Aspecte medico-legale in toxicomanii Toxicomaniile reprezinta una dintre afectiunile cele mai invalidante reprezentand o problema majora de sanatate

publica, atat prin frecventa ei, cat si prin modul grav in care afecteaza viata psihica, cauzand dizabilitati in multiple domenii de functionare. Cu toate progresele facute in terapia acestora prin introducerea de metode de prevenire, metode psiho-farmacologice moderne, psihoterapeutice, de suport si reinsertie sociala, toxicomaniile raman una dintre cele mai grave boli cu rasunet asupra capacitatii de munca, de insertie socioprofesionala a individului, dar si cu un grad ridicat al potentialului antisocial. Conceptul de toxicomanie a suferit de-a lungul timpului modificari si reconsiderari de la o epoca la alta, iar in cadrul aceleiasi epoci de la o scoala de psihiatrie la alta. Tentatia de a ajunge la stari de euforie isi are radacina in timpuri de mult apuse, chiar pe vremea dacilor si a romanilor se fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace si halucinogene (canepa indiana). Drogurile sunt substante artificiale create de oamenii de stiinta in anumite situatii limita. Cauzele au fost de regula razboaiele. Efectele drogurilor erau "benefice" pentru armatele diverselor popoare care trebuiau sa reziste in regim de razboi, de multe ori fara hrana si fara apa. Asa au luat nastere substantele excitante - droguri in forma primara. Tot razboaiele au dus la dezastre umane. Astfel, in secolul al XVII-lea s-a descoperit morfina, un medicament care calma durerile provocate de rani. Cu timpul s-a realizat ca morfina administrata in mod repetat duce foarte repede la dependenta fizica si psihica. S-a cautat un inlocuitor si prin derivarea morfinei cu opium-ul s-a descoperit heroina, care intial se credea ca nu da dependenta asa de mare ca morfina. In realitate, dependenta de heroina este de sapte ori mai mare decat cea de morfina. Dupa primul razboi mondial, aceste substante au inceput sa fie consumate in toata lumea. Pana la sfarsitul anilor '30, ele erau legale. Comercializarea lor, in timp, a dus la profituri enorme scoase in afara legii, drogurile au devenit o sursa inestimabila pentru piata neagra. Flagelul comertului ilicit de stupefiante pornit din America de Sud si Orientul Mijlociu a cuprins intreaga planeta. Romania, prin asezarea sa geografica este tara de tranzit dinspre Orientul Mijlociu catre Europa de Vest. Ca orice tara de tranzit, in timp, a devenit si consumatoare.Vanzatorii de iluzii au dus standardul mortii albe si prin baruri, discoteci, case de tigani si chiar la colt

de strada. Traficul de stupefiante a devenit cea mai rentabila afacere din Romania, castigandu-se astfel sume fabuloase. Impactul a fost foarte mare in randul tinerilor care din curiozitate, teribilism sau solidaritate fata de anturaj, au inceput sa consume. Societatea romaneasca a fost luata prin surprindere de acest flagel al drogurilor, ivindu-se astfel probleme foarte grave atat in justitie, cat si in lumea medicala. Reactiile stangace si intarziate ale autoritatilor au favorizat fenomenul toxicomaniei care a ajuns sa fie devastator. Ce poate fi mai trist si mai ingrijorator decat sa vezi cum un copil de 13-14 ani, alearga innebunit dupa o doza de heroina? sau, cum o femeie insarcinata intrata in perioada de sevraj ii porunceste violent partenerului de viata sa-i prepare doza?; ce poate fi mai tragic decat sa vezi cum un prunc nevinovat se zbate in pantecele mamei sale, "cerand" portia de drog? Nimic nu poate fi mai deprimant decat locuinta ori cateva haine si un pat cu asternuturi invechite si arse, cateva cuie batute in perete, unde candva erau asezate tablouri (vandute mai apoi), o atmosfera infiorator de apasatoare. In perioada comunista, in Romania, fenomen aproape inexistent atit ca uz, cit si ca tranzit. Cazurile sunt absolut sporadice si singulare: citeva retineri de catre unii farmacisti, la etatizarea farmaciilor, a unor substante stupefiente si psihotrope, sustragerea din fabricile de medicamente (Cluj, Bucuresti) de