UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

CATEDRA DE FILOSOFIE ŞI ANTROPOLOGIE

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 111.1+165 (043.3)

CAPCELEA VALERIU

NORME SOCIALE CA FACTOR DE STABILIZARE A

SOCIETĂŢII ÎN TRANZIŢIE

Specialitatea 09.00.01 – Ontologie şi Gnoseologie

AUTOREFERAT
al tezei de doctor habilitat în ştiinţe filosofice

Chişinău – 2007
 Teza a fost elaborată în cadrul Catedrei de FILOSOFIE ŞI
ANTROPOLOGIE a Universităţii de Stat din Moldova

Consultant ştiinţific: Eudochia SAHARNEANU, doctor habilitat în

ştiinţe filosofice, conferenţiar universitar,
Universitatea de Stat din Moldova.

Referenţi oficiali: Alexandru Roşca, academician al AŞM, doctor

habilitat în ştiinţe filosofice, Academia de Ştiinţe
a Moldovei;
Petru Rumleanschi, doctor habilitat în ştiinţe
filosofice, profesor universitar, Academia de
Studii Economice a Moldovei;
Ion Sîrbu, doctor habilitat în ştiinţe filosofice,
conferenţiar universitar, Universitatea Coopera-
tist-Comercială din Moldova.

Susţinerea va avea loc la 31 ianuarie 2008, la ora 14.00 în

şedinţa Consiliului ştiinţific specializat DH 30 09.00.01 – 03 din cadrul
Universităţii de Stat din Moldova pe adresa or.Chişinău, str. A. Mateevici
60, bloc 4 sala 222
Teza şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Universităţii
de Stat din Moldova, str. A. Mateevici, nr. 60, or. Chişinău, la Biblioteca
Naţională a Republicii Moldova, str. 31 August 1989, nr. 78-A, or.
Chişinău, şi pe pagina web a Consiliului Naţional pentru Acreditare şi
Atestare (http://www.cnaa.acad.md).
Autoreferatul a fost expediat la 27 decembrie 2007
Secretar ştiinţific al Consiliului Ştiinţific
Specializat, doctor habilitat în ştiinţe
filosofice, profesor cercetător Gheorghe BOBÂNĂ

Consultant ştiinţific,
doctor habilitat
în ştiinţe filosofice,
conferenţiar universitar Eudochia SAHARNEANU

Autorul Valeriu CAPCELEA

© Valeriu Capcelea
 CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII
Actualitatea temei investigate. Perioada de tranziţie prin care trece
Republica Moldova trebuie să fie circumscrisă temporal şi presupune
transformarea sistemului în contextul în care sunt specificate punctul de
plecare şi cel de destinaţie, când se cunoaşte starea sistemului la începutul
procesului şi starea care ar trebui să caracterizeze sistemul la sfârşitul
procesului de tranziţie. Acest răstimp a devenit o sursă puternică de
schimbare şi dezorientare normativă, de răsturnare a vechii „ordini sociale”,
care nu poate să nu afecteze în mod profund semnificaţiile contextului
normativ, împiedicând pe indivizi să se orienteze în acţiunile şi conduitele lor,
după repere certe. Totodată, condiţiile vieţii contemporane favorizează
concomitent şi procesul de dezumanizare a comportamentului uman.
Instituţionalizarea, industrializarea, urbanizarea şi mobilitatea socială sporită
condiţionează un comportament uman anonim, depersonalizat, a unor acţiuni
care nu mai cunosc limite şi pentru care orice normare este o constrângere. În
acelaşi timp, retorica ce domină astăzi în acest sens indică faptul că se discută
la general despre profunda stare de anomie din societate, dar nu se cercetează
activ şi constructiv procesul de investigare temeinică a acestor fenomene, de
raţionalizare a vieţii sociale şi de optimizare a structurilor sociale viabile
pentru a evita eşecurile şi avatarurile tranziţiei.. Schimbările paradigmelor
politice, sociale, economice presupun şi modificarea semnificativă a modului
în care societatea este organizată, a patternurilor comportamentale şi
culturale, incluzând normele şi valorile. Deoarece tranziţia presupune
întotdeauna o componentă explicit acţională şi are ca obiect sistemul în
ansamblul său, vom încerca să scoatem la iveală acele modalităţi care ar
contribui în mod substanţial la îmbunătăţirea şi depăşirea acestei stări de
incertitudine şi anomie.

3
 În prezent, în domeniul dreptului, eticii, sociologiei, psihologiei
sociale etc. au fost realizate multiple studii ce dezvăluie diverse tipuri de
norme care funcţionează în diferite sfere ale vieţii sociale. Rezultatele acestor
investigaţii însă nu au transgresat limitele unor ştiinţe particulare şi nu au fost
supuse unor generalizări social-filosofice corespunzătoare, absolut necesare
pentru dezvoltarea teoriei normelor sociale şi a funcţionării lor eficiente. Un
asemenea studiu ar oferi posibilitatea depăşirii concepţiei dominante conform
căreia ordinea socială reprezintă o formă de raţionalizare a vieţii sociale,
concepte care implică abandonarea libertăţii individuale în favoarea instituirii
unei autorităţi şi menţine consensul social, facilitând coordonarea obiectivelor
cu caracter general. Or ordinea socială nu poate fi, în exclusivitate, o
consecinţă a autorităţii şi a controlului asupra conduitei umane, instituit în
mod extrinsec, şi nici efectul internalizării normelor sociale, care implică
autocontrolul acţiunilor întreprinse de individ. Este evident că normele
internalizate de individ care îi ghidează acţiunea sunt cu mult mai eficiente în
asigurarea ordinii sociale decât cele acceptate doar ca urmare a mecanismelor
coercitive, instituţionalizate ale controlului social.
Prin urmare, este destul de actual un studiu complex, interdisciplinar
al particularităţilor corelaţiei şi interacţiunii factorilor de reglementare socială
prin prisma aparatului conceptual şi noţional al filosofiei. El ne va permite a
elucida şi fundamenta importanţa şi eficienţa aplicării fiecărui element al
reglementării socio-normative şi, totodată, a determina tendinţele generale ale
dezvoltării şi perfecţionării întregului sistem de reglementare normativă a
relaţiilor sociale. Astfel de elaborări ştiinţifice sunt necesare şi din motivul că
în viaţa socială toate tipurile de norme sociale, reglementarea normativă în
genere funcţionează nu în mod izolat, ci, de regulă, într-o interacţiune
dialectică, în complex, în sistem, incluzând atât unitatea, cât şi contradicţia

4
care trebuie să fie investigate pentru a găsi căile de soluţionare a problemelor
de anomie cu care se confruntă societatea în prezent.
Investigarea problemelor corelaţiei şi interacţiunii dintre tipurile de
reglementare socială în condiţiile tranziţiei obţin un nou caracter şi o nouă
rezonanţă. Recunoaşterea esenţei dreptului de pe poziţiile dreptului natural şi
depăşirea mentalităţii pozitiviste şi legiste ce a dominat în epoca totalitară
oferă posibilitatea de a examina şi a înţelege procesul interacţiunii dreptului
cu alte norme sociale, a căror origine nu este legată doar de stat, ci şi de
societate în procesul dezvoltării durabile a ei. Problema investigării normelor
sociale este mai mult decât stringentă, or este cert faptul că absolutizarea
locului şi rolului normelor juridice în reglementarea comportamentului uman,
ce a persistat în epoca totalitară, a avut repercusiuni nefaste pentru societatea
noastră. Drept rezultat, a fost diminuat sau chiar negat în mod absolut
potenţialul nomologic al sistemului de norme sociale (t r a d i ţ i o n a l e ,
morale, religioase, de convieţuire socială, de deontologie
p r o f e s i o n a l ă , c o r p o r a t i v e etc.) şi al ponderii lor în administrarea
relaţiilor sociale şi a comportamentului uman. În acelaşi timp, în legătură cu
deformarea instituţiilor şi a relaţiilor sociale, s-au amplificat contradicţiile
interne care au existat întotdeauna în sistemul normativ. Din cauza necoinci-
denţei dintre exigenţele normative şi condiţiile reale ale existenţei indivizilor
şi a grupurilor sociale a apărut „moralitatea dublă” în condiţiile căreia
normele contradictorii erau utilizate de una şi aceiaşi persoană pentru diferite
scopuri şi în diverse situaţii. Concomitent, a apărut şi „creaţia normativă
tenebră” a unor forme neoficiale de conduită de care se călăuzesc o mare
parte de oameni, fapt care indică asupra neîncrederii oamenilor în sistemul
normativ existent. Actualmente, funcţionarea instituţiilor sociale, este
substituită adeseori prin relaţiile şi legăturile neformale, care, la rândul lor,
pot obţine un caracter instituţionalizat. În ultimul timp, are loc procesul de

5
formare a noului sistem de drept, proces cauzat de tranziţia de la sistemul
totalitar la cel democratic şi în aceste condiţii, etica prin normele morale care
s-au aflat în „suspensie” în societatea totalitară trebuie să revină în prim-plan
şi să devină o instanţă importantă prin care se judecă acţiunile oamenilor. Prin
urmare, un imperativ al societăţii contemporane, în general, şi al situaţiei în
care se află ţara noastră, în special, este utilizarea în ansamblu a tuturor
normelor sociale ce pot contribui în mod substanţial, la ameliorarea şi
îmbunătăţirea administrării relaţiilor sociale şi a instituirii unui comportament
uman civilizat, la edificarea societăţii civile. O pondere deosebită trebuie să
obţină astăzi normele de reglementare a conduitei sociale: t r a d i ţ i i l e ş i
o b i c e i u r i l e , n o r m e l e r e l i g i o a s e , n o r m e l e m o r a l e , care sunt
într-un proces continuu de renaştere şi dezvoltare.
Gradul de investigare a temei. Normele sociale au fost supuse cer-
cetării din mai multe perspective: filosofice, logice, sociologice, juridice, eti-
ce, economice, ecologice, teologice, etnografice, medicinale, politologice etc.
În filosofia teoretică au fost lansate idei importante privind teoria normelor
sociale de M. Hechter, K. Opp, St. Hetcher, V. Plahov, E. Penikov ş. a. În
lucrarea Normele într-o lume ciudată, St. Hetcher întreprinde o analiză a
naturii normelor sociale, referindu-se numai la unele tipuri de norme -
raţionale, utilitare, morale, juridice etc. [Hetcher, St. Norms in a Wired
World. Cambridje University Press, 2004.]
În etică, sociologie, psihologie şi logică, problema normelor sociale a
fost abordată îndeosebi prin lucrările lui V. Wundt, B. Förg, M. Weber, É.
Durkheim, T. Parsons, J. P. Gibbs, G.H. von Wright, Fr. von Kutschera, M.
Bobnev, A. Ivin ş. a.
În domeniul jurisprudenţei au fost întreprinse studii care ţin de
relevarea esenţei normelor juridice şi a relaţiilor dintre drept şi morală: J.
Carbonnier, C. Atias, H.L.A. Hart, G. Ripert ş. a.

