizantin a fost datorat ins foarte probabil ameninrii reprezentate de avari, aliai din ce in ce mai nesiguri i periculoi. Incepe o mare migraie spre apus, intrarea lor in Italia fiind plasat la anul 568. Oraele italiene sunt cucerite unele dup altele, cu excepia Romei, Ravennei i a altor Alboin, longobarzii ii aeaz centrul stpanirii lor la Pavia. Anglo-saxonii Menionai pentru prima oar in secolul al II-lea al erei cretine, saxonii incep s fie mai frecvent pomenii in surse la sfaritul secolului al III-lea, cand particip la raiduri pe mare impreun cu francii. Spre sfaritul Imperiului roman erau situai de-a lungul cursurilor inferioare ale Weserului i Elbei. Anglii, inrudii cu ei, puteau fi gsii in aceeai perioad in sudul peninsulei Iutlanda, in vreme ce iuii, alt neam din aceeai familie germanic ocupau partea nordic a acestei peninsule, creia i-au dat probabil numele. Trebuie s-i menionm i pe frizoni, pe rmurile de la vest de Weser, deoarece fac parte, alturi de angli, saxoni i iui, dintre neamurile care au invadat fosta Britanie roman, germanizand-o. Situaia vechii provincii romane, prsit de legiuni in primul deceniu al secolului al V-lea a uurat cucerirea. Rmsese pe loc o populaie romanizat puin numeroas, i o populaie celtic slab romanizat. Lipsii de protecia legiunilor, locuitorii Britaniei sunt o prad uoar pentru vecinii lor barbari: scoti - strmoii irlandezilor de astzi- i picti-inaintaii scoienilor. De aceea, dup eecul incercrilor de a se apra singuri, ii cheam in ajutor pe germanicii de pe continent, care sosesc mai intai intr-un grup condus de doi frai: Hengist i Horsa. Acetia ii inving pe barbarii din nord, dar apoi refuz s mai plece, chemandu-i rudele de pe continent i aezandu-se in Britania. Condiiile din Britania erau favorabile invadatorilor, cci elementele administraiei romane rmase in insul dup plecarea legiunilor au deczut treptat, i locul lor a fost luat de forme de organizare local mai primitive, inspirate probabil i din tradiiile celtice. Legturile cu continentul, pstrate o vreme i dup retragerea armatei, au fost total intrerupte atunci cand Imperiul a pierdut in favoarea francilor litoralul Galiei de dincolo de Canalul Manecii. Rezist o vreme mai indelungat organizarea municipal. Se presupune c nu a fost vorba de o colonizare organizat, ci c familii mai mari sau mai mici s-au instalat incepand din partea oriental a insulei. De-abia pe la 500 se pare c au inceput s apar primii regi, care ii atribuie toi o origine divin. In pofida numelor atribuite diferitelor regiuni, care ne-ar determina s credem c aezarea s-a fcut in grupe etnice compacte (Wessex=saxonii de vest: Eastanglia=anglii de est, .a;), se pare c populaia era de fapt amestecat. Grupurile tribale au stat probabil la baza organizrii teritoriale condus de subreguli (regiori). In faa avansului anglo-saxonilor i al celorlali germanici venii impreun cu ei, britonii se retrag spre zonele mai greu accesibile din vest (Cornwaill, ara Galilor) sau se refugiaz pe continent, in peninsula numit pan atunci Armorica i care de acum inainte va purta numele de Bretania. Cum limba englez nu cuprinde decat 15-16 cuvinte de origine celtic i cum majoritatea oraelor romane au fost abandonate, fr a fi locuite de invadatori, este probabil s nu fi existat o convieuire semnificativ intre anglo-saxoni i celi. Nu putem ins accepta nici masacrarea in totalitate a britonilor care nu s-au refugiat din calea nvlitorilor, dei unele consemnri de asemenea masacre exist in sursele literare. Francii La gurile Rinului, pe malul su drept, se gseau francii, o confederaie de neamuri inrudite unele cu altele, individualizate in masa germanic relativ recent sub acest nume comun. Din a doua jumtate a secolului al III-lea au incercat mereu s invadeze Galia, fiind respini cu mare greutate 12

de imprai. Cu toate acestea ei inainteaz continuu, i din 358 ii gsim ca foederati in Toxandria, pe malul sudic al riului Meuse (Brabantul de nord). Un mare numr dintre ei intr in randurile armatei romane din Galia, i unii sunt aezai de Imperiu in regiunile nordice ale acestei provincii, pentru a pune in valoare terenurile agricole abandonate. Vedem deci cum intrarea francilor in Imperiu este lent i imbrac diferite forme, combinand raidurile militare cu ptrunderea panic, dar nu mai puin eficient. Spre deosebire de ali migratori, ei nu au intrerupt niciodat contactul cu locurile de origine, ceea ce a contribuit la intrirea permanent a elementului barbar aezat in Galia. De la mijlocul secolului al V-lea francii incep cucerirea sistematic a Galiei, pe care o desviresc in secolul al VIlea, in timpul domniei lui Clovis i a succesorilor acestuia. I.1.4. Vechii slavi i migraia lor in primele secole ale evului mediu In istoria european, migraia slavilor in primele veacuri medievale a avut, in general, aceeai insemntate i urmri pentru partea central rsritean i balcanic a continentului european precum invaziile germanice in prile sale apusene, ce fcuser mai inainte parte din statul roman. De altfel, au existat o serie de asemnri sau similitudini in ceea ce privete cauzele i modalitatea de desfurare a migraiilor unora i altora, precum i in ceea ce privete inceputurile vieii lor statale in cadrul unor structuri in curs de feudalizare. Inceputurile istoriei vechilor slavi Inceputurile istorice ale slavilor nu sunt bine cunoscute pan astzi. O serie de elemente ale istoriei lor mai vechi sunt inc viu disputate, emiandu-se tot felul de teorii. Este cert c limba slav veche a fcut parte din ramura rsritean a limbilor ce alctuiau familia indo-european. In Antichitate, vechii slavi s-au aflat departe de marile state i arii de civilizaie, astfel c tirile scrise despre ei au fost puine, incomplete i deci controversate (de exemplu, Tacitus, Pliniu cel Btran etc.). Majoritatea cercettorilor consider c patria primitiv a slavilor a cuprins un areal puin intins intre Vistula (poate i Oder) la apus i bazinul mijlociu al Niprului inspre rsrit (poate chiar spre cursul mijlociu al fluviului Volga). Ei erau la inceputul erei noastre inconjurai de diverse alte populaii, precum neamuri baltice i finice, goi, celi, scii i sarmai, la care s-au adugat diverse neamuri de origine asiatic ce au strbtut mai lent sau mai rapid spaiile nord-pontice de la Urali spre inima Europei, precum hunii, avarii, protobulgarii, khazarii. Ulterior, destui dintre acetia au fost asimilai topindu-se in masa slav. Realitatea istoric a existenei iniiale a unui nucleu slav nu foarte numeros i nici prea intins teritorial este demonstrat i de existena unei limbi comune, a vechii limbi slave, care a premers cronologic migraia lor i a stat la baza tuturor limbilor slave din toate cele trei ramuri ce s-au cristalizat ulterior in plan european. Astfel, de exemplu, sunt comune tuturor slavilor unele denumiri de inventar agricol, de metal, unelte, indeletniciri etc. ca i destule elemente ale caracteristicilor umane, traiului, mitologiei chiar. Cu timpul, evident c au aprut dialecte care ulterior au dus la formarea diverselor limbi slave. Primele tiri scrise demne de luat in seam despre slavi nu sunt mai vechi de secolul al VI-lea: Procopius din Cezareea, Mauricius, Iordanes etc. tirile acestora coroborate cu rezultatele spturilor arheologice permit reconstituirea unor aspecte ale primelor veacuri din existena lor medieval. invaziile germanice in prile sale apusene, ce fcuser mai inainte parte din statul roman. De altfel, au existat o serie de asemnri sau similitudini in ceea ce privete cauzele i modalitatea de desfurare a migraiilor unora i altora, precum i in ceea ce privete inceputurile vieii lor statale in cadrul unor structuri in curs de feudalizare. Inceputurile istoriei vechilor slavi Inceputurile istorice ale slavilor nu sunt bine cunoscute pan astzi. O serie de elemente ale istoriei lor mai vechi sunt inc viu disputate, emiandu-se tot felul de teorii. Este cert c limba slav veche a fcut parte din ramura rsritean a limbilor ce alctuiau familia indo-european. In Antichitate, vechii slavi s-au aflat departe de marile state i arii de civilizaie, astfel c tirile scrise despre ei au fost puine, incomplete i deci controversate (de exemplu, Tacitus, Pliniu cel Btran etc.). Majoritatea cercettorilor consider c patria primitiv a slavilor a cuprins un areal puin intins intre Vistula (poate i Oder) la apus i bazinul mijlociu al Niprului inspre rsrit (poate chiar spre cursul mijlociu al fluviului Volga). Ei erau la inceputul erei noastre inconjurai de diverse alte populaii, precum neamuri baltice i finice, goi, celi, scii i sarmai, la care s-au adugat diverse neamuri de origine asiatic ce au strbtut mai lent sau mai rapid spaiile nord-pontice de la Urali spre inima Europei, precum hunii, avarii, protobulgarii, khazarii. Ulterior, destui dintre acetia au fost asimilai topindu-se in masa slav. 13

Realitatea istoric a existenei iniiale a unui nucleu slav nu foarte numeros i nici prea intins teritorial este demonstrat i de existena unei limbi comune, a vechii limbi slave, care a premers cronologic migraia lor i a stat la baza tuturor limbilor slave din toate cele trei ramuri ce s-au cristalizat ulterior in plan european. Astfel, de exemplu, sunt comune tuturor slavilor unele denumiri de inventar agricol, de metal, unelte, indeletniciri etc. ca i destule elemente ale caracteristicilor umane, traiului, mitologiei chiar. Cu timpul, evident c au aprut dialecte care ulterior au dus la formarea diverselor limbi slave. Primele tiri scrise demne de luat in seam despre slavi nu sunt mai vechi de secolul al VI-lea: Procopius din Cezareea, Mauricius, Iordanes etc. tirile acestora coroborate cu rezultatele spturilor arheologice permit reconstituirea unor aspecte ale primelor veacuri din existena lor medieval. seam in spaiul sud-est european au aprut aa numitele sklavinii, forme de organizare intermediare intre sistemul tribal i cel statal. La fel de necunoscut i deci generatoare de tot felul de ipoteze, multe cu coloratur politic, din epoca romantic pan astzi, sunt i problemele spiritualitii, ale vieii religioase a vechilor state. Cu certitudine se tiu doar imprejurrile in care diferitele segmente ale lor s-au cretinat in secolele VIII-X, de regul prin decizii politice, nu o dat transpuse in practic prin mijloace violente ale monarhilor lor din Moravia, Bulgaria, Polonia i Rusia. Anterior, veacuri de-a randul vechii slavi au fost politeiti, termenul de bog adic de zeu fiind comun in toate limbile slave. Adorau zeiti ce intruchipau fore i fenomene ale naturii, petrecandu-se i un anume fenomen de acceptare a unei zeiti supreme stpanitoare a lumii (precum Perun, devenit intr-un anume fel simbolic pentru slavii rsriteni). S-au conturat diverse practici religioase pgane, inclusiv fenomene ale magiei practicate in sanctuare de ctre slujitori specializai, multe dintre practicile pgane meninandu-se destul vreme i dup cretinare i strbtand veacurile mai ales prin creaia popular oral. Migraia slavilor Migraia slavilor din nucleul lor primordial spre toate punctele cardinale a fost un fenomen care aparine celui de al doilea val al migraiilor, parial i asalt impotriva lumii cretine. Astzi, cauzele migraiilor slavilor, ca de altfel i a altor populaii, sunt inc departe de a fi elucidate pe deplin, diversele ipoteze sau argumentri starnind discuii, controverse etc. i fiind mai mult sau mai puin acceptate. Oricum, se pare a fi contribuit la plecarea din locurile de origine mai muli factori, neputand fi stabilit o anumit pondere, in timp sau ca mrime a acestora. O dat cu plecarea neamurilor germanice, a goilor cu precdere, de la sud de Marea Baltic, in spaiul de la Apus de slavi s-a creat un anumit vid de populaie pe care acetia s-au grbit s-l umple. O situaie asemntoare e posibil s fi aprut i in Rsrit, in bazinul mijlociu al fluviului Volga mai puin populat de nomazii clrei in venic micare. Astfel de imprejurri au avut, in orice caz, un rol secundar, neputand explica aciunile expansioniste ale slavilor la sute i sute de kilometri de locul lor de origine. La fel ca i in cazul germanilor sau al turanicilor din Asia Central, i in cel al slavilor a fost invocat o explozie demografic in primele secole ale erei noastre, astfel incat surplusul de populaie creat atat de creterea seam in spaiul sud-est european au aprut aa numitele sklavinii, forme de organizare intermediare intre sistemul tribal i cel statal. La fel de necunoscut i deci generatoare de tot felul de ipoteze, multe cu coloratur politic, din epoca romantic pan astzi, sunt i problemele spiritualitii, ale vieii religioase a vechilor state. Cu certitudine se tiu doar imprejurrile in care diferitele segmente ale lor s-au cretinat in secolele VIII-X, de regul prin decizii politice, nu o dat transpuse in practic prin mijloace violente ale monarhilor lor din Moravia, Bulgaria, Polonia i Rusia. Anterior, veacuri de-a randul vechii slavi au fost politeiti, termenul de bog adic de zeu fiind comun in toate limbile slave. Adorau zeiti ce intruchipau fore i fenomene ale naturii, petrecandu-se i un anume fenomen de acceptare a unei zeiti supreme stpanitoare a lumii (precum Perun, devenit intr-un anume fel simbolic pentru slavii rsriteni). S-au conturat diverse practici religioase pgane, inclusiv fenomene ale magiei practicate in sanctuare de ctre slujitori specializai, multe dintre practicile pgane meninandu-se destul vreme i dup cretinare i strbtand veacurile mai ales prin creaia popular oral. Migraia slavilor Migraia slavilor din nucleul lor primordial spre toate punctele cardinale a fost un fenomen care aparine celui de al doilea val al migraiilor, parial i asalt impotriva lumii cretine. Astzi, cauzele migraiilor slavilor, ca de altfel i a altor populaii, sunt inc departe de a fi elucidate pe deplin, diversele ipoteze sau argumentri starnind discuii, controverse etc. i fiind mai mult sau mai puin acceptate. Oricum, se pare a fi contribuit la plecarea din locurile de origine mai muli factori, neputand fi stabilit o anumit pondere, in timp sau ca mrime a acestora. O dat cu 14

plecarea neamurilor germanice, a goilor cu precdere, de la sud de Marea Baltic, in spaiul de la Apus de slavi s-a creat un anumit vid de populaie pe care acetia s-au grbit s-l umple. O situaie asemntoare e posibil s fi aprut i in Rsrit, in bazinul mijlociu al fluviului Volga mai puin populat de nomazii clrei in venic micare. Astfel de imprejurri au avut, in orice caz, un rol secundar, neputand explica aciunile expansioniste ale slavilor la sute i sute de kilometri de locul lor de origine. La fel ca i in cazul germanilor sau al turanicilor din Asia Central, i in cel al slavilor a fost invocat o explozie demografic in primele secole ale erei noastre, astfel incat surplusul de populaie creat atat de creterea strbtut de diveri alogeni intre care i varegii (normanzii) ce strbteau teritoriul de la Marea Baltic la Marea Neagr. Deja la mijlocul secolului al IX-lea, acolo sau pus bazele a ceea ce avea s devin vechiul stat rus sau Rusia kievian, condus de dinastia germanic a Riuricizilor. Comparativ, expansiunea spre apus a slavilor e mult mai bine cunoscut in desfurarea ei in raport cu cea din prile rsritene ale Europei. Ea a putut fi reconstituit prin analiza surselor narative, a toponimiei, prin analizarea i interpretarea documentelor aduse la iveal de spturile arheologice. Expansiunea spre apus a fost favorizat neindoielnic pentru slavi i de diminuarea pentru cateva secole a prezenei in zon a elementului germanic. Astfel, dup veacul al IV-lea, a inceput un avans lent, dar continuu al slavilor spre Occident. Ei au atins, de exemplu, pe o lung distan coastele Mrii Baltice, apropiindu-se chiar de Hamburg, unde ulterior sunt consemnai cu ocazia conflictelor cu Carol cel Mare. Au ajuns, de asemenea, inspre zonele centrale ale Germaniei, ca de exemplu in Brandeburg, acolo unde peste secole avea s se nasc Berlinul, capitala de mai tarziu. Au atins apoi inuturile Moraviei i Boemiei, colinele Alpilor rsriteni. Nu puini au fost cei care atrai de condiiile naturale s-au stabilit in Pannoia, in Campia Dunrii de Mijloc, unde au fost apoi gsii i asimilai de ctre maghiarii lui Arpad. Detaamente avansate ale lor au ajuns pan inspre Marea Adriatic, mai cu seam in zona Triest. Aceti slavi au ajuns aadar departe in inima Apusului. Cercettorii sunt de acord c Berlin sau Leipzig sunt nume slave, toponimia fiind de altfel confirmat i de arheologi. Ulterior migraiei in teritoriile ocupate de ei, destinul slavilor apuseni a fost dublu. O parte dintre ei au dat natere diverselor popoare ce alctuiesc segmentul occidental al familiei slave, precum: polonezii, cehii, slovacii. Slavii din Pannonia au disprut prin exterminare sau colonizare o dat cu constituirea coroanei Sfantului tefan. O bun parte a slavilor dintre Alpi i Marea Baltic au disprut ca urmare a aceleai duble realiti, exterminare i asimilare ca urmare a contraofensivei germane sub steagul crucii, cand elementul germanic s-a instalat/reinstalat in Rsrit pan in Prusia Oriental, unde s-au stabilit ulterior Cavalerii Teutoni. Au disprut in felul acesta numeroase populaii germane atestate la hotarul mileniilor I i II precum: polabii, lusacienii, prusienii etc. Mult mai bine cunoscut este migraia slavilor in spaiul balcanic stpanit de Imperiul Bizantin, in care exista o insemnat tradiie istoriografic, i in care numeroi istorici au consemnat date de tot felul privind prezena slavilor. Secole de-a randul, lumea bizantin a fost confruntat cu problema slav i o astfel de realitate i-a gsit locul in paginile scrise de numeroi istorici, de la Procopiu din Cezareea pan la impratul crturar din secolul X, Constantin Porfirogenetul. In unele izvoare, conform terminologiei arhaizante specific bizantinilor, aceti slavi apar i cu denumirea de gei (Marcelinus Comes). Cei mai muli istorici, precum: Procopiu, Mauriciu, Menandros Protector, Teofilact Simocatta, vorbesc despre o ramur rsritean a slavilor, anii, i o alta apusean, respectiv sclavinii. In istoriografie, problema acestora este extrem de disputat. S-au emis multe ipoteze, teorii privind caracteristici, itinerarii urmate, destin istoric etc., inclusiv in legtur cu o prezen a lor, acceptat mai mult sau mai puin, in spaiul Romaniei de mai tarziu. Dup cum s-a observat, nucleul iniial al slavilor s-a aflat departe de zona Dunrii de Jos. Nu se tie cand i in ce imprejurri au aprut slavii in prile Nistrului inferior i ale Prutului. In secolul XX o istoriografie interesat i manipulat politic a lansat teza unei contribuii consistente a slavilor la crearea unui aa zis popor moldovenesc, inrudit, chipurile, i tritor alturi de poporul roman. Falsitatea unui asemenea aseriuni este prea evident pentru a mai fi combtut, ea gsindu-i din cand in cand i astzi adepi, ca i o alt tez tot atat de absurd i neconform cu adevrul precum este aceea a formrii poporului roman undeva in Balcani, la Sud de Dunre i deci a unei iluzorii stpaniri slave timp de secole asupra unei bune pri a Romaniei de mai tarziu. Se pare c migraia slavilor spre sud i sud-vest a fost favorizat intr-o anumit msur de vidul politic de putere creeat in urma destrmrii confederaiei hunice, dup moartea lui Attila in 453. 15

Oricum, bogiile de tot felul ale prilor rsritene ale statului roman, precum i slbiciunea sa tot mai evident in condiiile crizei generale a antichitii, au stimulat i potenat atacurile slavilor. In mod sigur frontiera nordic a imperiului romano-bizantin a fost atacat pentru prima dat de grupuri consistente de slavi in vremea impratului Anastasius (491-518). Probabil c dup anul 500 au devenit tot mai dese atacurile slavilor atat la Dunrea de Jos prin Moldova i Muntenia, cat i, pornind din Pannonia, la sud de Sava, in prile central vestice ale Balcanilor, acolo unde mai tarziu s-au stabilit croaii i sarbii. In cursul secolului al VI-lea, slavii au ptruns in Imperiul Bizantin, de regul impreun cu tot felul de alte populaii barbare precum : avarii, protobulgarii, etc., i cel mai adesea sub conducerea acestora. Ei au dobandit repede priceperi sporite in tehnica asedierii cetilor i mai cu seam a oraelor fortificate. Slbiciunea militar, starea proast a fortificaiilor de la frontiera nordic, neglijate de administraie, precum i numrul relativ mic al soldailor din cetile interioare au permis slavilor s-i extind continuu raza de aciune a atacurilor lor. Din zona Dunrii i Savei au ajuns i au pustiit Macedonia, Tesalia, Dalmaia i Epirul. Au ajuns sub zidurile Constantinopolului i au trecut pe la Termopile in Peloponez, iar monoxilele lor i-au transportat in insulele greceti ale Mrii Egee. O vreme, impratul Iustinian (527-565) a reuit s asigure stoparea prezenei slave, mai ales ca urmare a activitii generalului Chilbudios. Atunci au fost consolidate puncte de sprijin ale Imperiului la nord de Dunre, precum Lederata, Constantiniada Daphne, Sucidava, au fost intrite vechile ceti i ridicate altele. Politica apusean de reconquista a avut drept rezultat golirea Peninsulei Balcanice de fore militare, ca i sectuirea financiar a imperiului, ceea ce a favorizat reluarea victorioas pe o scar mult mai larg a atacurilor slave. Timp de decenii, incursiunile barbarilor in Imperiu au avut i o alt caracteristic. De regul, atacurile se desfurau cu repeziciune, cat mai in adancime, dup care, incrcai de prad in oameni i bunuri, invadatorii se retrgeau in bazele lor de plecare aflate dincolo de frontierele imperiului. Spre sfaritul veacului ei au inceput s renune la deplasarea spre nord, rmanand in prile periferice i chiar in cele de interior. Astfel, spre sfaritul secolului VI s-au stabilit in pri ale Dalmaiei, ale Croaiei i Serbiei de mai tarziu. Stabilirea slavilor la sud de Dunre i Sava a fost vremelnic contracarat nu numai cu mijloace militare. Astfel, diplomaia bizantin, conform unor procedee folosite nu o dat cu succes, a stimulat disensiunile interne, luptele dintre diversele populaii aflate la hotare impiedicand in acest fel, cateodat, aciuni concertate impotriva Constantinopolului. Apoi, continuandu-se de asemenea o tradiie mai veche, numeroase sume de bani ca i bunuri de valoare de tot felul s-au indreptat de la Bizan spre atacatori, reprezentand in fapt o form de tribut, deci de impiedicare a expediiilor de jaf, de rscumprare a pcii. Astfel de mijloace au amanat, nu au inlturat primejdia. Impratul bizantin Mauriciu (582-602), a incercat s schimbe fundamental o situaie care era tot mai grav pentru destinele statului su. Succesivele i central vestice ale Balcanilor, acolo unde mai tarziu s-au stabilit croaii i sarbii. In cursul secolului al VI-lea, slavii au ptruns in Imperiul Bizantin, de regul impreun cu tot felul de alte populaii barbare precum : avarii, protobulgarii, etc., i cel mai adesea sub conducerea acestora. Ei au dobandit repede priceperi sporite in tehnica asedierii cetilor i mai cu seam a oraelor fortificate. Slbiciunea militar, starea proast a fortificaiilor de la frontiera nordic, neglijate de administraie, precum i numrul relativ mic al soldailor din cetile interioare au permis slavilor s-i extind continuu raza de aciune a atacurilor lor. Din zona Dunrii i Savei au ajuns i au pustiit Macedonia, Tesalia, Dalmaia i Epirul. Au ajuns sub zidurile Constantinopolului i au trecut pe la Termopile in Peloponez, iar monoxilele lor i-au transportat in insulele greceti ale Mrii Egee. O vreme, impratul Iustinian (527-565) a reuit s asigure stoparea prezenei slave, mai ales ca urmare a activitii generalului Chilbudios. Atunci au fost consolidate puncte de sprijin ale Imperiului la nord de Dunre, precum Lederata, Constantiniada Daphne, Sucidava, au fost intrite vechile ceti i ridicate altele. Politica apusean de reconquista a avut drept rezultat golirea Peninsulei Balcanice de fore militare, ca i sectuirea financiar a imperiului, ceea ce a favorizat reluarea victorioas pe o scar mult mai larg a atacurilor slave. Timp de decenii, incursiunile barbarilor in Imperiu au avut i o alt caracteristic. De regul, atacurile se desfurau cu repeziciune, cat mai in adancime, dup care, incrcai de prad in oameni i bunuri, invadatorii se retrgeau in bazele lor de plecare aflate dincolo de frontierele imperiului. Spre sfaritul veacului ei au inceput s renune la deplasarea spre nord, rmanand in prile periferice i chiar in cele de interior. Astfel, spre sfaritul secolului VI s-au stabilit in pri ale Dalmaiei, ale Croaiei i Serbiei de mai tarziu. Stabilirea slavilor la sud de Dunre i Sava 16

a fost vremelnic contracarat nu numai cu mijloace militare. Astfel, diplomaia bizantin, conform unor procedee folosite nu o dat cu succes, a stimulat disensiunile interne, luptele dintre diversele populaii aflate la hotare impiedicand in acest fel, cateodat, aciuni concertate impotriva Constantinopolului. Apoi, continuandu-se de asemenea o tradiie mai veche, numeroase sume de bani ca i bunuri de valoare de tot felul s-au indreptat de la Bizan spre atacatori, reprezentand in fapt o form de tribut, deci de impiedicare a expediiilor de jaf, de rscumprare a pcii. Astfel de mijloace au amanat, nu au inlturat primejdia. Impratul bizantin Mauriciu (582-602), a incercat s schimbe fundamental o situaie care era tot mai grav pentru destinele statului su. Succesivele i neintreruptele atacuri ale slavilor i ale aliailor lor distruseser masiv aezrile rurale i urbane, depopulate in mare msur, lsaser in paragin intinse suprafee de pmant i chiar zone locuibile, dezorganizaser intregul sistem de funcionare a statului, anunau insemnate modificri etnodemografice. Impratul soldat Mauriciu a organizat mai multe expediii la Dunre i inspre Pannonia pentru a sili pe slavi s se retrag din Peninsul i s renune ulterior la atacuri. Cu ocazia acestor lupte, izvoarele bizantine consemneaz i existena unor cneji, aadar conductori ai slavilor, precum: Ardagast, Pirogast i Musokios. In anul 600, in faa forei dar i a unor consistente subsidii anuale (120.000 nomisme), avarii i aliaii lor slavi se angajau s lase in linite i pace grania nordic a imperiului. Doi ani mai tarziu, in anul 602, nemulumite de a ierna la Dunre in ar ostil i nepltite, trupele de la Dunre sau rsculat indreptandu-se spre Constantinopol, unde, dup asasinarea lui Mauriciu, au impus ca imprat pe fostul centurion Focas (602-610). Dispariia armatei bizantine din prile nordice ale provinciilor orientale a avut drept urmare stabilirea masiv a slavilor in Peninsula Balcanic. In cea mai mare parte a acesteia, administraia bizantin a fost inlturat. In anul 626 avarii i aliaii lor au intreprins un mare asediu al Constantinopolului, in timp ce impratul Heraclius (610-641) lupta in rsrit cu persanii. Dup asediul din 626, factorul avar s-a diminuat continuu, disprand ulterior in spaiul balcanic. In cea mai mare parte a acestuia, pan in Grecia central i chiar in insule, se aezaser triburile slave. Debuta in felul acesta istoria propriu-zis a slavilor de sud, a etnogenezelor lor i a primelor lor formaiuni politicostatale. In acelai spaiu al Europei de sud-est continuau s existe i realiti mai vechi, precum Imperiul constantinopolitan devenit Imperiul grec medieval, precum i romanitatea oriental ce se transforma treptat in romanism, cu cele dou pri componente ale sale: balcanic i nord-dunrean. Prin intreaga sa desfurare, prin amploarea in timp i spaiu, prin consecinele sale ce au implicat aproape jumtate din spaiul continentului european, migraia slavilor se inscrie ca unul dintre cele mai de seam procese istorice de la inceputurile vremurilor medievale. 1.1.5. Consecinele marilor migraii Marile migraii au adus cu ele distrugeri materiale i pierderi de viei omeneti, dar evaluarea acestora trebuie fcut cu grij i fr exagerri. Societatea european s-a ruralizat, centrul de greutate al vieii oamenilor incetand s mai fie oraul, dar procesul incepuse inc din timpul crizei Imperiului roman. S-a schimbat i infiarea etno-lingvistic a Europei, dand natere in Occident popoarelor moderne, de origine romanic, pe de o parte, sau germanic, pe de alta, iar in Orient popoarelor slave sau romanice, precum romanii. Transformarea Imperiului roman de Apus s-a accentuat, i, in cele din urm, acesta a disprut, lsand locul unor state succesoare, in care elementul germanic se suprapune peste vechile structuri romane, dand natere unei sinteze originale ce a stat la baza civilizaiei medievale. In est, Imperiul Bizantin perpetueaz motenirea roman, in forme ins din ce in ce mai diferite de cele originare, pe de o parte, iar pe de alt parte, transmite modelul bizantin formaiunilor politice ale slavilor. Spiritualitatea s-a modificat i ea, atat pe baza aportului germanic sau slav, cat i datorit cretinismului, acceptat in toate statele succesoare, i care vine cu propriile sale valori i concepii. Intre oameni s-au instituit relaii personale, fie c era vorba de proprietarul de pmant i ranii care il lucrau sau de seniorul i de cei care ii datorau serviciul militar. Germenii relaiilor feudale care aveau s caracterizeze Europa medieval apreau deja in statele succesoare.

17

I.2. Structuri politice I.2.1.Statele succesoare ale Imperiului Regatul hunic Conglomeratul de popoare pe care hunii, urmand principiul bulgrelui de zpad le inglobaser in randurile lor pe msur ce le infringeau in lupt a primit din partea unor istorici numele de Imperiu hunic. Este foarte clar ins c nu putem vorbi de o organizare de stat propriu zis decat din secolul al V-lea, mai precis din anii 425-434, cand ei ii consolideaz stpanirea in Pannonia. Puterea Imperiului hunic rezida in mod esenial in fora militar, bazat pe organizarea i armamentul din perioada nomad. Teritoriul stpanirii hunilor este greu de delimitat cu precizie, cci, dei ei domin un spaiu la prima vedere imens, care se intinde de la Oder la Irti, exist nenumrate discuii cu privire la felul in care ii exercit ei aceast dominaie. Stpanirea efectiv a hunilor cuprindea Pannonia i zone din Serbia, din actuala Romanie, poate chiar din Silezia. Apogeul puterii hunilor se situeaz in perioada domniei lui Attila, biciul lui Dumnezeu. In 451, regele hun pleac in fruntea armatelor sale de pe malul Dunrii, trece Rinul in apropiere de Mainz, invadeaz Belgia. La sfaritul lui mai, hunii erau in faa oraului Orleans, pe care il asediaz. Aetius, fost aliat al hunilor, contientizase pericolul in care se afla lumea roman i cu ultimele fore ale Imperiului organizeaz aprarea. De fapt nu e vorba atat de trupe romane propriu-zise, cci armata imperial nu mai cuprindea de mult nativi romani in numr semnificativ, ci de un conglomerat de mercenari i aliai barbari, intre care se gseau franci, burgunzi i vizigoi. Infruntarea decisiv are loc la 20 iunie 451, in Champagne, la Campus Mauriacus sau Campiile Catalaunice. Sursele occidentale vorbesc despre o incletare gigantic, avand loc nu atat intre dou armate, cat intre dou civilizaii, i fiind incheiat cu infrangerea hunilor. In primvara lui 452, Attila pornea din nou impotriva Occidentului, vizand de aceast dat Italia. Sunt devastate orae precum Aquileea, Padova, Mantua, Verona, Brescia .a. Scopul lui Attila prea s fie cucerirea Romei, dar in urma celebrei intilniri cu papa Leon cel Mare, regele se rzgandete i se indreapt spre rsrit. Bineineles c ne putem intreba in ce msur la luarea unei asemenea hotrari a contribuit puterea de convingere a papei sau aceasta s-a suprapus ameninrii impratului Marcian care ataca atunci in mod oportun la Dunre. In 453, moartea lui Attila anun sfaritul puterii hunice. In urma luptelor dintre fii si, imperiul hunic se dezmembreaz. Neamurile germanice sau de alt origine care fuseser supuse hunilor ii desfoar de acum inainte o existen independent. Forele centrifuge acioneaz i in randul hunilor, diferitele triburi urmand s aib destine diferite. Unele triburi intr in slujba Imperiului de rsrit, fiind stabilite la sud de Dunre, altele rman tributare Imperiului in Pannonia. Regatul ostrogot In 493, prin moartea lui Odoacru, Teodoric, regele ostrogoilor, rmanea singurul stpan al Italiei. De acum inainte el va domni cu echitate peste goi i romani, pe care dorete s-i vad trind in pace, imprindu-i sarcinile meninerii statului in bune condiii. Romanii pstrau exercitarea funciilor civile, administrative, in vreme ce goii asigurau serviciul militar. Regatul su cuprindea, in afar de Italia, coasta dalmat, Pannonia, o parte din sudul Franei, iar dup infrangerea vizigoilor de ctre franci, in 507, Teodoric a asigurat i guvernarea Spaniei, in numele nepotului su minor, motenitorul tronului. Cat vreme a domnit, pan in 526, in Italia a fost pace, i mai toi regii barbari din Occident, cu care de altfel se i incuscrise, vedeau in el un arbitru. La moartea sa, puterea a fost preluat de fiica sa Amalasuntha i de fiul ei minor. Problemele au inceput in regatul ostrogot in momentul in care tanrul rege a murit i Amalasuntha i-a dat seama c nu va putea conduce singur. De aceea i-a luat imediat titlul de regin i l-a asociat la domnie pe vrul su Teodahad, care destul de repede a suprimat-o, pentru a rmane singur la domnie. Totul ar fi rmas o problem intern a regatului ostrogot, dac in acel moment la conducerea Imperiului bizantin nu s-ar fi aflat Iustinian, care tocmai repurtase, prin generalul su Belizarie, o victorie surprinztor de uoar impotriva regatului vandal din Africa de nord, pe care il cucerise. Prea astfel deschis calea recuceririi zonelor czute in mana barbarilor i a refacerii vechiului Imperiu roman unitar. Primele confruntri se soldeaz cu victorii gotice. Apoi, sub comanda lui Belizarie, invingtorul vandalilor, bizantinii incep s preia iniiativa. Teodahad fiind asasinat in urma unei 18

revolte, conducerea a fost luat de Vitiges, membru al aristocraiei gote i, sub conducerea lui, rzboiul continu cu incrancenare. Cu toat rezistena, in 539 Ravenna, capitala regatului, este cucerit prin asediu i regele got este luat prizonier i dus in Imperiul de Rsrit, unde ii triete ultimii ani in condiii foarte onorabile. Puterea este preluat in 541 de ctre Totila, care reuete s reinvie rezistena gotic i s intarzie cu mai bine de un deceniu recucerirea total a peninsulei de ctre bizantini. Sub conducerea lui, goii recuceresc parial terenul pierdut, dar inferioritatea lor in faa armatelor bizantine era din ce in ce mai evident. Din momentul in care conducerea armatelor imperiale este preluat de talentatul general Narses, iniiativa trece de partea acestora. In 552, intr-o btlie extrem de sangeroas, Totila este ucis. Luptele mai continu caiva ani, dar romanii erau deja invingtori. Parte ucii, parte deportai, parte integrai in armata bizantin, in 555 ostrogoii dispreau de pe scena istoriei. Regatul vizigot In 418, vizigoii fuseser aezai in Acvitania ca aliai ai romanilor impotriva vandalilor din Spania, impotriva crora desfoar o serie de campanii. Vor rmane astfel intre Loara i Garonna intro relativ inactivitate pan in 451, anul confruntrii cu hunii. Victoria de la Campiile Catalaunice marcheaz apogeul puterii vizigoilor, care in momentul acela reprezentau cea mai puternic for barbar din Europa. Din a doua jumtate a secolului al V-lea incepe cucerirea Spaniei, care este supus in intregime vizigoilor, mai puin colul ei de nord-vest unde se gseau suevi, pan in 484. Centrul de greutate al regatului vizigot era ins inc in Galia, unde se gsea i capitala Toulouse. La inceputul secolului al VI-lea aprea ins o nou for pe scena Galiei, reprezentat de francii lui Clovis. Dornic s-i extind stpanirea spre sud, regele franc il invinge in 507 la Vouille pe Alaric al II-lea, conductorul vizigoilor. Din acest moment, vizigoii se repliaz in Spania, unde regatul cu capitala la Toledo realizeaz o original sintez intre culturile roman i gotic. Dup abandonarea arianismului, in 589, nimic nu mai prea s stea in calea sintezei romano-gotice, afirmat cu putere in plan cultural la inceputul secolului al VII-lea in timpul aa numitei renateri isidoriene, bazat pe eforturile primului erudit al Evului mediu, care a fost episcopul Isidor din Sevilla. Bizantinii recuceresc la mijlocul secolului al VI-lea o zon ingust, situat pe coasta de sud-est a peninsulei, dar nu reuesc s-i menin mult vreme controlul asupra acesteia. Populaia hispanoroman pare s fi rmas loial regilor vizigoi, respingand stpanirea imperiului oriental. Regatul vizigot din Spania era ins mcinat de boala fr leac a tendinelor anarhice ale aristocraiei, care schimba regii dup plac. De o astfel de perioad de criz, declanat de luptele pentru putere, aveau s profite arabii, care in 711 traverseaz Gibraltarul i cu o repeziciune incredibil pun capt existenei statului vizigot. Rdcinile gotice nu aveau ins s fie uitate de spanioli, care pe tot parcursul evului mediu, dar i in Renatere i la inceputurile Epocii moderne continu s se identifice c aceti cuceritori ai Romei. Regatul vandal Ctre 420, se realiza in Andalusia de azi un regat vandal care semna mai mult cu incartiruirea unei armate pe pmant duman decat cu o organizare politic propriu-zis, structura societii rmanand Regatul vizigot In 418, vizigoii fuseser aezai in Acvitania ca aliai ai romanilor impotriva vandalilor din Spania, impotriva crora desfoar o serie de campanii. Vor rmane astfel intre Loara i Garonna intro relativ inactivitate pan in 451, anul confruntrii cu hunii. Victoria de la Campiile Catalaunice marcheaz apogeul puterii vizigoilor, care in momentul acela reprezentau cea mai puternic for barbar din Europa. Din a doua jumtate a secolului al V-lea incepe cucerirea Spaniei, care este supus in intregime vizigoilor, mai puin colul ei de nord-vest unde se gseau suevi, pan in 484. Centrul de greutate al regatului vizigot era ins inc in Galia, unde se gsea i capitala Toulouse. La inceputul secolului al VI-lea aprea ins o nou for pe scena Galiei, reprezentat de francii lui Clovis. Dornic s-i extind stpanirea spre sud, regele franc il invinge in 507 la Vouille pe Alaric al II-lea, conductorul vizigoilor. Din acest moment, vizigoii se repliaz in Spania, unde regatul cu capitala la Toledo realizeaz o original sintez intre culturile roman i gotic. Dup abandonarea arianismului, in 589, nimic nu mai prea s stea in calea sintezei romano-gotice, afirmat cu putere in plan cultural la inceputul secolului al VII-lea in timpul aa numitei renateri isidoriene, bazat pe eforturile primului erudit al Evului mediu, care a fost episcopul Isidor din Sevilla.

19

Bizantinii recuceresc la mijlocul secolului al VI-lea o zon ingust, situat pe coasta de sud-est a peninsulei, dar nu reuesc s-i menin mult vreme controlul asupra acesteia. Populaia hispanoroman pare s fi rmas loial regilor vizigoi, respingand stpanirea imperiului oriental. Regatul vizigot din Spania era ins mcinat de boala fr leac a tendinelor anarhice ale aristocraiei, care schimba regii dup plac. De o astfel de perioad de criz, declanat de luptele pentru putere, aveau s profite arabii, care in 711 traverseaz Gibraltarul i cu o repeziciune incredibil pun capt existenei statului vizigot. Rdcinile gotice nu aveau ins s fie uitate de spanioli, care pe tot parcursul evului mediu, dar i in Renatere i la inceputurile Epocii moderne continu s se identifice c aceti cuceritori ai Romei. Regatul vandal Ctre 420, se realiza in Andalusia de azi un regat vandal care semna mai mult cu incartiruirea unei armate pe pmant duman decat cu o organizare politic propriu-zis, structura societii rmanand le-a adus, spre deosebire de ceilali germanici de pe continent, posibilitatea de a controla Mediterana. Felul in care vandalii ii tratau supuii romani a creat o falie intre ei i acetia, pe care trecerea anilor nu a diminuat-o decat in mic msur. Mai ales atitudinea lor religioas fcea ca tot mai frecvent impratul de la Constantinopol s fie indemnat s-i elibereze pe dreptcredincioi de sub tirania ereticilor arieni. Fotii proprietari africani izgonii de pe pmanturile lor sau urmaii acestora exercitau de asemenea presiuni in direcia recuceririi pmantului roman. Cercurile comerciale i militare de la Constantinopol, interesate in asigurarea securitii Mediteranei acionau in acelai sens. In momentul in care pe tronul Imperiului se gsea Iustinian, al crui vis era s restaureze unitatea lumii romane, toate aceste interese convergente au condus la declanarea expediiei anti-vandale. A existat i un pretext, reprezentat de inlturarea regelui legitim de un uzurpator, ceea ce justifica in prim instan intervenia bizantin. Expediia a fost condus de Belizarie, care in 533 reuea s cucereasc regatul vandal cu o uurin surprinztoare. Succesele bizantine au fost uurate de colaborarea populaiei africane i de lipsa de fortificaii a oraelor. Gelimer, regele de atunci al vandalilor, a fost prins i dus la Constantinopol. Dup un secol de existen puterea vandal se prbuea asemeni unui castel din cri de joc. Vandalii rmai au fost fie dui in sclavie, fie deportai, fie incorporai cu fora in armata bizantin. Regatul longobard Spre deosebire de ali migratori, longobarzii nu reuesc s realizeze o coeziune intern deosebit a statului lor, alturi de rege existand un mare numr de duci aproape independeni. De altfel, dup moartea lui Alboin, cel care condusese cucerirea Italiei, i dup dispariia urmaului su Cleph, longobarzii rman un numr de ani fr rege, sub conducerea autonom a ducilor. Profitand de tulburrile care au urmat, bizantinii incearc s-i prind pe longobarzi la mijloc, intre ei i franci, la randul lor interesai de bogiile Italiei. Francii au fost in cele din urm infrani i la conducerea longobarzilor a venit Authari (584-590), fiul lui Cleph. Acesta ii consolideaz poziia printr-un tratament mai bun fa de populaia italic i prin cstoria cu Teodolinda, fiica regelui Garibald din Bavaria. O anume apropiere de Imperiul bizantin este de presupus datorit faptului c preia
cognomenul imperial de Flavius. Acesta il lega in mod fictiv de a doua dinastie flavian, din care fcuse parte i Constantin cel Mare, i exprima nevoia lui de a-i asigura o anumit legitimitate fa de populaia romanic a Italiei. Politica lui este continuat de ducele din Torino, Agilulf, pe care regina vduv il alege s-i fie al doilea so, in scopul de a evita lupte de succesiune ruintoare. In perioada domniei lui Agilulf i a fiului su Adaloald are loc convertirea longobarzilor la credina niceean, factor de consens cu populaia romanic. Un rol foarte important l-a avut in aceast privin papa Grigore cel Mare (590-604), care a colaborat in mod eficient cu regina Teodolinda, ortodox i doritoare s asigure victoria dreptei credine. La mijlocul secolului al VII-lea, in timpul domniei regelui Rotari (636-652), are loc elaborarea unei legislaii scrise pe baza cutumelor germanice. Scris in limba latin, chiar dac presrat pe alocuri cu termeni germanici greu sau imposibil de tradus, Edictul lui Rotari prezint o societate longobard care evoluase intr-o anumit msur in urma contactului cu populaia romanic, dei ii pstrase multe dintre propriile tradiii.

La inceputul secolului al VIII-lea, raporturile dintre regatul longobard cu centrul stabilit la Pavia i papalitate deveniser din ce in ce mai rele. Un impediment in realizarea unificrii stpanirii longobarde l-a reprezentat incapacitatea lor de a cuceri Roma, unde episcopul local rezista cu incpanare. Papii ii consolidau poziia, i, ca supui ai impratului de la Constantinopol, reprezentau interesele unei puteri strine in plin centrul Italiei. Regele Liutprand (712-744), in timpul cruia puterea longobard atinge apogeul, incearc o apropiere de Roma, sprijinind papalitatea care respingea 20

iconoclasmul imprailor bizantini. Raporturile cu regii longobarzi se inruttesc in perioada urmtoare deoarece acetia doreau s cucereasc Roma i centrul Italiei, pentru a-i asigura dominaia asupra celei mai mari pri a peninsulei fr ca teritoriile lor s mai fie separate de o zon aflat sub control strin. In aceste condiii, papii incep s se apropie de regatul francilor, unde majordomii din familia carolingian se artau un factor de putere din ce in ce mai important. tefan al II-lea face pasul hotritor, chemandu-l pe Pepin al II-lea in ajutor impotriva longobarzilor, i sprijinindu-l in aciunea de inlocuire a dinastiei merovingiene cu propria sa familie. Victorios impotriva longobarzilor regelui Aistulf (749-756), Pepin druiete papei unele teritorii care fuseser inainte stpanite de Imperiul bizantin i care-i confer acestuia puterea temporal ce avea s stea la baza statului papal. In timpul regelui Dezideriu (756-774), relaiile dintre franci i longobarzi se amelioreaz pentru o vreme, consolidate i prin aliane matrimoniale. Dar cand Dezideriu invadeaz exarhatul de Ravenna, Carol intr in 773 in Italia i cucerete una dup alta cetile longobarde. Pavia cdea in 774, iar regele Dezideriu era luat prizonier i inchis intr-o mnstire din Francia. Carol ii lua i titlul de rege al longobarzilor. Rmaneau independente de franci ducatele longobarde din sud, Spoleto i Benevento, dar acestea nu reuesc niciodat s iniieze vreo aciune de recucerire. Puterea longobard ii gsise sfaritul sub loviturile viitorului imprat al Occidentului. In sud, in secolele urmtoare, aveau s se instaleze arabii i apoi normanzii. Regatele anglo-saxone Pe la jumtatea secolului al VI-lea, inceteaz sosirea in Britania a noi grupuri germanice de pe continent, i anglo-saxonii se organizeaz de o manier mai sistematic. Sunt consemnate mai multe regate, numai in mod simbolic numrul lor este considerat a fi de apte, alctuind aa-numita heptarhie. Dintre acestea, cele mai importante se arat a fi Wessex, Mercia i Northumbria. Inceputul legendar al Wessexului este fixat de tradiie la 495 i este legat de regele Cerdic. In urma victoriilor obinute impotriva britonilor, saxonii ating coasta de vest a insulei, tind astfel contactul dintre celii din Cornwailles i cei din Welles. Mercia, al crui nume indic faptul c la inceput era o marc - provincie de grani cu rol militar - a inceput s se afirme din secolul al VII-lea. Direcia principal de expansiune a fost spre nord-est, conducand la atingerea Mrii Irlandei, separandu-i astfel pe celii din Welles de cei din Strathclyde, aflai mai la nord. Se consolida astfel stpanirea anglo-saxonilor in partea central a Britaniei. Northumbria (inutul de la nord de riul Humber) a aprut din contopirea regatelor Deira i Bernicia la inceputul secolului al VII-lea. Mai puternic, noul regat a ocupat rapid sud-estul Scoiei i zona muntoas de pan la marea Irlandei. Aici s-a putut observa un caz special de fuziune intre elementele anglo-saxon i celtic, deoarece vechii locuitori n-au fost ucii sau izgonii, i convieuirea pare s se fi desfurat in condiii destul de bune pan la venirea vikingilor. In afara regiunilor rmase celtice, i unde vechea limb supravieuiete pan in epoca modern (Cornwailles) sau chiar pan azi (Welles), pe tot cuprinsul stpanit de anglo-saxoni se dezvolt o cultur unitar, exprimat de o limb unic, in pofida variaiilor regionale. Din punct de vedere religios, regatele erau caracterizate de un pganism nu foarte organizat i nici foarte rezistent, dac inem seama de relativa uurin cu care se produce cretinarea incepand din 597, data sosirii unei misiuni trimise de papa Grigore cel Mare. Trebuie s precizm aici c exista cretinism in insule inainte de aceast dat, o parte din britoni fiind cretinai, dar, ne spun sursele literare, acetia ii urau atat de mult pe nvlitori, incat nu au dorit s le salveze sufletele i nici s se reintalneasc cu ei pe lumea cealalt, astfel c nu au incercat s-i evanghelizeze. Instituiile politice din regatele anglosaxone prezint de asemenea o uniformitate remarcabil. Invaziile vikingilor aveau s pun capt acestei faze a istoriei anglo-saxonilor. Cucerii la randul lor de ali invadatori, care vin s intreasc elementul germanic cu tradiii scandinave, ei vor lupta totui constant pentru a-i redobindi libertatea, ceea ce se va intimpla in secolul al XI-lea. Regatul franc La mijlocul secolului al V-lea, Galia roman era imprit in mai multe regate, majoritatea conduse de regi franci sau vizigoi, ultima stpanire roman fiind cea a lui Siagrius, fiul lui Egidius, general al Imperiului. Acesta este invins ins in 486 de Clovis, unul dintre regii franci, care ii extinde treptat stpanirea spre sud i vest. Clovis, al crui nume era de fapt Chlodovecus (de aici Ludovic), a reuit astfel s-i aduc sub ascultarea sa pe britonii venii de peste Canalul Manecii in Armorica (viitoarea Bretanie). Tot el i-a supus i pe turingieni, alamani i burgunzi. Cand in 507 21

reuea s-i infring la Vouille i pe vizigoii ce stpaneau inc sudul Galiei, obligandu-i s se replieze definitiv in Spania, se poate spune c rmsese cel mai important rege barbar al Occidentului alturi de Teodoric ostrogotul. O recunoatere a acestei poziii pare s-i fi venit din partea impratului Anastasie, care ii confer titlul de consul onorific, integrandu-l astfel, chiar dac fictiv, ierarhiei romane. Dup victoria impotriva vizigoilor, din 507, intreaga Galie era unificat intr-un regat franc. Elementul cel mai important al domniei lui Clovis pare s fi fost convertirea sa la forma de cretinism imprtit in acel moment de populaia romanizat, i nu la forma arian, specific altor germanici (anul 496 sau 506). Aceasta a pus bazele realizrii unei solidariti intre romani i barbari care avea s dea for statului franc. Un alt aspect specific statului franc este obiceiul de a se impri regatul intre toi fii la moartea regelui. Aceasta se intimpl pentru prima dat in 511, la moartea lui Clovis, cand regatul se imparte in patru, i aceste subdiviziuni se pstreaz vreme destul de indelungat, fr a fi la randul lor imprite. Se meninea deci o contiin a unitii regatului francilor, dincolo de existena mai multor regi. Aceasta arat ins c statul era conceput de franci ca un patrimoniu al familiei domnitoare, care il putea impri atunci cand existau mai muli succesori. Pe de alt parte, ne putem intreba dac soluia impririi nu este mai degrab de origine roman decat germanic. Imperiul roman cunoscuse asemenea impriri ale puterii care trebuiau s conduc la o mai bun aprare i administrare. Fiecare dintre cei patru fii ai lui Clovis erau confruntai la grani cu pericole crora o astfel de imprire a competenelor ar fi permis s li se rspund mai eficient. Frontierele intre cele patru subdiviziuni create in 511 urmau limitele dintre civitates, unitile administrative romane. Fruntaii galo-romani ii asistau pe regii franci, fiind deintorii tradiiilor de guvernare de sorginte imperial, pe care francii continu s le respecte. Indiferent de raiunile acestei impriri, ea a fost un fapt cu consecine foarte importante asupra viitorului statului franc, deoarece a creat tradiia partajului intre succesori, ce se va intilni i in timpul carolingienilor. Regatul este reunificat pentru scurt vreme sub Dagobert I (629639), in timpul cruia de altfel se poate vorbi i de apogeul dinastiei merovingiene. Ulterior se contureaz trei subdiviziuni cu existen proprie: Austrasia (la est), Neustria (la vest) i Burgundia (sud-est), dintre care se impun primele dou. Dinastia merovingian deczuse, regii lipsii de putere real cedand conducerea efectiv majordomilor, efii palatului regal. Majordomii din Austrasia au reuit chiar reunificarea regatului, prin cucerirea Neustriei de ctre Pepin de Herstal (680714). Din aceast familie majordomal s-a ridicat la 751 Pepin cel Scund, care l-a detronat pe ultimul rege merovingian i s-a proclamat el insui rege, instaurand o nou dinastie, cea a carolingienilor. Aspecte instituionale in regatele succesoare Instalarea barbarilor Aezarea barbarilor in Imperiu s-a fcut in conformitate cu sistemul de incartiruire a soldailor romani, numit al ospitalitii. Potrivit acestuia, proprietarii romani erau obligai s pun la dispoziia barbarilor intre o treime i dou treimi din pmant, locuin, sclavi. In unele cazuri se pare ins c n-a fost vorba de o preluare a pmantului, ci doar de incasarea unei cote-pri din veniturile aferente acelui pmant. Vandalii au confiscat pe scar larg pmantul proprietarilor romani, iar anglo-saxonii i-au izgonit din inuturile lor pe celii romanizai. Astfel, aezarea neamurilor germanice pe teritoriile romane a avut ca urmare un anumit transfer de proprietate. In unele zone germanicii au adus cu ei organizarea de marc (obte), precum longobarzii, dar in general au adoptat sistemul roman al proprietii private asupra pmantului. Regalitatea In momentul in care se aeaz pe teritoriul Imperiului, neamurile germanice sunt conduse de efi militari, care din punctul de vedere al poporului lor sunt regi, dar care din punctul de vedere al Imperiului sunt considerai generali sau funcionari romani. De exemplu, Teodoric ostrogotul este rex pentru otenii si, dar magister militum i patriciu pentru impratul de la Constantinopol i pentru populaia romanic din Italia. Clovis este rex Francorum, dar primete de la impratul Anastasie titlul de consul onorific. Sigismund, regele burgunzilor, afirm intr-o scrisoare c este supusul fidel al impratului. Aceasta demonstreaz c regii barbari respectau in mod teoretic drepturile impratului din rsrit i se proclamau drept reprezentani ai acestuia, in general in virtutea unui foedus, tratat de alian militar. Pentru a avea o legitimitate sporit in ochii populaiei romanice, unii dintre aceti regi barbari se afiliaz in mod fictiv familiei imperiale, preLuand cognomenul imperial Flavius (Teodoric, Authari al longobarzilor). 22

Concepia despre autoritatea monarhic rmane in esen una de tip roman. Suveranul tinde s aib o putere absolut, pe care vechile instituii tribale n-o mai pot controla. Se contura i o anumit concepie despre stat vzut ca patrimoniul unei familii, care poate fi imprit urmailor, ca in cazul francilor. Trebuie precizat c acesta este totui singurul caz de imprire a regatului, care nu se regsete i la alte neamuri germanice, i pe baza cruia nu se pot opera generalizri. Pe de alt parte, chiar in cazul francilor, exist contiina distinciei intre averea statului (fiscul) i cea personal a regelui, ceea ce demonstreaz c nu dispruse inc in totalitate noiunea de treburi publice (res publica). Regalitatea barbar incearc s pstreze aparena imperial, regii preLuand o serie de prerogative ale impratului roman. Funciei lor prioritar militare, acetia ii adaug i calitatea de legislatori, impritori de dreptate, efi ai administraiei i aprtori ai Bisericii. In statele barbare intemeiate pe continent a existat regimul personalitii legilor, potrivit cruia un om era judecat dup legea neamului su: romanii dup dreptul scris roman, iar barbarii dup cutumele lor. PreLuand modelul imperial, regii barbari au dispus consemnarea in scris a cutumelor barbare in coduri de legi dintre care cele mai cunoscute sunt legea salic la franci, legea lui Gundovald la Burgunzi, edictul lui Rotari la longobarzi sau legile lui Aethelbert din Kent la anglo-saxoni. Respectuos fa de prerogativele impratului, singurul care putea emite coduri de legi, Teodoric i-a numit legile doar edicte. Regele vizigot Alaric al II-lea a dispus sistematizarea dreptului roman, pentru supuii si de origine romanic, intr-un compendiu numit Breviarul lui Alaric, folosit apoi vreme indelungat i in afara Spaniei. Regii reprezentau i instana suprem de judecat, fiind accesibili celor care doreau s fac apel la ei. Eginhard, biograful lui Carol cel Mare, ii prezint in deradere pe ultimii merovingieni mergand prin ar in care trase de boi, dar aceasta era o modalitate de a fi la dispoziia acelora care doreau s le inmaneze plangeri. Ca efi ai administraiei, regii barbari pstreaz in mare parte aparatul de stat roman, pe care nu aveau cu ce s-l inlocuiasc. In Italia, Teodoric se mulumete s impun garnizoane gote in orae i s atribuie funciile militare numai goilor, administraia civil rmanand in mainile romanilor. Dintre acetia s-au recrutat colaboratori de seam ai si, precum Boethius sau Cassiodor. In Francia, in afar de comiii recrutai din randul barbarilor, rman o serie de funcionari romani, mai ales in cancelaria regal (referendarulresponsabilul cu politica extern) dar i pe plan local. Funcionari romani au continuat s fie folosii i in Spania i in Italia longobard. Chiar i vandalii, dei au distrus multe din structurile gsite in Africa roman, au continuat s apeleze la rudimente de administraie imperial i la notari publici. O situaie aparte se intilnete doar in Britania anglo-saxon, unde structurile romane s-au prbuit total, i unde migratorii germanici nu au mai gsit elemente de administraie pe care s le preia direct. Merit menionat i cazul special al episcopilor, care foarte frecvent, in cazul in care disprea administraia laic de sorginte roman, preluau unele din atribuiile vechilor funcionari imperiali, mai ales la nivelul oraelor, crora le asigurau aprarea. Regii barbari ii imit pe imprai i in ceea ce privete funcia de aprtori ai Bisericii. Cei care sunt arieni privilegiaz, bineineles, aceast confesiune, dar cu excepia vandalilor i uneori a vizigoilor, nu persecut ortodoxia. Un caz aparte il constituie Clovis, regele francilor, care trece de la pganism direct la ortodoxie, fr intermediul unei etape ariene, ca ali regi germanici. Convertirea lui la cretinism a creat premisele sintezei rapide dintre franci i populaia galo-roman, condiie a soliditii statului franc. In 589 se converteau i vizigoii de la arianism la drepta credin i, pe la mijlocul secolului al VII-lea, arianismul disprea i din statul longobard. In 597 incepea convertirea anglo-saxonilor, prin botezul regelui Aethelbert din Kent. Pretutindeni se instaurau relaii foarte bune de colaborare intre stat i Biseric, regalitatea oferind acesteia surse de venit (mai ales danii de pmanturi) i protecie, iar Biserica punand la dispoziia regilor mijloace de legitimare ideologic (ungerea apare pentru prima dat in Spania vizigot) i cadre pregtite pentru indeplinirea funciilor administrative. Colaborarea regilor cu episcopii i abaii este o caracteristic a regatelor succesoare europene. Regii germanici incearc s-l imite pe imprat i in plan cultural. In imperiul roman, impratului i se cerea i un nivel cultural destul de ridicat, chiar dac nu toi monarhii se puteau conforma modelului de philosophus coronatus. Regii barbari se manifest la randul lor ca protectori ai artei i ai artitilor, unii dintre ei incercand s menin o efervescen cultural de tip roman. Chiar 23

dac despre cultura lui Teodoric nu putem spune nimic cert, el s-a ingrijit s ofere copiilor si o educaie roman de cea mai bun calitate, a incurajat iniiativele culturale ale lui Cassiodor i ale altora, a susinut refacerea i impodobirea oraelor cu edificii impuntoare (Ravenna). Chilperic, unul dintre nepoii lui Clovis, putea s scrie in hexametri, s propun o reformare a alfabetului i s compun un tratat de teologie, iar in acelai timp refcea amfiteatrele pentru a oferi populaiei tradiionalele spectacole de circ. Regele Sisebut al Spaniei il indemna pe episcopul Isidor din Sevilla s scrie tratate despre natur i istorii din dorina de a se instrui, iar Paul Diaconul compunea opere istorice care s desvareasc educaia prinesei longobarde Adalperga. Cultura supravieuiete deci in statele succesoare in vechile forme 9romane, ea nefiind distrus de barbari ci transformat treptat sub influena cretinismului. I.2.2. Statul carolingian Datorit unei succesiuni de regi slabi i datorit epuizrii pmanturilor pe care le druiser pentru a-i asigura fidelitatea aristocraiei, dinastia merovingian a pierdut treptat puterea real. Ultimii reprezentani ai ei, regii trandavi lsaser conducerea regatului majordomilor, dintre care sau impus cei din Austrasia. Pippinizii aveau domenii importante in zona Belgiei actuale i reprezentau marea aristocraie franc din nord, ceea ce explic i treptata consolidare a puterii lor. Sub Pepin de Herstal (680-714) sunt supuse Neustria i Burgundia, astfel incat se poate vorbi din nou de unitatea regatului franc. Succesorul su, Carol Martel (719-741), consolideaz poziia familiei i ii sporete prestigiul prin infrangerea arabilor, ce efectuau raiduri din ce in ce mai indrznee in Occident, la Poitiers (732). Pepin cel Scund (majordom intre 741-751) hotrte s transforme puterea efectiv pe care o deinea intr-o regalitate de drept. Instaurarea dinastiei carolingiene Pepin dorea s-i asigure legitimitatea, i sprijinul putea veni din partea papei de la Roma, cel mai important episcop din Occident. Acesta era ameninat de longobarzi, care doreau s cucereasc in sfarit Roma i s fac din ea centrul unei regat italian unificat. Teoretic, papa era supusul impratului de la Constantinopol, dar in contextul frmantat al secolului al VIII-lea (criza iconoclast, atacurile arabe) devenise clar c de la Bizan nu poate veni nici un ajutor. De aceea, episcopul de Roma s-a adresat celei mai mari puteri a apusului din momentul respectiv, care era regatul francilor, carmuit de fapt de majordom. In urma inelegerii dintre cele dou pri, oastea trimis de Pepin intervine in Italia, ii invinge pe longobarzi i cedeaz papei o parte din teritoriile cucerite, care vor constitui de acum incolo baza teritorial a statului pontifical. In schimb, in 751, legatul papal il unge pe Pepin rege, consfinind astfel inlturarea ultimului merovingian. Trei ani mai tarziu, papa in persoan il unge din nou ca rege pe Pepin, impreun cu soia i cu cei doi copii, conferind astfel o i mai mare legitimitate noii dinastii. Inscunarea lui Carol cel Mare (768-814) Pipinizii aveau aceeai concepie patrimonial despre stat precum merovingienii, astfel c la moartea lui Pepin cel Scund, in 768, regatul se imparte intre fii si Carloman i Carol. Acesta din urm rmane ins foarte repede singurul rege i continu opera tatlui su. Cuceriri militare In vremea lui Carol Martel fusese deja cucerit Frizia, zona din nordul Olandei actuale, i acum stpanirea acesteia este consolidat. Carol cel Mare continu expansiunea inceput de inaintaii si pe trei direcii pricipale: sud-est Italia; sud-vest Spania i est Germania. In Italia intervine impotriva longobarzilor pe care ii supune in 774, luandu-l prizonier pe regele lor Dezideriu i intitulandu-se el insui rege al francilor i al longobarzilor. In Spania declaneaz un rzboi sfant impotriva musulmanilor, i reuete s cucereasc teritorii pan in zona Barcelonei (778), care devine i capitala mrcii Spaniei. Opoziia arab este foarte puternic i, in timpul unei retrageri, ariergarda comandat de Hruotland, comitele Bretaniei, a fost surprins la Roncevaux i masacrat de basci. Este episodul care a stat la baza Cantecului lui Roland. In est, s-au purtat lupte incrincenate cu saxonii (772-803), in care cucerirea s-a combinat cu cretinarea forat, prin msuri draconice impotriva celor care, refuzand credina lui Carol, respingeau de fapt autoritatea lui. In Germania central au fost cucerite Bavaria i Carintia.

24

Tot in est, expansiunea a ajuns pan in Pannonia, unde avarii ii stabiliser un important centru de putere. Prin distrugerea ringului avar (796) stpanirea lui Carol ajungea pan la Dunrea mijlocie i Drava. Statul franc devenise acum un conglomerat de popoare, de origini i limbi diferite (germanici, romanici, slavi), care punea probleme de aprare i de organizare. Pentru aprare, in regiunile limitrofe au fost organizate mrci de grani: marca Spaniei, marca pannonic, marca de rsrit, marca danez. Consolidarea stpanirii sale avea ins nevoie i de un suport ideologic gsit in restaurarea imperiului in Occident. Restaurarea Imperiului Imperiul roman cretin fusese unul universal, a crui stpanire trebuia teoretic s se extind asupra intregii lumi cunoscute. In momentul la care ne referim, impratul era cel de la Constantinopol, monarh cretin situat in fruntea unei ierarhii de conductori care ii recunosc mcar teoretic intaietatea. Spaiul germanic ins cunotea i ideea imperiului ca sum de regate, astfel c expansiunea teritorial putea duce la asumarea titlului imperial. Ideea universal roman, conservat in Occident de papalitate, s-a intilnit cu aceast concepie germanic, i rezultatul a fost proclamarea lui Carol ca imprat la Roma in momentul semnificativ al Crciunului anului 800 de ctre papa Leon al III-lea. Este foarte posibil ca noul imprat s fi vzut in cretinism un mijloc de a conferi unitate stpanirii sale atat de eterogene. Este posibil ca papa s fi crezut c reuete s realizeze astfel un imperiu cretin in care el s joace un rol determinant. Cert este c suveranul franc nu a renunat niciodat la titlul su de rege al francilor i longobarzilor, i nu i-a spus imprat al romanilor, ci imprat guvernand imperiul roman, ceea ce indic ambiguitatea poziiei sale. De altfel, impraii bizantini au refuzat in prim instan s-i recunoasc titlul imperial, considerandu-se singurii motenitori legitimi ai vechiului imperiu roman. Statul condus de Carol, chiar dac se voia o restaurare a imperiului roman, era in multe privine diferit de acesta. Din punct de vedere teritorial, nu incorpora teritorii altdat romane (Spania, Britania), iar pe de alt parte se extinsese in zona german ce nu fusese niciodat stpanit de romani. Era un stat centrat pe spaiul franc i orientat din punct de vedere economic spre nord, i nu spre Mediterana, in acel moment controlat de arabi. Dei la suprafa prea inspirat de modele romane, imperiul a rmas unul franc, in care se meninea concepia patrimonial despre stat, vzut nu ca un domeniu public (res publica) ci drept o proprietate personal a suveranului, care il las motenire i, mai ales, il poate impri. Carol a dorit s impart imperiul intre fii si i doar intimplarea, care a fcut s nu ii supravieuiasc decat unul, l-a impiedicat. Urmaii lui Carol cel Mare Fiul su, Ludovic cel Pios (814-840), a fost un imprat influenabil, care pe de o parte a continuat opera tatlui su, de uniformizare, mai ales religioas, a statului, dar pe de alta a fost incapabil s rezolve problemele de succesiune. Dorind s fac parte la motenire tuturor fiilor si, inclusiv celui dintr-o a doua cstorie, a imprit imperiul in trei. Bineineles c au izbucnit lupte intre el i fii si, apoi intre frai. In 842, Carol cel Pleuv i Ludovic Germanicul se aliaz impotriva fratelui lor mai mare, Lothar, care dorea s-i impun asupra lor prerogativele imperiale. La Strassbourg cei doi schimb intre ei jurminte, rostite de fiecare in limba vorbit de soldaii celuilalt, ceea ce constituie primele mrturii ale limbilor francez i german veche. Conflictele s-au incheiat in 843 cu acordul de la Verdun prin care reveneau: lui Carol cel Pleuv Francia Occidental (in mare Farna actual), lui Ludovic Germanicul Francia Rsritean (actuala Germanie) i lui Lothar Italia i zona intermediar intre cele dou stpaniri ale frailor si, intre Frizia i Provena (viitoarea Lotaringie). Lothar pstra ins titlul de imprat i o intaietate onorific intre fraii si. Dar pe de alt parte, teritoriile sale erau cele mai lipsite de unitate, ceea ce a i condus la dezagregarea rapid a acestei formaiuni teritoriale. Tratatul de la Verdun a marcat imprirea definitiv a Imperiului carolingian, pe ruinele cruia se defineau viitoarele entiti medievale ale Franei, Germaniei i Italiei. In scurt vreme intervenea cderea in desuetudine a titlului imperial, care este asumat de regii Italiei, fr a mai avea o semnificaie universal ca in vremea lui Carol cel Mare. Readucerea sa in actualitate avea s survin de-abia in 962, ins sub o alt dinastie german, cea a ottonienilor. Organizarea intern i in acest domeniu exist elemente care fac din stpanirea lui Carol o creaie original, diferit de fostul imperiu. Puterea central este asigurat de imprat i de anturajul lui, palatul (cu meniunea 25

c nu mai exist funcia de majordom, pe care suveranul o exercit singur). Nu exist o capital propriu-zis, necesitatea de a fi prezent personal in diferite puncte ale imperiului i de a consuma la faa locului produsele ce se puteau transporta cu greu ducand la o deplasare a curii intre mai multe reedine. Totui, cea preferat, mai ales in ultimii ani ai vieii lui Carol, a fost la Aachen, unde i Ludovic cel Pios incearc s stabileasc o adevrat reedin imperial. Impratul concentreaz in mana sa toate puterile: judiciar, administrativ, religioas i militar. El legifereaz in toate aceste domenii prin intermediul unor capitulare, redactate in form de capitole i avand putere de lege pe intreg teritoriul Imperiului. Controlul asupra aplicrii politicii imperiale este asigurat de trimiii suveranului, missi dominici, care se deplaseaz regulat in teritoriu, cate doi - un laic i un cleric. Acetia inspecteaz, primesc raporturi sau plangeri, transmit hotrarile impratului. Puterea local este exercitat in circumscripiile administrative de comii, duci (cu o funcie militar mai pronunat) sau marchizi (comiii din mrcile de aprare). Acetia exercit pe plan local puterea administrativ, judiciar i militar, fiind recompensai prin pstrarea unei cote pri din impozite sau amenzi judiciare. Fac parte din aristocraie i sunt legai de suveran prin jurmantul de fidelitate pe care Carol il impune tuturor oamenilor liberi in incercarea de a da coeren stpanirii sale. Vasalitatea (sistem de obligaii reciproce in care prestarea slujbei militare se face in schimbul unor avantaje materiale i este garantat prin jurmant) este deci vzut ca un mijloc de guvernare a imperiului. Un alt mijloc de guvernare a imperiului a prut la un moment dat i imunitatea, prin care unui mare proprietar, laic sau eclesiastic, i se acordau toate puterile judiciare i fiscale pe domeniul su, unde agenii puterii imperiale nu puteau intra. Iniial derogare a unor responsabiliti, imunitatea a devenit mai tarziu un mijloc de subminare a puterii suveranului. De asemenea, in guvernarea imperiului un mare rol i-a fost acordat Bisericii. Episcopii sau abaii fceau parte dintre acei missi trimii in teritoriu, beneficiau adesea de imunitate, clerul furniza tiutorii de carte necesari pentru administrare. In teritoriile cucerite au fost intemeiate noi episcopate, care au contribuit in acelai timp la cretinare i la intrirea puterii suveranului. Pentru a-i indeplini sarcinile in omogenizarea imperiului, Biserica a fost ea insi reformat, impunandu-se pretutindeni aceleai rituri - ale Romei, aceeai limb - o latin ce se dorea clasic, purificat, aceeai organizare a mnstirilor sub regula Sfantului Benedict. Rezultatul aciunilor intreprinse de Carol cel Mare i urmaii si a fost renaterea ideii de imperiu cretin in Europa apusean, idee care sub diferite forme va supravieui pan in epoca modern, dand o anume identitate civilizaiei europene. Mai mult decat atat, statul carolingian s-a definit ca o respublica cristiana, al crui conductor era, cel puin teoretic, in fruntea intregii lumi cretine. De fapt, cretintatea apusean devenea pentru prima oar contient de unitatea ei profund, dincolo de realele diferene existente intre regiuni. I.2.3. Ultimele invazii Cu incepere din secolul al VIII-lea, dar atingand apogeul in secolele urmtoare, noi invazii tulbur stabilitatea recatigat de Occident. In faa acestora, puterile cretine sunt la inceput incapabile s reacioneze, i existena locuitorilor este dezorganizat pentru perioade indelungate. La sfaritul celui de-al doilea val al invaziilor, fizionomia Occidentului se gsea profund transformat. Arabii Dup apariia Islamului in urma predicii lui Mahomed, arabii incep o politic de expansiune teritorial care le permite s cucereasc extrem de rapid teritorii intinse din Imperiul persan i cel bizantin. Din Africa de Nord trec la inceputul secolului al VIII-lea in Spania, care se prbuete cu o vitez dezarmant (711-714) in urma interveniei conduse de Tarik ibn Ziyad (de la al crui nume stramtoarea cunoscut altdat drept Coloanele lui Hercule avea s se numeasc Djabal Tarik, adic Gibraltar). Uurina cu care au realizat aceast cucerire ii determin s incerce s se instpaneasc i in sudul Franciei, in teritoriile care fcuser candva parte din fostul regat vizigot. Carol Martel, majordomul regatului franc, reuete s-i infring la Poitiers in 732, intr-o btlie important nu pentru c ar fi pus capt cu desvarire raidurilor arabe in regiune, ci pentru c era prima victorie impotriva arabilor i c i-a impiedicat s se extind dincolo de Pirinei. In secolul al IX-lea, tendinele expansioniste sunt reluate din zonele marginale, care scpaser controlului efectiv al califatului. Astfel, dinastia Aglabizilor, din Africa de Nord, organizeaz expediii in urma crora, pan la sfaritul secolului al IX-lea, Sicilia este cucerit, permiandu-le controlul 26

Mediteranei centrale. Chiar inainte de desvarirea cuceririi insulei, arabii atac orae din Apulia, Campania, Calabria, i in 846, urcand pe Tibru, jefuiesc San Pietro din Roma. Atacuri arabe vizeaz i coasta italian a Adriaticii, ajungand chiar la nord de Ravenna. Cucerirea Maltei in 870 permitea emirilor aghlabizi s controleze traficul intre cele dou bazine ale Mediteranei. De asemenea, ocuparea insulelor Baleare, controlul asupra Corsicii i Sardiniei aveau acelai rol. Expediiile arabe din secolul al IX-lea au un foarte pronunat caracter pirateresc. Interesul major este ocuparea unor puncte cu valoare strategic, de unde s poat fi organizate raiduri de prad, pe mare sau pe uscat. Asemenea baze ale pirailor sarazini, dup cum incep s fie numii in sursele occidentale, se gsesc pe coasta sud-estic a Spaniei, in sudul Italiei (Tarent, Bari, Liri, Agropoli), in sudul Galiei (Fraxinentum - Frejus, pe coasta mediteraneean, intre Marsilia i Lerins). Din aceste baze pornesc expediii terestre, care jefuiesc i depopuleaz coastele, dar ptrund i in adancimea teritoriului italian sau francez. Nici munii nu reprezint obstacole eficiente in faa sarazinilor, care din Liri (coasta apusean a Italiei, la sud de Roma) trec cu uurin Apeninii, iar pornind din Fraxinetum traverseaz Alpii, ajungand pe malurile lacului Constana sau in Piemont. Mnstirile, reputate pentru bogiile lor, sunt intele privilegiate ale arabilor, multe dintre ele fiind distruse ori dezorganizate pentru zeci de ani. Eliminarea pericolului arab se face treptat, incepand cu ultimele decenii ale secolului al IX-lea i continuind in veacul urmtor, cand in Italia intervin eficient impraii bizantini (Vasile I, Nikephor Phokas). Regii carolingieni, principii longobarzi, impraii germani, papalitatea acioneaz la randul lor pentru distrugerea bazelor piratereti. Normanzii Dup incheierea invaziilor germanice, Scandinavia intrase intr-un relativ con de umbr, sursele occidentale neconsemnand aproape nimic despre acest spaiu. Societatea scandinav evolua ins, diferenierile sociale apreau din ce in ce mai marcate i in cadrul ei, iar reluarea contactelor cu Occidentul avea s aduc transformri reciproce foarte importante. Sub numele de normanzi, iniial nortmanni, oamenii nordului, trebuie s-i vedem pe cei ce erau din punct de vedere etnic danezi, suedezi, norvegieni. Numele de vikingi (probabil insemnand oameni ai porturilor, marinari) ii desemneaz mai ales pe danezi i norvegieni, suedezii intrand in istorie ca varegi (ceea ce ar putea insemna negustor). Cauzele care au dus la declanarea invaziilor normande sunt multiple, i greu de explicat in toate cazurile la fel. Cu unele diferene regionale, locuitorii din actualele state Danemarca, Norvegia, Suedia erau agricultori i pstori. O suprapopulare relativ, care ar fi condus la o foame de pmant este posibil s se fi produs in perioada premergtoare invaziilor. O rcire a climei, presupus de unii istorici, i care i-ar fi determinat s caute noi teritorii este greu de acceptat, mai ales c in aceast perioad Groenlanda oferea condiii pentru existena coloniilor norvegiene. Iar primele expediii au caracter de jaf, i apoi urmeaz cele vizand colonizarea. Exist i o serie de factori favorizani ai expansiunii, care trebuie luai in considerare. Ceea ce-i individualiza fa de ali europeni era stpanirea artei navigaiei, factor esenial in expansiunea normand. Vasele lor (snekja, kogge, drakkar) spaioase, permiand transportul a zeci de oameni i cai, erau uor de manevrat prin intermediul vaslelor i al velelor. Puin adanci, puteau ptrunde cu uurin pe gurile fluviilor pan adanc in interiorul uscatului. Cunotinele astronomice le permiteau normanzilor s se orienteze dup stele in mare deschis, ceea ce le-a permis s ajung in America mult inainte de descoperirea busolei. Conturarea unei aristocraii militare a fost un alt factor care a favorizat expansiunea normand. efi rzboinici se inconjurau de tineri lupttori dornici de a catiga bogie i faim i organizau expediii navale. Tactica de lupt, bazat pe rapiditate i demoralizarea adversarului prin cruzimea manifestat, le-a conferit superioritatea in faa occidentalilor. Afirmarea puterii centrale a fost, mai ales in Norvegia, un alt factor care a stimulat expediiile cu scop de descoperire a noi teritorii i de colonizare, intrucat acestea permiteau aristocraiei s scape de rigorile impuse de statul ce inclca vechile privilegii. Pentru suedezi, interesele comerciale au fost cele ce i-au indemnat s caute drumuri care s-i aduc in contact cu Marea Neagr sau cu Caspica. Religia nordic, favorizand lupttorii czui pe campul de lupt, crora le face loc in Walhalla, a putut eventual oferi o susinere ideologic expediiilor rzboinice. 27

Explicaiilor ce in de structura intern a societii scandinave trebuie s li se adauge cele referitoare la situaia celor atacai. Ei lovesc in societi europene neobinuite cu navigaia i dezorganizate interior. Carol cel Mare reuete s fac fa raidurilor vikinge, dar urmaii si sunt incapabili s organizeze aprarea. Occidentul, in care puterea central decdea continuu, nu a fost in stare s reacioneze eficient la atacuri desfurate de fore puin numeroase, dar bine antrenate i care foloseau o tactic superioar. Dei expediiile au in general o componen etnic amestecat, putem vorbi totui de direcii de expansiune specifice fiecruia dintre cele trei neamuri nordice. Norvegienii au dou scopuri, in parte diferite: jaful, desfurat mai ales in zonele sudice ale expansiunii, i descoperirea de noi teritorii apte de colonizare. Drumurile urmate de ei porneau spre vest, din regiunea Bergen, ajungand in insulele Shetland. De aici existau dou opiuni: spre nord-vest, ctre Feroe, Islanda (830), Groenlanda (981, descoperit de Eric cel Rou) i America (circa anul 1000, descoperit, probabil, de Leif Erikson). Spre sud vest, prin Orcade i Hebride, au ajuns in Irlanda (830), creia i-au atacat atat coastele vestice cat i pe cele estice, dinspre Marea Irlandei. Aici au cucerit insula Man, care le permitea controlul i organizarea de expediii spre coastele vestice ale Angliei. Mai departe, ajungeau in vestul Galiei, in Spania i chiar la Gibraltar. Din Orcade, ei puteau porni i spre sud, ctre coastele orientale ale Scoiei i Angliei. Danezii au fost preocupai in primul rand de jaf i doar in etapa final de colonizare. Drumul lor pornea din vestul Peninsulei Iutlanda i urma rmul Mrii Nordului pan in dreptul Canalului Manecii, de unde se bifurca, fie spre rsritul Angliei (deja in 793 atacau mnstirea St. Cuthberth, in insula Lindisfarne), fie spre coasta dinspre Atlantic a Galiei (820, mnstirea St. Philibert din insula Noirmoutier). Suedezii n-au fost preocupai de colonizare, ci de obinerea metalelor preioase, fie prin comer, fie angajandu-se ca mercenari, fie prin jaf, chiar dac in msur mai mic decat vikingii. De pe malurile orientale ale Balticii, ei porneau pe Dvina sau prin Golful Finlandei i pe raul Volkov, ajungeau pe Volga sau pe Nipru i atingeau in final Marea Neagr sau Caspica. inta lor predilect, atat pentru comer cat i pentru jaf era Constantinopolul, de aceea cea mai cunoscut rut era cea spre Marea Neagr, reprezentand drumul de la varegi la greci. In general, acolo unde inta principal a expediiilor era jaful, expansiunea normand s-a realizat in mai multe etape. Mai intai a existat faza expediiilor propriu-zise de prad, care constau in raiduri de jaf i in masacre cu rol demonstrativ, dup care urma intoarcerea in ar. In faa incapacitii de reacie a autoritilor occidentale, urma uneori aezarea temporar, mai ales pe insulele unor fluvii, care constituiau baze pentru atacuri ulterioare. Ultima faz putea consta in cuceriri de teritorii unde normanzii se stabileau definitiv, sfarind prin a se contopi cu populaia local i a fi asimilai. Astfel, danezii au jefuit la inceputul secolului al VIII-lea coastele nordice ale regatului franc, cu precdere dup 835. Dorestad i Quentovic, importantele porturi france, sunt grav afectate in urma raidurilor i cuceririi daneze. In Anglia, ei urc pe Tamisa, in Galia, pe Sena i pe Loara. Dup 850 ii stabilesc baze de atac pe insule precum Thanet sau Noirmoutier, ceea ce le permite intensificarea atacurilor. Rezolvarea problemelor create de atacurile vikinge nu se poate face doar prin apelul la for, de aceea foarte frecvent in faa ameninrii cu un raid, autoritile locale prefer s plteasc o tax, danegeld, care nu ofer decat o amanare i pune la dispoziia atacatorilor un foarte bun mijloc de antaj. In Anglia, regele Alfred cel Mare al Wessexului le cedeaz coasta rsritean, unde ei se organizeaz autonom intr-un teritoriu al legii daneze, reuind astfel s stvileasc ptrunderile lor in interiorul rii. Mai tarziu ins, in secolul al XI-lea, sub Sven i Cnut cel Mare au reuit chiar s cucereasc intreaga Anglie, intemeind un imperiu efemer (1014-1042) care grupa laolalt Anglia, Danemarca i pri din Norvegia. In Frana, de-abia la inceputul secolului al X-lea se poate realiza o concertare de fore care s ingduie infrangerea normandului Rollon. Cu toate acestea, se ajunge la o inelegere intre acesta i regele Franei, Carol cel Simplu, in urma creia, prin tratatul de la Sainte Claire sur Epte (911), Rollon devenea vasalul regelui i se cretina, primind un teritoriu de la vrsarea Senei, nucleul viitorului ducat al Normandiei, i angajandu-se s lupte impotriva raidurilor altor normanzi. In cateva generaii, normanzii de pe Sena erau total asimilai, vorbind limba francez i exportand in Anglia, prin Wilhelm Cuceritorul, elemente de organizare i de civilizaie francez. 28