catre hoti. Toxicomanii pot fi numarati pe degete si au fost de obicei ocazionali, cu o singura experienta, victime dependente terapeutic ca urmare a unei medicatii administrate incorect sau neglijent. Citeva culturi ilegale, dar absolut insignifiante: in 1980, cannabis in curtea unui cetatean, la comanda unui student grec de la Universitatea din Bucuresti; in centrul Bucurestiului, citeva zeci de plante in apropierea caminelor studentesti in care locuiau studenti straini. Dupa 1989. Spre deosebire de perioada interbelica, cei mai multi cetateni implicati in traficul si consumul ilegal de droguri sunt straini, iar de cele mai multe ori cetatenia lor apartine chiar tarilor producatoare de droguri ori a celor in care se consuma mai mult sau mai putin legal si, de regula, in mod traditional asemenea substante si produse. Marea majoritate a cetatenilor implicati provin din Turcia, dupa care urmeaza Egiptul si Grecia, apoi Libanul, apoi Iordania, Italia, Pakistan, Siria, India, Senegal s.a.. Se constata o crestere alarmanta a consumului de droguri in rindul adolescentilor, mai cu seama elevi si studenti, mai cu seama in localitatile poarta (Bucuresti, Constanta, Timisoara), mai cu seama la cei cu posibilitati materiale. Deocamdata consumul de droguri in Romania este inhibat de saracie, de imposibilitatea de a plati drogurile. Copiii strazii (aurolacii) consuma vaporii unor substante chimice de uz gospodaresc ce se

volatilizeaza la temperatura normala. Efectul este similar celui al drogurilor, dar mult mai slab si fara sa dea o dependenta fizica prea mare. Drogul pote fi definit ca materia prima de origine vegetala, animala sau minerala cu ajutorul careia se prepara anumite medicamente. Drogul mai poate reprezenta si produse naturale sau sintetice capabile sa modifice comportamentul consumatorului si sa genereze o dependenta. In 1967, Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) precizeaza ca trebuie considerat drog orice substanta (avind sau nu aplicatii medicale legitime) care face obiectul unui consum abuziv in alte scopuri decit cele medicale. Termenul mai generic de substante drogante include: 1. drogurile propriu-zise, numite si dure sau ilegale 2. drogurile acceptate social, legale: alcoolul, nicotina, cafeina 3. medicamentele. Drogurile stimuleaza centrii placerii din creier (descoperiti in 1954). Acesti centri ofera o recompensa psihica activitatilor intelectuale si fizice realizate de individ: placerea, bucuria resimtita dupa ce ne-am terminat pur si simplu o sarcina sau dupa ce am realizat ceva deosebit. Stimularea repetata a centrilor placerii duce la scaderea reactivitatii, la uzura, ceea ce necesita stimuli (doze) mereu crescute. Potentialul dependogen al drogului depinde de alcaloizi. Acestia au in molecula lor unul sau mai multi atomi de azot, inclusi in structuri de carbon mono sau policiclice. Toti alcaloizii au gust amar, sunt putin solubili in apa si prezinta un numar de reactii comune fata de anumiti reactivi chimici, de precipitare sau de culoare. Definitia data toxicomaniei de Porot este cea mai acceptata: Toxicomania este apetenta anormala si prelungita manifestata de anumite persoane pentru substante toxice sau droguri, pe care acestea le-au cunoscut in mod intimplator sau prin cautarea voluntara a efectului analgezic, euforizant sau dynalic, apetenta care devine repede o obisnuinta tiranica, atragind dupa sine marirea progresiva a dozelor. Aceste substante toxice, datorita unei mari nocivitati proprii, ii fac pe unii autori sa se refeer la puterea lor toxicomanogena (alcaloizi ai opiului) sau printr-o folosire foarte intensiva si prelungita (alcool) provoaca in organism reactii de adaptare ce se traduc prin toleranta paradoxala, printr-o stare de nevoie imperioasa si prin accidente mai mult sau mai putin impresionante in cazul unei intreruperi bruste a consumului. Anumite toxicomanii pot determina degradari organice, unele soldindu-se uneori, intr-un interval de timp mai mult sau mai putin lung, cu decaderea fizica si mintala a individului".