6
 În domeniul cercetării normelor economice se evidenţiază lucrările
lui – M. Arce, J. Elster, Y. Hayami, R. Sethi ş. a. John Elster în articolul
Normele Sociale şi Teoria Economică, analizând normele sociale, le clasifică
în: norme de consum, norme ce contracarează comportamentul îndreptat
împotriva naturii umane, norme care reglementează utilizarea banilor [Elster,
J. Social Norms and Economic Theory // Journal of Economic Perspectives,
1989, nr 3, p. 99-117].
Normele sociale au constituit obiectul de studiu a numeroase
cercetări din spaţiul fostei URSS, din Europa centrală şi de Est. În România, o
contribuţie deosebită la investigarea normelor sociale au adus-o B. Berceanu,
I. Craiovan, T. Drăganu, E. Fodor, T. Huszar, Gh. Mihai, R. Motică, N. Popa,
S. Popescu, S. Rădulescu ş. a.; în fosta URSS şi Rusia - I. Baghiaşvili, E.
Penikov, V. Plahov, V. Kudreavţev, M. Marcenco, A. Ivin, V. Varias, L.
Khjaxhrik, V. Daşdamirov ş. a.
În Republica Moldova problema ce ţine de studiul normelor sociale a
fost abordată în lucrările savanţilor: A. Roşca, E. Saharneanu, V. Ţapoc, T.
Ţîrdea, Gr. Vasilescu, Gh. Bobână, P. Vizir, I. Sârbu, P. Rumleanschi, Gh.
Avornic, T. Popovici, V. Mândâcanu ş. a.
Putem afirma cu certitudine că, în domeniul studiului normelor
sociale, mai predomină încă abordarea limitată, deoarece se consideră că
„tematica normativă” trebuie să fie elaborată numai de etică, drept, psihologie
socială etc. Din acest motiv sunt necesare studiul şi argumentarea normele în
ansamblu, afirmarea statutului normelor sociale în calitate de domeniu
interdisciplinar de care trebuie să se ocupe filosofia (ontologia, epistemologia,
axiologia şi praxiologia).
Metodologia ştiinţifică contemporană, teoria generală a sistemelor, a
organizării şi administrării, logica deontică şi hermeneutica oferă posibilitatea
analizei normele sociale din perspectiva înţelegerii esenţei şi legităţilor de

7
funcţionare a lor. Abordarea în cauză a determinat necesitatea studiului
esenţei sistemico-funcţionale a normelor sociale, a formelor de raţionalizare şi
de normalizare a conduitelor sociale şi a condiţiilor de realizare a proceselor
normative în societate.
Tratarea sistemului de norme sociale printr-o viziune interdiscipli-
nară, panoramică, de ansamblu este puţin valorificată în literatura de
specialitate, în general şi în cea de la noi, în mod special. Examinarea
normelor sociale, în mod exclusiv, în calitate de factori de reglementare a
comportamentului uman reduce domeniile de acţiune a normelor în societate.
O asemenea perspectivă nu poate pretinde la o tratare universală a lor, din
motiv că normele sociale poartă şi un caracter acţional şi organizaţional, se
manifestă şi în raporturile practice şi teoretice ale omului cu natura şi
societatea.
Scopul lucrării este de a contura şi de a scoate în relief esenţa,
conţinutul şi forma, locul şi rolul normelor sociale în existenţa socială,
interacţiunea dintre ele în procesul de organizare, structurare, ordonare şi de
ghidare a comportamentului uman în funcţionarea şi stabilizarea societăţii în
tranziţie.
Pentru realizarea scopului, autorul şi-a propus un şir de sarcini -
generale şi particulare: - abordarea conceptului de ontologie a normelor
sociale; relevarea caracterului obiectiv al normelor sociale; reliefarea dia-
lecticii afectivului şi raţionalului în cadrul normelor sociale; analiza gnose-
ologiei şi psihologiei conştiinţei normative; evidenţierea funcţiilor funda-
mentale exercitate de normele sociale în existenţa şi stabilizarea societăţii în
tranziţie; elucidarea normelor sociale în calitatea lor de forme fundamentale
de raţionalizare a existenţei sociale; efectuarea unei tipologii a normelor
sociale; relevarea esenţei şi specificului normelor tradiţionale şi a
semnificaţiilor lor nomologice; evidenţierea naturii şi esenţei normelor re-

8
ligioase şi valoarea lor pentru societatea contemporană; relevarea naturii
complexe a normelor morale, a esenţei şi specificul lor; elucidarea naturii
intrinseci, a particularităţilor structurale, a esenţei şi funcţiilor normelor ju-
ridice, corelarea lor cu alte norme sociale, mai ales cu normele morale;
evidenţierea locului şi rolului normelor sociale în organizarea, administrarea
şi structurarea relaţiilor sociale; elucidarea rolului normelor tehnice în
orientarea şi eficientizarea acţiunilor umane în cadrul societăţii post-indus-
triale; argumentarea necesităţii de valorificare cu discernământ a potenţia-
lului acţional şi organizatoric al normelor de deontologie profesională.
Suportul metodologic al reflecţiilor cu privire la problematica
abordată, precum şi al analizei materialului factologic, excerptat din literatura
ştiinţifică îl constituie, în primul rând, opiniile, reflecţiile şi sugestiile
cercetătorilor în domeniul filosofiei, eticii, logicii, sociologiei, filosofiei
dreptului, eticii juridice, filosofiei religiei, jurisprudenţei, sociologiei juridice,
psihologiei, politologiei etc. Investigaţiile existente nu doar au facilitat
abordarea unor aspecte sau au favorizat apariţia altora dar, au şi determinat
cursul demersului nostru ştiinţific sau au catalizat formularea concluziilor de
rigoare, au determinat calea optimă a investigaţiei.
În disocierea abordării filosofice a esenţei normelor sociale am apelat
la concluziile expuse în t e o r i a g e n e r a l ă a n o r m e l o r ce se referă la
legile şi legităţile existenţei sistemice a normelor elaborate de M. Hechter, K.
Opp, St. Hetcher, G.H. von Wright, V. Plahov, care a determinat necesitatea
investigării naturii sistemico-funcţionale a normelor şi a condiţiilor în care
sunt valorificate procesele normative în societate. Totodată, o influenţă
substanţială a avut-o t e o r i a j u r i d i c o - l i b e r t a r ă a tratării dreptului,
elaborată de filosoful rus V.S. Nerseseanţ şi t e o r i a n o n - d r e p t u l u i
formulată de juristul şi sociologul francez J. Carbonnier, care ne-au oferit
posibilitatea de a concepe locul şi rolul normelor juridice în societatea

9
contemporană şi necesitatea de a revitaliza potenţialul normativ al întregului
complex de norme sociale cu scopul de a depăşi starea de anomie ce persistă
în societatea contemporană. O influenţă deosebită la structurarea demersului
ştiinţific cu privire la normele sociale a avut-o a b o r d a r e a e x i s t e n ţ i a l ă
ş i f u n c ţ i o n a l i s t ă a religiei şi moralei formulată şi utilizată de Im. Kant,
M. Weber, A. Toynbee şi T. Parsons şi i n t e r p r e t a r e a s i s t e m i c o -
s t r u c t u r a l ă a culturii care a fost elaborată de A. Toynbee.
Fiind conştient de exigenţele generale ce determină utilitatea
metodelor şi a procedeelor de investigare, de complexitatea şi de
eterogenitatea materialului faptic examinat şi, nu în ultimul rând, de scopul şi
de sarcinile pe care ni le-am propus, am aplicat câteva dintre ele: i s t o r i c ă ,
logică, funcţională, sistemic-structurală, inductivă,
deductivă, abordarea combinată, comprehensivă,
h e r m e n e u t i c ă , f e n o m e n o l o g i c ă , c o m p a r a t i v ă etc. Utilizarea lor
a asigurat dezvăluirea esenţei şi a trăsăturilor caracteristice a corelaţiei şi
interacţiunii normelor sociale ca modalităţi eficiente de reglementare a
relaţiilor sociale. Metoda sistemico-structurală a fost aplicată la investigarea
naturii, esenţei şi rolului normelor sociale în existenţa socială. Totodată, la
cercetarea diverselor tipuri de norme sociale a fost utilizată metoda inductivă,
căci numai analiza faptelor concrete ce ţin de normele sociale, asigură
formularea unor generalizări inductive. În acelaşi timp, s-a recurs şi la
deducţie, întrucât evidenţierea particularităţilor fiecărui tip de norme sociale
poate fi efectuată doar în baza anumitor legităţi generale de evoluţie a
normelor, în general, şi a unor tipuri concrete, în particular. Necesitatea
evidenţierii specificului normelor sociale, a tipologiei lor, precum şi a
trăsăturilor lor definitorii în raport cu alte fenomene sociale ne-a determinat
să utilizăm pe larg metoda comparativă.

10
 Noutatea ştiinţifică a lucrării. Luând în discuţie aspecte care, într-
un fel sau altul, şi-au găsit reflectare în literatura de specialitate din diverse
domenii (logică, etică, sociologie, politologie, economie, ecologie, etnografie
etc.), teza se impune prin promovarea unei viziuni inovatoare de ansamblu,
panoramice, globale, sintetice, arhitectonice, interdisciplinare asupra
fenomenului „normă socială” în întregimea lui, şi nu doar asupra unor tipuri
concrete de norme (fără a fi neglijate, fireşte, chestiunile de detaliu). În felul
acesta, studiul se înscrie printre puţinele lucrări de acest gen care se referă la
tratarea complexă a normelor sociale şi a interacţiunilor dintre ele în procesul
funcţionării şi stabilizării tuturor sferelor societăţii în tranziţie. O atare
modalitate de interpretare a permis, î n primul r â n d , reevaluarea
investigaţiilor în acest domeniu şi reconsiderarea unor puncte de vedere,
încetăţenite deja în ştiinţă. Î n a l d o i l e a r â n d , o atare modalitate de
interpretare a permis examinarea normelor sociale nu atât ca lucruri „în sine”,
cât în contextul celorlalte fenomene sociale, fapt care a permis evidenţierea
locului şi rolului fiecăreia dintre ele în sistemul funcţionării şi stabilizării
existenţei sociale.
Noutatea ştiinţifică a tezei rezidă şi într-o abordare de pionierat,
printr-o altă optică a unor aspecte ce vizează caracterul de unitate de bază a
normelor sociale în cadrul existenţei sociale, diversificarea perspectivelor de
examinare a normelor, cauzele de apariţie a normelor sociale, procesul
devenirii lor în plan istoric, interacţiunea lor în procesul funcţionării şi
stabilizării societăţii în tranziţie, influenţa benefică sau nefastă a unor lucrări
în domeniu privind elucidarea şi asimilarea conceptului de normă socială etc.
Deşi obiectul investigaţiei îl constituie esenţa, locul şi rolul normelor sociale
ca factor de stabilizare a societăţii în tranziţie, totuşi acest obiect a oferit, în
acelaşi timp, şi posibilitatea de a expune şi unele reflecţii pe marginea unor
chestiuni conexe sau care se referă tangenţial la obiectul nominalizat (cum ar

11
fi, spre exemplu, raportul dintre legile naturii şi legile statului, dintre tradiţii,
ritualuri şi obiceiuri etc.).
Originalitatea lucrării constă în faptul că, deşi problemele pe care
prezenta lucrare şi-a propus să le rezolve au apărut în cadrul cercetărilor pre-
cedente fie într-o formă închegată, fie numai ca semne de întrebare, incertitu-
dini, totuşi, investigaţiile noastre au fost efectuate într-un domeniu mai puţin
explorat în literatura de specialitate, revendicând, astfel, atributele novaţiunii.
Pe de altă parte, lucrarea în cauză a fost realizată în baza unei abordări inter-
şi multidisciplinare, oferind o nouă perspectivă procesului de cunoaştere a
esenţei, formei şi conţinutului normelor sociale, locului şi rolului lor în
funcţionarea şi stabilizarea relaţiilor sociale în cadrul societăţii în tranziţie.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării rezidă în
faptul că rezultatele investigaţiei pot servi drept punct de reper pentru
stabilirea mai riguroasă a statutului normelor sociale în existenţa socială, în
vederea abordării sistemice a normei sociale nu doar în ansamblul ei, dar şi în
ceea ce priveşte părţile ei componente.
Un alt aspect ce determină semnificaţia investigaţiilor efectuate ţine
de conştientizarea adevărului, că în condiţiile perioadei de tranziţie prin care
trece Republica Moldova, un imperativ a devenit utilizarea în complex a
întregului sistem de norme sociale pentru a stabiliza existenţa socială şi a
contracara fenomenele de anomie ce persistă în prezent. Lucrarea conţine
informaţii privind inventarul normativ existent şi virtualităţile sistemului de
formare şi existenţă a diverselor norme sociale şi interacţiunea lor în vederea
consolidării existenţei sociale, mai ales în perioada de tranziţie. În felul
acesta, studiul vine să completeze vidul ce există încă, la nivel epistemologic
în ceea ce priveşte modalităţile de tratare a normelor, a locului şi rolului lor în
existenţa socială. Studiul filosofic al normelor sociale poate fi de real folos la
elucidarea unor chestiuni ce vizează interpretarea corectă şi completă a