Tot din Frana, normanzii ptrund in Mediterana, unde in secolului al XI-lea, sub Robert Guiscard, cuceresc teritorii din sudul Italiei de la bizantini i Sicilia de la arabi. Ungurii De origine fino-ugric, ungurii provin probabil dintr-o zon situat intre Volga, Kama i Urali. Aici intr in contact cu diferite neamuri iraniene (alanii) sau turcice (onoguri, ciuvai), de la care imprumut elemente lingvistice. Prin secolele VII-VIII se deplaseaz in Ucraina rsritean, intre Volga i Done (Lebedia), unde adopt un mod de via seminomad, caracterizat de existena slaelor stabile pe timpul iernii. Atacai de pecenegi, la sfaritul secolului al IX-lea se pun in micare spre Atelkuz, o regiune de la nordul Mrii Negre. Imperiul bizantin aflat in rzboi cu bulgarii ii cheam pe unguri in ajutor, iar acetia obin foarte rapid rezultate care il ingrijoreaz pe Leon al VI-lea, fcandu-l s-i abandoneze. Prini intre bulgari i pecenegi, care le devasteaz slaele din Atelkuz, ungurii condui de Arpad se deplaseaz ctre Pannonia. Principalul drum urmat pare s fi fost prin trectorile Carpailor nordici. Distrugerea avarilor de ctre franci le oferea in Pannonia un cadru propice de manifestare. In rsrit, incep cucerirea Transilvaniei, care va fi ins desvarit de-abia in secolele urmtoare. Din Pannonia, interesul ungurilor este repede atras de Occidentul in care se desfurau numeroase conflicte. Chemai in ajutor de diferii factori de putere occidentali care doreau s-i foloseasc impotriva adversarilor lor, ungurii vor prelua curand iniiativa unor atacuri cu scop de jaf dar i de expansiune teritorial. Pe la 900 reueau deja cucerirea statului morav, mult uurat de tactica lor de a folosi o cavalerie uoar foarte mobil. Urmeaz campanii in Italia, Saxonia sau Bavaria, in 911 traversand chiar Rinul i prdand in Lotaringia, Elveia i Frana actuale. Intre 917-919 ajung aproape de Marea Nordului, iar in 924 asediaz Pavia i, ptrunzand apoi in Frana, ajung s prade pan la Pirinei. Ca i normanzii, cer i obin tribut pentru a inceta raidurile. Sfaritul invaziilor maghiare este legat de intrirea Germaniei in vremea dinastiei saxone. In 933 Henric Psrarul trecea la ofensiv i anuna prin victoriile obinute inceputul declinului invaziilor. Pierderea tributului pltit pan atunci de germani ii oblig pe unguri s caute alte surse de venituri, indreptandu-i atenia spre sud-est i Bizan. Supunerea Bavariei de ctre Otto I le inchide calea spre Germania, dei in 942 mai reueau s avanseze spre vest, trecand chiar Pirineii in Califatul de Cordoba, unde sunt ins capturai de arabi. Stpanirea lui Otto (din 951) asupra Italiei le inchide i aceast cale de acces spre Occident. Doar in urma unor probleme interne germane reuesc ungurii, chemai de unii rzvrtii, s ptrund din nou in Germania. La Lechfeld, in 955, Otto I obinea impotriva lor o rsuntoare victorie, care punea definitiv capt expediiilor lor de jaf impotriva Occidentului. Dup aceast dat ei se vedeau obligai s treac in intregime la sedentarism i s-i schimbe modul de via, ceea ce le permitea, spre sfaritul secolului al X-lea, s se integreze in societatea occidental prin cretinare i adoptarea relaiilor feudo-vasalice. Urmrile celui de-al doilea val al invaziilor Invaziile arabilor, ungurilor, normanzilor au in primul rand caracterul conferit de distrugerile de bunuri i de pierderea de viei omeneti. Toi invadatorii, dar mai ales arabii, iau in robie un numr foarte mare de oameni din zonele atacate. Mnstirile i oraele, inte predilecte ale invadatorilor, sunt atacate si jefuite sistematic, ceea ce conduce la dezorganizarea activitii economice i culturale desfurat in acestea. Monahismul irlandez, foarte activ pan atunci, este lovit puternic de cuceririle vikinge, i nu-i mai recatig niciodat rolul pe care il avuse in promovarea cretinismului i a culturii. Imposibilitatea puterii centrale de a organiza aprarea impotriva invadatorilor contribuie la preluarea iniiativei pe plan local. In secolele IX-X Occidentul cunoate fenomenul ridicrii de castele, care iniial sunt justificate de necesitile aprrii impotriva atacurilor externe, dar care ulterior vor deveni centre de putere ale autoritilor locale. Framiarea autoritii, fr a avea drept cauz exclusiv atacurile din exterior, este in mare msur facilitat de acestea. Exist ins i consecine mai puin negative. Dac intr-o prim instan vikingii foloseau tezaurele jefuite doar ca instrumente de prestigiu, tezaurizand la randul lor metalele preioase, ulterior aceste bogii au fost transformate in moned, regsindu-i rolul economic. Varegii au contribuit la desfurarea unor schimburi economice mai susinute intre Orient i Ocident. Pe plan politic, normanzii contribuie la evoluia unor state precum Anglia, Irlanda (unde creeaz primele orae in adevratul sens al cuvantului), Frana. In zona oriental, aportul suedez pare s fi fost decisiv in intemeierea statului rus de Kiev, a crei prim dinastie, a lui Rurik, este de origine vareg. Contactul 29

cu civilizaia occidental a avut o considerabil influen asupra societilor invadatoare, mai puin cea islamic, ireductibil din punct de vedere religios i superioar cultural. Treptat-treptat, atat normanzii cat i ungurii se cretineaz i adopt modul de via i de organizare specific occidental. I.2.4. Lumea scandinav in evul mediu Epoca viking adusese pentru popoarele nordice un aflux de bogii care au modificat structurile economice i sociale ale regiunii. Adoptarea modelului occidental i a cretinismului a condus i aceste regiuni spre o dezvoltare de tip feudal, chiar dac diferit i cu decalaje fa de cea din Anglia sau Frana. Caracteristic pentru spaiul scandinav este meninerea unei rnimi libere (bondi, pl. bondr) mult mai putenic i mai stabil decat cea din Occident, ceea ce a imprimat un alt tip de dezvoltare a agriculturii, cu un rol mai puin important al marelui domeniu. Structura societii scandinave nu este atat tripartit, ca in Occident, cat bipartit, deosebirea esenial fiind cea intre omul liber i sclav. De altfel, sclavia domestic, cu o existen veche in spaiul scandinav, a fost revigorat in urma raidurilor vikinge, intrand in declin i disprand de-abia prin secolele XIII-XIV. Agricultura, creterea animalelor, pescuitul i comerul sunt principalele surse de venituri ale lumii scandinave, situat la un nivel destul de sczut al dezvoltrii economice pe toat intinderea perioadei medievale, intre altele i datorit condiiilor de clim i de relief destul de vitrege. Din punct de vedere politic, lipsa unor frontiere naturale ferme a constituit adesea o tentaie pentru incercri de a realiza unitatea spaiului scandinav. De altfel, pan in secolul X, in Peninsula scandinav se pare c se vorbea inc o limb unitar, care de-abia un veac mai tarziu incepe s dea natere dialectelor, norvegiana i islandeza evoLuand diferit de suedez i danez. Statul apare in peninsul in perioada viking, fiind probabil in acelai timp i cauz i efect al marilor expediii de peste mri. In Norvegia, intemeietorul statului este considerat Harald Harfagr (Pr Frumos), care, la 872, intr-o btlie impotriva vikingilor punea bazele unitii teritoriale norvegiene. Dup o perioad de disoluie, in 995, un strnepot de-al su, Olav Tryggvason, reuete reunificarea teritoriilor dispersate. In Danemarca, primul rege cunoscut este Godfred, mort pe la 810, adversar al lui Carol cel Mare. Cel ce a intemeiat ins regalitatea danez pare s fie Harald Blatonu (Dinte Albastru), care a domnit intre 940-986 i este i autorul convertirii la cretinism a poporului su. Suedia se definete ca o individualitate in secolul al IX-lea, cu dinastia Ynglingar, din care face parte Olaf Skottkonung (Cel care pune impozite), artizanul cretinrii i al organizrii administrative in spirit occidental. Islanda, descoperit i colonizat intre 874-930 de norvegieni amestecai i cu danezi, suedezi, flamanzi i anglo-saxoni are o evoluie de un tip special. In aceast insul nu exist regalitate, autoritatea suprem fiind adunarea oamenilor liberi, Althing, cu rol judiciar i de arbitraj in problemele interne, din care unii istorici au dorit s fac primul parlament din istorie. Fr conducere centralizat i fr o for militar proprie, Islanda ii pstreaz totui independena pan in secolul al XIII-lea, cand este cucerit de Norvegia, iar din 1389 este integrat impreun cu aceasta Danemarcei (in componena creia rmane pan in 1944). Cretinarea lumii nordice a fost un moment decisiv in integrarea acesteia modelului occidental. Cazuri individuale de convertire a unor vikingi au existat inc din secolul al IX-lea, dar de multe ori era vorba de decizii conjuncturale, luate pentru a obine eliberarea din captivitate sau semnarea unui tratat avantajos cu un monarh cretin. Adeseori, cel astfel convertit revenea apoi la vechea sa religie, demonstrand c trecerea la cretinism nu este, aa cum credeau misionarii, doritul remediu pentru problema viking. Primele misiuni pe teritoriul viking aparin lui Willibrord, apostolul Friziei i lui Ansgar, clugr saxon, care intemeiaz in 830, la Birka, in Danemarca, prima Biseric din spaiul scandinav. Harald Dinte Albastru se convertete in 966 i impune i supuilor si botezul, astfel c pe la 986 cretinismul prea stabilit in Danemarca. La mijlocul secolului al IX-lea existau deja comuniti cretine i in Suedia, iar la sfaritul secolului al X-lea, Olaf Tryggvason instaleaz in Norvegia un episcop adus din Northumbria. Adevratul evenghelizator al Norvegiei este ins Olaf Haraldson, intrat in istorie ca Sfantul Olaf (mort in 1030). Varegii suedezi, datorit contactelor cu Rusia, sunt la inceputul secolului al XI-lea supui unei influene bizantine. Cretinarea oficial a Suediei este ins opera regelui Olaf Skottkonung, botezat in 1008 impreun cu curtea sa. In Islanda, decizia Althingului din 999 fcea din cretinism singura religie acceptat in insul. In concluzie, in secolele X-XI 30

cretinismul de expresie latin se instala in spaiul scandinav, creand condiiile pentru aderarea la sistemul economico-social i politic i la valorile specifice Occidentului catolic. Evoluia politic a spaiului scandinav cunoate un prim moment de unificare la inceputul secolului al XI-lea, in timpul lui Knut cel Mare (1014-1035). Tatl su, danezul Sven Tveskaeg (Barb Infurcat) cucerise Anglia, iar Knut continu seria cuceririlor, aducand sub stpanirea sa Danemarca (1018), Suedia (1026) i Norvegia (1027). Imperiul nordic al lui Knut nu-i supravieuiete ins, din anii '40 ai secolului al XI-lea prile componente recptandu-i independena. Secolele XII-XIV sunt marcate de tulburri interne in intreaga lume scandinav, rivalitile intre pretendeni, decderea puterii regale in raport cu cea a aristocraiei i a Bisericii determinand frecvente schimbri de dinastii. O soluie la aceast situaie a prut s fie realizarea unei uniuni scandinave, a crei prim etap a avut loc in 1319. Norvegia cunoscuse o anumit intrire a puterii regale in a doua jumtate a secolului al XIII-lea, astfel c in 1319, Magnus Erikson, un copil de trei ani, motenea fr probleme tronul. Prin mam, acesta avea i drepturi la coroana Suediei i, in condiiile anarhiei interne ce a condus la lichidarea dinastiei, era recunoscut ca rege i in aceast ar, sub regena mamei sale Ingeborg. Vzut iniial ca o stare tranzitorie, uniunea suedo-norvegian se consolideaz, iar in 1389 ii aduga i Danemarca. Dup o perioad de slbire continu a puterii regale, Danemarca ajunsese sub controlul reginei Margareta, care asigura regena i in Norvegia. Astfel, in 1389 se ajungea la Uniunea de la Kalmar, care avea s menin cele trei regate scandinave i domeniul lor insular sub acelai sceptru pan in primele decenii ale secolului al XVI-lea. I.2.5. Frimiarea feudal De la mijlocul secolului al IX-lea, autoritatea carolingian incepea s decad, in condiiile luptelor pentru tron, ale inceputului noilor invazii i ale conturrii unor factori de putere la nivel local. Funciile de comite, duce sau marchiz fuseser gandite de Carol cel Mare ca avand un caracter public, menit s asigure exercitarea autoritii centrale in teritoriu. Din funcii cu caracter public i revocabil, ele s-au transformat in timpul urmailor si in patrimoniu de familie transmis ereditar. Capitularul de la Quierzy (877) indic lupta dus de imprai pentru a menine dreptul lor de a numi in funcii, in condiiile in care acestea erau in mod tot mai frecvent motenite din tat in fiu. In toate teritoriile care au fcut parte din fostul Imperiu Carolingian, in secolul al X-lea puterea real nu mai aparine monarhului, care, sub titlul de imprat sau de rege, nu mai reprezint decat un simbol al unitii de altdat, ci unor principi teritoriali. Acetia au motenit prerogativele fotilor funcionari carolingieni i de asemenea, in anumite zone, s-au afirmat pe baza unor solidariti etnice care supravieuise in timpul Imperiului. Aceast situaie este foarte evident in Germania, unde se creaz aa numitele ducate naionale (Suabia, Bavaria, Saxonia, Franconia, Lorena) pe teritoriile unor foste uniuni de triburi preexistente cuceririi carolingiene. In spaiul italian, un bun exemplu poate fi reprezentat de ducatele longobarde de Spoleto i Benevent, sau de romanii, precum cea din zona veneian. Chiar i in Frana, la baza unor mari principate teritoriale precum Acvitania, Burgundia, Bretania sau Normandia au stat unele particularisme etnice, manifestate din perioada merovingian sau aprute in urma migraiilor. Generalizarea raporturilor feudo-vasalice a contribuit la randul ei la schimbarea raportului de fore intre regalitate i reprezentanii marii aristocraii din teritoriu. Dei toi deintorii de funcii (honores) erau in mod formal vasalii monarhului, cruia ii jurau credin, in momentul in care ii creeaz proprii vasali i propria for armat, ei nu se mai simt constrani de o putere central care uneori le este inferioar din punctul de vedere al bogiei i al capacitii de lupt. O alt posibil cauz a fragmentrii politice a Occidentului poate fi i dificultatea controlului unui teritoriu prea vast in condiiile precaritii reelei de drumuri i a greutilor de comunicare rapid pe distane mari. Principatele teritoriale sunt alctuiri mai restrinse, care pot fi mai uor controlate in condiiile epocii decat regatele. Principatele acestea sunt conduse de comii, duci sau marchizi care exercit pe intinsul lor atributele puterii suverane: asigur aprarea, mai ales in contextul invaziilor normande sau maghiare, crora monarhii n-au reuit s li se opun in mod eficient, impart dreptatea, pretind taxele care altdat aparineau regalitii, protejeaz Biserica, bat moned. La conducerea unor principate teritoriale pot ajunge uneori i reprezentani ai Bisericii, episcopi sau arhiepiscopi, crora regii carolingieni le-au incredinat funcii de comite i care au constituit la randul lor adevrate dinastii. In Frana, principatele ecleziastice sunt mai fragile i nu se 31

menin mult vreme, fiind in general fracionate i imprite intre laici. In Germania ins, in condiiile colaborrii dintre Ottonieni i episcopat, se constituie Biserica imperial, in care episcopi i arhiepiscopi dein autoritatea la nivelul unor intinse formaiuni teritoriale. Procesul de fragmentare a autoritii i de delegare a acesteia la nivel local nu se incheie cu conturarea in secolul al X-lea a principatelor teritoriale. Mai ales in contextul ultimelor invazii, dar i al unui climat de violen datorat luptelor dintre reprezentanii aristocraiei, in Occident incep s se rspandeasc punctele fortificate de tipul turnurilor sau castelelor. Istoricii italieni au folosit termenul de incastellamento pentru a desemna fenomenul de ridicare a unor fortificaii care in caz de nevoie pot adposti populaia din zona rural inconjurtoare i care in vreme de pace reprezint un mijloc de dominaie a aceleiai populaii de ctre cei ce au in grij sau in proprietate castelul. Ridicate uneori din grija monarhilor i incredinate spre aprare unor castelani, alteori rezultate din iniative locale, aceste fortree devin la sfaritul secolului al X-lea i in cel de-al XI-lea centre de putere pe plan local, care scap adesea autoritii principilor teritoriali. Exercitarea justiiei, preluarea taxelor i vmilor, tot ceea ce era considerat a face parte din drepturile regaliene sunt acum prerogativele acestor mici seniori locali care reprezint in zona lor singura autoritate cunoscut i respectat. Lipsa unei autoriti superioare capabil s impun ordinea permite desfurarea continu a unor rzboaie private intre diferiii seniori, ceea ce s-a numit anarhia feudal. Biserica i uneori principii teritoriali incearc s reacioneze, impunand prin intermediul unor adunri cu caracter ecleziastic (concilii locale) limitarea confruntrilor la anumite zile pe sptman (erau permise de luni pan miecuri) i protejarea unor categorii de persoane (clerici, rani, negustori, in general a necombatanilor). Pacea lui Dumnezeu sau armistiiul lui Dumnezeu, fr a elimina total violenele, demonstreaz existena in randul societii a unei nevoi profunde de reinstaurare a ordinii. Instituia monarhic profit de aceast nevoie i trece la micarea invers, de concentrare a autoritii i de extindere a prerogativelor regalitii pe intreg teritoriul regatului. Centralizarea politic, vzut ca opusul fenomenului de framiare, a reuit in Frana, Anglia, Spania, euand ins in zone precum Italia sau Germania. I.2.6. Imperiul ottonian Ducatele naionale In condiiile decderii autoritii dinastiei carolingiene, ale problemelor puse de noile invazii care necesit organizarea aprrii la nivel local, ale progresului feudalizrii i ale renaterii particularismelor locale, in Germania se constituie principate teritoriale care au la baz mai vechi uniuni de triburi. Ducatele naionale germane - Saxonia, Bavaria, Franconia, Suabia - la care se adaug Lorena, parte a vechii Lotaringii reunit cu Germania la inceputul secolului al X-lea, continu s fac parte in mod formal din regat, dar in realitate se manifest ca fore independente. Ducii ignor autoritatea regelui i pretind s controleze Biserica, ajuns o mare putere datorit privilegiilor acordate de Carolingieni. Regalitatea Dup destrmarea definitiv a unitii carolingiene prin depunerea in 887 i moartea in 888 a lui Carol cel Gros, ultimul suveran care a controlat teritoriile fostului imperiu al lui Carol cel Mare, rege al Germaniei devine Arnulf de Carintia (887-899). Acesta preia titlul imperial (896) dar eueaz in impunerea autoritii sale in teritoriu. In 911, la moartea succesorului su Ludovic al III-lea, dinastia carolingian, lipsit de for real, se stingea in Germania. Tronul regal este preluat de ducele Franconiei, Conrad (911-918), inrudit, dup mam, cu Carolingienii. El incearc s restaureze autoritatea regal in faa ducilor, apeland pentru aceasta i la sprijinul Bisericii. In 916, Conciliul reunit la Hohenaltenheim ii amenina cu anatema pe cei ce conspirau impotriva regelui. Nu era ins de ajuns pentru a sigura succesul regelui confruntat cu opoziia intern. La eecul tentativei lui Conrad I contribuie i insuccesele din politica sa extern, cum ar fi pierderea Lorenei (raliat Franei) sau incapacitatea de a opri incursiunile ungurilor. Totui, inainte de a muri, reuete s-i desemneze succesorul, in persoana celui mai puternic dintre duci, Henric de Saxonia (919-936). Ales de o adunare a notabililor germani, Henric I, supranumit Psrarul, reuete s restabileasc pacea intern i s-i atrag pe duci in opera de guvernare, transformandu-i in reprezentani ai autoritii regale in teritoriu. Prestigiul su crete i prin reuita unor aciuni de limitare a pericolului extern, reprezentat de unguri, 32

slavi, danezi. La moartea sa, mai marii regatului consimeau s-l aleag rege pe fiul acestuia, Otto I (936-973). Otto I reuete s continue opera de limitare a independenei ducatelor, in a cror alctuire teritorial i intervine, trecand la amputri i comasri, care conduc treptat la pierderea caracterului lor etnic. In condiiile in care funcia ducal redevine revocabil i nu se pot constitui dinastii (cu excepia Saxei, rmas centrul puterii Ottonienilor), ducatele evolueaz spre simple structuri teritoriale. Otto I prefer s se alieze cu episcopii, crora le deleg puteri in teritoriu, deoarece acetia nu puteau constitui dinastii care s concureze regalitatea i pentru c aveau un prestigiu spiritual care putea fi pus in serviciul autoritii centrale. In schimbul donaiilor i privilegiilor, episcopii presteaz omagiu regelui, care le acord investitura pentru funcia lor ecleziastic. Biserica german devenea una regal, i apoi, dup 962, imperial, cheie de bolt a statului ottonian. Imperiul In afara succeselor pe plan intern, Otto are i remarcabile realizri externe. La Lechfeld, in 955, regele german obine o victorie impotriva ungurilor care marcheaz sfaritul incursiunilor acestora impotriva Europei occidentale. De asemenea, Otto ii impune voina in Italia, prin dou incursiuni victorioase. In 951, chemat in ajutor de partidul care susinea pe Adelaida, vduva ultimului rege al Italiei impotriva lui Berengar al II-lea, Otto se incoroneaz la Pavia rege al longobarzilor, ca altdat Carol cel Mare. Cstoria cu Adelaida ii intrea legitimitatea, dar papa Agapet refuz s-l primeasc in Roma i s-l incoroneze imprat. Otto revine in Germania i dup zece ani organizeaz o alt expediie, de data aceasta la chemarea papei Ioan al XII-lea. La 2 februarie 962 Otto era incoronat imprat. Ca i in vremea lui Carol, restaurarea imperial se baza pe expansiunea teritorial i pe consolidarea puterii in interiorul unui stat germanic. Spre deosebire de predecesorii si italieni care purtaser in ultimii ani titlul de imprat, Otto adaug ideii imperiale conservate la Roma dimensiunea universal, coninut in misunea de aprtor al Bisericii. Tradiia de la care se revendic este clar carolingian, cci titlul pe care il poart este imperator augustus, iar imperiul su se dorete o renovatio regni Francorum. Aceast precauie in asumarea titlului de imprat roman contribuie la meninerea unor relaii relativ bune cu Bizanul, consfinite de cstoria fiului su, viitorul Otto al IIlea, cu prinesa Theophano. In Italia, Otto I respect instituiile locale, fr s incerce o uniformizare intre teritoriile de aici i cele germane, ceea ce asigur stabilitatea stpanirii sale in zon, in absena unor revolte. Colaborarea strans intre Otto i Biseric se manifest cu i mai mult putere dup asumarea titlului imperial, cand continu opera de extindere a cretinismului in teritoriile slave, ungureti sau daneze. La moartea sa, Imperiul redevenise prima putere a lumii occidentale. Otto al II-lea (973-996) continu politica tatlui su, dar trebuie s fac fa unor probleme aprute in spaiul slav. Domnia sa este marcat de preocuparea pentru problemele interne ale Germaniei, ceea ce las in umbr misiunea imperial. Aceasta a fost reluat de fiul i succesorul su, Otto al III-lea (996-1002). Fiul unei principese bizantine, profund influenat de aceasta i de anturajul ei, Otto incearc s concretizeze o idee imperial marcat de componenta romano-bizantin. Este singurul din dinastia sa care ii are reedina chiar la Roma, pe Aventin, unde ii organizeaz o curte cu demnitari ce poart titluri asemntoare celor antice sau bizantine. De altfel programul domniei sale poate fi rezumat in formula renovatio imperii Romanorum. O alt component a ideii imperiale in timpul su este cea carolingian, intrucat Otto ii consider imperiul tot ca pe o super-regalitate in lumea occidental, bazat pe stpanirea sau manifestarea influenei sale in diferite regate. Tanrul imprat revendic in mod deschis motenirea marelui su predecesor, al crui portret il pune pe bulele sigilare i al crui mormant il deschide pentru a-i prelua insemnele imperiale. A treia component a ideii imperiale a lui Otto al III-lea este cea cretin, pe care el o afirm in diferite moduri. In primul rand, prin titlurile de rob al lui Christos sau rob al apostolilor, care pot fi legate i de influena bizantin. Apoi, prin stransa colaborare cu scaunul pontifical, pe care in 999 il atribuie vechiului su profesor i prieten, Gerbert. Acesta ii ia numele de Silvestru, dup papa contemporan cu Constantin cel Mare, ilustrand astfel intenia perfectei colaborri intre Imperiu i Biseric, in mod tradiional atribuit primului imprat cretin. Otto al III-lea incearc s realizeze un imperiu cretin in care Biserica s fie subordonat puterii impratului. Papa 33

este privit ca un auxiliar in aciunea de reformare a Imperiului, i atribuirea unor donaii funciare se face din devotamentul cretin al impratului, i nu din respectarea Donaiei constantiniene, a crei autenticitate e respins de Otto. Dimensiunea cretin a imperiului lui Otto al III-lea este demonstrat i de continuarea aciunii de evanghelizare a pganilor (pruii sau ungurii) ca i prin crearea de noi episcopate. Universalismul imperiului este dovedit de implicarea in consacrarea unor regate subordonate, precum cel polonez, sau chiar crearea unora noi, precum cel maghiar. Principele ungur Vayk, prin cretinare primete numele de tefan i impratul ii trimite o coroan, ceea ce semnifica transformarea stpanirii sale intr-un regat de tip occidental. In interiorul Imperiului intervin ins probleme, i in 1001 Otto al III-lea este obligat s plece din Roma. Moare in ianuarie 1002, cand se pregtea s-o recucereasc. Dispariia prematur a lui Otto al III-lea a pus capt aspiraiilor universale ale Imperiului. Urmaii si se preocup de problemele interne, iar Imperiul ii intrete din ce in ce mai mult caracterul german. Titlul pe care acesta il poart de acum inainte, Sfantul Imperiu Roman de Naiune German, ilustreaz meninerea unei ideologii universale grefat ins pe resurse i pe interese germane. I.2.7. Lumea Bizanului pan in secolul al XI-lea Inceputurile Bizanului In cadrul istoriei medievale, istoria Imperiului Bizantin reprezint din multe puncte de vedere un caz cu totul deosebit. Bizanul s-a nscut ca motenitor, deci continuator al lumii romane. A fost destul vreme un stat care s-a intins pe trei continente, in Europa, Asia i Africa. i-a incetat existena la mijlocul veacului al XV-lea, fiind inlocuit din punct de vedere politic cu Imperiul otoman Inceputurile Bizanului ca realitate istoric sunt controversate. La 11 mai 330 impratul Constantin cel Mare, sanctificat ulterior de Biserica cretin, inaugura o nou capital pe malurile Bosforului, un ora ce avea s-i poarte numele, Constantinopol, care se afla pe locul unde mai inainte fusese colonia greceasc Byzantion. Dup muli istorici, aceasta ar fi data de natere a noului stat, care, in prima sa faz de existen nu ar fi altceva decat Imperiul roman cretin. La mai multe decenii dup Constantin cel Mare, in anul 395, pe patul de moarte, impratul Teodosie cel Mare imprea din punct de vedere administrativ Imperiul su in dou uniti teritorial administrative pe care le incredina spre guvernare celor doi fii, Arcadiu i Honoriu. Se ntea astfel o realitate, iniial formal, apoi efectiv istoric, a Imperiului roman de Apus, respectiv a Imperiului de Rsrit, devenit mai tarziu Imperiul bizantin. Deci aceasta este o alt dat considerat de unii ca fiind cea a naterii Bizanului. Aa numitul Imperiu roman de Apus a incetat s existe in anul 476, cand generalul german Odoacru l-a depus pe Romulus Augustulus, un copil ce era considerat imprat, i a trimis insemnele imperiale la Constantinopol. Atunci a incetat efectiv a mai exista imperiul roman in prile apusene. Cateva decenii mai tarziu, impratul constantinopolitan Justinian a intreprins timp de mai multe decenii un rzboi avand drept scop reconstituirea Imperiului de odinioar, i, de aceea, in viziunea unora el a fost i este ultimul imprat al Romei antice, cu moartea cruia s-ar fi incheiat existena celei mai de seam creaii politice a antichitii. Oricare ar fi data sa de inceput, Bizanul s-a nscut la hotarul dintre antichitate i evul mediu i intr-un spaiu geografic tricontinental. Aceast realitate i-a dat i o alt dimensiune meninut statornic, indiferent de dimensiunile sale teritoriale mai mari sau mai mici. In cadrul Imperiului constantinopolitan, in mare msur spre deosebire de Imperiul roman, a existat o mare diversitate din punct de vedere etnic, respectiv populaii din cele mai diverse in Caucaz, Asia Mic, Peninsula Balcanic etc. Avand o singur limb oficial, latin i apoi greac, impunand o singur religie, cea cretin, ortodox, Imperiul ca atare s-a dovedit de o toleran extrem in raport cu popoarele extrem de diverse care alctuiau substana sa demografic i care i-au putut astfel pstra trsturile lor specifice de la etnogenez pan inspre vremurile moderne. Inceputurile Bizanului ca realitate istoric sunt controversate. La 11 mai 330 impratul Constantin cel Mare, sanctificat ulterior de Biserica cretin, inaugura o nou capital pe malurile Bosforului, un ora ce avea s-i poarte numele, Constantinopol, care se afla pe locul unde mai inainte fusese colonia greceasc Byzantion. Dup muli istorici, aceasta ar fi data de natere a noului stat, care, in prima sa faz de existen nu ar fi altceva decat Imperiul roman cretin. La mai multe decenii dup Constantin cel Mare, in anul 395, pe patul de moarte, impratul Teodosie cel Mare imprea din punct de vedere administrativ Imperiul su in dou 34

uniti teritorial administrative pe care le incredina spre guvernare celor doi fii, Arcadiu i Honoriu. Se ntea astfel o realitate, iniial formal, apoi efectiv istoric, a Imperiului roman de Apus, respectiv a Imperiului de Rsrit, devenit mai tarziu Imperiul bizantin. Deci aceasta este o alt dat considerat de unii ca fiind cea a naterii Bizanului. Aa numitul Imperiu roman de Apus a incetat s existe in anul 476, cand generalul german Odoacru l-a depus pe Romulus Augustulus, un copil ce era considerat imprat, i a trimis insemnele imperiale la Constantinopol. Atunci a incetat efectiv a mai exista imperiul roman in prile apusene. Cateva decenii mai tarziu, impratul constantinopolitan Justinian a intreprins timp de mai multe decenii un rzboi avand drept scop reconstituirea Imperiului de odinioar, i, de aceea, in viziunea unora el a fost i este ultimul imprat al Romei antice, cu moartea cruia s-ar fi incheiat existena celei mai de seam creaii politice a antichitii. Oricare ar fi data sa de inceput, Bizanul s-a nscut la hotarul dintre antichitate i evul mediu i intr-un spaiu geografic tricontinental. Aceast realitate i-a dat i o alt dimensiune meninut statornic, indiferent de dimensiunile sale teritoriale mai mari sau mai mici. In cadrul Imperiului constantinopolitan, in mare msur spre deosebire de Imperiul roman, a existat o mare diversitate din punct de vedere etnic, respectiv populaii din cele mai diverse in Caucaz, Asia Mic, Peninsula Balcanic etc. Avand o singur limb oficial, latin i apoi greac, impunand o singur religie, cea cretin, ortodox, Imperiul ca atare s-a dovedit de o toleran extrem in raport cu popoarele extrem de diverse care alctuiau substana sa demografic i care i-au putut astfel pstra trsturile lor specifice de la etnogenez pan inspre vremurile moderne. transmis-o mai departe avand un mare rol in geneza umanismului i Renaterii. Bizanul, ca realitate pregnant a vremurilor mai vechi, a generat o anumit imagine mai cu seam in lumea apusean dup cruciada a IV-a (1202-1204). Catolicii occidentali, cuceritori i devastatori ai Bizanului, au lansat o imagine negativ care s-a pstrat apoi veacuri la rand, cu reminiscene pan in zilele noastre. Incepand cu secolul al XVI-lea s-a constituit treptat, ca domeniu aparte de cercetare, interdisciplinar, bizantinistica, ce a parcurs mai multe faze de evoluie: umanist, iluminist, romantic, pozitivist, etc. In funcie de specificul respectivelor faze de evoluie a istoriografiei s-a modificat continuu, cantitativ i axiologic, viziunea asupra Bizanului. Criza secolului al V-lea i Bizanul Trecand peste perioada lui Constantin cel Mare i a urmailor si direci, e incontestabil c istoria propriu-zis a lumii bizantine de inceput aparine veacului al V-lea. Atunci, Imperiul Roman de Rsrit ce devenea bizantin a fost confruntat cu variate probleme interne i externe. In interiorul granielor se manifestau i se combinau realiti din cele mai diverse. Se manifesta in diverse forme criza structurilor sociale i economice, caracteristic dispariiei sclavagismului de tip roman i genezei realitilor feudale de mai tarziu. Se manifestau in diverse forme efectele reformelor lui Diocleian i Constantin cel Mare ce-i propuseser s franeze declinul lumii antice. E incontestabil c, in plan intern, o realitate major a secolului al V-lea o constituia problema religioas. Dac in secolul anterior avusese loc infruntarea dintre pganism i cretinism, incheiat cu victoria oficializat a invturii lui Christos, in secolul V a avut loc infruntarea dintre adepii dreptei credine (ortodoxie) i cei care intr-un fel sau altfel imbriaser ereziile, interpretri diferite ale cretinismului. Atunci au aprut nestorianismul i monofizismul crora le-au fost consacrate dou concilii ecumenice i care au dat natere unor Biserici meninute mai apoi in afara autoritii patriarhiei constantinopolitane. Ereziile cristologice ale veacului V au reprezentat i o form de opoziie a populaiilor din inuturile orientale in raport cu guvernarea central, ceea ce a uurat mai tarziu arabizarea i islamizarea multora de acolo. O problem insemnat a veacului V in istoria Bizanului a constituit-o aprarea frontierelor. In rsrit a continuat rivalitatea cu persanii, pstrandu-se in general un statu quo care a durat pan la cucerirea arab. La fel ca i prile apusene ale Imperiului, graniele europene ale Bizanului au fost nevoite si suporte presiunea crescand a migratorilor. Deja in 376 impratul Valens acceptase stabilirea in Imperiu a unui important contingent de vizigoi. Acetia au dominat practic peste dou decenii viaa intern a Bizanului dup victoria lor de la Adrianopole, din anul 378. Dup 402, vizigoii sub conducerea lui Alaric s-au indreptat spre Apus, ceea ce a creat vremelnic o relativ linite pentru bizantini. Incepand din anul 424 Bizanul a pltit tribut hunilor cu centrul de putere in Pannonia. In anii urmtori, hunii au combinat stoarcerea unor sume tot mai exorbitante cu atacuri devastatoare in spaiul balcanic, iar incercrile bizantine de rezolvare pe cale diplomatic a problemelor au fost sortite practic eecului (cum se poate vedea i din relatrile lui Priscos, diplomat bizantin). Infrangerea 35

hunilor in Occident in anul 451 a adus iari o relativ linite. O vreme au fost acceptai ostrogoii, in prile nord-vestice, ca federai. In anul 488 impratul Zenon l-a expediat spre Apus pe Teodoric impreun cu ostrogoii si, cedandu-i acestuia Italia, teritoriu asupra cruia impraii de la Constantinopol ridicau pretenii fr a mai avea vreo autoritate. Acolo Teodoric a devenit practic independent i stpan absolut. O dat cu impratul Anastasius (491-518), intre diferiii migratori, precum neamuri turanice, germanice ce asaltau grania de nord a Imperiului, au aprut i primele detaamente mai consistente ale slavilor. Bucurandu-se de avantajele unei fore militare mai puternice, ale unei stri materiale mai bune, ale unei guvernri mai eficiente, Bizanul a reuit in veacul al V-lea s evite stabilirea masiv a barbarilor in interiorul frontierelor sale, respectiv s supravieuiasc, ceea ce nu s-a intamplat cu Imperiul roman de Apus. Epoca lui Iustinian Veacul al VI-lea a fost dominat de activitatea impratului Iustinian (527565), una dintre cele mai remarcabile figuri ale primelor secole ale Evului Mediu. In plan intern, impratul Iustinian i-a legat numele de opera sa legislativ. Sub directa sa supraveghere s-a fcut o sistematizare a creaiei juridice a romanilor, alctuindu-se Corpus juris civilis cu patru pri componente: codul (codex), digestele sau pandectele, institutele i novellele. Aceast sistematizare a dreptului roman, folosit apoi in intreaga istorie medieval a Bizanului i a Europei rsritene, preluat de Napoleon, se afl la baza sistemului juridic al tuturor statelor moderne. Justinian s-a preocupat i de alte probleme ale situaiei interne. In vremea sa au fost ridicate numeroase construcii intre care i catedrala Sfanta Sofia, devenit simbol al artei bizantine. N-au lipsit in interior nici frmantrile interne, nu o dat in form violent precum celebra rscoal Nika din anul 532. Autoritile centrale subordonate impratului au promovat atunci o politic fiscal opresiv, o intoleran religioas, un sistem bazat pe birocraie i corupie ce au generat profunde nemulumiri, consecine grave pentru autoritatea Constantinopolului in deceniile urmtoare. Impratul Justinian a rmas in istorie prin aa numita reconquista bizantin, tentativ de refacere a Imperiului Roman in fostele sale granie. Timp de aproximativ de dou decenii, incepand din anul 533, sub conducerea generalilor Belizarie i Narses, armatele bizantine au desfurat ofensive in Apus. Au fost recucerite, cu eforturi mari i insemnate pierderi, partea apusean a Africii de Nord, Italia i o mic parte a Peninsulei Iberice. Cuceririle au fost infptuite in numele unui program social politic curpins in esen in Pragmatica sanciune din anul 554, act legislativ care propunea o restaurare integral a realitilor sclavagiste ale defunctului Imperiu Roman. Pe rand, toate cuceririle sale au fosat pierdute. De altfel, ele fuseser scump pltite. Pentru restaurarea vremelnic i parial a imperiului universal in viziune roman, impratul Justinian sacrificase interese vitale. Astfel, in rsrit a fost nevoit s achite Imperiului Persan importante sume de bani, aducand Bizanul practic intr-o stare de vasalitate in raport cu vecinul su constantinopolitan. La grania dunrean, a ridicat iniial o serie de fortificaii i a sprijinit aciunile unor generali capabili precum Chilbudios. Atunci au fost create unele capete de pod in stanga Dunrii la Constantiniana Daphne, Lederata, Sucidava. Abandonarea fortificaiilor, lipsa de militari, etc., au fcut ca grania nordic s fie trecut tot mai des de migratori, mai cu seam avari i slavi. Acetia au ptruns, jefuind i distrugand tot mai profund pan in Peloponez i sub zidurile Constantinopolului. Timp de mai multe decenii, in timpul lui Justinian i sub urmaii si, pan in vremea impratului Mauriciu (582-602), invadatorii slavi. avari, protobulgari etc., ptrundeau de regul in Imperiu atacand orae i sate i incrcai de prad in bunuri i oameni se reintorceau la bazele lor de plecare dincolo de frontierele Imperiului. Criza secolului al VII-leaSituaia aprrii imperiului s-a modificat fundamental in anul 602, o dat cu rscoala armatei bizantine condus de centurionul Focas, care a abandonat frontiera indreptandu-se spre Constantinopol, unde a i devenit imprat intre anii 602-610. Atunci s-a petrecut revrsarea masiv a migratorilor, in primul rand a slavilor in intregul spaiu balcanic, fenomen istoric asemntor cu cel al invaziei i stabilirii neamurilor germanice in Europa occiedental. In acelai veac, cateva decenii mai tarziu, in provinciile africane i in cele asiatice, au avut loc masivele atacuri ale arabilor soldate cu incorporarea unora dintre teritoriile foste bizantine intre graniele Califatului arab. In acest fel, acel secol s-a constituit in epoc de criz i de cotitur. O dat cu aezarea slavilor, in Peninsula Balcanic s-au produs schimbri demografice eseniale. Rmanand in noua lor patrie, printr-o evoluie fireasc, slavii au dat natere printr-o sintez cu o parte a romanitii orientale i chiar a grecitii, la noi popoare. S-a creat astfel o mai mare 36

diversitate etnic in spaiul balcanic. Aportul uman al slavilor a dus la repopularea unor zone mai ales in locurile favorabile agriculturii, ele fiind redate din nou circuitului agricol. In spaiul bizantin s-a accentuat procesul de ruralizare, fr a disprea intru totul economia artizanal i schimburile comerciale de tot felul. Din punct de vedere politic, pe durate de timp mai lungi sau mai scurte, administraia bizantin in special, diversele instituii bizantine in general au fost inlturate, disprand vremelnic viaa statal ca atare. Doar puine spaii sud-est europene i asiatice se mai aflau sub stpanirea imprailor din dinastia heraclizilor (610-717). Acetia au inceput promovarea unor reforme politice, continuate mai apoi i de dinastia urmtoare a isaurienilor (717-802). Astfel a inceput edificarea unui nou sistem teritorial administrativ, cel al themelor. Au aprut primele elemente ale stratioiei, instituie militar dar i social specific bizanului de mijloc, care i-a asigurat mult vreme securitate i putere. Tot din punct de vedere politic ar fi de semnalat apariia unor forme incipiente de organizare statal la noii venii, aa numitele sclavinii i mai cu seam creearea spre sfaritul veacului a unei noi realiti politice in zona munilor Balcani. In fruntea unor protobulgari nu prea numeroi, Asparuh a ptruns in anul 680 la sud de Dunre unde a ajuns la un acord cu uniunea celor apte triburi slave existente acolo. Astfel, in anul 681, ii incepea existena statul bulgar care mai mult de trei veacuri a fost un rival, o permanent problem pentru succesivele guvernri bizantine. Tot in veacul al VII-lea o serie de factori interni, precum i aezarea slavilor au dus la prbuirea deplin a randuielilor sclavagiste motenite din perioada clasic a Romei. De-a lungul Imperiului, in mediul rural s-a generalizat sistemul obtilor, al comunitilor rurale libere care s-au constituit pentru mai multe veacuri in forma fundamental de organizare a societii (asemntoare parial cu comunitile germanice, mrcile din Occident). Epoca isaurian Sistemul obtilor steti a asigurat Bizanului mijloace financiare, economice, militare, pentru ca o dat cu veacul al VIII-lea s fie stopat complet erodarea teritorial a statului i s inceap contraofensiva victorioas atat spre Orient, cat i spre Nord, in Balcani. Aceasta a debutat o dat cu Leon al III-lea (717-741), cu care se inaugura i epoca clasic din evoluia Bizanului, cea a imperiului grec medieval care a durat pan la urcarea pe tron a dinastiei Comnenilor in anul 1081. Principala problem intern cu care s-a confruntat Bizanul peste un secol a fost aceea a iconoclasmului. Inspirandu-se i din situaia existent in apropiere, in cazul religiilor mahomedan sau mozaic, o serie de imprai au considerat c tot mai rspanditul cult al icoanelor din lumea bizantin era idolatrie i se indeprta de ceea ce considerau a fi adevrata tradiie cretin. Aciunea lor nu s-a limitat ins la indeprtarea i/sau distrugerea icoanelor ca atare ci a avut ca obiectiv instituia Bisericii dar i alte domenii ale societii. In acele vremuri, un numr tot mai insemnat de oameni, brbai i femei, au ales viaa monahal, crescand sensibil numrul de clugri i clugrie cu consecine negative pentru stat din diverse puncte de vedere: demografic, economic, militar, etc. Pe de alt parte, in posesiunea aezmintelor bisericeti au ajuns, transmiandu-se de la o generaie la alta, importante bunuri materiale, mobile i imobile, o parte insemnat a avuiei statului, de care autoritile sau societatea laic nu puteau dispune. Astfel, in fapt, aciunea imprailor iconoclati s-a constituit intr-o secularizare i laicizare. Practic comunitile monahale au fost desfiinate, componenii lor fiind silii s aleag intre o via activ sau pedepse consistente, inclusiv moartea. Bunurile imobile, precum: cldiri de tot felul, au devenit aezminte publice: cazrmi, orfelinate, cmine de btrani etc. Suprafeele agricole confiscate de la Biseric au fost parcelate i au devenit in cea mai mare parte loturi stratiotice. Dup victoria cretinismului, in Bizan instituia Bisericii a tins tot mai mult s ias de sub autoritatea statal i s devin independent chiar primordial in stat. Aciunea iconoclast s-a soldat cu deplina subordonare a Bisericii de ctre autoritatea imperial, situaie care s-a pstrat pan la sfritul Bizanului i a constituit una dintre specificitile acestuia. In funcie de confruntrile care au avut loc ca i de modalitile practice de realizare, se pot distinge mai multe etape distincte: Prima micare iconoclast (725-780) in perioada imprailor Leon III, Constantin V, i Leon IV cand in fapt a fosat realizat cea mai mare parte, esenial a programului imprailor reformatori; Prima reacie impotriva iconoclasmului (780-802) in vremea imprtesei Irina i a fiului ei Constantin al VI-lea, cand evenimentul cel mai important a fost al aptelea (i ultimul) conciliu ecumenic care a restabilit cultul icoanelor in form simpl, fr a modifica substanial alte realizri ale imprailor isaurieni in perioada urmtoare; A doua micare iconoclast, s-a desfurat in vremea imprailor Nicefor I i Leon al V-lea i de asemenea a primilor doi imprai, Mihail II i 37

Teofil din noua dinastie, amorian, ce a urcat pe tronul Bizanului; A doua reacie contra iconoclasmului (dup 842) in prima parte a domniei lui Mihai III, cand conducerea Imperiului s-a aflat efectiv in mainile Teodorei, in calitate de regent. Aceiai imprai iconoclati au luat o serie de msuri benefice in planul organizrii fiscale al legislaiei (au elaborat un nou cod de legi, ekloga, aflat in circulaie alturi de norme cutumiare privind regimul obtilor agricole, aa numita lege rural sau nomos georgikos). Soluionarea autoritar i eficient a problemelor interne de ctre impraii isaurieni a avut ca rezultat o intrire a statului, ceea ce a permis o activ politic extern caracterizat prin consolidarea defensiv a granielor imperiului i un inceput de expansiune, respectiv de recuperare a unora din teritoriile pierdute. La inceput dou probleme de politic extern au preocupat statul bizantin, respectiv raporturile cu califatul arab i haganatul bulgar. In anii 717-718, arabii asediaser Constantinopolul, iar bizantinii stopaser ptrunderea lor in Europa, impiedicand astfel o islamizare a acestei pri a continentului. A urmat apoi, pe mare i pe uscat, o contraofensiv care a atins Siria de Nord, Caucazul i nordul Mesopotamiei. In urma a nu mai puin de nou campanii victorioase, impratul Constantin al V-lea a reuit vremelnic s aduc statul pgan bulgaro-slav intr-o stare de semi-vasalitate. Spre sfaritul secolului VIII au fost restaurate autoritile bizantine in noi spaii balcanice, Imperiul inregistrand ins o serioas infrangere in raport cu cretintatea occidental. Conflictul latent, religios dar i politic, existent de mai mult vreme intre episcopul de Roma devenit pap i patriarhul ecumenic de Constantinopol, respectiv impratul bizantin, a cptat noi dimensiuni in contextul consolidrii statului franc al Carolingienilor. Acetia au creat statul papal, iar mai apoi la 25 decembrie 800, Carol cel Mare s-a proclamat la Roma imperator francorum ac romanorum, contestand universalitatea Imperiului cretin al Constantinopolului. A inceput atunci un capitol complex al raporturilor cu lumea occidental care treptat va duce la schisma Bisericii catolice de cea ortodox, consumat in anul 1054 (mai fusese o alta, lichidat, intre anii 867-869). S-a ajuns treptat, de asemenea, la o confruntare politic, precum i in plan militar pan la cruciade, respectiv la cucerirea Constantinopolului de ctre occidentali in anul 1204. Prima jumtate a secolului al IX-lea, aducea noi eecuri pentru suveranii constantinopolitani in spaiu balcanic. Pe rand, doi hagani bulgari, Krum (803-814) i Omurtag (814-831), au reuit, dup o serie de succese ale impratului Nikefor I, mort in lupt in una din trectorile Balcanilor, s ocupe o bun parte a spaiului balcanic desfurandu-se astfel o lupt pentru heghemonie in Peninsul, care a continuat apoi decenii in ir. A existat i o vremelnic contraofensiv arab, incununat de succes, infptuit de ctre califatul arab in vremea lui Harun-al-Raid i a urmaului su Al-Mamun, care a reuit s cucereasc, intre altele, posesiunile din sudul Italiei. Epoca macedonean In urma unei lovituri de stat, in anul 867 s-a instaurat pe tronul Bizanului o nou dinastie, a macedonenilor (867-1028). Atunci au domnit o serie de imprai importani, respectiv: Vasile I (867-886), Leon VI filosoful (886-912), ConstantinVII Porfirogenetul (912-959), in timpul cruia destinele Imperiului au fost conduse de Roman I Lekapenos intre anii 920944, Nikefor II Phokas (963-969) i Ioan Tzymiskes (969-976), ultimii doi domnind in perioada minoritii lui Vasile al II-lea, care a exercitat apoi intre anii 976-1025 o lung domnie personal. Pe linie masculin, dinastia macedonean s-a stins o dat cu scurta domnie a lui Constantin al VIII-lea (1025-1028), succedandu-se apoi la tron peste un sfert de veac succesivii soi ai fiicelor sale Zoe i Theodora. Teritorial, bilanul final al activitii dinastiei macedonene a fost extrem de pozitiv. S-a rezolvat astfel, in final, cu mari eforturi, complexul capitol al relaiilor cu statul bulgar. La jumtatea secolului al IX-lea, cu un rol deosebit al apostolilor slavi Constantin (Chiril) i Metodiu, populaia slavo-bulgar din Balcani a fost obligat de conductorii ei s imbrieze cretinismul, intrand astfel intru-totul in sfera de influen cultural-religioas a Constantinopolului, respectiv a ortodoxiei. La inceputul secolului al X-lea, noul conductor bulgar Simion (893-927), educat la Constantinopol, cunosctor al civilizaiei i doctrinei politice bizantine, i-a propus drept scop intemeierea unui nou imperiu al bulgarilor i romeilor (bizantinilor) i in acest scop a dezlnuit un lung rzboi impotriva Bizanului. El i-a insuit titlul imperial i a asediat fr succes Constantinopolul. Dup moartea sa, hegemonia statului bulgar in Balcani a intrat in declin, iar noul conductor bulgar, arul Petru, a ajuns repede intr-o stare de vasalitate in raport cu Bizanul. Impratul Nikefor Phokas a inceput in anul 967 un rzboi, care i-a propus readucerea frontierelor bizantine pe linia Dunrii prin desfinarea statului bulgar. El, conform unor reguli obinuite ale diplomaiei bizantine a fcut apel la barbarii din nord, 38

respectiv la Rusia kievian condus atunci de marele kneaz Sviatoslav. Astfel, ruii au aprut pentru prima dat masiv in regiunea Dunrii de Jos, avand un rol esenial in distrugerea statului bulgar, atat de dorit de ctre bizantini. A urmat apoi o nou faz a operaiunilor militare purtate de bizantini. Victorios alturi de bizantini impotriva bulgarilor, Sviatoslav i-a propus s transfere centrul puterii sale in acest zon, incepand astfel un greu rzboi purtat mai mult vreme intre Balcani i Dunrea de Jos i care s-a incheiat cu victoria noului imprat Ioan Tzymiskes i alungarea lui Sviatoslav, respectiv lichidarea prezenei ruseti in aceast zon. Vasile al II-lea Macedoneanul a trebuit s fac fa unei ample rezistene a populaiilor balcanice grupate in ceea ce s-a numit Imperiul arului Samuel, avand o compoziie eterogen din punct de vedere etnic. Cu tenacitate i nu o dat cu cruzime, (de unde i numele su de Bulgaroctonul, adic omoratorul de bulgari) Vasile al II-lea a desfurat aproape patru decenii operaiuni militare in spaiul central nordic al Peninsulei Balcanice, asupra creia autoritatea bizantin a fost restabilit in totalitate in anul 1018. Ulterior, in spaiile din nou integrate Imperiului au fost create trei uniti teritorial administrative, respectiv themele Bulgariei (de fapt, in Macedonia, cu capitala la Ohrida), Serbiei (cu capitala la Belgrad) i Paristrion (Paradunovon), intre munii Balcani i Dunre, cu capitala Dristra (Silistra). In contextul luptelor purtate in Balcani in vremea impratului Vasile al II-lea, pentru prima dat in mai multe randuri, izvoare oficiale sau lucrri ale istoricilor bizantini menioneaz, dup anul 976, prezena vlahilor, adic a romanilor tritori in spaiul balcanic. Acetia erau autohtoni acolo, erau supravieuitori i continuatori ai romanitii orientale sud-dunrene, aparineau din punct de vedere etnic i lingvistic aceluiai popor ca i fraii lor nscui i tritori in stanga Dunrii. Unii dintre aceti romani erau atunci, ca i mai tarziu, cresctori de animale, ocupandu-se cu pstoritul transhumant. Alii se indeletniceau cu lucrarea pmantului i cu meteugurile casnice la fel ca i alte populaii stabile din Balcani. Nu lipseau nici cei care se indeledniceau cu transportul, caravanele lor asigurand transportul diverselor produse in spaiul balcanic in care nu o dat ocupaiile lor comerciale erau dublate de cele militare. Tot in vremea dinastiei macedonene s-au obinut importante succese i in rzboiul impotriva arabilor. Aciunea intreprins in rsrit a avut caracter de cruciad i s-a soldat cu importante recuperri teritoriale inspre Siria, Mesopotamia i Caucaz precum i cu restaurarea thalassocraiei bizantine in bazinul rsritean al Mrii Mediterane. O evoluie sinuoas au avut relaiile cu Occidentul mai ales dup proclamarea Imperiului Romano-German. Bizantinii nu au recunoscut noua realitate imperial creat in Apus, fcandu-se in acelai timp noi pai in indeprtarea celor dou Biserici a cror schism definitiv s-a consumat in anul 1054. Un important succes diplomatic a fost obinut de bizantini in spaiile Europei rsritene. Dup ce avuseser loc o serie de ciocniri ale Imperiului cu Rusia kievian, in anul 988, sub cneazul Vladimir, s-a infptuit cretinarea ruilor in cadrul ortodoxiei, ceea ce a insemnat i crearea unor condiii prielnice pentru extinderea culturii i a influenei spirituale ale Bizanului, departe, dincolo de frontierele statale. Perioada de maxim extindere teritorial a Bizanului de mijloc coincide i cu cea a unei prosperiti economice, a unei diversiti a vieii materiale, puin obinuite in lumea Europei medievale din jurul anului 1000. Continuand i tradiii mai vechi, in economie existau dou sectoare deosebite prin nivel i intensitate de dezvoltare, respectiv oraul ca principal centru al meteugurilor i al comerului, precum i satul dominat de ocupaiile legate de pmant, respectiv agricultur i creterea animalelor. Se cultivau cereale de tot felul, via de vie, floarea soarelui, pomi fructiferi, etc. S-a pstrat un fel de enciclopedie agricol intocmit in secolul X, Geoponica, un fel de sistematizare a cunotinelor agricole din cele mai diverse, cu referiri i asupra rentabilitii diferitelor ramuri ale produciei agricole etc. Existau deja in secolul X unele mari proprieti rurale ale statului, ale familiei imperiale, ale unor mari proprietari in curs de feudalizare (dinaii), ins majoritatea covaritoare a celor care triau in sate i fructificau pmantul erau ranii liberi. Ca urmare a modificrilor sociale importante petrecute la hotarul dintre perioada timpurie i cea clasic a Bizanului, in sate s-au generalizat comunitile rurale, obtile de rani liberi, situaie de altfel comun o vreme intregii Europe. In cadrul obtilor de rani liberi coexistau atat proprietatea individual, familial, cat i proprietatea comun devlma. Din punct de vedere al dinamicii istoric, a fost un proces continuu de restrangere a proprietii devlmae in favoarea celei individuale i apoi de diminuare a numrului micilor proprieti ale ranilor liberi i de cretere ca numr i intindere a marilor proprieti de tip feudal, valorificate atat cu rani dependeni (pareci) cat i cu argai, arendai, etc. 39

Realitile interne ale obtilor au fost reglementate veacuri de-a randul, atat in Bizan cat i in aria ortodox influenat de el de ctre legea agricol(nomos georgikos). Obtea rneasc a fost mijlocul principal prin care statul a asigurat perceperea regulat a impozitelor. ranii membri ai obtii in calitate de proprietari i productori erau in bun msur i contribuabili (demosiarioi), asigurand o insemnat parte a milioanelor de nomisme ce alctuiau bugetul anual al statului. Membrii obtilor pltitori de impozite erau inscrii in registre intocmite periodic, funcionand i principiul responsabilitii fiscale. In lumea rural a Bizanului, o categorie specific o alctuiau stratioii. Acetia erau stpani ai unor loturi de pmant pe care le lucrau, asigurandu-i astfel veniturile necesare pentru a se putea achita de obligaiile militare, de regul ereditare fa de statul bizantin. Stratioii se pregteau i se prezentau la oaste pe propria lor cheltuial, fiind intrutotul scutii de obligaii fiscale sau de alt natur fa de stat. Unitile lor alctuiau aproximativ jumtate din efectivele globale ale armatei bizantine ce au ajuns pan la 150.000 de oteni. In veacul al X-lea, i in Bizan ca i in alte pri ale Europei, mai devreme sau mai tarziu, s-au fcut simite fenomene de deposedare a ranilor de pmant i de trecere a lor in stare de dependen de ctre o aristrocraie feudal in plin proces de genez. Un asemenea fenomen se petrecea in lumea bizantin in condiiile existenei unei consistente i ramificate organizri de stat avand in frunte pe impraii constantinopolitani. Formarea clasei feudale a dinailor lovea interesele statului sub dou planuri, respectiv diminuarea resurselor financiare prin scderea numrului de pltitori de impozite i restrangerea efectivelor militare ca urmare a incapacitii unui numr crescand de stratioi de a-i asigura necesarele mijloace de existen. Constatm aadar, caz singular in Europa medieval, efortul consistent, susinut aproape un veac, al imprailor macedoneni de aprare a rnimii libere, a contribuabililor i stratioilor in faa atacurilor noii aristrocraii funciare, provinciale, in curs de formare. Repetatele legiuiri (novele) dintre anii 922996 stau mrturie atat a programului imperial, cat i a dificultilor intampinate in realizarea lor practic. Dup moartea lui Vasile al II-lea Macedoneanul, in anul 1025, legislaia agrar a imprailor macedoneni a fost ignorat i s-a accelerat procesul de erodare a condiiei juridice i materiale a ranilor liberi, marea majoritate a acestora devenind dependeni de elementele feudale laice sau ecleziastice. S-au instaurat astfel i in Bizan, cu anumite particulariti, forme specifice, realiti de tip feudal asemenea celor din alte zone ale continentului. Lumea rural bizantin se afla in strans legtur de interdependen cu lumea urban, a produciei artizanale, a activitilor comerciale etc. In perioada medieval timpurie, in spaiul bizantin au continuat s se menin, chiar dac uneori diminuate, o serie de centre urbane. Continuitatea vieii urbane a fost aadar o alt caracteristic a lumii bizantine. Un anumit declin i decdere la sfaritul antichitii au fost urmate de un consistent avant al activitilor urbane de tot felul, atingandu-se un apogeu tot in perioada dinastiei macedonene. Continuandu-se inovaii i tradiii ale antichitii, s-au adus innoiri i perfecionri in producerea de bunuri din cele mai diverse, precum obiecte de consum de tot felul, hran, imbrcminte, pan la bunuri de lux pentru interior dar i pentru export, de la producerea de bunuri necesare aprrii i rzboiului la construcii de tot felul etc. Existau mici ateliere alturi de altele mult mai mari aparinand statului, familiei imperiale, Bisericii, etc. Meteugurile in Bizanul clasic erau legate de existena breslelor, aprute in Europa occidental cu secole mai tarziu. Spre deosebire de Apus, statul s-a implicat de la inceput i permanent in activitile economice i in reglementarea acestora. Breslele in Apus au aprut ca asociaii liber consimite ale productorilor. In Bizan breslele au fost infiinate de ctre stat care desemna funcionari speciali pentru a le conduce i care le-a creat i un cadru propriu printr-o celebr lege cunoscut sub denumirea de Cartea prefectului. Aceasta reglementa organizarea produciei, sistemul de desfacere, inclusiv mecanismul fixrii preurilor la o serie de produse, precum i cuantumul i modalitile de plat a salariilor. Spre deosebire de Occident, in Bizan breslele nu au jucat nici un rol politic. Dezvoltarea civilizaiei oreneti confer lumii bizantine un aspect particular ce s-a meninut pan spre sfaritul existenei sale. Reeaua oraelor acoperea practic intreaga intindere a imperiului pe litoraluri i in interior. Oraele erau nu numai centre de producie meteugreasc ci i de activitate comercial, controlat i aceasta, de asemenea, riguros, de ctre funcionarii imperiali. Aristrocraia negustoreasc bizantin era dublat de numeroi comerciani strini, aezai in colonii in capital i in alte centre. Statul i-a rezervat monopolul comercial asupra unor produse, mai ales a celor de lux sau a celor importante pentru aprare cum a fost celebrul foc grecesc, lichid inflamabil cu compoziie necunoscut, ce s-a folosit eficient in rzboaiele navale. In afara unor intense i variate schimburi dintre centrele urbane i 40

lumea rural din jurul acestora, Bizanul a promovat un amplu comer internaional i, din acest punct de vedere, capitala sa a fost veacuri de-a randul o punte de legtur dintre Apus i Rsrit. La Constantinopol puteau fi intalnii negustori din lumea intreag, fie oriental: arabi, sirieni, evrei, fie din regiunile nordice ale Europei: varegi, rui, fie occidentali: veneieni, amalfitani etc. Mrturiile scrise ca i descoperirile arheologice atest ampla rspandire a mrfurilor bizantine din zonele atlantice i scandinave pan in indeprtata Chin. Intensa activitate economic din Bizan, varietatea i rentabilitatea acesteia, se legau i de ampla circulaie a banilor, a fenomenelor economiei de schimb existente alturi de economia natural de subzisten. Moneda bizantin, mult vreme singura de fapt care a circulat in Europa a continuat s fie, pan in veacul al XII-lea, etalonul in aur al lumii (i s-a spus sugestiv dolarul Evului Mediu). Nomisma bizantin (moned de aur pur, de 24 karate, in greutate de 4,5 grame) era recunoscut in plan internaional, avand un curs fix, o valoare stabil i ca atare circulaie prestigioas peste tot. Importante cantiti de aur au fost concentrate la Constantinopol, constituindu-se i ca un factor al puterii i mreiei Bizanului. In planul organizrii de stat, Bizanul clasic prezint atat continuitate cat i innoiri in raport cu perioada anterioar. Avea o structur administrativ extrem de bine inchegat, articulat dup modelul sistemului roman ale crui principii i metode le continua in mare msur. Era inainte de toate un stat de drept. In fruntea sa se afla impratul care se considera monarhul romanilor (basileus ton romaion) i se afla in fruntea statului impriei romanilor (krateia, basileia ton romaion). Puterea imperial era conferit in numele divinitii prin actul incoronrii i al ungerii. S-a impus principiul legitimitii dinastice, al succesiunii ereditare in sistemul primogeniturii, monarhilor erditari adugandu-li-se i o serie de imprai asociai, precum celebrii comandani militari din veacul X. Teoretic, puterea imperial era absolutist i neingrdit. Existau ins i anumite llimite. Astfel : impratul nu este deasupra legii, ci el este insi legea , respectiv impratul fcea legea pe care nu o putea ins inclca atat timp cat era in vigoare. Impratul bizantin se considera un reprezentant i lociitor al divinitii pe pmant i ca atare el se considera in fruntea unei ierarhii piramidale, care grupa ca intr-o familie pe ceilali monarhi ai Europei ca frai, fii, etc. Impratul bizantin se considera unic, fr egal i ceilali monarhi trebuiau s i se subordoneze. Intruchipand legea, el trebuia s acioneze pentru binele tuturor, fiind dator cu filantropie i cu omenie. Era singurul care legifera i, de asemenea, cel cruia ii revenea mai presus de orice obligaia de apra cretinismul in forma ortodoxiei. Caracterul sacru al funciei imperiale s-a materializat i intr-un intreg ceremonial ce avea intre altele drept scop evidenierea persoanei imperiale ca fiind deasupra tuturor celorlali oameni din imperiu i din afara acestuia. Unul dintre imprai, ConstantinVII Porfirogenetul, a alctuit o lucrare special despre atat de complexul dar i de riguros fixatul ceremonial atotprezent in viaa familiei imperiale. Basileului constantinopolitan ii era subordonat un complex aparat de stat. La nivel central existau trei categorii de funcii: onorifice (demniti), de stat (oficiile) i palatine (ce ineau de persoana impratului la marele palat) . Funciile erau acordate de ctre imprat. Cele onorifice erau ale unei elite ce nu avea rol practic in conducerea treburilor statului, fiind in schimb larg rspltite prin donaii de tot felul, sume de bani etc. Demnitile puteau sau s nu fie dublate de funcii de stat, cu alte cuvinte de incadrarea efectiv in administraia central sau local. Aparatul ierarhic al administraiei la nivelul centrului i al provinciilor a fost o permanen in Bizan, creandu-se in Occident, tarziu i parial, in timpul centralizrilor statale. Administraia central cuprindea funcii civile i militare cu o serie de atribute asemntoare cu cele ale guvernelor de mai tarziu. Avea in frunte un mare logothet, apoi chestorul ce se ocupa de problemele justiiei, eparhul (prefectul Constantinopolului). Trei inali demnitari se ocupau cu problema finanelor, respecitv venituri, cheltuieli, averea personal a impratului. Exista o cancelarie imperial cu birouri specializate, dup cum exista o intreag structur a tribunalelor deservit de oameni specializai cu pregtire juridic. Existau i judectori itinerani i chiar inspectori juridici. Alturi de acetia, funcionau la nivel central i local cei care asigurau incasarea regulat i complet a impozitelor, aadar aparatul fiscal cruia i se aduga reeaua alctuit din cei care asigurau diplomaia bizantin, complexele relaii ale imperiului cu lumea din afar. Pentru unele funcii se cereau anumite studii, precum cele juridice, de exemplu. De regul, impratul decidea numirea, existand ins i destule cazuri de cumprare sau chiar de motenire. Reorganizrile succesive ale universitii din Constantinopol in secolele IX-XI au avut intre scopuri i pe acela de asigura o mai bun instruire a viitorilor deintori ai funciilor de stat. Funciile palatine asigurau servicii in cadrul 41

ceremonialului imperial i sau rspandit mai apoi in spaiul bizantino-ortodox dincolo de hotare: paharnic, stolnic, clucer, sptar, comis etc. Pentru funcionarea aparatului de stat, i in general pentru existena imperiului ca stat de drept, impraii au alctuit o serie de coduri de legi. Legislaia lui Justinian a fost preluat i adaptat continuu de ctre deintorii puterii imperiale. Astfel, Leon III i Constantin V au intocmit Ekloga, lui Vasile I Macedoneanul i-au aparinut Procheiron i Epanagoghe iar fiului su Leon al VI-lea Basilicalele, o selecie i o purificare a legislaiei anterioare ce a avut apoi o larg circulaie in intreaga lume bizantin-ortodox. Candva in secolele VII-VIII (cronologia este inc controversat, fie in vremea heraclizilor, fie in vremea isaurienilor), a aprut regimul themelor, de fapt o reform atat in plan militar cat i al administraiei teritoriale. Themele erau unitile teritorial administrative in care era divizat imperiul i al cror numr a crescut continuu ajungand la 29 in prima jumtate a secolului X i la 38 un veac mai tarziu. Themele erau conduse de funcionari speciali numii de imprat, aa numiii strategi (duci, katepani) care concentrau in mainile lor atat administraia civil cat i cea militar i crora le erau subordonai funcionarii locali. Una dintre atribuiile lor eseniale era furnizarea unitilor militare provinciale, aa numitele themata formate din stratioi, rani - soldai. Alturi de armata provincial erau i cele cinci corpuri, tagmata, ale armatei centrale alctuit din mercenari, fie elemente autohtone, fie elemente strine. In timp, debutand cu secolul X, s-a diminuat continuu rolul militarilor provenii dintre rani, a crescut rolul mercenarilor i s-a produs o mai accentuat profesionalizare a armatei. Totodat a inceput s creasc rolul cetelor nobiliare de tip feudal. Paradoxal, astfel de realiti noi nu au contribuit la consolidarea capacitii de aprare a statului bizantin intrat odat cu secolul XI pe drumul unei evoluii ireversibile, pan la definitiva sa prbuire. I.2.8. Slavii de sud In prima jumtate a secolului al VII-lea, slavii s-au stabilit masiv in intregul spaiu balcanic, de la Dunre pan in Peloponez. In prile muntoase ale Balcanilor, in anii 679-681, alturi de slavi s-au stabilit bulgarii turanici (protobulgarii), condui de ctre Asparuh. Noii venii s-au stabilit i au rmas in inuturile pe care le-au ocupat, dand natere unor noi popoare i formand o serie de state cu propria lor istorie medieval alturi de cea a Bizanului. Urmrile aezrii slavilor au fost multiple. Invaziile barbare neintrerupte, ca i o serie de imprejurri interne au provocat importante pierderi demografice, depopularea unor zone balcanice. Aportul uman al slavilor a dus la o cretere a populaiei, la repopularea sau creterea numrului de oameni in diverse regiuni. Alturi de acest aport uman, o consecin durabil a fost schimbarea etnic. Alturi de populaia autohton, roman sau greac, slavii erau un element etnic nou. In cursul secolelor ce au urmat stabilirii lor in Peninsula Balcanic a avut loc cristalizarea unor noi popoare: bulgar, sarb, croat, sloven, macedonean. Toate acestea au trit apoi in prile central-nordice ale Peninsulei Balcanice. Iniial slavii au fost prezeni i in prile meridionale ale Peninsulei unde, o dat cu revenirea prezenei politice bizantine, a avut loc un proces de elenizare sau re-elenizare. Romanitatea oriental sud-dunrean a avut un dublu destin. O bun parte a acesteia, supus de slavi i ieit mai mult vreme din spaiul imperial a fost asimilat, contribuind astfel, ca parte component, la etnogeneza diferitelor popoare ce alctuiesc grupul slavilor de sud. Alturi de cele dou elemente etnice grec i slav, in spaiul balcanic au continuat s existe i alte realiti etnice. In prile vestice ale balcanilor au continuat s existe urmaii vechilor iliri transformai treptat in albanezi menionai in izvoarele scrise, aproape concomitent cu romanii balcanici. Nu intreaga romanitate sud-dunrean a disprut. De-a lungul litoralului adriatic, in Dalmaia, in Istria dar mai ales in regiunile muntoase din Macedonia, Thessalia, Pind i in alte regiuni, o parte a populaiei romanice s-a refugiat din calea cuceritorilor. Acei locuitori i-au meninut obiceiurile i modul lor de via, indeletnicindu-se, in egal msur, cu creterea animalelor, meteuguri casnice, lucrarea pmantului. Limba lor latin a evoluat la fel ca i in spaiul norddunrean. Astfel, de-a lungul mai multor secole, atat la nord cat i la sud de Dunre, a avut loc procesul etnogenezei romanilor, cristalizandu-se i in limba lor cu cele patru dialecte componente : daco-roman, aroman (macedo-roman), megleno-roman, istro-roman. In spaiul sud-dunrean, in jurul anului 1000, aceti romani balcanici au inceput a fi tot mai prezeni, in general cu denumirea de vlahi, termen sinonim cu cel de roman. Ulterior, romanii desemnai cu acelai termen au inceput a fi amintii i in spaiul nord-dunrean, care era cel in care se formase un popor autohton, aa cum fraii lor, 42

romanii balcanici, erau btinai in cea mai mare parte a teritoriului dintre Marea Neagr i Marea Adriatic. In plan social, factorul slav a finalizat criza regimului sclavagist. In spaiul balcanic, acesta a disprut la fel ca i in alte zone ce fcuser parte mai inainte din Imperiul Roman. In intregul spaiu sud-est european s-a generalizat realitatea comunitilor rurale, a obtilor steti care au constituit mai multe veacuri forma fundamental de organizare ale societilor slavilor i bizantinilor, in cadrul crora s-a petrecut apoi procesul de apariie a relaiilor feudale. Statul bulgar Din punct de vedere politic, important a fost existena statului bulgar. Acesta a aprut la sfaritul secolului al VII-lea, fiind recunoscut ca o realitate politic balcanic de ctre bizantini dup anul 681. Pan la jumtatea secolului al IX-lea noua realitate statal a fost condus de hagani, pgani, intre care s-au remarcat Krum (802-814) i Omurtag (815-831). In cursul veacului al VIII-lea, impraii bizantini din dinastia Isaurienilor au obinut o serie de succese aducand chiar pentru o vreme statul bulgar intr-o stare de vasalitate i influenandu-l pe mai multe planuri. La inceputul secolului IX, conductorii bulgari au infptuit o serie de cuceriri in o bun parte a Peninsulei Balcanice. A avut loc o organizare intern a statului in domeniul legislativ, administrativ, militar. La mijlocul secolului al IX-lea, incepea o nou etap a istoriei statului bulgar, o dat cu urcarea pe tron a hanului Boris-Mihail (852-889). In anul 864, el s-a cretinat i i-a luat titlul de cneaz, adic principe. El a impus tuturor supuilor si religia cretin. Adoptarea cretinismului a avut importante consecine in desvarirea etnogenezei, consolidarea organizrii de stat, viaa spiritual purtand o tot mai pronunat pecete bizantino-ortodox. In Biseric, cu contribuia sfinilor Chiril-Constantin i Metodiu i a discipolilor acestora, s-a generalizat vechea limb slavon (numit uneori, impropriu, bulgar veche) care a avut ulterior intr-o bun parte a Europei, in lumea ortodox, acelai rol precum limba latin in lumea catolic occidental. Apogeul primului stat bulgar a fost in vremea lui Simeon I. Atunci conductorul bulgar a intreprins o serie de cuceriri, incercand chiar s stabileasc capitala la Constantinopol pe care l-a asediat fr succes. El a purtat mai multe rzboaie cu Bizanul, iar in anul 917 s-a proclamat ar (imprat ) al bulgarilor i romeilor, deci continuator al tradiiilor de monarhie universal a basileilor bizantini. Totodat, Biserica bulgar dependent pan atunci de patriarhul de Constantinopol s-a proclamat independent in cadrul unei noi patriarhii avand centrul la Ohrida. In anul 924 s-a incheiat o pace intre bulgari i bizantini. In timpul domniei arului Petru (927970), evoluia statului bulgar a fost contradictorie. La inceput s-a meninut puterea politic i militar i chiar hegemonia bulgar in spaiul sud-est european, pentru ca mai apoi s inceap un declin provocat intre altele de micarea eretic a bogomililor, de creterea influenei bizantine in toate sferele, de presiunea extern venit dinspre nord a pecenegilor precum i a bizantinilor dinspre sud, care in final au i reuit s pun capt existenei politice a primului arat bulgar. Bogomilismul era o erezie dualist, asemntoare pavlicianismului i masalianismului. Aceste erezii dualiste s-au rspandit incepand din secolul VIII i in Peninsula Balcanic, ptrunzand in randul maselor. Prin natura sa, bogomilismul era o doctrin ce se pronuna impotriva Bisericii oficiale. Bogomilii au contestat principalele dogme cretine, respingand cea mai mare parte a scrierilor considerate sfinte. Ei afirmau c in lume exist dou principii fundamentale: binele i rul. Conform concepiilor lor, in lume domnea principiul rului, ai crui reprezentani erau Biserica ortodox i statul. S-au declarat impotriva clerului i au cerut revenirea Bisericii la starea de srcie. Ascuiul principal al criticii bogomile era indreptat impotriva celor bogai, a stpanilor. S-au ridicat impotriva bogiilor, pentru srcie i egalitate. In concepia bogomililor erau condamnate omorul, calomnia, furtul, minciuna. Se opuneau rzboiului. In faa societii feudale ostile, bogomilii s-au organizat. Ei aveau o ierarhie in care existau 3 categorii: bogomilii perfeci, simplii credincioi, invceii. Ei erau organizai in comuniti, conduse de efi numii dedei. In timpul domniei lui Petru, bogomilismul a catigat numeroi adepi. In mai multe randuri, Petru a apelat la sprijinul patriarhiei de la Constantinopol impotriva lor. Alturi de pedepse canonice, a inceput persecuia impotriva bogomililor, ce erau arestai i aruncai in inchisoare. Alturi de aceasta, a inceput i o combatere pe plan ideologic. Criza i apoi dispariia statului bulgar independent au favorizat meninerea bogomilismului. Sub dominaie bizantin, bogomilismul nu a putut fi starpit. Inc din secolul X el se rspandise i in Macedonia. In secolul XII, in Bosnia apruse o erezie inrudit. Bogomilismul a existat timp de cateva veacuri in Peninsula Balcanic, exercitand o influen i asupra apariiei in Europa apusean a ereziilor patarinilor, albigenzilor etc. Dei a avut unele elemente utopice sau reacionare (intoarcerea la 43

vechile comuniti cretine, ascetism, renunarea la lume, caracteristice de altfel i altor erezii), prin ideologia sa, bogomilismul a exercitat o influen pozitiv asupra maselor populare. Aceast situaie a creat premise favorabile pentru cucerirea Bulgariei. Imperiul Bizantin s-a consolidat incepand cu domnia lui Roman Lecapenos (920-944), atingand apogeul puterii sale in vremea ultimilor reprezentani ai dinastiei macedonene: Nicephor Focas (963-969), Ioan Tzimiskes (969-976) i Vasile al II-lea (976-1025). Impratul Nicephor Focas a iniiat politica de cucerire efectiv a Bulgariei. In 967 el a refuzat s mai dea darurile anuale i a inceput primele incursiuni impotriva bulgarilor in regiunea StaraPlanina. Nicephor Focas s-a hotrat s fac apel la Rusia kievian, propunandu-i marelui cneaz Sviatoslav s atace Bulgaria, i trimiandu-i 1500 libre de aur i alte daruri. Nicephor Focas spera astfel c va putea s supun Bulgaria fr mari eforturi i c armatele lui Sviatoslav se vor retrage apoi. Trupele lui Sviatoslav, cca. 60.000 oameni, in vara anului 968 au trecut Dunrea, lovind armata bulgar, hruit i de bizantini. Sviatoslav a cucerit o serie intreag de orae, i a ptruns spre capitala bulgar Preslav. Aprand evidente semnele hotrarii lui Sviatoslav de a se stabili in aceste regiuni, Nicephor s-a hotrat s incheie rzboiul cu bulgarii i s se alieze cu acetia. In acelai timp, ca urmare a unei aliane cu bizantinii, pecenegii au atacat Rusia kievian. Astfel, Sviatoslav, in primvara anului 969, a fost nevoit s se intoarc la Kiev, spre a-i apra statul. Cneazul rus a ptruns din nou in Bulgaria, a ocupat capitala, luand prizonier familia imperial. In 970, Sviatoslav a trecut la sud de Balcani i a cucerit oraul Philipopolis. Lupta principal a avut loc la Arkadiopolis. Trupele lui Sviatoslav au fost decimate i nevoite s se retrag la nord de munii Balcani. A inceput astfel rzboiul lui Tzimiskes de cucerire a Bulgariei dunrene. In 971 trupele bizantine trec munii Balcani. Dup cucerirea capitalei, Preslav, Ioan Tzimiskes i-a indreptat trupele spre Dristra, unde se afla Sviatoslav. O parte a aristrocraiei bulgare a trecut de partea Bizanului, preferand autoritatea acesteia in locul celei a Rusiei Kieviene. In acele condiii, Sviatoslav a fost nevoit s se predea i s prseasc zona Dunrii de jos, incheindu-se astfel cu un eec prima tentativ ruseasc de instpanire in spaiul romanesc i balcanic. In felul acesta, administraia bizantin a fost restabilit in cea mai mare parte a Peninsulei Balcanice. Primul stat bulgar in formele succesive ale haganatului, cnezatului i aratului a fost, in fapt, neunitar din punct de vedere al compoziiei etnice, cuprinzand alturi de bulgari i numeroase alte populaii precum: macedoneni, sarbi, romani balcanici, greci etc. De altfel, o vreme, importante teritorii ce-l alctuiau nu aparineau spaiului etnic bulgar, iar denumirea de bulgar ca i cea de bizantin, de altfel, desemna o apartenen statal (asemenea ceteniei moderne) i nu o component etnic bine definit. Intr-un asemenea context trebuie interpretat i aa numita epopee bulgar dintre anii 971-1018. De fapt, atunci nemulumirea populaiilor balcanice fa de nou instaurata prezen bizantin s-a materializat intr-o rscoal care s-a extins in cea mai mare parte a Peninsulei, avandu-i centrul in zonele macedonene, unde s-au stabilit o vreme descendeni ai fostei dinastii bulgare, respectiv Samuel (976-1014) i urmaii acestuia. Samuel s-a aflat in fruntea unei formaiuni politice de tip imperial, pestri din punct de vedere etnic (in nici un caz numai bulgar) care se intindea de la Marea Neagr i Gurile Dunrii, pan la Marea Adriatic i avea centrul in Macedonia (capitala era la Ohrida). Impratul bizantin Vasile al II-lea (976-1025), a purtat un rzboi indelungat de peste patru decenii pentru a restabili autoritatea Bizanului in intregul spaiu balcanic, ceea ce a i reuit, uneori cu mijloace din cele mai violente, s realizeze, la 1018, cand intregul spaiu de la sud de Dunre i Sava era acoperit de reeaua themelor bizantine. Slovenii Situaia politic a slavilor din prile central vestice ale Peninsulei Balcanice, in primele veacuri ale existenei lor acolo, a fost extrem de divers. Aflai la interferena cu lumea occidental, slovenii, in curs de formare, au avut o serie de contacte politice, religioase sau culturale cu lumea occidental. Au fost cretinai de misionari germani, subordonai episcopului de Roma i au avut o vreme cnezi in calitate de conductori locali. S-au aflat, dup 788, in cadrul statului condus de regele i apoi de impratul Carol cel Mare, ceea ce a i determinat o evoluie a relaiilor feudale dup modelul occidental. Dup destrmarea imperiului carolingian din care fcuser parte, istoria slovenilor s-a incadrat din ce in ce mai mult in destinul lumii germanice, inclusiv al imperiului romano-german din care au fcut parte ulterior pan in vremea habsburgilor. Croaii La sud de sloveni, s-au afirmat in plan politic croaii. Exist astzi mai multe teorii privind numele i originile poporului croat. Anumite surse sugereaz o origine iranian a croailor 44