Exista cazuri justificate de toxicomanie: in ultimele faze ale cancerului, de exemplu, sau pentru potolirea durerilor atroce ale unui grav ranit. Exista insa si o toxicomanie inconstienta, care se instaleaza pe nesimtite, prin tratarea insomniilor, nevrozelor, tusei. Definitia oficiala a toxicomaniei, omologata de OMS in 1952, sub egida ONU, dar larg dezbatuta si criticata: Toxicomania este o stare de intoxicare periodica sau cronica, daunatoare individului si societatii, provocata de consumul repetat al unui drog (natural sau artificial). Caracteristicile sale sunt: 1. Dorinta invincibila sau nevoia de a continua consumul drogului si de a-l procura prin toate mijloacele. 2. Tendinta de a mari dozele. 3. Dependenta de ordin psihic (psihologic) si, uneori, fizic fata de efectele drogului Dupa H. Feldman, sindromul toxicomanic are etapele urmatoare: 1. Euforia initiala, stare tranzitorie. Ea este caracteristica numai anumitor stupefiante (mai ales opiului si morfinei). Este un fel de anestezie care-i da toxicomanului senzatia de plutire intr-o lume imponderabila, cu vagi momente de fericire vegetala. In aceasta stare de supraexcitare a imaginatiei, sub forma de vise stranii si deseori erotice, omul isi pierde controlul si esueaza. 2. Toleranta, care se instaleaza lent, are un caracter temporar, pentru ca poate sa dispara daca subiectul renunta la drogul care a provocato. Fenomenul de toleranta se explica prin reactia organismului fata de efectele aceleiasi doze de substanta administrate in mod repetat. Incetul cu incetul, organismul reactioneaza mai slab, pe masura ce are loc o adaptare functionala. Este momentul in care ficatul neutralizeaza si metabolizeaza drogul. 3. Dependenta. Majoritatea cercetatorilor au ajuns la concluzia ca este un fenomen fizic si psihic totodata, ce se manifesta prin simptomele clasice de abstinenta sau de intarcare, pe care toxicomanul le suporta foarte greu si cu riscul unor crize organice ori functionale severe. Formele de manifestare difera de la individ la individ. 4. Abstinenta se produce la 12-48 ore de la incetarea administrarii drogului. Toxicomanul nu poate suporta aceasta stare, care-i provoaca tulburari nervoase, tahicardie, spasme viscerale si musculare, varsaturi, salivatie abundenta, diaree, hipersecretii glandulare. Asemenea manifestari sunt insotite de simptome psihice, insomnie, anxietate, agitatie psihomotorie, crize de isterie.