12
fenomenelor ce au loc în societate la etapa actuală.
Rezultatele obţinute pot fi aplicate la precizarea şi concretizarea unor
concepte insuficient sau eronat asimilate în filosofie, etică, logică şi mai ales,
în jurisprudenţă cu privire la natura, locul şi rolul normelor în cadrul
existenţei sociale, la formularea definiţiilor sau la elaborarea legislaţiei
pozitive, la stabilirea problematicii sau la îmbogăţirea cunoştinţelor.
Materialele elaborate posedă o valoare didactică, instructivă şi
educativă. Rezultatele investigaţiilor pot fi utilizate la elaborarea suporturilor
de curs la Filosofie, Etică, Filosofia dreptului, Logică, Teoria dreptului,
Deontologia profesională.
Aprobarea investigaţiilor Rezultatele cercetării au fost aprobate în
cadrul Catedrei de Filosofie şi Antropologie a Universităţii de Stat din Mol-
dova şi la Seminarele Ştiinţifice de Profil – 09.00.08, Filosofia şi Metodolo-
gia Ştiinţei, 09.00.01, Ontologie şi Gnoseologie, inclusiv în cadrul unor sesi-
uni, conferinţe şi simpozioane ştiinţifice internaţionale (şapte) şi naţionale
(patru) organizate la Cluj-Napoca, Chişinău şi Bălţi. În baza investigaţiilor
efectuate au văzut lumina tiparului trei monografii, opt manuale universitare,
precum şi douăzeci şi cinci de articole şi studii. În articolele ştiinţifice
publicate în revistele: Studia, Universitatea Babeş-Bolyai, Jurisprudenţa din
Cluj-Napoca, Scientific and Technical Bulletin series: Social and Humanistic
a Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, Legea şi viaţa, Artă şi educaţie
artistică, precum şi în Revista de Filosofie şi Drept a AŞM, în Revista de
Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice a A.Ş.M., în Revista naţională de
drept, în Revista ştiinţifică a USM Studia Universitis, în Analele ştiinţifice ale
Universităţii de Stat din Moldova şi în Analele ştiinţifice ale Universităţii de
Stat „Alecu Russo” din Bălţi, am argumentat necesitatea şi actualitatea unui
studiu interdisciplinar al normelor sociale, utilizarea întregului complex de
norme sociale în reglementarea şi stabilizarea relaţiilor sociale şi depăşirea

13
stării de anomie ce persistă în societăţile ce se află în perioada de tranziţie, de
la societatea totalitară la cea democratică. După o acceptare a studiului
efectuat asupra normelor sociale în instanţele ştiinţifice naţionale şi
internaţionale a fost publicată monografia Normele sociale. În acelaşi timp,
conţinutul investigaţiilor la tema în cauză a fost reflectat şi în manualele
universitare Filosofia, Etica, Etica şi deontologia juridică, Filosofia
dreptului, Etica juridică, Metodologia investigaţiilor socio-juridice,
Deontologia juridică în care sunt abordate, în mod special, normele morale,
juridice, ştiinţifice, tradiţionale şi problemele deontologiei profesionale ale
savantului, pedagogului, judecătorului, procurorului şi avocatului.
În total au fost publicate 54 de lucrări ştiinţifice şi ştiinţifico-
didactice, dintre care 49 de lucrări au fost elaborate după susţinerea tezei de
doctor în ştiinţe filosofice (1987).
Structura lucrării. Teza de doctor habilitat în ştiinţe filosofice este
alcătuită din Introducere, patru capitole, divizate în paragrafe, Concluzii şi
Recomandări, Bibliografie, Adnotări şi cuvinte-cheie în limbile română,
engleză şi rusă.

14
 CONŢINUTUL LUCRĂRII
În cadrul Introducerii sunt expuse actualitatea şi importanţa temei
investigate, scopul şi sarcinile lucrării, precum şi suportul metodologic şi
teoretico-ştiinţific al tezei. Este elucidat gradul de cercetare a problemelor
abordate şi revelate noutatea ştiinţifică a lucrării, semnificaţia şi valoarea ei
aplicativă, precum şi aprobarea acesteia în instanţele ştiinţifice respective –
naţionale şi internaţionale.
În Capitolul I, Conţinutul şi forma normelor sociale se iau în
discuţie problemele definirii normei sociale, caracterul lor obiectiv şi
dialectica afectivului şi raţionalului în cadrul lor. Psihologul şi filosoful
german W. Wundt susţinea că „orice normă este iniţial o regulă pentru voinţă
şi în această calitate ea reprezintă, mai întâi de toate, o dispoziţie pentru
viitoarea acţiune care trebuie să fie selectată şi ca urmare, în al doilea rând,
apare sub formă de prescripţie pentru evaluarea faptelor înfăptuite anterior”
[Вундт, В. Этика. Спб., 1887, c.120] care fixează un şir de trăsături
specifice ale normei: 1) ea se transformă într-o modalitate de reglementare a
conduitei numai în cazul când ea este reflectată în conştiinţa individului şi
este însuşită până la acel grad ca să se transforme într-un impuls pentru
structura emoţional-volitivă a conştiinţei omului care va asigura acţiunile
umane ce vor corespunde normei; 2) este examinată în calitate de prescripţie
pentru acţiunile viitoare; 3) este analizată în calitate de criteriu al evaluării ce
oferă posibilitatea de a determina regularitatea şi valoarea acţiunilor
oamenilor. O altă determinare înaintează M. Weber şi É. Durkheim, iar mai
târziu T. Parsons, R. Merton, N. Smelser, T. Shibitani, care susţineau că
elementul-cheie îl constituie imperativitatea normelor, capacitatea lor de a se
transforma într-un fundal cu scopul ca omul să se orienteze spre ceea ce
trebuie să facă din punctul de vedere al societăţii. N. Smelser consideră norma
ca „regulă de comportament, credinţă şi standard ce reglementează

15
interacţiunile dintre oameni” [Смелзер, Н. Социология /пер. с анг. Москва:
«Вестник», 1994, c. 656], care tratează norma doar în calitate de mijloc de
reglementare a interacţiunilor umane. Însă, normele sociale reglementează, în
acelaşi timp, pe de o parte, interacţiunea omului cu mediul înconjurător
natural şi tehnologic, iar pe de altă parte, pot să se transforme într-un criteriu
al evaluării interacţiunilor dintre oameni, fiind o modalitate eficientă a
reglementării, funcţionării şi stabilizării structurilor sociale.
Sociologul sârb D. Markovici, afirmă că „normele sociale reprezintă
reguli de comportament ale omului în societate, conform cărora el trebuie să
se comporte, în aşa fel, ca să asigure concordanţa conduitelor individuale
necesare pentru înfăptuirea funcţiilor lui sociale fundamentale” [Маркович,
Д.Ж. Общая социология: Учебник /Пер. с серб. Изд. 3-е перераб. и доп.
Москва: «Владос», 1998, c. 237]. Se poate obiecta însă faptul că: 1) nu toate
normele constituie nişte reguli de comportament, din motiv că ele pot fi
utilizate şi în calitate de mijloc al evaluării lui; 2) nu toate normele sunt
destinate spre a coordona conduita, comportamentul unor indivizi în parte; 3)
normele pot să prescrie nu numai comportamentul, ci şi imaginea gândurilor,
sentimentelor, doleanţelor etc.
Filosoful rus E. Penikov consideră că „normele sociale sunt nişte
cerinţe determinate de existenţa socială înaintate de societate faţă de compor-
tamentul personalităţii în interacţiunile ei cu unele sau altele comunităţi sau
alţi oameni, faţă de activitatea grupurilor sociale şi a instituţiilor obşteşti”
[Пеньков, Е.М. Социальные нормы – регуляторы поведения личности:
некоторые вопросы методологии и теории. Москва: «Мысль», 1974, c.
52]. Prin urmare, norma socială este tratată în calitate de fenomen social ce
este determinat de societate, de subiectul ce întemeiază şi elaborează normele,
din motiv că în norme se reflectă necesitatea care are scopul de a ordona şi
stabiliza funcţionarea normală a proceselor sociale. Definiţia în cauză

16
cuprinde un câmp mai larg al acţiunii normelor sociale, deoarece include şi
interacţiunile dintre asociaţiile obşteşti. M. Bobnev abordează problema
normelor sociale de pe poziţiile psihologiei şi defineşte normele ca „mijloace
de reglementare a interacţiunilor dintre grupuri şi membrii lor" [Бобнева,
М.И. Социальные нормы и регуляция поведения. Москва: «Наука»,
1978, c. 7], iar juristul rus V. Kudreavţev înscrie cercetarea problemei date în
categoriile administrării, organizării şi a modelării sociale care reprezintă o
nouă dimensiune de abordare a normelor sociale, ce a fost susţinută şi
dezvoltată în mod substanţial de către filosoful rus V. Plahov, care a tratat
normele sociale în calitate de formaţiuni sistemice şi funcţionale specifice, a
elucidat raportul dintre norme şi activitatea umană.
În baza studiului efectuat, am înaintat o definiţie proprie care s-a
transformat într-un fundament al acestei investigaţii: n o r m e l e s o c i a l e
sunt nişte legi, reguli, exigenţe, mijloace de reglementare
a interacţiunilor sociale edificate în baza unor valori
semnificative, care poartă un caracter prospectiv şi
teleologic, care se extind atât asupra raporturilor omului
cu natura şi societatea, cât şi a celor dintre individ şi
colectivitate prescriind comportamentul, modul de
desfăşurare a unei acţiuni viitoare care trebuie făcută,
fiind utile atât pentru societate şi colectivitate, cât şi
pentru individ.
Normele sociale reprezintă, prin esenţa lor, nişte formaţiuni sistemi-
co-funcţionale chemate să reglementeze, să organizeze şi să consolideze
relaţiile sociale. Natura sistemic-funcţională a normelor sociale se valorifică
în procesele de administrare şi reglementare ce conduc la ordonarea relaţiilor
sociale care edifică comportamentul subiectiv, organizează activitatea
individuală şi a colectivităţilor umane. Acest lucru este posibil în virtutea

17
faptului că normele sociale reprezintă un tip specific al informaţiei sociale, iar
funcţionarea lor reprezintă un proces informaţional.
Normele sociale sunt obiective, însă obiectivitatea lor nu trebuie con-
cepută în sensul obiectivităţii lucrurilor materiale. Caracterul obiectiv al nor-
melor este determinat, în primul rând, de geneza lor istorică. În plan istoric,
sistemul normativ al societăţii s-a structurat pe baza muncii şi a relaţiilor
dintre oameni, în cadrul muncii şi vieţii în comun. Treptat, s-au decantat trei
tipuri de acţiuni, utile, inutile sau hazardate pentru viaţa colectivităţii,
realizate prin încercări şi eşecuri repetate care s-au soldat cu instituirea
treptată a unui sistem de recomandări şi interdicţii. Concomitent, relaţiile
concrete şi spontane dintre oameni în cadrul unor colectivităţi, sau relaţiile
dintre colectivităţi au suferit aceeaşi decantare. Astfel, s-au stabilit relaţii care
asigurau coeziunea şi stabilitatea grupurilor sociale şi relaţiile care o puneau
în pericol. Aşadar, pe de o parte, normele sociale sunt obiective pentru că şi în
momentul constituirii lor şi pe tot parcursul dezvoltării emană din necesităţi
umane obiective. Pe de altă parte, normele sociale sunt obiective prin
finalitatea lor, prin faptul că se materializează în activităţile umane şi în
relaţiile ce însoţesc aceste activităţi. Ele sunt obiective şi din cauza că
sistemul lor este anterior şi extrinsec faţă de orice conştiinţă individuală, faţă
de toate conştiinţele individuale.
Se constată, de asemenea, faptul că în mod real omul nu este o fiinţă
exclusiv raţională care acţionează numai sub imperiul determinismului
normelor sociale, ci şi una emoţională [Ionescu, N. Filosofia religiei. Prefaţă
de Nicolae Tatu, Postfaţă de Mircea Vulcănescu. Ediţie îngrijită de Marin
Diaconu. Bucureşti: Ed. Eminescu, [?], p. 118]. Omul poate ceda şi unor
impulsuri necontrolate, unor „porniri” cu caracter iraţional, poate inova chiar
unele mijloace de acţiune, dacă sunt mai eficiente decât altele şi se poate
abate de la exigenţele normelor şi legilor sociale.

