1 Introducere nceputul anilor 90 a reprezentat pentru rile din Europa Central i de Est o mare provocare.

Sfritul istoriei, de care pomenea Francisc Fukuyama, se nfptuise. Ideologia comunist a fost aruncat la coul de gunoi a istoriei pentru a face loc unei noi concepii, unui nou mod de via. Cel mai evident eec economic al socialismului a fost neputina crerii de bogie. Absena proprietii private i a contactelor voluntare ntre participanii la viaa economic a eliminat complet capacitatea antreprenorilor de a-i asuma incertitudinea produciei sociale. Revoluiile din 1989 au impus schimbarea orientrii de la versiunea dezvoltrii pieei din sistem socialist napoi la piaa capitalist dominat de supremaia proprietii private i a liberei iniiative. ns, crearea drepturilor de proprietate i transferul acestor drepturi, dificultile, dar i eficiena relaiilor ntre agenii economici specifici economiei de pia, rolul statului n procesul sinuos al tranziiei, s-au dovedit a fi obiective greu de atins, transformnd mirajul n comar, cu multiple costuri sociale. Strategiile de reconstrucie a economiilor centralizate s-au grupat, n principal, n dou direcii: de inspiraie liberal sub forma terapiei oc i gradualismul, ca terapie influenat de teoriile neo- instituionaliste. Asistent doctorand, Catedra de Economie Politic, Facultatea de Economie i Administrarea Afacerilor, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iai. - existena unei economii marcate parial de uzura fizic i moral a infrastructurii, de consecinele izolrii din anii 80; - absena oricrei experiene a reformelor de democratizare sau liberalizare n perioada socialist; - o puternic oboseal social, instalat ca urmare a experimentului impus de regimul comunist de pltire a datoriei externe; n plus, n absena unor experiene de reform economic parial ( cum a fost cazul Ungariei sau Poloniei), alegerea terapiei nu a existat. Romnia a nceput drumul reformei mult mai ezitant. Structurile economice motenite din comunism i-au spus cu putere cuvntul. Un raport FMI din 1997 aprecia c Romnia a ieit din comunism cu o economie care suferea mult mai mult dect majoritatea fostelor ri din zon* IMF Staff Contry ,1997, no. 97/46, p.7]. ncercrile de accelerare a reformei au fost brutal opturate de micri sociale (mineriada din 1991). Gradualismul, ca terapie de urmat, a fost adoptat pe considerentul diminurii tensiunilor sociale. Un argument n plus ar putea fi lipsa de pregtire a societii pentru reforme radicale i absena consensului la nivelul clasei politice asupra strategiei optime de reform. ns, gradualismul dus la extrem, ca perioad de aplicare a reformelor, prezint pericolul ca att reformatorii ct i populaia s-i piard ncrederea, deoarece, aa cum observa Joan Nelson, tolerana publicului la sacrificiu este scurt i curajul politicienilor este oarecum limitat....dac procesul de ajustare este prea gradat, opoziia se va regrupa i procesul va fi obturat.* Nelson Joan, 1984, p. 108+.

Schimbrile politice din 1996 au impus orientarea noului guvern spre o strategie de politic economic de oc", a crei component financiar-monetar cuprindea o politic fiscal-bugetar de austeritate i o politic monetar prudent. Prezint interes deosebit, n opinia noastr, prin prisma orientrii doctrinare a formaiunii ce a preluat guvernarea, opiunea pentru o politic fiscal-bugetar de factur neoliberal, axat pe reducerea fiscalitii, reducerea cheltuielilor publice i controlul strict al deficitului bugetar. n viziunea guvernului, politica fiscal-bugetar ar fi urmrit s stimuleze oferta agregat i s asigure, totodat, premisele pentru aplicarea unei politici monetare de control strict al inflaiei i deficitului balanei de pli. De-a lungul perioadei, opiunile de politic financiarmonetar au fost ns reconsiderate, sub impactul evoluiilor din economia real. Dificultatea alegerii unei alternative de politic economic i implicit mrimea costurilor tranziiei rezid din imposibilitatea identificrii simultane a rspunsurilor la trei mari provocri: Ce trebuie s aib loc mai nti - stabilizarea economic, reforma structural i instituional sau liberalizarea economic? Dac nu se pot realiza simultan, care trebuie s fie ordinea proceselor reformatoare? i a treia ntrebare: care este ritmul adaptat tranziiei? Reeta propus de teoreticienii terapiei oc sau ai Consensului de la Washington, cuprinde un set de zece politici economice. Acestea pot fi sintetizate astfel *Ian, V., 2002, pag.28]: - Disciplina fiscal. Se recomand un deficit destul de sczut pentru ca finanarea lui s fie neinflaionist. - Prioritile cheltuielilor publice. Guvernele trebuie s redirecioneze cheltuielile de la domeniile sensibile politic (grupuri de interese, locuitorii mediului urban, etc.) ctre domeniile neglijate, cu potenial ridicat i cu efecte n ameliorarea repartiiei veniturilor ( educaie, sntate, cercetare dezvoltare, infrastructur, etc. ). - Reforma fiscal. Aceasta trebuia s includ lrgirea bazei fiscale i diminuarea ratelor marginale de impozitare. Scopul era ameliorarea stimulentelor economice i a echitii orizontale.