originari ce au intrat apoi intr-o sintez cu elementele romanice i slave, dand natere actualului popor croat. In condiiile istorice de dup marea migraie a slavilor, s-a petrecut procesul etnogenezei croailor i, in paralel, al primelor manifestri de via statal avand la baz obtile agrare i uniunile acestora. La inceputul secolului IX, teritoriul croailor a fost disputat de Imperiul Bizantin i de cel al lui Carol cel Mare, ceea ce a favorizat i afirmarea unor elemente locale. Cateva decenii mai tarziu in fruntea croailor apare Trpimir care, intr-un document din 852, e menionat ca duce al croailor (dux croatorum). In vremea sa i a urmailor si, Croaia s-a extins in Dalmaia, instaurandu-i autoritatea i asupra unora dintre oraele care existau acolo. La inceputul deceniului X, Tomislav I (cca. 910-cca. 930) a obinut recunoaterea atat de papalitate, cat i de impratul bizantin a titlului de rege, rege al Croaiei incepand cu anul 925. Ulterior, statul croat s-a confruntat in prile vestice cu republica veneian care i-a stabilit treptat autoritatea asupra zonei dalmatine. Totodat, invecinarea cu factorul maghiar a creat probleme tot mai consistente pentru suveranii croai. In acest context, tendinele expansioniste spre Marea Adriatic ale statului maghiar s-au finalizat, dup mai multe lupte i evoluii sinuoase intr-o inelegere (pacta conventa) din anul 1102, prin care regele maghiar Coloman devenea i suveran al Croaiei. In secolele urmtoare regiunile croate, organizate distinct, i-au meninut autonomia in cadrul coroanei St. tefan pan la dispariia acesteia. Sarbii Intre Dunrea mijlocie, Morava, Marea Adriatic, inspre inima peninsulei s-a constituit i poporul sarb, ce a trit ulterior in teritoriile denumite Serbia, BosniaHeregovina i Muntenegru (mult mai tarziu s-a emis ideea, puin acceptat, neintemeiat in opinia noastr, a existenei unui popor muntenegrean distinct i diferit de poporul sarb). La fel ca i pentru alte populaii balcanice, mediul geografic i condiiile istorice au fcut ca mult vreme ocupaiile principale s fie creterea vitelor i agricultura, in condiii primitive, ale comunitilor rurale in curs de lent feudalizare. Incepand cu veacul al VII-lea, la nivel popular, treptat, sarbii in curs de formare ca popor s-au cretinat. In paralel au aprut mai multe uniuni de obti i triburi ce au dat natere unor forme de organizare prestatal. S-au constituit astfel dou nuclee politice, Raca i Zeta (Diocleea), ce au evoluat ulterior in cele dou realiti politice tradiionale, respectiv Serbia i Muntenegru. In paralel s-au conturat i unele forme incipiente de via politic proprii macedonenilor de origine slav. Viaa politic a sarbilor i macedonenilor a fost legat secole de-a randul de existena in vecintate a imperiilor bulgar i bizantin, ultimul generalizandu-i stpanirea in intregul spaiu iugoslav o dat cu campaniile victorioase ale impratului Vasile al II-lea Macedoneanul (976-1025). I.2.9. Rusia kievian In evoluia istoric a slavilor rsriteni au existat dou etape distincte, respectiv cea a vechiului stat rus, cunoscut cel mai adesea sub denumirea de Rusia kievian, i apoi a statului centralizat treptat in jurul Moscovei. Dup terminarea migraiei triburilor slave spre vest i sud au continuat s existe, in prile rsritene ale Europei, un numr insemnat de slavi. Ei se aflau de-a lungul unor ape, precum: Niprul Mijlociu, Oka, Dvina, Volga Superioar. Spre nord ajungeau pan la lacul Ladoga, iar spre sud pan in apropiere de pragurile Niprului, unde se invecinau cu tot felul de populaii nomade migratoare Alctuiau mai multe triburi precum: polianii, drevlenii, severenii, viaticii, etc. Cu timpul, slavii rsriteni i-au extins pe toate direciile aria lor de existen, continuand s alctuiasc o mas unitar prin caracteristicile etnice, lingvistice etc. Abia mai tarziu, in secolele XIV-XV, a inceput evoluia distinct a unor comuniti slave, desfurandu-se astfel, tardiv, procese de etnogenez ce au dat natere celor trei popoare ce triesc i astzi in rsritul Europei, respectiv: ruii, ucrainienii i bieloruii. Bazele vechiului stat rus au fost puse in secolul IX, dup ce in veacurile precedente apruser o serie de premise ale constituirii acestuia. La fel ca i la alte populaii europene, a avut loc fenomenul destrmrii randuielilor patriarhale i al apariiei unor forme noi de organizare. Aceast situaie pare a fi fost grbit i de diversele presiuni externe venite din partea vecinilor, precum: normanzi, khazari etc. Tradiia spune c in a doua jumtate a secolului al IX-lea, datorit strii de anarhie i lipsei de organizare, slavii au fcut apel la varegi, adic la normanzi, care au venit i le-au furnizat primii conductori. Astfel, Riurik s-a stabilit la Novgorod i a intemeiat o dinastie ce i-a condus pe rui pan 45

la sfaritul secolului XVI. Unul dintre insoitorii lui Riurik, Oleg, a cucerit Kievul, probabil in anul 882. Este incontestabil faptul c primii conductori ai vechiului stat rus au purtat nume normande, fiind dup toate probabilitile varegi. Aceast realitate a generat in ultimele secole o intreag discuie istoriografic. A aprut astfel teoria normandist, conform creia creearea vechiului stat rus s-a datorat in principal aciunii germanicilor venii din Scandinavia. O teorie contrar, a autohtonitilor, a negat rolul factorului strin in constituirea vieii statale ce a aprut in mod firesc ca urmare a evoluiei societii slave. Cercetrile recente arat c influena scandinav in vechiul stat rus a fost o realitate istoric, ins nu a avut un rol determinant in constituirea Rusiei kieviene, aa cum s-a intamplat de exemplu in Normandia sau Sicilia. Rusia kievian a avut o istorie politic cuprinzand trei perioade. In prima dintre acestea, ce a debutat cu semilegendara cucerire de ctre Oleg a oraului Kiev, in anul 882, i a durat aproximativ un veac, pan la moartea lui Sviatoslav, conductorii de la Kiev i-au desfurat aciunea pe mai multe planuri. Ei au promovat o politic de supunere, respectiv de unificare a diferitelor triburi ale slavilor rsriteni. Unele triburi s-au supus fr prea mult opoziie, asumandu-i plata tributului ca form principal a dependenei fa de Kiev. Vechea cronic rus menioneaz ins i rezistena altor triburi i lupte inverunate impotriva acestora. Au fost desfurate aciuni i impotriva unor vecini ce nu erau slavi. Astfel, Sviatoslav a desfurat rzboaie victorioase impotriva bulgarilor i a khazarilor de pe Volga, ajungand cu trupele sale, in expediii de jaf, pan la Marea Caspic i poalele munilor Caucaz. O a doua direcie de aciune a primilor cneji rui a vizat Imperiul Bizantin. Vechile cronici ruse menioneaz o mare victorie a lui Oleg in expediia sa din anul 907 sub zidurile Constantinopolului. Sursele bizantine nu menioneaz acest expediie, dar consemneaz un tratat comercial dintre Bizan i Kiev cu condiii extrem de avantajoase pentru negustorii slavi in lumea Bizanului. Igor (913-945), o personalitate istoric complex, a desfurat o mare expediie impotriva capitalei bizantine in anul 941, dup care a urmat un nou tratat comercial din anul 944. Bunele relaii cu Bizanul au caracterizat politica cneaghinei Olga, care a condus destinele statului intre anii 945-962. Ea a fcut o cltorie la Constantinopol, intalnindu-se cu impratul crturar Constantin Porfirogenetul. A renunat la pganism, cretindu-se i fiind ulterior canonizat. Sviatoslav a condus destinele statului kievian aproximativ un deceniu (962 ?-972). Acesta a purtat rzboaie spre rsrit i in spaiul balcanic. El a fost solicitat de ctre impratul bizantin Nicefor II Phocas, in anul 967, de a participa la aciunea acestuia vizand desfiinarea primului arat bulgar. Intervenia rus a jucat un rol esenial in obinerea unei victorii comune bizantino-ruse. Ulterior ins, Sviatoslav nu a mai vrut s prseasc zona Dunrii de Jos, exprimandu-i clar intenia de a transfera aici centrul puterii sale. A urmat apoi un rzboi bizantinorus. Cu mari eforturi noul imprat bizantin Ioan I Tzimiskes a reuit s-l infrang pe Sviatoslav, alungandu-l de la Silistra. Pe drumul de intoarcere, cneazul a fost omorat intr-o ambuscad a pecenegilor pe malurile Niprului. Moartea sa a provocat o scurt perioad de anarhie, lupte pentru tron intre fii si in condiiile in care organizarea statal i succesiunea dinastic nu erau consolidate pe deplin. Dup caiva ani, Vladimir (cca 980-1015) a concentrat intreaga putere in mainile sale. Sub domnia sa i sub cea a fiului su Iaroslav cel Inelept (1019-1054), Rusia kievian a ajuns la apogeu. A purtat lupte cu polonezii la grania apusean, precum i cu pecenegii aflai in prile sudice. Cel mai important act politic al su a fost legat de relaiile cu Bizanul. El a devenit cumnat al impratului bizantin Vasile al II Macedoneanul, cruia i-a dat un consistent ajutor militar. Sub autoritatea Patriarhiei Bizanului, Vladimir a decis convertirea tuturor supuilor si in anul 988. Era perioada in care deciseser cretinarea supuilor lor i monarhii altor state, precum: Polonia, Ungaria, Danemarca, Norvegia. Cretinarea populaiei slave, pgane pan atunci, din rsritul Europei a dat ulterior istoriei ruseti o coloratur specific, caracterizat intre altele prin o puternic influen bizantin manifestat in toate domeniile vieii politice, sociale, culturale, artistice. Rusia a rmas atunci i mai tarziu in afara Bisericii romano-catolice i intr-o stare de relativ izolare fa de civilizaia latin a spaiului european. Pentru actele sale, Vladimir a fost canonizat. Ca de obicei, la moartea sa a urmat un nou rzboi civil intre cei ase fii ai si. Victoria a fost obinut de ctre fiul su intrat in istorie cu numele de Iaroslav cel Inelept, care a condus destinele statului intre anii 1019-1054. In plan intern, Iaroslav a purtat mai multe lupte pentru tron, a zdrobit rebeliuni locale, precum tentative de restaurare a pganismului. A purtat rzboaie cu triburile vecine ale finlandezilor, lituanienilor i polonezilor. A avut vaste relaii diplomatice cu statele europene din Bizan pan in Frana, Anglia i Norvegia. Iaroslav cel Inelept s-a 46

preocupat de intrirea autoritii centrale. A dat o structur organizatoric ierarhic Bisericii ortodoxe ruse, incepandu-se astfel treptata emancipare a acesteia in raport cu Patriarhia Constantinopolitan. In vremea sa a fost alctuit primul cod de legi, Pravila rus, care cuprindea atat norme ale obiceiului pmantului, cat i reglementri de drept penal preluate din legiuirile bizantine. In vremea lui Iaroslav cel Inelept s-a acordat o atenie deosebit culturii in general, arhitecturii i picturii in special. I.3. Economie i societate I.3.1.Economie i societate in secolele III-VII Clima i peisajul Inceputul perioadei care ne intereseaz (sec. III-VII) este caracterizat de o rcire a climei i un avans al ghearilor ctre sud, ceea ce a condus la modificri ale vegetaiei. In regiunile nordice, cultura graului se retrage in faa pdurilor, a ierburilor i a mlatinilor. Vechiul raport intre terenul cultivat (ager) i spaiul natural (saltus) se modific in defavoarea primului. Peisajul perioadei de trecere de la antichitate la evul mediu este marcat de prezena dominatoare a pdurilor, care ocup o mare parte a suprafeei Europei. Nu este vorba ins de pduri impenetrabile, ci strpunse de drumuri, de luminiuri in care s-au instalat sate, i traversate de cei ce le folosesc la maximum (pentru lemn, vanat, ingrarea porcilor cu ghind, etc.). Dac in unele regiuni vechile aezri romane au fost abandonate i invadate de pdure sau de spaiul necultivat, in altele au fost reocupate zone de locuire mai veche, oferind posibiliti mai bune de adpost. Echilibrul agro-demografic In orice societate exist un raport intre numrul de oameni i resursele de hran care le stau la dispoziie, i modificarea unuia din termeni aduce dup sine schimbarea celuilalt. In funcie de nivelul tehnologic pe care l-a atins societatea, o anumit regiune poate hrni un anumit numr de oameni. Dac numrul acestora crete fr s se modifice i tehnologiile care s permit sporirea produciei, apare pericolul ruperii acestui echilibru agrodemografic. Societatea medieval era caracterizat de un regim demografic prin care, in anumite perioade, se putea ajunge la o cretere a populaiei mai rapid decat cea a resurselor. Natalitatea era foarte ridicat, ajungand uneori la 40 de nou-nscui la mia de locuitori, datorit cstoriei timpurii a fetelor (uneori chiar de la virsta de 12 ani), care conduce la o perioad indelungat de fertilitate feminin, i a absenei practicilor contraceptive (necunoscute sau interzise de Biseric). Ce-i drept, exista i o mortalitate infantil foarte ridicat, uneori un copil din trei, i de asemenea o mortalitate general cu cote destul de mari. Femeile mureau deseori la natere, epidemiile, foametea, rzboaiele loveau de asemenea pe scar larg, astfel c sperana de via era foarte sczut, oamenii de peste 40 de ani fiind considerai deja btrini. Totui, exista posibilitatea unei creteri a populaiei creia resursele s nu-i mai fie suficiente, astfel c atunci puteau interveni factori de corecie negativ: foamete, epidemii, rzboaie, care limitau din nou numrul oamenilor. Se cutau ins i soluii, ca de exemplu deplasarea populaiei dintr-o zon relativ suprapopulat in alta care oferea condiii mai bune de via, ceea ce se intimpl in evul mediu prin colonizarea rural. Aspecte demografice in perioada trecerii de la Antichitate la evul mediu Europa intrase din secolului al III-lea intr-o lung perioad de regres demografic, sfarit se pare in linii mari prin secolului al VII-lea. Nu se pot avansa cifre exacte, dar pare probabil ca de la circa 50 de milioane de locuitori care existau in Europa (in principal, in Imperiul roman) prin secolului al II-lea, pe la anul 500, s se ajung de-abia la vreo 30 de milioane. Rzboaiele, violenele i insecuritatea care au intovrit mai intai criza secolului al III-lea i apoi migraiile, foametea i epidemiile, dintre care trebuie s amintim ciuma aprut in Europa la mijlocul secolului al VI-lea i rmas mult vreme endemic, alturi de noile comportamente morale i sociale inspirate de cretinism (celibatul i refuzul procreerii) au contribuit la scderea populaiei. In Imperiu se constat, pe scar larg, prsirea ogoarelor de ctre populaia roman, astfel c aezarea barbarilor a putut s par o soluie. Dar cele mai optimiste aprecieri nu ingduie s se estimeze la mai mult de un milion, adic circa 3-4% din populaia Imperiului numrul acestora. i oricum, la scara Europei nu era vorba de o cretere a populaiei ci de redistribuirea ei spaial. Aceste realiti demografice, definite prin greutatea gsirii echilibrului intre oameni i resurse se constat pan tarziu, in unele regiuni chiar pan in epoca modern. Europa rmane mult vreme un continent al omului rar, ceea ce face ca msura bogiei unei regiuni s fie dat nu de resursele ei naturale ci de numrul de locuitori care le puteau pune in valoare. 47

Transporturile Dup dispariia Imperiului roman, reeaua de drumuri romane a incetat treptat s mai fie intreinut, ceea ce a ingreunat destul de mult transporturile. Trebuie ins s nuanm, amintindu-ne c aceste drumuri aveau in primul rand un scop militar, de a permite deplasarea trupelor, i prin ingustimea lor nu erau foarte potrivite transportului de marf de volum mare. De aceea, in asemenea scopuri, chiar in perioada roman erau folosite i vechile drumuri preistorice, i acestea sunt utilizate i acum. Pe de alt parte, inainte de descoperirea sistemului actual de injugare a animalelor, cu traciune pe piept, caii nu se puteau folosi decat pentru arete cu dou roi, iar boii puteau trage care mari, cu patru roi (carruca), dar cu o vitez ce nu depea 3 km/or. Se constat deci o preferin din ce in ce mai mare artat cilor de ap, care permiteau transportul mai rapid i in condiii mai bune a mrfurilor de volum mare (cereale, lemn, vin, ulei, sare etc.) . Se naviga pe Mediterana, rmas inc in prima parte a perioadei, pan la venirea arabilor, principala intretiere de drumuri comerciale. Incepe ins s se navigheze din ce in ce mai mult i in Marea Nordului sau a Manecii, in expediii uneori cu scop de jaf sau de colonizare (cazul anglosaxonilor), dar care pot avea i aspect comercial. Exist de asemenea o navigaie fluvial susinut, care asigur legturi intre zonele unei Europe care nu au fost reduse la o total autarhie, aa cum s-a crezut uneori. Economia rural Dispariia politic a Imperiului roman nu a dus i la cea a structurilor de exploatare agricol caracteristice acestuia. Se menin marile latifundii, numite in documente villa, i de asemenea supravieuiete proprietatea mic i mijlocie, in ferme izolate sau in aglomerri rurale de tip vici. Ca urmare a tulburrilor aduse de marile migraii, unele villae au fost abandonate, mai ales in zone nordice, precum Britania, Belgia sau Picardia. In alte cazuri ins, ele puteau oferi protecie i locuitorilor din imprejurimi, datorit fortificrii lor cu ziduri sau valuri de pmant, i astfel, la captul unei evoluii destul de indelungate, se puteau transforma in mici ctune, la originea unora dintre satele medievale. La geneza satelor medievale au contribuit i barbarii, care in locurile lor de origine triau in aglomerri rurale, i care transplanteaz aceste structuri i in zonele in care se aaz. Un alt element care a contribuit la fixarea populaiei rurale a fost parohia, unitate administrativ religioas, avand in centru Biserica i cimitirul comunitii. Indiferent de originea lor, in aceste sate locuinele erau in general de lemn, in partea nordic reunind sub acelei acoperi oameni i animale. Foarte adesea erau alctuite dintr-o singur incpere destinat tuturor membrilor familiei, concepia actual despre intimitate fiind total strin oamenilor acelor secole. In ceea ce privete exploatarea pmantului, exist mai multe situaii. Marele latifundium antic, cultivat de sclavi supravegheai de vtafi supravieuiete in Occident pan prin secolul al VII-lea. Numrul de sclavi de pe un astfel de domeniu este ins in continu scdere, pe de o parte datorit diminurii surselor de aprovizionare cu acest tip de for de munc, i pe de alta unei treptate interpretri a eliberrii sclavilor ca o fapt pioas, chiar dac Biserica nu renun pan tarziu la deinerea de sclavi pe domeniile proprii. Un alt fenomen care a contribuit la renunarea la sclavia clasic a fost inzestrarea fotilor sclavi cu o gospodrie proprie, cu obligaia de a plti o serie de redevene proprietarului. Situaia acestor servi casati se confund in timp cu cea a colonilor, folosii i ei pe scar mare in exploatarea pmantului. Baza alimentaiei continua s fie asigurat de cereale, la care se adaug legumele (ceap, usturoi, varz, napi, mazre), mult mai puine decat cele cu care suntem obinuii astzi, care in mare parte au fost aduse mult mai tarziu din America. Arborii fructiferi sunt de asemenea puini, muli intalnii inc in stare natural, i de-abia din secolului al VIII-lea in documente apar mai frecvent menionai merii, perii, prunii. In zona mediteraneean continu s existe bineineles citricele i mslinii, aa cum i castanul comestibil ofer un supliment alimentar de luat in considerare. Dintre animale, importante sunt cornutele mari, folosite i la traciune, pentru lucrul campului, dar i in alimentaie. Se cresc de asemenea ovine, caprine, mai ales in zona meridional, unde este bine documentat transhumana. Porcii, atat de apreciai de germanici, se rspandesc pretutindeni, contribuind la schimbarea unor obiceiuri alimentare, ca de exemplu folosirea pentru gtit a grsimilor animale intr-o proporie mult mai mare decat in lumea greco-roman care folosea in principal uleiul de msline. Se extinde spre nord i cultura viei de vie, poate i in legtur cu cretinismul care d o 48

utilizare ritual vinului. Continu ins s se foloseasc i buturile specifice lumii germanice, berea i hidromelul, ca i diferite tipuri de cidru din fructe. Cultura cerealelor se fcea la inceput in sistemul rotaiei bienale: dup ce era cultivat un an, pmantul era lsat in anul urmtor parloag, ingrat astfel in mod natural de animalele lsate s pasc acolo. Cu toate acestea, in lipsa unei folosiri sistematice a ingrmintelor, pmantul mai srac se putea epuiza in caiva ani, astfel c uneori era nevoie de punerea in cultur a altor parcele, eventual prin defriare, ceea ce explic de ce uneori aezrile din prima parte a perioadei la care ne referim par uneori lipsite de stabilitate. Randamentele sunt foarte slabe: se recolteaz de trei-patru ori mai mult decat smana folosit, iar in anii mai slabi i mai puin, ceea ce explic de ce putem vorbi de o lume aflat in permanen sub ameninarea foametei, mai ales c am vzut c nu se poate apela in compensaie la prea multe legume sau fructe. Produciile mici sunt datorate in mare parte i tehnicii rudimentare: pmanturile uoare, mediteraneene, sunt lucrate cu plugul de lemn de tip roman, aratrum, care putea avea uneori brzdarul de fier i care nu fcea altceva decat s zgarie destul de superficial solul. Incepand din regiunile nordice, cu pmanturi mai dificil de lucrat, se difuzeaz plugul greu, probabil de origine germanic (Pflug). Acesta avea brzdar de fier i putea s i intoarc brazda, permiand o mai bun aerisire a pmantului. Pentru a fi tras era ins nevoie de pan la trei perechi de boi, i intrucat se intorcea cu greutate, se preferau brazdele foarte lungi. De aceea, forma parcelelor exploatate era rectangular, cu lungimea mult mai mare decat limea. Pentru mcinarea cerealelor se folosesc ranie de man i inc rar morile de ap, cunoscute din epoca roman, dar rspandite mult mai tarziu, pentru c presupun investiii care nu sunt la indemana oricui. Fr s fie vorba de o intoarcere total la economia natural, schimburile comerciale diminueaz treptat. Se mai menin inc legturile cu Imperiul de rsrit, intreinute mai ales de negustori orientali (sirieni, evrei). Se mai bate inc moned de aur, ca in regatul franc, dar treptattraptat circulaia monetar se reduce. De pe la mijlocul secolului al VII-lea apar in Occident monede noi, de argint, precum acele sceattas din lumea frizon i din insulele britanice. La ruralizarea societii contribuie i decderea oraelor, care inceteaz s mai fie centre de producie i schimb, i ii conserv doar rolul politic i religios. Constatm deci, in regatele succesoare imperiului, o treptat transformare a structurilor economice i sociale motenite de la romani, care in timp capt o fizionomie medieval din ce in ce mai clar. Aspecte sociale Se constat o intreptrundere intre vechea aristocraie roman i cea de origine germanic, prin inrudiri i prin preluarea reciproc a unor elemente de cultur. La inceputul perioadei, familiile senatoriale romane prefer carierele ecleziastice, in vreme ce nobilii germanici ofer regatelor cadrele militare, dar apoi nivelarea social este din ce in ce mai clar. Onomastica ofer dovezi ale simbiozei, intrucat i unii i alii poart ori nume germanice, ori romane i cretine, indiferent de originea lor etnic. O aceeai intreptrundere intre categorii sociale cu origini diferite se constat la nivelul pturilor de jos ale populaiei. Exist o ptur intermediar de oameni liberi, de origine germanic sau roman, cu tendina ins de reducere numeric, datorit insecuritii care ii face pe tot mai muli s caute protecia celor puternici, renunand astfel treptat la libertatea personal iniial. Se constituie o rnime dependent, din ce in ce mai numeroas, in care distingem, alturi de cei care pe diferite ci i-au pierdut libertatea, pe descendenii sclavilor inzestrai cu o bucat de pmant, ai colonilor, ai liberilor rmai pe lang vechiul lor stpan sau ai liilor, categorie semi-liber intalnit in lumea germanic. Clerul apare ca o stare deosebit a societii, dei in aceast perioad, recrutarea sa este mai degrab aristocratic. I.3.2. Economie i societate in perioada carolingian Aspecte demografice i tehnologice De la sfaritul secolului al VII-lea i inceputul secolului al VIII-lea, ca urmare a diminurii efectelor ciumei, a imbuntirii climei i a stabilizrii situaiei politice, in Occident se constat o ameliorare a situaiei economice. 49

In primul rand, exist o cretere demografic, lent dar sigur, care stimuleaz cutrile pentru imbuntirea inzestrrii tehnice. Mai multe unelte de fier, de calitate mai bun, contribuie la inmulirea defririlor, care dau natere unor aezri noi sau le lrgesc pe cele existente. Prin secolul al VIII-lea incepe s se rspandeasc sistemul de injugare a animalelor cu traciune pe piept, care nu le mai sufoc precum cel vechi, cu traciune pe gat, i le permite s-i utilizeze mai bine fora. De asemenea, se trece la potcovirea cailor i, mai tarziu, la folosirea scrii de a, cu efecte i in plan militar. Muncile agricole se pot face acum mai uor, se pot lucra mai repede suprafee mai mari de teren, produciile pot crete. Se rspandete acum i folosirea asolamentului trienal. Pmantul intregii comuniti rurale era imprit in trei, dintre care o parte era semnat cu cereale de toamn (grau, secar), o parte cu cereale de primvar, folosite mai ales pentru hrana animalelor (orz, ovz, mei), iar o alt parte era lsat in parloag. Avantajul sistemului era c se puteau obine dou recolte, ceea ce ddea o securitate mai mare oamenilor impotriva capriciilor climatice, i c se asigura astfel i hrana animalelor, mai ales a cailor, care pot fi folosii pe scar mai larg in muncile agricole. Structura domeniului se contureaz deja in aceast perioad: pe de o parte pmantul exploatat spre profitul integral al marelui proprietar (rezerva seniorial), iar pe de alt parte gospodriile ranilor aflai in diferite grade de dependen. Rezerva cuprinde reedina stpanului, o parte a terenului arabil, a punilor, viile, pdurea, heleteie sau lacuri. Loturile lucrate de rani cuprind casa, grdina de legume, parcele de teren arabil amplasate sau nu de o manier compact. Unitatea de exploatare agricol poart in documente numele mansa, i poate avea, in funcie de zon i de calitatea solului, intre 5 i 30 de ha. In funcie de condiiile specifice fiecrui domeniu, ranii pot avea anumite drepturi la exploatarea pdurii i punilor (eventual in schimbul unor redevene), aa cum pot la randul lor s aib vie sau arbori fructiferi. In aceast perioad, obligaiile ranilor fa de stpanii de domenii sunt in principal in munc (robot, corvezi) sau in produse, datorit unei relative lipse de moned i faptului c mana de lucru este mai important decat banii pentru punerea in valoare a pmantului. Exist ins i obligaii in bani, ceea ce arat c economia acestei perioade nu era de loc autarhic, existand posibilitatea comercializrii unei pri a produselor. Circulaia monetar i comerul Acum apare i o nou moned occidental, dinarul de argint emis de carolingieni, care inlocuiete vechea moned de aur bizantin sau imitat dup aceasta, devenit din ce in ce mai rar i prea puin adecvat unor schimburi de mai mic valoare, desfurate mai ales pe plan local. Pan spre sfaritul secolului al VII-lea Mediterana ii mai pstra calitatea de ax esenial al comerului european la mare distan. O dat ins cu invazia arab i cucerirea bazinului oriental al acesteia, ca i prin instalarea arabilor in Africa de nord i in Spania, comerul european in Mediterana se diminueaz pan la dispariie. Se adaug probabil i consecinele ciumei aprut in secolul al VIlea, care a afectat puternic regiunile meridionale, cruandu-le se pare ins pe cele nordice. De aceea, in perioada carolingian, constatm deplasarea centrului de greutate al comerului european spre nord (Galia, spaiul german) unde apar noi porturi, precum Quentovic (pe rmul raului Canche), Durstede (in delta Rinului), Haithabu (la Baltica). Reinsufleirea comerului poate fi pus in legtur i cu primele semne de renatere economic a oraelor, care inc timid, incep s desfoare activiti meteugreti pe scar mai larg decat inainte. Totui, in ceea ce privete meteugurile, idealul pare s fie cel ilustrat de celebrul capitular carolingian De villis, prin care se cerea ca pe domeniile regale s se realizeze tot ceea ce era necesar, inclusiv produse meteugreti. Structura social Marele domeniu aparine aristocraiei laice sau ecleziastice, beneficiar din ce in ce mai frecvent de privilegiul imunitii (interdicia pentru agenii suveranului de a ptrunde pe domeniu pentru a exercita justiia, a pretinde taxe sau a face recrutri). Mai exist inc o mic proprietate rneasc liber, dar aceasta este in continu scdere, i ca atare numrul ranilor liberi scade treptat. ranii dependeni provin din surse diferite: descendeni ai sclavilor inzestrai cu gospodrie, ai colonilor, foti proprietari liberi care i-au cedat pmantul unui mare proprietar in schimbul proteciei. In secolul al IX-lea, documentele care vorbesc despre organizarea marelui domeniu, polipticele, arat c existau inc numeroase diferene intre diferitele categorii de rani, 50

reflectate in nivelul obligaiilor lor. Tendina era ins de uniformizare a situaiei lor in categoria ranilor dependeni. Servus, termenul care in antichitate il desemna pe sclav, incepe acum s insemne erb, ran aservit. Sistemul organizrii domeniale de acest tip se pare c a aprut pentru prima oar in zonele nordice ale Franei, de unde, datorit extinderii Imperiului carolingian, s-a rspandit in aproape intreg Occidentul. Intrarea in dependen a ranilor a contribuit la fixarea populaiei pe vetre mai stabile, dand astfel natere satelor medievale. Generalizarea ridicrii de Biserici i in mediul stesc a contribuit i ea la inrdcinarea satelor, care de acum inainte se organizeaz in jurul Bisericii i al cimitirului, care nu mai e exterior aezrii ci inclus in aceasta, ilustrand un alt fel de legtur intre cei vii i inaintaii lor. Din secolul al X-lea putem vorbi de aceast inrdcinare a satelor occidentale, care din acest moment incep s aib infiarea lor medieval. Un nou declin Progresele lente pe care le-am constatat anunau transformrile economice i sociale care, in secolele urmtoare, aveau s confere originalitate Occidentului. Ins o dat cu decderea autoritii carolingiene, din a doua jumtate a secolului al IX-lea, stabilitatea dintr-o mare parte a Europei occidentale dispare. Se adaug noile invazii, ale vikingilor, arabilor i ungurilor, care dezorganizeaz prin jafurile i distrugerile care le intovresc structurile economice din anumite zone. Expediiile vikinge, in afar de distrugerile aduse, au contribuit ins intr-o oarcare msur la detezaurizarea metalelor preioase pstrate pan atunci sub form de obiecte preioase in Biserici i transformarea lor in timp in moned, ceea ce va conduce la intensificare schimburilor comerciale. Ultimele invazii au dus i la inmulirea castelelor intrite, cu rol de aprare iniial, dar care devin instrumente ale puterii seniorilor locali. In Italia se constat fenomenul numit incastellamento, adunarea locuinelor rneti in interiorul unor fortificaii, ceea ce d o alt infiare peisajului rural meridional. Declinul economic este ins relativ, i nu se poate vorbi de al doilea val al invaziilor ca de o perioad de ruptur. Lentele progrese incepute din secolul al VII-lea continu, i vor da natere avantului inceput in secolele X-XI. I.3.3. Condiia femeii in evul mediu Istoria femeilor in perioada medieval este guvernat de o cronologie diferit de cea a istoriei brbailor, in sensul c evoluiile sociale, economice, politice sau culturale le afecteaz in maniere diferite de cele care ii marcheaz pe acetia. Spre deosebire de brbai, care atunci cand aparin elitelor beneficiaz de o serie de privilegii, femeile, indiferent de statutul lor social, sunt considerate drept fiine inferioare i adesea tratate ca atare. In raport cu restul societii, femeile din elit se pot bucura de o situaie mai bun decat unii brbai din clasele inferioare, dar in cadrul familiei, poziia lor este intotdeauna subaltern, considerandu-se c au nevoie de un protector i de un ef masculin. Concepia despre femeie Pentru perioada medieval este relevant definirea condiiei femeii care a fost opera Prinilor Bisericii, in primele secole ale cretinismului, pe baza tradiiei biblice dar i a celei greco-romane. Aceast definire a rmas in linii mari neschimbat pan in perioada modern, cu unele nuane care in de anumite evoluii ale mentalitilor sau ale altor paliere ale societii. Poziia inferioar a femeii in societate i in familie este o caracteristic a societilor mediteraneene, operele medicilor i filosofilor oferind justificri ideologice in acest sens. In concepia greco-roman despre femeie, aceasta este vzut ca o fiin incomplet, mai puin perfect decat brbatul. Medicii crezuser c au observat c alctuirea corpului femeii e similar celei a brbatului, cu deosebirea c aceasta e mai slab din punct de vedere fizic, ceea ce se traduce i intr-o inferioritate intelectual. Intrucat se considera c organele sexuale ale femeii sunt identice cu ale brbatului, dar aezate in interiorul corpului, femeia nu e decat un brbat ratat, care inc din timpul gestaiei nu a reuit s dobindeasc o complexitate satisfctoare. De aceea, naterea unei fete era considerat o eroare a naturii, iar abandonarea nou-nscuilor de sex feminin era mult mai frecvent decat cea a bieilor. Aceast prere despre femeie ca fiin nedesvirit a fost popularizat inclusiv de Aristotel, a crui oper a avut o influen covaritoare asupra Occidentului medieval incepand cu redescoperirea filosofiei sale in secolul al XII-lea. In ceea ce privete civilizaia iudeo-cretin, poziia inferioar a femeii este justificat teologic, i deci imuabil. Dei in Genez exist dou povestiri diferite despre crearea oamenilor, aparinand 51

unor momente i medii diferite, dintre care Cartea intai spune c brbatul i femeia au fost creai in acelai timp, dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu, tradiia medieval a preferat s rein doar varianta din Cartea a doua. Aceasta vorbete despre crearea femeii din coasta brbatului, cu singurul rost de a reprezenta un ajutor pentru acesta, ca o fiin fcut nu dup imaginea lui Dumnezeu, ci doar dup chipul i asemnarea brbatului. Acestei inferioriti naturale i se adaug responsabilitatea pentru pcatul originar, intrucat, urmand afirmaiile Prinilor Bisericii, clericii evului mediu afirm c femeia poart intreaga rspundere pentru violarea interdiciei de a manca din Pomul cunotinei binelui i rului. Ambrozie al Milanului arat clar c Eva l-a fcut pe Adam s cad in pcat, i nu Adam pe Eva. Aceasta justific privarea femeii de drepturi, punerea sub tutel masculin i limitarea ei la sfera privat, cu excluderea oricror roluri publice. Cretinismul aduce o oarecare imbuntire a situaiei femeii in raport cu perioada roman sau cu tradiia iudaic, fr a prelua intreaga incrctur revoluionar a mesajului lui Christos, care nu mai accepta diferene sociale, etnice sau de gen. Sfantul Pavel demonstreaz ambiguitatea poziiei Bisericii intr-un mediu fundamental misogin, care poate s accepte egalitatea femeii i brbatului doar in faa lui Dumnezeu, dar nu i in familie sau in societate. Nu mai este nici iudeu, nici grec, nici rob, nici slobod, nici parte brbteasc nici parte femeiasc, fiindc toi suntei una in Iisus Christos, spunea el in Epistola ctre Galateni, 3, 28, dar tot el arta c brbatul este capul femeii (1 Corinteni 11, 3), iar in epistola ctre Efeseni, scris probabil nu de el ci de ctre un discipol, dar atribuit pe tot parcursul evului mediu tot lui Pavel, se cerea femeilor s fie supuse brbailor lor ca lui Dumnezeu (Efeseni, 5, 22). Lucru mai grav, cu consecine durabile in excluderea femeilor de la funciile sacerdotale, Pavel sau cineva care scrie sub numele lui interzice femeilor s ia cuvantul in adunrile bisericeti (1 Corinteni, 14, 34) Prinii Bisericii, atat cei din Orient cat i cei din Occident, motenesc acest filon al misoginiei de origine greac i iudaic, i, in contextul desconsiderrii pentru tot ce e trupesc, gsesc noi argumente vizand plasarea femeii pe o poziie de inferioritate, aceasta fiind asociat cu pcatul originar, interpretat de ei ca unul sexual (Augustin). Contrar realitilor fiziologice, libido-ul femeii este considerat mult mai accentuat decat al brbatului, intrucat acesta ar fi dominat de raiune, in vreme ce ea e stpanit doar de simuri. Condamnarea sexualitii i implicit a femeii se face in numele unui ideal ascetic, caracteristic cretinismului din primele secole. Vasile din Cezareea, Grigore din Nazianz i Grigore din Nyssa, care scriu spre sfaritul secolului al IV-lea, consider c lumea e deja prea populat, i c nu mai e necesar aducerea pe lume a prea multor copii. Fr a condamna total cstoria, pe care de altfel Iisus o binecuvantase prin primul lui miracol fptuit la nunta de la Cana Galileii, ei o consider inferioar virginitii. Incepand din acest moment, in vreme ce condiia masculin continu s fie definit pe baza unor criterii socio-profesionale, condiia femeii e definit doar printr-un criteriu sexual, cci ea nu poate fi vzut altfel decat in calitate de fecioar consacrat, femeie cstorit i vduv. In ierarhia celor trei stri, virginitatea i vduvia sunt considerate net superioare statutului de femeie mritat. E adevrat c aceste trei stri pot fi aplicabile i brbailor, dar in cazul lor ele nu sunt singurele elemente de identificare, in vreme ce femeia nu poate fi conceput decat ca fiic, soie sau vduv a unui brbat. Ca fecioar consacrat, ea trebuie s duc o existen de post, rugciuni i mortificri, la inceputuri in locuina prinilor ei, mai apoi in aezmintele speciale, mnstiri, mai puin numeroase decat cele de brbai, i mai puin inzestrate, intrucat mantuirea sufletului femeilor nu pare o prioritate pentru clericii medievali, in pofida vocaiei religioase foarte puternice pe care o dovedesc femeile acestei epoci. Ca soie, rolul ei se rezum la grija fa de gospodrie i naterea de copii. Plcerea in timpul actului sexual ii e refuzat de teologi, ca i brbatului de altfel, conform tradiiei stabilite de Ieronim, care spunea c nu e nimic mai infam decat s-i iubeti soia ca pe o amant. Naterea de copii nu e vzut ca o implinire suprem, ci ca o pedeaps, consecina cderii in pcat ( cu durere vei nate copii , Geneza, 3, 16). Practicile contraceptive fiind aspru reprimate de Biseric i de autoritile publice, sarcinile sunt frecvente, adesea problematice, i un numr important de femei ii pierd viaa in urma naterii, in condiiile lipsei de cunotine medicale eficiente. De altfel, pericolele asimilate sarcinii, sitaia de servitute in care se plaseaz fa de so sunt argumente puternice folosite de Prinii Bisericii pentru a le convinge pe tinerele fete s nu se cstoreasc. 52

Dac a ajuns vduv, Biserica susine c e de preferat ca femeia s nu se recstoreasc, in pofida greutilor pe care le intimpin o femeie singur in societatea medieval, in care de altfel nimeni nu poate supravieui izolat. Biserica preia pe seama ei inc din primele secole grija fa de vduve (i orfani), iar pe de alt parte, sftuind vduvele, mai ales pe cele bogate, s nu se recstoreasc, reuete s atrag o cantitate important de bunuri materiale, sub forma donaiilor i a testamentelor fcute de acestea. Slab din punct de vedere fizic, incapabil din punct de vedere intelectual, femeia este vzut de ctre clericii medievali ca un receptacol al tuturor viciilor. Pe de o parte, agresivitatea acestor luri de poziie vine din necunoatere, intrucat cei care scriu despre femeie sunt celibatari, care teoretic triesc in medii masculine ce nu au prea multe cunotine reale despre jumtatea feminin a societii. Pe de alt parte, constatm o amplificare a diatribelor impotriva femeilor in perioada in care in Occident Biserica incearc s impun celibatul clerical, i ca atare realizeaz o diabolizare a femeii pentru a-i convinge pe preoi i clugri s se in departe de ispit. Frumuseea femeii, cel mai adesea nenatural, ci intreinut prin fardurile i podoabele impotriva crora au tunat i fulgerat Prinii Bisericii i toi reprezentanii tradiiei misogine, nu e decat o capcan prin care brbatul este atras in pcatul destrblrii. De altfel, aceast frumusee nu e decat de suprafa, dup cum afirm abatele Odon de Cluny (+942), care lansa cuvinte extrem de brutale la adresa adevratei naturi a femeii, care nu e altceva decat un sac de scarn. Pe urmele lui mergea i Bernard de Clairvaux (1090-1153), care, pe de o parte, scria pagini inspirate de laud la adresa Fecioarei Maria, iar pe de alt parte, considera femeile obinuite saci de gunoi . In secolul al XII-lea, Marbode de Rennes (+1123) realiza una din cele mai crunte diatribe la adresa femeii, pe care o considera cea mai rea dintre capcanele intinse de diavol , vlstar al tuturor viciilor . Pentru Toma din Aquino, cel care stabilete in secolul al XIII-lea drumul pe care teologia occidental avea s mearg pan in secolul al XX-lea, femeia este nu doar o fiin ratat din punct de vedere fizic, perfeciunea fiind reprezentat de brbat, dar i calitatea sufletului ei este inferioar celei a sufletului masculin. E adevrat c in evul mediu nu se ajunge chiar pan la a pune sub semnul indoielii faptul c femeia are un suflet. Ce-i drept, Grigore din Tours, autorul unei Istorii a francilor, art c la conciliul din Macon, din 585, un episcop a spus c femeia (mulier) nu poate fi numit om (homo). Problema venea din faptul c in latin, ca i in multe din limbile europene actuale, termenul homo desemneaz atat brbatul (lat. vir), cat i fiina uman in general. Chiar dac inzestrat cu suflet, femeia nu rmane mai puin, pentru preoii i clugrii din evul mediu, o fiin iraional, care nu-i poate controla limbuia (de altfel, de aceea a i czut in pcat, deoarece a stat la discuii cu arpele). Dincolo de aspectele religioase ale concepiei clericale despre femeie, un alt motiv al inferioritii feminine afirmat in epoc este impuritatea legat de natere i de menstruaie. Iudaismul stabilise interdicii rituale privind femeia luz sau aflat in timpul menstruaiei, iar cretinismul le menine, uneori agravand consecinele acestora. Aducerea pe lume a copiilor, dei vzut de unii teologi medievali ca singura posibilitate a femeii de rscumprare a pcatului originar comis de Eva, nu este prea valorizat de vreme ce femeia luz este inut departe de Biseric vreme de patruzeci de zile. Intrucat Leviticul cerea ca femeia s nu se apropie de cele sacre vreme de 60 de zile, dac pruncul nscut e fat, unii teologi medievali au tras concluzia c embrionul feminin se insufleete mai tarziu decat cel masculin. Menstruaia este un alt motiv de neinelegere i de dispre fa de femeie. In secolul al XII-lea, juristul Gratian, care de altfel are meritul incontestabil de a readuce dreptul roman in atenia Occidentului, pe baza scurgerilor periodice de sange ale femeilor trage concluzia c ele nu au fost fcute dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu, intrucat acesta nu poate fi imaginat ca avand asemenea probleme. Este un nou motiv ca femeilor s li se interzic intrarea in Biseric in aceast perioad. Papa Grigore cel Mare s-a impotrivit acestor practici, i pan la urm ele au fost excluse din Biserica occidental, dar au rmas pan astzi profund inrdcinate in tradiia Bisericii ortodoxe, ca i ideea de impuritate a luzei. Situaia femeii in evul mediu Consecinele unei astfel de concepii teologice asupra femeii, vzut ca pctoas prin insi natura ei, au marcat viaa cotidian a femeilor pe tot parcursul evului mediu, i din unele puncte de vedere, i mult mai tarziu. Din slbiciunea ei fizic i intelectual decurge incapacitatea juridic a femeii. Imperiul roman cretinat justific interdicia ca o femeie s-i apere interesele in justiie sau s realizeze acte cu 53

valoare juridic (vanzri, cumprri, donaii, testamente) prin nepriceperea acesteia i prin nevoia de a fi intotdeauna protejat de ctre un brbat. Aspectul pozitiv al unor astfel de msuri legislative, care rman valabile, teoretic cel puin, pe tot parcursul evului mediu, este c femeia, obligat s stea departe de sfera public i inut in ignorana acestor aspecte, poate fi intr-adevr protejat dac este reprezentat de un brbat. Pe de alt parte, in acest fel ea este considerat o perpetu minor, care in foarte rare cazuri ii poate lua destinul in propriile miini (mai ales vduvele au o autonomie mai larg). In practic ins, exist cazuri de femei care iau parte la procese sau care semneaz in nume propriu sau al copiilor lor diferite tranzacii. De altfel, inc din primele secole Biserica a aprat dreptul femeii de a face donaii sau a lsa bunuri motenire prin testament, pe de o parte datorit mesajului egalitar al cretinismului, dar pe de alta i deoarece in felul acesta femeile, intotdeauna apropiate de Biseric, ii puteau lsa motenire o serie de bunuri care altfel ar fi revenit in mod automat familiei. O alt urmare este indeprtarea femeii de sfera public i meninerea ei in cadrele stricte ale domeniului privat. Justificarea este bazat pe o repartiie sexual a competenelor, care nu merge ins in sensul unei complementariti, ci in cel al ierarhiei. Funciile brbatului (agricultura, procurarea hranei) sunt considerate superioare celor ale femeii (intreinerea gospodriei, prelucrarea hranei, fabricarea vemintelor), ceea ce justific, dincolo de explicaiile ideologice, inferioritatea femeii in cadrul familiei. In familie, femeia este o perpetu minor, cu excepia situaiei in care rmane vduv i refuz recstorirea. Ea este supus autoritii tatlui su, care ii decide cstoria, uneori la virste foarte fragede, chiar sub 10 ani, dei virsta legal, acceptat i de Biseric, era de 12 ani pentru fete. Consimmantul ei, dei pretins de dreptul civil i canonic, nu are nici un rol in incheierea cstoriei. Mai grav, tatl ei poate, conform legislaiei romane i bizantine, s-i oblige fiica s divoreze. In cadrul cuplului, egalitatea nu este prevzut decat de canoanele Bisericii, i doar in ceea ce privete drepturile conjugale, in sensul c nici brbatul nici femeia nu pot refuza raportul conjugal pretins de partener. In celelalte privine, femeia trebuie s fie supus barbatului, care are dreptul legal de a o bate i chiar de a o ucide dac o surprinde in flagrant delict de adulter, cu condiia totui de a-l ucide in acelai timp i pe amant. De altfel, adulterul este definit doar ca o lezare a drepturilor soului, nu i ale soiei. Prinii Bisericii, chiar dac teoretic afirm c i brbatul care ii inal soia comite adulter (Ioan Chrysostomul), in practic accept concepiile societii, interzicand femeilor s divoreze in cazul in care soul le ineal. Desigur, Biserica a incercat, i in Occident a i reuit s fac divorul cvasi-imposibil pentru ambii parteneri, iar in Orient s-l reduc la situaii foarte rare. Dar in primele secole ale imperiului cretinat, in vreme ce legislaia imperial accept cateva motive legitime i pentru divorul femeii, Biserica il refuz cu desvirire, pe motiv c ea trebuie s suporte totul din partea soului, infidelitile, risipirea averii, maltratarea. Dac a fost abandonat de so, chiar nevinovat fiind, ea nu are dreptul s se recstoreasc (Vasile din Cezareea). In raport cu copii si, femeia nu are dreptul s ia decizii, ci doar s dea unele sfaturi, in timpul vieii soului su. Acesta poate s o consulte sau nu cu privire la viitorul copiilor, la cstoria acestora, dar nu este obligat s in seama de prerea ei. Doar in cazul in care a rmas vduv, ea are un anumit control asupra averii i a copiilor, cu condiia de a nu se recstori. In timpul vieii soului, ea nu se poate ocupa decat de educaia fiicelor, bieii fiind sustrai influenei materne foarte devreme, pe la 78 ani, cand in Occident incep pregtirea pentru a deveni cavaleri, iar in Bizan, cel puin in primele secole, pot fi trimii la o coal, pentru a se pregti pentru o carier public. Asimilarea domeniului femeilor cu sfera privat impune limite ale apariiilor in public i ale deplasrilor acesteia. In clasele superioare ale societii femeile duc o existen retras, in camere separate de restul casei (gineceul bizantin sau odile femeilor din castelul occidental). Ele nu pot prsi casa neinsoite, i deplasrile lor ar trebui, in viziunea clericilor, s se reduc la mersul la Biseric i la unele vizite fcute altor femei, eventual sracilor, in scopuri filantropice. Aceast idee de recluziune a femeilor se aplic i celor ce duc o existen inchinat lui Dumnezeu. Ideea inconjurrii mnstirii cu ziduri a aprut in Orient inc din secolul al IV-lea in ceea ce privete aezmintele feminine, i s-a afirmat cu putere din secolul al VI-lea, in vreme ce mnstirile de brbai au avut un regim mai puin strict pan mai tarziu. In Occident, claustrarea clugrielor devine regul absolut din vremea papei Benedict al VIII-lea (sfaritul secolului al XIII-lea), ceea ce le ine pentru mult vreme departe de activitile de asisten social crora multe dintre ele doreau s se consacre. 54

Excluderea femeii din spaiul public are consecine i in raporturile pe care aceasta le poate avea cu domeniul profesional. In Bizan, ca i in Occident, o femeie onorabil nu poate desfura o activitate economic prin care s se intrein singur, ca atare, singurele cariere care ii sunt accesibile sunt cea de soie sau de clugri. Orice femeie care lucreaz poate fi suspectat de prostituie, fie c e actri, servitoare in vreun han sau precupea. In realitate ins, mai ales in mediul urban, exist o serie de femei care desfoar singure diferite activiti economice, fie c e vorba de ateliere meteugreti sau de comer. In Occident, ptrunderea mai activ a femeilor in sfera activitilor economice are loc mai ales incepand din secolul al XII-lea, datorit revigorrii constatate la nivelul economiei i a unei relative promovri sociale a femeii in urma cruciadelor. Femeile pot deine ateliere, pot face parte din bresle, pot exista i unele bresle feminine, mai ales in domeniul textil. Din secolul al XV-lea ins, datorit crizei care se constat in domeniul meteugurilor medievale, care limiteaz i pentru brbai accesul la statutul de patron, i inrutete situaia calfelor i ucenicilor, brbaii reuesc s lupte impotriva concurenei reprezentat de munca feminin (mai prost pltit, deci mai atractiv pentru patroni), i femeia e din nou eliminat pentru cateva secole de pe piaa muncii. Domeniile activitilor intelectuale sunt de asemenea relativ greu accesibile femeilor. Interdicia neo-testamentar privind incapacitatea femeilor de a-i inva pe alii le-a exclus treptat i de la dreptul de a se instrui ele insele. Dup dispariia colilor publice romane, care oricum erau deschise in principiu brbailor, singura posibilitate de instrucie pentru o femeie o reprezint intrarea in mnstire. colile episcopale, care din vremea lui Ludovic cel Pios nu mai accept decat viitori clerici, exclud prin definiie femeile, i tradiia este pstrat de universiti. Desigur, exist cateva cazuri de femei foarte instruite, care provin fie din elita imperial, precum Anna Comnena in secolul XI la Bizan, fie din mediul clugresc, i aici merit amintit in primul rand Hildegard de Bingen, in secolul al XII-lea, prima femeie autoare de opere teologice. Cazurile de femei invate, autoare ale unor creaii remarcabile se multiplic in perioada urmtoare, unele din exemplele cele mai interesante fiind cele ale femeilor trubadur sau truver, care s-au afirmat in lirica de curte ce-i afl apogeul in secolele XII-XIII (Contesa de Die sau Marie de France). Istoria Heloisei, soia lui Abelard, prezint evoluia concepiilor care in secolul al XIII-lea acceptau ca i femeile s primeasc o educaie intelectual. In secolul al XIV-lea intalnim chiar cazul primei femei scriitor care se intreine pe baza creaiilor ei literare, Christine de Pisan, care prin lucrrile ei apr capacitatea creatoare a femeilor confruntate cu misoginia general, i mai ales clerical a epocii. Aceste cateva exemple, care pot fi multiplicate, nu sunt decat excepii care ilustreaz situaia de inferioritate pe care au avut-o femeile medievale. Statutul lor ins, cel puin in ultimele secole ale evului mediu occidental, pare s fi fost mai bun decat cel adus de Renaterea i Reforma din secolul al XVI-lea, care, preconizand, fiecare in felul su, intoarcerea la valorile i normele antichitii (pgane sau cretine), a repus femeile la locul lor , care nu poate fi altul decat cel din gospodrie, de soie i de mam, cu excluderea activitilor economice independente, dar cu o anumit ingduin pentru participarea lor la creaia literar i artistic. I.4. Relaiile feudo-vasalice Beneficiul Datorit ruralizrii care a urmat dezagregrii Imperiului roman i instalrii barbarilor in Occident, precum i decderii oraelor i a sistemului lor economic, datorit reducerii circulaiei monetare, pmantul incepe s reprezinte cea mai sigur bogie i un mijloc frecvent folosit pentru a recompensa servicile aduse. In schimbul slujbelor care le-au fost prestate, regii merovingieni fac danii in pmanturi apropiailor lor, pentru a-i asigura credina acestora i a-i spori autoritatea asupra lor. Dar cum aceste danii sunt cel mai adesea necondiionate, i fcute pentru slujbe trecute, credina celui ce le-a primit exist atata vreme cat se mai gsete la dispoziia regelui pmant din care s fac noi daruri. In momentul in care fondul funciar este epuizat, regii ii pierd autoritatea, aa cum s-a intamplat cu ultimii merovingieni, care din pricina neputinei de a se impune au fost denumii regi trandavi. Numele sub care este cunoscut aceast danie necondiionat este beneficiu, de la cuvantul latin beneficium, care insemna chiar binefacere. Vasalitatea Inc din antichitate, efii militari germanici sau puternicii proprietari romani erau inconjurai de rzboinici i de alte persoane, care, in schimbul proteciei i intreinerii, le prestau diferite slujbe. In epoca franc, aceast practic prin care un om liber intra in serviciul unui personaj important se rspandete pe scar tot mai larg i este cunoscut sub numele de vasalitate. Cel ce intr in slujba cuiva, oferindu-i serviciile sale i supunerea sa desvarit, incepe din secolul al IX-lea s fie 55

numit vasal. Cel care il ia sub protecia sa, asigurandu-i i mijloacele de subzisten poart numele de senior. Legtura intre cei doi este una personal, intrit prin jurmant, astfel incat s se garanteze c vasalul ii va indeplini obligaiile, in general militare, i c seniorul ii va asigura existena. Aceasta se realizeaz prin intreinerea vasalului la curtea seniorului, sau prin oferirea de hran, haine, arme i alte daruri. In secolul al VIII-lea, pentru intreinerea vasalului incepe tot mai frecvent s fie cedat o bucat de pmant, numit in acte beneficiu, apoi fief sau feud. Se constat deci fuzionarea celor dou instituii, pan atunci separate, beneficiul i vasalitatea. Vasalii incep astfel s fie casati, adic inzestrai cu gospodrie proprie i nu intreinui la curtea seniorului lor. Ca s fac fa unor probleme noi, precum pericolul reprezentat de invaziile arabe, majordomul Carol Martel recurge la acordarea de beneficii pe scar larg lupttorilor si, de aceast dat condiionandu-le de prestarea slujbei militare. Ca s acopere aceast nevoie de beneficii a recurs la folosirea de pmanturi ale Bisericii, pe care le acorda unor ostai care ii indeplineau obligaiile militare fa de rege, dar menineau legturi i cu mnstirea sau Biserica de la care primiser terenul. Acest tip de beneficiu poart numele de precaria verbo regis. In timpul lui Carol cel Mare, intrarea in vasalitate este asociat aproape automat cu acordarea unui beneficiu funciar. Omagiul vasalic Stabilirea relaiilor vasalice, intr-o societate care cunoate prea puin scrisul, este exprimat printr-o ceremonie public, alctuit din acte riguros codificate, care presupun un ansamblu de comportamente simbolice (gesturi i cuvinte) ale celor doi participani. La inceput, ceremonia poart numele de recomandare (commendatio), intrucat viitorul vasal se recomand proteciei seniorului. Din secolul al XI-lea se folosete numele de omagiu vasalic. In momentul in care etapele acesteia au fost fixate, ceremonia intrrii in vasalitate incepe cu omagiul, act prin care vasalul ingenuncheaz in faa seniorului, i punandu-i mainile impreunate in mainile acestuia (immixtio manuum), in semn de supunere, declar c vrea s devin omul lui. Seniorul trebuie s-i strang mainile, in semn de acceptare i de asigurare a proteciei, apoi cei doi se srut pe buze, pentru a marca inelegerea i a arta c ea s-a fcut intre oameni egali. Apoi, vasalul trebuie s depun un jurmant de credin fa de seniorul su, pe Evanghelii sau pe sfinte moate, obiecte sfinite menite s intreasc fora cuvintelor rostite. In final, seniorul d vasalului investitura fiefului, care const din inmanarea unui obiect simbolic (sceptru, steag, nuia, sabie, bucat de pmant etc.) care desemneaz feudul ce va intra astfel in posesia vasalului. In sistemul relaiilor feudo-vasalice, feudul reprezint elementul real care st la baza relaiei personale. Trebuie precizat c, dei in general feudul reprezint un teren, vasalul poate primi i altfel de venituri, cum ar fi dreptul de a percepe anumite vmi sau taxe, sau chiar i se poate da regulat o anumit sum de bani, important fiind doar ca seniorul s-i pun la dispoziie mijloace prin care acesta s se intrein i s-i procure armamentul, din ce in ce mai costisitor (cal, zale, armur, spad, lance etc.), care-i era necesar pentru a-i indeplini funcia militar. Drepturi i obligaii reciproce Legtura stabilit intre cei doi printr-un astfel de contract vasalic este personal, i trebuie reinnoit la moartea uneia dintre pri. Aceasta inseamn i c feudul rmane de drept in proprietatea seniorului, vasalul avand asupra lui doar drepturi de posesie i de folosin. In fapt ins, feudul incepe s se transmit ereditar in familia vasalului, cu condiia ca urmaii acestuia s presteze, la randul lor, omagiu i jurmant de credin seniorului. Contractul vasalic creeaz drepturi i obligaii reciproce. Vasalul are fa de seniorul su indatoriri negative: de a nu-i prejudicia in vreun fel bunurile, persoana, familia i onoarea, i indatoriri pozitive, rezumate in formula sfat i ajutor. Sfatul presupunea obligaia vasalului de a-l asista pe seniorul su cand acesta imparte dreptatea in tribunalul seniorial, de a-l ajuta s gseasc soluii in situaii dificile, ca de exemplu in timpul luptelor, de a fi prezent la castel in ocazii solemne, cum ar fi depunerea omagiului de ctre ali vasali. Prezena vasalului alturi de senior, fie i cand e vorba doar de o mas oferit de acesta, are menirea de a sublinia puterea i importana seniorului, care sunt strans legate de numrul de persoane pe care le poate aduna in jurul su. Ajutorul este in principal de dou feluri: bnesc (rscumprarea seniorului czut prizonier, armarea drept cavaler a primului fiu, cstoria primei fiice, plecarea seniorului in cruciad) i militar. Aspectul militar fiind componenta cea mai important a acestui tip de relaii, la inceput vasalul era obligat s dea sprijin armat seniorului su ori de cate ori acesta avea nevoie, dar cu trecerea timpului, 56

beneficiind i de incercrile Bisericii de a limita rzboaiele, acest sprijin a fost restrins la participarea timp de 40 de zile pe an la o campanie. Dup aceea, el putea s plece sau s rman in schimbul unei compensaii bneti pltit de seniorul su. Posibilitatea vasalului de a prsi lupta in momentul cand considera c i-a indeplinit obligaia militar fcea ca trupele recrutate pe acest principiu feudal s fie lipsite de disciplin i de coeziune. La randul su, seniorul are obligaii fa de vasal, intre care s-i pun la dispoziie mijloace de intreinere i s nu-l lipseasc in mod nejustificat de ele, s-i ofere protecie, sprijin armat i bnesc la nevoie. In cazul in care vasalul ii incalc obligaiile asumate, este considerat trdtor (felon), iar feudul poate fi reluat de senior. Dac acesta din urm ii nedreptete grav vasalul, atentand la viaa sa ori a familiei sale, la onoarea soiei sau refuzand s-l ajute la nevoie, acesta poate rupe jurmantul de fidelitate, pstrand feudul i depunand jurmant seniorului seniorului su. Dac nu exist un senior suprem, atunci el poate pstra feudul ca alodiu, adic liber de obligaii vasalice. Sistemul a fost privit de ctre carolingieni i ca un mijloc de guvernare a imperiului, deoarece cuprindea pe toi supuii intr-o reea de legturi feudo-vasalice, toi deintorii unei funcii importante fiind obligai s depun jurmant de credin in faa impratului, i devenind astfel vasalii si. Pe de alt parte, retribuirea funcionarilor imperiali se fcea prin atribuirea unui domeniu, care purta numele de honor. Tendina a fost ca in timp aceste honores, care reprezentau de fapt un fel de salariu, pentru perioada in care se exercita funcia, s fie transmise ereditar. Capitularul de la Quierzy, din 877, ilustreaz felul in care funcia de comite tindea s devin ereditar, ceea ce presupunea i c pmantul atribuit o dat cu aceasta scpa controlului impratului. Funcionarea sistemului a mai fost complicat printr-o serie de fenomene. In momentul decderii autoritii Carolingienilor se constat noi invazii, ale vikingilor sau ungurilor, fa de care aprarea trebuie organizat la nivel local. Astfel, i un vasal al impratului putea s-i creeze proprii vasali pentru a avea la dispoziie oameni inarmai. Acetia, datorit relaiei personale stabilite, ii datorau credin lui, dar nu i seniorului lui. Pe de alt parte, o persoan putea avea mai muli seniori, crora le jura credin (omagiu multiplu), astfel c era posibil s apar dificulti dac seniorii intrau in lupt unii impotriva altora. Pentru a se rezolva astfel de situaii, s-a inventat omagiul ligiu (principal), mai important decat omagiile plane (secundare). Astfel, numai seniorului cruia i se prestase omagiul ligiu i se datora credin impotriva tuturor, inclusiv a unor seniori crora li se prestase omagiul plan. Nici aceasta nu reprezenta o soluie, deoarece de prin secolul al XIII-lea, se constat c omagiul ligiu a devenit multiplu, fiind prestat mai multor seniori, ceea ce ii neutraliza efectul. Problema cea mai mare a sistemului realizat prin relaiile feudo-vasalice este ins aceea c, prin caracterul lor personal, creeaz o ruptur intre monarh i masa supuilor si, care ii vor asculta proprii seniori in detrimentul regelui, suveran pentru toi, dar suzeran (senior) doar pentru vasalii si direci. Aceasta a condus la fenomene de fragmentare a autoritii politice in regat, crearea principatelor teritoriale care marcheaz o parte important a istoriei medievale europene. Modul de via cavaleresc In viziunea oamenilor medievali, societatea era imprit in trei stri, cu funcii diferite, a cror colaborare asigura echilibrul i binele tuturor: cei ce se roag, cei ce se lupt, cei ce muncesc. Dac ranii trebuiau prin munca lor s-i intrein pe toi, dac prin rugciunile lor clericii aduceau tuturor o protecie spiritual, aprarea societii cretine era in seama lupttorilor, a celor instruii in meteugul armelor. Inc din perioada regatelor barbare i a imperiului carolingian aristocraia avea in principal funcii militare, ceea ce a condus in timp la o suprapunere total intre calitatea de membru al elitei i cea de osta, miles. Progresele tehnicii militare, care presupun folosirea unor lupttori clare i greu inarmai, dotai cu zale i armuri, au impus ca fiecare lupttor s dein un feud, care s-i permit intreinerea unui cal i achiziionarea unor arme destul de costisitoare. Aceti lupttori, din secolul al XI-lea deja individualizai in cadrul societii, sunt cavalerii. Atribuiile lor fiind cele rzboinice, in formarea acestora accentul era pus pe pregtirea fizic i pe asumarea elementelor unui cod de comportament nescris, dar care fcea apel la virtui considerate eseniale pentru funcionarea sistemului feudal, precum vitejia, onoarea, fidelitatea fa de senior. Locul unde tanrul aspirant la calitatea de cavaler deprindea aceste reguli era de obicei castelul seniorului su, unde, la inceput, de pe la varsta de 10-12 ani slujea ca paj, mai tarziu devenea scutier, deprinzand in acelai timp ceea ce se considera pe atunci a fi bunele maniere, dar i felul de a lupta al elitelor. Cand clria, lupta cu spada, manuirea lncii, a topoarelor de lupt i a buzduganelor nu mai 57

aveau secrete pentru tanr, i cand avea mijloacele materiale care-i permiteau s dein un cal i o armur, acesta era armat cavaler, de regul in jurul varstei de 18-20 de ani. Intrarea in randul cavalerilor, categorie ce se dorea distinct de celelalte prin ocupaii i mod de via, nu se fcea deci automat, ci printr-o ceremonie elaborat, cea a armrii. La inceput laic, ea avea drept scop s demonstreze maturizarea tanrului i capacitatea acestuia de a face fa obligaiilor ce-i reveneau in cadrul societii. Ea punea in eviden relaia vasalic, intrucat naul, cel care consacra intrarea tanrului in randul cavalerilor, era de obicei seniorul acestuia. O persoan de rang inalt, de multe ori o doamn, fiica sau soia seniorului, il ajuta pe tanr s imbrace armura i ii prindea pintenii, insemne distinctive ale rzboinicului. Naul ii ddea apoi o lovitur simbolic pe umr, care la inceput avea rolul de a incerca rezistena fizic a aspirantului, dar care apoi marca intrarea in randul altei categorii, cea a cavalerilor i il indemna s fie curajos i loial. Urma apoi o demonstraie de miestrie rzboinic, prin care noul cavaler trebuia s conving asistena de talentele sale de om de arme. In faa pericolelor reprezentate de o societate ale crei valori sunt predominant rzboinice i in care autoritatea central slbit nu poate instaura ordinea, Biserica a reacionat, incercand s-i disciplineze pe cavaleri i s fac din ei lupttori pentru religie. Are loc deci o cretinare a idealului cavaleresc, iniial laic i orientat spre consolidarea sistemului de relaii feudo-vasalice. Energia rzboinic a cavalerilor este dirijat de Biseric in afara societii cretine prin cruciade; mai mult, printr-o interesat ignorare a interdiciei pentru clerici de a vrsa sange, iau natere ordinele de cavaleri-clugri (ioanii, templieri, teutoni). Prin impunerea unor aa numite pci sau armistiii ale domnului, cavalerilor li se interzice s lupte intre anumite perioade sau impotriva celor care nu le sunt egali: clerici, rani, negustori, meteugari. Mai mult, discursul inspirat de Biseric spune c elul oricrui cavaler este s lupte pentru dreptate i pentru aprarea celor oprimai, neinstare s se apere singuri, incusiv a femeilor, considerate in epoc elementul cel mai slab din societate. Aceast amprent religioas este evident i din aspectul pe care il capt din secolul al XIII-lea ceremonia armrii, care trebuia precedat de o noapte de veghe i rugciune a viitorului cavaler in Biseric i care presupunea binecuvantarea dat armelor acestuia de o fa bisericeasc. Modul de via cavaleresc a inspirat i o literatur de un anumit tip, ilustrat in planul liricii de poezia trubadurilor, truverilor i minnesangerilor, iar in cel epic de poemele eroice i de romanele de curte. Comun tuturor acestor opere este modelul de om pe care il propun, caracterizat prin vitejie, respectarea cuvantului dat, respectul pentru neamul din care face parte i pentru senior, supunerea fa de doamne. Evoluia tehnicii militare, care defavorizeaz lupta clare sau corp la corp in faa folosirii arcului, arbaletei i mai apoi a armelor de foc avea s conduc la dispariia cavalerilor ca tip esenial de rzboinic. Pe campul de lupt, locul lor avea s fie luat de soldai profesioniti pltii, lupttori pedetri pricepui in manuirea armelor de foc. In societate, idealul de rzboinic oricand gata s scoat sabia pentru a rzbuna o jignire avea s fie inlocuit cu cel al nobilului instruit, care tie s se dueleze la nevoie, dar care se pricepe s foloseasc i arma intrigii i a jocului de culise. I.5. Aspecte culturale in secolele V-XI Evoluia cultural in Antichitatea tarzie Cultura greco-roman, specific Antichitii clasice, incepuse s evolueze in urma transformrilor de ansamblu petrecute in Imperiul roman, intre altele i datorit influenei din ce in ce mai puternice a cretinismului. Dac la inceput existau unii cretini intransigeni care susineau c toate achiziiile culturale pgane sunt lipsite de valoare, pe msur ce cretinismul atingea elitele s-a conturat concepia care permitea valorificarea celor mai de seam elemente ale culturii clasice. In secolele al II-lea i al III-lea, intelectualii cretini, care beneficiaser de o educaie de tip greco-roman, trebuiau s dea replica in scrieri polemice unor adversari educai, de aceea, chiar atunci cand fondul scrierilor lor este unul profund cretin, expresia formal este una clasic. Din secolul al IV-lea, o dat cu oficializarea cretinismului, convertirile ating cele mai diferite straturi ale societii, i lucrrile cu caracter cretin se adreseaz unor diferite categorii de public. In vreme ce Augustin compune opere teologice i filosofice intr-un stil de o elegan clasic, Ieronim alege in mod deliberat o latin simpl i uor de ineles pentru a traduce Biblia (Vulgata) care trebuia s fie accesibil tuturor. 58

Cretinarea nu a insemnat dispariia total i definitiv a culturii pgane. Intelectuali pgani i cretini coexist o vreme de o manier panic, intreinand unii cu alii relaii de prietenie bazate pe respect reciproc, aa cum ne demonstreaz corespondena Sfantului Vasile din Caesareea cu retorul pgan Libanios. Cretinii ins au inceput in mod deliberat s selecteze acele elemente ale culturii clasice care nu intrau in contradicie cu credina lor sau care le puteau fi de folos. Ieronim arta intr-o scrisoare c aa cum in Vechiul Testament era permis evreilor s se cstoreasc cu femei strine dac le rdeau prul i le tiau unghiile, tot aa i cretinii pot prelua elementele culturii pgane purificate de tot ce e idolatru sau imoral. Istoria primelor secole cretine este marcat deci de efortul de a pstra elementele judecate valoroase, dar i de a distruge sau pur i simplu de a ignora ceea ce intra in contradicie cu noua credin. In paralel, se produc unele transformri care pot fi puse numai parial pe seama cretinismului, dei acesta infuzeaz i influeneaz toate palierele vieii sociale. coala Istoria colii de tip greco-roman este strans legat de cea a oraului i a elitelor urbane. Civilizaia roman clasic fusese caracterizat de existena unui invmant public, prin intermediul colii, dublat de unul particular, prin pedagogi. Declinul oraului conduce la dispariia treptat a colilor publice, pe la sfaritul secolului al VI-lea in Galia, probabil ceva mai tarziu in Hispania sau Italia. In compensaie, se infiineaz coli pe lang centrele episcopale sau pe lang mnstiri, destinate ins in primul rand educrii clerului. Aceasta conduce la dispariia tipului laic de cultur, i la instalarea treptat a monopolului cultural al Bisericii. Semnul cel mai evident al restrangerii tiinei de carte la cler este recrutarea funcionarilor tiutori de carte doar dintre oamenii Bisericii in epoca lui Carol cel Mare, comparativ cu perioada merovingian in care majoritatea lor erau laici. Diminuarea numrului tiutorilor de carte este ins relativ, cci i in lumea greco-roman acetia reprezentau o ptur subire a populaiei. In secolul al V-lea, Martianus Capella, in lucrarea sa De nuptiis Mercurii et Philologie (Despre nunta lui Mercur i a Filologiei) stabilea, pe baza unei tradiii deja seculare, care sunt domeniile de interes demne de un om liber, numite de aceea arte liberale. Educaia trebuia, in viziunea lui, devenit apoi a intregului ev mediu, s cuprind mai intai gramatica (regulile de baz ale latinei), retorica (arta de a compune discursuri, de a vorbi) i dialectica (arta de a raiona, logica). Dup aceste ci ale cunoaterii, numite mai tarziu trivium, se puteau studia alte patru, quadrivium: aritmetica, geometria, astrologia i muzica. Trivium i quadrivium stau la baza sistemului de invmant medieval, inclusiv in cel din universiti. Ele reprezentau ci prin care omul educat putea s accead apoi la studiul filosofiei i al teologiei. Cartea Cretinismul este o religie revelat, care presupune existena unei cri sfinte, ce trebuie s fie la indemana credincioilor care s poat gsi oricand pasajele dorite. De aceea, forma cea mai potrivit nu era cea a anticului rulou de papirus, mai greu de manevrat, ci a codexului de pergament, uor de rsfoit. Mai maniabil i mai rezistent, codexul este i mai scump, ilustrand i pe aceast cale caracterul elitist al accesului la cultur. Crile sunt copiate in ateliere mnstireti (scriptorii) i imbogesc mai intai biblioteca propriului aezmant monahal, apoi pot fi oferite altor mnstiri, Biserici sau chiar laici pioi. Cum in marea lor majoritate sunt cri sfinte, glorificarea divinitii se face i prin impodobirea lor cu miniaturi sau iniiale foarte elaborate, prin scrierea cu aur sau argint i prin ferecturi preioase. ` Expresia lingvistic Antichitatea tarzie este caracterizat in Occidentul Europei prin meninerea latinei ca limb de comunicare general. Avand ca orice limb vorbit paliere diferite, in funcie de nivelul cultural al celui care o folosete, latina permite inc locuitorilor fostului Imperiu roman s se ineleag unii pe alii indiferent de locul de provenien. De prin secolul al VI-lea se pare ins c nu mai era atat de folosit in provinciile orientale ale Imperiului, unde greaca se afirm viguros. Pe de alt parte, greaca, limba cunoscut de orice intelectual de marc din Occident, inceteaz tot cam din acea perioad s mai fie ineleas in partea apusean. Meninerea latinei ca limb de comunicare se datoreaz prelurii de ctre regii barbari a sistemului administrativ roman, inelegerii pe care cei mai muli dintre acetia au artat-o culturii latine, i cretinismului, care a impus-o alturi de greac drept limb a Bisericii. Sunt ins i zone in care latina nu este o limb matern, ca in spaiul german sau in insulele britanice, dar este totui o limb vorbit (de exemplu in mnstiri). Fiind destinat atat comunicrii 59

scrise, cat i celei orale, de zi cu zi, latina evolueaz indeprtandu-se de standardele clasice (de altfel acestea nu se aplic decat creaiei culturale a epociii lui Augustus). Pe de alt parte, clericii, chiar dac au deprins in mod livresc o latin de bun calitate, pentru a fi inelei de enoriaii cu un nivel mai sczut de instrucie, folosesc in predicile lor o limb mai simpl, sermo humilis. Astfel, intre nivelul popular i cel savant al limbii continu s existe comunicare i influen reciproc. Creaia literar Dup oficializarea cretinismului i mai ales dup transformarea sa in religie unic, creaia literar care conteaz nu mai poate fi decat cretin. Inc din secolul al II-lea apruse o literatur cretin, care in mod convenional este denumit patristic, adic aparinand prinilor Bisericii. Primele lucrri cretine aveau un caracter apologetic, deoarece urmreau s conving pe imprai i pe intelectualii pgani de valoarea cretinismului, de compatibilitatea sa cu valorile romane i chiar de superioritatea sa in raport cu religia i filosofia pganismului. Dintre aceti scriitori, s-au remarcat i prin arta lor literar Tertullian (160-222), manifestat mai ales in Apologeticum, sau Lactantius (250-cca.320), cu De mortibus persecutorum (Despre moartea persecutorilor). Din secolul al IV-lea, literatura cretin ii cristalizeaz i mai mult specificul propriu intr-un imperiu in care operele literare pgane erau inc posibile i gustate de public. Sfantul Hilarius din Poitiers (+368) contribuie semnificativ la crearea poeziei cretine latine, prin compunerea unor imnuri religioase inspirate de cele greceti. Sfantul Ambrozie al Milanului (333-397) consacr definitiv imnologia cretin latin, creand o poezie liturgic simpl, adecvat cantrii in Biseric. Poezia cretin mai este reprezentat la aceste inceputuri ale ei de Prudentius (cca. 350-410), autor de imnuri, polemici (Contra Symmachum) i creatorul epopeei cretine Psychomachia (Lupta sufletului) care ilustreaz conflictul dintre vicii i virtui. Paulinus din Nola i Nicetas din Remesiana sunt de asemenea autori care au ilustrat poezia cretin. Sfintul Ieronim (cca. 340-420), adevrat director de contiin al aristocraiei cretine romane, s-a impus mai ales prin activitatea sa de traductor in latin al unor lucrri fundamentale. In afar de Biblie, a mai tradus i a completat Cronica lui Eusebius din Caesareea, oferind astfel Occidentului modelul de istorie universal ce avea s domine evul mediu. De asemenea, prin Viaa lui Paulus, el introduce in literatura latin noul gen al Vieilor sfinilor (vitae), ilustrat deja in grecete de Atanasie al Alexandriei, care scrisese Viaa Sfantului Antonie. Se ntea astfel hagiografia, gen specific literaturii cretine, pentru care modelul este reprezentat totui de opera unui istoric, Sulpicius Severus, (sfaritul secolului al IV-lea), care a scris Viaa Sfantului Martin, considerat apostolul Galiei. Cel mai talentat scriitor cretin i, fr indoial, unul dintre cei mai valoroi autori latini din toate timpurile este Aurelius Augustinus (354-430), cunoscut ca Sfantul Augustin pentru catolici i Fericitul Augustin la ortodoci. Orator desvarit, profesor de gramatic, el d msura talentului su literar intr-o vast oper teologic, didactic, filosofic, istoric, epistolar. Confesiunile, Solilocviile, i mai ales Cetatea lui Dumnezeu, reprezint opere monumentale care au influenat profund civilizaia medieval. In aceast din urm oper, Augustin analizeaz sensul istoriei umane, susinand ideea c mai presus de statul roman (cetatea oamenilor) se gsete comunitatea credincioilor (cetatea lui Dumnezeu), i c devenirea uman nu este ciclic, ci orientat spre un sfarit stabilit i cunoscut doar de divinitate. Ctitorii evului mediu Cultura de la sfaritul antichitii i inceputul evului mediu se caracterizeaz prin existena unor figuri marcante, care au abordat diferite genuri, fiind astfel dificil de incadrat intr-o categorie anume, i au contribuit la transmiterea motenirii antice. Boethius (cca. 480-524), considerat ultimul intelectual de tip antic, a realizat traduceri i comentarii ale operelor lui Aristotel, facilitand cunoaterea filosofului grec in Evul Mediu, ca i lucrri de matematic, muzic, astronomie. Opera care avea s influeneze profund Evul Mediu a fost Despre consolarea filosofiei, meditaie asupra libertii i a responabilitii, scris in temnia in care ii atepta execuia, acuzat de conspiraie impotriva regelui ostrogot Teodoric. Cassiodor (cca. 490-583), consilier al lui Teodoric i al urmailor si direci, incearc s adapteze invmantul cretin noilor condiii, prin proiectul (nereuit) de a realiza o universitate cretin, i apoi prin crearea la Vivarium a unei mnstiri care i-a adpostit pe cei dedicai studiului. A scris o Istorie a goilor, ajuns la noi doar in forma prescurtat de Iordanes i numit Getica, o cronic universal i o serie de scrisori cu caracter administrativ, Variae. De asemenea, a realizat lucrri 60

teologice i didactice, in care susinea necesitatea apelului la artele liberale in vederea studierii Scripturilor. Grigore cel Mare (540-604), considerat de unii autori primul pap medieval, a scris intr-o latin elegant i in acelai timp comprehensibil lucrri pastorale (Regula pastoralis), teologice (Moralia in Job). Dialogurile, ansamblu de povestiri edificatoare despre sfini i miracole, reprezint lucrarea sa cea mai cunoscut, rspandit in tot Occidentul i tradus i in grecete. Dovedind o mentalitate monastic, el se pronun in acelai timp impotriva studierii autorilor pgani dac acesta se face in pofida studierii Scripturilor (scrisoarea ctre episcopul Desiderius din Vienne). Grigore din Tours (538-594), episcop provenit dintr-o familie aristocratic galo-roman, s-a afirmat prin scrierile sale religioase (cri despre miracolele Sfantului Martin, lucrri despre martiri i mrturisitori). Cea mai cunoscut lucrare a sa este cronica universal, Zece cri de istorie, cunoscut i sub numele de Istoria francilor, in care nareaz cu talent de povestitor, dar i cu un scop moral evident evenimentele din spaiul Galiei. Isidor din Sevilla (570-736), asemntor lui Grigore prin funcii i origine, realizeaz lucrri de istorie (Istoria goilor, vandalilor i suevilor, Cronica major), tratate despre matematic sau despre natur. Opera sa fundamental este reprezentat de Etimologii, adevrat enciclopedie a tuturor cunotinelor considerate folositoare cretinilor, prin intermediul creia Evului Mediu i s-a transmis esenialul culturii antice. Beda Venerabilul (cca. 672-735), clugr anglo-saxon, desfoar o susinut activitate didactic in mnstirea sa, realizand pentru discipolii si tratate tiinifice, lucrri de gramatic, hagiografii, opere dedicate msurrii timpului. Lucrarea sa cea mai cunoscut este Istoria eclesiastic a neamului anglilor, foarte citit in Evul Mediu, i care contribuie decisiv la rspandirea in Occident a modului de a data evenimentele nu dup domnia imprailor sau a regilor, ci de la naterea lui Christos (sistemul erei cretine). Unul dintre discipolii si a fost dasclul lui Alcuin, principalul artizan al Renaterii carolingiene. Renaterea carolingian Dispariia unitii romane, fragmentarea administraiei, regionalizarea dreptului, decderea oraelor, diminuarea procentului celor alfabetizai, clericalizarea culturii caracterizau civilizaia occidental incepand din secolul al V-lea. Readucerea la via a Imperiului in vremea lui Carol cel Mare impunea msuri de consolidare a unitii printr-un aparat administrativ bine pus la punct i prin rspandirea unei ideologii comune tuturor, care nu putea fi reprezentat decat de cretinism. Carol a ineles c administrarea eficient a unui teritoriu atat de vast presupune apelul la actul scris, ceea ce fcea necesar dezvoltarea colilor. De asemenea, cretinarea zonelor rmase pgane i consolidarea unui cretinism oficial in celelalte erau considerate mijloace de omogenizare a populaiilor atat de diferite ale Imperiului i necesitau un cler educat, in stare s se ridice la nivelul misiunii sale. La indemana funcionarilor, care acum incep s se recruteze masiv din randul clericilor, i oamenilor Bisericii trebuia s fie puse o serie de instrumente. Mai intai limba, care trebuia s fie ineleas de ctre toi, indiferent de locul de origine. Aceast limb universal nu putea fi decat latina, dar ea evoluase deja intr-o anumit msur ctre limbile romanice. Dei existau diferene intre latina simplificat vorbit de clerici i graiurile populare ce aveau s dea natere limbilor romanice de mai tarziu, cele dou niveluri ale limbii inc mai comunicau. Astfel, un simplu ran din Francia putea inc s ineleag predica pe care i-o inea un preot in latin. Carol a considerat ins c este nevoie de o revenire la normele clasice ale latinei, care s fie respectate in intregul su Imperiu. De aceea el a fcut apel la cei mai de seam oameni de cultur ai timpului, pe care i-a invitat s vin in Galia din regiuni in care tradiia antic se pstrase mai bine. Alcuin din York, clugr anglo-saxon, a fost cel mai apropiat colaborator al su, care a direcionat i impulsionat reforma cultural. Tocmai pentru c in insulele britanice latina nu mai era o limb vie, nemaiexistand vorbitori nativi, ea se pstrase mai bine, fiind invat doar pe baza crilor. Din Hispania vine la curtea sa vizigotul Theodulf, aducand cu sine cunotine despre cultura antic fcute posibile de renaterea cultural promovat in secolul al VII-lea de ctre Isidor din Sevilla. Din Italia il invit pe Petru din Pisa, grmtic vestit, care ii inva pe cei din anturajul impratului latina de bun calitate ce se mai vorbea in oraele din spaiul care fusese leagnul acestei limbi. Tot din Italia poposete o vreme la curte i istoricul Paul Diaconul. 61