18
 Deosebit de importantă este înţelegerea faptului că o astfel de
reflectare se manifestă pe două niveluri – afectiv şi raţional, şi, concomitent,
în diverse sfere ale conştiinţei sociale, individuale, ştiinţifice, cotidiene şi de
masă. Acest fenomen se dezvăluie atât în procesul formării normelor, cât şi în
procesul de motivare a comportamentului uman. Procesul de reflectare a
realităţii în cadrul normelor sociale se poate realiza prin două forme: 1) pe
calea apariţiei spontane a normelor de reglementare în procesul unei sau altei
activităţi sociale; 2) în calitate de elaborare conştientă şi exprimare a unor sau
altor dispoziţii normative.
Analiza diversităţii şi varietăţii normelor sociale trebuie să ia în
consideraţie specificul reflectării şi funcţionării lor la nivelul reflectării
afective şi raţionale a realităţii. Aceasta indică asupra faptului că delimitarea
acţiunii normelor comportamentului social care este utilizată de obicei nu
poate fi ridicată la rang de absolut şi opusă una alteia. Conştientul şi
inconştientul în conştiinţa şi în comportamentul real al oamenilor se asociază,
în mod dialectic, fiind posibilă armonia dintre ele şi apariţia unor contradicţii
ce se manifestă în calitate de proces dialectic al interacţiunii dintre aspectele
afective şi raţionale ale cunoaşterii, dintre cunoştinţe şi conduită.
În procesul de elaborare a normelor sociale, mai ales a celor de drept,
legiuitorul trebuie să ia în consideraţie nu numai existenţa unor astfel de
stereotipuri, ci şi să introducă în normele sociale exigenţe, care nu ar produce
emoţii negative. Este foarte important de a anticipa posibilitatea creării
condiţiilor pentru neutralizarea emoţiilor negative, a indignării, protestelor, ca
să nu se producă intensificarea fenomenelor sociale negative în rezultatul
adoptării unor astfel de norme. Prin urmare, există o necesitate imperioasă de
a efectua un studiu al locului şi rolului emoţiilor în conservarea normelor
sociale semnificative.
Funcţia pragmatică de reglementare pe care o are conştiinţa

19
normativă întruchipează conexiunea dialectică a subiectului şi obiectului şi se
fundamentează, în ultimă instanţă, pe reflectarea realităţii obiective. Relaţia
gnoseologică, adică reflectarea, este doar o parte a acestei conexiuni. Omul
cunoaşte pentru a putea să acţioneze, pentru a trăi în comunitate cu alţi
oameni, pentru a-şi construi comportamentul la modul respectiv în realitatea
înconjurătoare.
În Capitolul al II-lea, Normele şi acţiunea socială, sunt evidenţiate
funcţiile normelor şi se efectuează clasificarea lor. În procesul analizei
funcţiilor normelor sociale sunt luate în consideraţie şi utilizate o serie de
principii metodologice formulate în ştiinţă: 1) o anumită funcţie a normelor
sociale nu poate fi în mod absolut independentă, ci se află într-o corelaţie
dialectică cu alte funcţii; 2) formele de manifestare a lor depind, în mare
măsură, de caracterul variat al normelor sociale; 3) conţinutul concret al unei
sau altei funcţii poate fi determinat de tipul concret-istoric al normei.
Luând în calcul acest mecanism şi un şir de alţi factori, funcţiile
normelor sociale se constituie într-un sistem în care fiecare funcţie este
independentă, dar, în acelaşi timp, interacţionează reciproc: 1) orientarea
socială a acţiunilor comunităţilor, grupurilor, a instituţiilor sociale şi a
personalităţii în conformitate cu necesităţile şi interesele obşteşti şi personale
şi „modelelor de comportament” elaborate în baza lor; 2) asigurarea
coordonării intereselor oamenilor pe calea fixării în norme a unor condiţii
respective, a unei astfel de coordonări sub forma unor cerinţe normative şi
directive; 3) asigurarea controlului social, corijarea comportamentului
deviant.
În societatea contemporană, mai ales în condiţiile Republicii Mol-
dova, are loc „expansiunea” mijloacelor şi metodelor controlului social.
Normele sociale şi alte mijloace ale controlului social sunt utilizate pe larg
pentru a „dirija” şi a „modifica comportamentul” social al indivizilor cu

20
scopul de a soluţiona un şir de probleme ale societăţii noastre, pentru
„instituţionalizarea” mijloacelor presiunii sociale şi a orientării sociale,
influenţei insistente, forţate a mijloacelor comunicării în masă în condiţiile
noastre. Din păcate, se creează impresia că această funcţie a controlului se
manifestă prea exagerat şi nu întotdeauna justificat şi are loc o anumită
întoarcere dialectică spre controlul şi dirijarea rigidă ce nu are nimic cu
principiile statului de drept. Acest control iese deseori dincolo de limitele
normale ale protecţiei şi apărării sociale ce există în societăţile democratice,
deoarece utilizează, cu precădere, mecanismele coercitive bazate pe forţă şi
represiune a indivizilor.
Raţionalitatea este deseori identificată cu egoismul, fapt care poate fi
calificat drept o eroare, pentru că acesta ascunde faptul real de a acţiona în
virtutea intereselor proprii, adică raţional. În această ordine de idei, se are în
vedere nu raţionalitatea ca atare, ci raţionalitatea verosimilă a „faptelor
egoiste”. Nu rezultă că raţiunea interzice întotdeauna a acţiona în dezacord cu
propriul interes. Astfel de acţiuni sunt interzise din punct de vedere raţional
numai în cazul în care pentru ele nu există alte temeiuri decât interesul
propriu al persoanei care acţionează. Din această cauză mijloacele care sunt
alese de oameni trebuie să fie determinate de scopul ce stă în faţa lor, ele
trebuie să corespundă scopului adoptat. Corespondenţa dintre scop şi mijloace
semnifică faptul, că ele duc în unitatea lor, spre o acţiune sau un
comportament ce pot fi evaluate ca pozitive din punct de vedere moral,
indiferent de faptul dacă ele ca fenomene independente pot fi uneori şi
negative [Capcelea, V. Deontologia juridică: manual pentru facultăţile de
drept. Chişinău: Ed. ARC, 2007, p.256-258].
Clasificarea normelor sociale se efectuează în limitele abordării
filosofice, sistemice, sociologice, informaţionale etc., care are o mare
importanţă pentru clasificarea ontică a normelor sociale. Concepţia lui V.

21
Plahov, care susţine că este necesar de a face o distincţie certă între noţiunile
„normele societăţii” şi „normele sociale”[Плахов, В. Д. Социальные нормы:
философские основания общей теории. Москва: Мысль, 1985, c.233-234]
este supusă unei analize critice. Este evident faptul că normele societăţii
reprezintă totalitatea normelor ce se manifestă la nivelul formei sociale a
mişcării materiei, reprezentându-se drept nişte legi obiective specifice care
pot fi conştientizate sau viceversa. Însă, conform opiniei filosofului rus,
normele sociale sunt „reguli”, legi sociologice ale organizării şi administrării
sistemului de relaţii sociale. Concepţia dată nu este destul de certă întrucît
reiese, pe de o parte, că legile obiective după care se dezvoltă societatea sunt
norme, că ele reprezintă nişte atribute sociale iniţiale ce nu depind de oameni,
iar pe de altă parte, sunt introduse în viaţă de oameni, de necesităţile practicii
sociale. Unele norme dispar, altele apar, celelalte sunt impuse de unele clase
sau de către puterea politică. Prin urmare, procesul apariţiei şi formării
normelor reprezintă un factor subiectiv.
Este necesar de a separa două clase generale de norme sociale ce se
deosebesc după mecanismul formării şi funcţionării lor: clasa normelor
decretate, ce includ normele, apariţia, funcţionarea, dezvoltarea şi toată
existenţa care este în totalitate legată de conştiinţa şi de voinţa oamenilor, şi
clasa normelor sociale ce funcţionează în mod spontan (tradiţional), care apar
fără amestecul aparatului puterii politice. Normele sociale pot fi clasificate în
norme cu caracter acţional ce se manifestă în raporturile omului cu natura;
norme de ordin tehnico-productiv; de ordin ecologic; norme cu caracter
acţional în raporturile omului cu societatea precum şi de ordin administrativ şi
de organizare a muncii, a producţiei şi a întreprinderilor; de ordin economic,
de cooperare şi de schimb, de reglementare eficientă a acţiunilor financiare;
de ordin societar, de construcţie economică şi socială, decizionale şi de
conducere a proceselor economice şi sociale; norme de cunoaştere şi de

22
gândire corectă (logice), metode sau principii de construcţie şi creaţie
teoretică, sistematizate în metodologii ale tuturor domeniilor ştiinţei
contemporane; norme care privesc raporturile dintre individ şi colectivitate,
dintre straturile, grupurile şi categoriile sociale, modul de convieţuire socială
în raport cu structurile civilizaţiei materiale şi spirituale ale epocii precum:
norme tradiţionale, norme de convieţuire socială, norme religioase, norme
morale; norme juridice, norme politice, norme de deontologie profesională
etc. În această categorie intră şi normele cu caracter acţional ce ţin de
raporturile omului cu societatea: normele prin care sunt reglementate relaţiile
şi instituţiile fundamentale ale societăţii; norme cu caracter organizatoric care
reglementează funcţionarea mecanismelor şi structurilor organizatorice din
societate; norme cu caracter comportamental ce privesc raporturile
interumane, interpersonale sau relaţiile dintre individ şi segmentele comu-
nităţii; norme ce vizează regulile sau principiile activităţii de cunoaştere;
unele norme, din punct de vedere al sferei lor de aplicare, sunt generale, altele
particulare sau chiar speciale; în funcţie de criteriul istoric deosebim: norme
nescrise (cutumiare) şi norme scrise; norme spontane prin apariţie şi
decantare în evoluţia lor istorică şi norme create, elaborate; în funcţie de
caracterul metodelor de reglementare: norme juridice; norme extrajuridice:
norme de convieţuire socială, tradiţii, obiceiuri, norme morale, normele
organizaţiilor nestatale; norme metajuridice care includ normele vieţii şi
trăirilor religioase (ritualuri, practicile de cult religios);
Dintre speciile normative, praxiologia şi teoria contemporană a
acţiunii sociale separă trei domenii generale de norme: d o m e n i u l
n o r m e l o r a c ţ i o n a l e (tehnologii şi tehnici de acţiune în sfera producţiei
materiale, în domeniul creaţiei de valori, principii şi metode de cunoaştere
etc.); d o m e n i u l n o r m e l o r c o m p o r t a m e n t a l e (tradiţionale, religioa-
se, morale, juridice, politice etc.); d o m e n i u l n o r m e l o r o r g a n i z a ţ i o -

23
n a l e (de funcţionare a structurilor organizaţionale, reguli de management şi
decizionale sau de dirijare socială şi administrativă, economice, ecologice,
corporative, de deontologie profesională).
În Capitolul al III-lea, Tipurile fundamentale de norme sociale
comportamentale şi valenţele lor nomologice, se iau în discuţie semnifi-
caţiile nomologico-comportamentale ale normelor tradiţionale, religioase,
morale şi juridice. Normele tradiţionale constituie coloana vertebrală a
societăţii care trebuie să fundamenteze reglementarea relaţiilor dintre oameni
în cadrul existenţei sociale. Categoria „tradiţie”, indică nu numai relaţia dintre
trecut şi prezent, ci şi anumite puncte de tangenţă dintre ele. Din această
perspectivă, tradiţiile exprimă moştenirea de obiceiuri, datini, credinţe, norme
de comportament care se transmit din generaţie în generaţie, constituind
trăsăturile specifice ale unui popor.
Sub aspect funcţional, câmpul de acţiune a tradiţiilor în societate este
redat prin funcţia reglementatoare, de transmitere a experienţei sociale,
funcţia educativă, informativă şi integrativă. Tradiţiile au constituit timp
îndelungat unicul mijloc de reglementare a relaţiilor dintre oameni în
societate, or exista o încredere în justeţea ordinii stabilite de tradiţii, motivată
prin vechimea lor. Această funcţie exercitată de ele timp de milenii a fost
absolut neglijată în perioada totalitară, fapt care a implicat prejudicii serioase
societăţii, provocând o serie de fenomene negative ce s-au răsfrânt asupra
relaţiilor dintre oameni şi naţiuni. În acest fel, facultăţile morale, acumulate
prin succesiunea în spaţiu şi timp a generaţiilor, au fost slăbite şi atenuate sub
presiunea enormă a aparatului represiv al regimului totalitar, specializat în
injectarea fricii şi în distrugerea personalităţii fiecărui individ care a fost
derutat astfel, încât, fiind pus astăzi în faţa alternativei libertate-totalitarism,
alege derivând din reflexele dobândite, ultima variantă, fiind convins că alege
binele.