Terapia graduala vs. terapia soc

Odata cu sfaritul celui de-al doilea rzboi mondial au fost semnate acordurile ntre nvingtorii marii conflagraii mondiale care au dat ctig de cauz internaionalismului sovietic. Astfel, Romnia a intrat n sfera de influen a Moscovei i a trebuit sa suporte experimentul social al comunismului. rile din Europa de Est au fost condamnate la comunism prin tratate internaionale. Tot un rzboi, dar de data asta unul al concurenei internaionale rzboiul rece a fost cel care a pus bazele tranziiilor din rile Europei centrale i de est. Sfritul rzboiului rece a consemnat recunoaterea capitalismului drept un model economic superior celui comunist/socialist.

Pentru a ti care este direcia transformarii/ tranziiei trebuie sa ne formulm un obiectiv clar de atins

spre ce tip de capitalism ne ndreptm. tim de la ce plecm, sau mai bine zis la ce renunm la comunism. i mai tim c sistemul de organizare capitalist poate justifica schimbarea prin randament. Dar, spre ce ne ndreptm concret dac inem cont de prerilor specialitilor care susin ca i capitalismul se afla intr-o etapa de tranziie/ transformare denumit postcapitalism ( postindustrialism)? Tranziia comunist ar trebui s fac, n acest caz, un dublu salt - primul pas, care se refera la capacitatea de a consuma preformanele dezvoltrii industriale, i al doilea pas, acela de a construi societatea informaional.

Cum putem descrie tranziia? Nu putem gsi o singur caracteristic a perioadei de tranziie i, n abordarea acestui proces trebuie s inem cont de ceea ce s-a ntamplat in fiecare stat si de particularitile / specificitile in care a avut loc transformarea. Exista ns in literatura de specialitate indicaii / sugestii dupa care se poate judeca stadiul tranziiei si profunzimea transformarilor precum modelul / schema lui Brzezinski prezentat n continuare.

Schema Brzezinski Faze ale transformarii postcomuniste

Faza I 1- 5 ani Scopul politic: Transformarea Scopul economic: Stabilizarea Legalitate: eliminarea controalelor arbitrare ale statului Politica: nfptuirea unor cerine de baz ale democraiei; presa liber sfritul statului unipartid i al sistemului poliienesc; coaliia democratic deschis schimbrii. Economie: Eliminarea controlului preurilor i a subveniilor; Sfritul colectivizrii; Privatizarea spontan. Ajutor occidental: Stabilizarea monedei;

 Creditele i ajutoarele de urgen. Faza a II-a 3-10 ani Scopul politic: de la transformare la stabilizare Scopul economic: de la stabilizare la transformare Legalitate: cadrul legal pentru proprietate i afaceri Politic: Constituie si legi electorale noi; Alegeri: Autoadministrare locala descentralizat; Coaliie democratic stabil, o nou elit politic. Economie: Sistemul bancar; Privatizarea mic i mijlocie ( ntreprinderi mici i mijloci); Demonopolizarea; Apariia noii clase economice. Ajutor occidental: Credite pentru infrastructur; Asisten tehnico-managerial; Comer preferenial; Investiii stine iniiale.

Faza a III-a 5 15 ani Scopul politic: consolidarea Scopul economic: avnt susinut Legalitate: independena justiiei i apariia culturii legalitii; Politic: Formarea de partide democratice stabile; Cultur politic democratic; Economie: Privatizarea marilor ntreprinderi; Lobbz capitalist; Apariia culturii antreprenoriale.

 Ajutor occidental: Investiia strin major; Includerea in organizaiile occidentale (CE, UE, NATO, etc).