Rezultatul aciunii desfurate in domeniul lingvistic este intoarcerea la normele clasice ale latinei, purificat de alterrile din ultima vreme. Rezultatul este o limb unic, pe care o ineleg toi intelectualii de pe cuprinsul imperiului, dar numai ei. Vorbitorii nativi nu mai ineleg aceast limb savant in care li se predic in Biseric i in care sunt redactate actele oficiale. De acum inainte latina cult i vorbirea popular evolueaz separat, aceasta din urm conducand la conturarea deplin a noilor limbi romanice. Acestea sunt de altfel consemnate in scris in secolele IX-X (Jurmintele de la Strassbourg pentru limba francez etc.). O alt direcie in care se manifest atenia lui Carol cel Mare este coala. Prin capitularele sale incearc s impun infiinarea pe intregul imperiu a unor coli care s-i instruiasc pe tineri in studiul latinei i al altor domenii care s le fie folositoare mai ales pentru o carier preoeasc. Aceste coli, destinate mai ales viitorilor clerici, erau infiinate pe lang Biserici i mnstiri, ceea ce arat c dispruse deja concepia despre un invmant laic. Mnstiri precum Fulda, Saint-Gall, Reichenau i altele devin astfel importante centre culturale. i la curtea sa funcioneaz o coal palatin, destinat copiilor din familia imperial i din familiile apropiailor si, unde s-au format intelectuali de sorginte local, din Francia, precum Ludovic cel Pios, urmaul su la tron, Eginhard, biograful su, Hrabanus Maurus, Lupus din Ferrieres i alii, care au constituit o a doua generaie a efervescenei culturale. Tot aici exista o Academie Palatin, care nu era de fapt decat un fel de cenaclu, in care Carol i apropiaii si purtau discuii pe diferite teme sau ascultau lecturi din lucrri antice sau contemporane. Reinnoirea interesului pentru studiul latinei, ca i necesitile unei administraii care face apel la actul scris au impus i o reform a scrierii. Se rspandete acum o scriere clar, uor de citit, aa numita minuscul carolingian, in care sunt redactate documentele oficiale sau sunt copiate manuscrisele antice. Foarte aspectuoas, era ins o scriere inceat, care arat c totui scrisul nu era o indeletnicire la indemana prea multora. (Spre comparaie, cursiva merovingian era o scriere mai greu lizibil, asemntoare scrisului nostru de man, dar care arat c in acea societate inc se scria foarte mult). Unificarea imensului teritoriu intrat in componena imperiului carolingian presupunea i o uniformizare a ritualului bisericesc, intrucat existau diferene de la o regiune la alta. Luand ca model practica de la Roma, Carol impune pretutindeni acelai mod de desfurare a slujbei religioase i apelul la aceleai cri sfinte. Aceasta presupunea ins copierea manuscriselor coninand lucrrile considerate de referin. Ia astfel avant activitatea de copiere a manuscriselor vechi, in primul rand a celor religioase, dar i a unora laice. Interesul pentru latina clasic presupunea i copierea autorilor pgani considerai modele din acest punct de vedere, ca i a unor opere practice (lucrri de gramatic, istorii, tratate tiinifice). Perioada carolingian este deci momentul decisiv in transmiterea ctre noi a motenirii clasice greco-romane. Majoritatea operelor pgane care ni s-au pstrat au supravieuit in manuscrise din perioada carolingian. Este valabil ins i reversul: cele care nu ni s-au pstrat fie c dispruser mai demult, fie c nu au fost considerate interesante de ctre cei ce stabileau ce s se copieze, i ca atare nu au mai fost salvate. Importana renaterii carolingiene nu const deci in opere originale, care au fost destul de puine i de o valoare discutabil, ci in imensul efort de sistematizare i de salvare a motenirii antice. Momentul acesta este decisiv i in meninerea instituiei colii, care ins se clericalizeaz din ce in ce mai mult (fiul lui Carol, Ludovic cel Pios, interzice chiar primirea in colile episcopale i mnstireti a celor ce nu doreau s devin clerici) contribuind astfel la finalizarea procesului de clericalizare a culturii. Cultura in secolele X-XI In cel mult dou generaii de la dispariia lui Carol cel Mare, in contextul frmantat al luptelor interne i al invaziilor externe, efervescena cultural amorsat de el se stinge. Rmaneau ins colile bisericeti, in care se continua studiul triviumului i quadriviumului, rmaneau mnstirile echipate cu scriptorii (ateliere de copiat manuscrise) in care multiplicarea crilor oferea instrumente, chiar dac modeste, supravieuirii culturii. Incep chiar s se contureze genuri noi, aflate la confluena dintre cultura popular i tradiia cult. Astfel, teatrul liturgic se nate pe baza cantecelor dialogate ce insoeau slujba bisericeasc, la care se adaug joc de scen i costume. Primele astfel de reprezentaii erau inspirate de miracolele ce intovreau viaa sfinilor sau a profeilor. Ludus Danielis, o dram despre istoria proorocului Daniil, ilustreaz foarte bine imbinarea dintre vers, muzic i micare caracteristic acestui teatru religios incipient. In secolul al X-lea, 62

clugria saxon Hroswitha scrie piese cu subiect religios (Gallicanus, Dulcitius, Callimachus) construite ins dup modelul comediilor lui Tereniu. Filosofia este reprezentat de Ioannes Scottus Eurigena, clugr irlandez, cunosctor al limbii greceti, ceea ce i-a facilitat contactul cu operele din acest spaiu cultural, devenit din ce in ce mai strin occidentalilor. Poziiile sale teoretice se indeprteaz intr-o anumit msur de cele ale Bisericii oficiale, susinand o predestinare universal ctre mantuire i insistand asupra rolului raiunii omeneti in care slluiete Cuvantul lui Dumnezeu. Vieile de sfini reprezint un domeniu al creaiei foarte bine reprezentat. In afar de tradiionalele creaii in proz, incep s apar i Viei scrise in proz rimat, ceea ce ilustreaz existena unei cutri in domeniul expresivitii care anun realizrile artistice de mai tarziu. Literatura laic este reprezentat de creaii epice in latin sau in limbile vorbite. Alturi de mai vechiul Beowulf anglo-saxon, se remarc poemul epic latin Waltharius, in care se reamintesc vremurile lui Attila, prin intermediul prizonierilor si care reuesc s fug: Walter, fiul regelui Acvitaniei, Hildegunda, logodnica sa, i Hagen, regele francilor. Poemul este interesant prin topirea in expresie latin a fondului legendar germanic. Artele plastice i arhitectura In ultima perioad a Imperiului de Apus se realizase ptrunderea cretinismului i in domeniul artelor vizuale. Bisericile din secolul al V-lea preluau planul i numele basilicii imperiale, cel mai de seam monument public din perioada anterioar. Basilica cretin este o constructie rectangular, imprit prin coloane in mai multe nave, i avand o absid in partea unde se gsea altarul. Acoperiul era realizat din arpant, ceea ce limiteaz dimensiunile edificiilor, in funcie de lungimea lemnului disponibil pentru grinzi. Sub Constantin i urmaii si, construcia de basilici se rspandete pe intreg cuprinsul imperiului. Din secolele IV-V se cristalizeaz i planul in cruce, semnificativ pentru destinaia religioas a acestor edificii. Multe din construciile secolelor V-VI i chiar de mai tarziu utilizeaz elemente constructive preluate de la monumente mai vechi, adesea pgane (situaie evideniat cu claritate la Roma, la basilici precum Santa Sabina pe Aventin, San Giovanni de la Lateran sau chiar forma arhaic a lui San Pietro). Basilicile epocii imperiale sau cele din vremea regatelor succesoare nu sunt de foarte mari dimensiuni, deoarece cunotinele tehnice nu permiteau realizarea unor acoperiuri de lemn prea ample. Decorul lor este ins somptuos, realizat prin intermediul sculpturilor sau al mozaicurilor. La Ravenna s-au pstrat astfel de construcii decorate cu mozaicuri din vremea lui Teodoric i mai ales din timpul restauraiei bizantine (San Apollinare Nuovo, Baptisteriul arienilor, Baptisteriul catolicilor, etc). S-au pstrat din aceast epoc i unele, foarte puine, construcii cu caracter laic, precum mausoleul Gallei Placidia sau Mausoleul lui Teodoric, tot la Ravenna. In secolul al VI-lea apare ca element constructiv deosebit de insemnat cupola zidit din piatr, care permite sporirea dimensiunilor edificiului. Sfanta Sofia, ridicat de Iustinian la Constantinopol, reprezint modelul pentru multe construcii realizate ulterior in Orient, dar i in Occident. De exemplu, capela palatin de la Aachen preia modelul octogonal al unor construcii italiene de epoc bizantin, pe care arhitecii epocii carolingiene le considerau antice. Artele decorative sunt reprezentate in primele secole cretine mai ales de arta funerar, din catacombe sau de pe sarcofage. Dup momentul de tranziie reprezentat de secolele III-IV, in care decorul acestor opere este frecvent neutru, putand s convin in egal msur i cretinilor dar i pganilor (de exemplu, motivul Bunului Pstor sau motivul viei de vie), se constat o cretinare complet a motivelor din artele plastice. Artele decorative sunt puse in serviciul aproape exclusiv al impodobirii Bisericilor. Intr-un anumit sens face excepie orfevrria de tradiie barbar, care realizeaz unele podoabe de o deosebit realizare artistic, i care aveau o funcie laic (dei puteau fi oferite i ca ofrande in Biseric). Podoabele barbare sunt caracterizate prin folosirea masiv a metalelor preioase, prelucrate cu o deosebit miestrie i prin prezena pietrelor semipreioase multicolore. De asemenea, barbarii introduc in spaiul european stilul animalier, caracterizat prin decorul zoomorf i stilizarea geometric, ca i printr-o deosebit animaie a compoziiei. In perioada carolingian, cele mai remarcabile realizri artistice ajunse pan la noi sunt cele din domeniul miniaturii. Manuscrisele carolingiene sunt impodobite cu splendide miniaturi, reprezentand de regul scene biblice, dar i suverani franci i apropiai ai acestora. Influena irlandez s-a manifestat 63

prin decorul floral extrem de exuberant care reprezint chenarul acestor miniaturi sau chiar al paginilor scrise. Epoca ottonian se individualizeaz in plan artistic mai ales prin constituirea unui nou stil arhitectural, i anume romanicul. Revenirea ideologiei ottoniene la sursele romane i carolingiene a influenat crearea unei arte care, afirmand revenirea la tradiie, era de fapt prima cu adevrat original a evului mediu. Arhitectura se caracterizeaz prin simplitatea i monumentalitatea construciilor, care pstreaz planul basilical i acoperiul in arpant, la inceput, pentru a folosi apoi din ce in ce mai frecvent bolta de piatr. Aceasta permite creterea dimensiunilor edificiilor, ins acestea rman intunecate datorit dificultilor de a asigura iluminarea (ferestrele sunt mici strpungeri in zidurile masive). Decorul romanic este sobru, pictura in fresc inlocuiete treptat mozaicul, iar sculptura monumental, care dispruse din vremea lui Iustinian, reincepe s decoreze construciile. Construciile romanice pstrate sunt in principal cu caracter religios, de aceea i sculptura trateaz o iconografie cretin, cu teme i motive strict controlate de ctre clerici, doritori s foloseasc imaginile in piatr pentru instruirea i impresionarea credincioilor. Un rol important in difuzarea artei romanice l-a avut ordinul de la Cluny, care prin rspandirea sa in intreaga Europ a contribuit la impunerea noului program artistic in secolele XI-XII. Cultura bizantin pan in secolul al XI-lea Inscriindu-se in timp intre prbuirea antichitii clasice i Renaterea ce anuna zorile modernitii, in plan cultural Bizanul a fost, fr indoial, cel mai de seam exponent al culturii medievale in plan european, inclusiv in secole in care in restul continentului domnea, mai mult sau mai puin, intunericul cultural. In Imperiul Bizantin a existat permanent o cultur ce s-a manifestat plenar in forme din cele mai diverse. Fiind un motenitor i deci un rezultat al unei complexe sinteze, Bizanul, a preluat, dezvoltat i transmis, de la antichitate spre modernitate, elemente din cele mai diverse ce au fost mai intai create i mai apoi transmise in lumea greceasc, in cea elenistic, in cea a Romei antice, ca i in cea a Orientului. Imperiul Bizantin, de-a lungul existenei sale, a avut o extensie teritorial pe trei i apoi pe dou continente, ingloband populaii cu civilizaii din cele mai diferite care au devenit, apoi, pri componente i au dat unele dintre trsturile originale ale culturii i civilizaiei bizantine. Nu poate fi ignorat nici realitatea c, i din punct de vedere cultural, Bizanul a fost o punte de legtur nu numai intre lumea veche i cea modern ci i intre Occident i Orient. Apare aadar o dubl caracteristic a culturii bizantine, respectiv cea de transmitoare prin veacuri a valorilor culturale ale antichitii, precum i cea de creatoare a propriilor opere i valori in cele mai diverse domenii ale creaiei culturale. Bizanul s-a aflat din punct de vedere politic, mult vreme, in prim planul realitilor europene. In acelai timp el s-a aflat, uneori in mod singular, i in fruntea manifestrilor istorice culturale pe acelai continent. El n-a cunoscut efectele dezastruase rezultate in planul general al culturii din invaziile barbare in provinciile occidentale ale Imperiului Roman. Continuitatea statal, chiar restrans teritorial o vreme, a permis o supravieuire i o cultivare permanent a culturii scrise sau artistice in toate ipostazele ei. Cultura bizantin, continuand antichitatea, a fost deschis i sensibil influenelor din afar, adaptandu-se imprejurrilor, strin de imobilism i stagnare. i in domeniul culturii s-au manifestat componentele generale ale sintezei bizantine.Bizanul s-a caracterizat printr-o unitate manifestat in domenii din cele mai diverse, precum limba, religia, structurile statale. Imperiul Bizantin a avut o compoziie plurietnic, pestri din punct de vedere lingvistic, dar in domeniul culturii a fost atotprezent dup secolul al VI-lea limba greac in care au fost alctuite toate creaile, practic, toate creaiile culturale cat de cat semnificative. De fapt, in spaiul bizantin, limba greac, in cele dou ipostaze ale sale, popular i clasic, a avut acelai rol de vehicul al gandirii pe care l-au avut in alte pri limbile latin i slavon. In Imperiul Bizantin a dominat permanent religia cretin in forma care s-a impus mai tarziu ca fiind ortodoxia i, fr aceasta, nu poate fi ineleas milenara cultur ce i-a avut centrul pe malurile Bosforului. Nu poate fi ignorat continuitatea vieii urbane bizantine. In timp ce in puine locuri veacuri de-a randul in Occident creeatorii de cultur triau in obscure i nesigure lcauri monahale, in Bizan creatorii culturii se aflau de obicei in mari orae, cadrul urban asigurand, in egal msur, existena i inflorirea atat a vieii materiale, economice, cat i a vieii culturale i artistice. Existena cadrului statal imperial, ca i a vieii urbane a determinat i o alt deosebire esenial intre Bizan i restul lumii europene. 64

Impraii de la Constantinopol s-au preucupat continuu de sistemul educaional, fcand din aceasta o politic de stat. Exista astfel o intreag reea a sistemului de invmant pe toate nivelurile continandu-se tradiia antichitii la toate nivelurile, inclusiv la cel al universitii constantinopolitane intemeiate de impratul Teodosie cel Mare, la inceputul secolului V, i ce a continuat s existe apoi cu intermitene nesemnificative pan la sfaritul Bizanului. Aceasta a permis crearea i existena in Bizan a unei categorii speciale a intelectualilor dintre care s-au recrutat in general inalii demnitari ai statului, fruntai ai ierarhiei bisericeti (patriarhi, episcopi i mitropolii) i, nu in ultimul rand, membrii ai familiilor imperiale. Incontestabil c reeaua permanent de invmant din Bizan a asigurat o pregtire intelectual a laicilor i a fost veacuri de-a randul o politic de stat, ceea ce nu a fost cazul Occidentului inaintea vremurilor renascentiste. Sistemul de invmant era public i privat. Evident c el era controlat de Biseric nemaiinvandu-se dup operele pgane ale antichitii ci dup textele biblice. Se incepea cu insuirea cititului, scrisului i aritmeticii, continuandu-se apoi cu matematica, tiinele naturii, teologia, dar i cu noiuni de etic, politic i jurispruden nelipsind i alte materii precum logica, retorica, astronomia sau muzica. colile erau finanate de particulari, de Biseric sau de stat. Ele erau deschise, fr restricii, tuturor categoriilor sociale. Au fost urmate de muli la nivel mediu i superior, intrucat, de regul, ocuparea unor funcii era condiionat de studii corespunztoare. Cu timpul, iari caz singular pentru Bizan, in invmant au cptat acces i fetele. In invmantul mediu i superior ce pregteau mai cu seam cadre necesare statului i Bisericii, se studiau cu precdere teologia strans combinat cu filosofia, dreptul dar i o serie de tiine exacte, mai cu seam medicina practicat in spitale, orfelinate, cmine de btrani etc. Invmantul la toate nivelurile, cu precdere cel superior, a cunoscut o serie de modificri. In secolul al VI-lea, de exemplu, a fost suprimat universitatea din Atena, unde se pare c se manifestau o serie de dascli eretici, cu tendine pgane. In secolul al IX-lea, s-au infiinat la universitatea din Constantinopol nu mai puin de ase noi catedre. In secolul al XI-lea s-a introdus gratuitatea cursurilor pentru studenii facultailor de Drept i de Filosofie. Caracteristic e i faptul c veacuri de-a randul in colile bizantine a existat un mare aflux de studeni de peste hotare, din lumea slav i chiar din lumea occidental. O dat cu biruina cretinismului, teologia cretin a ocupat un loc de seam in sistemul cunotinelor. In Bizan ins nu a fost intrerupt preocuparea pentru filosofia antic; bogia de idei i sistemele filosofice ale anticilor au fost bine cunoscute in mod permanent de teologi, istorici etc. Astfel, inc de la inceput, scriitorii cretini au realizat o sintez intre ideile antice i teologia cretin primitiv. Drumul a fost deschis de Eusebiu din Cezareea, urmat apoi de ctre cei trei mari prini din Capadocia, respectiv Grigore din Nazianz, Vasile cel Mare i Grigorie din Nyssa, la care s-a adugat mai tarziu i Ioan Hrisostomul (Ioan de Gur de Aur). Vasile cel Mare a lsat o serie de scrieri, fiind intre altele cel ce a statuat regulile vieii monahale in Rsrit. In ceea ce privete ideile sale, semnificativ este insui titlul uneia dintre scrierile ce ne-au rmas de la el. Despre modul in care se poate trage folos de pe urma culturii elene. A incercat s construiasc un fel de sistem cosmic bazat pe unitatea lumii: oameni, animale, natur. Aceast tentativ a lui a devenit modelul unui gen de literatur reprezentat de scrieri denumite physiologos, ce s-au rspandit apoi in intreaga societate medieval european. Caracteristic Bizanului a fost combinarea pan la confundare a filosofiei cu teologia.Abia mai tarziu, de exemplu in secolul al XI-lea, s-au manifestat anumite tendine de separare a celor dou domenii de preocupri intelectuale. Aceeai predominan a cretinismului, aflat la inceputurile sale in confruntarea cu pganismul i cu diversele erezii, i-a pus pecetea i asupra inceputurilor literaturii bizantine. In secolul al V-lea sau manifestat ultimii reprezentani de seam ai retoricii pgane: Temistios i Libanios. Puin mai tarziu a trit Roman Melodul, poet i muzician considerat a fi fondatorul poeziei bizantine. Imnurile sale inchinate lui Dumnezeu, Mantuitorului i Sfintei Fecioare, cantate i astzi, sunt remarcabile din punct de vedere al formei, constituind o sintez intre spiritualitatea oriental i cea bizantin. O inflorire deosebit a cunoscut-o hagiografia bizantin, care are in egal msur i valoare de izvor istoric pe lang calitile literare sau cele care in de credin. Mai tarziu s-au remarcat i ali creatori de poezie, precum poetesa Cassia in secolul IX sau poetul Ioan Geometrul, autor al unor epopei laudative despre impraii macedoneni. Tot atunci a fost alctuit i poemul Digenis Akritas asemntor epopelor medievale occidentale, care evoc, in spirit cruciat, ciocnirile de la grania bizantino-arab, deci ortodoxo-musulman. 65

Toate aceste creaii scrise reflect sincretismul, trstur definitorie a culturii bizantine ce s-a manifestat veacuri de-a randul. Literatura istorico-politic bizantin reprezint domeniul cel mai important al culturii scrise in imperiul constantinopolitan i de la care ne-a rmas cea mai important motenire atat cantitativ cat mai cu seam calitativ. Ca o motenire a antichitii, scrierea istoriei a fost o preocupare statornic a bizantinilor in tot cursul existenei statului lor. Are importan atat pentru cunoaterea evenimentelor istorice petrecute pe teritoriul Bizanului sau in imediata sa apropiere, cat i pentru cea a ideilor societii bizantine, De fapt au fost dou literaturi care s-au manifestat impreun i care s-au interptruns, respectiv o literatur de naraie expunand fapte, evenimente etc. i o literatur politic aparinand istoriei ideiilor. Eusebiu de Cezareea, care a trit in secolul IV, are meritul de a fi fondat cele trei tipuri fundamentale de scrieri istorice pe care le intalnim in evoluia milenar a istoriografiei bizantine, respectiv biografiile imperiale, istoriile bisericeti i cronicile de istorie universal. Practic, peste zece secole s-au succedat serii de cronici, de istorii politice, de biografii, de memorii, adeseori pstrate in numeroase manuscrise care dau tiri de valoare inestimabil pentru intreaga lume a Bizanului i a spaiului inconjurtor acestuia. Eusebiu a creeat cadrul pentru cronicile de istorie universal. Acest gen a fost continuat in secolele urmtoare de ctre scriitori precum: Ioan Malalas, Gheorghios Sinchelos, Patriarhul Nichefor, Teofanes Confesorul i pan la Ioanes Skylitzes i Zonaras in secolele XI-XII. Un prim istoric de seam in Bizanul timpuriu a fost Procopius din Cesareea. Acesta a fost consilier principal al generalului Belizarie, apropiatul colaborator al impratului Iustinian I, in opera acestuia de restaurare a Imperiului Roman. Autorul a alctuit scrierile sale cu net orientare politic i polemic prin participare i observaie direct aa cum au facut-o i muli dintre urmaii si, ale cror lucrri au astfel i un pronunat caracter memorialistic i implicit de angajare politic. O prim lucrare a lui Procopius, Istoriile, in opt cri, este consacrat relatrii rzboaielor purtate in vremea impratului Iustinian cu goii, vandalii, persanii precum i cu migratorii de la grania dunrean. A alctuit apoi o lucrare cu caracter panegiric, Despre contrucii in care enumer lucrrile edilitare ridicate la toate graniele. A urmat apoi alctuit i poemul Digenis Akritas asemntor epopelor medievale occidentale, care evoc, in spirit cruciat, ciocnirile de la grania bizantino-arab, deci ortodoxo-musulman. Toate aceste creaii scrise reflect sincretismul, trstur definitorie a culturii bizantine ce s-a manifestat veacuri de-a randul. Literatura istorico-politic bizantin reprezint domeniul cel mai important al culturii scrise in imperiul constantinopolitan i de la care ne-a rmas cea mai important motenire atat cantitativ cat mai cu seam calitativ. Ca o motenire a antichitii, scrierea istoriei a fost o preocupare statornic a bizantinilor in tot cursul existenei statului lor. Are importan atat pentru cunoaterea evenimentelor istorice petrecute pe teritoriul Bizanului sau in imediata sa apropiere, cat i pentru cea a ideilor societii bizantine, De fapt au fost dou literaturi care s-au manifestat impreun i care s-au interptruns, respectiv o literatur de naraie expunand fapte, evenimente etc. i o literatur politic aparinand istoriei ideiilor. Eusebiu de Cezareea, care a trit in secolul IV, are meritul de a fi fondat cele trei tipuri fundamentale de scrieri istorice pe care le intalnim in evoluia milenar a istoriografiei bizantine, respectiv biografiile imperiale, istoriile bisericeti i cronicile de istorie universal. Practic, peste zece secole s-au succedat serii de cronici, de istorii politice, de biografii, de memorii, adeseori pstrate in numeroase manuscrise care dau tiri de valoare inestimabil pentru intreaga lume a Bizanului i a spaiului inconjurtor acestuia. Eusebiu a creeat cadrul pentru cronicile de istorie universal. Acest gen a fost continuat in secolele urmtoare de ctre scriitori precum: Ioan Malalas, Gheorghios Sinchelos, Patriarhul Nichefor, Teofanes Confesorul i pan la Ioanes Skylitzes i Zonaras in secolele XI-XII. Un prim istoric de seam in Bizanul timpuriu a fost Procopius din Cesareea. Acesta a fost consilier principal al generalului Belizarie, apropiatul colaborator al impratului Iustinian I, in opera acestuia de restaurare a Imperiului Roman. Autorul a alctuit scrierile sale cu net orientare politic i polemic prin participare i observaie direct aa cum au facut-o i muli dintre urmaii si, ale cror lucrri au astfel i un pronunat caracter memorialistic i implicit de angajare politic. O prim lucrare a lui Procopius, Istoriile, in opt cri, este consacrat relatrii rzboaielor purtate in vremea impratului 66

Iustinian cu goii, vandalii, persanii precum i cu migratorii de la grania dunrean. A alctuit apoi o lucrare cu caracter panegiric, Despre contrucii in care enumer lucrrile edilitare ridicate la toate graniele. A urmat apoi Istoria secret, un pamflet ostil impratului Iustinian, in care reliefeaz numeroase aspecte negative, reale sau inventate, ale domniei celui mai insemnat imprat bizantin din secolul VI. Seria rzboaielor descrise de Procopius pan in anul 552 a fost continuat apoi de Menander Protector i Agatias, care relateaz evenimentele pan la marea invazie slav din secolul VII. Pentru cunoaterea realitilor interne ale Imperiului, precum i a raporturilor cu vecinii sunt importante i lucrrile privind tehnica i arta militar, alctuind o serie de Taktikonuri intre care unele au fost atribuite unor imprai precum Mauriciu sau Leon al VI-lea filosoful. Epoca iconoclast a fost i una in care in spaiul bizantin s-a creat probabil mai puin sau oricum, adversarii iconoclasmului fiind victorioi, au reuit s distrug practic in totalitate creaiile istoriografice ca de altfel i cele teologice ale adversarilor lor iconoduli. S-au pstrat totui trei cronici alctuite de Teofanes Mrturisitorul, de Patriarhul Nicefor i de Gheorghios Monahul, toi adepi ai icoanelor, precum i de scriitori teologi din aceeai perioad, Ioan Damaschinul i Teodor Studitul. Istoricii veacului IX au fost continuai apoi, in deceniile urmtoare, cu nu mai puin de apte biografii imperiale, de la Leon V Armeanul, la Roman II, cunoscute sub titlul colectiv i anonim de Teophanes Continuatus. Mijlocul secolului IX reprezint in Bizan inceputul unei noi activiti culturale de mari proporii, denumit Primul umanism Bizantin. Inceputurile acestuia se leag de activitatea de scriitor i organizator cultural a patriarhului filosof Fotios, autorul unei extrem de importante lucrri cu caracter enciclopedic: Biblioteca (Myriobiblion). Exponentul cel mai de seam al acestei prime faze a umanismului bizantin (ce nu a incetat practic pan la sfaritul Bizanului) a fost marele imprat crturar Constantin VII Porfirogenetul, de activitatea cruia se leag momentul culminant al culturii bizantine in veacul X. Atunci a existat o ampl micare intelectual de erudiie savant, in cadrul creia se pot distinge: a) lucrri proprii ale basileului; b) lucrri colective enciclopedice intocmite sub conducerea sa; c) lucrri individuale ale unor crturari sub patronajul lui Constantin VII. In ce privete lucrrile proprii, de la Constantin VII au rmas scrieri aparinand toate literaturii istorico-politice. Un exemplu de istorie panegiric este biografia bunicului su Vasile I, interesant din punct de vedere literar i mai puin din punct de vedere istoric. Se pare c Constantin VII nu a fcut decat s termine lucrarea tatlui su Leon VI. Mult mai important este lucrarea De administrando imperii, o colecie de sfaturi de bun guvernare a imperiului, adresate urmaului su, cum se vede de la inceput, unde se arat c a fi imprat e o meserie grea i c impratul trebuie s fie tot timpul prezent fie pe campul de lupt, fie la masa de lucru. Datoria de imprat cerea ca: i acum ascult-m fiule, i invand aceasta vei fi inelept printre cei cu scaun la cap i te va binecuvanta poporul i te va ferici mulimea neamurilor. Inva tot ce trebuie, i s tii c inainte de toate s-i insueti toate cele ce sunt in firea guvernrii imperiale. Aceast lucrare este de fapt un manual de art diplomatic ocupandu-se exclusiv de problemele politicii externe. Cuprinde ample cunotine despre popoarele din jur, inclusiv despre inceputurile lor istorice i modul de via, de unde importana deosebit a acestei scrieri pentru istoria spaiului balcanic i rsritean al Europei. In lucrarea sa devenit i ea faimoas Despre ceremonii, este descris viaa de la curtea imperial, acolo unde era atat reedina conductorului, cat i centrul puterii de stat i unde totul era strict ierarhizat i reglementat. Spaiului provincial al Imperiului Bizantin i-a fost consacrat cea de a patra lucrare intitulat Despre theme, in care e prezentat imprirea administrativ-teritorial. Sub patronajul lui Constantin VII au fost alctuite, prin selectare i ordonare a celor aflate in bibliotecile contantinopolitane i in arhivele imperiale, o serie de lucrri cu caracter enciclopedic, cuprinzand cunotine despre agricultur (geoponica), cunotine medicale (yatrika), cunotinele despre arta diplomaiei (despre ambasade). Tot atunci au fost alctuite Antologia palatin, Lexiconul lui Suidas, au fost stranse laolalt vieile sfinilor (baz a Mineelor, atat de rspandite mai tarziu in lumea slav ortodox). In timpul lui Constantin VII au trit i o serie de istorici, precum: Ioan Genesios sau continuatorii anonimi a lui Teofanes, continuai la randul lor de istoricul Leon Diaconul. In veacul al XI-lea, confruntrile politice ale unei perioade de criz i-au gsit o ampl reflectare i in scrierile istorice i politice. Acelei perioade i-a aparinut Mihail Psellos, om politic, jurist, filosof i, nu in ultimul rand, istoric (a lsat chiar i scrieri de astronomie i matematic, de 67

chiromanie i de monologie). In plan filosofic, in Bizan, Mihail Psellos a militat pentru readucerea in actualitate a lui Platon i pentru desprinderea filosofiei de teologie. In activitatea multilateral a lui Pselloss fost o vreme ef al partidului senatorial -istoriografia (in fapt, in mare msur memorialistica) ocup cel mai important loc. El a redactat Cronografia, o istorie a secolului ce incepea cu domnia lui Vasile al II-lea (976-1025) i se incheia cu cea a lui Mihail VII (1071-1078). Lucrarea este in mare msur rodul unor observaii directe, al implicrii nemijlocite a autorului in evenimente, precum i o justificare a eecului su final in plan politic. Dac Mihail Psellos reprezint pe toate planurile aristrocraia senatorial, purttorul de cuvant al aristrocraiei provinciale militare a fost Kekaumenos. De la acesta a rmas o scriere unic in felul ei in literatura bizantin, denumit in mod obinuit Strategikom. Este de fapt o culegere de sfaturi i povestiri ale unui aristocrat bizantin care tria in provincie, relativ departe de curtea imperial. Lucrarea cuprinde importante tiri de istorie economic, social i politic, permiand reconstituirea mentalitii oamenilor ce triau in secolul XI in provinciile bizantine. Lucrarea sa conine numeroase tiri cu privire la vlahi (romani balcanici) i la micrile social-politice ale acestora. Au mai alctuit in secolul al XI-lea lucrri cu caracter istoric importante pentru vremea lor Ioan Skylitzes (lucrarea sa Sinopsis istorion, trateaz istoria bizantin din perioada 811-1057 i a circulat mult vreme prin intermediul copierii sale de ctre contemporanul su Gheorghios Kedrenos) i Mihail Attaleiates (Istoria sa trateaz evenimentele petrecute intre anii 1034-1079), ambii cu importante tiri despre evenimentele politice, inclusiv cele de la Dunrea de Jos. I.6. Cretinismul i Biserica (secolele IV-XI) Cretinismul - religie de stat Cea mai mare i mai durabil transformare adus Imperiului roman de domnia lui Constantin a avut loc in plan spiritual. Schimbarea statutului cretinismului din religie persecutat in religie oficial, egal in demnitate cu celelalte, apoi din ce in ce mai favorizat in raport cu acestea, a marcat o adevrat revoluie ideologic. Momentul transformrii este in mod tradiional legat de aa numitul Edict de la Milano, din 313. Este vorba de fapt de asigurarea general a libertii cultelor, intre care cretinismul este privit cu bunvoin, dar nu este favorizat in raport cu pganismul. Cat privete atitudinea personal a lui Constantin fa de cretinism, este de presupus c istoricii nu vor putea niciodat s se pun de acord dac a fost vorba de o convertire sincer sau doar de calcul politic. Nu e ins mai puin adevrat c in cretinism el gsete acel factor spiritual care s asigure unitatea imperiului, pe care il cutaser i inaintaii si in vechile culte romane. Astfel se explic i intervenia sa in disputele interne din interiorul cretinismului, la conciliul de la Niceea, unde particip in vechea sa calitate de Pontifex Maximus, ef al religiei oficiale a Imperiului. Condamnarea arianismului, erezie aprut pe la 320, a avut evident un scop politic. Marele ideal al vieii lui Constantin a fost asigurarea unitii in toate domeniile, i cel religios nu trebuia s fac excepie. O alt remarc: atitudinea lui Constantin este definitorie pentru felul in care se vor raporta monarhii la religie in toat perioada care va urma. Vechea religie roman era una de stat, susinut i controlat de acesta, i Constantin nu vede de ce cretinismul ar face excepie de la regula acceptat de toi. Intra in logica sistemului roman ca autoritatea laic s se implice in problemele religioase, intrucat religia avea rolul ei comunitar foarte clar, de a asigura succesul statului in toate domeniile. Astfel incat impratul care construiete Biserici i le le inzestreaz mai mult decat generos pe cele existente, care limiteaz privilegiile pganismului mergand chiar pan la demolarea unor temple care puneau in umbr Bisericile, consider natural s-i impun voina in ceea ce privete organizarea intern a acestei religii pe care o sprijin. De acum inainte, monarhii vor fi cei care decid ceea ce e corect i ceea ce e incorect in materie de dogm, i chiar dac oamenii Bisericii s-au opus uneori, ideile lor nu au avut succes decat atunci cand au citigat de partea lor autoritatea laic. Ortodoxie i erezie: conciliile ecumenice Trebuie s precizm c pan la mijlocul secolului al XI-lea, termenul ortodoxie poate fi folosit doar in accepiunea sa etimologic, de dreapt credin. In aceast perioad, termenii ortodoxie i catolicism, cel din urm insemnand credin universal, desemneaz una i aceeai realitate a Bisericii din apusul i din rsritul Europei. Apariia ereziilor mai ales in partea rsritean a Imperiului roman este o caracteristic a secolelor de sfarit al antichitii i de inceput al evului mediu. Problema discutat cu fervoare in 68

mediile orientale a fost cea a naturii lui Christos i a relaiei sale cu Dumnezeu Tatl, de aceea aceste dispute s-au numit lupte cristologice. De fapt, dincolo de subtilitile teologice, oameni din cele mai diferite categorii sociale erau angrenai in lupt deoarece se punea in discuie posibilitatea mantuirii. Mantuirea umanitii nu era posibil decat dac Christos era cu adevrat Dumnezeu Fiul care putea intermedia intre oamenii pctoi i Tatl din ceruri. Dar Christos nu putea inelege suferina uman i nu putea mijloci iertarea de pcate decat dac fusese cu adevrat i om, suferind pe drumul Golgotei i pe cruce. De aici s-au ivit variatele interpretri care accentuau mai mult pe latura divin sau pe cea uman a naturii lui Iisus, pctuind deci i unele i celelalte prin reducionism. Prima erezie cristologic aprut in imperiu este arianismul. Preotul constantinopolitan Arius afirma la inceputul secolului al IV-lea c doar Tatl este nenscut i de o adevrat natur divin, in vreme ce Fiul a fost creat de acesta i in consecin ii este inferior. Erezia prea s ofere o explicaie mai raional misterului intruprii, fcand din Iisus o fiin de natur deosebit, dar subordonat lui Dumnezeu Tatl. Conciliul de la Niceea, convocat de Constantin in 325, datorit agitaiilor provocate de noua concepie, reuete s condamne doctrina lui Arius, stabilind c Tatl i Fiul sunt consubstaniali, adic sunt de aceeai natur. Soluia ins nu s-a impus de la sine, i la scurt timp Constantin a fost convins de adepii arianismului s renune la hotrarile de la Niceea i s-i recheme din exil pe Arius i pe partizanii acestuia. Chiar dac imprtea de mult convingeri cretine, impratul primete formal botezul de-abia pe patul de moarte, practic de altfel rspandit in epoc, din mainile unui episcop arian, Eusebiu din Nicomedia. Sub urmaii si imediai, arianismul citig i mai mult teren in defavoarea variantei acceptate la Niceea. Constaniu al II-lea merge chiar pan la a impune prin anii 359-360 credina arian tuturor episcopilor din imperiu, sub o form moderat ins, care spunea c Tal i Fiul sunt asemntori. Ortodoxia i erezia se arat in acest moment foarte dependente de voina imperial, una putand cu uurin s ia locul celeilalte. Impratul Iulian Apostatul, in dorina sa de a slbi poziiile cretinismului, recheam din exil pe reprezentanii tuturor curentelor, lsandu-i s se certe intre ei. Dup moartea sa, in 363 tronul este ocupat de Valens, care ii susine pe arienii moderai, dar in acelai timp, avand nevoie de sprijinul nepotului su Gratian, partizan al formulei niceene, ii rechem din exil pe ortodoci. Erau pregtite condiiile pentru restabilirea credinei definite la Niceea, fapt petrecut in timpul impratului Teodosius I, un occidental puin interesat de subtilitile dogmatice orientale. Gsirea unei formule unice era necesar datorit impunerii cretinismului ca religie de stat, ceea ce presupunea o alegere ferm dintre variantele aflate in conflict. In 381, Sinodul reunit la Constantinopol, considerat de istoricii Bisericii drept al doilea ecumenic, dei in realitate n-au fost prezeni decat episcopi orientali, confirm credina niceean ca fiind singura ortodox, reafirm consubstanialitatea dintre Tat i Fiu, i adaug ideea c i Sfantul Duh este consubstanial celor doi. Din alt punct de vedere, Conciliul de la Constantinopol este important i prin cel de-al treilea canon care conferea episcopului noii capitale imperiale al doilea loc de onoare dup episcopul de Roma. Nu era vorba de o intaietate de putere sau de jurisdicie, ci de una onorific, justificat prin importana politic a Noii Rome. In acel moment nimeni nu a considerat c ar fi vorba de o atingere adus intaietii onorifice a Romei, ci de o promovare a Constantinopolului in faa sediilor episcopale mai vechi i cu o important tradiie din Orient, precum Ierusalim, Alexandria sau Antiohia. Mai ales episcopul Alexandriei a fost afectat de aceast hotritre, intrucat la Niceea se stabilise c el era superior tuturor episcopilor din Egipt i Libia, fiind deci singurul episcop a crui jurisdicie depea limitele provinciei sale civile. Disputa dintre Alexandria i Antiohia, in care Constantinopolul intervine de obicei cu argumentul puterii imperiale, avea de altfel s marcheze istoria ulterioar a cretinismului. coala antiohian se caracterizeaz in problemele teologice printr-o atitudine pe care am putea s-o numim raionalist, in vreme ce coala alexandrin are o mai mare inclinare spre misticism. La sfaritul secolului al IV-lea, teologii antiohieni susineau c naturile lui Christos sunt separate, cea divin coborandu-se in omul perfect care a fost Iisus, dar fr s se amestece cu cea uman. Susintorul cel mai influent al acestui punct de vedere a fost preotul antiohian Nestorius, devenit patriarh al Constantinopolului. Ajungand la ultimele consecine logice ale doctrinei sale, Nestorius afirm c Maria nu poate fi numit Theotokos, adic Nsctoare de Dumnezeu, ci doar mam a lui Christos. Or, in acel moment, cultul Fecioarei dobandise deja o foarte mare rspandire, astfel incat ideile lui Nestorius au intrat in conflict cu pietatea popular. In acest timp, coala teologic din Alexandria, in frunte cu patriarhul Chiril, afirm uniunea indisolubil a celor dou naturi ale lui Christos i 69

declaneaz o susinut campanie impotriva ideilor lui Nestorius. Pentru a pune capt disputelor, impratul convoac un conciliu , desfurat la Efes in 431. Considerat cel de-al treilea conciliu ecumenic, sinodul de la Efes incepe fr reprezentanii Antiohiei i Chiril poate impune condamnarea lui Nestorius i numele de Nsctoare de Dumnezeu pentru Maria. Problemele nu erau ins rezolvate, i chiar conciliul se terminase cu excomunicarea reciproc a patriarhilor de Alexandria i de Antiohia. Nestorianismul persecutat a disprut din Imperiul bizantin, dar adepi ai si i-au gsit adpost in Persia, unde Biserica cretin, minoritar, a rmas de tendin nestorian. De aici ideile lui Nestorius au fost propagate in Asia Central, India i China, unde in secolul al XIII-lea Marco Polo gsete cu uimire cretini nestorieni. Pe de alt parte, victoria Alexandriei la conciliul de la Efes conduce la intrirea deosebit a puterii patriarhului egiptean. Dioscor, urmaul lui Chiril, dorete s inlture intaietatea onorific a patriarhului de Constantinopol i s impun teologia alexandrin in intreg Orientul. Euthyches, un clugr, adversar de-al lui Nestorius, impingand pan la ultimele consecine ideile lui Chiril, ajunge s afirme c in Christos exist o singur natur, divin i uman, dar mai mult dumnezeiasc decat omeneasc. Doctrina sa, care in cele din urm susinea absorbirea naturii umane a lui Iisus de ctre natura sa divin, s-a numit monofizism (de la monos=unic; physis=natur). Condamnarea in 438 de ctre un conciliu local de la Constantinopol a ideilor lui Euthyches conduce la apariia de tensiuni intre episcopii marilor scaune patriarhale, iar Dioscor obine sprijinul impratului Teodosie al II-lea pentru convocarea unui nou conciliu. Astfel, in 449 are loc ceea ce s-a numit brigandajul de la Efes, deoarece Dioscor i partizanii lui Euthyches, cu ajutorul presiunii exercitat de manifestaii de strad, ii impiedic s se manifeste pe episcopii care aveau vederi diferite. Ideile monofizite sunt declarate ortodoxe, iar patriarhul constantinopolitan, care se opusese, este depus i moare la puin vreme. In 451 ins, noul imprat, Marcian, convoac un nou conciliu, care are loc la Chalcedon i, datorit sprijinului imperial pentru credina definit la Niceea i Constantinopol, monofizismul este condamnat, iar Dioscor depus. Cel de-al patrulea conciliu ecumenic gsea o formul de mijloc intre nestorianism i monofizism, afirmand c in Christos naturile uman i divin sunt unite, fr a se confunda una cu alta i fr a fi separate. Dincolo de aceast definiie a ortodoxiei rmas i astzi in vigoare, conciliul de la Chalcedon stabilete i o serie de canoane referitoare la principalele sedii episcopale. Cu aceast ocazie se hotrsc limitele celor patru patriarhate din Orient, considerandu-se implicit c Occidentul reprezint un singur patriarhat, in fruntea cruia se afl episcopul de Roma. Canonul 28 stabilete egalitatea dintre scaunele episcopale de la Roma i Constantinopol, datorit calitii de capital pe care o aveau ambele orae. Nu era vizat intaietatea onorific a Romei, ci consolidarea poziiei scaunului de la Constantinopol in raport cu celelalte patriarhate din Orient. Papa Leon I nu accept ins canonul 28 care venea in contradicie cu ideologia papal ce incepuse s revendice primatul pe baza intemeierii Bisericii din fosta capital a imperiului de ctre Petru. In pofida condamnrii oficiale, monofizismul nu dispare, ci devine chiar tendina religioas dominant in Siria i Egipt, unde se constituie un cler monofizit recrutat din randul populaiilor vorbitoare a limbilor copt i siriac. Ideile monofizite par a exprima astfel i o serie de particulariti locale in opoziie cu centrul care susine doctrina calcedonian. Chiar dac n-a fost generat de tendinele separatiste ale acestor regiuni cu vechi particularisme culturale, doctrina monofizit a accentuat aceste particularisme. In momentul declanrii ofensivei arabe asupra acestor regiuni, cretinii monofizii indelung persecutai de puterea imperial nu s-au opus cu prea mare for invadatorilor, preferand Islamul tolerant al acestora ortodoxiei rigide a curii de la Constantinopol. Iconoclasmul Cultul imaginilor reprezentandu-i pe Christos, Fecioara Maria i pe diferiii sfini se rspandise in Imperiul roman de pe la sfaritul secolului al IV-lea, dobandind o extindere din ce in ce mai mare din a doua jumtate a secolului al VI-lea. Succesul cultului icoanelor se datora probabil caracterului miraculos, aproape magic, atribuit acestora, datorit faptului c reprezentau modelul divin i acionau pe pmant in locul acestuia. Cele mai prestigioase erau aa numitele icoane achiropiite, nefcute de man omeneasc i aprute prin imprimarea chipului lui Christos pe buci de panz, precum imaginea de la Kamoulia din Cappadocia sau mandylionul de la Edessa. Dezvoltarea deosebit a cultului icoanelor in secolul al VII-lea este probabil legat i de catastrofele ce loveau imperiul de rsrit, precum invaziile slavilor, avarilor, perilor, in faa crora singura aprare prea s 70

fie reprezentat de imaginile sfinte. Nu exista ins o atitudine oficial foarte ferm relativ la venerarea icoanelor, unii episcopi fiind pentru, iar alii impotriv, datorit suspiciunilor de idolatrie pe care un astfel de cult le putea genera. Totui, aciunea impratului Leon al III-lea (717-741) de a declana in 726 o mare campanie impotriva cultului icoanelor este greu de explicat. Argumentul adus in discuie de imprat i partizanii si, ca i de impraii ce i-au continuat politica, a fost c atitudinea iconodulilor (adoratorii icoanelor) este de fapt idolatrie i trebuie condamnat in conformitate cu prescripiile biblice. Pe de alt parte, ei susineau c reprezentarea lui Christos este o erezie, intrucat a-l picta sub form uman inseamn a-i separa cele dou naturi inseparabile. Iconodulii au replicat c venerarea icoanei nu e idolatrie, intrucat nu se adreseaz obiectului material, ci modelului divin al acestuia, icoana avand doar o funcie mediatoare. Dincolo de argumentele teologice, disputa iconoclast a avut i alte tipuri de cauze. Istoricii au vorbit de o influen a Islamului, cci tot in anii 20 ai secolului al VIII-lea, califul Yazid declanase o campanie iconoclast in teritoriile musulmane. Astfel, in condiiile pericolului expansiunii islamice, impratul bizantin ar fi dorit s recurg la acelai tip de arme ideologice. Ins campania lui Yazid viza ansamblul artei figurative, nu doar imaginile religioase, iar teritoriile islamice au putut constitui loc de refugiu pentru iconodulii persecutai. Ali istorici au vorbit despre declanarea micrii impotriva icoanelor pentru a asigura fidelitatea populaiilor din Asia Mic, eseniale in epoc pentru supravieuirea imperiului atacat din nord i din sud. Nu se poate afirma cu siguran ins c in aceast zon tendina iconoclast ar fi fost majoritar, mai ales c mrturiile privind cultul icoanelor sunt mai numeroase pentru aceste teritorii decat pentru Balcani. S-a luat in discuie i posibilitatea ca iconoclasmul s fi fost un pretext pentru a lovi in puterea clugrilor, extrem de bogai i cu o mare influen in societatea bizantin, unde reprezentau astfel o veritabil concuren pentru imprat. Politica imprailor iconoclati a i vizat de altfel afirmarea puterii imperiale in materie religioas. Legat de problema poziiei clugrilor este i cea a influenei de care se bucurau anumii oameni considerai sfini inc din timpul vieii, recrutai de regul tot din randurile monahilor, care datorit virtuilor lor erau recunoscui de ctre cei din jur drept intercesori intre pmant i cer, jucand o funcie asemntoare icoanelor. Lovind in icoane, clugri i sfini, impraii inlturau orice posibil concuren la calitatea pe care i-o arogau de a fi singurii reprezentani ai divinitii. Impraii ofer ei inii explicaii aciunilor declanate i insist pe caracterul idolatru al adorrii icoanelor. In 726, erupia vulcanic din insulele Ciclade este interpretat ca o manifestare a maniei divine i este pus de imprat pe seama idolatriei contemporanilor si. Pe de alt parte, dumanii imperiului, slavii, avarii, arabii obineau victorii, iar icoanele nu reueau s-i ajute pe bizantini in lupt. Concluzia pe care au dorit s o trag impraii iconoclati a fost c icoanele sunt lipsite de orice putere, iar adorarea lor l-a fcut pe Dumnezeu s-i retrag sprijinul acordat pan atunci bizantinilor. Impratul Leon al III-lea incepe cu o campanie de distrugere a imaginilor religioase i cere tuturor funcionarilor imperiali s semneze o declaraie de credin iconoclast. Episcopii accept in majoritate iconoclasmul, iar patriarhul Germanos, care refuz, este depus. Constantin al V-lea (741-775) convoac i un conciliu iconoclast in 754, inut in Hiereia, palatul imperial de pe malul microasiatic, urmat de intensificarea distrugerii icoanelor i de persecutarea iconodulilor, in special a clugrilor. Acetia sunt obligai s prseasc mnstirile i s se cstoreasc, impratul afirmand astfel nevoia statului de ceteni activi, pltitori de impozite i in stare s participe la lupta pentru aprarea imperiului. Leon al IV-lea (774-780) abandoneaz politica de persecuii a tatlui su, dar rmane fidel iconoclasmului. Vduva sa, imprteasa Irina, decide s revin la venerarea icoanelor, dar intreprinderea se dovedete foarte dificil, deoarece Biserica oficial acceptase condamnarea icoanelor i o mare parte a notabililor, precum i armata, erau iconoclati. In aceste condiii se convoac in 787 un conciliu ecumenic la Niceea, unde se hotrte restabilirea cultului icoanelor, care trebuie venerate, in vreme ce adorarea i se poate adresa doar lui Dumnezeu. Dup domnia dezastruoas a Irinei i a impratului ce i-a urmat, Leon al V-lea (813-820) restabilete fr dificulti iconoclasmul, care rmane in vigoare pan in 843, cand Teodora, vduva impratului Teofil, proclam intoarcerea la cultul icoanelor. Disputa iconoclast, pe care Occidentul nu a ineles-o i in care nu s-a implicat, dovad c in Biserica apusean nu exist o venerare a 71

imaginilor pictate, a fost ultima dezbatere doctrinar important din imperiul bizantin. Conciliul al doilea de la Niceea este de altfel recunoscut i drept ultimul ecumenic de ctre Biserica rsritului, semn c iconoclasmul a mrit distana dintre Bisericile din cele dou pri ale fostului imperiu roman, ce aveau s se separe apoi la 1054, i definitiv dup cea de-a patra cruciad. Alte erezii orientale In Peninsula Balcanic i in Asia Mic se dezvolt in evul mediu o serie de erezii dualiste, care susin crearea lumii de ctre dou principii opuse, binele i rul. Doctrina pavlician pare s fi aprut in secolul al VII-lea in Asia Mic, de unde se rspandete in secolele VIII-IX in Peninsula Balcanic. Adepii ei credeau c lumea celest i sufletul omenesc sunt create de un Dumnezeu bun, in vreme ce lumea material i corpul uman sunt opera unui spirit ru. Ei negau ierarhia ecleziastic i puterea secular, pe care le consider expresii ale demonului. Massalienii apar in Asia Mic in secolul al IX-lea, mai ales in randul clugrilor. Ei credeau c lumea e populat de demoni, care intr inclusiv in sufletul omenesc. Pentru a-i alunga sunt necesare rugciuni continue i un mod de via ascetic. Sub influena pavlicienilor i a massalienilor se rspandesc in Balcani concepiile dualiste care conduc la conturarea, in secolul al X-lea, a bogomilismului. Iniiatorul doctrinei ar fi fost un preot, Bogomil, care ar fi predicat in timpul domniei regelui bulgar Petru (927-969). El considera c la inceput ar fi existat un Dumnezeu bun, care guverna intregul univers cu ajutorul fiului su, Satanael i al mai multor ingeri. Satanael se revolt impotriva tatului su, impreun cu o serie de ingeri, i sunt alungai pe pmant. Pstrandu-i fora creatoare, acesta d la iveal mrile i oceanele, plantele i animalele, corpurile celeste. Satanael creeaz i omul, dup chipul i asemnarea sa, pentru a i-l face slujitor, dar nereuind s-l insufleeasc, face apel la tatl su. Astfel, Adam i Eva au trupuri create de demon, dar sufletul lor este opera Dumnezeului celui bun. Satanael domnete de atunci asupra pmantului, dar stpanirea sa se va sfiri cu a doua venire a lui Christos, cand toi pctoii se vor prbui cu el in infern, in vreme ce drepii, adic adepii bogomilismului, vor merge in rai. Bogomilismul predica principii morale ferme, in lumina mesajului lui Christos, i o via de ascez foarte riguroas, in care alimentele de origine animal, inclusiv oule i lactatele, erau prohibite. De asemenea, bogomilii erau impotriva cstoriei i a procreaiei, care nu fceau decat s perpetueze domeniul rului. Aceste principii riguroase nu erau totui respectate decat de o elit, cea a perfecilor, care prin existena lor ascetic puteau asigura i mantuirea celorlali. O alt categorie era reprezentat de simplii credincioi, care erau admii in comunitatea bogomil i aveau dreptul s participe la riturile comune, i care trebuiau s respecte unele prescripii morale, s posteasc in anumite zile, s duc o existen sobr. A treia categorie era cea a neofiilor, care se pregteau s intre in comunitate, dar nu erau inc admii la rituri, i nici nu li se pretindea un mod de via deosebit. Bogomilismul a dobindit accente naionaliste in vremea recuceririi de ctre impraii macedoneni a teritoriilor bulgare. In perioada stpanirii bizantine, pe de o parte doctrina servete revoltelor antibizantine, iar pe de alta se rspandete i la alte neamuri, precum sirbii, croaii, macedonenii. E posibil ca ideile bogomile s fi ajuns departe in Occident, unde se constat apariia unei erezii dualiste foarte asemntoare, catharismul. Bogomilii pierd din influen i dispar treptat dup cucerirea de ctre otomani a Peninsulei Balcanice, in secolele XIV-XV. Cadrul teritorial-administrativ al Bisericii medievale Pe plan local, in Imperiul Roman cretinat, Bisericile sunt centre de putere din ce in ce mai importante. O dat cu dezorganizarea sistemului administraiei civile, care urmeaz in mod natural dispariiei Imperiului din Occident, cele mai interesante cariere care rmaneau la indemana reprezentanilor aristocraiei senatoriale erau cele ecleziastice. Biserica se organizase solid la sfaritul perioadei persecuiilor, i o fcuse inserandu-se in cadrele administrative romane i luand ca model instituiile statului. La nivelul structurii de baz, civitas, episcopul este ales de comunitatea local, de cler i popor, consacrat de un alt episcop, i instalat pe via in fruntea turmei sale. Doar in caz de dezordini grave poate fi demis, prin hotrirea unui sinod de episcopi. Puterile sale sunt foarte mari, i in zonele in care autoritatea civil se dezintegreaz mai repede i mai profund, el preia o parte tot mai important a atribuiilor administrative i judiciare ale vechilor funcionari. Astfel, devine el insui defensor civitatis, aprtor al orenilor in faa abuzurilor puterii politice i a pericolelor externe. Recrutarea inaltului cler este una aristocratic mai ales in regiunile in care structurile civile se dezintegreaz mai repede, ca in Galia. In Italia i Spania episcopii rman mai mult timp alei din familii importante, dar nu de nivelul 72

celor din Galia, ceea ce ar putea sugera meninerea vreme mai indelungat a unui cursus honorum civil, deci a unei administraii inc in bun stare de funcionare, care s ofere variante interesante membrilor inaltei aristocraii. Pe de alt parte, s-a observat c in Galia, personaje de rang inalt prsesc o carier civil pentru una ecleziastic atunci cand posibilitatea lor de a mai avansa in ierarhia administrativ laic le este blocat. O alt precizare este c in Orient episcopii nu vor citiga niciodat o asemenea putere asupra comunitii urbane, care nu ajunge la autonomia celei occidentale tocmai datorit conservrii aici a unei autoriti imperiale puternice. Pe de alt parte, dei teoretic puterea episcopilor se extinde i asupra zonei rurale din jurul oraului, la ar autoritatea acestora nu este prea mare. Motivul este simplu: cretinarea spaiilor rurale se face cu mare incetineal in Occident, unde termenul de pgan vine de la paganus, locuitor al satului, i pan prin secolul zece spaiul esenial al aciunii episcopului este cel urban. Creterea autoritii episcopilor s-a fcut evident prin favorurile de care acetia s-au bucurat din partea lui Constantin i a urmailor acestuia, prin care li se acord scutiri i subvenii, ca i puterile magistrailor romani, in mod tradiional rezervate guvernatorilor de provincii. Bogia lor a crescut i in urma daniilor fcute de laici pioi, care vd in inzestrarea Bisericii o cale sigur spre mantuirea sufletului lor. Intre acetia, o meniune special merit femeile, care gsesc in religie modalitatea de a iei din sfera privat in care erau inute oarecum prizoniere in ultima parte a Antichitii, pentru a intra intr-un spaiu public unde se pot bucura de prestigiu i de un statut altfel greu de atins intr-o lume rezervat brbailor. In secolul al V-lea, alegerea episcopilor se fcea nu atat dintre clerici, ci dintre laicii care ii dovediser deja calitile administrative, dovada cea mai bun a semnificaiei politice i practice pe care o avea aceast funcie. Formaia lor era deci identic cu cea a laicilor din randul crora ieeau de altfel relativ tarziu, (cam dup 40 de ani) iar sistemul lor de valori nu diferea prin nimic de al acestora. Ieii din sistemul de educaie al Antichitii tarzii, care in Occident este esenialmente unul laic, aceti episcopi, spre deosebire de colegii lor orientali, nu se pricep sau nu sunt interesai de probleme teologice. Aici am putea eventual gsi una din motivaiile lipsei de ecou in Occident pe care o au luptele cristologice de care este insangerat Bizanul in aceast perioad i in cea care va urma. Singura problem teologic mai important pe care o percep aceti episcopi este cea a arianismului, dar trebuie s ne intrebm care este partea ereziei in ingrijorarea lor i care a faptului c este vorba de o religie a barbarilor, care, atunci cand acetia sunt i stpanii in plan politic, le poate aduce anumite atingeri poziiei i influenei proprii. Repetm deci c funcia esenial a episcopilor occidentali este una de tip public, izvorat din pierderea de putere i de prestigiu a vechilor intercesori intre conducerea central i comunitate, care erau curialii, i din dezagregarea celorlalte rotie ale mecanismului administrativ roman. Spre deosebire de Orientul unde intercesor este omul lui Dumnezeu, pustnicul retras din lume, care in virtutea neutralitii sale ii poate asuma rolul de arbitru, in Occident acest rol le este conferit celor profund implicai in treburile lumeti. Episcopii, mai ales in Galia, vegheaz chiar cu mare atenie ca prestigiul i puterea asceilor s nu creasc nemsurat in defavoarea propriei lor poziii. De aceea, sunt preferai sfinii mori, devenii mai ales din secolul al V-lea obiectul unui cult extrem de rspandit in Occident, i care pot fi astfel folosii pentru a intri hegemonia social i religioas a episcopilor vii. Evident, puterea de intercesori a acestor episcopi este demonstrat de miracolele pe care le infptuiesc, diferite in funcie de epoca in care ne plasm. De exemplu, in perioada invaziilor, miracolul cotidian care i se poate pretinde episcopului este salvarea oraului de invazia barbar, chiar dac mijloacele prin care realizeaz acest lucru nou nu ni se mai par de loc de domeniul miraculosului. De exemplu, marele titlu de glorie al episcopului Anianus e de a fi salvat Orleansul de hoardele lui Attila, obinand prin rugciunile sale apariia la momentul oportun a armatei lui Aetius. Totui, incetul cu incetul, i acest episcopat aristocratic este ptruns de valorile monahismului rspandit i in Occident in msur din ce in ce mai mare. Redefinind episcopatul, cu care se identificase, aristocraia senatorial, cel puin in Galia, dar i in Hispania sau chiar Italia, ii redefinete propria romanitate, romanitas, in termenii valorilor cretine. De acum incolo, roman devine sinonim cu cretin. Clerul secular In regatele succesoare Imperiului roman, episcopatele ii pstreaz, in mare, pe tot parcursul evului mediu graniele i structura administrativ roman. Episcopul rspunde de sectorul caritativ, ocupandu-se de sraci, vduve, orfani, intemniai. De asemenea, ii asum funcii de administrator la nivel local. El este responsabil de cretinarea teritoriului, ordonarea preoilor i consacrarea locurilor de cult. 73

Preoii deservesc Bisericile, care din secolul al V-lea incep s fie construite in numr mare pretutindeni in Occident. Dac iniial circumscripia religioas era reprezentat de diocez, din secolul al VII-lea se definete parohia, teritoriu determinat de existena unei singure Biserici, i care se suprapunea de regul peste limitele marelui domeniu funciar. Biserica parohial este responsabil, din secolul al VIII-lea, de colectarea obligatorie a dijmei (a zecea parte din toate resursele locale). Cum cel care se ocup de strangerea dijmei este seniorul local, cu timpul aceasta este pstrat in cea mai mare parte la dispoziia acestuia. Cu accentuarea procesului de feudalizare i cu framiarea feudal, Bisericile sunt intemeiate de stpanii de domenii, care le trateaz ca pe proprietile lor. De asemenea, acetia numesc i preoii, care pot fi erbi de-ai lor, i care sunt obligai s-i slujeasc in continuare. Datorit creterii demografice, mai ales urbane (incepand din secolului al X-lea), un singur preot nu mai este suficient intr-o parohie. De aceea, se creeaz comuniti de preoi, numii canonici, care triesc in capitluri, pe lang Bisericile catedrale (bisericile episcopale). Clerul regular Exist i clerici care ii doresc un mod de via mai apropiat de modelul ascetic, i care aleg s triasc intr-o comunitate monastic, urmand o regul i fiind condui de un abate (stare). Acetia constituie clerul regular, sau clugrii. Ei depun jurmant de castitate, srcie (s nu posede nimic in nume personal, ceea ce nu impiedic mnstirea s aib mari proprieti), i supunere fa de abate. Nu toi sunt preoi, i deci nu au in mod automat dreptul de a svari Tainele. Clugrii medievali consider c servesc societatea oferindu-i un model i rugandu-se pentru mantuirea intregii lumi. Dac la inceputul perioadei de care ne ocupm existau mai multe reguli monastice, in funcie de care se organizau comunitile clugreti, din secolul al VI-lea s-a impus treptat in tot Occidentul regula sfantului Benedict din Nursia. Aceasta presupunea ca monahii s-i impart timpul intre rugciune, meditaie religioas i munc manual (care putea s constea i din copierea manuscriselor). Mnstirile se autoconduc, prin alegerea abatelui, dar episcopul are drept de control in caz de nereguli. Aspecte ale evanghelizrii In Imperiul roman cretinat, impratul se considera responsabil de situaia Bisericii, pe care o trateaz ca pe o instituie a statului, i de asemenea se simea investit cu misiunea de a rspandi pretutindeni cretinismul. Succesorii lui Constantin impun treptat tuturor supuilor lor cretinismul, devenit sub Teodosie I, in 380, religie oficial. Din 391-392, pganismul este interzis, iar templele sunt fie distruse, fie transformate in Biserici. In regatele succesoare ale imperiului, monarhii se comport in acelai fel fa de Biseric, pe care o protejeaz, i se consider responsabili de religia supuilor lor. Cand regatul depete graniele cretintii romane, ca in cazul celui al francilor, regii organizeaz episcopate in teritoriile nou cucerite i supervizeaz cretinarea acestora. Garania intrrii pganului in societatea cretin era botezul, care era interpretat i ca o dovad de conformism politic. De aceea, el poate fi impus cu fora, i clericii trebuie uneori s argumenteze indelung in faa lui Carol cel Mare c este necesar de fapt convingerea celor ce urmeaz s fie convertii. Convertirea pganilor la cretinism se poate face in mai multe feluri: printr-un gest semnificativ al misionarului (distrugerea nepedepsit a idolilor, vindecri miraculoase etc.), prin predic i persuasiune, prin for. Se mai adaug la acestea cretinarea treptat a vechilor zei i obiceiuri, transformarea vechilor lcae de cult in Biserici. Treptat, cretinismul se rspandete i in zone care nu fcuser parte din Imperiul roman, precum Irlanda (in secolului al V-lea acioneaz Sf. Patricius - Patrick), Germania (incepand din secolului al VIII-lea, Sf. Bonifaciu - misionar anglo-saxon, plecat din regatul franc), lumea slav i scandinav. Europa occidental se definete ca o respublica christiana, o comunitate a tuturor cretinilor, indiferent de apartenena lor etnic. Biserica in perioada carolingian Carol Martel, majordom al regatului francilor, (714-740), confruntat cu problema asigurrii capacitii militare a statului pe care il guverneaz, efectueaz secularizri ale pmanturilor Bisericii pentru a putea oferi beneficii soldailor si (sistemul numit precaria verbo regis). Aceast politic, prin care se trgeau ultimele consecine ale considerrii Bisericii drept o instituie a statului, a fost dus, in alt fel, de monarhii carolingieni. Carol cel Mare a numit frecvent in fruntea mnstirilor laici care aveau mai degrab rolul de a gestiona resursele acestora, i care reuesc frecvent s le restaureze bogia i chiar s fac noi achiziii de pmanturi. Pe de alt parte, inc de la instaurarea dinastiei carolingiene, in 751, se inaugureaz colaborarea cu papalitatea. In schimbul recunoaterii sale ca rege, Pepin cel Scund druiete episcopului de la Roma o 74

serie de pmanturi care vor constitui nucleul statului papal. Primind in anul 800 coroana din mainile papei, Carol cel Mare ii asum i funcia imperial de aprtor al Bisericii i responsabil de expansiunea cretinismului pe tot teritoriul statului su. El folosete cretinismul ca un mijloc de guvernare a imperiului, care fiind atat de eterogen din punct de vedere etnic i cultural, avea nevoie de un element de unitate. De aceea monarhii carolingieni incearc s impun o organizare unitar Bisericii din statul lor. Carol face s se adopte pretutindeni ritualul Bisericii de la Roma, cere ca in Biserici s fie folosite aceleai cri sfinte, scrise in aceeai latin clasic. Fiul su, Ludovic cel Pios, impune ca in toate mnstirile de pe cuprinsul imperiului s fie urmat doar regula benedictin, iar clerul secular s se organizeze in capitluri de canonici, unde s duc o via comunitar asemntoare cu cea a clugrilor. Aceste msuri, luate in anii 816-817, au avut o eficacitate limitat de destrmarea in 843 a unitii carolingiene. Biserica in Imperiul ottonian Vechile structuri carolingiene sunt meninute intr-o oarecare msur in Imperiul ottonian, care susine colaborarea dintre stat i Biseric. Renaterea imperiului presupune i reluarea misiunii cretine a acestuia, concretizat in convertirea unor principi pgani, din spaiul ceh (in 973 se intemeiaz un episcopat la Praga), polonez (966 - cretinarea regelui Mieszko), maghiar (985 - botezul lui Geyza, impreun cu fiul su Vayk, viitorul sfant tefan). Colaborarea cu Biserica ii afl expresia desvarit in timpul lui Otto al III-lea i al papei Silvestru al II-lea, fostul magistru al tanrului imprat. Programul lui Otto de a realiza un imperiu cretin universal se dovedea ins nerealist, i era abandonat de urmaii si. Biserica german rmanea ins caracterizat de existena unui episcopat aflat in stranse relaii de colaborare cu impratul (Biserica imperial). Biserica in principatele teritoriale Principii, ducii, comiii care dein de la sfaritul secolului al IX-lea puterea la nivel local nu beneficiaz de ungerea de ctre clerici, asemenea monarhilor. In acest fel, ei nu au indreptirea religioas de a interveni in treburile Bisericii, i clerul prefer s sprijine impotriva lor autoritatea monarhic. In acelai timp ins, aceti principi teritoriali ii asum rolul de aprtori ai Bisericii, fac ctitorii pe care le asimileaz cu proprietile lor, astfel incat ajung s pretind controlul asupra Bisericii. Membri ai familiilor lor sunt impui in inalte funcii eclesiastice, ceea ce conduce, pe de o parte, la confuzia intre patrimoniul bisericesc i cel privat, iar pe de alt parte la solidaritatea de interese dintre episcopi i abai i familiile aristocratice. Aceste intervenii ale principilor laici in treburile Bisericii sunt chiar mai semnificative decat ale suveranilor i conduc la creterea amestecului intre puterea temporal i cea spiritual, ceea ce a antrenat micarea de reform religioas din secolele X-XI. Reforma gregorian Un rol deosebit de important in schimbarea raportului intre domeniul secular i cel spiritual l-a avut micarea declanat in secolului al X-lea la mnstirea Cluny, din Burgundia. In anul 909, ducele Guillaume de Acvitania ctitorete o mnstire benedictin, pe care o scoate de sub orice autoritate laic, punand-o sub directul patronaj al Romei, in scopul ca acolo s se in in permanen slujbe pentru sufletele celor din familia donatorului. In acest fel, clugrii, care ii alegeau singuri abatele, erau la adpost de ingerinele oricror principi locali, dar i ale episcopilor, aflai adesea in stranse relaii cu acetia. Papalitatea era suficient de departe pentru ca dependena de ea s nu devin suprtoare, dar i suficient de prestigioas pentru ca drepturile asupra mnstirii s-i fie respectate. Foarte curand, clugri plecai de la Cluny reformeaz dup acelai model i alte mnstiri, care intr in relaii de dependen cu mnstirea mam. Occidentul este repede impanzit de zeci de aezminte clunisiene, in care clugrii inal zi i noapte rugciuni pentru sufletul morilor, duc o via in mai mare acord cu exigenele cretine. Credincioi papei, aceti clugri promoveaz in toat cretintatea occidental drepturile scaunului de la Roma. Ideea de a marca separarea intre domeniul laic i cel eclesiastic, devenit aproape imperceptibil in condiiile feudalizrii societii, incepea astfel s capete teren. Clgrii promotori ai unui ideal ascetic i papalitatea dornic s se impun asupra unui cler care s nu mai fie in asemenea msur dependent de laici acioneaz pentru reformarea Bisericii. Secolul al XI-lea este deci cel al declanrii reformei de sus. Episcopul de Roma se bucurase la inceputurile cretinismului de un prestigiu superior celorlali episcopi in calitatea sa de urma al sfantului Petru i pentru c rezida in prima capital a Imperiului roman. Pe baza acestei autoriti s-a impus ideea c el este un arbitru in probleme de credin i apoi la el a inceput s se fac apel in cazul neinelegerilor din randul Bisericii. Din momentul in care el ii incoroneaz pe imprai se poate afirma c deine autoritatea suprem in societatea cretin, dei, in realitate, el rmane un supus al imprailor cu adevrat puternici. In secolul 75

al XI-lea, puterea imperial deczuse intr-o msur suficient, iar cea regal era de asemenea puin semnificativ pentru ca Biserica s incerce emanciparea sa de sub autoritatea laicilor. Prima condiie era o papalitate independent de amestecul laicilor i, in anul 1059, papa Nicolae al II-lea decreteaz c alegerea papei se realizeaz de ctre colegiul cardinalilor, impiedicandu-i astfel, cel puin teoretic, pe imprai s-i impun proprii candidai. O alt condiie era realizarea unei purificri morale a clerului, care s se conformeze idealului cretin primitiv. De aceea se duce o lupt indelungat i dificil pentru a combate simonia, vanzarea i cumprarea funciilor bisericeti. Papalitatea impune etichetarea acesteia drept erezie, intrucat presupunea c laicii sunt cei care dispun de funciile bisericeti, care de fapt ar fi aparinut doar domeniului spiritual. O alt direcie a fost lupta impotriva nicolaismului, adic a cstoriei preoilor. Celibatul preoesc se lega tot de ideea de model pe care clerul trebuia s il ofere celorlai cretini, dar avea i rostul de a nu permite transmiterea ereditar a bunurilor bisericeti. Toate aceste revendicri de natur moral duc la impunerea unui climat reformator, care a culminat in timpul pontificatului lui Grigore al VII-lea. II. EVUL MEDIU DEZVOLTAT II. 1. Economie i societate in secolele X-XV II.1.1. Demografie i via material Aspecte demografice Perioada secolelor X-XIII a fost una de optimum climatic in Europa medieval, intrucat temperatura pare s fi crescut cu 1-2 grade i s se fi redus umiditatea, ceea ce asigura culturilor cerealiere condiii mai bune de vegetaie i maturizare. Incetarea ultimelor invazii i instaurarea noii ordini de tip feudal, ca i absena unor mari epidemii generalizate au fost factori care au contribuit la creterea populaiei. Alimentaia pare s se fi imbogit intr-o anumit msur, prin aportul in aminoacizi adus de consumul de linte sau mazre. Important pare s fi fost i rolul Bisericii, care prin evanghelizarea in profunzime, a contribuit la diminuarea folosirii practicilor contraceptive i a infanticidului. Creterea demografic avea ins s se incetineasc de pe la inceputul secolului al XIV-lea, pentru a se constata apoi, la mijlocul aceluiai secol, o cdere dramatic datorit Marii Ciume. Aspecte tehnologice Creterea populaiei este in strans legtur cu imbuntirea tehnicilor, in special cele legate de cultivarea pmantului. Plugul greu, care permite lucrri de mai bun calitate, se rspandete pe arii tot mai mari, contribuind la creterea randamentelor. Rspandirea noilor sisteme de atelare a animalelor, ca i a folosirii potcoavelor, contribuie de asemenea la creterea productivitii. Generalizarea pe scar larg a asolamentului trienal, care permite obinerea a dou recolte pe an ofer o mai bun garanie impotriva foametei, iar, pe de alt parte, poate conduce in unele zone la rspandirea cailor, inclusiv ca animale de munc, i nu doar de lupt. In zonele mediteraneene, unde clima prea cald i uscat nu permite cultivarea cerealelor de primvar, se recurge la culturi de graminee sau leguminoase, care s ofere de asemenea o diversificare a hranei. Tot in randul perfecionrilor tehnice trebuie amintit recursul mai frecvent la morile de ap, care, inlocuind raniele de man, elibereaz o parte o forei de munc, mai ales feminin, pentru alte activiti. Inmulirea morilor de ap, instalaii tehnice necesitand mari investiii, trebuie legat ins i de fenomene sociale i politice, precum rspandirea senioriilor, unde seniorul ii silete pe rani la respectarea unor monopoluri, precum folosirea morii, cuptorului sau teascului su pentru vin sau ulei. Fora apei mai este folosit pentru prelucrarea fierului, mai ales incepand din secolului al XII-lea, ca i pentru punerea in micare a fierstraielor (din secolul al XIII-lea). Din secolele XII-XIII incep s se rspandeasc i morile de vant, mai ales in zonele de coast, unde captarea energiei eoliene era mai uoar. In pofida acestor perfecionri tehnice, randamentele rman in general slabe, nedepind 4-5 la 1 decat in cazuri excepionale. O anumit cretere a produciei de cereale se constat totui, deoarece aceasta era cerut de creterea numrului de oameni, i deci resorturile acestei creteri trebuie cutate nu in dezvoltarea intensiv, ci in cea extensiv. Colonizarea rural Creterea demografic nesusinut de inovaii tehnologice prin care s fie posibil o agricultur intensiv, creterea obligaiilor impuse ranilor, cucerirea de noi teritorii de ctre unele state cretine au antrenat o vast micare de populaie in Europa. Este vorba de aa numita colonizare rural, care incepe in unele zone din a doua jumtate a secolului al X-lea i continu pan 76

ctre sfaritul secolului al XIII-lea, cu un maximum in secolele XI-XII. Aceasta are mai multe aspecte: poate fi vorba de lrgirea, mai ales prin defriare sau desecare a unor zone de locuire mai vechi, sau poate consta in intemeierea unor localiti noi. De asemenea, se poate vorbi de iniiativ individual, rneasc, prin care buci de pdure sunt defriate cu tirea seniorului sau nu, i poate fi vorba de iniiative senioriale sau ale autoritii politice. Astfel de iniative, pe care le putem cataloga drept politice, se constat in Peninsula Iberic, in condiiile Reconquistei, unde in urma retragerii arabilor i pentru consolidarea propriei stpaniri, regii cretini din Aragon, Castilia, Portugalia atrag rani din zonele invecinate, mai ales din Frana. Regii englezi incep din secolele XI-XII colonizri in ara Galilor, Scoia sau Irlanda, cu elemente anglo-saxone, normande sau flamande, avand drept scop intrirea puterii lor asupra acestor zone cu populaie celtic nu in intregime supus. De asemenea, o anumit colonizare rural, chiar dac pe scar mai mic, se constat i in regatele cretine intemeiate in Palestina in urma cruciadelor. Dar cel mai cunoscut exemplu de colonizare rural in care motivaiile politice i cele economice sunt strans impletite este cel al elementelor germanice ctre est, in limea slav, maghiar i romaneasc, aa numita Ostsiedlung. S-a putut estima c in urma acestor micri de populaie, circa 200 000 de persoane i-au prsit in aceast perioad locurile de batin din spaiul german, indreptandu-se spre rsritul Europei. In general, atunci cand era vorba de o iniativ seniorial care viza atragerea de coloniti care s pun in valoare pmanturile necultivate sau insuficient folosite, se apela la intermediari, numii in documente locatores, care in schimbul aducerii de rani care s contribuie la amenajarea solului primeau o serie de privilegii. Ei beneficiau de cantiti mai mari de pmant, i in general deveneau conductorii noilor comuniti, primarii satelor astfel intemeiate. In ceea ce-i privete pe rani, acetia primeau o bucat de pmant pe care erau obligai s o pun in valoare intr-un anumit numr de ani, beneficiind la inceput de o scutire de obligaii a crei perioad varia, in funcie de zon, de la unu la zece ani. Cel mai important lucru era ins libertatea personal care li se oferea in zonele de colonizare i care putea fi un magnet suficient de puternic pentru a-i determina s-i prseasc familiile sau gospodriile i s se avante intr-o intreprindere nu lipsit de riscuri. II.1.2. Aspecte sociale Structurile senioriale In anumite cazuri, creterea produciei a putut fi determinat de o cretere a cererii din partea marilor proprietari de pmanturi, in condiiile stabilirii structurilor senioriei. Aceasta poate fi definit ca o reea de puteri i de drepturi asupra oamenilor i bunurilor, deci ca un raport de dominaie social. Marile domenii aveau acum reedine intrite ale stpanilor (castra, castella), cu rol in protecia impotriva nvlitorilor dar i in supunerea locuitorilor fa de autoritatea seniorului. In condiiile declinului autoritii politice a monarhilor, stpanii de domenii preiau pe seama lor puterile judiciare i financiare ale acestora. Dreptul de ban - a porunci, a constrange i a pedepsi pe cei ce triesc pe domeniile lor - ii caracterizeaz pe muli dintre seniori. In virtutea acestuia, obligaiile ranilor cresc i se diversific. De asemenea, creterea preteniilor seniorilor este legat de definirea unui mod de via aristocratic, presupunand un consum de prestigiu (daruri i contra daruri, banchete, achiziionarea unor obiecte de lux etc.) alturi de cheltuielile necesare ducerii rzboaielor private. Deoarece se constat o anumit diminuare a rezervei senioriale in favoarea loturilor date in folosin ranilor, in condiiile creterii presiunii demografice, obligaiile in munc sunt in aceast perioad mai puin importante decat cele in produse sau bani. ranii sunt supui monopolurilor senioriale de care am vorbit, fiind obligai s foloseasc instalaiile tehnice ale stpanului domeniului contra unei pli (in bani sau produse). De asemenea, cei lipsii de libertate personal nu pot prsi domeniul fr aprobarea seniorului, nu-i pot lsa motenire bunurile (dreptul de man moart) i nici nu se pot cstori in afara acestuia fr voia stpanului (dreptul de foris mariagium). Toate aceste obligaii sporite fa de perioadele anterioare presupun creterea eforturilor ranilor pentru a mri o producie din care o parte din ce in ce mai important trebuie destinat pieei, pentru a se obine banii cerui de seniori. Structuri sociale Clericii din perioada evului mediu clasic elaboraser o concepie tripartit asupra societii, alctuit din trei ordine cu funcii diferite: clericii sau cei ce se roag (oratores), cavalerii sau cei ce se lupt (bellatores), ranii sau cei ce muncesc (laboratores). Este o structur 77