24
 Credinţa religioasă reprezintă o dimensiune fundamentală a exprimă-
rii şi afirmării identităţii individuale şi de grup, deşi ea este, în societatea con-
temporană puternic secularizată, o opţiune personală. Ea contribuie la
procesul de integrare socială a oamenilor prin susţinerea unor norme morale
[Ellison, G.Cr.; Sherkatt, E.D. Is Sociology the Core Discipline for the
Scientific Study of Religion? //Social Force, volume 73; 1995, number 4, june,
p. 1257].
Unul dintre cele mai importante elemente ale religiei îl constituie
normele religioase. Teologul rus M. Varias, menţionează că „normele
religioase sunt reguli de conduită instaurate de diverse religii prin mani-
festarea oficială a voinţei obligatorii pentru toţi adepţii lor ce reglementează
relaţiile în sfera de interese a acestor credinţe” [Варьяс, М.Ю. Церковное
право как правовая система: oпыт теоретико-правового исследования
// Правоведение, 1995, nr 6, c.77]. Dispoziţiile ce se conţin în aceste norme
posedă, în mare măsură, calităţile normativităţii, exprimă principiile unei sau
altei credinţe, sunt edictate şi se realizează, în anumite cazuri, prin
intermediul unei ordini oficiale. Între normele religioase şi alte specii de
norme sociale există anumite conexiuni. Conexiunea dreptului cu religia
presupune, în prealabil, specificarea deosebirilor dintre ele, fapt care atrage
spiritul raţional-critic în mrejele diviziunilor şi definirilor. Un lucru este cert,
susţine filosoful rus. Iu. Tihonravov, – încă din antichitate şi până în prezent
religia şi dreptul sunt edificate pe ideea echităţii [Тихонравов, Ю.В. Основы
философии права. Москва: «Вестник», 1997, c.274-291] . Pe de altă parte,
însă, atât dreptul, cât şi religia presupun dimensiuni morale şi politice,
tangentând sub anumite aspecte. Totodată, este necesar să relevăm faptul că
relaţia religiei cu dreptul este determinată de milenii prin morală, prin care un
percept religios se transformă într-unul juridic.

25
 În prezent a devenit destul de actuală problema raportului dintre
religie şi drept, Biserică şi Stat ca urmare a situaţiei ce s-a creat în timpul
dominaţiei sistemului totalitar. Statul trebuie să-şi definitiveze poziţia în
această privinţă pornind de la principiul egalităţii cultelor prin neamestecul în
probleme de religie, pe motiv că se resimte tendinţa de a transforma ortodoxia
într-o religie dominantă. Se impune necesitatea elaborării unei noi legi a
cultelor care ar reglementa cele mai stringente probleme din acest domeniu.
Trebuie să conştientizăm faptul că în regimul religiei de stat, închinarea la
Dumnezeu e îndemn, dacă nu chiar obligaţie, iar în regimul opus, e un drept.
Actualmente a devenit evident că dreptul nu trebuie să fie indiferent faţă de
un şir de forme bizare a utilizării libertăţii conştiinţei de către religiile
ocultiste şi sectele totalitare ce reprimă personalitatea şi, prin intermediul
zombării, o transformă într-un executant orb al voinţei „învăţătorului”.
Ocultismul reprezintă o mişcare socială destul de largă, răspândită în diferite
ţări, inclusiv în Republica Moldova. Este evident că în condiţiile
contemporane ale societăţii democratice nu poate fi impus un control asupra
conştiinţei şi nu poate fi instituită cenzura informaţiei. Însă este necesar de a
interzice sectele religioase în care există idei criminale.
Normele morale posedă o structură formală care se constituie din
două elemente fundamentale, cristalizate lexical în două expresii tipice:
expresia calitativă şi expresia imperativă. Elementul calitativ indică ce anume
trebuie „să faci”, sau cum trebuie „să fii”, iar elementul imperativ, se conţine
în formularea „trebuie”. Imperativul poate lua două forme de expresie: una
pozitivă („trebuie”) care poate fi activă şi stimulativă şi, alta negativă („nu
trebuie”) care poate fi restrictivă, inhibitivă, coercitivă. Din această cauză,
morala în sens larg e structurată valoric contradictoriu: din valori care sunt
recomandate („trebuie”) şi non-valori (sau pseudovalori) care sunt interzise
(„nu trebuie”). Simultan, interdicţia „nu trebuie” nu înseamnă ceva care e

26
interzis, deoarece interzis înseamnă „trebuie să nu…”. În acelaşi timp,
imperativul în cele două forme de expresie nu posedă o semnificaţie valoric
morală intrinsecă, din motiv că imperativul „trebuie” – „nu trebuie” poate
angaja şi angajează în viaţa reală orice acţiune, orice fel de a fi.
Specificul normelor morale, conform opiniei lui G.H. von Wright, nu
constă în aceea că ele ar forma un grup aparte, autonom, ci în faptul că ele au
afinităţi logice complicate cu alte tipuri principale de norme şi cu noţiunile
axiologice de bine şi rău” [Wright, G.H. von. Normă şi acţiune: (Studiu
logic). Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982, p.30]. Totodată,
particularitatea lor constă şi în varietatea modalităţilor de manifestare:
obligatoriu, permis, indiferent, interzis, care stau la baza dezvoltării unei
logici a normelor morale.
În literatura de specialitate se identifică patru trăsături cardinale –
„importanţa”, „imunitatea şi modificarea deliberată”, „caracterul intenţionat
al infracţiunilor morale” şi „formele presiunii morale” [Hart, H.L.A.
Conceptul de drept. Chişinău: Ed. Sigma IG, 1999, p. 167] care „se regăsesc
permanent împreună în aceste principii, norme si standarde de conduită,
numite, de obicei, morală”. Aceste patru trăsături reflectă diferite aspecte ale
unei funcţii importante şi caracteristice cu care operează standardele în viaţa
socială sau în cea individuală.
Specificul sistemului normelor de drept şi programarea relaţiilor
dintre membrii societăţii, ce este efectuată de el, determină şi specificul
mecanismelor sociale de acţiune. Mecanismele în cauză sunt atât de
importante pentru societate încât, de multe ori, după tipul lor sunt prezentate
mecanismele acţiunii tuturor normelor ce sunt utilizate în societate. Din
această cauză majoritatea sociologilor şi psihologilor sociali reduc
mecanismul de bază al acţiunii tuturor normelor sociale la procesul de
conformare faţă de norme de către membrii grupurilor şi ai comunităţilor

27
umane în comportamentul lor social. Nu putem nega importanţa acestui
mecanism, dar considerăm că extrapolarea în cauză asupra tuturor categoriilor
de norme, asupra trăsăturilor specifice ale normelor de drept îngustează
problema şi diapazonul investigaţiilor filosofice, sociologice şi socil-
psihologice şi conduce la o determinare eronată şi inadecvată a obiectului
cercetării.
Abordarea ştiinţifică a proceselor care au loc în societatea
contemporană, mai ales cele ce ţin de autoreglementarea existenţei sociale,
are o mare importanţă pentru a informa la timp legiuitorul despre normele
sociale ce se formează în mod spontan în viaţa cotidiană. În ultimul timp s-a
format un complex întreg de norme şi relaţii ale „justiţiei criminale” care se
ocupă de soluţionarea contra plată a unor cauze ce au un caracter criminal, dar
de multe ori şi non-criminal. Filosofia, sociologia dreptului, etica pot să ajute
legiuitorul să supravegheze procesele spontane ale formării normelor
îndreptate împotriva dreptului cu scopul de a le aprecia din punctul de vedere
al dreptului, separând în cadrul lor normele cu caracter juridic, antijuridic şi
neutre în raport cu dreptul. Această informaţie poate avea o însemnătate
deosebită asupra perfecţionării legislaţiei cu scopul de a adopta norme de
drept ce ar interzice şi contracara asemenea fenomene sociale negative.
Destul de actuală este pentru noi problema compromisului juridic
care poate fi obţinut dacă în norma de drept sunt într-o măsură egală luate în
consideraţie toate interesele, cu scopul ca nimeni să nu obţină privilegii faţă
de alţii şi, realizarea unui sau altui interes să nu producă prejudicii altor
interese. În statele cu un sistem democratic bine dezvoltat sunt elaborate
structuri integre de coordonare a intereselor sociale şi a soluţionării
conflictelor sociale. Aceste mecanisme trebuie să se fundeze pe principiile
reprezentării în Parlament a intereselor sociale globale ale societăţii şi să
includă criteriile: 1) activitatea partidelor politice să fie îndreptate spre

28
depistarea în diversele interese de grup şi corporative ale societăţii civile a
acelui început comun şi semnificativ, care poate fi plasat la baza politicii
statale şi a legislaţiei; 2) tehnologia procesului electoral în cadrul căruia
atenţia socială este canalizată spre interesele sociale semnificative ale unor
sau altor grupuri ale societăţii să asigure apărarea acestor interese de către
partidele sau candidaţii respectivi; 3) procedurile parlamentare trebuie să
asigure armonizarea întregului spectru de poziţii social-politice existente în
societate; 4) legile elaborate trebuie să fie în stare să elimine tensiunea socială
sau să diminueze gradul de intensitate a ei. Acest model democratic de
elaborare a legilor trebuie să devină viabil şi pentru Republica Moldova.
Totodată, este necesar de a se ţine cont de faptul că normele de drept
îşi relevă ineficienţa, mai devreme sau mai târziu, dacă nu intră în
concordanţă cu o moralitate corespunzătoare, care să-i asigure impactul real şi
aşteptat la nivelul conştiinţei individuale a fiecărui om. În pofida faptului că
în perioada de tranziţie dreptul determină morala, totuşi, prin legile adoptate
noi trebuie să recunoaştem, treptat, rădăcinile fireşti ale codului moral, ale
valorilor morale general-umane care au fost atâta vreme calomniate şi negate
în mod conştient de către regimul totalitar.
În Capitolul al IV-lea, Rolul normelor acţionale şi organizaţio-
nale în funcţionarea şi dezvoltarea durabilă a societăţii, sunt abordate
chestiuni ce vizează rolul normelor în administrarea, structurarea şi
eficentiizarea relaţiilor sociale.
Un principiu general al conexiunii sistemice între structura socială şi
norma socială constă în faptul că calitatea şi cantitatea structurii se află într-o
dependenţă nemijlocită de caracteristicile calitative şi cantitative ale normelor
sociale, care sunt determinate, la rândul lor, de activitatea subiectivă
corespunzătoare, de activitatea normativă de creaţie, ce poate fi definită drept
o activitate a subiectului ce urmăreşte scopul de a înlătura entropia sistemului

29
de relaţii sociale. Normele sociale şi administrarea socială sunt strâns legate
între ele: în anumite circumstanţe, norma socială apare în calitate de factor
determinant al conţinutului şi caracterului procesului de administrare, al
programului „tehnologic” şi „operaţional”. Concomitent, normele sociale sunt
prezente în multiplele verigi ale procesului sistemic specific, formând baza
lui.
În relaţiile de administrare, normele sociale sunt un mijloc al structu-
rării, reglementării şi sistematizării vieţii sociale. Momentul iniţial al adminis-
trării, în ciclul administrativ, este definitivarea şi clarificarea scopului. O
etapă importantă a ciclului administrativ este adoptarea deciziei de
administrare, care, în conţinutul său, posedă, în mod obligatoriu, o dispoziţie
care poate fi mai mult sau mai puţin imperativă, generală şi necesară. Etapa
finală a ciclului administrativ este evidenţa şi controlul executării deciziei de
administrare.
O mare parte din normele corporative sunt reguli cu caracter
organizatoric. Ele consolidează ordinea formării, structurării şi funcţionării
corporaţiilor. Concomitent, ele stipulează drepturile, obligaţiunile,
responsabilitatea, corelaţia dintre membrii acestor corporaţii. Normele
corporative sunt stabilite de către asociaţie şi exprimă interesele membrilor ei.
În condiţiile economiei de piaţă, un rol însemnat, îl exercită legile şi normele
economice, ce reglementează relaţiile dintre ramurile industriei, agriculturii,
sferei de deservire şi comerţului [Hayami, Y. Norms and Rationality in the
Evolution of Economic Systems: A View from Asian Villages //: Japanese
Economic Review, 1998, nr 49, p. 36-53; Sethi, R. Evolutionary Stability and
Social Norms // Journal of Economic Behavior and Organization, 1996, nr 29,
p. 113-140]. Totodată, în condiţiile actuale ale crizei ecologice globale, un rol
deosebit îl au normele ecologice cu caracter acţional ce ţin de raporturile
omului cu natura structurate în diferite tehnologii de acţiune la nivel ecosiste-