Wolff respinge termenul de obisnuinta: obisnuinta nu este decit o stare de care te poti elibera oricind printr-un efort de vointa, asa cum este dovedit in cazul tutunului, in timp ce in toxicomania adevarata exista intotdeauna o dubla dependenta, psihica si fizica, care nu poate fi oricind invinsa. Dependenta psihica, specifica in multe privinte toxicomaniei, tine de personalitatea proprie a subiectului. Cautind acel element comun care sa caracterizeze abuzul de droguri, Comitetul de experti al OMS a stabilit, in 1964, ca acesta este starea de dependenta, fizica sau psihica, ori ambele. Ei recomandau specialistilor inlocuirea termenilor de toxicomanie, farmacodependenta sau obisnuinta cu acela de dependenta, indicind totodata si drogul care a generat aceasta stare aparte: dependenta de tip morfinic, ori cocainica, ori barbuturica etc. Exista tot atitea tipuri de dependente, cite droguri sunt. Dependenta, conform definitiei date de OMS in 1969 si unanim acceptata este: starea psihica sau fizica ce rezulta din interactiunea unui organism si a unui medicament caracterizata prin modificari de comportament si alte reactii, insotite intotdeauna de nevoia de a lua substanta in mod continuu sau periodic pentru a-i resimti efectele sale psihice si uneori pentru a evita suferintele. Starea de dependenta este insotita sau nu de toleranta. Dependenta este de doua tipuri: psihica si fizica. Consumatorii sustin ca unele droguri dau numai dependenta psihica (dorinta de placere), desi in realitate aceasta este dublata si de modificari fiziologice. Cele doua componente, fizica si psihica, nu pot fi disociate pentru ca pun in cauza interventia diencefalului, care exercita comanda deopotriva asupra pulsatiilor vietii afective si asupra centrilor neurovegetativi. Dependenta fizica se mai numeste adictie din en. addiction. Ea apare la reducerea marcata a dozelor, la intreruperea completa a administrarii sau la aminarea acesteia peste limitele suportabile ale organismului. Exista si o dependenta transmisa dobindita de fat in perioada intrauterina, daca mama este toxicomana. La citeva ore de la nastere acesti copii fac criza de intarcare sau sevraj. Majoritatea acestor copii decedeaza sau au malformatii. Riscul instalarii farmacodependentei rezulta din actiunea conjugata a 3 factori, asa cum preciza OMS in 1973: Particularitatile personale ale subiectului. Natura mediului social-cultural si imediat. Proprietatile farmacologice ale substantei in cauza, in corelatie cu cantitatea consumata, frecventa utilizarii si modul de utilizare (ingerare, inhalare, fumare, injectare subcutanata sau intravenoasa).

Sindromul de abstinenta (sevrajul, intarcarea) difera in functie de drog (ca natura a simptomelor, cit si ca durata; e mai accentuata la opiacee si la barbiturice). Intarcarea brusca a toxicomanului dezlantuie manifestari spectaculoase si extrem de periculoase, care pot provoca adevarate stari de colaps (asa cum se intimpla cu morfinomanii). Sunt variante ale cumplitului delirium tremens ale alcoolicului care nu-si poate procura bautura. Criza are o baza fiziologica, otrava devenind aproape indispensabila intr-un proces intim de metabolism vital. Dupa ce l-a ademenit pe toxicoman prin placere, drogul il retine prin durere. Toleranta este cunoscuta si sub denumirea de mitridatism (Mitridate, regele Pontului de acum 2.000 de ani, obisnuia sa ingereze cantitati crescinde de otrava, pentru a se imuniza; ajunsese sa suporte doze mortale pentru orice alta persoana). Este o sensibilitate redusa sau absenta a unui organism la unele actiuni ale substantelor farmacologice asupra lui. Ea se bazeaza pe cresterea capacitatii ficatului de a neutraliza toxinele. Dupa un timp, pentru a obtine acelasi efect este necesara marirea treptata a dozei. Toleranta se caracterizeaza prin: a) reversibilitate: dupa un anumit interval de timp de la intreruperea administrarii, organismul isi redobindeste sensibilitatea sa initiala), b) cresterea pragului de suportabilitate a dozelor de ordin toxic sau letal, pina la un punct, dincolo de care se instaleaza intoxicatia cronica sau chiar moartea. Toxicomania a devenit un flagel mondial de la sfirsitul anilor 1960. In 1985 in lume ar fi existat 50 milioane de consumatori de droguri. Stupefiantele sunt obiectul unor conventii internationale. Tratamentul consta intr-o intarcare progresiva, asociata cu psihoterapia. Clasificari al drogurilor sunt multiple. O clasificare grosiera departajaza toxicomaniile,dupa gravitatea consecintei in toxicomanii : *minore(cafeinismul,nicotismul,teismul) *toxicomanii majore(alcolismul,dependenta de medicamente,droguri). Disponibilitatea si legalitatea substantelor psihoactive imparte acest grup in :licite-alcool,unele medicamente si ilicite-droguri. O alta clasificare poate fi facuta in functie de efectele lor: stimulative/excitante, depresive si halucinogene. (vezi anexa 1) Drogurile stimulative (Excitantele) Sunt drogurile care stimuleaza sau excita sistemul nervos central.