imaginar, corespunztoare unei societi rurale in care inc nu exist un loc bine definit pentru meteugar sau negustor. De asemenea, este o structur in care primul loc este ocupat de clerici, care ar trebui s conduc intreaga societate. In realitate, in fruntea societii se afl o aristocraie din care fac parte i clerici i laici, alctuind categoriile privilegiate. Aristocraia laic se definete din ce in ce mai bine dup anul 1000, cand de la vechea structur in care rudenia se socotea pe o scar foarte larg, i pe linie feminin ca i pe cea masculin, se trece la stabilirea rudeniei pe linie strict masculin. Treptat, motenirea bunurilor familiei revine doar primului nscut de sex masculin, ceilali copii fiind obligai s-i gseasc alte plasamente, intrand in randul clerului sau incercand s fac avere pe cont propriu, cu arma. Acesta este un prim pas in definirea unei nobilimi, a crei calitate este dat de sange, iar nu de avere sau de merite. Pe de alt parte, in randul clasei dominante se contureaz categoria cavalerilor, rzboinici crora Biserica reuete s le impun un ideal insufleit de etica religioas. Transformai in milites Christi, ei n-au luptat probabil niciodat pentru aprarea celor npstuii, aa cum li se pretindea, dar au pornit de la sfaritul secolului al XI-lea s elibereze sfantul Mormant din mainile musulmanilor. Clerul inalt este alctuit in continuare din descendeni ai familiilor aristocratice, dar cel de rand poate proveni i din randurile ranilor sau ale orenilor. Mai ales dup 1200, o dat cu dezvoltarea universitilor care formeaz in primul rand oameni ai Bisericii, clerul se recruteaz in msur mai mare i din categoriile neprivilegiate. In secolul al X-lea i la inceputul celui de-al XI-lea avem de-a face cu un cler profund impregnat de idealurile vieii laice, pe care doar reforma gregorian reuete s-l aduc la o mai clar definire a specificului sau in raport cu celelalte categorii. rnimea reprezint cea de-a treia categorie a organismului social imaginat de clericii medievali. Ea este ins departe de a fi pe atat de omogen pe cat preau ei s afirme. La inceputul perioadei mai intalnim o rnime liber, destul de puin numeroas in condiiile avansului procesului de aservire. Desfurarea colonizrii rurale are ca efect printre altele i crearea de aezri ai cror locuitori se bucur de libertate personal, deci putem constata in timp o multiplicare a celor liberi. Spre sfaritul perioadei care ne intereseaz incep s apar, foarte timid ins, eliberrile din erbie, care vor caracteriza secolele urmtoare. Exist apoi diferitele categorii de rani dependeni. Situaia cea mai grea o au ranii aflai in dependen personal fa de senior, care sunt legai de glie, neputand s-i prseasc satul, i care trebuie s-i rscumpere de la acesta dreptul de a se cstori in afara domeniului sau de a-i lsa motenire bunurile. In cazul in care fug pot fi cutai i revendicai de seniorul lor, dac sunt gsii. O soluie de a-i gsi libertatea este deci s fug atat de departe incat s nu mai poat fi ajuni din urm sau s se refugieze in oraele recent renscute al cror aer respirat un an i o zi ii face liberi. Exist i categoriile intermediare ale ranilor liberi din punct de vedere juridic dar dependeni din punct de vedere economic de seniorul care le-a incredinat un lot de pmant. Acetia au libertate de micare, dar legtura lor cu pmantul este mai slab decat in cazul erbilor, care au garania deinerii unui lot de pmant in schimbul dependenei lor personale. Din randurile acestor rani liberi din punct de vedere juridic se recruteaz probabil o mare parte a forei de munc a celor angajai contra cost pentru diferite lucrri sezoniere, pe care ni-i infieaz documentele, mai ales incepand din secolele XII-XIII. Pe lang aceste categorii clasice, trebuie s-i mai amintim pe meteugari i negustori, a cror inmulire se leag de renaterea urban inceput i ea de prin secolul al X-lea, ca i unele categorii de liberi profesioniti, tot de la ora, precum medicii, profesorii, notarii. Toate aceste categorii se refer ins strict la brbai, femeile fiind excluse, din motive teologice, economice i sociale, din aceast clasificare a societii. Desigur c exist diferene intre femeia nscut intr-o familie de rani i cea aparinand nobilimii, dar statutul le e mai degrab asemntor in ceea ce privete perceperea lor din punct de vedere ideologic. De aceea, clasificarea femeilor trebuie fcut conform altor criterii decat cele aplicate in cazul brbailor, intrucat societatea insi le vedea ca fcand parte din alte categorii. II.1.3. Criza secolului al XIV-lea Inc de la inceputul secolului al XIV-lea apar semne care anun incetarea creterii economice inregistrate in Europa apusean in ultima vreme i chiar apariia unei noi crize. In primul rand, clima pare s se fi schimbat in nord-vestul Europei, devenind mai umed, mai rece i mai instabil, cu consecine asupra recoltelor devenite mai slabe, iar in anumii ani chiar dezastruoase. Apoi, se constat 78

o anumit epuizare a pmanturilor, mai ales a celor de slab calitate, puse in valoare mai tarziu, in urma presiunii demografice. Pe aceste terenuri, randamentele erau mai slabe, dar se menin i zone cu randamente mai inalte, ceea ce nu ofer ins soluii pentru evitarea tuturor problemelor. Consecina acestor schimbri este frecvena perioadelor de foamete, care in unele regiuni ale Occidentului sunt prezente cam la fiecare doi ani. De exemplu, marea foamete dintre 1315-1317, prelungit in unele zone pan in anii '20 ai secolului, a determinat o mortalitate de 6-15%, in funcie de regiuni. Complementul obligatoriu al perioadelor de lipsuri i al schimbrilor climatice a fost rspandirea epidemiilor i a epizootiilor, care lovesc oameni i animale, fragilizand i mai mult echilibrul economic i demografic. O astfel de epidemie, cu consecine extrem de grave, a fost cea de tifos din anii 1322-1323. Drept urmare, creterea demografic din ultimele secole nu numai c se oprete, dar incepe i un anumit recul, datorat creterii mortalitii, reducerii natalitii i scurtrii speranei de via. Condiiile de via ale oamenilor obinuii sunt inrutite i mai mult de creterea fiscalitii in statele pornite pe calea centralizrii sau angrenate in confruntri militare de amploare, precum rzboiul de 100 de ani. Stangciile inerente inceputului unei fiscaliti de stat, ineficiena i inechitile prelevrii impozitelor lovesc in diferite categorii ale populaiei, dar cei mai afectai sunt cei aflai deja in dificulti economice, datorit recoltelor proaste din unii ani, prbuirii preurilor la produsele agricole in alii sau nivelului sczut al salariilor. Semnele crizei sunt artate i de faptul c negustorii incep s aib rezerve in a risca in intreprinderi comerciale la mare distan, preferand s se sedentarizeze i chiar s investeasc in pmant, cumprandu-i eventual i titluri nobiliare i renunind la viaa activ. O explicaie global pentru toate aceste fenomene este greu de dat. Unii istorici au vorbit de o criz de sistem a feudalismului. Alii au propus o explicaie bazat pe funcionarea mecanismului agrodemografic.Este posibil ca la sfaritul secolului al XIII-lea s se fi atins pragul posibil al creterii demografice la nivelul respectiv de dezvoltare tehnologic i, in consecin, s se fi manifestat factorii de corecie negativ care au determinat scderea populaiei europene. Cel mai agresiv dintre aceti factori de corecie negativ a fost, neindoielnic, Marea Cium de la mijlocul secolului. Dispariia ciumei din Europa, probabil din secolul al VIII-lea, fusese unul dintre factorii favorizani ai creterii demografice din perioada urmtoare. Boala continua ins s se manifeste in Asia central, de unde a fost adus de mongoli spre apus, germenii patogeni urmand i ei drumurile devenite mai uoare datorit impunerii aa-numitei pax mongolica. La asediul Caffei, mongolii au practicat un soi de rzboi biologic, azvarlind cadavrele celor mori din cauza epidemiei pe vasele italiene participante la rzboi. Veneienii i genovezii au dus boala la Constantinopol, de unde aceasta s-a rspandit rapid, urmand drumurile comerciale, in Balcani, Egipt, Sicilia, porturile italiene. De aici a trecut in Frana, care a transmis-o Angliei, in special datorit celor ce luptau pe continent in rzboiul de 100 de ani. Epidemia s-a rspandit apoi i in Germania i Scandinavia. Cele mai afectate au fost oraele i, in general, zonele bine populate, deoarece boala se transmitea cu deosebit rapiditate in aglomerrile umane. De asemenea, comunitile inchise, de genul mnstirilor, o dat infectate, puteau fi distruse aproape in intregime. Curtea papal situat atunci la Avignon a fost decimat de molim. Caracterul devastator al epidemiei a fost datorat fondului pe care boala s-a declanat, cu organisme slbite de foametea i de bolile din perioada anterioar. Pe de alt parte, nu se cunoteau mecanismele transmiterii ciumei, nu se tia c agenii patogeni erau purtai de puricii de pe obolani, i tratamentele incercate la vremea aceea nu aveau nici o eficacitate. Boala se transmitea prin contact fizic direct, dar i prin atmosfer, iar oamenii epocii, in momentul in care se declana epidemia, se adunau s se roage in comun in Biserici, ceea ce favoriza, evident, i mai mult rspandirea ciumei. Consecinele epidemiei de cium de la 1348-1349 au fost extrem de grave. Nu avem date globale, dar pe baza mrturiilor de epoc i a estimrilor pariale, se presupune c pierderile demografice inregistrate in Europa s-au plasat intre un sfert i o treime din populaie. Prbuirea demografic a fost atat de catastrofal, incat a fost nevoie de aproximativ un secol i jumtate pentru a se reveni la nivelul de la inceputul secolului al XIV-lea. Pierderile au fost agravate i de faptul c epidemia nu a disprut, puseuri izolate revenind la fiecare caiva ani. In Europa apusean, ciuma a rmas activ pan in secolul al XVIII-lea, iar in cea de est, pan in secolul al XIX-lea, cu consecinele negative asupra creterii demografice i economice. Urmrile Marii Ciume au fost foarte variate, depinzand foarte mult i de zona de referin. In plan psihologic, efectul a fost devastator, pierderile de viei omeneti la care au fost martori fcan-du-i 79

pe supravieuitori s considere moartea o prezen cotidian in existena lor. Nu intimpltor, incepand din aceast epoc se rspandete motivul artistic al Dansului Macabru, care exprim contiina unei existene precare, aflat la cheremul Morii. Reaciile, mai ales in timpul epidemiei, au fost foarte diverse, de la renunarea la bunurile pmanteti i dedicarea rugciunii, in sperana salvrii, dac nu a trupului, cel puin a sufletului, pan la dedarea la o via de desfrau, in ideea c trebuie trit repede i intens atat cat se poate. Pe plan economic, cderea demografic brusc a generat iniial o dezorganizare a activitilor economice. In timp ins, oamenii rmai au reuit s se adapteze i s reia, chiar dac la un nivel mai redus, activitile economice. Intr-un fel, soarta supravieuitorilor chiar s-a putut imbunti, deoarece penuria de for de munc putea determina creterea salariilor. Bineineles, elitele au incercat s blocheze procesul, i in Anglia, incercarea acestora, prin apelul la regalitate, de a inghea salariile la nivelul anterior ciumei, a fost una dintre cauzele declanrii rscoalei lui Watt Tyler. De asemenea, cum molima a afectat intr-o msur mai mic eptelul, cei scpai au putut s-i imbunteasc alimentaia, consumand mai mult carne decat la inceputul secolului. Scderea numrului de oameni i dezorganizarea activitii economice i-a afectat intr-o msur serioas pe seniori, ale cror venituri scad. Pentru a remedia situaia, ei incearc s obin mai mult de la rani, sporind exploatarea, ceea ce genereaz ins conflicte violente, de tipul Jacqueriei din Frana sau al rscoalei de la 1381 din Anglia. Dei infrante, aceste rscoale au determinat pe termen mediu i lung inmulirea eliberrilor din erbie i imbuntirea relativ a situaiei ranilor. In concluzie, criza secolului al XIV-lea este un fenomen complex, Marea Cium reprezentand numai unul dintre aspecte. Oprirea creterii economice, reculul demografic, urmrile psihologice i sociale au necesitat o perioad indelungat de refacere. Europa occidental ii va relua treptat creterea de-abia la mijlocul secolului al XV-lea, dar din acel moment avea s se instaleze in avangarda economic a lumii. II.1.4. Conflicte sociale in lumea rural Consolidarea sistemului feudal a condus in timp la o anumit uniformizare juridic a diferitelor categorii de rani, prin dispariia treptat a sclaviei antice i prin transformarea majoritii ranilor liberi in dependeni fa de seniori. Trsturile caracteristice servituii medievale sunt obligaia de a plti seniorului o anumit sum de bani in semn de supunere, dreptul de man moart al seniorului, care lipsete descendenii erbului defunct de motenire in cazul in care nu se pltete o tax, interdicia formariajului, adic a cstoriei in afara domeniului fr consimmantul seniorului. Servitutea medieval are un aspect personal, care se refer la legtura personal dintre ran i senior, i un aspect real, referitor la condiia pmantului deinut de ran. Astfel, dac un ran s-a aezat pe un pmant grevat de obligaii de tip servil, chiar dac el ii pstreaz libertatea personal, in timp i-o poate pierde, datorit tipului de obligaii pe care i le asum. Din a dou jumtate a secolului al XIII-lea, erbia intr in declin in Occident, deoarece revigorarea circulaiei monetare i schimbarea modului de trai al nobilimii ii determin pe seniori s aib nevoie de mai muli bani. Acetia puteau fi obinui prin plata rscumprrii din erbie de ctre rani, ceea ce mrete permanent numrul celor care ii recatig astfel libertatea. In acelai timp, la est de Elba se produce fenomenul invers, numit a doua erbie, care const in intrarea in dependen personal a ranilor care ii pstraser pan atunci, in marea lor majoritate, libertatea. Atat acest fenomen, cat i problemele create de criza secolului al XIV-lea i de tulburrile care au marcat Occidentul in secolele XIV-XV au determinat creterea numrului revoltelor rneti. Nu se poate afirma ins c rscoalele sunt un fenomen caracteristic doar sfaritului evului mediu. Chiar dac documentele sunt mai puine, exist meniuni ale unor micri rneti anterioare, dac ar fi s le amintim doar pe cea din Saxonia, din perioada carolingian, rscoala pstorailor din Frana, de la 1251, sau micarea Stedinger din nord-vestul Germaniei i de pe coasta frizon de pe la 1233-1234. Se pune deci problema analizrii cauzelor care au determinat, in diferite epoci istorice i in diferite zone, apariia unor micri sociale de o violen adesea dus pan la extrem. In general, in perioada medieval, ranul este supus unei triple exploatri din partea seniorului, statului i Bisericii, dar tot in general el accept starea de fapt pe care o consider inscris in ordinea hotrit de divinitate. Ideologia tripartit a societii, expus evident i ranilor prin predicile preoilor, afirm c datoria lor este s plteasc taxe i s se achite de obligaii in schimbul proteciei pe care le-o asigur seniorii i regele i al rugciunilor pe care Biserica le inal pentru sufletul lor. Pe de alt parte, ranii nu pot 80

oferi o alternativ viabil la organizarea societii, i de aceea, in timpul rscoalelor, cand propun un proiect de schimbare, acesta presupune de fapt reintoarcerea la o perioad anterioar, o varst de aur situat in perioada de dinaintea cderii omului in pcat sau a cretinismului apostolic. De exemplu, in timpul rscoalei din Anglia de la 1381, lozinca ranilor influenai de predicatorii populari era Cand Adam spa i Eva torcea, nobil atunci cine era?, expresie a nzuinelor spre o societate egalitar , precum va fi fost cea biblic. Acceptarea exploatrii, dei nu lipsit de tensiuni i de impotriviri, face ca izbucnirea unor rscoale violente s fie determinat de modificarea ordinii constituite i considerat normal de rani. Altfel spus, nu exploatarea in sine conduce in mod obligatoriu la rscoale, dei ea reprezint o cauz general, ci abuzul, pictura care umple paharul. Abuzurile sunt in general de natur economico-financiar, ca de exemplu perceperea unor taxe noi de ctre seniori, stat sau Biseric. In situaii economice precare, generate de rzboaie, tulburri interne sau epidemii catastrofale, precum Marea Cium, pentru a se redresa seniorii sporesc obligaiile ranilor, ceea ce creeaz o stare general de nemulumire, care poate oricand izbucni. Pe un astfel de fond au izbucnit Jacqueria din Frana, rscoala condus de Watt Tyler in Anglia, rscoalele rneti din Catalonia din secolul al XV-lea. Pentru ca starea de nemulumire surd s se transforme in reacie violent e nevoie ins i de anumite procese psihologice, prin care, in urma unei nivelri mentale, rnimea devine convins c la originea tuturor nenorocirilor care o lovesc st rutatea seniorilor, toi la fel, i astfel apare ideea lichidrii fizice a nobilimii, caracteristic a majoritilor rscoalelor. Un alt proces mental este constituirea mitului bunului monarh, care face dificil orientarea violenei ranilor impotriva regelui. O caracteristic peren a mentalitii populare medievale este credina c monarhul, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pmant, nu poate fi ru, ci inconjurat de sfetnici ri, i dac ar cunoate adevrul, situaia ranilor s-ar imbunti. De exemplu, cauza particular a izbucnirii rscoalei pstorailor din Frana a fost chemarea la aciune pentru eliberarea lui Ludovic al IX-lea, czut in captivitate in urma cruciadei a VII-a. Cand ins fiscalitatea regal, de regul aprut ca o noutate detestabil, suprapus strvechilor obligaii ctre senior, devine prea impovrtoare, acest mit inceteaz s mai funcioneze. Una dintre principalele cauze ale rscoalei din Anglia de la 1381 a fost generalizarea impozitului regal, poll-tax, care lovea in mod egal in fiecare ran. Uneori, reacia impotriva impozitului regal impovrtor se poate conjuga i cu manifestarea particularismelor locale, ca in rscoalele de la 1323-1328 din Flandra maritim sau in micrile aprute in secolul XV in Scandinavia. Obligaiile ctre Biseric se numr i ele printre cauzele generatoare de rscoale, mai ales atunci cand motivaiilor economice li se adaug i unele religioase, de contestare a Bisericii oficiale. Imbinarea dintre reacia la exaciunile financiare ale Bisericii catolice i afirmarea unor micri eretice se poate constata la rscoala condus de Dolcino, in Italia, la 1306-1307, sau din nou la rscoala din Anglia, unde lollarzii rspandeau printre rani ideile reformatoare ale lui Wycliff. Micarea din Germania, din 1476, condus de Hans Boheim, are i coloratur religioas, ranii participani fiind iniial pelerini ctre Niklaushausen, iar conductorul lor fiind in cele din urm prins i executat ca eretic. Tot in secolul al XV-lea, micarea generat de organizaia rneasc Der Bundschuch (Opinca) intre anii 1443-1462, impletea revendicri sociale cu motivaia religioas, ilustrat de flamura ranilor care purta inscripia Dreptatea lui Dumnezeu i doar ea singur. Uneori, rscoalele pot izbucni pe fondul unor frici colective, indreptate impotriva strinilor de orice fel care nu fac parte din comunitatea local. Rzboaiele, precum cel de 100 de ani, pot genera o stare de banditism cronic, in care atacurile bandelor inarmate ii determin pe rani s se inarmeze la randul lor i s declaneze astfel lanul violenelor. Este clar deci c in apariia rscoalelor medievale, cauzele generale se impletesc cu cele particulare, i reducerea la un singur tip de explicaie este imposibil. Pe de alt parte, debutul rscoalelor are la baz tot procese psihologice, legate de un incident declanator, care ii determin pe rani s aleag lupta violent, deschis, impotriva celor pe care ii consider responsabili de situaia lor. Astfel, in 1358, incidentul declanator al Jacqueriei se leag de reacia rneasc la jafurile repetate ale mercenarilor rmai fr angajament in urma incetrii ostilitilor franco-engleze, mercenari stabilii la mnstirea Saint Leu d'Esserent. In cazul rscoalei lui Dolcino, incidentul declanator apare cu ocazia inceperii in 1306 a cruciadei impotriva comunitii eretice italiene. Din punctul de vedere al forelor sociale participante, rscoalele prezint o foarte mare diversitate, ins ca regul general, in afar de rani, cetelor rsculate li se altur diferite alte 81

elemente, recrutate din toate straturile societii. Cel mai adesea este vorba de srcimea oraelor, care se poate solidariza cu cetele ranilor atunci cand acestea atac i aezrile urbane, considerate de ei fie citadele unde nobilimea se refugiaz, fie instrumente de dominaie i exploatare, fie locuri de pierzanie care trebuie distruse, fie, pur i simplu, acumulri de bogie care atrag prin tentaia jafului. Astfel de inelegeri cu srcimea oraelor au avut loc in timpul Jacqueriei sau in timpul rscoalei din Anglia din 1381, cand pturile srace ale Londrei le-au permis rsculailor s ptrund in capital. Uneori, rsculailor li se altur i elemente ale nobilimii mici i mijlocii, care vede in micarea ranilor o ocazie de a-i realiza propriile scopuri. Rzboaiele husite, desfurate in prima parte a secolului al XVlea in Cehia, au un caracter foarte complex, impletind revendicri religioase, sociale i naionale, tocmai datorit participrii unui larg spectru de fore sociale, intre care nobilimea ceh joac un rol important. Exist i posibilitatea ca nobilii s preia comanda rscoalei sau chiar s o declaneze, cum s-a intamplat cu micarea tuchinilor din Languedoc, din 1380-1381, izbucnit datorit aciunilor contelui Gaston de Foix impotriva ducelui de Berry. De asemenea, la conducerea rscoalei din 1515 din Transilvania i Ungaria, s-a aflat un mic nobil, secuiul Gheorghe Doja. Aceste aliane, care uneori determin succese de moment ale rsculailor, reprezint i un factor de slbiciune, intrucat tratativele cu elementele superioare din punct de vedere social determin prsirea micrii de ctre acestea i faciliteaz infrangerea rscoalei. Revendicrile rsculailor constituie un alt factor care contribuie in general la eecul micrilor sociale medievale, intrucat obiectivele sunt paseiste, vizand restabilirea unei virste de aur existent candva in trecut. Uneori, la inceput, rsculaii cer eliminarea abuzurilor care i-au determinat s se ridice la lupt, cum ar fi noile taxe introduse sau sporirea obligaiilor ctre stat, seniori sau Biseric. Primele revendicri ale ranilor englezi la 1381 erau legate de inlturarea poll-tax-ului, iar in rscoala din ducatul Milanului, de la 1462, s-a cerut inlturarea noilor taxe puse pe vanzri de ctre ducele Francesco Sforza. Destul de rapid ins rnimea rsculat formuleaz obiectivul desfiinrii erbiei, in care este vzut cauza tuturor relelor. i Jacqueria, i rscoala lui Watt Tyler, i rscoalele din Catalonia din a doua jumtate a secolului al XV-lea, indreptate impotriva servituilor personale, malos usos, formuleaz in cele din urm revendicarea final, care este cea a desfiinrii erbiei i revenirea la egalitatea biblic, iniial, a tuturor oamenilor. In confruntrile cu trupele nobilimii sau regalitii, se ajunge adeseori ca soluia desfiinrii erbiei s fie vzut de rani ca trecand prin desfiinarea fizic a nobilimii. De aici rezult caracterul deosebit de violent al rscoalelor, marcate de jafuri i de uciderea nobililor considerai responsabili de starea grea a ranilor. De altfel, desfurarea rscoalelor rneti poate fi incadrat intr-o schem general, ce trebuie nuanat in funcie de situaiile particulare, influenat de aceste obiective ale rsculailor i de alte caracteristici. rnimea este lipsit de cunotine militare i de arme perfecionate, astfel incat fora ei const de obicei in numr i in talentul conductorilor, care in anumite cazuri pot avea o anumit pregtire militar. Se pare c acesta era cazul unora din cpeteniile Jacqueriei, care i-au organizat pe rani pentru a ridica tabra intrit de la Mello, sau al lui Watt Tyler, care participase la campaniile engleze in Frana din timpul rzboiului de 100 de ani. Foarte adesea ins, coeziunea cetelor rsculate era foarte slab i datorit eterogenitii sociale i geografice a participanilor, i acestea se fragmentau foarte uor, risipindu-se in cete mici care atacau i jefuiau reedine nobiliare i chiar orae. Aceasta uura reacia nobilimii i regalitii, care ii uneau forele i acionau concertat, invingand rand pe rand cetele rzleite. Intervenia armatelor regale impotriva rsculailor era factorul care distrugea definitiv mitul bunului monarh, dar determina i infrangerea decisiv a rsculailor, ca in cazul rscoalei condus de Watt Tyler sau a rscoalelor din Catalonia, pentru a nu da decat aceste exemple. Represiunea care urmeaz infrangerii rscoalelor rneti este extrem de sangeroas, pe de o parte datorit groazei simit de nobili in vremea in care erau ameninai cu anihilarea fizic, iar pe de alta pentru a da un exemplu crunt celor care ar fi dorit s se rscoale din nou. Conductorii rsculailor, atunci cand sunt prini vii, sunt judecai i executai cu o cruzime deosebit, tocmai pentru a sluji ca un astfel de exemplu. Aa s-a intamplat cu Dolcino, Guillaume Calle, unul din conductorii Jacqueriei, Jack Cade, conductorul rscoalei din Kent, de la 1450, sau cu Gheorghe Doja la 1415. Prinderea i executarea conductorilor determin risipirea cetelor rneti i incetarea ultimelor rezistene. Represiunea nobiliar impotriva rsculailor poate cpta ins i dimensiuni de mas, ca in cazul Jacqueriei, unde izvoarele de epoc menioneaz 20 000 de rani ucii. Chiar dac probabil e exagerat, cifra impresioneaz prin ordinul de mrime, i este sigur c numrul celor ucii in adevrata 82

vantoare de rani declanat dup infrangerea rscoalei este incomparabil mai mare decat al celor catorva zeci de nobili care au czut victime in timpul luptelor i jafurilor. Dincolo de inferioritatea in armament i pregtire militar a ranilor fa de trupele regale i nobiliare bine antrenate, dincolo de aria restrans pe care se desfoar de obicei rscoalele i de lipsa de coordonare intre cetele rneti i intre rani i alte elemente sociale nemulumite, eecul rscoalelor medievale este generat i de nepotrivirea intre idealurile propuse i tendina general de evoluie a societii. Rscoalele medievale ii ating rareori scopul esenial, care e cel al desfiinrii erbiei. Mai mult, cele izbucnite in momente in care erbia de-abia se constituie contribuie, dup infrangere i represiune, la intrirea puterii seniorilor asupra ranilor adui definitiv in situaie de dependen. Aa s-a intamplat de exemplu in secolul al XIII-lea pe coasta german i frizon a Mrii Nordului, dup infrangerea rscoalei Stedingerilor in 1234, ranii fiind transformai in erbi, iar o agravare a situaiei ranilor se constat i dup infrangerea rscoalei de la Bobalna din 1437. Uneori ins, mai ales cand micarea de eliberare din erbie fusese deja inceput anterior, rscoalele constituie un semnal care accentueaz acest proces. Dup rscoalele din Catalonia, regele Ferdinand de Aragon abolete in 1486 erbia i obiceiurile rele care determinaser ridicarea ranilor la lupt. Dup Jacqueria i rscoala condus de Watt Tyler, in perioada urmtoare numrul eliberrilor din erbie a continuat s creasc, ajungandu-se la dispariia acesteia spre sfaritul secolului al XV-lea. Un alt efect al marilor rscoale rneti de la sfaritul evului mediu este intrirea puterii regale in faa nobililor, care ii dau seama c nu pot rezista singuri in cazul unor micri sociale violente, care au putut fi invinse numai prin intervenia trupelor monarhului. Astfel, ei sunt mai cooperani i mai uor de convins s accepte sporirea autoritii regale i diminuarea propriei lor puteri, ceea ce in timp asigur succesul monarhiei absolute. Reuind in rare cazuri s schimbe structura social existent, rscoalele medievale aduc mrturie despre tensiunile permanente existente in societatea vremii, care in nici un caz nu prezint armonia organic susinut de ideologia celor trei ordine. II.1.5. Oraul medieval Imperiul roman la apogeul puterii se caracterizase prin urbanizarea spaiilor pe care le integrase intre graniele sale. Cu criza secolului al III-lea i apoi datorit migraiilor popoarelor germanice, oraele europene decad, mai ales in Occident,in vreme ce Bizanul reuete s-i pstreze mai bine vechea reea urban. Continuitate antic i genez urban medieval In pofida unei decderi accentuate, in Occident nu e vorba de o dispariie total a oraelor in Antichitatea tarzie i evul mediu timpuriu. Acestea se pstreaz mai bine in spaiul italian, unde erau profund inrdcinate i de mult vreme. Se pstreaz, de asemenea, acele orae care in regatele barbare au funcii religioase i politice (sunt reedine pentru episcopi sau pentru regi). Dintre sediile episcopale se disting Roma, vechea capital, dar i alte orae precum Milano, Tours, Sevilla, . a. Funcii de capitale ale regatelor barbare au jucat Ravenna i Pavia in Italia, Paris, Orleans, Soissons ori Toulouse in Galia, Toledo in Spania. Observm deci c zonele de continuitate urban sunt cele mediteraneene, care fuseser i cele mai puternic urbanizate din Imperiul Roman. Ceea ce se atenueaz pan aproape de dispariie este funcia productiv i comercial a oraului, rolul su de centru meteugresc i de schimb de mrfuri. Oraele intr intr-o nou etap a dezvoltrii lor o dat cu progresul constatat in lumea rural incepand din secolele IX-XI. Creterea produciei agricole permite intreinerea unor categorii care nu se ocup ele insele cu agricultura (sau se ocup doar intr-o mic msur), precum meteugarii i negustorii. Creterea populaiei, bazat pe aceast sporire a posibilitilor de a obine mai mult hran, conduce la intemeierea de noi aezri i creeaz o cerere de produse meteugreti. O dat cu creterea cantitativ i calitativ a schimburilor comerciale constatm o revigorare a oraelor in zonele unde acestea existau deja i crearea unora noi acolo unde lipseau sau erau in numr insuficient. Nucleele viitoarelor orae pot fi reprezentate de o mnstire sau un castel feudal care ofer protecie datorit zidurilor lor, sau in cazul cel mai fericit, de un centru politic i administrativ, care, prin numrul mai mare al celor care locuiesc acolo, ofer pia de desfacere pentru diferite produse i ii atrage s se aeze in apropiere pe feluriii meteugari i negustori. Un iarmaroc cu renume sau un pod vestit prin posibilitile de schimb ce au loc in preajm, o intretiere de drumuri de nego, un port activ 83

pot constitui de asemenea atracii pentru cei ce vor s-i vand marfa i care sfaresc prin a se aeza acolo. Astfel se creeaz orae noi in nordul, centrul i rsritul Europei, in spaiul german, scandinav, slav, maghiar sau romanesc, alturi de care continu s existe, inviorate, vechile orae mediteraneene. Micarea comunal Teritoriul pe care se constituie un ora are intotdeauna un stpan, care, dei le acord unele privilegii, tinde s-i asimileze pe oreni cu locuitorii de pe domeniile feudale rurale. Le stabilete obligaii in munc, bani i produse, ii trateaz dup regulile aplicate in societatea rural, dar care nu se potrivesc dinamismului ce caracterizeaz oraul. Meteugurile i mai ales comerul nu se pot dezvolta in condiiile unor servitui de tip feudal, care limiteaz libertatea de micare i care presupun obligaii materiale foarte grele, astfel incat foarte curand orenii se organizeaz in comune, asociaii ale locuitorilor unui ora anume care se leag prin jurmant s acioneze laolalt in scopul de a-i obine libertatea. Pe de alt parte, la originea comunelor au putut sta i micrile care, in condiiile rzboaielor continue intre feudali, incercau s impun pacea lui Dumnezeu , favorabil vieii urbane i dezvoltrii economice. Privind lucrurile din acest punct de vedere, se poate discuta dac micarea comunal a fost o aciune indreptat impotriva societii feudale sau a vizat mai degrab mai buna inserie a orenilor in cadrul acestei societi. Au avut loc aciuni ale comunelor intre secolele X-XIII in zonele cel mai puternic urbanizate din Europa: nordul i centrul Italiei, Flandra, nordul Franei, Germania. Aceste conflicte au imbrcat uneori forme violente sau alteori, protagonitii au fcut apel la negocieri. Micarea comunal a fost indreptat impotriva feudalilor laici i ecleziastici, dintre care acetia din urm, rezidand in orae, spre deosebire de ceilali, care stteau mai ales in castelele lor de la ar, au opus o rezisten mai indarjit cererilor orenilor. Prin lupt s-a reuit s se obin o serie de privilegii pentru locuitorii oraelor, consfinite in aa numitele carte privilegiale. Cel mai de seam dintre privilegiile urbane a fost libertatea personal, a activitilor meteugreti i comerciale. Dup acest succes, oraele reprezint singurul spaiu al libertii in Occident, al crui aer, dup cum spunea un proverb german, il fcea liber pe erbul care reuea s triasc in el un an i o zi. Oraele pot intra in conflict i cu puterea monarhic, in incercarea de a dobindi autonomie. In raporturile cu regalitatea, oraele au avut uneori catig de cauz, ca in cazul oraelor italiene, care, coalizate, il infrang pe Frederic al II-lea, impratul german. In statele centralizate, ca de pild in Frana, regii au sprijinit micarea comunal care era indreptat impotriva seniorilor locali, dar au limitat in cele din urm autonomia oraelor din zonele pe care le controlau direct. Structura social Spaiu al libertii pentru majoritatea locuitorilor si, oraul nu este ins caracterizat de egalitate sau omogenitate social, diferenele fiind date atat de ocupaiile variate ale locuitorilor si, intre care preponderente sunt cele meteugreti i comerciale, cat i de nivelul material atins de fiecare. Nu trebuie s uitm c oraul se dezvolt in cele din urm in strans legtur cu societatea rural, care fusese descris ca fiind alctuit din cele trei ordine tradiionale : cei ce se roag, cei ce se lupt, cei ce muncesc. Exist deci i la ora numeroi clerici, mai ales in spaiul italian, dar i in cel francez, iberic sau englez. Acetia pot fi canonicii din anturajul episcopului, clugrii benedictini, ale cror mnstiri erau aezate iniial la marginea oraelor, i din secolul al XIII-lea clugrii franciscani i dominicani, care apar tocmai pentru a oferi asisten religioas in cadrul oraelor. Numeroi membri ai aristocraiei laice continu s triasc la randul lor in ora. Sunt apoi nenobilii, oreni bogai, din randul crora fac parte negustori, meteugari patroni, zarafi, cmtari. Acetia alctuiau patriciatul urban, cumprau domenii rurale incercand s duc un trai asemntor nobililor, ocupau principalele funcii in ora. Din ptura mijlocie, a poporului de rand, fceau parte meteugari, mici negustori, lucrtori salariai, liberi profesioniti, de tipul profesorilor, notarilor, medicilor. Se adaug o plebe urban destul de numeroas i adesea turbulent, alctuit din elemente marginale. In oraele medievale europene au continuat s existe pan tarziu sclavii, provenii mai ales de pe pieele din lumea musulman. Intre aceste categorii, conflictele cu miz economic sau politic (participarea la guvernare) au fost destul de frecvente. Astfel de conflicte au fost inregistrate intre patriciat i poporul de rand, care dorea s obin accesul la conducerea oraului. La Florena, in secolul al XIII-lea, rezultatul a fost preluarea conducerii de ctre familiile patriciene noi, sprijinite de membrii breslelor, trecandu-se la un regim politic corporativ. La Veneia, nobilimea i patriciatul au ieit citigtoare, i in 1297 s-a hotrit inchiderea Marelui Consiliu, din care puteau face parte numai familiile vechi. 84

In Flandra (1302, rscoala meteugarilor de la Bruges) sau Germania (sec. XIV) aceste conflicte au condus la instaurarea unor regimuri corporative. Trebuie menionate i micrile sociale ale lucrtorilor salariai, dintre care cea mai cunoscut este cea a ciompilor (estori) din Florena, din 1378. In timpul Jacqueriei din Frana, a avut loc i o micare urban, condus de Etienne Marcel (1356-1358), avand ca scop controlul regalitii slbite in condiiile rzboiului de 100 de ani . Organizarea intern Ca rezultat al reuitei micrii de emancipare urban, oraele se bucur de diferite grade de autonomie (de la autonomie limitat, mai ales in statele centralizate, la statutul de orae imperiale sau libere din Germania sau la republicile urbane independente din spaiul italian). Acestea sunt concretizate in sisteme de autoguvernare care fac apel la o serie de instituii precum: adunri generale ale locuitorilor (mai puin consultate in realitate), consilii ale oraului, care delibereaz in toate problemele administrative, putere executiv cu caracter colegial (consuli) sau personal (primar). Desemnarea conducerii oraelor se fcea prin maniere diferite, deseori combinand alegerea, cooptarea i tragerea la sori. Regimul politic al oraelor putea fi patrician sau patrician-nobiliar, ca in oraele hanseatice sau italiene (Veneia i Genova); corporativ, in care conducerea era reprezentat de bresle; de conducere personal (Florena familiei Medici in secolul al XV-lea). Obinandu-i libertatea proprie, oraul medieval nu incearc ins in nici un caz s lupte impotriva sistemului feudal, cruia de fapt i se integreaz. Libertile urbane, inelese ca privilegii (scutiri de taxe, de servitui, etc.) corespund intr-un fel privilegiului imunitii pe care il intalneam in lumea domeniilor rurale. Fa de ranii din zona sa inconjurtoare (hinterland), oraul se comport ca oricare senior rural, obligandu-i s munceasc in folosul su, constituind deci ceea ce s-a numit o seniorie urban colectiv. Aspectul oraului medieval Garania libertii catigate este capacitatea de aprare, reprezentat de zidurile cu care oraul se inconjoar. Aprare impotriva posibilelor atacuri ale seniorilor care de-abia au fost infrani de ctre comune, impotriva nvlitorilor atrai de acumularea de bogie care se tie c exist in orae, impotriva ranilor chiar, corp strin, dispreuit dar i temut in acelai timp. Ridicarea i intreinerea zidurilor creeaz solidariti intre locuitorii oraului, intrindu-le sentimentul unei identiti comune fa de cei ce nu sunt locuitori cu drepturi depline ai oraelor, burghezi. Creand securitate, zidul impiedic ins expansiunea spaial nelimitat a oraului, ceea ce face ca in interiorul lor casele s se dezvolte pe vertical, conducand la arhitectura urban occidental atat de specific, a caselor cu etaj i a turnurilor. Avand instituii de autoguvernare, fcand apel in msur mai mare sau mai mic la consultarea cetenilor i dezbaterea comun a problemelor, oraul cuprinde spaii publice, precum pieele centrale, loc de adunare amintind de agora sau de forumul antic, i cldiri publice, precum case ale sfatului sau palate ale instituiilor urbane (signoria in spaiul italian). Oraul medieval mai cuprinde ins intre zidurile sale i grdini de zarzavat, vii, campuri cultivate, pe strduele sale in general inguste i desfundate se plimb in voie diferite animale domestice de genul porcilor sau psrilor, ceea ce-i confer un aspect semirural pan relativ tarziu. Activiti economice urbane Centru de producie i de desfacere, oraul este caracterizat in primul rand de prezena meteugurilor. Dintre acestea, un rol important l-au avut cele textile, in primul rand postvritul, reprezentat in orae din Italia de nord, Flandra, nordul Franei, Anglia i Germania. Alte meteuguri erau cele legate de prelucrarea metalelor pentru a obine unelte, arme, etc., cele legate de construcii, antiere navale, cele alimentare (brutari, mcelari, etc.). Meteugurile erau practicate de meteri patroni, care aveau un atelier in care lucrau ajutai de ciiva lucrtori salariai (calfe) i ucenici. Perioada de ucenicie incepea din adolescen (in jur de 12 ani), i in funcie de complexitatea meteugului care trebuia invat, putea dura intre 2 i 12 ani. Dup terminarea acestei perioade, dac fcea dovada competenei sale profesionale (printr-o prob de miestrie desfurat in faa membrilor breslei), ucenicul devenea calf, lucrtor salariat, in cazul in care nu dispunea de posibilitatea de a-i deschide el insui un atelier. Comerul este o alt activitate specific urban, desfurat mai ales in anumite arii europene, precum Italia de nord i central, Flandra i nordul Franei, vestul i sudul Germaniei, litoralul Mrii Baltice, sudul Angliei. Oraele din zona baltic i a Mrii Nordului s-au unit din 1356 intr-o asociaie internaional, Hansa, care domina comerul din aceast zon. Negustorii s-au organizat in ghilde, asociaii profesionale care s le apere interesele. 85

Oraul este caracterizat i de o intens circulaie monetar i de desfurarea operaiunilor bneti prin intermediul zarafilor i cmtarilor. In condiiile creterii volumului schimburilor comerciale, in secolul al XIII-lea in Occident reapare moneda de aur, florin la Florena sau ducat (echin) la Veneia. Corporaiile medievale Pentru a proteja interesele celor ce imbriau aceeai profesie sau profesii inrudite i a asigura o oarecare echitate in posibilitile de catig se realizeaz asociaiile meteugarilor i negustorilor cunoscute sub numele de bresle sau ghilde. Acestea reglementau strict aprovizionarea cu materii prime, cantitatea i calitatea produciei, desfacerea acesteia, nivelul salariilor. Cristalizate in secolele XII-XIII, breslele au ingrdit concurena, asigurand un trai decent membrilor lor i au garantat un nivel ridicat al calitii produselor realizate in atelierele meteugreti. Regulamentele de breasl, bazandu-se pe o bun cunoatere a cererii, care in oraul medieval nu era foarte elastic, meninandu-se timp de decenii la niveluri relativ apropiate, precizau clar cat poate produce fiecare atelier, cu cat se poate vinde producia, de unde se poate realiza aprovizionarea cu materie prim, care este timpul de munc permis (de exemplu, se interzicea lucrul pe timp de noapte, pentru a preveni incendiile, dar i pentru a limita producia), care este salariul maxim care poate fi pltit lucrtorilor. In acest fel, cei ce nu fceau parte din breasl nu puteau desfura o activitate economic pe teritoriul oraului. Mobilitatea social in cadrul breslelor era teoretic destul de mare, dup perioada de ucenicie, calfa putand s accead la calitatea de meter. In realitate ins, opera de miestrie care juca intr-un fel rolul de examen era foarte costisitoare, cu timpul pretinzandu-se materiale tot mai scumpe pentru realizarea acesteia. Pe de alt parte, noul meter era obligat s dea un banchet pentru confrai, i trebuia s aib i posibilitatea de a-i deschide un atelier propriu, astfel c numai cei ce deineau o avere important reueau s ating stadiul de meter. Ajunse in stadiul lor de maxim expansiune in secolele XIV-XV, breslele intrau in acelai timp in criz. Limitarea accesului la calitatea de meter doar la fii de meter, i transmiterea ereditar a atelierelor reduc de acum inainte calfele la situaia de salariai fr posibiliti de a-i schimba statutul. In a doua jumtate a secolului al XIV-lea, in condiiile crizei generale al crei simbol este Marea Cium, o serie de micri ale lucrtorilor salariai (in Flandra, Germania, Italia) demonstreaz blocajul in care intraser breslele. Pe de alt parte, apariia i dezvoltarea unor relaii de producie de tip nou, cele capitaliste, presupunea o libertate mult mai mare decat cea permis de bresle in ceea ce privete concurena, salariile, timpul de munc, inovaiile tehnice. In acest fel, breslele, care iniial au asigurat protecia membrilor lor i au permis o remarcabil dezvoltare a meteugurilor medievale au devenit un factor de fran in calea progresului tehnic i a dezvoltrii relaiilor capitaliste. Concurena cu intreprinztorii capitaliti s-a dovedit in cele din urm fatal breslelor, care au disprut treptat din Europa Apusean la sfaritul evului mediu i la inceputul epocii moderne. II.2. Cretinismul i Biserica in secolele XI-XV II.2.1. Lupta dintre Biseric i puterea politic(secolele XI-XIII) Reforma Bisericii occidentale desfurat in secolul al XI-lea avea s conduc pentru prima oar la emanciparea domeniului spiritual de sub autoritatea temporalului. Papalitatea, prin glasul lui Grigore al VII-lea (1073-1084) ii afirma nu doar dorina de independen, ci i preteniile de superioritate asupra puterii laice. Dincolo de afirmaiile teoretice referitoare la deinerea autoritii, i care puneau in discuie rolul monarhiei in societatea cretin, esenialul problemei era reprezentat de modul in care se ajungea in inaltele funcii ecleziastice. Funciile de episcop sau arhiepiscop aveau ataate intinse domenii teritoriale, titularii lor intrau in sistemul relaiilor feudo-vasalice, de aceea, reprezentanii autoritii laice doreau s pstreze controlul asupra ocuprii acestor funcii. In Imperiul German aceasta era o tradiie consolidat in timpul ottonienilor, care puseser astfel bazele unei Biserici imperiale cu ajutorul creia s poat contrabalansa puterea principilor. Pe de alt parte, controlul asupra numirilor in funcii asigura monarhilor avantaje materiale, intrucat ei beneficiau de veniturile aferente acelei funcii in perioada in care ea nu era ocupat (vacan), puteau recruta de pe domenii trupe sau puteau folosi reedinele ca locuri de sejur, in condiiile in care in mai toate statele occidentale curtea era inc itinerant. Cearta pentru investitur Conflictul izbucnete cand papa Grigore al VII-lea, dornic s continue reforma, interzice in 1075 investirea de ctre laici in inaltele funcii ecleziastice. Pe tronul Germaniei se gsea Henric al IV-lea (1056-1106), care inelegea s-i pstreze prerogativele i s-i 86

intreasc in continuare autoritatea prin controlul asupra numirii episcopilor. Acesta ignor decretele papei i, fiind ameninat cu excomunicarea datorit continurii practicii investiturii laice, reacioneaz depunandu-l pe pap cu ajutorul unui conciliu al episcopilor germani (ianuarie1076, Worms). La randul su, papa, care ii afirmase prin Dictatus papae dreptul de a-i depune pe imprai i de a-i dezlega pe supui de jurmantul de credin fa de seniorul lor, convoac un conciliu care il excomunic pe Henric (februarie 1076, Lateran). O parte a feudalilor germani, care se simeau ameninai de incercrile tanrului rege de a-i intri propria putere, folosesc acest prilej pentru a susine un alt candidat la tron, pe cumnatul acestuia Rudolf de Suabia. In aceste condiii, regele accept s cear iertarea papei, refugiat la Canossa, in Apenini, pe domeniile contesei Matilda de Toscana. Dup trei zile de peniten, papa ii acord iertarea i ii ridic excomunicarea (ianuarie 1077). Prea o victorie a papalitii care il umilise pe cel mai de seam reprezentant al autoritii laice, i a fost folosit in acest sens de propaganda pontifical. De fapt, papa ii dduse seama c nu poate rezista prea mult pe poziii intransigente, in condiiile in care nu toi principii germani se revoltaser impotriva lui Henric al IV-lea i muli episcopi germani rmseser credincioi suveranului lor, fr a imbria punctul de vedere papal. Pe de alt parte, chiar in anturajul pontifical se ridicau glasuri in favoarea reconcilierii, ceea ce arat c taberele aflate in conflict nu beneficiau de o omogenitate a prerilor. De altfel, cel care profit in cele din urm de episodul Canossa este Henric al IV-lea, deoarece reuete s ii supun pe feudalii revoltai, care nu mai pot folosi impotriva sa pretextul excomunicrii i care nu se mai bucur de sprijinul papalitii. Dup o nou excomunicare, Henric il depune iar pe Grigore in 1080 i impune un alt pap (antipapa Clement al III-lea), pe care reuete s-l instaleze la Roma i de ctre care este incoronat ca imprat in 1084. Grigore al VII-lea se refugiaz la Salerno, in regatul normand al Siciliei, unde i moare . Conflictul continu i sub succesorii celor doi, incheindu-se abia in 1122 prin compromisul cunoscut sub numele de Concordatul de la Worms. Incheiat de Henric al V-lea i papa Calixt al IIlea, concordatul afirma c in Germania episcopii vor fi alei in mod liber (de ctre cler i popor, de fapt de ctre capitlurile catedralelor), dar in prezena suveranului. Pentru aspectele spirituale ale funciilor ecleziastice, investitura era acordat de pap, prin cirj i inel, in vreme ce autoritatea laic acorda prin sceptru investitura pentru bunurile materiale ataate funciei (regalia). Astfel se producea disocierea spiritualului de temporal, ceea ce marca de fapt separarea intre cele dou puteri i posibilitatea Bisericii de a se afirma ca o for independent. Lupta dintre papalitate i Imperiu in secolele XII-XIII In cei treizeci de ani care au urmat concordatului, puterea regal a fost slbit in Germania de luptele pentru putere dintre familiile Welf i Hohenstaufen, care se incheie de-abia cu incoronarea lui Frederic I Barbarossa (1152-1190). Acesta a incercat s reinvie imperiul universal, bazandu-se i pe tradiia lui Carol cel Mare, modelul de suveran care a colaborat cu Biserica de pe poziii de superioritate, i a crui canonizare este realizat la intervenia sa in 1165. De asemenea, redescoperirea dreptului roman ii oferea argumente in favoarea autoritii laice in raport cu cea a Bisericii. De aceea, urmand modelul carolingian i ottonian, intervine in alegerile episcopale, ceea ce suscit reacia papalitii, mai ales a lui Alexandru al III-lea (1159-1189). De data aceasta n-a mai fost doar un conflict intre pap i imprat, lupta implicand in acelai timp oraele italiene i regatul normand al Siciliei. Impratul dorea s readuc sub ascultarea sa i comunele urbane din nordul Italiei, care profitaser de problemele interne ale Germaniei pentru a se angaja pe o cale de evoluie independent. Dup distrugerea oraului Milano, revoltat contra impratului (1162) i numirea unor antipapi impotriva lui Alexandru al III-lea, pontiful legitim, oraele italiene din nord constituite in Liga lombard i papalitatea se aliaz pentru a purta lupta comun. La alian mai particip Veneia i regatul Siciliei. In 1176, la Legnano, miliiile urbane obin o victorie categoric impotriva armatei lui Barbarossa. Ca urmare, in 1177, la Veneia se incheie pacea intre pap i imprat, cu preul prosternrii acestuia din urm in faa pontifului. Frederic nu abandonase ins lupta i, dup pacea de la Constanz (1183), prin care recunoate autonomia oraelor italiene, i dup cstoria fiului su cu moenitoarea regatului Siciliei, papa este izolat. Impratul prea s fi ieit victorios in lupta impotriva papalitii i s fi reuit s-i consolideze i autoritatea in Germania, dar i in Italia. In 1190 ii gsete ins sfaritul in vreme ce participa la a treia cruciad. 87

In Germania urmeaz o nou perioad de anarhie, in vreme ce papalitatea ii consolideaz poziiile in timpul pontificatului lui Inoceniu al III-lea (1196-1216), care aduce scaunul de la Roma la cea mai inalt poziie deinut in perioada medieval. Considerandu-se vicar al lui Christos, Inoceniu al III-lea afirm c deine puterea suprem in cadrul cretintii (plenitudo potestas), fiind superior tuturor principilor temporali, crora le deleg putere precum un senior vasalilor si, i le-o poate retrage dac acetia se dovedesc nedemni. Pe aceste baze teoretice intervine in alegerea regelui Germaniei, impunand in trei randuri proprii si candidai, dintre care in cele din urm pe nepotul lui Barbarossa, regele Siciliei, ajuns imprat sub numele de Frederic al II-lea (1215-1250). Personalitate controversat, dornic s realizeze un imperiu mediteraneean centrat pe Italia i Sicilia, acesta intr destul de repede in conflict cu papalitatea. Excomunicat datorit amanrii plecrii in cruciad (1127), un an mai tarziu obine prin negociere de la sultanul Egiptului stpanirea cretinilor asupra locurilor sfinte. Dei promisese lui Inoceniu al III-lea c nu va pstra sub o aceeai stpanire i Sicilia i Imperiul, Frederic reuete s obin de la principii germani alegere fiului su ca rege, sub numele de Henric al VII-lea. Cand incearc s-i impun autoritatea supra oraelor din nordul i centrul Italiei, este din nou excomunicat de pap, in 1239, datorit alianei dintre acesta i liga lombard. In condiiile rscoalei oraelor italiene, papa predic o adevrat cruciad impotriva impratului, i in Italia incepe un rzboi extrem de crud intre guelfi (adversarii imperiului) i ghibelini (partizanii Hohenstaufenilor). Papii Grigore al IX-lea i Inoceniu al IV-lea incearc fiecare s-l depun pe imprat cu ajutorul conciliilor (Roma, 1241; Lyon, 1245). Conflictul se termin doar prin moartea lui Frederic al II-lea in 1250. Papalitatea ajunsese la pogeul puterii sale temporale, in vreme ce Imperiul se prbuea in haosul Marelui Interregn (1250-1273). Incercarea de a restaura monarhia universal euase, i de acum incolo Imperiul nu mai este decat un stat german. Teocraia pontifical se afirmase ins in Europa i mai avea la dispoziie cateva decenii inainte s primeasc lovitura de graie in urma conflictului dintre Filip al IV-lea al Franei i papa Bonifaciu al VIII-lea. II.2.2.Ordinele monastice in Occident Ordinul clunisian se dezvoltase cu o rapiditate extraordinar incepand din 909, data intemeierii primei mnstiri de ctre ducele Guillaume de Acvitania. Succesul s-a datorat, pe de o parte, independenei de care aezmantul se bucura in raport cu autoritatea laic, stranselor legturi cu papalitatea, iar pe de alt parte interesului din ce in ce mai mare manifestat de aristocraie pentru slujbele de pomenire a morilor. Faptul c mnstirea de la Cluny crease sau reformase dup acelai model mii de alte aezminte, i c in toate acestea se fceau slujbe pentru pomenirea morilor, a contribuit la stimularea generozitii nobililor care se tiau cu contiinele destul de incrcate, i care, pe de alt parte, profitau de o sporire a veniturilor proprii datorit contextului economic favorabil. Ctre 1050, dou mii de instituii erau mai mult sau mai puin legate de abaia mam de la Cluny, alctuind astfel un fel de internaional monastic. Organizarea presupunea existena unui centru unic, la Cluny, i a unei singure persoane responsabile de starea ordinului, abatele de la Cluny. In afar de aezmintele dependente direct de Cluny (abaii de obedien clunisian), exist i instituii care aplic unele elemente ale modelului clunisian (abaii de afiliere clunisian). De asemenea, se dezvolt i un curent feminin de inspiraie clunisian, avand drept consecin reformarea sau intemeierea mnstirilor pentru femei. Un alt aspect al evoluiei ordinului monastic de la Cluny este preocuparea de a construi edificii care s demonstreze puterea Bisericii, bogia acesteia, splendoarea noii cretinti ieit din reforma gregorian. Aceast bogie ostentatorie a condus in cele din urm la afirmarea de noi curente, preocupate s propun un model ascetic i un ideal de srcie i austeritate pe care ordinul clunisian le neglijase. Papalitatea ieit invingtoare in lupta cu puterea politic i in incercarea de a reforma moravurile intr-o Biseric ale crei idealuri morale fuseser puse in discuie, este preocupat de a oferi un nou mesaj cretintii. In primul rand, separarea stat-Biseric trebuia s fie evident chiar din modul de organizare i funcionare a Bisericii in general i a mnstirilor in special. Apoi, trebuiau revalorizate o serie de idealuri religioase, pentru care sursa de inspiraie o ofereau Actele apostolilor. Mesajul papalitii reformate punea accent pe srcie, via comunitar, separarea intre Biseric i stat i pe supremaia pontifical. Cum micarea clunisian se deprta din ce in ce mai mult de aceste valori, 88

modele alternative au inceput s fie propuse. Un astfel de model de srcie, la randul ei ostentatorie, este promovat de ordinul cistercian i de Bernard de Clairvaux, critic acerb al podoabelor clunisiene i al prea profundei implicri a acestui ordin in viaa lumeasc, mai ales prin stransele legturi cu puterea politic. Mnstirea de la Citeaux, in nordul Burgundiei, a fost intemeiat in 1098 de Robert de Molesme, dar a dus o existen destul de discret pan la implicarea lui Bernard de Clairvaux (10901153), care intr in mnstire impreun cu un numr important de rude. Discursul su despre austeritate i rigoare, ideile sale atinse de misticism, fora personalitii sale au atras oameni i donaii ctre mnstire. Incepe fondarea de noi aezminte, care sunt teoretic independente, dar se supun de fapt ordinelor abaiei mame de la Citeaux. Abaiile-fiice pot crea la randul lor altele, nepoate ale celei de la Citeaux, i astfel incepe s funcioneze o ierarhie care d for ordinului cistercian. Spre 1250 existau in toat Europa circa 1500 de aezminte cisterciene, pentru brbai i femei, care proclamau idealul de ascetism i rigoare moral, i rspandeau in acelai timp in plan artistic o estetic nou, caracterizat de sobrietate. Clugrii cistercieni, care revalorizeaz munca manual, chiar dac adesea fac apel i la ajutorul altora, au un rol important in difuzarea in intreaga Europ, inclusiv in prile central-rsritene precum Transilvania, a unor tehnici de cretere a animalelor, de exploatare a pmantului sau de construcie. Canonicii Preoii de pe lang Bisericile catedrale primiser o regul de organizare in timpul lui Ludovic cel Pios, prin care li se cerea s aib un minimum de via comunitar (o Biseric, un dormitor i un refectoriu comun), s aib venituri comune i s se ocupe de asistena social. Aceast regul nu se impusese ins, individualismul fiind mult mai puternic, iar preocuprile pentru sectorul caritativ czand in desuetudine. In aceste condiii, pe la 1050 papii prini in micarea general de reformare a Bisericii instaureaz o alt regul, numit a SfantuluiAugustin. Cei care accept regulile de via comunitar vor fi de acum inainte numii canonici regulari; cei care prefer individualismul i bogia sunt canonicii seculari i sunt receptai adesea ca profitori in mediul urban. Noile ordine monastice ale secolului al XIII-lea Transformrile care marcaser societatea occidental fceau ca pe la 1200 in Biseric s se resimt nevoia unor inovaii. In primul rand crescuse mult rolul oraelor, cu bogia lor dar i cu marginalii care nu beneficiau de asistena nimnui, canonicii seculari fiind dezinteresai de aceste probleme. Pe de alt parte, exponenii noilor idealuri religioase acionau in afara oraelor, precum cistercienii dornici s se izoleze de lume in adincimea pdurilor. Micrile eretice pruser s sesizeze deschiderea oraelor spre mesajul religios, valdenzii sau catarii bucurandu-se de o inrdcinare urban destul de important. De aceea, papalitatea iese in intampinarea iniiativelor care vizeaz apariia unor noi ordine clugreti care s acioneze in mediul urban, ca purttoare ale noilor idealuri de srcie i austeritate. Dominicanii sunt un ordin creat in 1215 de ctre spaniolul Domingo de Guzman (1170-1221), cu principalul scop de a lupta impotriva catarismului afirmat in Toulouse i Languedoc. Principalele mijloace de aciune erau predica i argumentarea (numele oficial al ordinului infiinat la Conciliul al IV-lea de la Lateran fiind Ordo Predicatorum), de aceea clugrii dominicani s-au remarcat printr-o formaie intelectual foarte serioas, adesea universitar. De altfel, in scurt timp, cu sprijinul papalitii, profesorii dominicani vor ocupa numeroase catedre in universiti, ceea ce va starni tensiuni in mediul universitar. Pe de alt parte, implicarea lor in domeniul intelectual i al invmantului a fcut ca dintre ei s se recruteze cei mai marcani ganditori ai secolului al XIII-lea, precum Toma d'Aquino. Noul ordin se baza pe regula Sfantului Augustin i depindea direct de pap. Clugrii dominicani nu puteau avea proprieti i trebuiau s triasc din ceea ce le era oferit, incadrandu-se astfel in categoria clugrilor ceretori. In 1232 dominicanii obin de la pap funcia de inchizitori, adic de a repera ereticii i de a-i preda autoritii laice. Ordinul franciscan a fost intemeiat de Francesco din Assisi (1182-1226), dintr-o familie de negustori, care, dup o tineree zbuciumat, se convertete la idealul de srcie i simplitate de tip apostolic. Prin atacurile sale la adresa bogiei, Francisc prea s pun in primejdie ordinea constituit, de aceea la inceput episcopul din Assisi incearc s obin condamnarea sa. Papa ezit i, in cele din urm, accept in 1223 crearea unui nou ordin clugresc, numit Ordo fratrum minorum, sau al minoriilor, care depinde direct de pap. Prin aciunea sfintei Clara apare i o ramur feminin, a clariselor i, de asemenea se accept prezena unor laici, care triesc in conformitate cu anumite aspecte ale regulei monastice. Scopul principal al franciscanilor, de asemenea clugri ceretori, este s duc o via de srcie i s se ocupe de sectorul caritativ din orae. Se poate observa c prin 89

preocuprile lor privind invmantul sau caritatea, dominicanii i franciscanii reprezint dou ordine complementare, i cel puin la inceputurile lor au avut contribuii importante la renovarea spiritual a Occidentului. II.2.3. Ereziile medievale Dorina de a reveni la idealul srciei i vieii apostolice se manifest i dincolo de limitele Bisericii oficiale, animand micri populare care in cele din urm se transform in adevrate erezii. Acestea se caracterizeaz prin dispreul fa de lume i ura fa de trup, o dorin excesiv de puritate i adesea prin concepii dualiste. Considerand Biserica oficial marcat de toate tarele veacului, micrile eretice manifest un puternic anticlericalism, ce duce uneori la constituirea unei ierarhii paralele. Valdenzii sunt adepii unei micri intemeiate ctre 1170 de ctre negustorul lionez Pietro Valdo, care predic despre nevoia de pocin, srcie i impotriva ideii de proprietate. Dac la inceput micarea este aprobat de papalitate, pe msur ce adepii lui Valdo cer s primeasc spovedaniile i s acorde canoanele de pocin, episcopii reacioneaz negativ i, in cele din urm, valdenzii sunt condamnai ca eretici. Reprimat in Frana, micarea supravieuiete vreme mai indelungat in zonele muntoase din nordul Italiei. Catarii, numii i albigenzi de la oraul Albi, din sudul Franei, care a constituit unul dintre centrele lor, animeaz cea mai cunoscut micare eretic occidental. Erezie dualist, care consider c tot ce ine de material in aceast lume, inclusiv trupul omenesc, a fost creat de un Demiurg ru, iar singur partea spiritual este creaia lui Dumnezeu, catarismul a fost apropiat de bogomilismul care s-a manifestat in perioada medieval in Imperiul bizantin i in Balcani. Chiar numele a fost explicat prin termenul grecesc de catharoi, care inseamn cei puri, trimiind astfel la pretenia catarilor de a duce o via de puritate in contrast cu corupia din randul Bisericii oficiale i a celor ce-i urmau preceptele. Dac in lume se manifest dou principii egale in for i demnitate, binele i rul, atunci scopul vieii este de a separa sufletul care aparine sferei spirituale, deci binelui, din trupul care face parte din domeniul rului. Aceasta se poate face prin respectarea srciei de tip evanghelic i prin dezinteresul fa de lumea pmanteasc, inclusiv fa de structurile statului sau ale Bisericii oficiale. De asemenea, lumea fiind domeniul rului, procreerea nu mai are sens, deci sexualitatea trebuie refuzat. Cei ce nu respectau aceste precepte nu se puteau elibera pentru a urca in ceruri i se reincarnau, eventual, chiar in animale, motiv pentru care catarii susineau o alimentaie vegetarian. Opoziia categoric dintre trup i suflet pe care o propovduiau ei fcea imposibil Intruparea, de aceea ei spuneau c Iisus Christos a fost de fapt un inger, la fel ca Maria, i c nu a murit pe cruce, Rstignirea fiind o simpl iluzie. In aceste condiii, mantuirea nu putea veni din partea Bisericii oficiale, oper a Diavolului, ci doar datorit existenei unor perfeci, credincioi catari care, prin modul lor de via, puteau juca rolul de mediatori. Singura tain pe care o acceptau catarii, constituii de altfel intr-un fel de Biseric paralel, era consolamentum, ritual prin care perfectul ii punea mainile pe credinciosul aflat pe patul de moarte, i acesta se considera mantuit. Acest ritual putea fi performat o singur dat, de aceea, dac cel ce il primise ii revenea, riscul de a pctui din nou era atat de mare, incat se recomanda endura, refuzul hranei pentru ca moartea s desprind in cele din urm sufletul de trup i s-l duc spre ceruri. Micarea pare s fi ieit cu putere in eviden in 1167, cand s-ar fi organizat un conciliu catar, care ar fi condamnat Biserica oficial i ar fi constituit o ierarhie catar proprie. Cum predicile catare se indreptau de asemenea impotriva rzboiului, implicit a cruciadei, impotriva jurmantului - punand in discuie sistemul feudo-vasalic i practica judiciar a vremii, ca i impotriva judecii, era clar c micarea ataca toate structurile de rezisten, laice i eclesiastice ale societii medievale. In aceste condiii, este explicabil coaliia dintre regele Franei, Filip al II-lea August, dornic s aduc sub autoritatea sa sudul Franei, al crui specific aparte era i mai mult subliniat de rspandirea catarismului, i papa Inoceniu al III-lea. Acesta ii afirmase cu puterea calitatea de conductor universal al Bisericii, mai ales c in acel moment la Constantinopol, datorit celei de-a patra cruciade, nu mai exista un patriarh ortodox. In 1208 se predic deci o cruciad impotriva catarilor, la care iau parte in primul rand cavaleri din nordul Franei, atrai de bogiile unui sud mult mai dezvoltat i rafinat, condui de fiul regelui i de unul dintre marii si vasali, Simon de Montfort. In sud, unde numrul catarilor nu depea probabil 5% din populaie, toi fac front comun impotriva invaziei ale crei conotaii politice nu scap nimnui. La asediul oraului Beziers, din 1209, cand legatului papal i s-a atras atenia c pe lang eretici sunt masacrai i muli catolici, acesta ar fi rspuns omorii-i pe 90

toi, Dumnezeu o s i-i gseasc pe ai si. Luptele au continuat in acest spirit vreme indelungat, impotriva catarilor fiind aruncate i forele Inchiziiei i fiind creat i un nou ordin monastic, cel al dominicanilor. Cetatea Montsegur, ultima fortrea catar, cdea in 1244. Comitatul de Toulouse, care oferise sprijin catarilor in incercarea de a rezista integrrii sale forate in regatul francez era cuprins in domeniul regal. Ctre 1320 dispreau ultimii catari, dar ideile lor, insuficient cunoscute, mai fascineaz i astzi, mai ales pe cei interesai de ocultism. II. 2.4. Cruciadele Organizarea cruciadei, pelerinaj armat cu scopul de a elibera Locurile Sfinte de sub stpanirea necredincioilor, pune in eviden fora Bisericii romane, capabil in secolul al XI-lea s se reformeze, renunand la o serie de vicii care-i erau imputate i s conduc o micare de expansiune care antreneaz cavalerii i capetele incoronate din intreg Occidentul. Cauzele cruciadelor La originea ideii de cruciad stau mai muli factori, dintre care putem sublinia in primul rand tradiia pelerinajului la Ierusalim, centrul lumii spirituale a cretinilor. Greutile i primejdiile drumului transform cltoria la Locurile Sfinte intr-o pocin, care poate aduce omului medieval iertarea de pcate. Pe de alt parte, cuceririle islamice insufleite de spiritul djihadului, rzboiul sfant musulman, creeaz reacii de rspuns in lumea cretin i contribuie la formularea ideii legitimitii rzboiului impotriva necredincioilor. Ideea de cruciad se nate din intalnirea acestor dou tradiii, dar succesul predicii papei Urban al II-lea, la Clermont, care conduce la declanarea primei cruciade trebuie explicat i prin alte elemente. Religiozitatea profund, chiar dac uneori imbibat de superstiii, a majoritii populaiei occidentale, este de luat in considerare atunci cand cutm cauzele crudiadelor. Orientul are pentru cretinii occidentali infiarea unei lumi mirifice, a bogiei fabuloase, pentru care Bizanul vizitat deja de unii cavaleri reprezint o mostr gritoare. Nivelul culturii materiale i spirituale a Orientului bizantin sau islamic este mult superior celei din Occident, constituind astfel un indemn pentru incercarea de cucerire i luare in stpanire a acestor inuturi. In Occident incepuse deja avantul economic care st la baza dezvoltrii sale de mai tarziu, dar consecina sa imediat este o anumit cretere a populaiei la toate nivelurile societii. Resursele inc insuficiente nu puteau oferi tuturor posibilitile dorite, astfel c dirijarea surplusului de oameni spre Orient, intrun scop in realitate expansionist, putea fi o soluie. Structura ierarhic a societi occidentale permite i chiar face necesar o astfel de micare. Exista o numeroas categorie de cavaleri, profesioniti ai manuirii armelor, dintre care muli erau ins indeprtai de la motenirea averii printeti, care revenea primului nscut, i care erau obligai s incerce s-i croiasc o situaie prin fora propriei sbii. Pentru ei, rzboiul era modul cotidian de existen, dar eforturile Bisericii de a instaura un climat de pace in Occident tindeau s le ingrdeasc aici posibilitile de manifestare. Biserica, proclamand pci i armistiii ale lui Dumnezeu, pe parcursul crora luptele erau interzise, cretinand idealul cavalersc, incerca s orienteze potenialul militar al acestor rzboinici spre scopuri care s-i serveasc interesele. Avea acum i puterea de a o face, deoarece in urma reformei interne a Bisericii, papalitatea se intrise, deinea autoritatea moral suprem in Occident, i preluase o serie de atribuii i insemne ale puterii seculare. Un cler disciplinat i supus papei de la Roma contribuise la ridicarea nivelului religios al oamenilor, transformand cretintatea intr-o realitate vie i sigur de ea. Acest cler duce mesajul chemrii la lupta impotriva necredincioilor in toate colurile Europei apusene, declanand o micare de adeziune nesperat nici de iniiatorii proiectului. In planul evenimentelor concrete, trebuie amintite i interesele Imperiului bizantin de a beneficia de ajutorul cavalerilor occidentali in lupta impotriva pganilor (turcii selgiucizi ptruni in Asia Mic din anul 1067 i arabii care stpaneau Locurile Sfinte). Exista deja tradiia recrutrii de ctre impratul bizantin a mercenarilor normanzi, numai c acetia se dovediser nesiguri, gata oricand de revolt sau dornici mai degrab s realizeze in propriul beneficiu (i in detrimentul nu doar al arabilor, ci i al bizantinilor) un imperiu mediteraneean. Spre sfaritul secolului al XI-lea, impratul de la Constantinopol alege s cear ajutorul papei care s-i pledeze cauza in intreaga cretintate, oferindu-i astfel posibilitatea de a beneficia de fora militar a cavalerilor occidentali. 91

Creterea puterii Veneiei i a altor republici italiene i interesul acestora de a sprijini, din raiuni comerciale (dorind s-i extind activitile negustoreti), expansiunea cretin in spaiul stpanit de arabi, este un alt factor de luat in considerare atunci cand se incearc explicarea succesului ideii de cruciad Cruciada I Dei cererile de ajutor ale impratului bizantin Alexios I Comnenul nu chemau neaprat spre un rzboi sfant, dei situaia cretinilor aflai sub stpanirea selgiucid nu era dramatic i pelerinii spre Sfantul Mormant nu aveau in general de suferit, in 1095 in Occident era creat un climat favorabil ideii unei expediii generale impotriva necredincioilor. In iarna lui 1095, papa Urban al II-lea lanseaz chemarea la lupta pentru eliberarea mormantului lui Christos de la Ierusalim, promiand iertarea pcatelor pentru cei ce vor rspunde pozitiv. Reacia este extraordinar, in cutarea mantuirii, mulimi nenumrate de oameni din toate straturile societii pornesc la drum, cu un entuziasm nu intotdeauna dublat de o pregtire adecvat. Participanii la cruciada sracilor, cum a fost numit aceast ridicare popular, lipsii de cunotine militare i de organizare, erau condui de un cleric, Petru Ermitul i de cavalerul srac Gautier fr Avere. Drumul pan la Bizan este marcat de violene impotriva evreilor, considerai ucigaii lui Christos, i de jafuri. Fiind debarcai in Asia Mic de impratul bizantin pentru care turbulena lor in momentul cand ajunseser la Constantinopol reprezenta un pericol, sunt foarte repede masacrai de turci. Cruciada cavalerilor, care a urmat, a fost mult mai bine organizat, a beneficiat de o conducere unitar, avandu-i in frunte pe Godefroy de Bouilon, Bohemund de Tarent, ali nobili occidentali. Trecui in Asia Mic de flota bizantin dup ce au depus jurmant de vasalitate impratului, armata cruciailor a reuit s elibereze intinse teritori in Orientul Apropiat (Edessa, Antiohia, Tripoli) inclusiv Ierusalimul, cucerit in 1099. Statele cruciate din Orient i cruciadele urmtoare Aceste cuceriri aveau s pun bazele principatelor latine din ara Sfant (regatul Ierusalimului, principatul Antiohiei, comitatul de Tripoli, comitatul Edessei), zone de aplicare a unor modele ale feudalitii occidentale pan atunci necunoscute Orientului. Ele sunt confruntate cu problemele lipsei de coordonare intre feudalii aezai in Orient, astfel c rolul cel mai important in aprarea lor revine ordinelor clugreti militare (Ioaniii sau Ospitalierii, Templierii i Teutonii). Stpanirea latin aici este contestat de musulmani, care obin in secolele urmtoare succese ce conduc la organizarea de noi cruciade. Recucerirea Edessei de ctre musulmani a condus la predicarea celei de-a doua cruciade (11471149) de ctre papa Eugeniu al II-lea i Bernard din Clairvaux. Este o cruciad a monarhilor, intrucat la ea particip regele Ludovic al VII-lea al Franei i impratul german Conrad al III-lea. Coordonarea las ins mult de dorit, i dup infrangeri in Asia Mic, cruciaii eueaz in faa Damascului. Cea de-a treia cruciad (1189-1192) a fost declanat datorit unificrii musulmanilor de ctre Saladin (1171-1193), sultanul Egiptului. Recucerirea de ctre acesta a Ierusalimului (1187) i-a indemnat s ia crucea pe impratul Germaniei Frederic I Barbarossa, pe regele Angliei Richard Inim de Leu i pe regele Franei, Filip al II-lea August. Cruciaii recuceresc Accra, Antiohia, teritorii de coast intre Tripoli i Jaffa. Richard smulge insula Cipru bizantinilor. Neinelegerile dintre monarhi, moartea lui Frederic in Asia Mic, au impiedicat recucerirea Ierusalimului. Aceasta rmane ideea-for a cruciadelor urmtoare, niciodat reuit (cu excepia dobindirii sale prin tratatice de ctre Frederic al II-lea, pentru o scurt perioad de timp). O meniune aparte merit Cruciada a IV-a (1202-1204), care este deturnat de veneieni de la scopurile sale iniiale, sfarind cu cucerirea Constantinopolului, pe tronul cruia se gsesc pan la 1261 imprai latini (occidentali i catolici). Pierderea posesiunilor occidentale din Siria continu tot cursul secolului al XIII-lea, in 1291 fiind cucerit Acra, ultimul punct al rezistenei latine. Cruciada rmane ins ca o permanen a istoriei occidentale, extinzandu-i sfera de cuprindere asupra luptei cu orice fel de necredincioi, nu doar cu cei ce stpaneau Locurile Sfinte. Astfel, luptele cu arabii in Spania, cu pganii de la Marea Baltic, mai tarziu cu turcii otomani in Europa rsritean i central s-au dus sub semnul cruciadei. Urmrile cruciadelor Dincolo de achiziiile teritoriale de moment, cruciada a avut consecine mai ales pe plan economic i cultural, punand din nou in legtur direct Occidentul dinamic cu un Orient care ii este mult superior, i de la care imprumut masiv, prin intermediul arabilor, in tiin, 92

art i literatur. Modul de via al nobililor se transform in urma contactului cu luxul Orientului, ranilor li se cere tot mai mult pentru a se putea finana asemenea expediii, comerul se dezvolt prin deschiderea de noi drumuri. Cruciada s-a transformat intr-un instrument la dispoziia papalitii, care a folosit-o in lupta impotriva ereticilor (catari) i a adversarilor politici. Cruciadele, i in special a IV-a, au contribuit la definitiva indeprtare dintre Occident i Bizanul care va pstra pentru totdeauna resentimente impotriva latinilor i care va refuza unirea religioas cu Roma chiar in condiiile in care turcii se aflau sub zidurile Constantinopolului. II.2.5. Criza papalitii i marea schism a Bisericii occidentale (secolele XIV-XV) Ideile lui Inoceniu al III-lea au fost aduse la ultimele lor consecine de papa Bonifaciu al VIIIlea (1294-1303), care a acionat ins in condiii politice noi, improprii afirmrii supremaiei papale. Cand state precum Anglia i Frana avansaser in direcia centralizrii puterii monarhice, preteniile papei de a fi considerat capul intregii lumi intrau in contradicie cu noile realiti. Printr-o serie de documente, intre care se remarc bula papal Unam sanctam, Bonifaciu al VIII-lea afirm c in afara papei de la Roma i a Bisericii sale nu exist posibilitate de mantuire, c papa este conductorul intregii lumi cretine, i c toi credincioii, inclusiv capetele incoronate, sunt supuii papei. Regele Franei, Filip al IV-lea cel Frumos, nu poate admite punerea in discuie a autoritii sale asupra supuilor i nici existena unei alte puteri, cu centrul in exteriorul regatului su, care s-i concureze propria putere. Poziia teocratic absolut a papei, ca i refuzul de a accepta taxarea clerului fr invoirea sa pentru necesitile statului declaneaz conflictul. In faa ameninrii cu excomunicarea, regele Franei trimite o armat, condus de sfetnicul su Guillaume de Nogent, care il face prizonier pe Bonifaciu al VIII-lea la Agnani, in 1303. Btranul pap este brutalizat de Nogaret, i chiar dac o revolt popular il elibereaz in cateva zile din mainile francezilor, moare la puin timp dup aceea. Incepuse declinul papalitii medievale. Succesorul su este un pap francez, Clement al V-lea, care incearc in zadar s menin o anumit independen a papalitii. Dovada influenei regalitii franceze asupra papei este i stabilirea reedinei acestuia la Avignon. Sunt creai din ce in ce mai muli cardinali francezi, care slujesc interesele lui Filip al IV-lea. Incapabil s reziste presiunilor regale, Clement al V-lea accept suprimarea ordinului cavalerilor templieri, ale crui bogii erau rivnite de regele Franei. Templierii sunt judecai i condamnai la rug pe baza unor acuzaii de vrjitorie i de blasfemie niciodat dovedite, ordinul este desfiinat, iar averile lor sunt in cele din urm transferate ioaniilor. Succesorii lui Clement al V-lea continu aceeai politic de subordonare fa de regalitatea francez, cutand compensaii ale pierderii libertii de micare in organizarea statului pontifical dup modelul statelor centralizate, in principal al Franei. Sistemul impozitelor percepute de papalitate se perfecioneaz, gestiunea financiar se imbuntete, prin crearea Camerei apostolice. Sunt explorate noi surse de venituri, provenite de pe urma beneficiilor ecleziastice rmase vacante, din numirea de noi titulari, din darurile pe care clericii erau obligai s le fac Sfantului Scaun. In acelai timp, curtea pontifical de la Avignon evolueaz in direcia sporirii strlucirii sale prin realizri arhitecturale prestigioase i printr-un mecenat cultural deosebit, ceea ce o transforma in echivalentul marilor curi princiare laice ale momentului. La randul lor, cardinalii duc o via de lux, creandu-i propriile curi care rivalizeaz cu cea pontifical. In afar de Frana, care e mulumit de a avea papalitatea in apropierea teritoriului su, restul cretintii se dovedete din ce in ce mai ostil siturii sediului curiei la Avignon. Englezii, aflai in plin rzboi de 100 de ani, refuz s mai permit vrsarea taxelor ctre papalitate, sub pretextul c aceasta se afl pe teritoriu francez, i ar fi in pericol ca banii s ajung in mana dumanilor. Germanii sunt i ei impotriva ideii ca papii s rezideze la Avignon, iar italienii amintesc in permanen c Roma era sediul legitim al papalitii. In faa curentului de idei tot mai puternic in favoarea revenirii la Roma, papa Grigore al XI-lea se intoarce in 1377 i este primit in triumf. La moartea sa, in 1378, cardinalii care il urmaser, sub presiunea populaiei care cerea un pap roman, aleg drept succesor pe Urban al VI-lea (1378-1389). Acesta intr ins rapid in conflict cu cardinalii, i o parte a acestora aleg un alt pap, in persoana lui Clement al VII-lea (1378-1394), care revine la Avignon. Ambele alegeri fuseser contestabile, i din acest moment Biserica occidental cunoate o schism in care doi papi, unul la Roma i altul la Avignon, ii disput motenirea Sfantului Petru. Meninerea acestei situaii 93

anormale a fost posibil datorit amestecului forelor politice laice polarizate datorit rzboiului de 100 de ani i a altor conflicte. Regele Franei sprijinindu-l pe papa de la Avignon, Anglia s-a indreptat in mod natural ctre papa de la Roma. Tot de partea Avignonului s-au manifestat unele puteri mai apropiate din punct de vedere politic de Frana, precum regatul Neapolelui, Piemont, Ferrara, Savoia, regatele Castiliei i Aragonului, precum i Scoia, aflat in conflict cu Anglia. Papa de la Roma a fost susinut de zonele din Italia central, unde opinia public era foarte nefavorabil francezilor, de Germania, aflat in legturi tradiionale cu Roma, de statele din regiunea central-rsritean a Europei, de Scandinavia, de Flandra, aflat in conflict cu Frana i de Portugalia, opus Castiliei. Datorit acestui sprijin din partea diferitelor state, marea schism se menine pan la inceputul secolului al XVlea, cand incep s se caute soluii pentru o situaie devenit insuportabil pentru o cretintate total dezorientat. Soluia pare s vin prin convocarea unui conciliu, in 1409, la Pisa, in care reprezentanii Bisericii au incercat s pun capt schismei bicefale. Cei doi papi aflai atunci pe cele dou scaune pontificale, Benedict al XIII-lea (1394-1417) de la Avignon i Grigore al XII-lea (1406-1415) de la Roma sunt declarai eretici i depui de conciliul care alege un alt pap, pe Alexandru al V-lea (14091410). Ceilali doi ins nu renun la tronul pontifical, la moartea lui Alexandru este ales un alt pap la Pisa, Ioan al XXIII-lea (1410-1415), astfel c din acest moment, schisma, in loc s fie lichidat se adancete, i Occidentul are acum trei papi. In cretintate se aud din ce in ce mai frecvent glasuri care cer reformarea Bisericii in ceea ce privete conducerea i membrii si (reformatio in capite et in membris), i aceasta nu putea fi decat opera unei adunri generale a clerului i credincioilor. Eforturile impratului Sigismund de Luxemburg (1410-1437), care se considera responsabil in virtutea funciei sale imperiale de intreaga cretintate, au condus in cele din urm la convocarea Conciliului de la Constanz (1414-1418). La acesta au luat parte, in afara clericilor, i reprezentani ai universitilor, oglindind o nou concepie despre responsabilitatea pentru problemele Bisericii. Participanii s-au grupat pe naiuni, pentru a impiedica manifestarea preponderenei vreunei grupri, dar ilustrand i o nou concepie asupra unei cretinti difereniate pe criteriul etnic i lingvistic. Conciliul trebuia s rezolve problema schismei i a reformrii Bisericii, dar hotrarile in dezbaterile pe problemele de fond au fost precedate de o condamnare a unui eretic. Ian Hus, reformatorul ceh sosit la Constanz pe baza asigurrilor de securitate date de imprat, este judecat, condamnat i ars pe rug. Reuind s se mobilizeze in faa a ceea ce considerau un pericol exterior, participanii la conciliu puteau apoi s hotrasc lichidarea schismei i s elaboreze aa numita doctrin conciliar. Ei afirmau c puterea papei nu are origine divin, ci a fost delegat de credincioi, ca atare conciliul, ca adunare reprezentativ a cretinilor, este superior papei. Conciliul poate lua hotrari in favoarea dogmei i disciplinei ecleziastice, poate reglementa viaa temporal i spiritual a cretintii i, mai presus de toate, il poate judeca pe pap. Pentru a avea garania c toate aceste hotrari pot fi transpuse in realitate, conciliul de la Constanz stabilete o anumit frecven cu care papa era obligat s convoace aceast adunare eclesiastic. Marele rezultat de la Constanz este lichidarea schismei, in 1417 fiind ales noul pap al intregii cretinti occidentale in persoana lui Martin al V-lea. Incercarea de a pune in practic doctrina conciliar s-a manifestat la Conciliul de la Basel (1431-1437), convocat in condiiile probelemelor create de reformele husite. Papa Eugeniu al IV-lea, ales in 1431, intr ins in conflict cu conciliul fa de care ii afirm superioritatea. Participanii la conciliu nu se pot inelege asupra atitudiniii pe care s o adopte fa de pap, in vreme ce acesta convoac in 1438 un alt conciliu la Ferrara, unde toate hotrarile de la Basel sunt declarate nule. Strmutat in 1439 la Florena, acest conciliu aduce papei o victorie de mare prestigiu, datorit acceptrii de ctre impratul bizantin i de ctre o parte a Bisericii ortodoxe a unirii cu Roma. Constantinopolul asediat de turci fcuse acest concesie in sperana iluzorie a obinerii unui sprijin occidental, i dei in cele din urm populaia din imperiul bizantin a refuzat unirea, papa a profitat de puterea pe care i-o manifestase. Actul de unire dintre Constantinopol i Roma prea s refac unitatea Bisericii sub autoritatea papei, care poate declara acum c deine puterea direct de la Christos, nu de la comunitatea cretin. In pofida a noi friciuni care au mai continuat intre pap i conciliu, doctrina conciliar pierduse terenul. Pe la 1450 prestigiul papei prea refcut, dar statele naionale in formare nu mai erau dispuse s accepte o putere universal superioar. Pe de alt parte, nu se realizase reforma interioar cerut in ultimele decenii, i aceasta avea s declaneze Reforma religioas din secolul al XVI-lea. 94