30
mic care iau în consideraţie particularităţile actuale ale impactului producţiei
materiale asupra mediului ambiant. Scopul acestei activităţi constă în asigu-
rarea securităţii producţiei, a produselor şi a serviciilor pentru mediul înconju-
rător, sănătăţii şi bunurilor oamenilor; calităţii produselor, a serviciilor în co-
respundere cu nivelul dezvoltării ştiinţei, tehnicii şi tehnologiilor; unificării
măsurărilor; economiei resurselor; securităţii obiectivelor economice, ţinând
cont de riscul apariţiei catastrofelor naturale şi industriale, a altor situaţii
excepţionale [Capcelea, A. Dreptul ecologic. Chişinău: Ed. Ştiinţa, 2000, p.
75].
Frontiera dintre normele sociale şi normele tehnice trece prin locul ce
ţine de obiectul reglementării. Dacă normele sociale reglementează relaţiile
dintre oameni şi asociaţiile create de ei, atunci normele tehnice
reglementează relaţiile dintre oameni şi mediul înconjurător, natură şi tehnică.
Normele sociale se deosebesc de normele tehnice şi după conţinutul,
constituirea lor, modurile de fixare, gradul de comunitate, după determinarea
formală şi după alte caracteristici. Pentru normele sociale şi cele tehnice este
comun faptul că ele se referă la activitatea umană şi se deosebesc după
obiectul şi metodele de reglementare. Astăzi, pe măsură ce relaţiile sociale
devin mai complexe, când una din cele mai stringente probleme devine cea a
supravieţuirii civilizaţiei umane, apare un imperativ care se referă la
elaborarea unor reguli destul de exacte, solicitate de numeroasele
circumstanţe sau de directive politice unde idealurile morale pot să fie
insuficiente.
Elaborarea normelor deontologiei profesionale reprezintă o cale ma-
gistrală a dezvoltării eticii în mileniul al treilea, din motiv că soluţionarea lor
a fost destul de anevoioasă pentru etica tradiţională. Este natural că în
societatea democratică contemporană, profesiile sunt preocupate, din interior,
de supravegherea desfăşurării activităţii, prin anumite reguli ce sunt

31
considerate a fi esenţiale. Aceste coduri deontologice şi regulile ce se conţin
în ele, spre deosebire de textele codificate, pot avea aspectul unor cutume,
care pot completa litera textelor şi prescripţiilor exprese din dreptul civil,
comercial sau administrativ, referitor la datoriile ce revin diverselor profesii.
Una din cele mai actuale şi importante probleme în acest domeniu îl
constituie elaborarea şi adoptarea Codului deontologic al pedagogului prin in-
termediul căruia să fie reglementată activitatea morală a pedagogilor. Totoda-
tă, unele „coduri deontologice” elaborate în formă scrisă suferă de o lipsă de
delimitare a câmpului de acţiune a deontologiei, sau de identificarea falsă a
lui, fapt care le conferă o natură eclectică. Aceasta se întâmplă din cauza că
grupurile profesionale preocupate de asemenea coduri trăiesc necesitatea mo-
ralităţii actelor lor de pe o rampă morală mai degrabă intuită decât cercetată şi
explicată prin intermediul eticii. Este necesar să înţelegem faptul că, fără un
instrument teoretic veritabil, atenţia se concentrează pe corectitudinea actelor
profesionale privită prin prisma drepturilor general-umane, prin felul cum s-
au impus ele public, exigenţele morale fiind mai mult presupuse decât
formulate în mod explicit.

32
 CONCLUZII
• Procesele de democratizare ce s-au produs în ultimul timp odată cu
tranziţia de la totalitarismul centralist la democraţia-liberală şi transformarea
sistemului social au lărgit în mod substanţial sfera comportamentului
personalităţii. Totodată, agravarea proceselor sociale presupune sporirea
influenţei sistemului de reglementare normativă. Prin urmare, în procesul
motivării activităţii cotidiene, oamenii trebuie să-şi fundamenteze activitatea
nu numai pe factorii extrinseci (dreptul), dar mai ales pe cei intrinseci, pe
convingerile proprii în caracterul echitabil şi corect al alternativei de
comportament aleasă. Această condiţie poate fi valorificată prin intermediul
includerii şi interacţiunii, în procesul reglementării normative, a unor astfel de
tipuri de norme sociale precum: tradiţionale, religioase, morale etc.
Investigarea metodelor şi procedeelor funcţionării normelor sociale în calitate
de sistem integru ne permite să afirmăm cu certitudine că întreaga măsură a
responsabilităţii pentru o acţiune sau alta îi revine personalităţii, din motiv că
legile „rele” nu pot fi o justificare a comportamentului deviant. În condiţiile
perioadei de tranziţie, destul de stringentă devine problema elaborării
mecanismelor practice a ordonării şi consolidării relaţiilor sociale autentice şi,
în acelaşi timp, este necesar de a lua în calcul specificul corelaţiei şi
interacţiunii dintre elementele procesului de reglementare socială.
• Funcţionarea mecanismelor de reglemente socială se sprijină atât pe
metodele normative, cât şi pe cele nenormative. În ştiinţă este unanim
acceptată opinia că, prin reglementare normativă, se înţeleg modelele de
comportament care sunt unificate, obligatorii, adresate unui cerc indeterminat
de oameni. Aceste cerinţe sunt sistemice şi fundate pe principiile
imperativelor moralităţii ce domină în societatea în cauză. Totodată, există şi
reglementarea nenormativă, care poartă un caracter personal şi individual,
însă ea nu funcţionează în mod autonom, dar se află într-o conexiune cu

33
sistemul de dispoziţii normative. În societatea democratică predomină
acţiunea factorilor normativi, iar în societatea totalitară au acţionat cu
prioritate factorii nenormativi (existenţa privilegiilor pentru unele grupuri
sociale).
• Dinamica şi mobilitatea proprie normelor sociale se explică prin
faptul că şi la acest nivel există anumite diferenţieri în funcţie de nucleul care
se conservă: unele dintre tipurile de norme au un grad mai mare de stabilitate
(religioase, morale, tradiţionale etc.) în comparaţie cu altele cu o dinamică
mai evidenţiată (politice, economice, juridice etc.).
• Actualizarea normelor sociale e determinată de activitatea umană,
în a cărei structură un loc deosebit îl ocupă producţia materială. Activitatea
oamenilor pune în mişcare întregul sistem complex al relaţiilor sociale,
concomitent şi organizarea socială, ale cărei legi se contrapun, în mod
dialectic, subiectului în calitate de obiect al cunoaşterii şi acţiunii. Fiind
încorporată în normele de organizare şi structurare a relaţiilor sociale,
activitatea oamenilor conţine în sine momente dialectice, contradictorii,
simultane ale dependenţei şi independenţei de subiect, care stă la baza genezei
normelor şi, în general, la organizarea normativă a societăţii.
• Existenţa normelor sociale se structurează şi se organizează într-un
metasistem, ceea ce înseamnă că ele există concomitent în diverse stări
sistemice şi forme de manifestare. Normele exprimă esenţa relaţiilor sociale
ce rămân identice în diverse sisteme reale, conceptuale etc.
• Normele sociale sunt nişte imagini, maxime de acţiune şi compor-
tament acceptate de majoritatea actorilor sociali, care sunt în stare să
structureze aşteptările partenerilor de interacţiune într-o situaţie care poate să
prognozeze, într-o anumită măsură, acţiunea şi reacţia socială, reducând
complexitatea interacţiunii sociale şi îngustând posibilităţile de
comportament.

34
 • Normele sociale pot fi deduse din valorile etico-morale. Oamenii,
de cele mai multe ori, se comportă în conformitate cu normele sociale fără să
se gândească, să fie conştienţi de sancţiunile prevăzute pentru nerespectarea
lor, ceea ce înseamnă că normele au devenit nişte facultăţi intrinseci ale
individului şi ele acţionează de la sine.
• Normele sociale, contribuind la raţionalizarea vieţii sociale, asigură
şi realizează sistemul de drepturi, obligaţii şi interdicţii pe baza cărora se
derulează acţiunile indivizilor şi se concretizează comportamentele şi
conduitele acestora. Ele permit de a evita şi limita tensiunile, relaţiile şi
conflictele sociale evidente sau latente dintre indivizi sau grupurile sociale, de
a stabiliza existenţa socială; ele reprezintă adevărate modele prescriptive,
indicând indivizilor ceea ce trebuie şi ceea ce nu trebuie făcut într-o societate,
în funcţie de atitudinea adoptată de ei faţă de norme putând rezulta fie
conformitatea socială, fie devianţa socială.
• Creşterea rolului începuturilor morale în viaţa socială, sporirea
rolului factorului moral în activitatea umană nu constituie un proces mecanic
al înlocuirii sferelor juridice ale reglementării cu cele morale. Acest imperativ
poate fi realizat în urma unei interacţiuni complexe a normelor morale cu cele
juridice, în cadrul căreia se manifestă tendinţa sporirii rolului criteriilor şi
evaluării morale în reglementarea juridică, a acţiunii lor asupra proceselor
administrării, educaţiei şi a întregii activităţi vitale a oamenilor. Totodată,
sporirea curentă a rolului şi importanţei normelor morale nu vine în
contradicţie cu o altă tendinţă, cea a creşterii rolului normelor juridice în
organizarea şi reglementarea comportamentului uman în toate sferele vieţii
sociale, asigurarea dominaţiei legii în procesul devenirii şi funcţionării
statului de drept.
• Investigând problema corelaţiei dintre normele religioase şi alte
tipuri de norme, mai ales cele juridice, am constatat că normele religioase

35
sunt obligatorii pentru cei care în mod voluntar au aderat la o religie sau alta,
iar normele de drept sunt obligatorii pentru toţi oamenii. În baza specificului
unităţii dintre normele religioase şi cele de drept se află caracterul lor
instituţional, structura şi procedurile specifice ale formării normelor. Reieşind
din faptul că deosebirile dintre normele religioase şi cele de drept nu sunt atât
de mari, iar unitatea lor este profundă şi multilaterală, interacţiunea dintre ele
este preponderentă pentru progresul relaţiilor sociale în comparaţie cu
confruntarea care a existat în societatea totalitară.
• Normele sociale au ca scop încadrarea acţiunilor, atributelor şi
conduitelor umane în anumite limite, limite care protejează interesele şi
valorile celorlalţi membri ai comunităţii şi asigură o anumită ordine şi
stabilitate în desfăşurarea relaţiilor interumane.
• Conţinutul principal al normelor sociale vizează îndeosebi acţiunea
şi conduita umană, stabilind modalităţile în care acestea pot, trebuie, sau nu
trebuie să se desfăşoare: ponderea cea mai însemnată a normelor o constituie
cele cu caracter „acţional” şi „comportamental”, însă această preponderenţă
nu exclude şi existenţa altor norme, mai ales a celor „organizaţionale”:
normele gândirii, vieţii spirituale, care nu reglementează conduita, ci
consacră, enunţă sau atestă ceva, se referă la mecanismul de funcţionare a
structurilor organizaţionale.
• Prin conţinutul lor, normele sociale fie sintetizează o experienţă
trecută, acumulată, fie exprimă o necesitate perpetuă, fie proiectează un
comportament viitor subordonat unui scop sau ideal şi prin aceasta unele
norme sociale au şi un caracter prospectiv, proiectiv, teleologic.
• Normele sociale se adresează, în mod impersonal, la modul generic,
unor subiecţi sociali potenţiali, prescriind fie acţiuni sau conduite obligatorii,
fie permise, fie prohibitive, fie recomandând sau stimulând conduite sau
acţiuni din care decurg şi obligaţii ale subiecţilor potenţiali cărora li se

36
adresează. Aceasta se explică prin faptul că norma nu se adresează unui
subiect concret individualizat, nominalizat, ci tuturor subiecţilor potenţiali ai
acelui raport social.
• Indiferent de forma sau domeniul lor de referinţă, normele sociale
reflectă, într-o anumită măsură, caracteristicile epocii în care s-au cristalizat şi
decantat, de aceea ele poartă amprenta, prin diferenţieri semnificative, a
modificărilor produse în planul raporturilor sociale.
• În condiţiile începutului de mileniu, are loc procesul interacţiunii în
cadrul existenţei sociale nu numai a normelor morale cu normele de drept, dar
şi a întregului complex de norme, care trebuie să coexiste într-o armonie cât
mai perfectă, pentru a determina o bună funcţionare a societăţii. Numai în
cazul când diferite categorii de norme sociale ajung să contureze aceeaşi
conduită, într-o situaţie dată, societatea va cunoaşte mai puţine tulburări, în
comparaţie cu situaţiile în care norme de diverse tipuri orientează spre
conduite contrare.
• Un imperativ al timpului nostru constă în utilizarea mai frecventă a
tradiţiilor, obiceiurilor şi normelor tradiţionale de convieţuire socială, care
posedă un bogat potenţial axiologic, dar care au fost date uitării în avantajul
normelor juridice, care pot fi un remediu eficient în depăşirea fenomenelor
negative ce se manifestă în comportamentul oamenilor.