1. Amfetaminele. Pulbere (sulfat de amfetamine) sau lichid cu miros aromat (amfetamina baza). Metamfetaminele sunt substantele chimice de sinteza din clasa amfetaminelor, avind aceleasi utilizari si efecte. (In ultimii ani a luat amploare traficul de pemolina, substanta psihotropa cu proprietati similare amfetaminelor). 2. Cocaina. 3. Drogurile acceptate social: nicotina, cafeina. Nicotina. Actioneaza asupra sistemului nervos periferic, astfel incit mesajele de la creier spre muschi ajunge aici doar partial. Efecte: a) senzatia de letargie, relaxanta pentru unii, neplacuta pentru altii; b) oboseala mai rapida, interpretata de unii ca relaxare. Persoanele care renunta la fumat se simt adesea nervoase. Explicatia: nicotina nu mai blocheaza accesul la destinatie al intregului mesaj venind de la creier, provocind un raspuns complet. Cafeina se gaseste in cafea, ceai si bauturile de tip cola. Stimulent puternic, care actioneaza direct asupra sistemului neros central, marind nivelul alertei autonome. Utilizarea masiva si de durata poate duce la: somn agitat sau insomnie, nervozitate si chiar anxietate. La unele femei accentueaza durerea menstruala. Droguri depresive 1. Alcoolul. Drog puternic, cu efecte aparent exaltante. Efecte: a) sedativ, incetineste functiile sistemului nervos central (inhiba receptorii de noradrenalina din creier). Aceasta produce somnolenta, scaderea vitezei de reactie la stimuli (interzis soferilor s.a.) si scaderea tensiunii arteriale, ceea ce da impresia falsa de exaltare, in ciuda faptului ca este sedativ; b) amnezic: omul baut uita, ceea ce-l face sa se simta mai lipsit de griji si mai energic. Consumul constant de alcool poate duce la pierderea memoriei (sindromul lui Korsakoff); c) distrugerea capacitatii de judecata critica (soferul baut crede ca conduce mai bine, cind, de fapt, conduce mai periculos); d) alcoolul activeaza hormonii sexuali, ceea ce ar putea mari apetitul sexual, ducind la falsa impresie a efectului stimulativ; te face "sa doresti mai mult, dar sa poti mai putin"; e) dezinhiba la modul real sau la modul asteptat, deci prin autosugestie (In vino veritas). Efectele asupra comportamentului difera de la o persoana la alta. Totusi, sub concentratia de 0,03% alcool in cantitatea totala de singe al organismului, omul se simte relaxat sau frivol/ametit. La 0,1% - dupa

trei beri - simturile si sistemele motorii pot fi afectate atit de mult, incit sofatul devine riscant. La 0,2% bautorul este incapabil sa faca ceva, iar doza de peste 0,4% este adeseori letala. Uzul excesiv sau renuntarea la alcool pot duce la halucinatii: delirium tremens este fenomenul halucinator - subiectii "vad" gindaci sau animale care se inghesuie pe ei, fac confuzii mari si tremura din tot trupul. 2. Sedativele=tranchilizante=hipnotice (libriul sau valiul, diazepamul) sunt tranchilizante prescrise medical impotriva durerii, a tensiunii sau anxietatii. Efectul lor major consta in relaxarea muschilor, prin afectarea sistemului nervos central. 3. Narcoticele (produc somnul sau inconstienta), respectiv opiaceele (drogurile derivate din opium), considerate de asemenea droguri dure: heroina, morfina si codeina (enumerate in ordinea descrescatoare a puterii). 4. Drogurile designer-ului. Designer drugs constituie un nou tip de droguri (din anii 70) aparute pe piata clandestina, prin derivarea de la diferite stupefiante. Cele mai cunoascute tipuri: derivati de fentanil si derivati de petidina. Foarte periculoase, in special MPTP; aceasta da imediat boala Parkinson, chiar si la tineri. Droguri halucinogene Halucinogenele sunt droguri care produc excitatia sinapselor asociate cu senzatiile. Produc modificari directe ale starii de constienta, cauzind halucinatii sau amplificind perceptia senzoriala: drogatul percepe false sunete, lumini etc. Efectele dureaza putin. Majoritatea provin din surse naturale si sunt utilizate ilegal ca deconectante, ca sursa de inspiratie de catre scriitori si artisti plastici (in trecut). 