II. 2.6. Biserica ortodox in secolele XI-XV Se consider, in general, c anul 1054 cand a avut loc aa numita Mare schism, reprezint o dat de referin in istoria cretintii, inclusiv a ramurii sale rsritene. In realitate, o serie de deosebiri de natur dogmatic i mai ales de natur ierarhic organizatoric etc. apruser mai de mult, generand i o serie de controverse, inclusiv schisme ce au fost lichidate fr probleme deosebite. Biserica rsritean, unde se creaser in principal dogmele de baz i unde se desfuraser marile concilii ecumenice patronate de regul de Marii Prini ce au trit, de asemenea, practic, toi in Orient, avusese un rol extrem de important in generalizarea cretinismului la nivel continentului european. Rand pe rand, sarbii, bulgarii, moravii, ruii, (parial i ungurii) se cretinaser prin activitatea misionar a patriarhiei ecumenice de Constantinopol i sub egida acesteia. Ca instituie in Imperiul Bizantin, Biserica juca un rol insemnat. Incontestabil c impratul Bizanului exercita o anumit tutel asupra Bisericii. In Bizan impratul era considerat drept lociitor al lui Dumnezeu i deci protector innscut al Bisericii. Conform doctrinei imperiale, el era inainte de toate un aprtor al credinei cretinei. A ataca religia insemna a ataca insi autoritatea statal, pentru c nu se concepea ca Biserica s existe fr Imperiu. Aceste dou erau considerate ca alctuind un singur organism condus atat de imprat, cat i de patriarh, unul domnind asupra trupurilor cellalt asupra sufletelor. Intr-o asemenea relaie rol primordial revenea impratului, fr a fi existat in Bizan cezaro-papism aa cum se afirm in mod greit, nu o dat. Impratul patrona, fr indoial, principalele manifestri ale Bisericii, impunea chiar in destule ocazii o serie de decizii, atat in materie dogmatic, cat i in materie disciplinar in legtur cu funcionarea instituiei ecleziastice, desemnarea ierarhiei de la episcopi la patriarhi, aceast tutel imperial provenea dintr-un principiu preluat apoi in statele slave ca i in rile romane de monarhii ortodoci. Impratul, in calitate de credincios, era obligat s se supun legilor Bisericii, al crei protector devenea prin incoronarea sa. El era obligat s apere Biserica impotriva infidelilor, a ereticilor, a schismaticilor. Veghea la meninerea privilegiilor Bisericii i ii mrea continuu averea prin daruri regulate sau extraordinare, prin intemeierea de manstiri i de aezminte caritabile prin protecia acordat misionarilor ce au lrgit mult vreme aria cretinismului. Era aadar o protecie izvorat i din pietate cretin i din raiuni de stat i nu o conducere autocratic in plan religios. Biserica, mai ales in anumite imprejurri, a ingrdit puterea impratului obligandu-l s in seama de ea. Astfel nici unul dintre imprai, pe termen lung nu a reuit s impun dogme considerate contrare ortodoxiei (cazul imprailor iconoclati e cel mai elocvent fr a fi singular). Ulterior impraii din dinastiile comnenilor i paleologilor, dei uneori au dorit-o, nu au reuit s impun Bisericii ortodoxe unirea cu Roma i recunoaterea primatului papal). Invers nici o serie de conductori ambiioi ai Biserici, precum patriarhul Mihail Kerularios nu au reuit, in bun msur dup model occidental, s dobandeasc in raport cu puterea imperial o deplin independen i chiar o supremaie. Separarea, dezbinarea cum este denumit nu o dat, a celor dou ramuri ce alctuiser pan atunci o Biseric universal, a avut la baz atat cauze politice, cat i cauze religioase. In Occident, episcopul de Roma, cruia i s-a generalizat denumirea de pap, a incercat s-i impun autoritatea politic, inclusiv supremaia asupra monarhilor, program politic devenit deosebit de pregnant in secolul al XI-lea i sintetizat in celebrul document Dictatus Papaie al lui Grigore VII. Au fost, de asemenea i o serie de cauze de natur religioas, unele inand de dogm (euharistie, teleoleogie, respectiv chestiunea purgatoriului i mai cu seam raporturile din Sfanta Treime, celebra problem filioque, adaosul apusean la Crezul niceano-constantinopolitan etc.), precum i la o serie de aspecte de organizare a clerului i chiar a credincioilor (celibatul/noncelibatul clerului, organizarea vieii monahale, divorul credincioilor, imprtania etc.). Conflictul latent i rezolvabil dintre scaunele episcopale ale Romei i Constantinopolului a cptat in veacul al XI-lea in mod primordial o coloratur politic, ceea ce a dus in fond la ruptura rmas apoi in istorie. La 16 iulie 1054 i, respectiv, opt zile mai tarziu, reprezentanii celor dou Biserici s-au anatemizat reciproc, aciune ce nu a fost atunci consemnat ca un eveniment deosebit (mai fuseser destule acte asemntoare i in trecut), dar care a durat apoi prin veacuri pan la anularea oficial abia in anul 1965. Patru veacuri au existat o serie de tentative de refacere a unitii cretine. Prima dintre ele a fost fcut dup 19 ani de la anatemizarea reciproc, iar ultima cu mai puin de un deceniu inainte de cucerirea Constantinopolului. Tentativele de unire ale Bisericii au fost 95

generate din partea Bizanului intotdeauna de raiuni politice, respectiv de dobandirea intr-un fel sau altul al ajutorului papalitii i statelor occidentale impotriva dumanilor monarhilor de pe malurile Bosforului. In cursul negocierilor, pontifii romani au condiionat fr excepie unirea i deci ajutorul din partea Occidentului de renunarea Bisericii ortodoxe la specificitile ei i mai cu seam de recunoaterea fr rezerve a primatului papal. Astfel veacuri de-a randul o problem pur bisericeasc i teologic a fost in cea mai mare parte o problem politic in care se viza impunerea in Orient a concepiilor i mai cu seam a autoritii venite din Occident. O serie de imprai bizantini, confruntai cu diverse dificulti au acceptat explicit sau implicit preteniile papalitii. Astfel Alexis I Comnenul a negociat cu Roma in perioada premergtoare primei cruciadei, sperand un ajutor efectiv in lupta impotriva ameninrii orientale a turcilor selgiucizi. La jumtatea secolului XII, impratul Manuel I Comnen a crezut c unirea Bisericilor ar putea fi plata pentru a dobandi coroana imperiului occidental in confruntarea sa cu impratul Frederic I Barbarossa. Cruciada a IV-a (1202-1204), a fost un important eveniment cu consecine durabile, nu numai in plan politic ci i in plan religios. Instpanirea treptat a latinilor asupra Bizanului incepuse mai inainte prin privilegiile acordate de impraii bizantini comunelor italiene. S-a ajuns la o neinelegere reciproc i, in final, la o cucerire a imperiului de ctre latinii catolici, in numele papalitii, cu efecte devastatoare asemntoare cuceririi pganilor otomani de mai tarziu. Aceasta dat de rscruce in raporturile intre cretinii Europei a generat sentimente reciproce de neinelegere, de respingere i chiar de ur ce s-a meninut apoi in diverse forme prin veacuri. Dup alungarea latinilor din Constantinopol la 1261 i readucerea patriarhiei ortodoxe acas, impratul Mihail VIII Paleologul a intrat in tratative cu Roma, avand convingerea c astfel va fi pus la adpost de eventuale noi atacuri ale Occidentului. Astfel unirea Bisericilor a devenit in mare msur un mijloc politico-diplomatic de a asigura securitatea i integritatea statului. La Lyon, in 1274, a fost semnat un act de unire a celor dou Biserici care nu a fost niciodat transpus in practic. In secolul al XIV-lea, succesiv, pentru a se menine pe tron i mai ales pentru a contracara expansiunea islamic ce venea dinspre rsrit, imprai precum Andronic III i Ioan V, au militat pentru o unire in schimbul unui iluzoriu ajutor material i militar din partea Occidentului. In periplul su umilitor in apus, la Roma, in octombrie 1369, impratul Ioan V a jurat credin i supunere papalitii. La fel a procedat cateva decenii mai tarziu nepotul su Ioan al VIII-lea. Considerand ca suprem posibilitate de salvare intervenia militar a Occidentului condiionat de unirea Bisericilor in condiiile impuse de papalitate, impratul a trimis o delegaie la sinodul intrat in istorie ca Unionist de la Ferrara-Florena din anii 1438-1439. Delegaia oficial bizantin a recunoscut patru puncte majore cerute de papalitate i aplicate ulterior i acelora dintre ortodoci ce au acceptat uniaia, devenind aa numiii greco-catolici (acceptarea adaosului Filioque, doctrina despre purgatoriu Euharistia dup model latin i primatul papal). Conciliul de la Ferrara Florena, cea din urm incercare medieval de conciliere prin tratative a celor dou Biserici a euat. Cea mai mare parte a clerului bizantin, precum i marea mas a credincioilor nu au acceptat o unire pe care considerau c ar fi fost strin milenarei lor tradiii religioase cretine. Erau dispui atunci s accepte mai degrab prezena otomanilor ce erau tolerani in plan religios, optand astfel pentru semilun in raport cu tiara papal. Mult vreme existena Bisericii Bizanului fusese legat printr-o relativ subordonare de evoluia statului bizantin. Acesta, dup secolul al XI-lea, a intrat intr-o perioad de criz, de declin i de prbuire. In schimb rolul Bisericii ortodoxe, al patriarhiei ecumenice, a crescut continuu, oarecum invers proporional afirmandu-se factorul religios in raport cu cel politic. Dup secolul al XI-lea, in paralel cu afirmarea statal a o serie de popoare s-au creat i au devenit cunoscute Bisericile ortodoxe ale diferitelor popoare, slavii de sud, ruii, romanii etc. In vremea primului arat bulgar apruse o structur ierarhicp distinct i o vreme independent de cea constantinopolitan. Atunci a fost proclamat o nou patriarhie ortodox, desfiinat de Vasile al II-lea o dat cu restabilirea autoritii bizantine in intreaga Peninsul Balcanic. Prin reglementrile din anii 1019-1020, Vasile II a infiinat arhiepiscopia de Ohrida. O dat cu apariia statului romanobulgar al Asnetilor, problemele religioase au cptat i o pronunat coloratur politic. Dorind pentru sine titlul de ar (imprat) i emanciparea Bisericii sale de sub controlul patriarhului ecumenic, Ioni cel Frumos a recunoscut doar cateva luni supremaia papal i deci unirea cu Biserica Romei, 96

dup care a revenit la ortodoxie. Ca urmare a creterii prestigiului politic al statului su, arul Ioan Asan al II-lea a obinut in anul 1235 recunoaterea autocefaliei Bisericii bulgare sub conducerea propriului patriarh. Biserica bulgar de sine stttoare a durat pan la cucerirea turceasc i la inlturarea lui Eftimie, ultimul patriarh de Tarnovo. In randurile popoarelor iugoslave aciunea religioas a fost desfurat atat de misionari catolici venii dinspre apus cat i de misionari ortodoci venii de la Constantinopol. inuturile Croaiei au devenit catolice iar cele ale Serbiei i Macedoniei au devenit ortodoxe in timp ce in Bosnia se amestecau la olalt fideli ortodoci, catolici i ai aa numitei Biserici bosniece (variant a unei erezii dualiste, precum cea a pavlicienilor, bogomililor, patarinilor, albigenzilor). Croaia a rmas sub autoritatea canonic a Romei de care i-a legat destinul religios. Serbia, sub dinastia Nemanizilor, creatori i conductori de stat, s-a legat de ortodoxie i de Constantinopol. Unul dintre membrii casei princiare a Nemanizilor (de regul, clugrii inainte de moarte i apoi canonizai), Sfantul Sava, a organizat ierarhia bisericeasc sarbeasc i a obinut, in anul 1219, autocefalia, precum i rangul de arhiepiscopie pentru Biserica sarb, cel de patriarhie fiind proclamat ca atare, in anul 1346, de ctre intemietorul imperiului sarb, arul tefan Duan (recunoaterea oficial de la Constantinopol a patriarhiei sarbeti a venit abia in anul 1375). Ierarhia bisericeasc sarb, ca de altfel ca i cea bulgar, a fost confruntat in secolele XII-XIV cu erezia bogomililor, precum i cu tendinele clerului grec de a se infiltra in structurile ierarhice ale respectivelor Biserici ceea ce au i reuit mai tarziu, dup instaurarea stpanirii otomane cand patriarhia greac i-a regeneralizat autoritatea in spaiul sud-est european. In secolul XIV ca urmare a evoluiei fireti a vieii social-politice din spaiul carpato-dunrean sau constituit i cele dou ri romane extracarpatice. Existau in spaiul romanesc de mult vreme o serie de forme de organizare a vieii bisericeti, de o parte i de alta a Carpailor. In Balcani exista din anul 1020 o episcopie special a romanilor ce triau acolo. Dup crearea statelor feudale au luat fiin mitropolia Ungrovlahiei sau a rii Romaneti, in anul 1359, i a Moldovei (creat probabil in anul 1386 i recunoscut canonic in anul 1401). O vreme, intre anii 1370-1405 a existat o mitropolie i la Severin. In numele patriarhiei ecumenice, care le-a dat legitimitate i crora le erau subordonate, cele dou mitropolii, cu reedina la Curtea de Arge i la Suceava, aveau autoritate canonic i asupra credincioilor transilvneni ce aparineau ortodoxiei. O dat cu cretinarea lor in timpul marelui cneaz Vladimir, ruii au intrat sub autoritatea canonic a patriarhiei constantinopolitane devenind ulterior cea mai numeroas comunitate subordonat acesteia. In fruntea ierarhiei bisericeti ruse se afla mitropolitul Kievului, ce a avut in subordine pan la 15 episcopi. In anul 1169, reedina mitropolitului rus s-a mutat la Vladimir, iar ulterior s-a stabilit, dup 1325, la Moscova, ce a devenit astfel in egal msur centrul politic i religios al Rusiei. O vreme a existat i o mitropolie separat a Haliciului. In condiiile complexe ale istoriei ruseti a existat mult vreme o strans legtur intre Biserica rus i patriarhie, mai ales c timp de mai multe veacuri majoritatea ierarhilor rui erau greci de origine. Biserica rus s-a proclamat autocefal in anul 1448, rangul de patriarhie fiindu-i recunoscut de la Constantinopol abia in anul 1589. Imediat dup cderea Constantinopolului sub turci, o dat cu cstoria marelui cneaz Ivan III cu Sofia, nepoata ultimului imprat bizantin Constantin XI Paleolog, la Moscova a inceput s circule teza despre cea de a treia Rom, ce va constitui ulterior una din bazele ideologice ale statului rus. In intregul spaiu al rsritului ortodox a continuat s existe o important prezen a clugrilor. Monahismul a cunoscut o mare inflorire nu numai in Bizan ci i in celelalte ri ale ortodoxiei. Centrul vieii monahale a continuat s fie la Muntele Athos (Grdina Maicii Domnului) unde au aprut treptat 17 manstiri greceti crora li s-au adugat cate o manstire a bulgarilor, sarbilor i ruilor. Alte manstiri vestite erau la Muntele Sinai, in Thesalia. Au aprut in diferite state manstiri ce au devenit adevrate sanctuare ale popoarelor respective, precum Rila i Bacicovo la bulgari, Peci, Graciania, Studenia, Deceani la sarbi, Vodia, Cozia, Neam etc. la romani, Lavra la Kiev etc. In secolul al XIV-lea in Biserica cretin a avut loc o important disput teologic o dat cu elaborarea de ctre Sfantul Grigorie Palama a doctrinei isihaste. Ulterior, aceast doctrin ce se opunea i se deosebea de anumite interpretri occidentale s-a impus in ortodoxie, unde predomin i astzi. Pe ansamblu, in veacurile XI-XV, ortodoxia, fr a cunoate evoluii spectaculoase, s-a consolidat continuu i a dat o coloratur specific jumtii rsritene a continentului european. 97

II.3. Viaa politic european intre framiare i centralizare II.3.1. Evoluia statului medieval occidental (sec. X-XV). Procesele de centralizare politic Statul poate fi definit drept un corp politic organizat, un ansamblu de instituii care exercit puterea asupra unui teritoriu i asupra unei anumite populaii. Aceste instituii pot fi incluse in dou mari categorii: centrale (care cuprind monarhia, curtea regal i aparatul de stat derivat din ea) i reprezentative (adunri ale categoriilor privilegiate). Se poate observa c pe parcursul istoriei evului mediu au existat perioade in care a existat o erodare a instituiilor centrale, i in care puterea s-a exercitat la nivelul unor centre locale. De aceea, istoria evoluiei statului in Occident trebuie s pun in lumin, pe de o parte, fenomenele de dezagregare, care au urmat dispariiei Imperiului Carolingian, ca i fenomenele de refacere a unei structuri statale puternice in anumite regiuni ale Europei. Evoluia statului in Occident Dup destrmarea imperiului carolingian, in teritoriile apusene (actuala Fran) titlul regal este deinut de Capeieni, familie aristocratic ale crei domenii se gseau in zona Parisului. In spaiul german, dup stingerea dinastiei ottoniene, titlul imperial este deinut de reprezentani ai unor dinastii diferite, care nu reuesc ins s stopeze procesul framirii autoritii la nivelul principatelor i al oraelor. Nici in Peninsula Iberic nu se poate vorbi de o regalitate puternic, deoarece cucerirea arab din secolul al VIII-lea i apoi tentativele cretine de recucerire duseser la crearea mai multor regate de dimensiuni mici (Leon, Castilia, Aragon, Navara, Portugalia). Doar in Anglia puterea regal este mai mare, datorit cuceririi rii de ctre Wilhelm, ducele Normandiei, in 1066. Etapele evoluiei statelor medievale occidentale au fost in general cea a monarhiei senioriale, urmat de cea a monarhiei strilor, in cadrul creia se desfoar fenomenele de centralizare statal care conduc la instaurarea monarhiei absolute. Monarhia seniorial Folosirea sistemului relaiilor de vasalitate, considerat la inceput un mijloc de bun guvernare, a condus sub urmai lui Carol cel Mare la destrmarea imperiului i la formarea unor numeroase centre de putere la nivel local. Regii stpaneau doar nominal teritoriul statului, puterea real fiind exercitat de diferiii feudali locali (principi, duci, comii, marchizi, baroni, castelani etc.). Regsim aceste fenomene de framiare feudal intovrite adesea de anarhia ce caracterizeaz slbirea puterii centrale a monarhului in Frana secolelor IX-XI, in Germania secolelor XIII-XV, etc. De exemplu, in Frana, regele controla doar teritoriul din jurul Parisului, unde autoritatea sa era acceptat cu greu chiar de micii si vasali. El era reprezentat pe domeniul su de prepozii, care in calitatea lor de reprezentani direci ai regelui impreau dreptatea in numele acestuia, strangeau drile de la rani i convocau la oaste vasalii. Regele conducea regatul cu ajutorul curii regale (curia regis), la care participau ins doar micii vasali din comitatul de Paris. Puterea regal, extrem de slab la urcarea pe tron a Capeienilor, se intrete in timp datorit impunerii principiului ereditar la urcarea pe tron i a recunoaterii caracterului sacru al regelui. In Germania, puterea regal a slbit dup momentul de afirmare din timpul Ottonienilor. Titlul imperial purtat de regii germani a condus la risipirea resurselor rii in intreprinderi de prestigiu, desfurate dincolo de graniele rii i in indelungatul conflict dintre imperiu i papalitate. Pe de alt parte, pentru a-i asigura susinerea expediiilor in Italia, impraii germani au atribuit o serie de privilegii marilor seniori laici i ecleziastici. Germania se frimieaz de la mijlocul secolului al XIIIlea intr-o multitudine de principate asupra crora impratul nu mai exercit decat autoritatea nominal, fiind lipsit de instrumente reale de guvernare (armat, finane, instituii centrale). In Peninsula Iberic, perioada monarhiei senioriale se caracterizeaz prin lupta impotriva cuceritorilor arabi a micilor principate (regatele Leon, Navarra, comitatul Barcelonei) constituite din secolele VIII-IX in nord. Seniorii iberici lupt adesea pe cont propriu cu regatele arabe rezultate din dizlocarea califatului de Cordoba. Progresele puterii regale s-au afirmat treptat, pe msura extinderii regatelor cretine ctre sudul peninsulei. Anglia se caracterizeaz prin meninerea unei autoriti regale puternice dup cucerirea normand, deoarece Wilhelm Cuceritorul implanteaz in fostul regat saxon vasalitatea dup model francez, dar fr a ingdui formarea unor mari principate teritoriale cvasi-independente, ca pe continent. Toi marii seniori englezi sunt vasalii direci ai regelui, care conduce intreg teritoriul regatului prin reprezentanii si, erifii, i care impune pretutindeni, din secolul al XII-lea, un drept unitar (common law), in virtutea cruia judectori regali itinerani impart dreptatea. Dar inc de la 98

inceputul secolului al XIII-lea, marii baroni in alian cu clerul i cu reprezentanii orenimii bogate reuesc s impun o limitare a puterii regale prin Marea Cart a Libertilor (Magna Charta Libertatum), urmat dup o jumtate de secol (1265) de constituirea Parlamentului englez. Instituiile monarhiei senioriale Fenomenele de framiare a autoritii centrale care au fost generate de instaurarea sistemului feudo-vasalic au fcut ca titlul monarhic in Occident s fie mai mult nominal, autoritatea regelui asupra teritoriului regatului s fie proporional cu resursele pe care i le punea la dispoziie domeniul funciar stpanit in nume propriu. Pierzandu-se ideea caracterului public al statului, aa cum fusese acesta definit de ctre romani, regele ii datoreaz autoritatea pe care o mai are faptului c teoretic este suzeranul tuturor marilor seniori ai regatului i nu poate fi vasalul nimnui. Bineineles, un rege poate fi vasalul altui rege, cazul cel mai cunoscut fiind al regelui Angliei, vasal regelui Franei pentru Normandia, Acvitania i alte posesiuni de pe continent. Bazandu-se pe sistemul relaiilor de vasalitate i pe atribuiile de mare senior pe care regele le are pe domeniul su personal, aceast etap din evoluia statului medieval poate fi numit a monarhiei senioriale. Monarhia reprezint deci o instituie care garanteaz meninerea unitii rii in faa pericolelor externe, dar i interne, reprezentate de o excesiv framiare a autoritii. Regele este superior celorlali mari seniori din cuprinsul regatului prin ungere, ceremonie cu caracter religios care subliniaz faptul c deine autoritatea de la divinitate. O alt instituie este reprezentat de curtea regal (curia regis), cuprinzand persoane care iniial asigur serviciul personal al regelui, dar care treptat primesc atribuii mai bine definite. Crearea unor servicii specializate, care s asigure gestionarea finanelor, imprirea dreptii, buna administrare prin intermediul cancelariei, este semnul maturizrii statale. Armata este o alt instituie care evolueaz treptat, cuprinzand trupele puse la dispoziie de membrii curii regale, la care se adaug oastea vasalilor regali, pe care acetia trebuie s o pun la dispoziia suveranului in virtutea obligaiei lor de a-i da ajutor (auxilium) in caz de nevoie. O astfel de oaste era indisciplinat, marii feudali refuzand adesea s se supun unei conduceri unice; era instabil, deoarece la expirarea termenului pentru care erau obligai prin jurmant s-i urmeze la lupt seniorul, vasalii se puteau retrage din campanie fr s fie invinuii de trdare. Pe de alt parte, progresele tehnicii militare fceau aceast oaste feudal din ce in ce mai puin eficient, astfel incat regalitatea a inlocuit treptat obligaia vasalilor de a participa la lupt cu trupe prin plata unei taxe care a fost folosit pentru a recruta o armat de profesie. Monarhia strilor Nesigurana provocat de rzboaiele dintre feudali a determinat grupurile sociale care nu se puteau apra singure, precum clericii i orenii, s sprijine restabilirea autoritii monarhice i eliminarea framirii. Clerul a pus la dispoziia regilor specialiti care s-i ajute in guvernare, sprijin preios in condiiile in care de regul doar oamenii Bisericii mai tiau carte. Orenii au sprijinit regalitatea cu bani, prin imprumuturi i impozite, cu trupe militare, sub forma miliiilor urbane, cu funcionari bine pregtii incepand din momentul renaterii colilor urbane. A contribuit la creterea puterii regale i dezvoltarea economic, inflorirea comerului i a oraelor, care au creat condiiile exercitrii autoritii pe o scar mai larg decat inainte, cand economia natural era regula, i cand legturile intre diferitele regiuni erau puine i realizate cu greutate. Schimbrile in tehnica i organizarea militar, care au fcut s scad rolul cavaleriei nobiliare in favoarea pedestrailor inarmai cu arcuri, arbalete i apoi cu arme de foc, au contribuit la reducerea rolului militar al nobilimii. In acelai timp ins, regalitatea care dispunea de resurse mai importante ii forma armate mai moderne, alctuite din profesioniti. Consolidarea puterii regale se exprim, de exemplu, in Frana, in faptul c regele este recunoscut acum ca judector suprem in intreg regatul, c moneda sa circul peste tot i incepe s elimine monedele locale ale principilor, c autoritatea sa este acum recunoscut i de marii vasali din exteriorul domeniului regal. In Anglia, regele dispune de o armat proprie, de tip mai modern decat cea francez, recrutat pe principii feudale. Deoarece convertise obligaia feudal de participare la oastea regal vreme de 40 de zile intr-un impozit, regele poate intreine o armat mai numeroas i mai disciplinat, cu contingente specializate, precum vestiii arcai care au asigurat supremaia englez in primele faze ale Rzboiului de 100 de ani. Monarhia, dei consolidat, nu putea rezolva singur toate problemele guvernrii, astfel incat a fost necesar colaborarea cu reprezentanii strilor sociale privilegiate (clerul, nobilimea, orenii bogai). Acetia au constituit adunri reprezentative, cunoscute sub diferite denumiri: State Generale in Frana (convocate pentru prima oar de ctre Filip cel Frumos, in 1302), Parlament in Anglia (din 99

1265), Cortesuri in Peninsula Iberic (aprute in secolul al XIII-lea). Convocarea acestor adunri a fost datorat nevoii crescande de bani, pe care regii nu-i puteau obine de la supui fr consimmantul acestora, conform unui principiu roman actualizat, care spunea c ceea ce ii atinge pe toi trebuie consimit de toi. In realitate, se pronunau asupra problemei noilor impozite doar elitele din randul fiecrei stri. In secolele XIII-XV, datorit colaborrii dintre autoritatea monarhic i aceste adunri ale reprezentanilor strilor privilegiate, statul medieval din anumite zone ale Europei este considerat monarhie a strilor. Instituiile monarhiei strilor Tendina care se constat in ri precum Frana, Anglia, Spania, Portugalia este de intrire a puterii regale in detrimentul celei a marilor feudali. O contribuie important a avut-o stabilirea unor impozite percepute de pe teritoriul intregului regat. La inceput cu caracter extraordinar, impuse de nevoia purtrii rzboaielor, taxele devin permanente i regulate, punand astfel la dispoziia regalitii sume incomparabil mai mari decat cele de care dispuneau principii teritoriali. Impunerea acestor contribuii s-a fcut cu ajutorul instituiilor reprezentative care ii reuneau pe delegaii strilor privilegiate. Numite State Generale in Frana, Cortesuri in Peninsula Iberic, Parlament in Anglia, aceste adunri ale strilor generale au susinut regalitatea in procesul de centralizare prin aprobarea impozitelor, dar au incercat, mai ales in condiii de criz, s impart cu puterea central guvernarea statului. Euat in Frana i Peninsula Iberic, acest deziderat a devenit realitate in cazul Angliei, unde Parlamentul incepe din secolul al XII-lea s aib un rol din ce in ce mai important in viaa politic a rii. In afara acestor instituii reprezentative care acionau la scara intregii ri, existau i adunri ale strilor provinciale, constituite la nivel local, i care ii asumau unele atribuii privitoare la gestionarea treburilor locale. Curia regal se specializeaz din ce in ce mai mult, apar funcii bine definite, atribuite unor dregtori care au atribuii legate de serviciul personal al monarhului, dar i privitoare la tezaur, cancelarie, armat etc. Din secolul al XIII-lea, cel puin in Frana, se constat separarea intre serviciul principelui i cel al statului, probabil i sub influena redescoperirii lui Aristotel i odat cu filosofia acestuia i a ideii de stat ca form natural de organizare a umanitii. Se contureaz un consiliu regal, in care intr nobili, reprezentani ai clerului, legiti (letrados in Spania) care contribuie la dezbaterea i luarea hotrarilor importante in politica intern i extern a rii. Pentru o mai bun administrare a teritoriului, regalitatea apeleaz la o serie de organe locale, menite s asigure autoritatea regelui in teritoriu: prepozii, balivi, seneali in Frana, erifi in comitatele engleze, coregidori in Spania. In general atribuiile acestor reprezentani locali erau complexe: militare, administrative, fiscale, judiciare. Tribunalele regale sunt alte instituii importante in procesul intririi puterii centrale. Dac in perioada monarhiei feudale sau senioriale, imprirea dreptii era un drept al fiecrui senior local, in monarhiei strilor ia exercitarea justiiei este concentrat in mainile reprezentanilor regelui. In Frana, din secolul al XIII-lea, in urma specializrii curiei regale apare Parlamentul, instan suprem de justiie. Alturi de acesta, din secolul al XV-lea, existau i parlamente provinciale, cu aceleai atribuii. In Anglia, tribunalele regale ii extind competenele la scara intregii ri inc din secolul al XII-lea, paralel cu elaborarea unui drept comun, care s nu mai in seama de diferitele cutume locale. In general, instituiile cristalizate in timpul monarhiei strilor se menin i se dezvolt pe parcursul centralizrii statale, evoluand in direcia intririi autoritii regale in ri ca Frana, Spania sau Portugalia. Statele centralizate Centralizarea statal, procesul prin care sunt eliminate centrele locale de putere in favoarea unei unice puteri a monarhului, s-a desfurat in condiii deosebite in diferitele regiuni ale Europei care au reuit s depeasc starea de framiare. Centralizarea presupunea pe de o parte unificarea intregului teritoriu al rii in jurul domeniului stpanit direct de rege (centralizare teritorial), iar pe de alt parte, stabilirea acelorai instituii in tot regatul (centralizare instituional). Ea s-a realizat prin cuceriri, cumprri, cstorii, care au condus la mrirea domeniului regal. Pe plan ideologic au fost importante i argumentele teoretice aduse de redescoperirea filosofiei lui Aristotel ca i a dreptului roman, prin intemediul Codului lui Iustinian. Dante sau Marsilio din Padova au contribuii eseniale in aprarea rolului statului in raport cu autoritatea ecleziastic. De asemenea, o serie de argumente teoretice in domeniul puterii regale au fost aduse de legiti. Oameni cu pregtire in domeniul dreptului, in momentul in care in Occident reincep s se foloseasc legile scrise, de origine roman, in defavoarea legiuirilor nescrise, cutumiare, acetia argumenteaz superioritatea regelui 100

asupra principilor teritoriali i faptul c deasupra lui nu exist o alt autoritate. Regele e imprat in regatul su, spun legitii francezi in secolul al XIII-lea, opunandu-se astfel in acelai timp i puterii principilor locali, dar i preteniilor impratului german la o autoritate superioar celei regale. Creterea puterii monarhice in direcia centralizrii nu a fost posibil in Germania i Italia, unde condiiile interne au condus la meninerea framirii politice, predominand principatele i oraele-state. Intrirea puterii regale Intre secolele XI-XIII au loc o serie de transformri economice i sociale care au condus la stoparea procesului de framiare i la inversarea acestuia, in sensul creterii puterii la nivelul unui centru reprezentat de regalitate. Pentru ca puterea regal s se exercite pe intregul teritoriu este nevoie ca ea s fie recunoscut de toi supui, astfel spus, trebuie ca monarhul s se bucure de legitimitate. Fora nu este suficient, i in general nu reprezint mijlocul principal de sporire a legitimitii, de aceea se apeleaz la mijloace mai subtile de convingere. Regii ii afirm un caracter sacru, care le este conferit de ungerea prezent in ritualul de incoronare, prin care se manifest calitatea lor de alei ai lui Dumnezeu. Originea divin a autoritii acestora contribuie la apariia treptat a unei veneraii cvasireligioase privind persoana suveranilor i la constituirea mitului bunului monarh. O expresie deosebit a acestui caracter sacru al monarhilor este capacitatea de a vindeca anumite boli, atribuit regilor taumaturgi din Frana i Anglia. Importana dinastiei, tranformat in simbol al regatului, este un alt mijloc de intrire a legitimitii.Transmiterea ereditar a tronului permite solidarizarea in jurul unei familii, considerat deintoarea unei charisme de tip special. Regele trebuie s se manifeste ca promotor al justiiei, binevoitor ctre toi, i de asemenea trebuie s joace rolul aprtorului supuilor si in faa pericolelor reprezentate de rzboaiele cu dumanii externi. Aceasta este de altfel principala justificare pentru drile care sunt impuse pe teritoriul intregului regat. Poziia grupurilor sociale fa de centralizare Intrirea puterii regale nu se face ins cu uurin, iar diferitele categorii i grupuri sociale au atitudini diferite fa de aceasta. Marea nobilime este in general ostil, deoarece prin centralizare puterea ei este micorat i este obligat s accepte o disciplin impus de regalitate, prin care pierd o serie de drepturi. Sunt ins i mari nobili care au de citigat prin creterea puterii regale, astfel c sprijin monarhia in efortul de centralizare. Mica nobilime, care are frecvent de suferit datorit abuzurilor marii nobilimi este in general favorabil centralizrii, mai ales c pentru ea intrarea in serviciul suveranului poate insemna acumularea de bogie i de prestigiu. rnimea este interesat mai ales de imbuntirea propriei situaii i de inlturarea arbitrariului seniorilor locali, astfel c sprijin in general procesul intririi puterii regale, mai ales datorit credinei larg rspandite c monarhul este bun, dar sfetnicii ri nu-i aduc la cunotin suferinele poporului. Cel mai important sprijin dat de rnime regaliti este de fapt indirect, constand in plata impozitelor ce pun la dispoziia monarhilor mijloacele materiale necesare asigurrii funcionrii sistemului politic. Pe de alt parte, prin rezistena uneori armat in faa exploatrii feudale, ii determin pe nobili s caute ajutorul regalitii i s fie astfel mai uor de convins de avantajele intririi puterii regale. Orenimea are nevoie pentru desfurarea activitilor sale comerciale i meteugreti de securitatea pe care o putere central o poate aduce statului, astfel c sprijin eforturile regalitii de restabilire a ordinii. Cu cat curtea regal este mai important i mai strlucitoare, cu atat crete cererea de produse, pe care orenii sunt pregtii s le pun la dispoziia regalitii, ai cror furnizori devin. Orenii ofer monarhilor cadre bine pregtite in domeniul juridic (legitii), funcionari, specialiti ai finanelor. i nu in ultimul rand, contribuie la intrirea puterii regale prin plata impozitelor i prin imprumuturile pe care le acord monarhilor. Clerul are la randul su nevoie de protecie impotriva rzboinicilor, i in schimbul acesteia ofer regalitii justificri de natur spiritual, care s contribuie la sporirea legitimitii acesteia. De asemenea, regii ii aleg consilierii din randul clerului, care-i pune la dispoziie tiutori de carte, i apeleaz la bogiile Bisericii atunci cand au nevoie presant de bani. Dei exist i momente de conflict intre Biseric i autoritatea politic, in linii mari se poate spune c principalul aliat al monarhilor europeni in cadrul procesului de centralizare a fost clerul. Mecanismele realizrii centralizrii Condiiile politice diferite au fcut ca procesul de centralizare s aib caracteristici aparte in diferitele state ale Europei. In Frana, centralizarea, pe lang aspectul instituional, a avut o important component teritorial, fiind nevoie de integrarea in domeniul regal a teritoriilor controlate de mari nobili i, de asemenea, punandu-se problema eliberrii 101

unor pri ale teritoriului francez care erau stpanite de englezi (in cadrul Rzboiului de 100 de ani). Deoarece Anglia fusese cucerit de normanzi de la anglo-saxoni in 1066, iar regele Wilhelm Cuceritorul imprise pmantul vasalilor si direci, aici nu au avut loc fenomene de framiare atat de puternice precum in Frana, astfel c aspectul principal al centralizrii a fost cel instituional. In Peninsula Iberic, prin cucerirea arab s-a introdus o linie de demarcaie intre teritoriile cretine i cele stpanite de Islam, ceea ce a fcut ca aici eliberarea de sub stpanirea arab i unificarea instituional s mearg in paralel. Centralizarea in Frana Dinastia capeian a fost cea care a reuit centralizarea politic a Franei. Regele Ludovic al VI-lea (1108-1137) d semnalul luptei de restaurare a ordinii in domeniul regal, supunandu-i pe marii seniori rebeli. Filip al II-lea August (1180-1223) reuete s elimine aproape total stpanirea englez asupra unor teritorii franceze. Aceasta era datorat deinerii de ctre regele Angliei ca feude a Normandiei, ducatul din care pornise Wilhelm Cuceritorul i a Acvitaniei, adus ca zestre alturi de alte teritorii de ctre Alienor de Acvitania, cstorit cu Henric al II-lea (1154-1189). Domeniul regal se extinde spre sud, in Toulouse mai ales in urma cruciadei impotriva albigenzilor (eretici dualiti) i spre est (anexarea comitatului de Champagne). In timpul lui Ludovic al IX-lea cel Sfant (1226-1270) justiia regal se intrete i se exercit pe teritoriul intregului regat, iar moneda regal, realizat din nou din aur, inlocuiete monedele locale btute de marii feudali. In timpul lui Filip al IV-lea cel Frumos (1285-1314) continu mai ales procesul de centralizare instituional, instituindu-se un sistem de impozite regulate. De asemenea, conflictul acestuia cu papalitatea, in timpul cruia societatea francez s-a solidarizat in jurul regelui, a contribuit la consolidarea autoritii monarhice. Rzboiul de 100 de ani (1337-1453) desfurat intre Anglia i Frana a prut s pun sub semnul intrebrii progresele centralizrii, datorit succeselor engleze i a violentelor micri sociale de la mijlocul secolului al XIV-lea. Rzboiul de 100 de ani La inceputul secolului al XIV-lea, centralizarea Franei prea intrat pe un fga ireversibil, dar conflictul izbucnit cu Anglia, i cunoscut sub numele de rzboiul de 100 de ani avea s creeze mari probleme ambelor monarhii. Cauzele generale sunt legate de meninerea unor teritorii ale Franei actuale in posesia regilor Angliei, care prestau omagiu de vasalitate regilor francezi, dar nesocoteau uneori obligaiile contractului vasalic. De altfel, una din cauzele imediate ale rzboiului a fost refuzul regelui Eduard al III-lea al Angliei s presteze omagiu regelui Franei pentru ducatul Guyenne (sud-vestul Franei). O alt cauz privete rivalitatea franco-englez pentru comitatul Flandrei, zon foarte prosper din punct de vedere economic, care depindea politic de Frana, dar era atras in sfera de influen a economiei engleze. In Flandra se dezvoltase postvritul, iar materia prim (lana) provenea in mare parte din Anglia, ca atare schimburile comerciale intre cele dou zone erau foarte importante. Un posibil factor favorizant este criza secolului al XIV-lea, care diminuand veniturile obinute de seniori pe seama ranilor, ii indeamn pe acetia s vad din nou in rzboi o surs onorabil de citiguri. Cauza imediat a rzboiului a fost ins reprezentat de criza pentru succesiunea la tronul Franei deschis prin moartea in 1328 a ultimului urma direct al regelui Filip al IV-lea cel Frumos. Cum toi fii regelui muriser fr a lsa urmai de sex masculin, se punea problema alegerii unui nou rege. Fiica lui Filip al IV-lea era cstorit cu Eduard al II-lea, regele Angliei, i fiul su, Eduard al IIIlea, invoca dreptul de a ocupa tronul. Marii nobili francezi invoc ins o prevedere a legii salice din secolul al VI-lea care nu permitea femeilor s moteneasc pmant, i susin c tronul regatului nu se transmite prin femei. Cea mai apropiat rud a defunctului rege pe linie masculin rmanea nepotul su de frate, din ramura Valois a familiei capeiene, care urc pe tron sub numele de Filip al VI-lea. Rzboiul debuteaz in 1337 i prea mai puin favorabil englezilor, inferiori din punct de vedere numeric i silii s lupte departe de ara lor, infruntand astfel dificulti de aprovizionare i recrutare. Acestea sunt ins doar relative, cci regele Angliei are numeroase posesiuni pe continent, care pot servi ca baz de operaiuni, i surs de provizii i chiar de oameni. Pe de alt parte, exist elemente de superioritate foarte importante in cazul Angliei. Obiceiul englez de a se rscumpra cu bani serviciul militar datorat in cadrul relaiilor feudo-vasalice, precum i impozitele aprobate de Parlament ii ofereau regelui posibilitatea s intrein o armat profesionist. Arcaii englezi, recrutai dintre ranii liberi i pricepui in manuirea celor mai ucigtoare arme la distan existente pe vremea aceea, s-au dovedit superiori in faa cavaleriei greu inarmate franceze. 102

La Crecy in 1346 i la Poitiers in 1356, cavaleria francez, greoaie i indisciplinat, a fost zdrobit de arcaii englezi. De altfel, in faa unei noi tehnici de lupt, care permitea uciderea de la distan, cavalerii erau aproape neputincioi, ei fiind obinuii cu lupta de aproape, in care scopul nu era uciderea adversarului ci capturarea lui in scopul obinerii unei rscumprri. Acest lucru i se intimpl i regelui Ioan cel Bun (1350-1364), luat prizonier la Poitiers i silit s se rscumpere cu o sum exorbitant. Aceasta a amplificat criza din Frana, unde se declaneaz profunde micri sociale. Reprezentanii orenilor in frunte cu Etienne Marcel, starostele negustorilor din Paris, constatand ineficiena regelui i a marii nobilimi, incearc s instituie controlul regalitii de ctre Statele Generale. In acelai timp se declana i marea rscoal a ranilor, Jacqueria, intrucat acetia erau exasperai de jafurile mercenarilor lipsii de plasament dup infrangerea de la Poitiers i convini de inutilitatea nobilimii care nu fusese in stare s apere regatul, lsandu-se infrant succesiv de englezi. Intre micarea orenilor i rscoala rneasc nu exista unitate de obiective, nici coordonare, i cu sprijinul lui Carol cel Ru, regele Navarrei, ambele au fost infrante. In faza a doua a rzboiului, Carol al V-lea (1364-1380) a reuit s pun capt seriei de victorii engleze. In primul rand el a luat o serie de msuri pe plan intern, dintre care cea mai important este transformarea contribuiilor extraordinare pltite de supuii si pentru rzboi in impozite permanente. Astfel, i regalitatea francez avea la dispoziie o surs de venituri mai puin supus hazardului. Pe de alt parte, regele a numit in fruntea armatei comandani pricepui, cum a fost conetabilul Du Guesclin, i a inceput s recurg la o tactic asemntoare celei engleze, prin folosirea in msur mai mare a infanteriei. Au fost evitate noi confruntri decisive, rzboiul fiind transformat intr-unul de uzur, al crui scop era, pentru francezi, s distrug bazele de aprovizionare pe care englezii le aveau pe continent. Treptat-treptat englezii au fost obligai s se retrag din Frana, unde spre 1380 mai stpaneau doar cateva orae (Calais, Bordeaux, Bayonne). Dei confruntat i ea cu grave probleme datorit rscoalei rneti condus de Watt Tyler i a efectelor pe termen lung ale ciumei din 1348-1349, Anglia reuete s preia din nou iniativa spre sfaritul secolului. La Azincourt, in 1415, victoria englez fcea s treac din nou sub controlul Angliei o mare parte din Frana: ducatul Guyenne, teritoriile de la nord de Loara, inclusiv Parisul. Tratatul de la Troyes din 1420 oferea conflictului o rezolvare extrem de favorabil Angliei. Fiica regelui Carol al VI-lea, Caterina, se cstorea cu Henric al V-lea, regele Angliei, i fiul ce urma s se nasc din acest cstorie trebuia s domneasc peste ambele regate. Se preconiza astfel crearea unui mare regat situat pe ambele maluri ale canalului Manecii, i in care Frana ar fi jucat probabil rolul de anex continental a Angliei. Se pierduse ins din vedere puterea sentimentelor populare antiengleze, cristalizate in timpul deceniilor de rzboi, i patriotismul care se inchega in jurul ideii de Frana. Acestea au fcut posibil succesul uluitor al aciunii Ioanei d'Arc, o ranc de 19 ani din Lorena, care afirmand c aude voci divine ce o sftuiesc, reuete s-l determine pe prinul Carol (delfinul), inlturat de la motenirea regatului, i care mai stpanea doar sudul Franei, s-i pun la dispoziie o armat. Intr-o atmosfer de entuziasm religios, in fruntea acesteia, Ioana reuete in 1429 s despresoare oraul Orleans, asediat de englezi, i a crui cucerire le-ar fi permis acestora s inainteze spre teritoriile sudice, aflate inc sub control francez. De asemenea, ea reuete s determine ungerea ca rege a lui Carol la Reims, locul tradiional de incoronare, care conferea legitimitate. Aceasta ii era lui Carol al VII-lea cu atat mai necesar cu cat in 1431, micul Henric al VI-lea, fiul regelui englez i al prinesei franceze, era incoronat rege la Paris. Prins de englezi, Ioana d'Arc a fost judecat i ars pe rug pentru erezie, in 1431, la Rouen. Dar reacia de raliere in jurul regelui legitim pe care ea o declanase a continuat, i Frana preia definitiv iniiativa in conflictul ce dura deja de prea mult vreme. Carol al VII-lea reuea, pan la 1453, s elibereze toate teritoriile aflate sub control englez, cu excepia portului Calais (pierdut de Anglia in favoarea Franei abia in 1558). Rzboiul de 100 de ani a fost una dintre cele mai importante manifestri ale crizei secolului al XIV-lea, agravand o situaie i aa complicat din cauza regresului economic i demografic. In afara pierderilor umane i materiale, el a pus in cateva randuri in discuie harta politic a Occidentului, pe care se contura un regat anglo-francez. Indelungatul conflict a avut i consecine mai puin negative, cum ar fi cristalizarea sentimentelor patriotice atat la francezi, cat i la englezi, pentru care incepe s nu mai fie important doar apartenena lor la respublica christiana, ci i calitatea de supui ai unui regat sau ai altuia. 103

Franceza, limba oficial a regatului englez din vremea cuceririi normande, inceteaz s mai joace acest rol, i engleza ii recapt intreaga demnitate. In Frana, sfaritul rzboiului a creat i premisele desviririi centralizrii statale, prin integrarea in domeniul regal nu doar a teritoriilor recucerite de la englezi, ci i a altora. In timpul lui Ludovic al XI-lea este ocupat ducatul Burgundiei, care fusese transformat de regele Ioan cel Bun intrun apanaj pentru fiul su, Filip cel Indrzne, i care se transformase in timpul ducilor urmtori intr-un stat cvasi independent. Urmaul su la tron, Carol al VIII-lea, se cstorete cu motenitoarea ducatului Bretaniei, care este astfel la randul su alipit domeniului regal. Unificarea teritorial i consolidarea puterii regale devin realiti ireversibile in timpul domniilor lui Ludovic al XI-lea (1461-1483) i Carol al VIII-lea (1483-1498), cu care se poate considera c a inceput chiar trecerea la monarhia absolut. Centralizarea in Anglia In Anglia, dup cucerirea normand regele a stabilit clar obligaiile vasalice atat pentru cei care il urmaser de pe continent, cat i pentru acei nobili anglo-saxoni crora li s-a permis pstrarea pmanturilor. Puterea regal a slbit totui i in Anglia, in urma unor lupte dinastice din secolul al XII-lea, ceea ce a pus in faa regelui Henric al II-lea Plantagenetul sarcina intririi acesteia. De o deosebit importan au fost reforma militar, prin care se crea o armat profesionist, i reforma judiciar, care extindea la scara intregului regat competenele tribunalului regal. O nou criz apare in timpul regelui Ioan fr ar (1199-1216), care, deposedat de feudele din Frana, este obligat s acorde o serie de privilegii nobilimii, clerului, oamenilor liberi in general, consemnate in Magna Charta Libertatum (1215). In urma altei confruntri intre regalitatea englez i rzvrtii aparinand strilor privilegiate, in 1265 este convocat o adunare reprezentativ considerat de ctre istorici drept inceputul Parlamentului englez i al colaborrii acestuia cu regalitatea. In timpul lui Eduard I (1272-1307), care a dus numeroase lupte ce au necesitat fonduri importante, (cruciade, cucerirea Trii Galilor, rzboiul impotriva Scoiei), Parlamentul este convocat frecvent i ii intrete puterea. Rzboiul de 100 de ani transform Parlamentul intr-un organism de control al puterii regale. Infrangerea in rzboiul de 100 de ani a dat posibilitate Angliei s se concentreze asupra problemelor interne i, dup depirea crizei reprezentat de luptele dintre familiile aristocratice de Lancaste i York in cadrul Rzboiului celor dou roze (1455-1485), s inainteze pe calea instaurrii monarhiei absolute, prin venirea la putere a lui Henric al VII-lea Tudor (1485-1507). Centralizarea Spaniei In Peninsula Iberic erau constituite regate separate in Castilia, Aragon, Leon, Portugalia, care se confruntau cu opoziia reprezentat de marii nobili (grandes). Acestia foloseau elemente ale foarte numeroasei nobilimi mici (hidalgos) pentru a-i constitui armate cu care s lupte impotriva arabilor. Inceput la ciiva ani dup pulverizarea de ctre arabi a regatului vizigot, lupta de eliberare a peninsulei de sub stpanirea arab (Reconquista) avea s capete dimensiuni cu adevrat importante dup slbirea puterii Spaniei musulmane, la inceputul secolului al XI-lea. Reconquista Mcinat de lupte interne, regatul vizigot se prbuea cu o extrem rapiditate sub atacurile incepute de arabi in 711, o dat cu invazia berberului Tarik. In apte ani, aproape intreaga Penisul Iberic era cucerit i organizat mai tarziu sub forma califatului de Cordoba, cu excepia regiunilor muntoase i greu accesibile din nord, unde se meninuser mici state cretine, precum regatele Asturiilor, Leon i Navarra. In secolele VIII-IX, disensiunile interne din aceste regate nu permit ofensiva impotriva Islamului, dar nici nu ingduie avansul arabilor dincolo de linia CoimbraToledo-Guadalajara. Unele succese in lupta impotriva maurilor au cauze externe, fiind legate de intemeierea de ctre Carol cel Mare a unei mrci de grani in nordul Cataloniei, transformat apoi in comitatul Barcelonei. Carol eua ins in incercarea de a avansa ctre sud i, in urma ridicrii asediului Saragosei, ariergarda franc, avandu-l in frunte pe comitele Hruotland, este masacrat in muni de ctre basci (778). La mijlocul secolului al IX-lea, se afirm regatul Asturiilor, care se extinde pan la raul Duero. In secolul al X-lea se pun i bazele Castiliei, in jurul oraului Burgos. Arabii ins reacioneaz i, ctre anul 1000, aceste progrese cretine sunt oprite pentru o vreme. Pe la mijlocul secolului al XI-lea, Califatul de Cordoba se prbuea, fiind inlocuit cu 23 de mici regate independente, taifas, aflate adesea in conflict unele cu altele. De aceast situaie profit cretinii care avanseaz spre sud, cucerind in 1080 Toledo. Dar tot in secolul al XI-lea poziiile arabilor din Peninsula Iberic sunt intrite prin venirea berberilor Almoravizi din nordul Africii. In 104

lupta impotriva maurilor se evideniaz Rodrigo Diaz de Bivar (1040-1099), devenit erou al cantecelor epice sub numele de Cid, care cucerete in 1094 regatul Valenciei. Acesta este ins pierdut de cretini la moartea sa. Secolul al XI-lea este i martorul conturrii ideii de rzboi sfant al cretinilor impotriva Islamului, care anun ideea de cruciad. Papalitatea ii sprijin pe cavalerii de dincolo de muni (franci, gasconi, burgunzi, poitevini) s participe la lupta cu arabii, oferindu-le iertarea pcatelor care mai tarziu va fi acordat i cruciailor. In secolul al XII-lea iniiativa este preluat de regatul Aragonului, care, sub regele Alfonso, cucerete aezri maure de la sud de riul Ebru i include in regat, printr-o uniune personal, comitatul Barcelonei. Aceasta oferea ins Aragonului ieirea la mare care il orienta pentru catva vreme spre o politic mediteraneean (cucerirea insulelor din bazinul occidental i instalarea in Sicilia, in 1266 i in sudul Italiei). La 1172 arabii beneficiaz de noi intriri: sosesc in Spania Almohazii, berberi ce succedaser in Africa de nord Almoravizilor. Ca reacie se produce concertarea forelor cretine, sprijinit de papa Inoceniu al III-lea care incredineaz arhiepiscopului de Toledo sarcina de a organiza o cruciad impotriva arabilor. Sub conducerea regilor din Castilia, Aragon i Navarra, cavalerii cretini obin in 1212 victoria de la Las Navas de Tolosa, care reprezint punctul crucial al Reconquistei. Portugalia, ce dobandise in secolul al XII-lea (1143) calitatea de regat independent, se extinde spre sud. Castilia i Aragonul avanseaz i ele in aceeai direcie, astfel c in 1270 arabii nu mai deineau decat Granada i alte cateva mici teritorii. Reconquista va fi reluat cu succes abia la sfaritul secolului al XV-lea, cand, prin cucerirea emiratului Granadei, in 1492, de ctre regatele unite ale Castiliei i Aragonului, se incheia recucerirea Peninsulei Iberice de ctre cretini. Se creau astfel condiiile expansiunii spaniole peste mri, ca o prelungire dincolo de ocean a luptelor impotriva necredincioilor, care constituiser timp de secole raiunea de a fi a nobilimii iberice. Intrirea puterii regale Cu poziii consolidate datorit luptei impotriva Islamului, marii nobili au fora i voina de a se opune a puterii regale. Aceasta progreseaz totui, pe baza aceleiai eseniale activiti militare. Sancho cel Mare reuea s reuneasc sub o singur stpanire, in primele decenii ale secolului al XI-lea, regatele Aragonului, Castiliei, Navarei, dar la moartea sa, in 1035, unitatea aceasta momentan disprea. Puterea monarhic a crescut i datorit folosirii dreptului roman in sprijinul consolidrii autoritii monarhului, cum demonstreaz codificarea juridic din timpul regelui Alfonso al X-lea al Castiliei (1252-1284). Cortesurile au aprut de timpuriu in spaiul peninsulei, fiind convocate in regatul Leonului in 1188. Ele sunt un element care limiteaz, intre secolele XIII-XV, autoritatea monarhilor iberici. Pe de alt parte, frmantrile interne, luptele dinastice ca i orientarea regatului Aragonului spre Italia (unde ocup Sicilia, Sardinia, Neapole) i in general spre Mediterana au incetinit reconquista, condiie esenial a unificrii i centralizrii instituionale. Cstoria dintre Isabela, motenitoarea tronului Castiliei i Ferdinand, motenitorul din Aragon, urmat de inscunarea lor in 1479, au creat condiiile unificrii Spaniei i cuceririi emiratului de Granada, ultimul teritoriu stpanit in peninsul de mauri. Dei in timpul domniei lor fiecare dintre cele dou ri i-a meninut instituiile proprii, domnia lor a insemnat totui sfaritul procesului de centralizare in Spania. Nepotul lor, Carol, urcat pe tron in 1516, a desvarit unificarea politic i a instaurat in Spania monarhia absolut. II.3.2. Framiarea politic in Germania i Italia Cu destine unite din perioada Ottonienilor, Germania i Italia au o evoluie politic asemntoare, in sensul c in ele se menine framiarea care in Frana i Anglia fusese inlocuit de centralizarea monarhic. Aceast situaie are cauze multiple. Atat Germania cat i Italia sunt lipsite de unitate economic, diferitele lor regiuni orientandu-se spre centre cu interese adeseori divergente. De exemplu, oraele din nordul Italiei sunt orientate spre balciurile din Champagne i spre Flandra, pentru ca mai tarziu Genova i Veneia s aib interese concurente in Imperiul Bizantin i in Marea Neagr; sudul Italiei e mai puternic legat de Mediterana; oraele din nordul Germaniei au interese in Marea Baltic, in vreme ce zonele din sud sunt mai apropiate de Italia sau Frana. Afirmarea papalitii a constituit un alt factor al meninerii diviziunii politice in cele dou zone. Existena unui stat teritorial condus de episcopul Romei in centrul Italiei a impiedicat pan in epoca 105

modern orice tentativ de a reface unitatea peninsulei. Pe de alt parte, regele Germaniei i papa intr intr-un sistem complex de interaciuni. Ca s devin imprat, regele Germaniei trebuie s fie recunoscut de ctre pap, ceea ce-i confer o autoritate superioar, chiar dac nominal, asupra celorlali principi ai cretintii. La randul su, papa ii datoreaz frecvent alegerea sprijinului pe care i-l ofer impratul, chiar dac teoretic, de la mijlocul secolului al XI-lea, decretele lui Nicolae al II-lea scoseser desemnarea papilor de sub influena puterii laice. i papa i impratul se consider investii cu misiunea de a conduce cretintatea. Dac papa se poate baza in realizarea preteniilor sale pe sprijinul unui cler rspandit in tot Occidentul, din ce in ce mai disciplinat in urma reformei gregoriene, impratul trebuie s foloseasc in primul rand resursele Germaniei. Ins situaia intern din Germania, in care feudalizarea progreseaz mai incet decat in Frana sau Anglia, nu ofer o baz solid visului imperial, cu care interesele germane intr rapid in conflict. Impratul nu dispune, ca in Frana, de un domeniu feudal, in jurul cruia s se realizeze centralizarea. i atunci cand confisc feudele unor vasali rsculai, suveranul nu le pstreaz in nume propriu, ci le ofer altor vasali (domeniile lui Henric Leul). In plus, conflictele deschise dintre imprat i pap slbesc i mai mult puterea primului in spaiul german, contribuind decisiv la meninerea framirii. Pentru a beneficia de sprijin in lupta cu papalitatea sau pentru realizarea ambiiilor italiene, impraii fac numeroase concesii, sau sunt silii la acestea de o feudalitate oricand gata s se alieze cu dumanii. Pentru Italia, o cauz a meninerii framirii a fost afirmarea puternic a autonomiilor urbane, care a condus la frecvente lupte intre orae pentru supremaie. De asemenea, instaurarea dominaiei arabe, apoi normande, angevine sau aragoneze in sudul peninsulei a fost un alt factor care i-a avut contribuia la eecul oricrei tentative de unificare. Germania Imperiul este privit, dup dispariia Ottonienilor, din ce in ce mai mult ca suma celor trei regate ce il constituie: Germania, Italia i Burgundia. Germania, care in vest incorporase Lotaringia (viitoarea Loren), ce nu se orientase inc hotrit spre Frana, se extinde spre est pe seama slavilor. Pan in secolului al XI-lea, organizarea intern este cea motenit de la Carolingieni i Ottonieni, cu funciile de comite i de duce teoretic revocabile de ctre rege, i cu rolul important al unui cler supus i fidel autoritii monarhice. Dinastia franconian, instaurat in 1025, a incercat, mai ales prin Henric al IV-lea (1056-1106), s duc o politic de centralizare monarhic i de restaurare a controlului asupra Bisericii, pe cale s-i afirme independena ca urmare a reformei gregoriene. Intre regele german i papa Grigore al VII-lea intervine disputa asupra dreptului de a investi in inaltele funcii bisericeti, aa numita lupt pentru investitur. Miza era de fapt asigurarea controlului asupra clerului, i dei conflictul se termin cu un compromis (Concordatul de la Worms, 1122), rezultatul este dispariia bisericii imperiale care sprijinise pan atunci autoritatea monarhic in faa aristocraiei laice. Principii sunt beneficiarii deceniilor de conflict, in care se produce teritorializarea ducatelor etnice i formarea a zeci de principate teritoriale, aparinand aristocraiei laice sau ecleziastice (familiile Staufen, Welf, Supplinburg, episcopii de Mainz, Koln, Hamburg, Bremen, Salzburg, etc.). Ca urmare a puterii acumulate, acetia au un rol din ce in ce mai important in alegerea regelui, principiul ereditar nefiind recunoscut. In 1125 urma la conducerea Germaniei dinastia Staufenilor (Hohenstaufen), care incerca la randul ei s realizeze centralizarea statului in sensul in care evoluau deja regatele Franei, Angliei sau Siciliei. Frederic I Barbarossa (1152-1190) a restaurat autoritatea monarhic, folosind in favoarea sa relaiile feudo-vasalice, supunandu-i pe principii teritoriali ce uzurpaser bunuri regale in timpul certei pentru investitur, i constituind un domeniu regal in sud-vestul Germaniei (Suabia, Alsacia, Palatinatul) pe care il controla prin intermediul unor ministeriali de origine servil. Ins teritoriile pe care le obine in urma victoriei impotriva vasalului su Henric Leul, ce ii stabilise o puternic baz in estul Germaniei (Bavaria, Saxonia, inuturi de la rsrit de Elba), nu le include in cadrul acestui domeniu, ci le ofer altor vasali. De altfel, el asociaz la conducere marii feudali, care se constituie in grupul inchis al principilor imperiului (Fursten). In scopul intririi puterii sale reuete s controleze din nou numirile in inaltele funcii eclesiastice, obinand astfel un episcopat care s-l sprijine in reluarea luptei cu papalitatea. Dornic s promoveze ideea imperial potrivit creia trebuia s beneficieze de stpanirea asupra intregii lumi cretine (dominium mundi) nu accept afirmarea independenei oraelor italiene i nici a regatului normand din Sicilia. Conflictul cu oraele din Italia de nord, grupate in liga lombard, conduce in cele din urm la infrangerea forelor imperiale la Legnano (1174). Acest conflict a contribuit de asemenea la 106

diminuarea autoritii sale in Germania, intrucat a fost silit s fac concesii principilor in schimbul sprijinului militar al acestora. In calitate de imprat particip la cruciada a III-a, cu ocazia creia ii gsete sfaritul in 1190, inecat intr-un fluviu din Anatolia. Dup moartea sa, autoritatea regal de-abia restaurat in Germania este din nou pus in discuie, intrucat fiul su, Henric al VI-lea (1190-1197) a fost preocupat mai mult de problemele Siciliei, adus motenire de soia sa Constana, fiica ultimului rege normand din insul, Roger al II-lea. Intre 1197 i 1209 a urmat o perioad de anarhie, micul interregn, marcat de luptele intre diferitele faciuni ale principilor, dintre care Welfii erau principali opozani ai Staufenilor. Fiul su, Frederic al II-lea (1215-1250), urc pe tronul german i imperial in calitatea sa iniial de rege al Siciliei. Imperiul pe care dorete el s-l construiasc e unul mediteraneean, centrat pe Sicilia i pe Italia, pe care incearc s-o unifice. De aceea, ca s-i asigure linitea in Germania, face importante concesii principilor laici i eclesiastici. Confederatio cum principibus ecclesiasticis (1220) consfinea renunarea la drepturile regaliene i la controlul alegerilor in funciile episcopale. Principii laici primeau la randul lor, prin Statutum in favorem principum (1231), dreptul s exercite pe plan local puterea militar, adminstrativ i judectoreasc. Deplasarea centrului de greutate al imperiului spre sud este ilustrat i de stabilirea capitalei la Palermo, unde strlucete o curte cosmopolit, unde preocuprile intelectuale datoreaz mult influenelor arabe sau bizantine. Calitatea sa de imprat i-a impus plecarea in cruciad, in 1228 reuind s obin prin negocieri, de la sultanul Egiptului, stpanirea cretinilor asupra Ierusalimului. In ultimii ani ai domniei se confrunt cu reluarea conflictului cu oraele italiene i cu papalitatea. Dup moartea sa, imperiul se prbuea din nou in anarhie, nici un candidat nereuind s-i impun autoritatea asupra intregii Germanii din 1254 pan in 1273 (marele interregn). Framiarea politic atingea punctul ei culminant i ideea imperial ii demonstra pentru totdeauna eecul. Din timpul domniei lui Rudolf de Habsburg (1273-1291), ales de principi datorit lipsei de for real, nu se mai practic incoronarea la Roma, iar Italia i Burgundia nu mai conteaz pentru imperiul devenit un stat german. Rudolf este mai preocupat s mreasc domeniul familiei sale, din care fac parte de acum inainte cu titlu eraditar Austria, Stiria, Carintia, Carniolia. In 1308 puterea imperial trecea la familia de Luxemburg, al crui principal reprezentant a fost Carol al IV-lea (1346-1378), care a consacrat prin Bula de Aur (1356) principiile alegerii impratului. In desemnarea impratului papa nu mai are nici un rol, alegerea acestuia fiind atribuit celor apte principi electori, trei ecleziastici (arhiepiscopii de Mainz, Koln i Trier) i patru laici (regele Boemiei, markgraful de Brandenburg, comitele palatin i ducele de Saxa-Wittenberg). Impratul era doar suzeran i judector suprem, fiind lipsit de mijloacele exercitrii unei puteri efective. Nu existau armat, finane, organe judectoreti subordonate impratului, iar Dieta imperial (Reichstag), cu competene mai largi, scpa autoritii monarhului. O incercare de reform a sistemului politic al imperiului a incercat Sigismund de Luxemburg (1410-1437), euand din pricina lipsei de mijloace i a obiectivelor prea ample pe care i le-a propus. O diet (adunarea de stri din Germania) reunit la Frankfurt in 1427 incearc s reformeze statul german, decretand recrutarea unei armate imperiale i impozite regulate, dar rezultatele nu sunt cele ateptate. Dup terminarea rzboiului in Cehia, Sigismund, al crui prestigiu sporise intre timp i prin rolul avut la inceputul Conciliului de la Basel (1431), propune Dietei un plan de reorganizare care purta chiar numele su (Reformatio Sigismundi). Planul prevedea intrirea puterii centrale, definirea mai bun a administraiei locale, reorganizarea finanelor, justiiei, armatei. Aplicate, cele 16 articole ale proiectului ar fi transformat Germania intr-o monarhie centralizat, cu instituii puternice i eficiente, dar singurele hotrari transpuse in practic sunt cele referitoare la reforma tribunalelor. In pofida eforturilor sale, autoritatea imperial rmane slab in Germania, care evolueaz in direcia federalizrii. Imperiul se contura astfel la sfaritul secolului al XIV-lea ca o federaie de principate teritoriale (peste 300), i in pofida altor incercri de reform avea s rman astfel pan la desfiinarea sa de ctre Napoleon in 1806. Italia Avantul comercial i meteugresc a asigurat, mai ales din secolul al XI-lea, intrirea oraelor din nordul Italiei, care pentru a-i apra interesele economice au incercat pe orice cale s-i sporeasc libertile in raport cu puterea politic. Profitand de incapacitatea impratului de a-i exercita puterea efectiv in zon, mai ales in contextul luptei pentru investitur, comunele italiene obin largi privilegii care le permit pe termen lung s se manifeste ca republici urbane independente. 107

Aceast libertate a oraelor este mai rar intalnit in zonele centrale i sudice, unde autoritatea statului papal i mai ales a regatelor Siciliei i ulterior al Neapolelui exercit inc un control puternic. De slbirea puterii impratului au profitat i unii feudali locali, care au constituit principate teritoriale independente. In aceste condiii, in Italia se intilnete o larg varietate de organizri statale i regimuri socialpolitice: republici urbane (orae state care au supus autoritii lor un intins teritoriu inconjurtor), principate teritoriale (ducate, marchizate, seniorii), statul papal, regatul celor dou Sicilii (mai tarziu al Neapolelui). Orientrile economice diferite i divergena interselor politice aduc adesea oraele i statele italiene in conflict unele cu altele. Cel mai rsuntor conflict este cel ce-i opune in timpul luptei pentru investitur pe partizanii impratului, ghibelinii (de la castelul Weiblingen al Hohenstaufenilor), partizanilor papei, guelfii, (de la familia german Welfen, adversarii Stuafenilor). In mare, oraele din nord sunt guelfe, iar cele din centru i Toscana se impart intre guelfi (Florena, Pisa) i ghibelini (Sienna). Foarte adesea ins aceste denumiri nu mai desemneaz atitudinea politic a unui grup urban, ci lupta pentru putere intre diferite faciuni. Dintre republicile urbane, merit analizat, in primul rand cazul Veneiei. Intemeiat in insulele din lagun prin secolul al V-lea de populaia ce se retrgea din calea invaziilor barbare, a cptat repede un rol comercial important, mai ales datorit relaiilor cu Orientul prin Imperiul bizantin, sub autoritatea nominal cruia a continuat s se afle. Din secolul al X-lea constatm o autonomie din ce in ce mai mare, concretizat in intituiile oraului definit ca o republic nobiliar-patrician. Autoritatea central, cu funcii ins mai mult reprezentative i limitate de o serie de instituii aparinea fostului duce bizantin, numit acum doge. Conducerea aparinea de fapt Marelui Consiliu, alctuit din cateva sute de persoane, recrutate din randul nobilimii i patriciatului, i care in 1297 se inchide in faa ptrunderii reprezentanilor din familii mai noi. Din randul acestuia, in secolul XII-XIII se desprind alte instituii, menite s asigure o mai mare eficien a deciziilor. Micul consiliu, din care fceau parte dogele i 6 consilieri; Senioria, alctuit din Micul consiliu i cei trei efi ai Tribunalului suprem; Senatul, din care fceau parte 60 de membri ai Marelui consiliu. Pentru a impiedica tentativele de rsturnare a ordinii constituite, in secolul al XIV-lea a fost creat Consiliul celor 10, insrcinat cu supravegherea cetenilor, care constituia de fapt o adevrat poliie politic, ridicand la rang de practici curente spionajul i delaiunea. Genova, principala rival comercial a Veneiei, era condus de un doge, impreun cu un Mare Consiliu. Florena s-a desprins in secolul al XII-lea de sub autoritatea marchizilor de Toscana i s-a organizat in comun condus de consiliul celor 12 consuli i consiliul format din cca. 100 ceteni de vaz. In secolul al XIII-lea, ca urmare a afirmrii politice a breslelor, conducerea oraului se restructureaz, in componena Senioriei, principalul organ de conducere, intrand reprezentani ai breslelor mari i mijlocii, care prin Sentinele dreptii din 1293 impiedic accesul la funcii al membrilor familiilor nobiliare i patriciene vechi. Mai exista un gonfalonier (stegar) al dreptii (judector suprem i comandant al trupelor urbane) i, incepand din secolul al XIV-lea, 8 priori (reprezentani) ai breslelor. Observm c spre deosebire de Veneia, unde se consolidase regimul nobiliar-patrician, la Florena s-a trecut la un regim corporativ. In secolul al XV-lea ins, puterea politic a fost acaparat de membrii bogatei familii Medici, fr ca aparent magistraturile republicii s se schimbe. Primul a fost Cosimo cel Btran, care intre 1434 i 1464 impune in principalele funcii de conducere oameni aflai sub influena sa, apoi aceeai politic a fost dus de fiul su Pietro (14641469) i de nepotul su Lorenzo Magnificul (1469-1492). Puterea familiei de Medici a fost rsturnat in 1494, in contextul rzboaielor italiene, dar restaurat ciiva ani mai tarziu. Florena se transforma intr-un principat teritorial. In secolele XIII-XIV i in alte orae italiene au avut loc transformri ale regimurilor socialpolitice, in condiiile afirmrii unor pturi sociale noi, dornice s participe la conducere sau datorit ambiilor unor familii dornice s-i impun conducerea personal. Luptele erau duse frecvent prin intermediul unor comandani de mercenari, condotierii, care puteau s preia pe seama lor puterea, cum s-a intamplat la Milano, unde Francesco Sforza instaureaz in 1450 o nou dinastie ducal. Alte principate teritoriale importante erau in nord-vestul Italiei ducatul Savoiei, marchizatele de Monferrat i Saluzzo. 108

In sudul Italiei, dominaia bizantin s-a meninut pan prin secolul al IX-lea, cand arabii au inceput s se instaleze in anumite zone. In secolul al XI-lea, Sicilia i sudul peninsulei sunt cucerite de normanzi, care organizeaz aici regatul celor dou Sicilii, condus de familia Guiscard. De la sfaritul secolului al XII-lea, printr-o alian matrimonial, regatul celor dou Sicilii revine Hohenstaufenilor, care, prin Frederic al II-lea (1197-1250), incearc s fac din el baza unui imperiu mediteraneean. Papa Inoceniu al IV-lea, pentru a slbi puterea regelui german, ofer in 1266 coroana Siciliei lui Carol de Anjou, fratele regelui Franei Ludovic cel Sfant. Stpanirea francez este eliminat ins din insul in 1382, in urma unei rscoale cunoscut sub numele de vecerniile siciliene. Regele Pedro de Aragon, susinut i de papa Grigore al X-lea, cucerete Sicilia, apoi Sardinia. La mijlocul secolului al XV-lea i sudul Italiei este cucerit de la angevini, astfel c regatul celor dou Sicilii este reunificat sub stpanirea Aragonului, devenit astfel o putere mediteraneean. In centrul Italiei se gsea statul papal, constiuit in urma interveniei francilor impotriva longobarzilor la mijlocul secolului al VIII-lea. Puterea temporal a papei a fost contestat in timpul unor micri populare ce urmreau instaurarea republicii la Roma, precum cea condus de Arnaldo da Brescia (1143-1155) sau cea din 1347 a lui Cola di Rienzo. Intre 1309-1378 papa nu mai rezideaz la Roma ci la Avignon, astfel c in teritoriile statului papal puterea este exercitat de marile familii aristocratice. In acest timp ins, printr-un sistem de impozite impus intregii cretinti i prin folosirea unei birocraii specializate, papalitatea edific o monarhie centralizat instituional. Puterea papei asupra teritoriilor italiene se restaureaz abia dup lichidarea Marii Schisme a Occidentului (13781418), in timpul creia au existat in acelai timp papi la Roma, Avignon i din 1409 i la Pisa. Relaiile dintre statele italiene au fost frecvent conflictuale, dar s-au inregistrat i colaborri, mai ales in faa unui duman comun. Astfel, impratul german Frederic I, sperand s profite de rivalitile dintre oraele italiene, incearc s impun prin dieta de la Roncaglia (1158) restituirea drepturilor regaliene uzurpate de acestea. Opoziia Milanului atrage dup sine distrugerea oraului, dar italienii se unesc in liga lombard, care este victorioas in faa impratului, la Legnano. Dintre rivalitile cele mai pronunate, merit amintite cele existente in secolele XII-XIV intre Amalfi, Pisa, Florena, Genova, Veneia. Cea dintre Veneia i Genova, avand ca miz dominaia in Mediterana oriental i in Marea Neagr a contribuit la slbirea ambelor republici. Secolul al XV-lea este marcat de conflictele Florena, Veneia, Milano, statul papal i regatul angevin de Neapole. In luptele dintre ele incepe s se pun in practic principiul echilibrului (1454, Liga de la Lodi), ce consta in realizarea unor aliane care s nu ingduie nici unui stat s dobandeasc preponderena in peninsul. Acest echilibru s-a meninut pan la rzboaiele italiene, incepute de Frana la sfaritul secolului al XV-lea, i care au contribuit la extinderea dominaiilor strine in Italia. II.3.3. Europa central - rsritean in secolele X-XVI Cehii, slovacii, polonezii, maghiarii. Cehia i Slovacia Intre lumea germanic i romanic, a ceea ce avea s devin Europa apusean i lumea slav rsritean, a Rusiei ortodoxe de mai tarziu, in Evul Mediu au trit i s-au manifestat cateva popoare cu o istorie mai aparte, aparinand lumii catolice, cu specific etnic diferit i cu o istorie politic nu o dat complex i mai puin cunoscut. Acetia au fost strmoii celor care triesc actualmente in statele Cehia, Slovacia, Ungaria i Polonia. Lesne se poate constata c originile medievale ale celor din respectivele state sunt extrem de diferite. In antichitate, cea mai mare parte a zonei Europei central rsritene a fost locuit de populaii diverse a cror continuitate istoric este controversat. Astfel, o vreme, in cea mai mare parte a spaiului, s-au aflat celii. De asemenea, unele zone precum cele ale Cehiei (Boemiei), Slovaciei i Ungariei de mai tarziu au fost cuprinse intre frontierele statului roman sau s-au aflat sub directa influen a acestuia. Acelai teritoriu dintre vile Dunrii i inuturile Baltice a constituit o arie de existen i de aciune a diverilor migratori care au strbtut continentul european in vremurile de tranziie de la Antichitate la Evul Mediu. In acel context, in partea rsritean a Poloniei de mai tarziu, dincolo de Vistula, inspre Nipru i Volga, s-au aflat i slavii care i-au inceput apoi propria lor migraie, spre Occident. Ca urmare a deplasrilor spre Apus a acestor slavi, i a unor procese etnodemografice ce nu pot fi reconstituite in amnunime, inainte de anul 1000 pe harta etno-demografic a Europei au aprut popoare distincte, aparinand aa numitului grup al slavilor de apus, respectiv cehii 109

(numii uneori in izvoare latine sau germane i boemieni, mai puin moravi), slovacii i polonezii (parial patria actual a acestora a fost i component a patriei originale a tuturor slavilor). Realitile civilizaiei materiale ca i ale raporturilor interumane ale acestor slavi in perioada de inceput a existenei lor in ceea ce aveau s devin patriile lor, au fost asemntoare cu cele ale celor ce locuiau atunci in cea mai mare parte a Europei. Treptat, migratorii s-au sedentarizat i, renunand la modul lor de existen nomad, au devenit rani, cultivatori ai pmantului. Indeletnicindu-se concomitent i cu diverse meteuguri, s-a produs o diviziune social a muncii, ce a generat ulterior, i cu o consistent contribuie a elementului germanic, naterea vieii urbane. Mai mult vreme aceste popoare in curs de natere in vremurile medievale timpurii s-au aflat in forma greu definibil a comunitilor rurale i a unor uniuni de obti care au precedat i nu o dat au generat forme statale. Nau lipsit nici cazurile existenei asupra lor a unor forme de control i dominaie exercitate de populaii strine. Astfel, o bun parte a slavilor apuseni s-au aflat in secolele VI-VII sub dominaia avarilor. In contextul emanciprii in raport cu acetia, o parte dintre slavii apuseni, din Cehia i Slovacia de mai tarziu, au alctuit o prim formaiune prestatal sub conducerea lui Samo ce le-a condus destinele circa 35 de ani pan la moartea sa in anul 658 sau 659. Dup aproape un veac i jumtate, o bun parte a spaiului ce mrginea fluviul Dunrea, de la izvoare i pan inspre Banatul de mai tarziu, a fost cucerit i incorporat in Imperiul creeat de Carol cel Mare. O parte a acestor teritorii locuite i de slavi au fost incorporate in Marca Oriental, al crei centru se afla in Austria de mai tarziu. Dup moartea lui Carol cel Mare i declinul Imperiului creat de acesta, o parte a slavilor apuseni s-a emancipat, incepandu-i cu adevrat propria lor existen politico-statal. Astfel, candva in anii 830833, s-a creat statul cunoscut sub numele de Moravia Mare. Intemeietorul acestuia a fost Mojmir care a purtat o serie de lupte cu carolingienii ce au incercat s foloseasc i sprijinul Bisericii cretine impotriva unui stat a crui populaie nu era inc majoritar cretin. In contextul tentativelor de expansiune a francilor spre rsrit, s-a ajuns la o alian a acestora cu haganatul bulgar aflat atunci in plin expansiune. In acest context, marele cneaz al Moraviei Mari, Rostislav (846-872) s-a adresat impratului bizantin Mihail III pentru o preconizat incretinare a supuilor si sub egida Bizanului. In anul 863, de la Constantinopol au plecat spre capitala morav un grup de misionari in frunte cu Chiril (Constantin ) i Metodiu, numii mai apoi apostoli ai slavilor i declarai recent de papalitate drept patroni ai Europei. Acetia au intreprins in Moravia o important oper de evanghelizare i de aducere a pganilor la credina in Hristos. Au fost traduse in vechea limb slav, inc unitar, o serie de cri necesare cultului religios i s-a creat un prim alfabet slav, cel glagolitic, intrebuinat o vreme la slavii apuseni inainte de a fi inlocuit cu un nou alfabet slav, cel chirilic, sau cu alfabetul latin. Cei doi frai Chiril i Metodiu au dat o organizare complet Bisericii cretine in lumea cehilor i slovacilor, ca i in lumea apropiat a populaiei amestecate din Panonia. O vreme, Biserica cretin a Moraviei s-a aflat intr-o situaie aparte, osciland de fapt intre Roma i Constantinopol, ce se indeprtau tot mai mult din punct de vedere religios i nu numai. Spre sfaritul veacului, i datorit aciunii energice venite din mediile germanice, Biserica cretin a Moraviei a fost subordonat Romei, incorporandu-se definitiv in sfera catolicismului de mai tarziu. Totodat, Moravia Mare, un prim stat a slavilor apuseni asemntor regatelor barbare timpurii, a deczut i s-a prbuit datorit mai cu seam loviturilor primite din partea feudalilor, germanici dinspre apus, a nou apruilor maghiari dinspre sud-est ca i a polonezilor ce-i constituiau propriul lor stat la inceputurile secolului X. Ulterior, destinele istorice ale cehilor i slovacilor au cunoscut multe asemnri, mai cu seam din punctul de vedere al vieii sociale, materiale i spirituale, dar i o serie de deosebiri, mai cu seam din punctul de vedere al istoriei politice. Cu o anumit intarziere din punct de vedere cronologic, cu o intensitate ceva mai mic, cehii i slovacii, ca de altfel i polonezii, au cunoscut in mare aceleai realiti sociale i economice ca i vecinii lor apuseni. Realitile complexe caracteristice modelului occidental din lumea rural au fost dublate de un sistem urban dominat in mare msur de elemente germanice i calchiat dup aceleai realiti ale Occidentului medieval. In cursul secolului al X-lea, o vreme suveranii Moraviei Mari i-au mai meninut in anumite forme autoritatea i independena fa de atacurile i presiunile alternate ale germanicilor sau polonezilor. Spre sfaritul secolului XI, treptat, in inuturile Cehiei s-a impus dinastia Premysl, creia incepand din anul 1085 i s-a recunoscut i calitatea regal. Regatul Boemiei a fost o realitate politic a Evului Mediu in cadrul Imperiului romano-germanic din care a fcut parte veacuri de-a randul la fel ca i alte diverse formaiuni statale din Europa central. Mai mult vreme monarhii 110