Durata fazelor de mai sus este influenat de perioada de acumulrri dinainte de prbuirea (definitiv) a comunismului. Patru tipuri de baz de acumulri pozitive i/sau negative influeneaz viteza de transformare: 1. Ambele tipuri de schimbri, politice si economice, sunt pozitive. 2. Politica este pozitiv, dar economia negativ. 3. Politica este negativa, economia pozitiv. 4. Politica i economia negative. Ungaria i Polonia, n linii mari se ncadreaz n prima categorie; Rusia n cea de -a doua; China n cea dea treia, Romnia n cea de-a patra. Ali economiti au propus chiar trasee de urmat indicnd, nu numai deciziile de luat, dar si efectele acestora. Dintre aceste trasee distingem actiuni sub forma terapiei de oc , formultate de un grup de cercettori americani n frunte cu economistul Jefferz Sachs i aciuni graduale propus e de grupul Agenda la Viena. Terapia graduala Grupul Agenda observ trei msuri fundamentale adoptate de toate arile Europei de Est in procesul tranziiei: - Liberalizarea economic prin desfiinarea controlului asupra preurilor i produciei; - Stabilizarea macroeconomic prin controlul masei monetare i prin eliminarea deficitului bugetar; - Vmzarea proprietii de stat ctre persoane si corporaii particulare.

Modelul tranziiei graduale are o secvenialitate in cinci trepte: 1. Crearea contextului socio-economic pentru fundamentarea deciziilor si a aciunilor individuale; 2. Crearea pieei; 3. Msuri care s fac rapid depirea influenelor negative ale distrugerii vechiului mecanism economi c i s stabilizeze producia; 4. Msuri care s fac posibil trecerea de la criza economic la creterea economic; 5. Crearea contextului internaional. Terapia gradual n accepiunea Grupului Agenda de la Viena este un proces de schimbare bazat pe contientizarea/ participarea oamenilor prin deciziile luate in contexte concrete, urmarind inte

controlabile. Crearea contextului socio-economic pentru ca deciziile individuale s fie posibile are o valoare mai operaional dect cea ateptat de liberalizarea preurilor. Astfel, statul ca arbitru neutru in asigurarea coerenei proiectului de schimbare are rolul de a asigura cadrul instituional pentru luarea deciziilor individuale, de a recompensa prin pre i venituri deciziile eficiente i de a asigura condiiile normale pentru ca activitatea sa fie randamental. Dup crearea contextului socio-economic, aciunile statului trebuie ndreptate ctre crearea pieei, in special a activitailor inexistente in vechiul sistem reele de distribuie, politici de credit, stimularea populatiei spre economisire si valorificarea acumularilor, etc. n cea de-a treia etap, aceea a nceperii constructiei de la distrugere la producie se au n vedere o serie de msuri ce vizeaza: ncurajarea apariiei clasei de ntreprinzatori, strategii privind nlocuirea produciei de slab calitate, dar conform cu puterea de cumprare a populaiei, stoparea omajului, adoptarea unei politici monetare prudente, etc. Aceasta etap urmarete stabilizarea produciei. Cea de-a patra etap ii propune trecerea de la criz economi la cretere economic. Creterea economic este vazut, iniial, ca o cretere de recuperare, apoi de ajungere din urm i, n final, o cretere durabil. ntre msurile specifice acestui nivel al procesului de tranziie distingem: stoparea declinului producie i, reformarea sistemului fiscal, consolidarea sistemului bancar, reglementarea sistemului investiional i de finanare, restructurarea sectorial si regional. Ultima etap a terapiei graduale urmrete alinierea arii ce iese din procesul de tranziie la practicile si regulile regionale sau globale. Concluzii

Romania a facut progrese considerabile in perioada de tranzitie, in directia alinierii la standardele economiilor de piata dezvoltate. In multe privinte, aceste standarde au fost pe deplin atinse; de exemplu, gradul de liberalizare a preturilor, a schimburilor de comert si comert exterior sunt pe deplin comparabile cu cele ale altor tari membre UE. Cu toate acestea, procesul de tranzitie din Romania nu este incheiat si tara continua sa se confrunte cu unele dificultati specifice procesului de tranzitie de dupa aderare. Aceste dificultati sunt legate in special de dezvoltarea si sustinerea fortelor de piata, de exemplu prin promovarea unor standarde superioare de guvernanta corporativa, aplicarea regulilor concurentei, continuarea dezvoltarii intermedierii financiare (mai ales in sectorul nebancar), comercializarea serviciilor de infrastructura si dezvoltarea infrastructurii pietei locale de capital. Aceste obiective sunt greu de atins, dar vor fi necesare pentru asigurarea prosperitatii pe termen lung.