1. LSDul. Numai LSD este sintetic (dietilamida acidului lizergic). Numai efectul LSD-ului dureaza citeva ore. Efecte placute sau neplacute, in functie de montajul mintal = expectanta consumatorului. 2. PCP (fenciclidina hidroclorica), cunoscuta sub numele de "praful ingerului" ("angel dust"). Se adauga ruperea contactului cu realitatea, agresivitatea (care poate persista citeva saptamini). In general se traverseaza fazele: violenta, comportament psihotic - 5 zile, alte 5 zile de comportament imprevizibil si cu insomnii si o rapida refacere in ultimele 4 zile. In timp, apar tulburari diferite. 3. Marijuana: halucinogena, in plus fie depresiva, fie stimulativa, in functie de doza. La doze mai scazute actioneaza ca depresiv. La femei perturba ovulatia.

4. Cannabis sau cinepa indiana. Pudra. Fumata, mestecata, adaugata in produsele de patiserie, alte alimente, in bauturi. Efectele pudrei de cannabis depind de calitatea sa, de cantitatea absorbita si de consumator. Dozele mici produc euforie si o stare de exaltare agreabila care se termina cu somn. Nu provoaca dependenta fizica ci, la unele persoane firave, dependenta psihica. Scadere a activitatii, diminuarea atentiei si memoriei, tulburari de caracter (iritabilitate, instabilitate) si de dispozitie (alternarea fazelor de depresie cu momente de exaltare). Fiind cel mai ieftin este larg utilizat (ex. 75 80% din consumatorii francezi). 5. Hasis. Extras din cannabis. Presat in placute, capsule sau cuburi, poate fi mincat sau fumat cu o pipa speciala (shilom). Provoaca o betie euforica si expansiva, dar dozele puternice pot determina crize de depersonalizare (cannabism). Consumul indelungat duce la apatie si lenevie, alterari ale bronhiilor, imbatrinire prematura, slabire a sistemului imunologic si tulburari ale gindirii. 6. Mescalina. Extrasa dintr-un cactus mexican de desert, numit lophophora. Este un alcaloid halucinogen care se prepara sub forma de capsule gelatinate. Intrucit produce greata, este evitata. Cactusul lophophora din nordul Mexicului este alb si provoaca celor ce consuma o licoare preparata din el viziuni inspaimintatoare sau ilaritate. Betia poate dura 2-3 zile. Localnicii consuma cantitati considerabile. Asta le da putere, ii excita la lupta, le anuleaza frica, ii face rezistenti la foame si sete. Cind narcoticul isi face efectul, dupa o stare de frenezie individul isi pierde contactul cu realitatea, se dezorienteaza, cade incetul cu incetul intr-o stare de transa. Functiile cerebrale se degradeaza pina la anulare. 7. Psilocibina a fost obtinuta prin anii 50. Astazi a pierdut mult teren in favoarea L.S.D. Contine alcaloidul psylocibina. Pe platourile Americii Centrale cresc ciuperci halucinogene. Cea mai reprezentativa este Psylocibe mexicana, cu 11 varietati. Ciuperca magica a civilizatiei aztece, numita carnea zeilor, este folosita de indienii din America in ceremoniile religioase. Se ingereaza in stare proaspata sau uscata, sau se injecteaza. Intre Amazon si Muntii Cordilieri se cunosc multe alte specii de ciuperci si plante halucinogene, dar cu uz local. In toata lumea a inceput cultivarea in apartamente sau curti interioare a ciupercilor psilocibe. Cele mai importante laboratoare sunt in Olanda si pe coasta de Vest a SUA.