Boemiei s-au implicat in evenimentele politice ale Europei. In secolul al XIV-lea, in fruntea regatului s-a impus familia de Luxemburg, urmat dup un secol de familia de Habsburg. In felul acesta s-a ajuns la situaia ca monarhii ce conduceau acolo s concentreze in mainile lor o dubl calitate, acea de regi ai Cehiei i imprai ai Germaniei (ulterior inuturile cehe au fost incorporate in mare parte in aa numitele posesiuni ereditare ale habsburgilor). Incontestabil c unul dintre cele mai importante evenimente ale istoriei medievale a Europei central rsritene a fost micarea husit. Jan Hus (1371-1415) profesor i rector al Universitii din Praga a fost in egal msur autor al unei doctrine reformatoare in cadrul Bisericii catolice i un exponent al tendinelor de emancipare a cehilor i de ieire de sub controlul elementelor germanice. In plan religios, Jan Hus a fost un precursor al protestanilor de mai tarziu, criticand diversele abuzuri ale ierarhiei catolice ce avea in frunte papalitatea. In acelai timp, el a criticat o serie de abuzuri i excese ale nobilimii i patriciatului urban militand pentru o reformare a randuielilor feudale de atunci. Pentru ideile sale, revoluionare in raport cu realitile vremii a fost judecat, condamnat i executat pe rug. A urmat apoi la puin vreme declanarea i desfurarea micrii i apoi a rzboaielor husite intre anii 1419-1430. Intre husii au existat dou tabere: a moderailor i a radicalilor. Au fost purtate o serie de rzboaie avand in egal msur un caracter religios, dar i social antifeudal. S-a promovat o aciune de secularizare a averilor manstireti, de desfinare a unor sarcini feudale i chiar de introducere a unui regim comunitar in ceea ce privete bunurile i chiar viaa. Impotriva husiilor au fost organizate mai multe cruciade ceea ce a dus in final la infrangerea acestora i la un exod al lor in alte pri ale Europei, inclusiv in Moldova sau in Transilvania, unde au influenat i rscoala rneasc din anii 1437-1438. Intre urmrile importante ale husitismului, este de menionat introducerea limbii cehe in oficierea serviciului liturgic i contribuia la rspandirea culturii scrise in limba popular. In secolul al XV-lea, in, Cehia dieta, ca organ reprezentativ, a ales o serie de monarhi care s-au implicat in multe dintre evenimentele majore ale acestei pri a Europei. Acolo s-au implicat i unii monarhi din vecintate, precum Matia Corvin al Ungariei, care a dorit s-i extind stpanirea spre vest. O vreme, Cehia a fost condus de regi din dinastia Iagello, ca de exemplu Ludovic al II-lea care a fost, intre anii 1516-1526, atat monarh al Cehiei, cat i al Ungariei. Dup moartea acestuia in lupta de la Mohaci, Ferdinand de Habsburg a devenit rege al Cehiei, inuturile morave fiind incorporate deplin in evoluia monarhiei habsburgice, situaie ce a durat pan in vremurile moderne. Dup destrmarea Moraviei Mari, inuturile slovace i-au avut o vreme propria evoluie, prea puin spectaculoas. Au fost nevoii a face fa presiunilor statelor polonez i maghiar in curs de constituire. In cursul secolului al XI-lea, totalitatea inuturilor slovace a fost incorporat treptat intre frontierele regatului Sfantului tefan. S-a impus acolo autoritatea aristocraiei maghiare, care i-a alturat, prin asimilare i o parte a aristocraiei autohtone. Istoria slovacilor a devenit astfel in mare msur parte integrant a destinului prin timp al coroanei Sfantului tefan. Au existat unele tentative de emancipare de sub control maghiar i de proprie afirmare in plan politic, fr s se ajung la rezultate pozitive de durat. Realitile interne in Slovacia n-au diferit de cele din inuturile adiacente in plan social, etnic, economic. O dat cu prbuirea regatului medieval maghiar in 1526, Slovacia ca i Cehia vecin i-au urmat existena istoric veacuri de-a randul in cadrul statului habsburgilor ce domneau la Viena. Polonia Intre Vistula, Oder i Elba se aflau la inceputurile Evului Mediu slavii ce au dat natere mai apoi poporului polonez i care erau autohtoni in cea mai mare parte in locurile in care triau. In cadrul marii migraii a avut loc i o deplasare a triburilor slave inspre apus spre Oder i mai departe, precum i spre Marea Baltic. Inainte de anul 1000, unele izvoare inregistreaz existena a o serie de triburi care au alctuit substana poporului polonez de mai tarziu. Procesul de etnogenez a acestuia a fost asemenea cu a celorlalte popoare europene. S-a produs un proces de omogenizare etnic al unor oameni care au ajuns la acelai mod de via i la folosirea aceluiai idiom. Mult vreme s-a practicat, in funcie de condiiile naturale, o agricultur primitiv dublat de creterea animalelor, de pescuit i vantoare i, nu in ultim instan, de diverse meteuguri casnice, precum: olritul, de exploatare a unor bogii ale subsolului, precum sarea, aurul, argintul i de prelucrarea unor metale, precum fierul in regiunea Nova Huta. Dup anul 1000, alturi de aezrile de tip rural, au inceput s apar i altele de tip urban in care coabitau laolalt btinaii slavi i colonitii germani. i societatea feudal incipient a polonezilor medievali a avut aceleai trsturi definitorii i aceleai evoluii 111

precum cele din alte pri ale Europei. De la gruprile comunitare de tip preistoric, precum clanuri i triburi s-a evoluat treptat spre comunitile teritoriale in care viaa i proprietatea familiilor se combinau, se intreptrundeau cu cele ale comunitii ce locuia in acelai sat. In cadrul unor astfel de comuniti au aprut ca pretutindeni premisele, condiiile i apoi elementele ce au generat i au materializat realiti sociale de tipul feudalismului occidental. Au aprut astfel, alturi de oamenii de rand, o aristocraie consemnat in izvoare ca meliores, nobiles, milites. Spaiul geografic, ca i o serie de particulariti ale evoluiei istorice au fcut ca, din punct de vedere politic, destul vreme s existe dou zone de locuire, denumite ulterior Polonia Mare, in mijlocul unor pduri intinse i, mai inspre sud-vest, Polonia Mic, in zona unor platouri fertile. In prile sudice, in secolul al IX-lea s-a exercitat o influen, parial i o stpanire, a statului Moraviei Mari. Spre jumtatea secolului al X-lea s-a ajuns la inceputurile vieii statale a polonezilor. La fel ca la toi slavii, primii lor conductori au purtat denumirea de cnezi i la fel ca i in cazul altor slavi nu se tie aproape nimic despre intemeietorii cvasilegendari ai dinastiilor naionale. Se tiu numele primilor membrii, Ziemowit, Leszek, Siemomysla a familiei Piastilor, dinastia intemeietoare a statului polonez. Primele personaje atestate sigur istoric ale acestei dinastii au fost Mieszko I (circa 960-992) i Boleslav I cel Viteaz (992-1025). Primul dintre ei a impus cretinarea supuilor si i ulterior destinele statului polonez au fost strans legate de scaunul pontifical de la Roma. De fapt, de acolo fiul i urmaul su Boleslav a dobandit i titlul regal. Legturile cu Roma din punct de vedere ecleziastic au fost dublate de preluarea modelului occidental din punctul de vedere, organizrii statale, al structurilor sociale, al mentalitilor i psihologiei. Inc de la naterea sa, statul polon s-a antrenat intr-o activ politic extern. Astfel, pornind de la Gniezno, prima capital, Boleslav a anexat o vreme Boemia i a desfurat o expansiune spre rsrit pan la Kiev. Tot atunci a inceput lunga serie a rzboaielor cu elementele germanice venite din Apus, respectiv cu Imperiul romano-german. Din punct de vedere politic, la mijlocul veacului al XI-lea, tanrul stat polonez a trecut printr-o criz politic i social. In acest context, Boreslav II (1058-1079) a mutat capitala la Cracovia fr a reui s stopeze anarhia intern care a mai durat o vreme i care a dus la dezagregarea temporar a regatului i la numeroase lupte interne. Situaia a fost complicat i de presiunea german i, colonizarea uneori asimilatoare venit dinspre vest (ca de exemplu, aezarea ordinului teutonic in viitoarea Prusie oriental, in inuturile baltice), crora li s-a adugat intreaga complexitate a celor generate de marea invazie ttaromongol la mijlocul secolului XIII i a consecinelor sale ce au afectat cea mai mare parte a spaiului polonez. La inceputul secolului XIV s-a petrecut reconstituirea regatului prin lichidarea anarhiei interne i a amestecului strin. Un asemenea proces de refacere a statului s-a legat de activitatea regilor Vladislav I (1306-1333) i mai ales Cazimir III cel Mare (1333-1370). Ultimul a fost in egal msur bun administrator, legiuitor, diplomat i sprijinitor al culturii. Politica sa seamn intr-o anumit msur cu centralizarea promovat de omologii si din Occident. A incercat s fac o combinaie util intre autonomiile locale, inclusiv ale nobililor (leahticilor) i autoritatea central reprezentat de funcionarii desemnai de el in intreaga ar. A sporit rolul cancelariei regale. A incercat s introduc o moned unic, precum i o legislaie unitar in intreaga ar. Cazimir a fost ctitor al unui regat polonez centralizat i in vremea sa nobilimea a pierdut o bun parte din poziiile avute anterior i pe care a incercat statornic, cu succes tardiv, s le redobandeasc. Semnificativ a fost crearea de ctre el in 1364 a Universitii din Cracovia, avand drept principal menire pregtirea de cunosctori ai dreptului. Cazimir a promovat i o activ politic extern prin relaii de tot felul, panice sau rzboinice cu Ungaria, Ordinul cavalerilor teutoni, statele ruseti etc. A fost astfel promovat o expansiune in inuturile bieloruse i ucrainiene. Totodat, s-au fcut pai consisteni in apropierea de marele ducat al Lituaniei, care s-a alturat mai apoi Poloniei in anul 1385 sub acelai sceptru, fiind conduse de atunci de acelai monarh. Uniunea polono-lituan a fost insoit de dou evenimente majore. Lituanienii au renunat la pganism, imbriand confesiunea catolic. Pe de alt parte, in anul 1386, din randurile lituanienilor la conducerea statului polon s-a impus dinastia Iagelonilor, care a ilustrat mai mult vreme istoria statului i care de altfel a avut i stranse legturi cu nou aprutele voievodate romaneti ale Moldovei i rii Romaneti. Intemeietorul dinastiei Iagelonilor, Vladislav II (1386-1434), ca i urmaii s, precum Cazimir IV (1447-1492), au promovat o ampl politic intern de consolidare a statului. In veacul al XV-lea, pe plan intern s-au desfurat mai multe procese complementare. Au 112

ajuns la manifestare deplin fenomene ce au debutat in veacurile anterioare, precum colonizarea intern, cristalizarea deplin a realitilor feudale de tip occidental, desfurarea vieii urbane dup modelul germanic etc. Permanent, monarhia s-a confruntat cu rezistena, cu tendinele de nesupunere ale feudalilor, magnai i leahta. In scurta perioad in care la conducerea statului s-a aflat dinastia strin a Angevinilor (Ludovic de Anjou a fost o vreme atat rege al Poloniei, cat i rege al Ungariei), acetia au obinut o serie de privilegii care le intreau rolul politic i ingrdeau puterea regal. Au dobandit organe proprii reprezentative, seimuri, tribunale proprii, coparticiparea la elaborarea noilor legi sau la decretarea rzboiului. Totodat, reprezentanii oraelor, respectiv patriciatul urban, au fost inlturai din sistemul implicat in guvernare, particularitate opus, de exemplu, centralizrii franceze. Politic, inceputul secolului al XV-lea a fost dominat de confruntarea cu ordinul cavalerilor teutoni impotriva cruia s-au obinut victorii la Grunwald in 1410 i Marienburg in 1422, unde au participat i trupele moldoveneti trimise de domnitorul Alexandru cel Bun, vasal atunci al regelui polonez Vladislav II. Intr-un anume fel, apogeul in spaiul central-european al statului polonez a fost atins in vremea lui Cazimir IV. Acesta a desfurat o ampl activitate in zona Mrii Baltice unde a dobandit o serie de succese i, deci, teritorii. A neglijat ins frontul sudic, respectiv pericolul otoman, ceea ce avea s aib consecine negative dup ce sultanii i-au consolidat prezena lor in zon prin aducerea in stare de vasalitate a voievodatelor romaneti, precum i a ttarilor. Dup moartea lui Cazimir IV, in vremea fiului su Ioan Albert, autor i al unei nefericite expediii in scopul cuceririi Moldovei soldat cu infrangerea de la Codrii Cosminului, in statul polonez a inceput un lung declin care s-a intins pe trei veacuri i care s-a materializat prin regimul politic al aa-numitei democraii nobiliare, prin continui pierderi i deci restrangeri teritoriale i, in final, prin dispariia statului polonez, reaprut pe harta politic a Europei abia la sfaritul primei conflagraii mondiale. Ungaria medieval (secolele X-XVI) Nu se cunosc inceputurile poporului maghiar. Se pare c in antichitate, in cursul mileniului I , i. H. undeva in zona munilor Urali, la hotarul dintre cele dou continente, au intrat in contact i apoi, treptat, s-au contopit populaii ugro-finice coborate din nordul continentului, cu altele de origine turanic venite de undeva din rsrit, de la sudul marii pduri siberiene. Mult vreme aceast populaie ce s-a cristalizat treptat in apte triburi a dus modul de via specific numeroilor nomazi ce au cutreierat spaiile nord-pontice. Cateva veacuri ei au fost incorporai in statul kazarilor. Declinul politic al acestei formaiuni statale, ca i presiunea altor triburi de nomazi venii dinspre Siberia sau Asia Central, i-au impins treptat pe maghiari, nu prea numeroi, spre Apus. O vreme ei s-au aflat in spaiul dintre Bug i Nistru, prezena lor fiind atestat in unele izvoare bizantine precum i in tradiia legendar cuprins in prima lor cronic consacrat inceputurilor: Faptele ungurilor (Gesta Hungarorum) alctuit de un funcionar cu nume necunoscut (Anonymus) al regelui Bela II sau Bela III, in secolul XII. De acolo au intreprins o serie de expediii spre zona Dunrii de Jos. Sub presiunea pecenegilor, in anul 895, cea mai mare parte a populaiei maghiare, sub conducerea lui Arpad, s-a deplasat de-a lungul Nistrului spre nord, ocolind lanul muntos al Carpailor i revrsandu-se prin pasul Wekerle in campia pannonic, a Dunrii Mijlocii. Acolo, in veacurile anterioare fusese o provincie roman, apoi se perindaser diveri nomazi, precum: huni, gepizi, avari etc., uneori avand i forme efemere de organizare statal. La venirea maghiarilor, acolo tria o populaie amestecat, pestri din punct de vedere etnic. Toponimia ca i diverse surse istorice atest existena unei populaii romanice intins departe spre Apus, pan dincolo de lacul Balaton. In anumite pri erau majoritari slavii care coabitau nu o dat cu rmie ale migratorilor venii acolo in veacurile anterioare. Aadar, maghiarii au ocupat cu fora teritoriul in care s-au sedentarizat ulterior, iar populaiile supuse, ce nu au fost exterminate sau alungate in timpul cuceririi, au fost asimilate i au amplificat ulterior efectivele maghiarilor, puin numeroi la inceput (foarte probabil c in jurul anului 900 numrul lor se ridica la cel mult 150.000200.000 de oameni, mai puini decat totalul celor pe care i-au gsit in bazinul Dunrii Mijlocii acolo unde s-au stabilit iniial.) Intre altele, ulterior, populaia statului maghiar, respectiv al ungurilor, a crescut nu numai prin asimilare ci i prin aducerea i colonizarea unor alogeni, cum au fost, de exemplu, secuii, stabilii in final in prile rsritene ale Transilvaniei i care i-au pstrat veacuri de-a randul contiina propriilor identiti etnice nemaghiare, precum i a elementelor germanice denumite cumulativ saxones, stabilite in diverse pri ale regatului, in care au contribuit in msur decisiv i la naterea i evoluia vieii urbane. 113

Primele decenii de existen ale maghiarilor, in ceea ce avea s devin noua lor patrie, au stat sub semnul incursiunilor militare. Raidurile lor de prad i de impunere a tributului au fost direcionate atat spre apus, prin Germania i Italia pan in Frana i chiar Spania, cat i spre sud, impotriva Imperiului Bizantin. In jurul anului 900, venind dinspre vest, au aprut i in Transilvania primele cete inarmate ale maghiarilor. Conform mrturiilor maghiare, ei au intalnit acolo pe romanii organizai, intre altele, in voievodatele lui Gelu, Glad i Menumorut. Atunci au fost doar incursiuni in scopul jafului, o aciune sistematic de cucerire, de ocupare a Transilvaniei desfurandu-se abia mai tarziu o dat cu secolul al XI-lea. Amintirea acestor atacuri ale ultimilor invadatori din Europa occidental era frecvent in izvoarele vremii. Atacurile lor au fost stopate in urma unei victorii decisive a impratului german Otto cel Mare la Lechfeld, in anul 955. Incetarea forat a rzboaielor a avut consecine asupra modului lor de via. Populaia maghiar, conductorii tribali ca i oamenii de rand au trebuit s renune la modul rzboinic de existen, s se sedentarizeze i s inceap o nou via asemenea celei trite de marea majoritate a popoarelor europene ale lumii medievale. In paralel cu practicarea agriculturii, meteugurilor casnice etc., s-a intensificat fenomenul de asimilare a celor de alt neam gsii cu ocazia desclecatului in zona Dunrii de Mijloc, formandu-se astfel poporul maghiar. Schimbrile in viaa societii maghiare au fost insoite de transformri treptate in structura social i politic, ca i in viaa lor spiritual. Creterea ponderii agriculturii in detrimentul pstoritului nomad a fost insoit de cristalizarea treptat a unei aristrocraii funciare ce a inlocuit vechea ptur conductoare gentilico-tribal. In paralel, structurile organizatorice bazate pe clanuri i triburi au fost inlocuite cu altele depinzand de conductorii arpadieni ce i-au propus s instaureze o autoritate central puternic. La venirea in noua lor patrie, maghiarii erau pgani, in timp ce cei mai muli dintre cei pe care i-au supus in Pannonia erau cretini i depindeau canonic mai cu seam de Bizan. In proaspt creatul stat maghiar au aprut o serie de misionatri cretini venind atat dinspre apusul ce devenea catolic, cat i din Imperiul Bizantin ortodox. In veacul al X-lea, ca de altfel i in cele urmtoare, au existat stranse legturi dintre statul maghiar i statul constantinopolitan, mai cu seam in plan cultural i religios. Nu de puine ori au existat i consistente legturi politice, materializate prin aliane dinastice, campanii militare comune etc. Aceasta s-a datorat i faptului c peste dou veacuri Bizanul i Ungaria au avut pe Dunre i Sava o frontier comun. Legturile cu Bizanul sunt atestate i de alte realiti, precum coroana Sfantului tefan, de fapt dou diademe bizantine care au servit apoi la ceremonialul incoronrii regilor maghiar i au devenit un simbol al statalitii maghiare (sfanta coroan a Ungariei). In final, conductorii maghiari au optat pentru o orientare religioas alturi de Roma. Cretinarea maghiarilor a fost pregtit de Geza, care a condus destinele maghiarilor intre anii 970-997. La moartea sa, fiul su Vaik s-a cretinat, fiind incoronat la 25 decembrie 1000, (dup alte date la 1 ianuarie 1001) in numele papei Silvestru, dup ce se cretinase i fusese botezat ca tefan (Itvan), ulterior adugandu-i-se i epitetul de cel sfant, dei nu a fost niciodat canonizat ca atare de papalitate. O dat cu tefan I (997-1038) a inceput istoria regalitii maghiare, capitala aflandu-se la inceput la Esztergom i fiind apoi mutat pe malul drept al Dunrii la Buda. In fruntea statului, peste trei secole, pan in anul 1301, s-a aflat dinastia arpadian. In plan intern, situaia politic a oscilat periodic intre momente de intrire a puterii regale i de domnii autoritare i altele de anarhie, frmantri i chiar rzboaie civile. La fel ca i in alte state i societi ale Europei Centrale, s-au constituit deplin realitile lumii feudale dup modelul occidental, ale crui realiti au fost copiate de multe ori i in statul maghiar. Existau, aadar, o categorie a marilor propietari funciari laici i ecleziastici, o alta in continu cretere a ranilor dependeni (imprii in mai multe subcategorii), precum i cea a rnimii libere in continu diminuare. A crescut continuu puterea politic i economic a marilor magnai. Acetia au dobandit insemnate danii funciare din partea regalitii. La inceputul secolului al XII-lea, in timpul domniei regelui Andrei II (1205-1235), ei au smuls regalitii in anul 1222 aa numita Bul de aur, care le consfinea diversele privilegii pe care i le-au pstrat apoi mai multe secole. Acelai act regal prevedea, de asemenea, i importante privilegii pentru Biserica catolic (nu i pentru cea ortodox), ulterior apartenena la nobilime i accesul la funcii publice fiind interzis necatolicilor. Tot atunci clasei nobiliare i s-a acordat dreptul a opune rezisten in cazul in care acesta le inclca privilegiile. In paralel, diverse legiuiri i decizii ale regalitii au accentuat dependena ranilor de stpanii lor precum i posibiliattea creterii obligaiilor lor de natur feudal. Legiferarea legrii de glie i generalizarea acesteia la nivelul intregului regat s-a fcut abia 114

prin Tripartitum-ul lui Verboczi, in anul 1517, dup rzboiul rnesc condus de secuiul Gheorghe Doja, ce a cuprins Transilvania i prile rsritene ale Ungariei. Regatul maghiar a promovat inc de la naterea sa o politic expansionist. Regii maghiari au intreprins rzboaie de cuceriri pe mai multe direcii. A fost promovat astfel o aciune sistematic de cucerire a spaiului intracarpatic al Transilvaniei. Rezistena deosebit a populaiei locale romaneti a fcut ca aceast cucerire deplin a Transilvaniei s se incheie la inceputul secolului XIII, cand intregul teritoriu era organizat in comitate i scaune, supravieuind i ri romaneti precum Haegul sau Maramureul. Datorit aceleiai rezistene locale, regalitatea maghiar a fost silit s accepte o organizare distinct, autonom, a acestui spaiu cucerit in cadrul voievodatului Transilvaniei, atestat prima dat in izvoare in anul 1176 i meninut apoi in cadrul regatului medieval al Ungariei pan la dispariia acestuia. Cucerirea Transilvaniei a dublat de fapt teritoriul deinut iniial de regii maghiari. Concomitent cu instpanirea lor asupra romanilor, aceiai regi i-au indreptat atacurile i spre alte zone. Astfel, in cursul secolului al XI-lea, au cucerit i au incorporat in sistemul comital intregul teritoriu locuit de slovaci ce fcu-se parte mai inainte din statul Moraviei Mari. In acelai veac i-au indreptat politica expansionist spre Marea Adriatic prin Croaia i Dalmaia. Pentru ieirea la mare au fost intreprinse mai multe atacuri in a doua jumtate a secolului al XI-lea. In final, in anul 1102, s-a ajuns la o original form de instaurare a autoritii regelui Coloman (1095-1116) printr-o uniune dinastic personal i asupra Croaiei, care fusese pan atunci un regat independent, iar dup aceea coroana Sfantului tefan s-a extins pan la oraele dalmate de la Marea Adriatic (Zara, .a.). Nobilimii croate i s-au asigurat ulterior privilegii asemntoare cu cele ale nobilimii maghiare cu care, de altfel, a intrat in stranse legturi de tot felul, politice sau de rudenie, participand efectiv i la conducerea statului. Permanent in Croaia s-au meninut anumite forme de autonomie i de organizare distinct in raport cu restul regatului. O dat cu declinul monarhiei universale a Bizanului, expansiunea maghiar s-a direcionat i spre sud, in inuturile Serbiei medievale, astfel au fost cucerite o serie de teritorii sarbeti, iar in secolul al XVI-lea autoritatea regatului maghiar s-a extins pan la Smederovo i Belgrad. O dat cu stingerea dinastiei arpadiene in anul 1301, au reizbucnit manifestrile anarhice ale magnailor feudali. Prin aciunea a doi reprezentani ai noii dinastii, de Anjou, respectiv Carol Robert (1308-1342) i Ludovic I cel Mare (1342-1382), a fost vremelnic restaurat autoritatea regal, puternic i eficient. Carol Robert i-a orientat tendinele cuceritoare peste Carpai impotriva nou aprutei ri Romaneti, suferind o usturtoare infrangere din partea lui Basarab Intemeietorul in btlia de la Posada din 9-12 ianuarie 1330. Tendinele de atunci i de mai tarziu ale regilor maghiari de instaurare a controlului lor asupra voievodatelor romaneti extracarpatice nou aprute pan la Dunre i Marea Neagr au euat. De altfel, regele Ludovic I a desfurat numeroase campanii in o bun parte a Europeii din Italia pan in Polonia, in scopul crerii unei intinse structuri statale in fruntea creia s se afle. Dup stingerea dinastiei angevine, a devenit rege al Ungariei Sigismund de Luxemburg (13871437), care a fost i imprat al Germaniei i care a antrenat regatul Ungariei in lupta antiotoman, organizand intre altele i conducand cruciada antiotoman soldat cu infrangerea cretinilor la Nicopole in septembrie 1396. Moartea lui Sigismund de Luxemburg a provocat noi frmantri interne prilejuite de rivalitile feudale i tendinele de ascensiune pe tronul regal. Strinii s-au amestecat tot mai mult in viaa intern a regatului. Intre anii 1440-1444, Vladislav I Iagello a cumulat calitatea de rege al Poloniei cu cea de rege al Ungariei, murind pe campul de lupt in cruciada de la Varna, in octombrie 1444. In vremea sa a inceput, la nivelul Transilvaniei mai intai, apoi al regatului Ungariei, cariera romanului Iancu de Hunedoara, iniial voievod al Trabnsilvaniei , apoi cpitan general, guvernator i regent al Ungariei. El s-a remarcat in mod deosebit prin numeroase campanii impotriva sultanilor, desfurate intre anii 1441-1456 in Transilvania, in Banat, in Serbia i chiar in Macedonia. Succesele sale au intarziat pentru circa trei sferturi de veac ptrunderea i instaurarea otomanilor in Europa Central i au asigurat supravieuirea regatului maghiar in faa tot mai puternicei presiuni venite din sud. Matia (Mathyas) Corvin, fiul lui Iancu, a devenit rege al Ungariei la doi ani dup moartea tatlui su. Lunga sa domnie dintre anii 1458-1490 a insemnat o perioad de diverse realizri, el fiind unul dintre cei mai importani monarhi din istoria maghiar. A consolidat autoritatea central inlturand anarhia, a stimulat creterea economic i a imbuntit i eficientizat sistemul administrativ 115

i fiscal, a inceput crearea unei armate regale, a stimulat cultura in diverse feluri dup modelul renascentist. El a euat ins in tentativele sale expansioniste, fiind infrant, de exemplu, de tefan cel Mare, in expediia sa din 1467 ce urmrea subjugarea Moldovei. Dup Matia Corvin, statul maghiar medieval a intrat intr-o criz tot mai accentuat, generat de tendinele anarhice ale aristrocraiei, de nemulumirea maselor rneti i de presiunea extern tot mai accentuat. In final, invazia turceasc nu a mai putut stvilit. Sultanul Soliman Magnificul (1520-1566) a cucerit in anul 1521 Belgradul, poarta sudic de intrare in regatul Ungariei. Caiva ani mai tarziu a urmat dezastrul de la Mohacs, cand mica armat nobiliar maghiar a fost zdrobit pe campul de lupt, disprand practic i regatul medieval maghiar. Fostul teritoriu al acestuia, dup frmantri ce au durat mai puin de dou decenii, imprit in trei, a avut astfel destine istorice diferite. inuturile nord-vestice, ingloband o mic parte a Ungariei, Slovacia, prile nord-vestice ale Croaiei au intrat in componena Imperiului Habsburgic, ale crei simple provincii au fost pan in anul 1918. Prile rsritene ale regatului, respectiv voievodatul Transilvaniei, locuit majoritar de romani, au avut propriul lor destin istoric in cadrul nou aprutului principat al Transilvaniei, aflat in stare de vasalitate fa de turci pan la 1688, cand acolo sa instaurat dominaia habsburgic pan la crearea Romaniei Mari. Cea mai mare parte a Pannoniei, a teritoriului etnic-maghiar a intrat sub direct stpanire turceasc in cadrul paalacului de la Buda infiinat in anul 1541. Dup euatul asediu al Vienei din 1683, otomanii au fost nevoii s abandoneze teritoriile maghiare din stanga i din dreapta Dunrii, ce au intrat astfel sub dominaia habsburgilor, un stat maghiar suveran reaprand pe harta politic a Europei abia la sfaritul primului rzboi mondial. II.3.4. Formarea statului rus Dup moartea lui Iaroslav cel Inelept a urmat declinul i prbuirea Rusiei kieviene. Nu exist consens privind momentul final al istoriei kieviene, istoricii osciland intre anul 1125, sfaritul domniei lui Vladimir Monomahul i anul 1240 cand Kievul a fost complet distrus de mongoli ce au cucerit i i-au instaurat dominaia asupra intregii Rusii. Declinul a fost anunat in fond, chiar de Iaroslav, care, pe patul de moarte, a divizat intinsul su stat in cinci pri acordate fiecruia dintre fiii si. Au inceput astfel o serie de rzboaie civile continue, crora li s-au adugat atacurile migratorilor, mai ales a celor dinspre sud : pecenegii i cumanii. O tentativ de redresare cu succes parial de scurt durat a aparinut lui Vladimir Monomahul (1113-1125) Framiarea politic in secolul al XII-lea a fost general, intre realitile politice de atunci s-au remarcat cateva precum: cnezatele Vladimir-Suzdal, Halici-Volania i Republica Novgorodului. In anul 1147 a fost menionat pentru prima dat cetatea Moscovei, unde ulterior avea s se stabileasc, i s se afirme linia moscovit a dinastiei Ruricilor. Declinul i dispariia Rusiei kieviene au avut cauze multiple, integrandu-se, in general, celor ce au fost caracteristice existenei de inceput a feudalismului european. Mult vreme vechiul stat rus, asemenea imperiului carolingian, a fost mai degrab o federaie, o asociere a unor zone cu trsturi diferite, puin legate intre ele, meninute laolalt doar cu fora pe perioade limitate de timp, dup care, Rusia s-a fragmentat in peste zece realiti politice distincte. Declinul comerului dar i ridicarea unor orae au avut mult vreme in Rusia efecte opuse centralizrii fiind generatoare de anarhie. Luptele interne au atras agresiuni din exterior in secolul XII. La presiunile turcice dinspre sud, mai ales ale cumanilor, s-au adugat atacurile cavalerilor germani i ale suedezilor, care au culminat cu btlia de pe lacul Ciudskoe, de la 5 aprilie1242, soldat cu victoria cneazului Novgorodului, Alexandru Nevski. Instituiile, societatea, economia vechiului stat rus cu centrul la Kiev, precum i a statului centralizat in jurul Moscovei ce a luat natere apoi treptat au avut atat caracteristici proprii, cat i trsturi asemntoare realitilor europene ale vremii. Exist neincheiat inc o veche disput legat de existena/inexistena feudalismului in Rusia. O serie de specialiti consider evoluia Rusiei ca fiind cu totul deosebit de a altor state europene, negandu-se existena unor organizri feudale. La un pol opus, mai ales reprezentanii istoriografiei marxiste, sovietice, au susinut ideea unei identiti generale in structura feudal a Rusiei kieviene sau moscovite i a Europei contemporane acestora. Au fost invocate existena marii proprieti funciare, de tipul alodiilor sau beneficiilor precum i existena unei rnimi aservite, cuprinzand mai multe categorii de rani dependeni, precum i robi. Se poate considera c, fr a fi atins nivelul de evoluie specific prilor central-vestice ale Europei i in Rusia, in Evul Mediu, a existat un feudalism aflat mult vreme intr-o stare incipient, mai puin dezvoltat. 116

Inceputul secolului al XII-lea marcheaz, din multe puncte de vedere, deschiderea unei noi etape in evoluia istoric a poporului rus. Venii din inima continentului asiatic, mongolii au provocat mai intai ruilor aliai cu cumanii o infrangere pe raul Kalka. Dimensiunile primejdiei nu au fost sezizate, continuand in deceniul urmtor puternicele rzboaie interne. Anarhia ruseasc, precum i superioritatea in plan militar a mongolilor au favorizat instaurarea dominaiei mongole. A doilea val al invaziei mongolilor, intre anii 1237-1240, s-a soldat cu instaurarea dominaiei acestora in diverse forme, in intregul spaiu rusesc, unde ei au fost apoi prezeni timp de mai multe veacuri. Invazia a fost condus de Batu Han, unul dintre descendenii lui Gingis Han. Au fost cucerite pe rand i distruse o serie de orae, precum: Riazan, Vladimir, Kiev, Moscova. Mongolii au devastat cea mai mare parte a spaiului rusesc, cu excepia Novgorodului. In anii 1241-1242, mongolii i-au continuat invazia lor distrugtoare in inima Europei prin: Polonia, Ungaria i zona dunrean, din apropierea Mrii Adriatice, pan la Marea Neagr. In anul 1242, armatele mongole s-au retras in spaiul rusesc rmas astfel sub stpanirea lor. In zona inferioar a fluviului Volga, Batu Han i-a stabilit reedina, intemeind statul cunoscut in istorie sub denumirea Hoarda de Aur . Capitala acestui stat era Sarai. Ulterior, din acest stat s-au rupt o serie de state succesoare, precum hanatele din Kazan, Astrahan i Crimeea, ulterior incorporate in statul/imperiul rus. Dominaia mongol in spaiul rusesc a durat aproape un sfert de mileniu. O astfel de realitate a generat dispute in randurile istoricilor, prerile osciland intre o imagine excesiv negativ a rolului distrugtor al mongolilor i o alta privind rolul minor totui al factorului mongol in destinul medieval al ruilor. Este incontestabil c, de la bun inceput, prezena mongolilor s-a soldat cu masacre, devastri, deplasri masive de populaie. Mongolii au devenit stpani direci ai celor mai roditoare pmanturi, au impus populaia la numeroase contribuii in produse i bani, au obligat pe rui s participe militar la expediiile lor etc. Oprimarea economic a generat revolte inbuite nu o dat cu cruzime. Incontestabil c invazia i dominaia mongol, prin distrugeri i consecine, au franat dezvoltarea Rusiei ce a rmas in urm tot mai mult in raport cu restul Europei. De altfel, aceeai dominaie mongol a avut drept urmare i o relativ izolare a Rusiei de Bizan i Occident. Populaia ruseasc supus, pltea tribut, cu excepia slujitorilor Bisericii ortodoxe, fa de care mongolii au manifestat o mare toleran. Mongolii au efectuat mai multe recensminte i au reuit s pstreze o anume unitate in imensul spaiu pe care il deineau. Iniial funcionarii mongoli insoii de cetele lor militare strangeau tributul pan departe in spaiul nordic al Novgorodului, unde, de exemplu, Alexandru Nevski, le achita insemnate sume de bani i colabora cu ei, in timp ce lupta cu vecinii si catolici provenii din spaiul germanic. La puin vreme dup aceea, conductorii locali, cnejii rui au preluat ca intermediari sarcina de a incasa impozitele. In prealabil, acetia cumprau documentul care le atesta oficial calitatea lor cnezial (acest document se numea iarlak i se asemna firmanului de domnie primit de principii romani de la sultan). Sub dominaie mongol, in evoluia ruilor aspectele generale au fost dublate de unele situaii particulare. Dup marele oc distrugtor, uman i material, de la inceput, a urmat o perioad de redresare a economiei. A existat astfel o prosperitate in zona Novgorodului, ora cu o puternic activitate meteugreasc i comercial, legat i de liga hanseatic. In raport cu mongolii, situaia republicii oreneti a Novgorodului era aceea de vasalitate, respectiv autonomie in schimbul tributului. Exista un consiliu al oraului care decidea desemnarea unor cneji, cu rol militar mai ales. Tot consiliul alegea arhiepiscopul, mobiliza armata, promulga legi etc. A existat acolo i o difereniere social, antagonisme i conflicte asemntoare celor din comunele italiene. Iniial, oraul - stat Novgorod avea un vast teritoriu rural, asupra cruia ii exercita autoritatea. Acest teritoriu a fost disputat de ctre lituanieni, polonezi i mai ales de ctre Moscova. In final, cnejii moscovii au reuit s absoarb Novgorodul cu intinsele sale teritorii, in vremea lui Ivan al II-lea, ceea ce a constituit o etap important in procesul de centralizare. Treptat, intre autonomiile ruseti a inceput s se ridice Moscova, aezare intemeiat de ctre Iuri Dolgoruki la jumtatea secolului XII ca o simpl cetate in cadrul cnezatului Rostov-Suzdal. Aezarea avea o poziie geografic i strategic favorabil. Se afla intr-o reea de drumuri comerciale, importante, iar reeaua de pduri i de ape ce o inconjura asigura o anumit i relativ securitate in faa nvlirilor. De timpuriu acolo s-au practicat activiti meteugreti i comerciale ceea ce a adus venituri suplimentare i au intrit puterea cnejilor locali. Mult vreme nu a existat o continuitate 117

cnezial la Moscova. Se pare c aceasta a debutat cu Danil, fiul mai mic al lui Alexandru Nevski, stabilit la Kremlin spre sfaritul secolului XIII. El a promovat i o politic de extindere teritorial. Urmaul su, Iuri Danilovici (1303-1325), a pus cu adevrat bazele ascensiunii Moscovei. El s-a cstorit cu o sor a hanului Hoardei de Aur, i a dobandit titlul de mare cneaz, pe care apoi au continuat s-l poarte prin cumprare i urmaii si. Astfel, Ivan Kalita (1325-1340) a anexat posesiunilor sale Vladimirul i o parte a Tverului. A strans tributul pentru Hoarda de Aur in o bun parte a Rusiei. Pe lang tribut i daruri preioase fcute hanului, s-a preocupat i de sporirea propriei averi mai ales in terenuri rurale. A sporit populaia cnezatului su i prin rscumprarea unor prizonieri rui de la mongoli. Tot el a reuit s mute reedina mitropoliilor Bisericii ruse de la Kiev la Moscova, care a devenit astfel capitala religioas a tuturor ruilor. In timpul urmailor lui Ivan Kalita, Moscova a continuat s-i lrgeasc teritoriul, iar cnejii si consolideze puterea in plan politic in raport cu supuii i lumea din afar. Deosebit a fost activitatea marelui cneaz Dimitri, supranumit Donskoi (1359-1389). Iniial el a avut o serie de lupte cu cnejii de la Tver, care, o vreme, au fost sprijinii de Lituania. In faa acestei primejdii zidurile de lemn din Kremlin au fost inlocuite cu ziduri de piatr in anul 1367. Eecul lituanienilor la Moscova a fost urmat de contraofensiva rus a lui Dimitri i a altor cneji vasali lui, soldat cu extinderea teritorial in zona Tverului. Insemntatea istoric a lui Dimitri Donskoi a fost legat de evoluia raporturilor cu Hoarda de Aur. Atunci Hoarda de Aur era intr-o evident decdere, ilustrat prin anarhie i lupte intestine. Cutand s profite de aceast situaie de criz a hegemoniei mongole din spaiul rusesc, Dimitri Donskoi a refuzat s mai achite tributul anual. Noul Han mongol, Mamai, aliindu-se i cu lituanienii condui de Iagello s-a pregtit pentru o invazie masiv impotriva Moscovei. La 8 septembrie 1380, pe campia Kulikovo, in partea superioar a Donului, a avut loc infruntarea decisiv a ruilor cu ttarii. Otile lui Mamai au fost zdrobite, ceea ce a avut consecine multiple in plan politic i moral. Nu a fost obinut atunci independena deplin in urma victoriei armatei care cuprindea i un numr insemnat de cneji, avand i binecuvantarea Bisericii, deci, intr-un anume fel, caracter de cruciad. A sporit autoritatea cneazului moscovit. Independena de fapt a fost scurt. Doi ani mai tarziu, mongolii au reuit s cucereasc vremelnic Moscova i s devasteze o mare parte din ar. Dimitri a acceptat suzeranitatea hanului Tohtama, reincepand trimiterea anual a tributului i recunoscandu-se in calitate de mare cneaz supus al acestuia. La moartea sa a urmat Vasili I (1389-1425). Acesta a rmas in stare de dependen fa de Hoarda de Aur achitandu-i permanent obligaiile materiale din cadrul tributului. A profitat i de puternica lovitur administrat de Tamerlan, Hoardei de Aur, incetand o vreme in fapt, dependena Moscovei. Vasili I a anexat noi teritorii vestice in detrimentul marelui cneaz al Lituaniei ce le stpanise pan atunci. Dup moartea sa a urmat, o vreme, o anarhie intern in statul moscovit in paralel cu un fenomen asemntor din lumea mongol; unde hanatul Crimeei, aprut in anul 1430, a devenit, in calitate de vasal, in anul 1475, parte integrant a statului otoman condus atunci de Mahomed al II-lea. Etapa final a procesului de unificare s-a desfurat sub conducerea a trei remarcabili monarhi, respectiv: Ivan al II-lea (1462-1505), Vasili II (1505-1533) i Ivan al IV-lea cel Groaznic (1533-1584). Ivan al III-lea a adus sub ascultarea sa cnezatele Iaroslavului i ale Rostovului, a desvarit incorporarea Tverului i mai cu seam a reuit s-i impun autoritatea spre nord, a desfurat o expediie militar in urma creia marele teritoriu al Novgorodului a devenit parte a statului su completat apoi de fiul i urmaul su, cu Pskov-Reazan. Acesta din urm a mai ocupat de asemenea Smolenskul spre apus i a inceput cuceriri spre rsrit in hanatul Kazan, aciune continuat i de Ivan cel Groaznic. Creterea statal prin unificarea teritoriilor ruseti, precum i instituiile administrative, armata, au asigurat marelui cneaz al Moscovei forele necesare pentru a obine deplin independen. In prima parte a domniei, Ivan al III-lea, orientandu-i eforturile mai ales spre vest i nord, i-a mai achitat din cand in cand obligaiile materiale de vasal al Hoardei de Aur. La 1480 Ahmat, hanul Hoardei, aliat cu polonii s-a decis s intreprind o expediie impotriva marelui cneaz al Moscovei, aliat cu Mengli Ghirei, hanul ttarilor din Crimeea. Expediia mongol a euat i, din acel an, Rusia moscovit a incetat s mai plteasc tribut. Ulterior Ivan al IV-lea a incercat, fr succes, o ieire a Rusiei la Marea Baltic. A reuit s anexeze intregul curs al Volgi, anexand hanatele de Kazan i Astrahan i incepand cucerirea Siberiei apusene. Tot el marceaz 118

trecerea la o nou etap, o dat cu incoronarea lui ca ar, la 16 ianuarie 1547, cand statul centralizat rus, devenit deja plurietnic, trece la o nou faz a existenei sale, cea a imperiului. In decurs de mai multe veacuri, in inuturile rsritene ale continentului european s-au desfurat, in plan social i politic, fenomene asemntoare, in linii mari, celor din Europa Occidental, desfurate ins cu o anumit intarziere i cu o serie de particulariti. A existat astfel, in forme specifice, i la rui, in economie i in societate, o ordine de natur feudal. Totodat, asemenea cazurilor de formare a statelor centralizate francez i englez, in contextul luptei de emancipare de sub stpanirea mongol (asemenea reconquistei spaniole) s-au creat instituiile specifice, in plan central i local, statelor centralizate, ceea ce, in cazul rusesc, a constiuit o baz a trecerii spre Imperiu, i nu spre state naionale, ca in Occidentul european. II.3.5. Bizanul in secolele XI-XV Criza secolului al XI-lea Imperiul constantinopolitan a ajuns la o maxim extindere teritorial, precum i la o inflorire economic i maturizare a instituiilor sale specifice, clasice, in vremea dinastiei macedonene, mai cu seam in vremea celui mai de seam reprezentant al acesteia, Vasile II (976-1025). Dup moartea acestuia, a urmat o prim criz consistent, care, s-a desfurat ceva mai mult de o jumtate de veac i care in interior i la hotare, a cuprins practic toate domeniile vieii sociale i statale. In plan teritorial, anterioara extindere a frontierelor, de la Dunre i Sava la Caucaz i Eufrat, a fost urmat de o restrangere important a spaiului controlat de impraii constantinopolitani. In spaiul Asiei Mici i-au fcut apariia turcii selgiucizi. Acetia au reuit s obin o important victorie la Manzikert, la 19 august 1071, impotriva impratului Roman IV Diogenes. Ca urmare, turcii seulgiucizi, creandu-i in Anatolia propriul lor stat intrat in istorie sub denumirea de sultanatul de la Rum, s-au instpanit in cea mai mare parte a Asiei Mici, ajungand pan la Bosfor, in faa capitalei bizantine. Ulterior, sub dinastia Comnenilor i cu ajutorul cruciailor, Bizanul a reuit s recupereze o parte din regiunile microasiatice, fr ins a putea lichida prezena turceasc din inima podiului anatolian. In acelai an 1071 se inregistrau pierderi teritoriale i in Occident. In prile sudice ale Italiei, precum i in Sicilia, Bizanul era inc prezent. La mijlocul secolului XI au aprut acolo normanzii. Acetia au cucerit pe rand posesiunile bizantine (ultima fortrea bizantin, Bari, a czut in anul 1071) i au organizat acolo un stat vasal papalitii ce a devenit ulterior baz de atac in tentativele normande de cucerire a spaiului balcanic i chiar a Contantinopolului. Tot in raporturile cu Occidentul, veacul al XI-lea a adus i alte realiti legate de existena Imperiului romano-german, ce s-a impus tot mai mult contestand preteniile de monarhie universal precum i aciunea papalitii. Intr-un cadru complex, in anul 1054 s-a produs, cu urmri profunde i durabile atat in plan religios, cat i in plan politic, aa numita marea schism, respectiv separarea comunitii cretine in Bisericile romano-catolic i bizantino-ortodox, ce i-au impus fiecare pecetea lor asupra unei pri a evoluiei istorice a continentului. Grania nordic a Imperiului a devenit inta presiunii crescande a unor popoare nomade i rzboinice aparinand ultimului val de migratori provenii din Asia, respectiv pecenegii i uzii. Avandu-i bazele de plecare in zonele nord-dunrene i nord-pontice, atacurile pecenege au devenit tot mai frecvente dup 1028, transformandu-se de fapt intr-un rzboi pecenego-bizantin care a durat mai multe decenii i care s-a soldat de fapt cu pierderea controlului politic bizantin in regiunile balcanodunrene. In acel context, timp de aproape dou decenii, spaiul dintre Dunre i Mare al Dobrogei istorice s-a emancipat de sub controlul Bizanului, fiind practic independent i avand in frunte conductori precum Tatos, Sestlav i Satzas. Aceiai imprai din dinastia Comnenilor, incepand cu Alexis I (1081-1118), au reuit s restabileasc pentru aproape un veac controlul bizantin in intregul spaiu economic balcanic. Istoricul i omul politic Mihail Pselos constata in Cronografia sa c impraii bizantini din secolul al XI-lea au cheltuit nesbuit marile sume de bani adunate de Vasile al II-lea. Veacuri de-a randul nomisma, moneda de aur bizantin, fusese etalonul aur al lumii medievale europene. Spre mijlocul secolului al XI-lea, aceasta a inceput s se devalorizeze continuu de la cele 24 de karate constante atatea veacuri. Fenomenul ca atare a fost ireversibil i locul de etalon a fost preluat de ctre monedele comunelor italiene, in primul rand de ducatul veneian. Atacurile din afar, rzboaiele civile interne, fiscalitatea tot mai opresiv au lovit in viaa urban, constatandu-se inceputul decderii meteugurilor i a comerului bizantin, fenomen, in fapt, atunci i mai tarziu, invers in raport cu ceea ce se intampla in Europa occidental unde avantul vieii urbane pe toate planurile era in 119

evident contrast i contratimp cu declinul vieii orneti din spaiul bizantin. In cursul secolului al XI-lea, importante transformri cu consecine nefaste pentru stat au inceput s se manifeste in lumea rural. Veacuri de-a randul, de la impraii isaurieni la cei macedoneni, un element de baz al puterii materiale i militare a Bizanului il alctuise rnimea liber, organizat in propriile comuniti rurale. Aceti rani liberi in calitate de contribuabili au asigurat o bun parte a finanelor, iar in calitate de stratioi (rani soldai) au asigurat succese pe campurile de btlie, stabilitatea i chiar extensia continu a granielor pe mai multe direcii. Inc in secolele IX-X in spaiul rural al Bizanului, alturi de mica proprietate rneasc i de proprietatea statului, au inceput s apar i proprieti funciare tot mai mari. Stpanii i, deci, beneficiarii acestora au purtat denumirea de dinai (puternicii) i ei corespund din multe puncte de vedere cu ceea ce au fost in apus feudalii. Astfel, i in Bizan a inceput s se desfoare un proces de feudalizare, de aservire a rnimii libere, proces asemntor prin coninutul su fenomenelor petrecute in alte pri ale Europei. Incet i in Bizan a inceput s apar categoria ranilor dependeni, numii pareci (vecini). Fenomenul crerii unei aristocraii provinciale de tip feudal (numit adeseori i militar in contrast cu aristocraia birocratic numit i civil ce se afla in cea mai mare parte in capital pe lang imprai) a fost combtut de ctre impraii macedoneni in secolul al X-lea. Prin legislaia lor, acetia au urmrit mai multe obiective, precum: pstrarea organizrii militare stratiotice, meninerea unui numr cat mai mare de rani liberi, deci contribuabili, impiedicarea formrii unei aristocraii provinciale opus autoritii centrale etc. O dat cu domnia lui Roman III (1028-1034), legislaia pentru aprarea proprietii rnimii libere i a stratioilor a czut in desuetitudine, nemaifiind nicicum aplicat, ceea ce a provocat o ampl afirmare a aristocraiei provinciale, cu multiple consecine nefaste pentru structura tradiional a lumii bizantine. In planul guvernrii, intre anii 1025-1081 a fost o pronunat instabilitate, succedandu-se la tron nu mai puin de 13 basilei. Acetia au fcut parte din dou grupri aristocratice distincte, cea civil, constantinopolitan i cea provincial, militar. In general, majoritii imprailor le-a fost caracteristic pasivitatea fa de problemele vremii, incapacitatea gsirii unor soluii corespunztoare noilor imprejurri. Majoritatea imprailor au aparinut gruprii civile i, ca exponeni ai acesteia, au promovat o fiscalitate excesiv, o restrangere, prin liceniere, a efectivelor militare, o inmulire a funciilor onorifice rspltite dintr-un buget in continu diminuare etc. Au fost o serie de rzboaie civile insoite i de revolte precum cea a sarbilor i bulgarilor din anii 1040-1041 ca i a vlahilor i grecilor din Thessalia din anul 1066. Perioada Comnenilor Criza a luat sfarit prin victoria aristocraiei provinciale, care l-a impus pe tron pe capabilul general Alexis Comnenul, intemeietor al unei dinastii ce a condus destinele statului pan in anul 1185, cand a fost urmat timp de dou decenii de dinastia Anghelilor, ce i-a incheiat existena o dat cu cucerirea Constantinopolului, de ctre cruciaii occidentali in aprilie 1204. Perioada dinastiei Comnenilor reprezint, in fapt, ultima etap in care se mai manifest Bizanul ca imperiu, factor politic important al lumii de atunci. Ei au reuit s stopeze, vremelnic, i relativ, declinul statului bizantin, care ulterior s-a framiat i s-a diminuat continuu in favoarea vecinilor, devenind in veacurile XIV- XV un ora-stat inainte de a fi incorporat in totalitate in nou aprutul imperiu al sultanilor otomani. La urcarea sa pe tron, in anul 1081, Alexis I avea in fa o situaie intern i extern deosebit de grav. Fiica sa, Ana Comnena, care i-a inchinat o celebr biografie encomiastic spunea c atunci :Imperiul se limita de la oraul Adrianopol i pan la rmurile Bosforului, ceea ce nu era departe de realitatea istoric. In decurs de caiva ani, Alexis I a desfurat aciuni ofensive, recuperatoare pe mai multe direcii. In primul rand, a reuit s stvileasc i s resping ofensiva normanzilor ce urmreau anexarea intregii Peninsule Balcanice i formarea unui mare stat mediteranean. i cu ajutorul Republicii veneiene, ce i-a inceput atunci destinul ei mediteranean, Alexis a inlturat prezena normand in Balcani, in anul 1085. Al doilea obiectiv urmrit, de asemenea cu succes, a fost inlturarea ocupaiei pecenege i readucerea sub autoritatea bizantin a teritoriilor nord-balcanice i de la Dunrea de Jos. In anul 1091, cea mai mare parte a pecenegilor i uzilor a fost zdrobit i eliminat, iar cumanii s-au retras in stanga Dunrii, fiind incheiat aa numitul rzboi scitic prin revenirea efectiv a Bizanului la Dunre, de la Belgrad pan in Delt. Al treilea obiectiv l-a constituit recuperarea Asiei Mici, fost mult vreme principal baz a puterii Bizanului. Recuperarea teritoriilor asiatice s-a aflat in strans legtur i cu relaiile cu lumea 120

catolic occidental, acolo unde apruse deja ideea unor cruciade spre Ierusalim, ara sfant. In istoriografie e inc discutat autenticitatea cererii de ajutor adresat Occidentului de ctre impraii bizantini. Oricum, prima cruciad, cu cele dou etape ale ei, popular, respectiv nobiliar, a atins i Bizanul i in primul rand capitala acestuia. Contactul, pentru prima dat pe o scar mai larg, al occidentalilor cu bizantinii avea s provoace neinelegeri de tot felul ce au evoluat apoi in ostilitate i ur reciproc, vizibil de altfel in creaiile istoriografiei i finalizate in deturnarea cruciadei a patra, soldat cu cucerirea i jefuirea slbatic de ctre aceiai occidentali a Constantinopolului. Alexis I s-a implicat amplu in prima cruciad, obinand chiar o recunoatere formal a suzeranitii sale de ctre cavalerii occidentali. Ulterior, acetia au format statele latine din Orient, independente in raport cu Bizanul, ce i-a restabilit autoritatea doar asupra unei pri a Asiei Mici, pan la marginile Siriei i la poalele Caucazului. Ioan al II-lea Comnenul (1118-1143) i Manuel Comnenul (1143-1180) au continuat i consolidat succesele obinute de intemeietorul dinastiei, fr a fi putut impiedica manifestrile declinului. A urmat apoi domnia sangeroas, controversat, a lui Andronic I Comnenul (1183-1185) iniiator al unui program de reforme structurale pe care nu a avut timp a le materializa datorit rsturnrii sale violente de pe tron i uciderii lui in anul 1185. Declinul i decderea Bizanului In acelai an 1185, in spaiul balcanic a debutat o rscoal a romanilor balcanici (vlahilor) i a bulgarilor, condus de fraii romani din familia Asnetilor. Aceasta s-a soldat cu creearea statului romanilor i bulgarilor, cunoscut in istorie i sub denumirea de statul Asnetilor, ce a jucat apoi, timp de cateva decenii, un rol de prim mrime in Europa, mai cu seam in vremea imprailor Ioni cel Frumos (1197-1207) i Ioan Asan II (1218-1241). Apariia acestui stat a dus la prbuirea dominaiei bizantine in prile central rsritene ale Peninsulei. Spre vest, in apropiere, se crea spre sfaritul secolului al XII-lea statul sarbesc condus de dinastia Nemanizilor, in timp ce alte spaii balcanice erau anexate i incorporate in regatul maghiar al Arpadienilor. In paralel cu diminuarea substanial din punct de vedere teritorial a prezenei sale in spaiul balcanic, Bizanul pierdea consistent i in Asia, unde turcii selgiucizi redobandeau insemnate teritorii bizantine i lichidau statele latine create de occidentali. In acest context, o puternic lovitur avea a fi primit din partea occidentalilor. Acetia au devenit tot mai prezeni in spaiul bizantin in secolul XII. Astfel, intr-o msur crescand, negustorii italieni, veneieni i genovezi i-au impus controlul asupra comerului, fiind privilegiai in raport cu autohtonii care, nemulumii, au acionat nu o dat violent impotriva lor. Tendinele expansioniste ale Occidentului, tot mai pronunate in secolul al XII-lea vizau statul bizantin, chiar desfiinarea acestuia. Ositilitatea reciproc a celor dou lumi bizantino-ortodox i catolic-occidental s-a adancit continuu. In acest context s-a desfurat cruciada a patra (1202-1204), gandit iniial pe direcia Ierusalim i finalizat prin cucerirea Constantinopolului i a o serie de teritorii bizantine ce au devenit posesiuni ale occidentalilor, precum: Imperiul latin de Constantinopol, regatul Thesalonicului, Ducatul de Achaia etc. Trei optimi din teritoriile cucerite, inclusiv din capital, au revenit Veneiei. Prezena politic conductoare a latinilor in zonele Bizanului nu s-a putut consolida, fiind inlturat datorit loviturilor consecutive, uneori conjugate, ale Asnetilor, Imperiului Bizantin de la Niceea etc. Cucerirea latin a fost insoit de o jefuire sistematic, a avut consecine negative in plan economic mai consistente decat cele provocate ulterior de otomani, au fost in felul acesta potenate criza i declinul lumii bizantine. Nu toate teritoriile bizantine au fost cucerite de invadatori. Intr-o parte a Peninsulei Balcanice, cu centrul la Epir, s-a pstrat independent un nucleu statal condus de familia Anghelilor, care i-au organizat stpanirile sub forma unui despotat, avand chiar pretenii imperiale de restaurare a statului bizantin. Pe coastele pontice ale Asiei Mici s-a creat Imperiul de la Trapezunt, care i-a avut apoi, ca stat bizantin, sub dinastia Marilor Comneni, propria sa existen, pan la lichidarea sa de ctre sultanul Mahomed II, in anul 1461. Cel mai important dintre cele trei state bizantine ce au existat in perioada framirii politice a fost, intr-o parte a Asiei Mici, imperiul de la Niceea condus de dinastia Lascarizilor. Suveranii de la Niceea, precum: Teodor I (1205-1222), Ioan III Vatatzes (1222-1254), Teodor II Lascaris (1254-1258) au fost conductori de stat eficieni. Ei au promovat in bun msur o politic intern asemntoare inaintailor lor din dinastia macedonean. Sau sprijinit pe rnimea liber i au reuit o vreme s stvileasc tendinele anarhice ale nobilimii posesoare de domenii feudale. Au stimulat meteugurile sau comerul practicate de bizantini. Principala lor realizare a constituit-o aciunea de eliberare i de reunificare a teritoriilor bizantine incheiat o dat cu intrarea victorioas in Constantinopol, in anul 1201, a impratului Mihail al VIII121

lea (1259-1282), intemeietor al unei noi dinastii, a Paleologilor, aflai apoi in fruntea destinelor constantinopolitane pan la cucerirea definitiv a Bizanului de ctre Mahomed II. Veacurile XII-XIII s-au caracterizat i prin importante modificri in planul intern al instituiilor, al vieii materiale i al realitilor sociale a unei lumi devenite feudal. Restrangerea teritorial continu, ca i numeroasele invazii i rzboaie din teritoriul bizantin au avut drept urmare accentuarea crizei economice ce a debutat in secolul XI i a fost doar temporar i parial stopat de unii dintre impraii dinastiilor Comnenilor i Lascarizilor. Producia agricol i-a mutat centrul de greutate dinspre rsrit spre apus, diminuandu-se continuu. O serie de importante centre urbane au fost prdate i distruse sau pierdute definitiv. Astfel c s-au diminuat continuu rolul i ponderea produciei meteugreti bizantine. Din exportator masiv de produse de lux sau de uz comun, Bizanul a devenit un importator cu tot mai puine resurse pentru a achiziiona produse costisitoare din import. Comerul a trecut in mainile negustorilor strini, in principal ale veneienilor i genovezilor, avand loc astfel o infeudare economic de ctre occidentali. Unele reforme cu caracter protecionist au euat. Moneda bizantin, odinioar simbol al puterii i stabilitii din Bizan, i-a diminuat continuu valoarea sa (nomisma de aur a involuat de la 24 la 8 karate i apoi a incetat a mai fi btut). Monedele strine, in special cele occidentale, au inlocuit monedele bizantine, iar sumele dobandite de statul bizantin i de supuii impratului erau net inferioare celor dobandite de intreprinztorii latini, occidentali, ce se bucurau de regim de extrateritorialitate i de o serie de privilegii economice, judiciare, politice etc. Sub Comneni, i apoi in veacul XIII, s-au cristalizat o serie de forme i instituii de natur feudal, dintre care unele ii aveau rdcini mai vechi. Specifice Bizanului din acest punct de vedere au fost pronoia, exkuseia i charisticonul, precum i regimul celor dou categorii sociale specifice: dinaii i parecii. Pronoria a aprut in cursul veacului XI i a evoluat continuu apoi in veacurile urmtoare. Ca realitate istoric specific Bizanului are i o serie de asemnri cu instituia occidental a beneficiului, cu iqta existent in lumea arabo-musulman i cu timarul generalizat mai tarziu de otomani in spaiul balcanic. La inceput, pronoia era de fapt un sistem de concedare de ctre stat ctre unii particulari a unor venituri (munc, produse, bani) rezultand din activitatea unor productori direci pe o anumit suprafa agricol, de dimensiuni variabile, a crei proprietate rmanea in continuare cea a statului. Aadar, de la inceput pronoia era de fapt un beneficiu condiionat, temporar i revocabil, depinzand de deinerea unor demniti reale sau onorifice i, in ultim instan, de bunvoina impratului. Aa cum s-a artat, asaltul aristocraiei provinciale asupra proprietii stratiotice a diminuat continuu efectivele militare ale imperiului. Comnenii, ei inii exponeni ai aristocraiei provinciale, au extins sistemul, acordarea unei pronoia fiind condiionat in esen de serviciul militar in favoarea impratului. Durata acordrii acesteia a urmat aceeai cale ca i beneficiul in Occident in sistemul feudo-vasalic, respectiv caracterul vremelnic, apoi viager i in sfarit ereditar al unui contract dintre stat i un particular. Cu timpul, in fapt, pronoria a devenit o proprietate ereditar, iar caracterul ei condiionat de serviciul militar tindea spre dispariie sau in destule cazuri nu mai era respectat. Astfel, incepand cu Comnenii, fizionomia raporturilor de proprietate asupra pmantului in Bizan s-a schimbat in mod radical, aa cum se poate lesne vedea din analiza a o serie de cri cadastrale (praktika). Proprietatea pronoiar s-a generalizat, devenind predominant, iar vechea proprietate de tip stratiotic s-a restrans continuu fr a fi disprut cu totul pan la dispariia Bizanului. Acordarea unei pronoia a devenit i o form de legtur public intre stat i supuii si din partea superioar a societii, fr a se ajunge ins la rigurozitatea legturilor vasalice din apusul Europei, chiar dac in unele cazuri, incepand cu secolul XII, au fost copiate i unele modele occidentale privind apanajele, omagiul etc. Dac pronoia poate fi asemnat intr-o anumit msur cu instituia apusean a feudei, charisticonul este caracteristic Bizanului, o anumit form de proprietate, mai de grab de uzufruct, pe care nu o intalnim nicieri in alt parte in lumea european. Impraii isaurieni desfinaser proprietatea funciar a Bisericii. Restabilirea cultului icoanelor in lumea bizantino-ortodox dup 843 a avut drept rezultat, intre altele, i o refacere a proprietii bisericeti. De la o generaie la alta, in mainile patriarhiei i ale slujitorilor acesteia s-au acumulat, prin donaii sau in alte modaliti, intinse suprafee de pmant, nu puine impreun cu ranii dependeni ce locuiau acolo. Spre deosebire de Occident, proprietaile bisericeti din Bizan erau controlate i de 122

ctre stat, iar cei ce triau acolo trebuiau s achite acestuia o serie de obligaii de tot felul. Aceste venituri au fost in destule cazuri concesionate de ctre stat unor particulari, care vremelnic s-au bucurat de toate avantajele pe care le avea in locurile respective statul, nu o dat stabilindu-se i trind in manstiri i alte lcauri ale Bisericii, ca in propriile lor lcauri feudale. Charisticonul a cunoscut totui o mult mai mic rspandire decat pronoia de tip condiionat sau proprietile depline scutite in genere de obligaii, de tip alodial. In Bizanul tarziu, o larg rspandire a cunoscut-o excusia, adic imunitatea de tip feudal. La inceput, aceasta a fost o scutire parial sau total, astfel c beneficiarul, un feudal in fond, cu rani dependeni, nu mai trebuia s verse o serie de impozite al cror numr i valoare varia foarte mult. In Bizan, imunitatea fiscal s-a lrgit continuu cu consecine deloc pozitive pentru finanele statului. Au aprut cu timpul i forme de imunitate administrativ, dar niciodat de imunitate juridic, autoritatea tribunalelor imperiale bazate pe normele dreptului roman meninandu-se in Bizan pan la dispariia acestuia. Situaia rnimii in lumea bizantin tarzie a fost complex i este insuficient cunoscut. Este incontestabil c, incepand cu secolul al XII-lea, majoritatea ranilor liberi contribuabili i soldai (demosiarioi i stratioi) i-au pierdut statutul de oameni liberi i proprietari, devenind pareci, dependeni de stpanii lor. Oricum, rnimea liber nu a disprut cu totul, mai ales in zonele montane sau altele mai puin propice, datorit condiiilor naturale, formrii unor mari proprieti funciare. Spre deosebire de Apus, ranii dependeni din Bizan, ca de altfel i din statele sud-slave care au copiat modelul bizantin, au rmas liberi din punct de vedere personal i nu au fost supui legrii de glie. Ei se puteau deplasa, depune mrturie in justiie i chiar intenta procese celor privilegiai, s se adreseze impratului. Aveau o serie de drepturi asupra pmantului pe care il ocupau i pe care il puteau testa, vinde, dona etc. cu condiia ca noul deintor s respecte obligaiile contractuale fa de stpan. Astfel, in practic, s-a ajuns la o cretere a autoritii stpanului i o diminuare a relativei liberti a ranului dependent. In lumea rural s-a meninut o stratificare, coexistand alturi bogai i sraci, crora li se aduga i o categorie special, cea a mistoilor (zilieri, muncitori salariai). Evident c ritmul feudalizrii raporturilor sociale in Bizan nu a fost uniform, existand mari deosebiri intre diferitele regiuni. Anumite zone, precum Thessalia i Penopolezul au avut un numr mai insemnat de puternice familii feudale. Acestea ii aveau de regul reedina in orae, ceea ce se constituie iari intr-o trstur caracteristic a organizrii feudale a Bizanului. Transformrile in domeniul structurilor sociale au determinat i o serie de modificri ale organizrii de stat. In Bizanul clasic, instituiei imperiale ii reveneau, in mod despotic, asemenea intro anumit msur modelului oriental, toate atributele puterii in stat. Impratul intruchipa legea. Era comandantul suprem al armatei, numea demnitarii ce alctuiau administraia central i local, controla Biserica. Intreag aceast realitate a absolutismului imperial se baza i pe religie: impraii bizantini erau socotii alei ai lui Dumnezeu pe pmant, instrumente ale voinei divine. Existau in fapt i anumite limite. Astfel, spre deosebire de Orient, cel puin formal, impratul nu era deasupra legii, ci era insi legea, in sensul c fcand legile, el era obligat s le respecte. In exercitarea atributelor sale de conducere a statului, impratul era ajutat de un aparat de stat riguros organizat, despre care avem numeroase mrturii scrise de natur juridic, literar etc. In cadrul aparatului central existau trei categorii de funcii: onorifice (demniti), de stat (oficiile, asemntoare ministerelor din epoca modern), palatine (ce ineau de persoana impratului, la palatul acestuia). O dat cu veacul XII, s-au produs o serie de modificri. A devenit tot mai vizibil ingrdirea puterii imperiale. Existaser i mai inainte senatul i sinodul ca instituii ce ii aveau propriul lor rol in stat alturi de imprat. Rolul acestora nu a crescut, ci dimpotriv. Impraii au inceput a fi subordonai intr-o msur crescand aristocraiei feudale, aprand chiar i anumite forme ale adunrilor de stri. Autoritatea imperial a fost diminuat, de asemenea, de starea endemic de anarhie, de rzboaiele civile tot mai frecvente, de rsturnrile celor aflai pe tron chiar de competitori membrii ai familiei imperiale etc. Alturi de imprai exista aparatul central i local de guvernare. Inmulirea excesiv a demnitilor i funciilor, precum i amestecarea lor au fost caracteristice perioadei. S-a feudalizat sistemul militar asemenea celui al cetelor feudale existente in Occident. Intre altele, aceasta a determinat o diminuare catastrofal a efectivelor militare (in vremea macedonenilor impraii aveau la dispoziie efective de cel puin 150.000 oteni, iar sub Andronic al II-lea (1282-1328) efectivele terestre erau doar de 3000 oteni, iar flota de rzboi, alt dat stpan a Mediteranei, dispruse cu totul). 123

Unul dintre succesele politice iconoclaste fusese i aducerea ierarhiei bisericeti, in frunte cu patriarhul constantinopolitan, sub un relativ control al autoritii imperiale. In Bizanul tarziu, Biserica s-a emancipat in bun msur. Apare chiar un aspect paradoxal. Pe msur ce Bizanul se restrangea din punct de vedere teritorial, iar prestigiul monarhilor si se diminua continuu, cretea peste hotare, in o bun parte a Europei, autoritatea patriarhiei constantinopolitane, considerat simbol i aprtoare a ortodoxiei. O asemenea realitate era determinat neindoielnic i de dezorganizarea politic general, scderea veniturilor statului, srcia chiar a familiei imperiale ajuns, mai mult sau mai puin, s cereasc i chiar s suporte in Occident umiline pentru neplata unor datorii insignifiante ca valoare. In fapt, cu mult inainte de a disprea de pe scena istoriei, impraii bizantini nu mai erau altceva decat nite modeti conductori balcanici, lipsii de bogie i putere i supui otomanilor ai cror vasali erau inc din anul 1371. Alungarea latinilor i restaurarea autoritii imperiale la Constantinopol in anul 1261 insemna de fapt o reunificare a catorva dintre teritoriile ce aparinuser odinioar Bizanului. Atunci Mihail al VIII-lea Paleologul exercita autoritate doar asupra Asiei Mici occidentale, a Traciei, a Macedoniei, a Thessaliei, a Peloponezului i a catorva dintre insulele egene. In deceniile urmtoare, Bizanul a trebuit s duc lupte la toate frontierele sale, in egal msur cu turcii musulmani in rsrit, cu balcanicii ortodoci spre nord i cu catolicii occidentali. Pe rand sau concomitent, tuturor acestora au fost nevoii a le ceda noi i noi teritorii. Dificultilor externe li s-au adugat pustiitoare i dezastroase frmantri interne, inclusiv rzboaie civile, precum cel dintre Ioan V Paleologul (1341-1391) i ginerele su Ioan VI Cantacuzinul (1341-1354). Situaia Bizanului s-a agravat la jumtatea veacului, cand turcii s-au instpanit i in spaiul balcanic, transformand Adrianopolul in principala baz in lupta pentru instpanirea in toate teritoriile ce fcuser parte inainte din Bizan. Incepea atunci agonia a ceea ce devenise de fapt mai mult un ora stat in jurul Constantinopolului i un despotat in Peloponezul aflat la sud de istmul Corint. Cererile adresate Occidentului, inclusiv cltoriile intreprinse de unii imprai pentru un iluzoriu ajutor, au rmas fr rezultat. Dup 1371, cu intermitene, Bizanul a trebuit s plteasc tribut, s furnizeze otomanilor trupe militare in aciunile acestora impotriva cretinilor, s trimit ostatici din familia imperial la turci etc. Cruciadele tarzii, nu o dat prezentate i ca forme de ajutorare a Bizanului de ctre Occident, au fost ineficiente, soldandu-se de regul cu eecuri rsuntoare pentru apuseni. Condiionarea de ctre occidentali a ajutoarelor impotriva pganilor otomani prin renunarea la ortodoxie i recunoaterea primatului papal nu au avut darul de a uura o apropiere dintre Occident i Bizan i salvarea acestuia din urm. La sfaritul secolului al XIV-lea, chiar au fost cateva planuri i incercri timide ale turcilor de ocupa Constantinopolul. Orientarea otomanilor spre alte fronturi balcanice sau orientale au amanat destinul fatal al bizantinilor. In ajunul cderii Bizanului, in lumea bizantin s-au conturat trei orientri politice reflectate i in literatura istorico-politic, respectiv al filoolatinilor, al filotomanilor i cel patriotic filogrecesc. Tanrul sultan Mehmed II (1451-1481), preluand puterea, i-a propus ca prim obiectiv lichidarea Bizanului (ora care atunci cuprindea 50.000 de locuitori, mai puin de o zecime din populaia epocii clasice). Dup un asediu de dou luni, cu infruntri dramatice dintre cei 200.000 militari ai sultanului i cei circa 30.000 oteni bizantini i occidentali aflai sub comanda ultimului imprat bizantin Constantin XI (1448-1453), la 29 mai 1453 otile lui Mehmed II au ptruns in Bizan, care a devenit noua capital a sultanului. Simbolul ortodoxiei de pan atunci, catedrala ortodoxiei, St.Sofia, a devenit moschee. Ocuparea Constantinopolului de ctre turci constituia un eveniment deosebit de important pe planul istoriei mondiale (unii istorici au considerat c Evul Mediu s-a terminat o dat cu instalarea sultanului turc pe malurile Bosforului, ceea ce intre altele consolida definitiv statul otoman i ca stat european. Unele teritorii bizantine puin intinse au mai supravieuit caiva ani. In anul 1456 a fost ocupat Atena, in anul 1460 Moreea, iar cderea sub turci a Trapezuntului marca momentul in care ultimul teritoriu bizantin ii pierdea independena. La graniele Imperiului Bizantin s-au format o serie de state care i ele la randul lor au disprut apoi, trecand sub regimul dominaiei otomane, ca i Constantinopolul. Astfel, creaia politic i motenirea pe acest plan a Bizanului a disprut treptat. Perioada declinului i dispariiei politice a Bizanului coincide cu o perioad de efervescen creativ in domeniul cultural, spiritual. Motenirea cultural bizantin a supravieuit. Civilizaia Bizanului nu a disprut in 1453 ci a continuat s triasc 124

i s se dezvolte, ceea ce justific pe deplin afirmaia lui Iorga despre existena in istorie pan inspre vremurile moderne a unui adevrat Bizan dup Bizan. II. 3.6.Lumea sud-slav in secolele XI-XIV Timp de aproximativ dou secole, realitile social-politice ca i cele ale vieii materiale ale slavilor sud-dunreni au fost cele caracteristice lumii bizantine. Distrugerea propriei viei statale in mare msur incipiente a slavilor de sud a fost insoit de progrese din cele mai diverse in domeniile vieii economice, ale manifestrilor culturale i religioase. Slavii de sud au fost incadrai in unitile teritorial-administrative bizantine intre care cele mai importante erau themele, Paristrion (Paradunavon), Bulgaria, Serbia, Macedonia, Dalmatia etc. A existat o opoziie a elementelor locale fa de autoritatea central de la Constantinopol in contextul general al crizei imperiului bizantin, ce ia provocat dup secolul al XI-lea un declin tot mai accentuat, urmat de o criz. In acest context, s-a petrecut procesul de emancipare de sub stpanirea bizantin a unor popoare balcanice, in special a sarbilor i bulgarilor, care i-au creat apoi propriile lor state i au exercitat o vreme o adevrat hegemonie in spaiul balcanic. In secolul al XII-lea, sub dinastia Comnenilor, Imperiul Bizantin a trecut prin numeroase frmantri interne dublate de presiuni tot mai puternice la hotare. In acest context, a sporit continuu nemulumirea populaiilor din spaiul balcanic i s-au intensificat manifestrile lor vizand emanciparea. Spre sfaritul veacului, incercrile de reforme social-economice i politice, ce urmreau redresarea intern i ingrdirea marilor feudali promovate de Andronic I Comnenul (1183-1185) ca soluie a crizei, au fost lichidate prin inlturarea violent a acestuia de la tron ca urmare a revoltei feudalilor condui de cel care, victorios a fost un intemeietor de dinastie, respectiv Isac II Anghelos (1185-1195). Preluand puterea la Constantinopol, acesta a promovat, intre altele, o politic fiscal extrem de opresiv. In acest context, a izbucnit in regiunile muntoase ale Balcanilor o rscoal spre sfaritul anului 1185, la care participau in egal msur vlahi (romani balcanici) i bulgari. In fruntea acestei revolte s-au aflat fraii romani Asan i Petru, intemeietori de dinastie. Astfel s-a nscut un nou stat independent, de fapt i apoi de drept in spaiul balcanic condus de o dinastie romaneasc cu compoziie etnic combinat i care a intrat in istorie sub denumirea de statul i apoi imperiul Asnetilor sau imperiul romano-bulgar. Incepand din 1186, impotriva noului stat bizantinii au intreprins mai multe expediii ce au euat. Apoi conductorii de la Tarnovo au desfurat operaiuni militare impotriva Bizanului, adugandu-i stpanirilor lor noi teritorii, mai ales in vremea lui Ioni cel Frumos, cunoscut i ca Ioni Caloian, ce a condus destinele statului intre anii 1197-1207. El a stpanit atunci o bun parte a Peninsulei Balcanice. A fost o vreme in relaii politice i religioase cu pontiful roman Inoceniu III, care, in corespondena sa, i-a recunoscut ascendena sa, respectiv originea sa romaneasc. In condiiile complexe ale cruciadei a IV-a (1202-1204), s-a ajuns la o infruntare intre statul Asnetilor i occidentali pentru hegemonie balcanic. In btlia de la Adrianopole, din 14 aprilie 1205, forele militare ale nou aprutului Imperiu Latin de Constantinopol au fost zdrobite i pentru o vreme Ioni a asigurat hegemonia statului su in intregul spaiu din dreapta Dunrii. Rolul preponderent al Asnetilor in sud-estul Europei a fost consolidat de ctre Ioan Asan al II-lea (12181241) care s-a considerat, in egal msur, imprat al romanilor (vlahilor) i bulgarilor. Apoi dinastia Asnetilor in linie direct s-a stins. Au urmat o serie de frmantri interne. Conducerea statului a fost acaparat succesiv de elemente de origine ttreasc i apoi bulgar. In felul acesta exista la inceputul secolului XIV un stat condus de o dinastie bulgar intrat in istorie sub denumirea de al doilea arat bulgar. Treptat, dup 1330, cel de al doilea arat bulgar s-a scindat in trei pri componente, respectiv: aratul de la Tarnovo, aratul de la Vidin i despotatul dobrogean, care pe rand, in condiiile presiunii otomane, au disprut spre sfaritul veacului al XIV-lea. Astfel, aratul de la Tarnovo a fost cucerit de otomani la 1393 i transformat in paalac. Dup trei ani, ca urmare a eecului la Nicopole al cruciailor a disprut i aratul de la Vidin. Despotatul dobrogean i-a avut aproape o jumtate de veac propriul su destin, unindu-se apoi in anul 1388 cu ara Romaneasc sub sceptrul lui Mircea cel Btran, inainte ca s se generalizeze stpanirea otoman in dreapta Dunrii de Jos, in jurul anului 1420. Tot in cursul secolului XII a inceput, alturi de vlahi i bulgari, i procesul de emancipare al sarbilor, mai intai sub forma unei autonomii statale i apoi sub forma unui stat independent, devenit ulterior imperiu. Creatorul unei noi viei statale i intemeietor de dinastie naional, sanctificat 125

ulterior, a fost tefan Nemania (cca. 1168-1195). Acesta a creat in inima Balcanilor un stat care a devenit practic independent in jurul anului 1180. Urmaul su a fost tefan I, intrat in istorie ca fiind Parvovenceani, primul incoronat, i care a domnit intre anii 1196-1227. Noul stat aprut a evoluat in egal msur, in cursul secolului al XIII-lea, pe dou direcii, a feudalizrii in plan intern i a expansiunii teritoriale in raport cu vecinii. Astfel, dup modelul bizantin, au existat acolo o serie de realiti de natur feudal. A fost copiat acelai model bizantin in ceea ce privete structurile statale in domeniile administrativ, juridic, religios. La inceputul secolului al XIV-lea, statul sarb a inceput promovarea unei politici vizand instaurarea hegemoniei sale balcanice. In lupta de la Velbujd, din 28 iulie 1330, aliana bizantinilor, a bulgarilor i a romanilor lui Basarab I a fost infrant, ceea ce a permis pentru o vreme instaurarea hegemoniei sarbeti in spaiul balcanic. Ea a fost realizat de ctre tefan Duan, conductor al statului sarb intre anii 1331-1355. El s-a preocupat de problemele interne, alctuind dou variante succesive ale unui cod de legi ce-i poart numele (Zakonicul lui tefan Duan) i care a avut apoi veacuri de-a randul circulaie in intregul spaiu al Europei bizantino-ortodoxe. El a cucerit importante teritorii ce aparinuser inainte Bizanului, intitulandu-se imprat al sarbilor i al romeilor (bizantinilor). A incercat fr succes s se incoroneze la Constantinopol. Domnia sa a reprezentat apogeul Serbiei medievale, iar cele realizate de el au rmas ulterior un simbol i ideal in istoria sarbilor. Intinsul stat, pestri din punct de vedere etnic, pe care tefan Duan l-a lsat la moartea sa, era insuficient consolidat din punct de vedere politic i administrativ. Teritoriile cuprinse intre graniele sale, de la Sava pan in apropiere de Marea Adriatic i Marea Egee erau foarte deosebite nu numai etnic ci i in ceea ce privete viaa economico-social precum i tradiiile politice. La moartea sa, Imperiul s-a destrmat foarte repede, populaiile de origine etnic strin (bulgari, albanezi, greci) emancipandu-se, iar sarbii cunoscand o accentuat anarhie. In acest context s-au manifestat in mod distinct prima dat i conductori ai macedonenilor, precum regele Vucain i despotul Ioan Ugliea. In paralel, s-a detaat un stat sarbesc distinct ce a intrat in istorie cu numele de Bosnia, dup raul ce-l strbtea. In prile nordice s-a impus cneazul Lazr (1371-1389). Cucerirea otoman Principala problem cu care s-au confruntat urmaii imediai i indeprtai al lui tefan Duan a fost problema otoman. Noii venii din Asia Mic au obinut o serie de succese in confruntrile cu cretinii din Peninsula Balcanic. Pe fluviul Maria, la Cirmen, la 26 septembrie 1371, victoria lor le-a adus controlul asupra Macedoniei i a inuturilor centrale din Peninsula Balcanic. Apoi, victoria lor in celebra btlie de pe Campia Mierlelor (Serbia), de la 15 iunie 1389, cand au pierit pe campul de lupt atat cneazul Lazr al sarbilor, cat i sultanul Murad I al otomanilor, le-a adus in stpanire o important parte a inuturilor sarbeti ce fceau parte din nou aprutele despotat al Serbiei i regat al Bosniei. Ofensiva otoman in spaiul iugoslav a continuat i in secolul al XV-lea. Atunci existau mai multe formaiuni statale, precum cea a Serbiei, a Muntenegrului i a Bosniei. Despotatul Serbiei a fost condus o vreme de familia Brancovici, care a acceptat vasalitatea in raport cu regii maghiari. In acest context s-au desfurat, in spaiul sarbesc, i campaniile lui Iancu de Hunedoara, inclusiv aprarea de ctre acesta a Belgradului, in anul 1456. Cea mai mare parte a Serbiei a fost cucerit de ctre turci pan in anul 1459 (exceptand Belgradul, cucerit abia in anul 1521). Intre anii 1463-1465 s-a extins stpanirea otoman i in spaiile bosniace, iar ceva mai tarziu, in 1499, dup ce fcuse o vreme parte din statul independent al lui Skanderbeg, i Zeta, (Muntenegru) a devenit parte integrant a Imperiului Otoman. Astfel, treptat, in decurs de peste un veac, intregul spaiu iugoslav, ca i cel bulgar, a fost incorporat in Imperiul Otoman, sub form de vasalitate, intr-o faz tranzitorie, de obicei scurt, i apoi in sistemul denumit, in mod obinuit, al paalacurilor, situaie ce a durat pan in secolul al XIX-lea. In acest context un caz aparte este cel al Dubrovnikului, oraul stat denumit Ragusa in Evul Mediu. Din multe puncte de vedere, istoria Dubrovnikului se aseamn cu istoria comunelor italiene medievale, respectiv a Veneiei, al crui model l-a copiat i sub dependena creia s-a aflat mult vreme. Din punct de vedere al structurilor politice, al evoluiilor in plan economic sau al raporturilor interumane, ragusanii au avut o evoluie asemntoare oraelor-state cu sistem republican din cealalt parte a Mrii Adriatice. Au acceptat o vreme relaii de vasalitate fa de diveri dinati balcanici in schimbul unor privilegii comerciale care le-au asigurat un adevrat monopol al comerului in spaiul balcanic dup veacul al XII-lea. O dat cu generalizarea stpanirii otomane in spaiul sud-est european, republica patrician a Ragusei a reuit s-i pstreze, asemenea statelor nord-dunrene, ara Romaneasc i 126