37
 Recomandări
• Coordonarea instituţională a tuturor tipurilor de reglementare
socială normativă cu exigenţele societăţii şi interesele unei personalităţi în
parte, poate crea o bază reală pentru o ordine socială raţională şi eficientă.
• Procesul de elaborare a normelor şi legilor în societatea democratică
trebuie să posede un caracter ştiinţific, ca normele să fie elaborate şi adoptate
în baza legităţilor sociale obiective şi în baza investigaţiilor ştiinţifice
efectuate de savanţii care studiază problemele normativităţii.
• Corelaţia dintre normele de drept şi alte tipuri de norme sociale, mai
ales cele morale, tradiţionale şi religioase ne demonstrează că depistarea
alternativelor de influenţă a altor tipuri de norme asupra comportamentului
uman reprezintă o problemă destul de actuală şi importantă, un imperativ
pentru societatea noastră.
• Este necesar de a studia în permanenţă, în mod profund şi multi-
lateral, normele sociale cu scopul de a le monitoriza şi a depista dacă ele
reflectă în mod adecvat sau viceversa condiţiile sociale pentru a corija
deformările sociale sau cele care pot să apară, ca ele să nu producă un impact
negativ asupra proceselor sociale.
• Elaborând noile norme, subiectul creaţiei normative trebuie, în mod
obligatoriu, să întrprindă anumite investigaţii, cu privire la gradul de pregătire
a conştiinţei individuale în conformitate cu nivelul raţional şi emoţional de a
percepe şi de a interioriza aceste norme, iar în cazul când aceasta lipseşte este
necesar de a rectifica conţinutul lor şi de a crea condiţii atât pentru realizarea
lor, cât şi pentru elaborarea unor metode de influenţă asupra conştiinţei
oamenilor.
• Ministerul Educaţiei şi Tineretului ar trebui să întreprindă măsuri
concrete în scopul de a introduce în curriculum-urile şcolare şi universitare
noi obiecte de studiu ce s-ar referi la examinarea profundă a patrimoniului

38
cultural al poporului nostru: tradiţiilor, obiceiurilor, normelor bunei-cuviinţe,
normelor morale, normelor religioase pentru a spori eficienţa socială a
mecanismelor de socializare şi educaţie a tinerei generaţii în spiritul valorilor
naţionale autentice şi al valorilor morale şi civice general-umane.
• Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Economiei şi Comerţului
şi Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale, ar trebui să contribuie la
elaborarea normelor şi normativelor economice şi ecologice în scopul de
eficientiza influenţa benefică a normelor acţionale şi organizaţionale asupra
dezvoltării durabile a ţării noastre, asupra procesului de producere a bunurilor
materiale, pentru a micşora impactul negativ al acţiunii omului asupra
mediului natural şi social.

39
 PUBLICAŢII LA TEMA TEZEI
a) monografii:
1. Капчеля, Валерий. Национальные традиции: сущность, генезис,
перспективы развития. Кишинев: Изд-во Штиинца, 1991. 84 p., 4.6 c. a.;
2. Capcelea, Valeriu. Tradiţiile naţionale: continuitate în dezvoltarea
generaţiilor. Chişinău: Ed. Evrica, 1998. 140 p., 8,75 c. a.;
3. Capcelea, Valeriu. Normele sociale. Chişinău: Ed. ARC, 2007, 300 p.,
16,88 c. a.
b) articole publicate în anale şi reviste ştiinţifice:
4. Capcelea, Valeriu. Succesiunea în dezvoltarea vieţii spirituale la A Russo
//An. şt. ale Universităţii de Stat „ Alecu Russo” din Bălţi consacrate
jubileului de 50 de ani. Serie nouă. Limbi moderne, ştiinţe socioumane.
Tomul XVIII. Bălţi, 1997, p. 34-36, 0,5 c. a.;
5. Capcelea, Valeriu. Clasificarea normelor sociale // An. şt. ale
Universităţii de Stat din Moldova. „Seria Ştiinţe socioumanistice”. Chişinău:
CE USM, 2005, p. 462-467, 0,8 c. a.;
6. Capcelea, Valeriu. Unele consideraţii cu privire la esenţa şi specificul
normelor de drept // Studia, Universitatea Babeş-Bolyai, Jurisprudenţa, 2006,
nr 2, iulie-decembrie, anul LI, p. 206 -213, 0,74 c. a.;
7. Capcelea, Valeriu. Dimensiunea filosofică a noţiunii „tradiţie” şi
funcţiile ei sociale // Revista de Filosofie şi Drept, 2006, nr 1-2, p. 21-30, 0,9
c. a.;
8. Capcelea, Valeriu. Unele consideraţii cu privire la raportul dintre
morală şi drept // Revista naţională de drept, 2006, nr 9, p. 37-43, 0,95 c. a.;
9. Capcelea, Valeriu. Reflecţii privind raportul dintre religie şi drept //
Legea şi viaţa, 2006, nr 12, p. 10-13, 0,43 c. a.;
10. Capcelea, Valeriu. Conceptul naţiunii în viziunea lui N. Iorga //
Profesorul Nicolae IORGA: Omagiu. Bălţi: Ed. Presa univ. bălţeană, 2006, p.
51-55, 0,34 c. a.;
11. Capcelea, Valeriu. Normele sociale – modalitate de raţionalizare a
existenţei sociale // An. şt. ale Universităţii de Stat din Moldova. Seria
„Ştiinţe socioumanistice”,Vol. III. Chişinău: CEP USM, 2006, p. 129-133,
0,4 c. a.;
12. Capcelea, Valeriu. Codul deontologic al pedagogului – imperativ
categoric al timpului // Artă şi educaţie artistică: revistă de cultură, ştiinţă şi
practică educaţională, 2007, nr 2 (5), p. 101-108, 0,53 c. a.;
13. Capcelea, Valeriu. Funcţiile normelor sociale // Revista de Filozofie,
Sociologie şi Ştiinţe Politice, 2007, nr 2, p. 29-38, 0,92 c. a.;
14. Capcelea, Valeriu. Esenţa, locul şi rolul normelor tehnice în existenţa
socială // Legea şi viaţa, 2007, nr 4, p. 39-43, 0,56 c. a.;
15. Capcelea, Valeriu. Reflecţii cu privire la dimensiunea valorică a
40
normelor juridice // Revista naţională de drept, 2007, nr 6, p. 37-43, 0,5 c. a.;
16. Capcelea, Valeriu. Normă şi valoare // Universitatea de Stat din
Moldova. Studia Universitis. Revistă ştiinţifică. Seria Ştiinţe umanistice,
2007, nr 10, p. 67-70; 0,5 c. a.;
17. Capcelea, Valeriu. Locul şi rolul normelor sociale în administrarea şi
structurarea relaţiilor sociale // Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad.
Scientific and Technical Bulletin series: Social and Humanistic Sciences.
Anul XIII, 2007, nr 11, p. 5-19, 0,73 c. a.
c) teze şi comunicări la conferinţe, congrese, simpozioane
şi sesiuni ştiinţifice internaţionale:
18. Capcelea, Valeriu; Şleahtiţchi, Mihai. Câmpul tradiţiilor naţionale ca
factor de revenire spirituală // Tezele Congresului XVIII al Academiei
Româno-Americane de Ştiinţe şi arte. Chişinău, 13-16 iulie, 1993, p. 118, 0,1
c. a.;
19. Capcelea, Valeriu. Tradiţiile naţionale – expresie a memoriei sociale şi
taină a fiinţării noastre ca neam // Materialele Simpozionului internaţional
„Memoria socială în posttotalitarism”, Bălţi, octombrie, 2000 // Anatomia
societăţii posttotalitare. Chişinău: Ed. Tehnica-Info, 2002, p. 177-186, 0,54 c.
a.;
20. Capcelea, Valeriu. Locul şi rolul deontologiei profesionale în formarea
specialistului din domeniul dreptului // Materialele conferinţei ştiinţifice
internaţionale consacrate aniversării a 60-a de la fundarea Universităţii de Stat
„Alecu Russo” din Bălţi. 5-7 octombrie, 2005. Bălţi: Ed. Presa univ. bălţeană,
2005, p. 18-20, 0,5 c. a.;
21. Capcelea, Valeriu. Antinomiile libertăţii – condiţiile şi limitele ei în
posttotalitarism // Materialele Simpozionului internaţional „Democraţie şi
Drepturile Omului” consacrat aniversării de 60 de ani de la fondarea
Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a 58 de ani de la adoptarea Declaraţiei
Universale a Drepturilor Omului. Bălţi, decembrie 2005 // Democraţie şi
drepturile omului. Bălţi: Ed. Presa univ. bălţeană, 2006, p. 38-45, 0,52 c. a.;
22. Capcelea, Valeriu. Unele consideraţii cu privire la epistemologia
conştiinţei normative // Materialele Sesiunii Ştiinţifice anuale a Academiei
Române - Filiala Cluj-Napoca. Institutul de istorie „George Bariţ”.
Departamentul de cercetări socio-umane. Studii şi cercetări din domeniul
ştiinţelor socio-umane. Vol. 16. Cluj-Napoca: Ed. Argonaut, 2007, p. 305-
319, 1,03 c. a.;
23. Capcelea, Valeriu. Deontologia profesională şi activitatea funcţionarului
public // Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice
„Integritatea în serviciul public: repere etice”, 27 oct. 2006. Chişinău: Tipog.
„Bons Offices”, 2006, p. 48-51, 0,4 c. a.;
24. Capcelea, Valeriu. Locul şi rolul tradiţiilor în jocul manipulator al
timpului present // Rezumatele comunicărilor Sesiunii Ştiinţifice anuale a
41
Academiei Române - Filiala Cluj-Napoca, Institutul de istorie „George Bariţ”,
Departamentul de cercetări socio-umane. Cluj-Napoca: Ed. Argonaut, 2007,
p. 45, 0,1 c. a.
d) teze şi comunicări la conferinţe naţionale:
25. Капчеля, Валерий. Процесс сoциaлизации индивида и национальные
традиции // Тезисы докладов научной Конференции «Философия,
человек, перестройка». Кишинев, 21-22 мая 1991 г. , p. 33, 0,1 с. а.;
26. Capcelea, Valeriu. Tradiţiile naţionale – mecanism de stabilizare a
relaţiilor sociale în epocile de tranziţie // Tezele Conferinţei jubiliare
„Universitatea A. Russo” – 50: realizări şi deschideri ştiinţifice. 18 oct. 1995.
Bălţi, 1997, p. 93-94, 0,2 c. a.;
27. Capcelea, Valeriu. Tradiţiile naţionale – mecanism de translare a
culturii tehnice // Cultura tehnică – component important al culturii generale.
Conferinţa Ştiinţifică Republicană consacrată jubileului de 50 de ani ai
Facultăţii Tehnică, Fizică şi Matematică. Bălţi, 1997, p. 24, 0,1 c. a.;
28. Capcelea, Valeriu. Tradiţiile naţionale mecanism de asigurare a
continuităţii în dezvoltare în epocile de tranziţie // Tezele conferinţei: Statul.
Societatea. Omul: Realizări şi probleme ale tranziţiei. AŞ a Republicii
Moldova. Institutul de Filosofie, Sociologie şi Drept. Sub red. membr. cor. al
AŞ a RM Al. Roşca. Chişinău, 1998, 221- 223, 0,2 c. a.
e) manuale pentru instituţiile de învăţămînt superior:
29. Capcelea, Valeriu. Filozofie. Introducere în istoria filozofiei şi în studiul
principalelor domenii ale filozofiei: man. pentru instit. de învăţ. superior.
Chişinău: Ed. ARC, 1998. 400 p., 24 c. a.;
30. Capcelea, Valeriu. Etica şi deontologia juridică: man. pentru instit. de
învăţ. superior. Chişinău: Ed. Museum, 2002. 228 p., 16,52 c. a;
31. Capcelea, Valeriu. Etica: man. pentru instit. de învăţ. superior. Chişinău:
Ed. ARC, 2003. 240 p., 13 c. a.;
32. Capcelea, Valeriu. Etica juridică: man. pentru instit. de învăţ. superior.
Chişinău: Ed. Sirius SRL, 2004. 240 p, 15 c. a.;
33. Capcelea, Valeriu. Filozofia dreptului: man. pentru instit. de învăţ.
superior. Chişinău: Ed. ARC, 2004. 572 p., 32,3 c. a.;
34. Capcelea, Valeriu. Filozofie: man. pentru instit. de învăţ. superior. Ed. a
4-a revăzută şi adăugită. Chişinău: Ed. ARC, 2005. 448 p., 27 c. a.;
35. Capcelea, Valeriu. Metodologia investigaţiilor socio-juridice: man.
pentru inst. de învăţ. superior. Bălţi: Ed. Presa univ. bălţeană, 2006. 189 p.,
11,4 c. a.;
36. Capcelea, Valeriu. Deontologia juridică: man. pentru facultăţile de
drept. Chişinău: Ed. ARC, 2007, 413 p., 22,67 c. a.