Ca si mescalina, nu determina dependenta fizica, dar poate crea dependenta psihica. In 1961 Thimoty Leary utilizeaza psilocibina experimental, in scopuri psihoterapeutice in clinica de psihiatrie a Univ. Harvard. Sanctionat in 1963, profesorul de psihologie devine profetul si animatorul miscarii hippy, un fel de papa hippy, promotor al miscarii de legalizare a LSD-ului. El inventeaza termenul de psihedelic. Consumul cronic sau ocazional de droguri este implicat in numeroase circumstante delictogene, ca agent criminogen unic sau ca factor agravant al altor stari psihopatologice ori afectiuni cu risc delictual crescut. Datorita acestui fapt, subiectii trebuie supusi unor examinari (expertize)atente pentru depistarea starii psihice in care se gasesc.Astfel, a luat nastere o ramura importanta a psihiatriei, numita psihiatrie judiciara ce trateaza bolile psihice in raport cu dreptul penal si civil si care are in centrul atentiei starea psihica eventual diagnosticul psihiatric al individului ce a comis fapte penale, relatia dintre actul infractional si tulburarea/boala psihica si aprecierea posibilitatii ca cel ce a comis fapta sa fie judecat si sa si execute pedeapsa. Facand o incursiune in istoricul psihiatriei in tara noastra, putem sa afirmam ca primele legi(pravile) au aparut intre anii 1640-1700 si au aprtinut lui Vasile Lupu si Matei Basarab ;ele contineau atat reglementari privind practica medicinei,cat si dispozitii care interesau psihiatria judiciara.A fost prima legislatie care se ocupa de bolnavii psihici care au savarsit acte infractionale, pravilele ramanad in vigoare timp de doua secole. In lume, indiferent de tara dezvoltata sau subdezvoltata,crimele si delictele produse de consumul de droguri umplu peste 1/3 din inchisori ,in timp ce capturile de drog reprezinta maxim 10%.Aceasta pentru ca toxicomania genereaza multiple comportamente anti-si asociale, mai ales in comorbiditate de consum, prin asocierea tulburarilor de comportament cu consumul de drog si care are o rata crescuta mai ales la adolescenti.De aceea ,ca si alcoolul ,drogul este un semn biologic al predispozitiei la delicventa , prin aptitudinea sa de a da consistenta expectantelor sociale ale subiectului.Toxicomania este conceputa astazi ca motivatie a nevoii de a depasi un sentiment de esec (de briefing),ca o manifestare de inadaptare, subiectul cautand o evadare din realitatea perceputa ca fiind ostila prin recurgerea la drog. Implicarea ridicata a drogurilor in delictualitate se datoreaza in prezent si faptului ca toxicomaniile, sub diferitele sale forme ale pattern-ului consumului, au devenit practic un flagel social in intreaga lume.Toxicomania recunoaste urmatoarele pattern-uri :

-euforice,cand singura limita a placerii devine epuizarea ei, fapt ce aduce o noua doza ; -fantastice,apte a produce iluzii,idei delirante,dezorientare,dereglare a emotiilor, pulsiuni irezistibile,halucinatii,agitatie psihomotorie,pana la violenta ; -excitante, care,de asemenea, determina cresterea dozei pana la starea de flash. Pentru a obtine euforia intial subiectul incepe consumul cu cantitati mici de substante, aflandu-se intr-o stare de intoxicatie acuta.Raspunsul comportamental al intoxicatului acut este insa ,desigur ,foarte diferentiat de la individ la individ ,date moderne aratand o clara implicare genetica a tolerantei individuale.Ca si in cazul intoxicatiei alcoolice acute, intoxicatia acuta cu drog favorizeaza trecerea la act. Dezinhibitia si excitatia psihomotorie, sedarea anxietatii cu euforizare, suprimarea cenzurii morale explica efectul potentator anti-social al alcoolicului in aceste situatii.Caracterul