Moldova, propria organizare statal, autonom, in schimbul achitrii unui tribut i a altor obligaii fa de Poart, constituindu-se astfel intr-o realitate politic original in acest spaiu european. II.3.7. Inceputurile Imperiului Otoman Spre sfaritul lumii medievale, Imperiul Otoman, intins atunci pe trei continente in prile rsritene ale bazinului mediteranean, era un factor politic de prim ordin in lumea european din care stpanea o bun parte, aflandu-se inc intr-o continu expansiune. Inainte de a se aeza in sud-estul Europei ca i in Orientul apropiat, cei ce au devenit turcii otomani au fost puin consemnai in izvoare i ca atare puin cunoscui. i-au avut, neindoielnic, originea undeva in Asia Central, in inuturile mrginite de marele zid chinezesc, de Mongolia i alte zone de la sudul taigalei siberiene. S-au aflat o vreme in Turkmenistan, avand un mod de via pe care i l-au pstrat multe veacuri. Trind in corturi, erau pstori i vantori, indeletnicindu-se in egal msur cu rzboiul, cu jaful ce le aducea unora mijloace de existen, altora bogii. Din inuturile de origine au intrat in legtur cu lumea islamic i, in condiii neelucidate, au imprtit religia creeat de Mahomed, acionand apoi multe veacuri in numele acesteia. In secolul al XI-lea, turcii, respectiv ramura selgiucid a acestora, au ajuns in Asia Mic unde au creeat un stat propriu, mult vreme de prad, cunoscut in istorie drept sultanatul de la Rum. Acesta s-a confruntat timp de circa un veac cu cruciaii, asupra crora au fost in ultim instan victorioi, mai ales in vremea celebrului lor conductor Saladin, faimos in lumea european medieval. In secolele XIIXIII, selgiucizii au fost un factor politic important in zonele Mrii Mediterane i ale Mrii Negre, acolo unde intrau in contact lumea cretin european i lumea musulman asiatic. Marea invazie ttar, de la mijlocul veacului al XIII-lea, a lovit in egal msur lumea cretin european i lumea musulman a Orientului Apropiat, determinand dezastrul politic al statului selgiucid, cuprins deja anterior de o criz tot mai accentuat. In acest context a debutat istoria unuia dintre triburile existente in statul selgiucid cu puin vreme inainte de 1300. Inceputurile statului otoman sunt invluite in negur (I. Beldiceanu). Dinastia conductoare i-a luat numele dup Osman (Othman) fiul lui Ertogrul, menionat in izvoare pentru prima dat in anul 1302. Treptat, in cursul secolului al XIV-lea, otomanii (denumire aplicat turcilor supui dinastiei intemeiate de Osman-Otoman, s-au instpanit in Asia Mic, ce a devenit o baz a puterii lor politice i militare pentru urmtoarele veacuri. In condiiile anarhiei interne i ale rzboaielor civile din Imperiul Bizantin, turcii otomani, in calitate de mercenari, au fost chemai spre a lupta in Europa in vremea sultanului Orhan (1326-1359). In mai multe randuri, turcii au fost astfel prezeni in Europa. In anul 1354, la Galipoli, a fost stabilit pentru prima dat o baz otoman permanent ce a devenit apoi nucleul Rumeliei otomane. Caiva ani mai tarziu (intre 1362-1365, data este controversat) a fost cucerit oraul Adrianopole, care, apoi, fr a deveni oficial capital (meninut oficial la Bursa in Asia Mic), a fost centrul din care s-a coordonat expansiunea otoman in spaiul balcanic i mai departe spre Europa Central. Din Asia, de unde proveneau, turcii otomani au adus o serie de instituii, obiceiuri etc. pe care le-au extins apoi treptat, cu succes mai mare sau mai mic i in spaiul european. Veneau cu tradiia islamic invocand Ghaza, rzboiul sfant perpetuu impotriva ghiaurilor, a necredincioilor, ceea ce a fost in bun msur un factor dinamic al crerii Imperiului Otoman. Treptat, otomanii i-au asumat rolul de protectori ai lumii musulmane i, decurgand de acolo, au fost i o serie de principii ce au animat pe primii lor conductori, precum: caracterul militar al statului, centralismul intransigent i, nu in ultimul rand, tendinele de hegemonie mondial. In spaiul sud-est european, expansiunea otoman a fost favorizat de multiplii factori inand atat de lumea cretin, cat i de lumea musulman. Framiarea politic, anarhia i luptele endemice ale celor aproape 30 de realiti statale din zon din a doua jumtate a secolului XIV, au favorizat expansiunea otoman impiedecand realizarea unor coaliii balcanice. Tendinele imperiale in zon ale Ungariei sau Veneiei, ca i politica occidental nu au favorizat, ba dimpotriv, frontul antiotoman. Tentativele, modeste totui ale occidentalilor, de a organiza cruciade care s stopeze ofensiva otoman, s-au soldat cu eecuri rsuntoare (de exemplu, la Nicopole, in anul 1396, ca de altfel i mai tarziu la Varna, in anul 1444). Nu puini au fost i cretinii balcanici care, din diverse raiuni, au colaborat cu cuceritorii, uurandu-le i in acest fel aciunile ofensive. Otomanii s-au bucurat in acea perioad de inceput a existenei lor in spaiul european de o net superioritate in plan militar, asigurat 127

de trupele de elit ale ienicerilor, de cavaleria eficient i, nu in ultim instan, de folosirea armelor de foc. Sistemul centralizat de guvernare, ca i modelul oriental al recrutrii forelor militare, al spahiilor, a favorizat aciunea lor militar. Conductorii otomani, atunci ca i mai tarziu, au dat dovad de o anume toleran i chiar echitate in raport cu marea mas a oamenilor de rand, ceea ce fcut ca in destule cazuri venirea otomanilor s fie perceput mai degrab ca o binefacere decat ca o nenorocire. In expansiunea lor, otomanii au adoptat o politic flexibil i gradual de incorporare. Astfel, cea mai mare parte a formaiunilor politice balcanice, parial sau in totalitate, au fost mai intai aduse intr-o stare de vasalizare (precum rile Romane, dup secolul XV), putandu-i pstra conductori din randurile lor, precum i propriile structuri statale, fiscale, judiciare, religioase etc., in schimbul unui haraci, a unui tribut in sume variabile, mult vreme rezonabile. In faza urmtoare, iari treptat, mai devreme sau mai tarziu, intregul spaiu sud-est european a fost incorporat in ceea ce s-a denumit sistemul militar feudal otoman. Astfel, bunurile funciare, dup sistemul oriental, au devenit proprietatea statului intruchipat de sultan. Unele au rmas in uzufructul direct al autoritilor imperiale, altele au revenit aa-numitelor aezminte de binefacere, respectiv erau gestionate de clerul islamic. Cea mai mare parte a pmanturilor au fost distribuite ca beneficii condiionate, timaruri i ziameturi clasei feudalilor otomani, in primul rand spahiilor, clreii rzboinici. ranii au fost obligai la plata unor impozite directe i indirecte (in natur, munc sau bani) in folosul statului, respectiv al beneficiarilor desemnai de acesta. Li s-a impus o tax special, personal, pentru a-i putea pstra credina cretin, obligaia incetand in cazul in care imbriau Islamul. Intr-o serie de zone, mai ales cele muntoase i greu accesibile, s-a pstrat i o lume rneasc liber indeletnicindu-se cu agricultura i creterea animalelor. O vreme, intre timarioi s-au aflat i o serie de cretini de diverse neamuri, intre care, muli erau i romani, mai cu seam in Valea Timocului i in Serbia (conform unor acte ale sultanilor Mehmet II i Soliman I). Cucerirea a provocat i o serie de mutri de populaie, caracteristic de altfel spaiului balcanic timp de veacuri. A avut loc, de exemplu, o migraie a populaiilor cretine dinspre sud spre nord, o venire a albanezilor dinspre inuturile occidentale (mai ales c, repede, o bun parte a acestora au imbriat religia musulman), o colonizare de elemente turcice din Asia Mic, de elemente evreieti (mai ales sefarzii expulzai din Peninsula Iberic), de igani etc. La jumtatea secolului XIV, expansiunea otoman a fost direcionat mai puin impotriva Bizanului i mai cu seam impotriva diverselor formaiuni statale rezultate din framiarea imperiului lui tefan Duan, dup moartea acestuia in anul 1355. O incercare de rezisten a unei aliane a unor dinati din Macedonia i Serbia a fost zdrobit in btlia de la Cernomen (Cirmen) de pe raul Maria, ceea ce a consolidat poziiile otomane in inima Balcanilor. Pe rand, au fost ocupate importante pri ale Macedoniei, Bizanului, Albaniei, Bulgariei. Turcii au suferit o sever infrangere la Plocinik in anul 1387, reuind ins s infrang dup doi ani o armat nu prea numeroas format din diferite elemente cretine din Balcani, conduse de suveranii lor, intre care a rmas in istorie cneazul Lazr Hreblianovici al Serbiei. (La btlie au participat i romani balcanici, nu Mircea cel Btran cu otile rii Romaneti aa cum ulterior s-a creat o anume tradiie legendar). In condiii dramatice, atat acesta cat i sultanul Murad I (1360-1389) au murit cu ocazia btliei. Btlia desfurat atunci la Kossovopolje a fost de fapt una dintre multele infruntri dintre cretini i pgani, in care balana victoriei a oscilat. Consecinele ei imediate, precum vasalizarea cnezatului sarb i intrarea sub control otoman direct a noi teritorii, nu au avut nici o semnificaie, nici consecine deosebite. Incepand ins cu secolul al XVI-lea, cronicarii i crturarii sarbi au transformat acest episod, mai degrab mediocru, din timpul confruntrilor sarbo-otomane, intr-un simbol al rezistenei i al unei renateri a poporului sarb (vidovdan) devenind ulterior o srbtoare naional aniversat anual la 28 iunie. Timp de mai multe decenii, atacurile de prad ale otomanilor au atins Dunrea, extinzandu-se i in ara Romaneasc, ce a devenit, ca ulterior i Moldova, un obiectiv al expansiunii otomane. La Dunre, expansiunea otoman a fost oprit o vreme prin activitatea domnitorului Mircea cel Btran. Acesta a obinut o strlucit victorie la Rovine, la 17 mai 1395, asupra unuia dintre cei mai remarcabili sultani otomani Baiazid I Ylderim (Fulgerul), ce a condus destinele Imperiului intre anii 1389-1402. Anterior invaziei sale in ara Romaneasc, el intreprinsese o serie de cuceriri in Anatolia, in insulele egeene. In 1394 lichidase complet aratul bulgar de la Vidin i tot atunci ii impusese controlul asupra Albaniei. Dac victoria de la Rovine a salvat temporar independena rii Romaneti, expansiunea victorioas a lui Baiazid nu a putut fi stopat. La 25 septembrie 1396 el obinea la Nicopole o 128

rsuntoare victorie asupra cruciailor cretini condui de Sigismund de Luxemburg. Deja Imperiul Otoman se intindea pe dou continente, de la Dunre la Eufrat. In spaiul rsritean, otomanii au fost lovii de noul val al expansiunii mongole. Victoria hanului mongol Timurlenk, de la Ankara, din 28 iulie 1402, a dus la o vremelnic framiare politic a vastului imperiu al lui Baiazid i la o serie de rzboaie civile care au prilejuit i amestecul, la un moment dat chiar un protectorat, al lui Mircea cel Btran in treburile interne ale statului otoman. Dup aproximativ un deceniu, Mehmed I Celebi (1402-1421) a reuit s restabileasc unitatea politic a Imperiului dup 1413 i s reia politica expansionist a statului otoman. Astfel, de exemplu, in anul 1417 a fost instaurat sistemul otoman in o parte, greu de precizat, a Dobrogei. A urmat apoi o continu i susinut expansiune otoman in spaiul balcanic in vremea sultanilor Murad I (1421-1451) i Mehmed II Cuceritorul (1451-1481). In vremea lui Murad I, in spaiul balcanic, pan la Dunre i Sava erau in stare de vasalitate Constantinopolul cu imprejurimile, Peloponesul (Moreea), Dubrovnikul (Ragusa) i, parial, mult diminuate teritorial, regatele Bosniei, respectiv al Muntenegrului. Conductorii despotatului sarb ce-i mutase centrele la Smederevo, respectiv Belgrad, spre a scpa de instaurarea autoritii otomane, se recunoscuser vasali, deci supui ai regalitii maghiare. In acest context s-au inscris, in numele regalitii maghiare, aciunile ofensive i defensive ale lui Iancu de Hunedoara, ce a deinut succesiv funciile de Voievod al Ardealului, guvernator i regent al Ungariei. Iancu, alturi de regele su Vladislav i de ali cretini, a suferit o usturtoare infrangere in btlia pe care cruciaii au purtat-o la Varna, la 10 noiembrie 1444, i care a fost de fapt ultima tentativ serioas a occidentalilor de a opri expansiunea adevrailor stpani ai Peninsulei Balcanice. In anii urmtori, aproape un sfert de veac, o parte a forelor otomane au fost direcionate impotriva lui Gheorghe Castriota Skanderberg, care a restaurat pentru o vreme un efemer stat albanez, reuind s ii menin independena pan la moartea sa, in anul 1468. Un eveniment de rsunet european a fost cucerirea, in urma unui asediu de circa dou luni, a capitalei bizantine Constantinopol ce devenea pentru mai multe veacuri reedina sultanilor otomani. Inceta astfel existena milenar a Imperiului Bizantin. Au urmat apoi o serie de expediii ale sultanului Mahomed II in zona dunrean, unde s-a confruntat cu importante personaliti romaneti, precum: Iancu de Hunedoara (Begrad, 1456), Vlad epe (Campia Muntean, 1462), tefan cel Mare (Vaslui, 10 ianuarie 1475, Valea Alb, 26 iulie 1476) etc. Dac victoria lui Iancu la Belgrad a stopat expansiunea otoman in Campia Dunrii de Mijloc pan in 1521, aciunile cuceritorului Constantinopolului in spaiul romanesc s-au soldat in final cu intrarea in vasalitate a rilor Romane, ce au fost obligate s plteasc sume anuale drept tribut in schimbul pstrrii autonomiei interne. Expediiile otomane au inregistrat o serie de succese i in spaiile controlate de ctre veneieni, coroana St.tefan etc. Dup 1475, ttarii Hoardei de Aur au devenit parte integrant a Imperiului Otoman in calitate de vasali, iar Marea Neagr a devenit un lac turcesc. Presiunea turceasc asupra Europei Centrale a incetat vremelnic sub Selim I (1512-1520). Acesta a adus sub autoritatea sa intinse spaii din Asia i Africa. Totodat, el a adugat calitii sale de sultan i pe aceea de calif, adic de lociitor al profetului Mahomed. Astfel, sultanii otomani au devenit, pan la inceputul secolului XX, i efii religioi ai musulmanilor din intreaga lume. Fiul i urmaul su, Suleiman I El Fatih (Legiuitorul), pentru otomani, Soliman Magnificul pentru cretini, ce a domnit intre anii 1520-1566, a reluat expansiunea otoman in Europa, desfinand regatul medieval al Ungariei i trupele sale ajungand pan sub zidurile Vienei i pan in Bavaria i Wurtemberg. Totodat, in vremea lui a fost desvarit sistemul specific otoman de guvernmant, precum i al instituiilor, sistem continuat apoi pan in epoca modern. II.4. Cultura in secolele XII-XV II.4.1. Cultura in Europa occidental colile urbane Dac Ottonienii au incercat s restabileasc legtura cu tradiia carolingian, sprijinind dezvoltatea colilor monastice, in perioada care a urmat se constat un anumit recul al colilor de pe lang mnstiri. Reforma din secolul al XI-lea i monahismul reformat, mai ales cistercian, accentuau rolul rugciunii in viaa clugrului, trecand procesul de instruire intr-un plan secundar. colile controlate de Biseric se menin ins in orae, unde episcopul se implic in organizarea i desfurarea procesului de invmant. 129

In coli vestite, ca la Paris, Chartres, Bologna, profesori (magitri) reputai atrag prin prestigiul lor studeni din toate colurile Europei catolice. Dorina de a urma cursurile mai multor dascli, rezidand in orae diferite, pune in micare pe unii dintre aceti clerici studioi, care duc o via destul de aventuroas, triesc uneori din expediente i creeaz o poezie latin in care ii exprim critica fa de o societate care nu corespunde idealurilor lor. Sunt cunoscui sub numele de goliarzi, au creat prototipul studentului rtcitor i nesupus autoritilor, reprezentat la sfaritul evului mediu de un Francois Villon, iar creaiile lor literare, scrise in latin, au ajuns la noi in culegeri de tipul Carmina Burana. Dezvoltarea oraelor, acumulrile in domeniul tiinific din secolele XI-XII, inmulirea celor dornici s se instruiasc, au dat avant colilor in mediul urban, care scap de sub tutela Bisericii i se orienteaz spre un invmant practic (scris i citit, contabilitate, limbi strine) adecvat unei populaii de meteugari i negustori. Apariia universitilor Sistemul unor studii itinerante, fcute in diferite centre, avea ins numeroase inconveniente, intre care i imposibilitatea controlului masei turbulente de goliarzi, astfel incat soluia care se impune este crearea unor instituii care s-i adune pe profesorii de diferite specialiti la un loc, atrgand i studenii care s se fixeze, urmandu-le cursurile. Condiii favorizante au fost oferite de dezvoltarea oraelor, de organizarea lor autonom, de generalizarea organizrii corporatiste, care au permis apariia primelor universiti, pe la 1200, in marile centre urbane europene. Fenomen urban, universitatea are o organizare specific breslelor i ghildelor existente in orae. Ea ii grupeaz pe profesori i studeni (uneori numai pe studeni, ca la Bologna i in universitile ce i-au urmat modelul) cu scopul de a le apra drepturile i privilegiile in faa strinilor (in general, fa de ceilali locuitori ai oraului) sau a autoritilor civile i ecleziastice. In acelai timp ins, universitatea este o instituie a Bisericii, disciplina considerat cea mai important fiind teologia, iar scopul ei fiind de a forma clerici instruii, capabili la randul lor s predea altor clerici in devenire. Papalitatea inelege repede importana universitilor i le sprijin impotriva autoritilor civile (ora sau regalitate), reuind astfel s le controleze. In prima jumtate a secolului al XIII-lea, aceast incercare de control este ilustrat de privilegiile pe care le primesc in interiorul universitilor dominicanii i franciscanii, ordine clugreti nou infiinate pentru a supune mai bine oraul influenei Bisericii i papei. Organizarea universitii Comunitate a profesorilor i a studenilor, bazat pe predare i invare, beneficiind de privilegii de imunitate, universitatea se bucur de o autonomie semnificativ. Fiecare ii fixeaz propriul program de studii, condiiile de acces la invmant, condiiile desfurrii examenelor. In general, profesorii i mai ales studenii au privilegiul de a nu fi judecai de justiia civil, ci de cea a episcopului, cruia universitatea, ca motenitoare a colii episcopale, ii rmane subordonat. Ca s-i impun punctul de vedere in faa autoritilor, laice sau religioase, comunitatea universitar poate apela la grev, suspendand cursurile i privand astfel oraul de avantajele materiale i de prestigiul pe care prezena unei populaii numeroase de studeni i profesori le aducea. Astfel s-a intamplat, de exemplu, la Paris, unde, in 1229, profesorii i studenii au prsit oraul pentru doi ani, pan la acceptarea de ctre regele Ludovic al IX-lea a revendicrilor lor. In cazul conflictelor interne se poate ajunge la secesiune, profesorii i studenii nemulumii plecand din ora i intemeind un nou centru universitar. Acesta a fost cazul Universitii din Leipzig, fondat la inceputul secolului al XVlea de profesorii i studenii germani care au prsit Praga in urma conflictului cu Ian Hus i susintorii acestuia. Profesorii sunt pltii fie de studenii lor, fie primesc o funcie bisericeasc prin care li se asigur subzistena, fr ins in general s se achite de obligaiile legate de aceasta, atribuia lor fiind aceea de a preda. Esenial este faptul c aceti profesori, deintori ai autorizaiei de a preda (licentia docendi), pot fi considerai un nou tip de oameni de cultur, intelectuali care ii catig existena de pe urma cunotinelor lor, imprtite celorlali. In acest sens, ei pot fi asimilai celorlali meteugari ai oraului, intrucat practic o meserie de pe urma creia triesc, spre deosebire de oamenii instruii ai primelor secole ale evului mediu, care aveau de obicei o alt surs de venituri (erau preoi sau clugri). 130

Studenii ii suport singuri cheltuielile sau incearc s gseasc burse, protectori bogai, ocupaii care s le permit s se intrein. In sprijinul studenilor sraci au fost infiinate aa numitele colegii, unde, iniial, primeau cazare i mas, dar care apoi s-au transformat in adevrate instituii de invmant. Cel mai cunoscut este colegiul intemeiat de Robert de Sorbon la Paris, in secolul al XIIIlea, de la care i-a luat numele cea mai celebr universitate parizian, Sorbona. In cadrul universitii, invmantul se fcea in patru faculti (ansambluri de magitri i studeni care aparineau aceleiai discipline de studiu). Prima dintre ele, care asigura dup absolvire accesul in celelalte, superioare, era facultatea de arte, numit aa deoarece aici se studiau cele apte arte liberale, considerate introducerea necesar in orice tiin. Studiile se terminau printr-un examen care conferea gradul de bacalaureat. Se putea opta apoi pentru una din cele trei faculti superioare: drept civil sau bisericesc (facultile cele mai vestite erau la Bologna i Oxford); medicin (Salerno i Montpellier); teologie, considerat cea mai important, cu centrul cel mai prestigios la Paris-Sorbona. Dup absolvirea studiilor acestor din urm faculti, in urma unui examen public, se primea autorizaia de a preda, licentia docendi (de unde numele actual de licen). Desfurarea procesului de invmant Invmantul se fcea prin predarea de ctre magitri a leciilor, constand in comentarii ale textelor unor autoriti in materie (Biblia, Hipocrate, Aristotel etc), intrebri, dispute. Acestea aveau caracter public i ii familiarizau pe studeni cu tehnici ale muncii intelectuale. Scolastica, dezvoltat intre secolele XII i XVI, este o metod de studiu care presupune analiza limbajului, pentru a se putea folosi termeni adecvai; de asemenea, impune cunoaterea dialecticii, adic a legilor demonstraiei, pentru a putea convinge auditoriul sau oponenii. Scolastica se bazeaz pe cunoaterea i respectarea textelor autoritilor recunoscute, ceea ce poate conduce la pericolul de a cdea in servilism. Pe de alt parte ins, ea face apel la raiune, transformand astfel i teologia intr-o tiin, ale crei adevruri pot fi demonstrate. Instrument util de studiu in secolele XII-XIII, scolastica a evoluat spre dispute sterile, din ce in ce mai specializate i desprinse de realitate, ceea ce a condus la condamnarea ei de ctre umaniti i partizanii libertii de gandire. Pentru a inva, studenii aveau nevoie de cri, ceea ce a determinat inmulirea atelierelor de copiere a manuscriselor i cutarea unor soluii de mai rapid reproducere a acestora, intr-un numr din ce in ce mai mare i la preuri mai sczute. Rspandirea hartiei in Europa, cu deosebire din secolul al XIII-lea, este legat i de cererea de cri de specialitate. La jumtatea secolului al XV-lea, aceast nevoie de cri pentru mediul universitar i urban a condus la inventarea tiparului. Literatura Specific literaturii de la inceputul acestei perioade este rspandirea creaiilor in limbile vernaculare, chiar dac latina se menine ca limb a creaiei artistice i tiinifice. Modelul este intr-un anumit sens oferit de literatura francez, deoarece aceasta se cristaliza in cel mai intins i mai populat regat al Occidentului, cu o puternic influen politic dar i economic asupra zonelor invecinate (franceza este acum limba internaional a negustorilor). De la sfaritul secolului al XI-lea dateaz cel mai vechi text al Cantecului lui Roland, aparinand genului cantecelor de gest (chansons de geste). Acestea sunt poeme epice rspandite in general intre secolele XI-XIV, care au ca scop afirmarea valorilor rzboinice prin intermediul unor naraiuni legendare ce pornesc uneori de la eroi care au avut o existen real. Cu o posibil genez oral, ele erau cantate de jongleri ce se serveau i de un acompaniament instrumental. Cantecele de gest (insemnand, se pare, in secolul al XII-lea, cantece despre o familie) erau grupate in cicluri, intre care cele mai cunoscute, in afara de amintitul Cantec al lui Roland, sunt cele avand in centru personaje precum Guillaume d'Orange (duce al Acvitaniei in timpul lui Carol cel Mare), Garin de Morglane (presupusul bunic al lui Guillaume), Carol cel Mare i membri ai familiei sale (ciclul Doon de Mayence), Raoul de Cambrai. In afara spaiului francez, poeme epice cu o mare rspandire sunt in Spania Cantecul Cidului, dedicat lui Rodrigo Diaz, erou al Reconquistei i in spaiul german Cantecul Nibelungilor, care cristalizeaz ctre 1200 vechi legende i motive nordice. Saga este poemul epic tipic islandez, fixat in scris din secolul al XII-lea i cuprinzand transfigurri literare ale evenimentelor din epoca viking, inclusiv descoperirea Americii ctre anul 1000. Tot ctre sfaritul secolului al XI-lea aprea in zonele sudice ale Franei actuale, unde se vorbea langue d'oc, dialect diferit de cel din jurul Parisului, o creaie liric original: poezia trubadurilor. Geneza acesteia este pus in legtur cu caracterul mai evoluat al societii provensale, unde rafinamentul de la curtea marilor seniori conduce la apariia curtoaziei, set de valori i de 131

comportamente pe care membrii aristocraiei trebuiau s le respecte. Pentru prima oar femeia este pus in centrul unui gen literar care nu mai exalt, in primul rand, virtuile rzboinice. Trubadurii cint despre fin amour, dragostea delicat pe care un tanr cavaler o nutrete pentru o doamn superioar din punct de vedere social i deja cstorit. In condiiile in care principiul primogeniturii inltura de la motenire fraii mai mici, erau muli tineri cavaleri pentru care singura posibilitate de a-i intemeia o familie era cstoria cu o motenitoare bogat. Pentru a se afirma in societate i a-i spori astfel ansele nu era nevoie ins numai de pricepere rzboinic, precum inainte, ci i de maniere elegante, ce puteau fi deprinse prin aceast servire a doamnei care constituia obiectul dragostei curteneti. Trubadurii s-au recrutat din toate straturile societii, fiind mari seniori, precum Guillaume al IX-lea, comite de Poitiers i duce de Acvitania, considerat primul reprezentant al genului, Jaufre Rudel, prin de Blaye sau Contesa de Die, dar i oameni de origine modest, precum Cercamon sau Bernand de Ventadour (probabil cel mai talentat dintre trubaduri). Noul gen literar a fost adoptat i in nordul Franei, acolo unde se vorbea langue d'oil, dialectul de la baza francezei literare, precum i la curtea anglo-normand, i a fost ilustrat de truveri. Cantand la randul lor dragostea, dar i eroismul, truverii fac loc in poemele lor i sentimentului naturii sau satirei. Printre cei mai cunoscui truveri se numr Marie de France, autoarea unor naraiuni lirice numite lais, Peire Vidal, regele Richard Inim de Leu, Rutebeuf (considerat precursor al lui Villon). Influena liricii de curte s-a fcut simit i in spaiul german, unde a fost promovat de minnesangeri, intre care cei mai cunoscui sunt Walter von der Vogelweide, Heinrich von Morungen, Reinmar von Hagenau. In Italia, trubaduri italieni precum, Guido Guinizelli sau Guido Cavalcanti au promovat un aa numit dulcele stil nou (il dolce stil nuovo) care a permis afirmarea liric ulterioar a lui Dante (care il consider pe Guinizelli maestrul su) sau Petrarca. Poezia trubadurilor a fost ilustrat i in limba portughez, pe atunci dialectul literar al Peninsulei Iberice, inclusiv de capete incoronate precum Alfonso al X-lea (1221-1284), regele Castiliei i Leonului sau Denis (1261-1325), regele Portugaliei. Inspirat din aceleai valori precum lirica de curte, in secolul al XII-lea aprea, de aceast dat in nordul Franei, romanul cavaleresc. La geneza lui pare s fi contribuit lirica provensal, mai ales c genul incepe s se afirme in timpul lui Alienor d'Acvitania, nepoata primului trubadur i soia regelui Ludovic al VII-lea, care pare s fi adus cu sine tradiiile literare din Midi. Numele noului gen provine din romanz, ceea ce arat c la origine desemna faptul c era scris in limba vorbit, iar nu in latin. Apariia sa fusese precedat de lucrri cu teme inspirate din legendele antice referitoare la Alexandru cel Mare, Theba, Troia sau Eneea. Inovaia major este imbinarea dintre dragostea delicat cantat de trubaduri i isprvile eroice, puse tocmai in slujba acestei iubiri. In romanul cavaleresc dragostea poate fi tot una adulter, ca in lirica de curte, precum cea dintre Tristan i Isolda sau Lancelot i regina Guinevra. Se afirm ins tot mai mult iubirea implinit prin cstorie, care incununeaz aventurile eroului i ii confer acestuia inrdcinarea social dorit. In acest fel i romanul cavaleresc prezint proieciile ideale ale tinerilor lipsii de avere proprie care sper ca la captul diferitelor fapte de eroism s fie recompensai prin cstoria cu o motenitoare bogat. Inspiraia autorilor face apel la teme i personaje din folclorul celtic, i in primul rand la regele Arthur i tovarii si de lupt impotriva invadatorilor anglo-saxoni. De asemenea, erau prezente elemente miraculoase, precum pduri fermecate, populate de zane, pitici i uriai, obiecte vrjite, castele ale intamplrilor ciudate. Intemeietorul genului este Chretien de Troyes (cca 1135-1185), un cleric de la curtea Mariei de Champagne, fiica lui Alienor de Acvitania. In romanele sale (Erec i Enide, Cliges, Yvain sau cavalerul cu leul, Lancelot sau cavalerul cu cotiga, Perceval sau Povestea Graalului) iubirea desvarit a cavalerului pentru doamna sa il indeamn pe acesta s caute perfeciunea, prin afirmarea sa in lupte i printr-un comportament conform codului onoarei cavalereti. Scrise iniial in versuri, aceste opere incep din secolul al XIII-lea s fie prelucrate in proz, i s-i diversifice temele i personajele. Ele au cunoscut un succes constant in literatura european, cunoscandu-se versiuni sau creaii originale realizate in Germania, Italia, Anglia sau Peninsula Iberic. Ele urmau s stea la baza romanului modern, i aveau s primeasc o lovitur serioas de-abia in secolul al XVII-lea, prin Don Quijote al lui Cervantes, parodie, dar i ultim omagiu adus unor idealuri revolute. Treptat aveau s se afirme noi genuri literare, mai ales in legtur cu noul spaiu social i cultural reprezentat de ora. Influenat de literatura cavalereasc dar i de creaia folcloric, literatura urban promoveaz ins idealuri de alt tip, in legtur cu mentalitile i ateptrile noii clase. 132

Inspiraia mai realist se intilnete cu un umor frust, adesea coroziv, imbrcand adeseori forma ironiei sau a satirei. Fabliaux, povestirile in versuri, reprezint unul din genurile preferate in mediul urban. Elementele caracteristice erau spiritul antinobiliar, anticlerical i antifeminin, demonstrand astfel o reacie la modelul ideal al literaturii curteneti. O alt creaie specific urban este Roman de Renart (Romanul lui Renard, Romanul vulpoiului), epopee eroi-comic in versuri, parodie a cantecelor de gest i a romanelor cavalereti. Renart vulpoiul incalc toate preceptele codului feudal, iar celelalte personaje ale epopeii travestesc in forma animal, satirizandu-le fr mil, personajele tipice ale inaltei societi a epocii (seniorul, clericul, doamna) sau ale lumii rurale. Tot in spaiul urban, de aceast dat italian, se cristalizeaz genul literar al nuvelei, scurt povestire in proz, scris in limba vorbit. Spre sfaritul secolului al XIII-lea aprea la Florena culegerea anonim Novellino, iar la mijlocul secolului al XIV-lea Boccacio realiza prin Decameronul o culme a genului. Aceast literatur oreneasc ofer bazele dezvoltrii ulterioare a umanismului i Renaterii, fenomene urbane prin excelen, care proslvesc demnitatea i libertatea omului, infiat ins aproape exclusiv ca un locuitor al oraului. O creaie de un tip deosebit este Le roman de la Rose, (Romanul Trandafirului), a crui prim parte a fost scris in prima jumtatea a secolului al XIII-lea de ctre Guillaume de Lorris, iar continuarea, in 1275, de Jean de Meung. Prima parte reprezint o alegorie, care sub forma cutrii trandafirului ofer o sintez didactic a ideologiei dragostei curteneti. Continuarea realizat de Jean de Meung are cu totul un alt stil, opoziia fa de idealul nobiliar imbrcand forma misoginismului, iar aspectul literar fiind cel al unei enciclopedii a cunotiinelor epocii. Secolul al XIV-lea este martorul unei extraordinare diversificri a creaiei literare in limbile vernaculare europene. In Anglia, Geoffrey Chaucer (1340-1400) contopete influenele italiene i franceze in prima realizare deosebit a literaturii in limba englez, Povestirile din Canterburry. Tehnica este a povestirii in ram, de sorginte oriental, popularizat mai ales de Boccacio; spre deosebire ins de nuvelele italiene, povestirile lui Chaucer sunt in versuri. Valoarea lor const in observaia realist i arta surprinderii elementelor definitorii ale societii engleze a epocii. Filosofia Filosofia continu s fie marcat de teologie, in slujba creia este pus, conform principiului credo ut intelligam, cred ca s ineleg. Scolastica, bazat pe studiul autoritilor in materie, rmane metoda privilegiat de analiz, chiar dac incep s apar i adepi ai promovrii experimentelor personale, precum Roger Bacon (+1292). Secolele XII-XIII sunt marcate de redescoperirea, prin traduceri arabe, datorate in principal lui Averroes, a majoritii operelor lui Aristotel, din care evul mediu occidental cunoscuse direct destul de puine. Aceasta a permis realizarea unui sistem filosofic coerent, bazat pe opera Stagiritului, alturi de platonismul dominant pan atunci. Sinteza aristotelician, esenial pentru gandirea medieval occidental, a fost realizat de clugri din ordinele ceretoare, mai ales dominicani. Albert cel Mare (1206-1280) regandete revelaia cretin cu ajutorul conceptelor filosofice aristoteliciene, iar elevul su, Thomas d'Aquino (1225-1274), dornic s concilieze inelepciunea cretin i gandirea antic, realizeaz primul comentariu important din Occidentul latin asupra operei Stagiritului. El este i primul ganditor cretin care reuete s realizeze un sistem filosofic coerent, integrand motenirea aristotelician. Pe de alt parte, Toma d'Aquino incearc s fundamenteze tiinific teologia, i prin grandioasa sa sintez Summa theologica influeneaz pan in ziua de astzi cretinismul apusean. Operele lui Aristotel au fost primite cu rezerve, chiar cu impotriviri de Biserica oficial, care le-a condamnat in repetate randuri in secolul al XIII-lea, dar fr succes. Filosofia de inspiraie aristotelician rmane dominant pe parcursul intregului Ev Mediu occidental. O alt controvers care a marcat gandirea filosofic a Evului Mediu european a fost aa-numita ceart a universaliilor. Oponenii au fost reprezentanii a dou curente filosofice opuse, partizani fie ai gandirii lui Platon, fie inspirai de Aristotel. Realitii, de nuan platonician, afirmau c noiunile generale, universaliile, au o existen spiritual de sine stttoare, anterioar lucrurilor individuale, concrete. Universalia sunt res, universaliile sunt lucruri reale, era afirmaia central a acestui curent filosofic idealist. Nominalitii, mai apropiai de o poziie materialist, susineau c existen real nu 133

au decat lucrurile individuale, iar noiunile generale i abstracte nu sunt decat nume, existente doar in mintea noastr (universalia sunt nomina). Printre cei mai de seam aprtori ai poziiilor realismului filosofic s-au numrat Anselm din Canterbury (1033-1109), considerat de unii autori ca printele scolasticii, i Thomas d'Aquino. Cei mai cunoscui nominaliti au fost Pierre Abelard (1079-1142), Duns Scot (1266-1308), William Occam (1300-1349). Mai ales acesta din urm a favorizat, prin discipolii si, progresul tiinelor naturale, care se preocupau de studierea concretului, in pofida dezbaterilor sterile. La captul unei indelungate evoluii, marcat de dezbaterile interne, de redescoperirea aristotelismului i de influenele ganditorilor arabi i evrei, filosofia ii recpta autonomia fa de teologie i de religie, redevenind o ramur de gandire de sine stttoare. Istoriografia In scrierea istoriei se continu unele din tendinele anterioare, precum redactarea in latin a unor cronici universale, dar incep s apar i fenomene noi, cum ar fi scrierea unor lucrri monografice dedicate doar unor evenimente (cum ar fi cruciadele) sau personaliti (biografii regale). Alt element de noutate este apelul la limbile vernaculare, care permit accesul mai larg al publicului la lucrrile istorice, dar in acelai timp le limiteaz spaial circulaia i influena la zonele in care limbile respective sunt inelese. Schimbri apar i in ceea ce-i privete pe autori, cci dac in primele secole medievale acetia erau cu precdere clerici, acum exist din ce in ce mai muli laici tiutori de carte care realizeaz opere istorice, marcand astfel o treptat dar constant diminuare a influenei concepiei teologice. Un gen rmas foarte rspandit in epoc este cel al cronicii monastice i, de asemenea, numeroase sunt cronicile realizate in centrele episcopale, unde se poate utiliza la redactarea lor un bogat material de arhiv. Dintre cronicile universale, merit menionat lucrarea episcopului Otto din Freising (11121158), unchiul impratului Frederic I, Cronica sau despre cele dou ceti, in care incearc o istorie a omenirii marcat de concepia lui Augustin. Genul monografic este la randul su reprezentat de Otto, cu istoria dedicat faptelor nepotului su, Frederic Barbarossa, Gesta Friderici imperatoris. O istorie deosebit de influent, care trateaz in manier monografic faptele unei personaliti, a realizat Suger (1081-1151) cu Vita Ludovici Grossi, surs de prim rang in reconstituirea procesului centralizrii statale din Frana. In aceeai tradiie se inscrie lucrarea lui Jean de Joinville (1224-1317), Viaa Sfantului Ludovic, cuprinzand perioada domniei lui Ludovic al IX-lea, i redactat in limba francez. Alte lucrri cu caracter monografic au fost ocazionate de cruciade, dintre care se remarc Istoria celor intamplate dincolo de mare, scris de Guillaume, arhiepiscop de Tyr (1130-1184), anonima Cronic a primei cruciade sau istoria lui Guibert de Nogent, scris pe la 1104, Gesta Dei per Francos (Faptele lui Dumnezeu svarite prin franci). Foarte interesante pentru oglindirea diferenelor deja pronunate dintre Apus i Rsrit sunt lucrrile dedicate celei de-a patra cruciade i cuceririi Constantinopolului de ctre latini, scrise in francez de Geoffroy de Villehardouin (1150-1218), Istoria cuceririi Constantinopolului i de Robert de Clari, Cucerirea Constantinopolului. Afirmarea statelor centralizate i declinul imperiului universal conduc spre constituirea istoriografiilor naionale, preocupate in primul rand de evenimentele desfurate in cuprinsul propriului regat, i doar in plan secundar de evenimentele internaionale. Cele mai cunoscute exemple sunt din spaiul francez, unde la abaia regal de la Saint Denis, loc de memorie extrem de semnificativ pentru monarhie, se redacteaz din secolul al XIV-lea Marile cronici ale Franei. Tot din Frana ne-au parvenit Memoriile lui Philippe de Commines (secolul al XV-lea), vast fresc a unei istorii trit i interpretat personal. Hagiografia Inrudit cu istoria prin intenia de a scrie despre personaje cu o existen real, hagiografia se deosebete fundamental de aceasta prin scopul afirmat i prin mijloacele folosite, esenial nefiind redarea adevrului, ci edificarea in sens cretin a cititorilor. Evul Mediu central i tarziu reprezint perioade de glorie a genului hagiografic, al crui succes e asigurat de puterea i influena Bisericii oficiale, dar i de creterea progresiv a pietii populare. In secolul al XII-lea, printre autorii de opere hagiografice se numr i Bernard de Clairvaux, care a jucat un rol atat de important in promovarea, prin scrierile sale, a cultului dedicat Fecioarei Maria. In secolul al XIII-lea, apariia clugrilor ceretori d un nou impuls hagiografiei, prin 134

redactarea de vitae dedicate personalitilor fondatoare. Astfel, Thomas de Celano redacta foarte citita in epoc Via a Sfantului Francisc, iar pe la 1232 deja circula Legenda prima despre sfantul Antonie din Padova. Personalitile din secolele al XIII-lea i al XIV-lea au fcut de asemenea obiectul unor vitae, precum Thomas d'Aquino sau Caterina din Siena. Pe la 1260 aprea Legenda aurea, o vast culegere de viei de sfini realizat de Jacoppo da Varazzo, lucrare destinat unui succes constant in veacurile urmtoare. In secolul al XV-lea, nume cunoscute s-au implicat in redactarea de viei de sfini i literatur religioas, precum Philippe de Mezieres, cancelarul lui Carol al V-lea al Franei, sau Thomas a Kempis, autor al celei mai frecvent traduse i apoi tiprite cri dup Biblie: De imitatione Christi (Imitarea lui Christos), realizat pe la 1416-1420. Teatrul La originea teatrului medieval au stat probabil mai multe tradiii, dintre care cele mai importante sunt cea popular, a spectacolelor motenitoare ale mimilor antici sau ale reprezentaiilor legate de ritualurile precretine, i cea a dramei liturgice. Aprut in perioada carolingian ca o reacie la crescanda neinelegere a textului latinesc de masa credincioilor, drama liturgic se dezvolt in continuare, ilustrand prin fragmente dialogate i interpretate, intercalate in slujba religioas, pri ale istoriei sacre. Chiar arhitectura Bisericilor se modific pentru a permite aceste reprezentaii care in secolul al XIII-lea par s fi evoluat chiar intr-un sens mai laic, generand reaciile negative ale papilor i episcopilor. Foarte important in desfurarea spectacolelor era muzica, de sorginte gregorian, dar care treptat evolueaz in direcia valorificrii filonului popular. Hildegard von Bingen (1098-1179), clugri german, reprezint un moment de rscruce in evoluia dramei liturgice, piesele muzicale compuse de contribuind la autonomizarea muzicii in raport cu reprezentaia dramatic. De pe la sfaritul secolului al XII-lea apreau deja piese scrise in limbile vernaculare, dintre care de deosebit succes par s se fi bucurat Autos de los Reyes Magos (Piesa despre regii magi) in Spania i Mystere d'Adam (Misterul lui Adam) in Frana. Acestea s-au dezvoltat probabil nu direct din drama liturgic latin, ci pe baza predicilor clericilor, devenite la randul lor din ce in ce mai dramatizate, pentru a atrage atenia credincioilor. Misterele reprezint genul dominant al teatrului medieval, fiind realizate pornind de la scene biblice, dezvoltate ins prin adugarea de cantece, dansuri i efecte speciale. Acestea erau interpretate de asociaii de ceteni, confrerii, de regul din clasa de mijloc, toate rolurile, inclusiv cele feminine, fiind jucate de brbai. Reprezentaiile misterelor au avut epoca de aur in secolele XIV-XV, ulterior, i datorit interdiciilor autoritilor, acestea deczand treptat. In afara reprezentaiilor cu subiect religios au continuat s existe spectacole populare de tradiie imemorial, precum dansurile cu mti, dansurile sbiilor, parade costumate, asociate de regul cu marile srbtori ale ciclului cretin, Crciunul i Patele. Tot tradiiei populare ii aparin farsele, uneori legate de tradiia carnavalului, ca Fastnachtspiell din spaiul german, afirmate mai ales in secolul al XV-lea. Farsele, prin umorul lor adeseori coroziv i prin satira muctoare la adresa tarelor sociale, stau la originea comediei de mai tarziu, dup cum o demonstreaz Farsa jupanului Pathelin (cca. 1464), care poate fi reprezentat i astzi fr a-i fi pierdut prospeimea. Arhitectura i artele plastice La Saint Denis, in Ile-de-France, in construcia realizat sub coordonarea abatelui Suger, pe la 1137-1144 se afirmau elementele unui nou stil arhitectural, cruia renacentitii aveau s-i dea numele de gotic. Elementul esenial este bolta in cruce de ogive, compus din dou arcuri incruciate pe diagonal, care permite realizarea unor edificii mult mai incptoare i mai inalte decat cele romanice. Avantul pe inlime era sprijinit de stalpi i pilatri masivi, iar zidurile exterioare ii sporeau rezistena prin contraforturi. Zidurile sunt strpunse de numeroase ferestre, acoperite cu vitralii multicolore, ceea ce confer edificiilor gotice o luminozitate inexistent pan atunci. Construcia gotic prin excelen este Biserica catedral, ridicat prin efortul episcopilor i al comunitilor urbane pe perioade foarte indelungate de timp, uneori chiar de secole. Printre cele mai desvarite realizri se numr catedralele din Chartres, Reims, Amiens, Bourges, Paris, Koln, Westminster, Toledo. Italia accept mai puin arhitectura gotic, rmanand credincioas tavanelor in arpant de tradiie antic-tarzie i Bisericilor tip sal. Doar in partea nordic, la Milano, Veneia, parial la Florena se constat adaptri ale programului arhitectural gotic. 135

In aceast perioad se dezvolt i arhitectura civil, cu realizri in domeniul castelelor fortificate, al palatelor i reedinelor regale sau nobiliare, dar i in ceea ce privete edificiile publice urbane, de tipul primriilor. Palatul Luvru din Paris, primriile din Louvain sau Arras, Palatul Ducal din Veneia sunt realizri de marc ale arhitecturii gotice civile. Sculptura rmane o auxiliar a arhitecturii, iar din secolul al XIII-lea invadeaz toate spaiile libere din Biseric, afirmandu-i rolul ei de a constitui o Biblie a celor fr invtur. Pe de o parte, se constat o evoluie a sculpturii spre simplitatea, armonia, claritatea ce caracterizaser arta grecoroman, iar pe de alta, o reinnoire a temelor iconografice, integrand animale i personaje fantastice i sporindu-i astfel funcia decorativ. Un element caracteristic al catedralelor gotice este portalul cu statui-coloane, care decoreaz faada unde se afl intrarea principal. Printre cele mai cunoscute exemple de acest tip este portalul central al faadei de vest al catedralei Notre-Dame din Amiens. Alte sculpturi de inspiraie religioas foarte cunoscute sunt cele de la Chartres sau de la Notre-Dame din Paris. Realismul in tratarea figurilor i proporiilor incepe s se fac simit in sculpturi precum Clreul din Bamberg, Fecioara nebun de la Magdeburg sau portretele lui Ekkehard i Uta de la Naumburg, toate de secol XIII. Un rol decorativ foarte important in edificiile gotice il are vitraliul, intr-un fel chiar o creaie a noii arhitecturi. Prin extinderea ferestrelor se reduce spaiul altdat destinat picturii murale, iar vitraliul preia, la randul su, funcia didactic i de edificare a credincioilor. Influenat de arta vitraliului este i enluminura, arta decorrii manuscriselor dezvoltandu-se in continuare, chiar i dup apariia tiparului, la mijlocul secolului al XV-lea. Inceputurile umanismului i ale Renaterii Dezvoltarea urban i apariia germenilor relaiilor capitaliste sunt intovrite in spaiul italian de modificri ale culturii care evolueaz intr-un sens din ce in ce mai deosebit de cel medieval Renaterea, interpretat iniial ca o micare cultural, este considerat i o adevrat perioad istoric, inceput in Italia pe la mijlocul secolului al XIV-lea, mai tarziu cu un secol in restul Occidentului, i care a durat cam pan la sfaritul secolului al XVI-lea, de asemenea cu diferene regionale. Din punct de vedere cultural, Renaterea reprezint intoarcerea la valorile Antichitii greco-romane, ca reacie la spiritul gotic, barbar, care ar fi caracterizat, in viziunea erudiilor italieni, evul mediu. Redescoperire a naturii, redescoperire a omului, Renaterea pune deci in centrul preocuprilor sale umanitatea in relaie cu spaiul inconjurtor, dar i cu divinitatea. Chiar dac se constat un anume progres al spiritului tiinific i laic, Renaterea nu promoveaz renunarea la cretinism. Umanismul, preocuparea pentru om i valorile sale, reflectat mai ales in opere literare i filosofice, este trstura distinctiv a Renaterii. Termenul de umanism este folosit de altfel i pentru a desemna curentul cultural specific acestei perioade istorice, in care preocuprile demne de a fi studiate erau cele care il puteau perfeciona pe om (gramatica, retorica, poezia, etica i istoria). In literatur, dup o purificare a latinei in sensul clasic, menit s o transforme din nou intr-o limb elegant pentru cetenii republicii literelor, se constat apelul din ce in ce mai hotrit la exprimarea in limbile vorbite. Cei care afirm primii cu pregnan demnitatea limbilor vulgare sunt italienii, prin creaiile lui Dante Alighieri (1265-1321), Giovanni Boccacio (1313-1375), Francesco Petrarca (1304-1374). In artele plastice, printre deschiztorii de drumuri se numr Giotto, a crui pictur se desprinde de sub influena hieratismului bizantin, pentru a evolua spre realismul caracteristic Renaterii. Pe baza activitii acestor inainte-mergtori se va realiza extraordinara inflorire artistic i literar din secolele XV-XVI, care a marcat de o manier durabil fizionomia cultural a Europei. II.4.2. Cultura in lumea ortodox Cultura bizantin in secolele XII-XV Veacul al XII-lea in cultura bizantina continu intr-o anumit msur, perioada Bizanului clasic anunand totodat urmtoarea Renatere a Paleologilor. Educaie i tiin Viaa intelectual, cultural, in lumea bizantin a continuat i dup secolul al XI-lea s fie mult mai intens i mai variat in raport cu lumea apusean. In centrele urbane, importante ale Imperiului, continuau s existe coli renumite de toate gradele precum i bogate biblioteci, frecventate de numeroase persoane provenind din randurile clerului, dar i a laicilor, intr-un 136

evantai larg, de la membrii familiei imperiale pan la cei de origine modest, care, aveau posibilitatea, in funcie de pregtire, s ocupe posturi din cele mai inalte in ierarhia de stat sau cea ecleziastic. Continua s existe un invmant de toate gradele. colile primare, in general private, erau accesibilie tuturor bieilor a cror prini puteau plti corpul profesoral.Existau i coli manstireti pentru viitorii clerici, unde elevilor l-i se asigurau gratuit hrana, cazare i imbrcminte. Incepand din secolul al XII-lea au inceput a fi acceptate i fetele in invmantul public. Dup deprinderea scrisului, cititului i socotitului, urma o pregtire de nivel mediu unde se studiau gramatica (prin lectur i comentarii de texte ale autorilor antici precum i a textelor biblice sau patristice), retoric, geometrie, astronomie, fiziologie. Aceste studii de nivel mediu durau intre 8-10 ani. Limba curent folosit era greaca clasic. A continuat aadar in lumea bizantin mai vechiul fenomen al diglosiei, al unei limbi de cultur (koine) folosit i in administraie sau biseric i in paralel limba greac popular ineleas i vorbit de toi locuitorii imperiului i in care a i inceput s se scrie tot mai mult dup secolul XIII. Inspre 20 de ani tinerii se puteau inscrie intruna din colile superioare din marile centre urbane sau la Constantinopol. A continuat s fiineze universitatea din capitala Imperiului intemeiat de Constantin cel Mare i reorganizat succesiv in mai multe randuri. Incepand cu secolul al XI-lea, in cadrul universitii s-a acordat o atenie deosebit pregtirii juridice, cursurile facultii de drept fiind predate gratuit tuturor studenilor. O mare dezvoltare a cunoscut i facultatea de filosofie, unde treptat, spre sfaritul Bizanului, accentul s-a transferat de la studiul lui Aristotel spre cultivarea deosebit a platonismului. Alturi de capital alte centre culturale importante erau Salonicul i Mistra. Invmantul literar ca i cel filosofic, distinct de cel teologic, a cptat tot mai mult un caracter laic, umanist, nemai insistandu-se asupra presupusei contradicii dintre invtura cretin i spiritul antichitii. In ultimile veacuri ale Bizanului, in capitala sa au aprut un important numr de studeni provenind din Occident, mai ales din Italia, ce au avut astfel ocazia s studieze limba greac i autorii antici, ceea ce a i influenat pozitiv geneza umanismului occidental. De altfel, incepand cu secolul al XIV-lea, profesori ai Universitii constantinopolitane au inceput s predea in colile occidentale, unde s-au i stabilit aducand cu ei numeroase manuscrise i devenind astfel iniiatori i participani la renascentismul occidental. In continuare, contribuiile originale ale bizantinilor in domeniul tiinelor nu au fost deosebite. In majoritatea cazurilor, invaii bizantini au rmas la nivelul cunotinelor lsate de antichitate i care erau cunoscute i studiate la universitatea constantinopolitan. Continuau s circule unele dintre lucrrile cu caracter enciclopedic alctuite in secolul al X-lea precum: Geoponica (o enciclopedie privind lucrarea pmantului), Iatrica (culegere din domeniul medi-cinei) etc. Unii invai precum Mihail Psellos s-au ocupat i cu astronomia. El a fost urmat pe acest direcie, legat i de astrologie, i de ali invai precum Theodor Methochites, Nicefor Gregoras sau Nicefor Cabasilas. In secolul al XIV-lea, Nicefor Chumnos a acordat atenie fizicii, iar in veacul precedent Nicefor Blemides s-a ocupat cu geografia. Cultivarea geografiei i a etnografiei continua o mai veche tradiie ilustrat de Constantin Porfiregenetul, Mihail Pselos, Ana Comnena, Mihail Glicas, Eustaiu din Salonic. Filosofie i teologie Dup primul ,,umanism,, bizantin al secolelor IX-X, au continuat in Bizan preocuprile pentru filosofie, distincte de cele de teologie. Erau cultivate in continuare tradiiile filosofice ale antichitii greceti inclusiv in cadrul mediului universitar al facultii de filosofie a universitii constantinopolitane distinct de inalta coal a Patriarhiei unde se pregteau viitorii teologi. Profesorii de filosofie, proveneau mai ales din randurile laicilor i nu din mediile clugreti, aa cum era regula in instituiile similare din Occident. De altfel in o serie de probleme ale filosofiei, bizantinii i-au precedat nu o dat pe occidentali. Astfel profesorul, teologul i apoi patriarhul Phothios in secolul IX a prezentat studenilor si din Bizan, Egipt, Persia probleme ale categoriilor ale ,nominalismului i realismului. Intre filozofii bizantini s-a ilustrat in mod deosebit in secolul al XI-lea Mihail Psellos, om cu o vast cultur, politician, profesor, scriitor ce a lsat opere din cele mai variate de alchimie, demonologie, astronomie, medicin, filozofie, istorie etc. A comentat scrierile lui Aristotel,dar i-a indreptat atenia i admiraia spre Platon. A incercat o apropiere i chiar o imbinare intre ideile filosofilor antici i tezele credinei cretine. S-a apreciat c opera lui Psellos a constituit punctul de plecare al neoplatonismului, care, prin intermediul altor bizantini precum Gheorghios Gemistos Plethon, s-a propagat apoi in ocidentul Renaterii. 137

Emanciparea filosofiei de sub tutela teologiei i cultivarea platonismului a fost continuat de discipolul i succesorul su la catedr Ioan Italos. Acesta a pus pe prim plan invtura filozofilor antici ca fiind deasupra celei a prinilor Bisericii. A avut i unele tendine materialiste i chiar ateiste fiind condamnat pentru erezie, scos de la catedr iar studiile sale anatemizate. Secolele XIII-XIX reprezint o a treia perioad distinct in gandirea filosofic bizantin. i atunci au fost dominante ideile lui Aristotel i mai ales ale lui Platon. Theodor Metochites a alctuit o adevrat enciclopedie filosofic. Ultimul reprezentant al filosofiei bizantine a fost platonicianul Gheorghios Gemistos Plethon (circa 1355-circa 1450). A lsat posteritii mai multe scrieri precum: ,,Despre virtui,, ,,Despre destin,, ,,Diferena intre filosofia lui Platon i filosofia lui Aristotel,,. Opera sa capital ,,Despre legi,, - al crei titlu insui evoc ,,Legile,, lui Platon propune o serie de reforme sociale, politice, morale i religioase, care s asigure in final omului fericirea. Gandirea sa era puternic influenat de neoplatonism. Activitatea i scrierile sale au reprezentat unul din momentele cele mai semnificative ale aportului filosofiei bizantine la inceputurile filosofiei moderne din Occident. El a fost o vreme la Florena unde a i participat la conciliul consacrat unirii ortodoxiei cu catolicismul i unde a avut iniiativa crerii, prin mecenatul familiei Medicii, al Academiei platoniciene. In Bizanul ce trecuse de zenit s-a inregistrat i o preocupare mai susinut pentru cultura teologic. In secolul al XI-lea Ioan Mavropus a alctuit ,,Vieile sfinilor,, predici, imnuri religioase i scrisori. Arhiepiscopul Teofilact de Ohrida a alctuit ,,comentariile biblice,, iar Eftimios Zigabenos a alctuit sub egida impratului Alexix I Comnen ,,panoplia dogmatic,,, o culegere de scrieri i comentarii privind diversele erezii in raport cu ortodoxia. Theodor Balsamon a avut importante contribuii in ceea ce privete dreptul canonic, armonizarea normelor juridice busericeti cu cele din societatea civil. Niketas Choniates a alctuit tratatul dogmatic ,,Tezaurul ortodoxiei,,. Despre diferenele teologice dintre islamism i ortodoxie a scris impratul Manuel al II-lea Paleologul ( 13911425) . Incontestabil c cea mai de seam figur dintre teologii Bizanului tarziu a fost Grigore Palamas ( 1296-1359), trecut in randul sfinilor de biserica ortodox. Acesta a fost printele isihasmului, devenit apoi caracteristic bisericii ortodoxe. Literatura. Hagiografia. Au fost dou genuri care in continuare s-au alturat in mare msur. In lumea bizantin s-au scris biografii ale sfinilor dup o schem devenit obligatorie, dar care a fost nu o dat inclcat prin introducerea de elemente din realitile imediate de unde i insemntatea istoric alturi de cea literar a scrierilor hagiografice. Au continuat s circule fiind uneori completate i modificate vieile sfinilor cuprinse in ampla culegere alctuit de Simion Logoftul, din ordinul impratului Constantin Porfirogenetul. In secolul al XI-lea, Simion Metaphrastes, a adunat la un loc vieile sfinilor dandu-le o form mai literar dup modelul acesta fiind apoi alctuite scrieri hagiografice veacuri dearandul, ele integrandu-se astfel in domeniul literaturii. Aceluiai domeniu i-au aparinut i o serie de scrieri apocrife destinate s completeze Vechiul i Noul Testament. A circulat astfel protoevanghelia lui Iacob, Evanghelia lui Nicodim, Evanghelia copilriei etc. Au circulat de asemenea o serie de romane in proz, drame, lucrri cu caracter panegiric, satiric sau didactic. Inaintea Occidentului, Bizanul a cultivat i genul epopeii eroice. In acest context cel mai intins, mai popular i mai bine realizat artistic, a fost poemul epic Digenis Akritas. Eroul principal care a trit la frontiera oriental a Bizanului, a fost un aprtor inflcrat al ortodoxiei in luptele practic permanente cu islamul. Poemul cuprinde numeroase elemente ce permit cunoaterea vieii i moravurilor din societatea bizantin a veacului X. Bizantinii au cultivat in mod deosebit, nu o dat dup modele antice, pamfletele i satirele. Intre acestea e de amintit, dup modelul anticului Lucian, o scriere din veacul al XII-lea intitulat ,,Coborarea lui Mazaris in iad,,. Aceleai influene ale lui Lucian ii aparine i o bun parte a creaiei unui remarcabil poet popular din secolul XII, Theodor Prodromos, ce poate fi asemnat din multe puncte de vedere cu F.Villon. Circulau in continuare tot felul de scrieri rspandite mai apoi in intreaga lume slav-ortodox precum :,,Esopia,,, ,,Alexandria,,, ,,Varlam i Ioasaf,, etc. S-au inmulit in ultimele veacuri ale Bizanului autobiografiile de tot felul precum i scrieri aparinand retoricii sau epistolografiei, in care accentul principal era pus pe literar, estetic. 138

Istoriografia In Bizanul tarziu cultura in general, scrisul istoric mai cu seam, s-au aflat intr-o situaie cu totul deosebit, de inflorire, invers in raport cu declinul continuu al vieii materiale i politice. Au continuat preocuprile enciclopedice in domenii din cele mai diverse, de la tiinele naturii la retoric, beletristic i, natural, teologie dar mai cu seam in domeniul literaturii istorico-politice legate in modul cel mai direct de viaa oamenilor ce alctuiau o societate intr-un accentuat declin in interior i cu legturi tot mai spectaculoase in afar. S-au stabilit atunci contacte tot mai stranse i cu lumea apusean, oamenii de cultur bizantini, destui stabilii in occident, jucand un rol insemnat in istoria cultural a Vestului. Pstrandu-se in general caracterele mai vechi in cadrul culturii i ideologiei de tip imperial, au inceput s apar i o serie de elemente noi, ce anunau naterea ulterioar a contiinei naionale greceti i a neoelenismului. In cadrul produciei scrise istoriografia a continuat s rman un domeniu fundamental. La inceputul secolului XII, i-a alctuit lucrarea sa Ana Comnena . Pe parcursul a 15 cri a unei adevrate epopei in proz, intitulat Alexiada, ea prezint domnia tatlui ei, impratul Alexis I Comnenul. Firul naraiei evenimentelor petrecute in Bizan dup moartea lui Alexis Comnenul a fost continuat de Ioan Kinammos, autor al unei istorii relatand evenimentele dintre anii 1118-1176. Parial aceleai perioade i-au fost consacrate i relatrile istoricului Niketas Choniates ce continu relatarea evenimentelor pan in anul 1285. Acesta a relatat, intre altele in lucrarea sa Hronike diegesis in special evenimentele ce sunt legate de cruciada a IV-a situandu-se pe nete poziii antioccidentale. Un contemporan de al su, Constantin Manases, a alctuit o cronic de istorie universal care a fost apoi tradus i a circulat in intregul spaiu al ortodoxiei inclusiv in rile Romane. In Imperiul in exil, la Niceea, in secolul al XIII-lea, a existat o adevrat efervescen intelectual, cuprinzand chiar i capete incoronate. Umanistul Nichephor Blemmydes, ca i Theodor II Lascaris, au alctuit tratate despre guvernare inand de domeniul literaturii politice. Sub egida lor, Gheorghias Acropolites a alctuit o istorie a bizantinilor de la catastrofala jefuire i cucerire a Constantinopolului de ctre latini la 1204, pan la revenirea lor in vechea capital in anul 1261. Aceast istorie a fost apoi continuat de Gheorghios Pachymeres, ce a relatat evenimentele domniei lui Mihail VIII i Andronic II. Alturi de remarcabili crturari precum Theodor Metochites, D.Kydones, N.Kabasilas, M.Planudes, s-au ilustrat ca istorici, Nikephor Gregoras i Ioan Cantacuzinul. Primul a lsat o istorie bizantin privind evenimentele dintre anii 1204-1359, partea a doua a lucrrii prezentand un mare interes dat fiind implicarea direct a autorului in viaa contemporanilor si. In anul 1354, impratul Ioan VI Cantacuzinul a fost nevoit s abdice i s se retrag intr-o manstire, unde a mai trit aproape trei decenii, afirmandu-se activ in disputele politice i religioase ale vremii sale. Acolo a i alctuit o masiv oper istoric, de fapt memorii, cci expune cariera sa, in cadrul istoriei generale a statului bizantin dintre anii 1320-1356. Spre deosebire de Gregoras, era adept al isihasmului i al lui Grigorie Palamas, era impotriva colaborrii cu Apusul in plan politic i religioas i pentru o inelegere cu otomanii, cu care de altfel ca om politic a i colaborat. Un loc aparte intre numeroi intelectuali ai Bizanului din perioada dispariiei sale au scriitorii de istorie de la jumtatea secolului XV, contemporani i chiar martori ai cuceririi Constantinopolului. Astfel literatura istorico-politic de atunci a avut drept subiect imprejurrile in care Imperiul Bizantin s-a transformat intr-un mic stat balcanic, czand apoi definitiv sub dominaie strin. Au trit i au scris atunci patru mari istorici, unii dintre ei i oameni politici, care, situandu-se pe poziii diferite, reprezint totodat i curente ale societii bizantine din prima jumtate a secolului XV. Ducas este autorul Istoriei turco-bizantine, in care sunt infiate evenimentele dintre 13411462. Prezint un punct de vedere prooccidental in ceea ce privete analiza evenimentelor, lsandu-ne totodat cea mai complet i interesant descriere a cderii Constantinopolului in mainile turcilor ca i a realitilor balcanice anterior acestui eveniment de importan european. Gherghios Sphrantzes este autorul unor memorii in care este prezentat istoria Bizanului intre anii 1401-1487, de pe poziii ortodoxe-bizantine ostile unirii cu Roma. Prezint, nu o dat patetic, emigrarea bizantinilor din Imperiu . Laonic Chalcocondil, a scris o istorie paralel a turcilor i bizantinilor intitulat Expuneri istorice, in care trateaz evenimentele dintre anii 1328-1463, respectiv creterea puterii otomane, cderea impriei bizantine, precum i diverse relatri despre felurite ri i popoare intre care i cel al romanilor. Critobul din Imbros s-a pus in slujba cuceritorilor i a alctuit o biografie encomiastic a cuceritorului Mahomed II. In aceeai perioad ii incepeau activitatea in Occident muli crturari fugii 139

din Bizan, precum Ioan Arghiropolus, Manuel Chrisoloras, Visarion din Niceea, Gemistos Plethon care reprezint procesul transplantrii valorilor culturale bizantine in Occident, acolo unde climatul era mai favorabil, permiandu-le integrarea in coordonatele occidentale. Ei duceau acolo intre numeroasele manuscrise i lucrri cu caracter istoric ce au contribuit astfel creearea unei baze documentare ce a permis apoi umanitilor occidentali s creeze rand, pe rand ca discipline, distincte bizantinistica, otomanistica i studiile sud-est europene. Arta bizantin Formandu-se pe un fundament grecesc i roman, avand un pronunat caracter religios, cretin, ortodox, arta bizantin a avut o existen milenar. Ea a primit i o serie de influene orientale i, la randu-i, i-a extins influena departe dincolo de teritoriile intrate intre frontierele vremelnice ale Bizanului, in intreaga lume ortodox, la slavii din Balcani, la romani, in lumea rusoucrainian. Mult vreme, un domeniu predilect al artei a fost arhitectura. Artitii bizantini au realizat definitiv, inc in secolul al X-lea, planul de biseric in form de cruce, cu brae egale inscrise intr-un ptrat, numit crucea greac. Pe baza acestui model au fost construite nume-roase lcauri religioase, nu numai in Bizan ci i in intreaga lume ortodox. Astfel de monumente arhitectonice pot fi intalnite, de exemplu, la Mistra, in Peloponez, unde s-a deplasat centrul vieii artistice in ultimele veacuri ale Bizanului. Alte monumente arhitec-tonice pot fi intalnite nu numai in capital ci i in Epir, in Macedonia, de exemplu la Ohrida, ca i pe malurile Mrii Negre la Trapezumt. Bizantinii s-au remarcat mult vreme i in domeniul ridicrii unor edificii laice in scopuri civile sau militare. Mult vreme, dincolo de fortreele rspandite peste tot, reprezentativ pe acest plan a fost palatul imperial, cldire somptuoas cu o semnificaie deosebit in Bizan i peste hotare. S-au pstrat puine monumente, nici unul in intregime, precum : palatul Blachernelor din Constantinopol (reedin imperial incepand cu Comnenii), palatul Lascarizilor din Nymphaion i palatul despoilor din Mistra. Majoritatea construciilor erau impodobite cu o serie de opere sculpturale, precum : capiteluri acoperite cu ornamente geometrice, cu frunze i flori stilizate in relief sau cu figuri de oameni. Erau frecvente basoreliefurile cu diferite scene religioase. Un domeniu predilect in arta bizantin a fost acela al picturii. De regul, pereii din interior, mai rar din exterior, ai monumentelor religioase bizantine erau acoperii cu picturi, fie mozaicuri fie fresc. In pictura monumental bizantin s-au conturat dou curente aulic i monahal ce au alternat in ceea ce privete predominarea lor. Pan spre jumtatea secolului al XIV-lea, curentul aulic s-a situat in prim plan, aa cum se poate vedea de exemplu in mozaicurile i frescele din biserica Chora din Constantinopol, de la inceputul secolului XIV, sau la biserica Sfinilor Apostoli din Salonic. Victoria isihasmului a impus preponderena curentului monahal ce predomin in coala de la Mistra i mai cu seam in picturile de la Muntele Athos, in special de la manstirile Lavra i Iviron. Alte realizri picturale de seam pot fi intalnite in Phocida, Chios, Daphni. Din secolul al XII-lea au inceput s se contureze i unele coli regionale. In arta bizantin s-a dat o deosebit importan ilustrrii manuscriselor de tot felul, miniaturisticii. Numeroase manuscrise bizantine sunt adevrate capodopere ale picturii. Grija pentru producia scris a stimulat i artele decorative. Nu rareori manuscrisele, mai cu seam cele cu caracter religios, aveau scoare ferecate in aur i argint aurit, cu bogate ornamente in relief pe care se aplicau pietre scumpe, plci de ivoriu sau de sidef. In arta bizantin a fost cultivat i esutul artistic cu motive geometrice ori cu elemente stilizate din faun i flor. Au fost lucrate broderii cu scene religioase dup picturi executate de meteri iscusii. Prelucrarea artistic a ceramicii a fost i ea o permanen in centrele culturale, laice sau religioase, ale Bizanului. Pstrand in bun parte tradiiile antichitii, i transmiandu-le peste veacuri, arta bizantin a avut o mare influen asupra vieii artistice a multor popoare din Europa, mai ales in Peninsula Balcanic, dar i la romani i mai departe, din Rusia pan in Germania i Italia. Cultura sud-slav La fel ca toate popoarele migratorii, la venirea lor in Balcani slavii se aflau la un nivel cultural cu totul sczut. Existau doar unele elemente specifice popoarelor primitive, pgane, adepte ale politeismului. Inceputurile culturii slavilor in general, a celor balcanici in special, se leag de numele a doi frai din Salonic devenii celebrii i canonizai ca sfini, respectiv Constantin-Chiril i Metodiu ce au trit in secolul IX. Ei au avut o serie de misiuni cultural-religioase in spaiul nordpontic, in Moravia i mai cu seam in Balcani. Ei au fost cei care au creat alfabetul slav (glagolitic), (modificat dup cateva decenii cu un altul intrat in istorie cu denumirea de chirilic), i mai ales au 140

impus in lumea medieval european limba slavon, ca o nou limb de cultur, alturi de limbile latin i greac. In limba slavon au fost traduse i adaptate numeroase cri bizantine, mai intai de cult i religioase, apoi i de caracter laic. Chiril i Metodiu au pus astfel bazele unei noi realiti culturale ce a durat peste veacuri, o limb cultural comun celei mai mari pri a ortodoxiei, numit mai apoi, diferit i controversat, fie slavon, fie limba slav veche, fie limba slavo-bulgar. In veacul al X-lea opera lui Constantin Chiril i Metodiu, a fost continuat, in special in spaiul macedonean, de ctre ucenici ai lor precum: Climent de Ohrida, Naum sau Ioan Exarhul. Timp de aproximativ dou secole, incepand cu Vasile al II-lea Macedoneanul, cultura sudslav, datorit dominaiei bizantine, a fost sub puternica influen a culturii bizantine, alctuind de fapt o component cu trsturi specifice a acesteia. In spaiul sudslav au fost alctuite scrieri cu caracter teologic, hagiografic etc. i in slavon, alturi de greac. Au circulat veacuri de-a randul evangheliare, psaltiri, viei ale sfinilor etc. Nu au lipsit nici o serie de scrieri cu caracter bogomilic sau apocrif, multe de caracter popular, ca de exemplu Viaa lui Ivan Rilski, alctuit in spaiul bulgar in secolul al XII-lea. Dup apariia statului Asnetilor (1185) transformat mai apoi in cel de al doilea arat bulgar, s-a afirmat i o cultur bulgar distinct, in centre precum manstirile: Rila, Zografu, Boiana i mai cu seam Tarnovo, ce era i capitala statului. Acolo au fost aduse numeroase relicve, s-au creat biblioteci, au fost ridicate o serie de construcii civile i religioase. Oraul a inceput s rivalizeze in secolul al XIV-lea i pe plan cultural cu Constantinopolul, devenind in vremea patriarhului Eftimie un important centru al culturii sudslave i ortodoxe in general. Au fost alctuite atunci, o serie de scrieri cu caracter liturgic, nu puine fiind traduceri din literatura bizantin. Cel mai important monument literar din secolul al XIII-lea a fost ,,Sinodicul arului Boril,, cuprinzand teze ortodoxe, luate din scrieri bizantine mai vechi, privind combaterea bogomilismului inc prezent atunci in mediile populare balcanice. Alturi de Tarnovo, Vidinul a devenit un important centru cultural cu numeroi copiti i miniaturiti de la care ne-au rmas o serie de manuscrise cu caracter teologic psaltiri, liturghiere, ceasloave, cazanii ce s-au rspandit i in spaiul iugoslav, romanesc sau rusesc. De altfel, in aceleai spaii i-au continuat activitatea i o serie de reprezentani ai culturii bulgare ce s-au refugiat din calea invaziei otomane, precum: Constantin Costeneki, mitropolitul Ciprian, Grigorie amblac, ultimul trind dup 1400 atat in Moldova cat i in Rusia, dup ce trecuse pe la Athos i Tarnovo. In ajunul dispariiei statului independent bulgar, cea mai important personalitate cultural, dar i cu rol politic a fost patriarhul Eftimie de Tarnovo ( cca 1325-1393). Puternic influenat de cultura bizantin, petrecandu-i o parte a vieii la manstirile de la Muntele Athos, Eftimie a alctuit o serie de scrieri hagiografice, predici, comentarii. A incercat o reform a limbii slavone i a sistematizat o serie de cri liturgice, de slujbe religioase ce au avut o larg circulaie in biserica slav-ortodox. A intreinut relaii cu importante personaliti ale vremii de peste hotare precum : Antim, mitropolit al Ungrovlahiei sau Nicodim, egumen al Manstirii Tismana. Viaa sa a constituit ulterior obiectul celei mai importante creaii panegirice a lui Grigore amblac, care a mai scris o serie de viei de sfini sau ale unor personaliti politice sanctificate de biserica ortodox. In veacurile XIII-XIV, in lumea sudslav au fost traduse o serie de romane populare i alte creaii bizantine precum: ,,Alexandria,, ,,Legenda Troii,, ,,Vaarlam i Ioasaf,,. Dup modele bizantine, cel mai adesea traduse i circuland in limba slavon, au fost redactate anale i letopisee. Intre acestea important a fost traducerea, completat i continuat pan in secolul XIV a cronicii bizantinului Constantin Manasses precum i ,,Cronica bulgar,, relatand evenimente din intregul spaiu balcanic petrecute intre anii 1296-1413. Dup model bizantin a evoluat i arta in spaiul bulgar pstrandu-se o serie de monumente reprezentative precum cele de la Tarnovo, de la Boiana, Rila, Bacicovo, Neseber etc. Multe din creaile scrise culturale bulgare au circulat i in spaiul sarbesc invecinat. Popoarele iugoslave in Evul Mediu, inainte i dup cucerirea otoman au fost divizate in plan cultural intre spaiile ortodox-bizantin i occidental-catolic, conturandu-se astfel dou zone culturale deosebite, una de expresie latin, mai cu seam in Dalmaia i Croaia i alta de expresie greac i mai ales slavon in Serbia i Macedonia. In prile apusene, mai cu seam in Croaia, biserica catolic deinand monopolul culturii, a avut acelai rol in evoluia acesteia ca i in rile Europei occidentale. Din secolul al XIV-lea au inceput s se redacteze, dup o mai veche perioad a folosirii i a scrierii glagolitice, doar scrieri cu caractere latine dintre care multe in limba croat. In oraele de pe litoral era rspandit literatura teologic i laic caracteristic intregii lumi feudale occidentale. 141

Importante sunt scrierile cu caracter istoriografic, precum o serie de istorii urbane alctuite la Dubrovnik, Split, Zadar, dar mai cu seam ,,Letopiseul preotului din Diocleia alctuit in secolul XII cu importante tiri despre realitile spaiului sud-est european, inclusiv despre existena romanilor balcanici. Cultura scris din Serbia i Macedonia a coexistat alturi de creaia popular. Probabil c atunci au fost alctuite cel puin intr-o prim form poemele epice sistematizate ulterior in trei cicluri de poeme epice de evocare, mai cu seam a evenimentelor istorice ale veacului XIV de la domnia lui tefan Duan la cderea formaiunilor politice sarbeti sub dominaie otoman. In veacurile XIII-XV in spaiul iugoslav au fost create i au circulat scrieri cu caracter hagiografic i apocrif, biografii i predici, precum i scrieri cu caracter istoric pomelnice, letopisee, cronici i cronografe. Un loc aparte ocup biografiile diferiilor dinati. Genul a fost iniiat de Sfantul Sava, din familia princiar a Nemanizilor, ce a scris viaa tatlui su tefan care s-a clugrit inainte de moarte, luand numele Simion i fiind sanctificat, procedeu urmat apoi de numeroi ali dinati sarbi. In secolul XIV a fost alctuit o ampl culegere ce strangea laolalt diversele creaii anterioare sub titlul ,,Vieile regilor i arhiepiscopilor sarbi. O important personalitate cultural atunci a fost Constantin Filosoful, autor intre altele al unei scrieri istorice privind ultimul deceniu al secolului al XIV-lea, precum i al unei genealogii (,,rodoslov) ce a constituit un model pentru generaiile urmtoare. In anul 1494, in centrul muntenegrean Cetinje au aprut primele tiprituri in limba slavon cu caractere chirilice (dou octoihuri i o psaltire). Ulterior, Macarie, tipograful de acolo, s-a refugiat la Targovite, la curtea lui Radu cel Mare, unde a continuat imprimarea de cri bisericeti. In domeniul artistic, in acelai spaiu iugoslav au coexistat stilurile romanic i gotic, caracteristice lumii catolice i stilul bizantin caracteristic ortodocilor din spaiul sarbo-macedonean. Primul stil e ilustrat prin numeroase construcii monumentale din oraele dalmatine, precum catedralele din Zadar, Split, Trogir i Dubrovnik. In spaiul ortodox, aparinand ariei bizantine, arta sarb a dobandit o serie de trsturi proprii, ajungand in ceea ce privete compoziia, modul de realizare i principiile estetice la o mare inflorire. A existat astfel in secolele X-XII in arhitectur i pictur o perioad de creaie purtand o marcat pecete bizantin, ca de exemplu in cazul bisericii Sfantului Climent de la Ohrida. In timpul primilor Nemanizi, pan la sfaritul secolului al XIII-lea a inflorit aa numita coal de la Raka, ca o sintez original a elementelor locale, occidentale i bizantine. Cele mai de seam realizri ale acestei coli au fost manstirile Studenica, Mileevo, Jicea i Sopoceani, unde e de remarcat mai ales pictura monumental in fresc ce imit mozaicul. Apoi s-a creeat stilul sarbo-bizantin ilustrat prin creeaile arhitecturale i picturale din secolul al XIV-lea de la Deceani, Graceanica, Peci etc. O nou etap in evoluia artei sarbeti, in special in pictur, a fost, la inceputul secolului XV coala de la Morava, ilustrat mai cu seam prin realizrile artistice de la manstirile Ravanica, Reava, Manasia etc. La fel ca i in cazul bulgar atacurile i apoi cucerirea otoman au determinat emigrarea unui numr insemnat de crturari i artiti din Serbia, acetia stabilindu-se i continuandu-i activitatea in spaiul romanesc-nord-dunrean sau in cel rusesc. Cultura rus Aparinand Commonwealthului bizantin, lumea ruseasc a stat mult vreme i in plan cultural sub semnul Constantinopolului. In domeniul creaiei ca i in planul realizrilor artistice, veacuri dearandul, de la Rusia kievian pan in secolul al XV-lea, au fost copiate sau imitate o serie de modele bizantine in domenii din cele mai variate, precum: crile liturgice, scrierile teologice i hagiografice, cri populare sau lucrri cu caracter istoric, letopisee, cronici, cronografe. Situaia in plan cultural prezint in cele mai multe cazuri asemnri foarte mari cu realitile din Balcanii slavi de unde au provenit numeroase scoruri i modele slavone. Au fost alctuite relativ puine lucrri cu caracter original corespunzand realitilor originale ale spaiului rusesc. Intre acestea s-au pstrat unele scrieri cu caracter istoric intre care ,,Povestea vremurilor de demult,, cunoscut mai cu seam ca fiind ,,cronica lui Nestor,, . Acolo au fost narate elemente legendare ale inceputurilor lumii slave, dar i o serie de evenimente istorice dinainte de anul 1100. Ulterior cronica a fost continuat de alte scrieri de o valoare mult mai modest. Alturi de alte cronici e de amintit ,,Poveste despre cderea arigradului in care apare pentru prima dat ideologia politic privind motenirea Bizanului de ctre Rusia, ca a treia Rom. Tot atunci un negustor, Afanasi Nikitin a alctuit o lucrare informativ mai deosebit cu privire la lumea euroasiatic intitulat ,,Cltorie peste trei mri,, In secolul al XII-lea a fost alctuit poemul epic intitulat ,,Cantec despre oastea lui Igor ce poate fi pus alturi de creeaile epice occidentale despre Roland sau Nibelungi. 142

In domeniul artelor, de asemenea a fost preluat modelul bizantin cruia i sau adus o serie de innoiri mai ales o dat cu ridicarea statului moscovit. S-au pstrat importante monumente arhitectonice la Novgorod, Vladimir, Pskov dar mai ales construciile alctuind Kremlinul moscovit, ridicate mai cu seam in secolul al XV-lea. Tot atunci s-au remarcat i doi mari pictori Teofan Grecul i mai cu seam Andrei Rubliov, ce au iniiat elementele ulteriorului stil rusesc ca pandant al celui renascentist din Occident. .

143