42
 ANNOTATION
to the thesis for doctor (habilitat degree) in Philosophy Science
„Social norms as stabilizing factors of the society in transition”
written by Valeriu Capcelea and elaborated within the University State
of Moldova, Chisinau, 2007, with manuscript title.
The present work offers a philosophical analysis of the essence,
contents, ontology and objective character of social norms, their variety and
diversity, social and philosophical aspect, systematic nature and the specific
character of the functioning of norms as mechanisms of stabilizing social
existence in general and in transitional times in particular. A philosophical
approach to and philosophical study of social norms have been carried out
aiming to get a panoramic and global vision of their essence and universal
character, of their place and role in social life, of how different types of norms
interact in the process of social existence. The investigation also aims to study
and bring arguments for social norms on the whole and to assert the statute of
social norms as interdisciplinary domain of ontology and social epistemology.
Starting from a general vision upon social norms and upon certain
particularities of some of them, the author tries to elucidate the correlation
between currently existing social norms and to demonstrate that a imperative
of our time consists in a more frequent use of traditions, customs and
traditional norms of social life that were in oblivion for the benefit of juridical
norms, that can be an efficient remedy in overcoming negative phenomena
manifested in people’s behavior.
In this sense, the observations concerning the investigated social
phenomenon, done both on the basis of turning to account and summary
estimation of ontological, gnostic and methodological approaches (not seldom
converging and/or complementary) set forth throughout the time by
philosophers, sociologists, ethicians, logicians, political scientists, economists
who represent different scientific orientations, and on the basis of personal
meditations have led to the idea that social norms constitute a fundamental
stabilizing factor of social existence in general, and in transitional times,
through which the Republic of Moldova passes, in particular.
The analysis carried in Chapter 1 Content and forms of social norms
allowed the investigation of the ontology of social norms and their objective
character, as well as the investigation of the dialects of the affective and the
rational, the gnoseology and psychology of normative consciousness. It has
been revealed that social norms represent a system which is realized only
through systematic processes and connections, which is the substance that
builds social relations. The social norms, in conformity with their essence, are
systematic and functional laws which exist at the level of social movement
through some specific forms. The norms express certain specific means built
up within the evolution of the social existence to fix and consolidate social
43
relations, to protect social systems from entropy provoked by various
deviations of collective and individual behavior, from anomy and subjective
willful misconduct.
Chapter 2 The Norms and Social Action treats problems related to the
functions of the social norms. It fundaments the idea that social norms are an
essential form of rationalizing social existence and a typology of social norms
realized. Social norms not only regulate human interaction, but also measure
the order and the structure of the social systems; they contribute to the
process of rationalizing and simplifying social actions. There is no unified
approach to the typology of social norms in specialized literature, and the
situation created due to the establishing of a normative-value hierarchy of
norms serves as the foundation to classify the social norms into action norms,
behavioral norms and organizational norms.
Chapter 3 Fundamental types of social behavioral norms and their
nomological valences studies traditional norms and their nomologico-
behavioral significances, the essence of religious norms and their value for
the contemporary world, the complex nature of moral norms, their place in
regulating human behavior, the intrinsic nature, structural particularities, the
role of juridical norms in guiding human behavior. Social norms may become
an efficient mechanism of regulating personality behavior on condition that
they are reflected in consciousness and are assimilated to that degree when
they transform into traditions, into a stimulus of the affective-volitional
structure of the personality consciousness. The morality state may directly
influence the law formation and action, its quality and efficiency, and the
interaction between the moral norms and the legal norms is manifested
through mutual influence. Nowadays, the fundamental tendency of the legal
and moral correlation is characterized by the fact that law replaces morale
more frequently, which is a positive fact. However the law should contain in
itself more morality and laws should be based on morality and should be
made up by people with high morality.
Chapter 4 The Role of Organization and Action Norms in the
Functioning and Durable Development of the Society investigates the place of
norms in social relation administration and structuring, the importance of
technical norms in orienting human actions in a post industrial society, the
role of professional deontology norms in organizing and improving social
activity. The study of social norms, of the roles in social administration,
organization, and regulation should be based on certain methodology: use of
the historical principle in the analysis of the social administration and
regulation mechanisms, of the correlation between the rational and affective
beginnings within the social mechanisms of administration and regulation, of
revealing the correlation and the role of norms and social normative. Though
these norms are close to the legal ones in form, they are not legal, because

44
they are not developed and instituted by state authorities and are not
guaranteed directly through state legal coercion.
The Conclusions and Recommendations generalize the results of the
research and confirm the necessity of using all social norms in complex in
order to overcome the state of anomy which exists in our society nowadays.
Recommendations are addressed to those who are interested in regulating
social relations, and who are responsible for education and training, and
solving social and economical problems.
АННОТАЦИЯ
диссертации на соискание ученой степени доктора хабилитат
философских наук на тему: «Социальные нормы как фактор
стабилизации общества в переходный
период», специальность 09.00.01 - Онтология и Гносеология,
разработанную Капчеля Валерием в Молдавском Государственном
Университете, Кишинэу, 2007, рукопись.
Целью настоящей работы является философский анализ
сущности социальных норм, их содержания, онтологии и объективного
характера. Рассматриваются также их разнообразие, социальные и
психологические аспекты, системная природа и специфика
функционирования норм в качестве механизмов стабилизации
общественного бытия в целом, и в переходный период в частности.
Предпринята попытка философского рассмотрения и философского
исследования социальных норм, всестороннее и глобальное иссле-
дование сущности их всеобщей природы, их места и роли в социальной
жизни, взаимодействие между различными типами норм в процессе
жизнедеятельности общества. Данная работа изучает и аргументирует
социальные нормы в их целостности и совокупности, а также
утверждает их статус в качестве междисциплинарного аспекта
социальной онтологии и эпистемологии.
Рассматривая социальные нормы в их целостности и выявляя
особенности их типологии, мы попытались выявить соотношение между
различными нормами в общественном бытии на современном этапе и
доказать, что требование нашего времени состоит в использовании всех
социальных норм, особенно традиций и обычаев, норм совместного
проживания, которые были забыты в результате доминирования
правовых норм. Между тем, именно традиционные нормы могут стать
эффективным средством в преодолении негативных явлений,
проявляющихся в поведении людей.
Таким образом, наблюдения над данным предметом
исследования, сделанные как на основе общей оценки и значимости
научных работ, посвященных онтологическому, гносеологическому и
методологическому изучению социальных норм (в большинстве случаев
45
конвергентных и/или дополняющих друг друга) и созданных
философами, социологами, этиками, логиками, политологами, эконо-
мистами, принадлежащими к разным научным направлениям, так и на
основе собственных заключений, привели нас к убеждению, что
социальные нормы являются фундаментальным фактором стабилизации
социального бытия вообще, а в переходный период, в котором
находится сегодня Республика Молдова, особенно.
Анализ, осуществленный в 1 главе Содержание и форма
социальных норм, основывается на исследовании онтологии социальных
норм и их объективного характера, диалектики аффективного и
рационального, гносеологии и психологии нормативного сознания.
Подчеркивается, что социальные нормы представляют систему, которая
реализуется только через посредство взаимосвязей и системных
процессов, представляющих сущность социальных отношений.
Социальные нормы в соответствии с их сущностью являются системно-
функциональными законами, существующими на уровне социального
движения через посредство некоторых специфических форм. Нормы
выражают определенные специфические средства в процессе эволюции
общественного бытия и фиксируют упрочение социальных отношений,
способствуют защите социальных систем от энтропии, вызванной
различными отклонениями от индивидуального и коллективного
поведения, от аномии и субъективного произвола.
Во 2 главе Нормы и социальное действие рассматриваются
проблемы, затрагивающие функции социальных норм, обосновывается
идея, что социальные нормы представляют собой существенную форму
рационализации социального бытия, и дается классификация
социальных норм. Социальные нормы выполняют не только функцию
регулирования взаимосвязей между людьми, но и служат в качестве
меры упорядочения и структурирования социальных систем, они спо-
собствуют процессу рационализации и упрощения социальных
действий. В специальной литературе отсутствует единая класссифи-
кация социальных норм. Положение, устоявшееся в науке в связи с
установлением ценностно-нормативной иерархии норм, представляет
собой фундамент, позволяющий осуществить классификацию соци-
альных норм на те которые направляют действия людей, которые
регулируют поведение и организуют социальные отношения.
В 3 главе Основные типы поведенческих норм и их номоло-
гическое значение исследуются традиционные нормы и их номологи-
ческо-поведенческая сущность, сущность религиозных норм и их
ценность для современности, комплексная природа моральных норм, их
место в регулировании человеческого поведения, их внутренняя
природа и структурные особенности, место юридических норм в

46
ориентировании человеческого поведения. Социальные нормы могут
стать эффективным элементом в регуляции поведения личности при
условии, что они отражаются в сознании и усваиваются в качестве
традиции, стимулятора аффективно-волюнтативной структуры сознания
личности. Состояние нравственности может действовать
непосредственно на формирование и действие права, на качество и
эффективность взаимосвязи между моральными и правовыми нормами,
которые проявляются через их взаимосвязь. Сегодня основная
тенденция взаимосвязи между правом и моралью характеризуется тем,
что право все больше и больше заменяет мораль, что составляет
позитивный фактор, но право должно содержать в себе больше
нравственности, чтобы были разработаны законы основанные на
морали и законодалями с высоким уровнем нравственности.
В 4 главе Роль организационных и действенных норм в функ-
ционировании и устойчивом развитии общества исследуются место и
роль норм в администрировании и структурировании социальных от-
ношений, значение технических норм в ориентировании человеческих
действий в постиндустриальном обществе, роль норм профессиональной
деонтологии в организации и эффективности социальных действий.
Исследование социальных норм и их роли в процессе адми-
нистрирования, организации и социального регулирования должно ос-
новываться на определенных методологических принципах: ис-
пользование исторического принципа в процессе анализа механизмов
администрирования и социального регулирования, соотношения между
рациональными и аффективными началами в рамках социальных
механизмов администрирования и регуляции, выявление соотношения
между ролью норм и социальных нормативов. Несмотря на то, что эти
нормы приближены к юридическим нормам, они не являются
юридическими, поскольку не разработаны государственными
институтами и органами государства и не гарантированы непос-
редственно через принудительную юридическую силу государства.
В Выводах и Рекомендациях обобщаются результаты исследо-
вания, подчеркивается необходимость комплексного использования
социальных норм с целью преодоления состояния аномии, существу-
ющая сегодня в обществе. Рекомендации адресованы тем, кто
занимается непосредственно регулированием социальных отношений:
законодателям, ответственным за воспитание и обучение,
занимающихся решением социально-экономических проблем.
Cuvinte-cheie - administrare normativă, anomie, coerciţiune, com-
portament normativ, conştiinţă normativă, deontologie profesională,
determinare normativă, dispoziţie, funcţie de control, funcţie integrativă,
funcţie de reglementare, funcţie de socializare, imagine normativă, imperativ,
47
memorie socială, normă corporativă, normă economică, normă ecologică,
normă juridică, normă morală, normă religioasă, normă socială, normă
tehnică, normă tradiţională, normуde convieţuire, obicei, ordine socială,
proces normativ, raţionalitate, reglementare normativă, sistem, stabilizare,
tabu, tranziţie, valoare.
Key words – normative administration, anomy, coercion, normative
behavior, normative consciousness, professional deontology, normative
determination, disposition, control function, integrative function, regulating
function, socializing function, normative image, imperative, social memory,
corporative norm, economical norm, ecological norm, juridical norm, moral
norm, religious norm, social norm, technical norm, traditional norm, norms of
life together, habit, social order, normative process, rationality, normative
regulation, system, stabilization, taboo, transition, value.
Ключевые понятия: аномия, гипотеза, диспозиция, функция
интеграции, функция контроля, функция координирования, функция
регулирования, функция социализации, императив, корпоративные
нормы, нормативная детерминация, нормативное поведение, норма-
тивное регулирование, нормативное сознание, нормативное управление,
нормативный образ, нормативный процесс, нормы права, нормы
совместной жизни, моральная норма, обычай, переходный период,
принуждение, профессиональная деонтология, рациональность,
религиозная норма, система, социальная норма, социальная память,
социальный порядок, стабилизация, табу, технические нормы,
традиционные нормы, ценность, экономические нормы.

48
 CAPCELEA VALERIU
NORME SOCIALE CA FACTOR DE STABILIZARE A
SOCIETĂŢII ÎN TRANZIŢIE

Specialitatea 09.00.01 – Ontologie şi Gnoseologie

Bun de tipar 24 12 2007. Garnitura Times New Roman. Comanda nr.72. Coli autor: 2.
Tiraj 60 Tipografia Universităţii de Stat "Alecu Russo" din Bălţi. str. Puşkin, 38.

49