voluntar al intoxicatiei acute ii confera din punct de vedere juridic valoarea de circumstanta agravanta.De aceea, din punct e vedere medico legal trebuie cunoscute semnele intoxicatiei acute. Semne ale intoxicatiilor acute cu diferite substante pot fi sintetizate mai jos, dupa cum urmeaza. Subiectul intoxicat acut cu opioide prezinta : - mioza (dar in acidoza si in hipoxia severa pupilele devin midriatice) - euforie initiala urmata de letargie si somnolenta; - dizartrie; - tulburari de atentie si memorie; - afectarea capacitatii de judecata, dar spre deosebire de intoxicatiile cu stimulente, fenilciclidina sau inhalante, in intoxicatia cu opioide se constata rareori un comportament agresiv; - constipatie, greata si varsaturi; - mioclonii, hiperpirexie; - hipotensiune arteriala (initial moderata, dar scade dramatic odata cu instalarea anoxiei, moment indicat si de conversia miozei in midriaza); - aritmnie cardiace apar dupa instalarea anoxiei sau de la debut in cazul supradozani de propoxifen. In cazul intoxicatiei acuta cu stimulente (amfetamine, cocaina) apar urmatoarele: - dozele moderate (mai mici de 30 mg dextroamfetamina) provoaca: activitate simpatica excesiva, midriaza, tremor, HTA, neliniste, hipertermie, tahipnee, tahicardie;

la doze mai mari apar: anxietate, atacuri de panica, stare confuziva, acompaniate de diverse tulburari vasomotorii (mai ales HTA severa) si de aritmii cardiace; - psihoza paranoida acuta cu halucinatii auditiva.

Daca intoxicatia acuta este cu sedative, hipnotice si anxiolitice apar: - stare de stupor cu ROT diminuate sau abolite, pupile miotice cu RFM lent (exceptie facand intoxicatia cu glutetimid, in care pupilele sunt midriatice). Acestor semne li se asociaza diverse complicatii somatice: insuficienta cardiaca, pneumonie, depresie respiratorie, aritmii cardiace; - dezinhibitie a impulsurilor agresive si sexuale, precum si alte simptome: dizartrie, incoordonare motorie, mers nesigur, tulburari mnezice si prosexice; - in formele severe pacientul este comatos, hipotermic, cu depresie respiratorie marcata si cu insuficienta circulatorie. Sub aspectul intoxicatiei acute cu cannabis, se observa ca : - dozele scazute provoaca: relaxare, euforie, tahicardie si congestionarea sclerelor; - la subiectii aflati la prima utilizare, chiar la doze scazute, pot aparea: anxietate pana la panica, suspiciozitate, ideatie paranoida; - la doze mari apar: tremor, uscaciunea mucoaselor, ataxie, hipotensiune, cefalee, nistagmus, cresterea apetitului alimentar, tulburari mnezice (afectarea memoriei recente), depersonalizare si dereahzare; - in cazul dozelor extreme apar halucinatii si stare confuzionala. In situatia subiectilor intoxicati acut cu halucinogene apar urmatoarele: - tulburare psihotica, manifestata prin senzatia de intensificare a perceptiei, derealizare si depersonalizare, sinestezie, iluzii si halucinatii (mai frecvente halucinatiile vizuale). Aceste modificari sunt insotite de fluctuatii ale dispozitiei, tulburari in perceptia timpului, tulburari ale fluxului ideatic si modificari ale sensibilitatii proprioceptive. Somatic se descriu: greata, salivatie excesiva, lacrimare, tremor, slabiciune musculara, midriaza, HTA, tahicardie, hiperreflexie, congestie faciala; - tulburare deliranta in cazurile in care pacientii isi pierd discernamantul asupra caracterului patologic al manifestarilor perceptuale si developeaza ideatie paranoida pe un fond timic, incarcat de anxietate; - tulburarea dispozitionala se descrie in cazul depresiei sau anxietatii persistente dupa 24 h de la utilizarea halucinogenului; rareori se instaleaza

un episod depresiv de lunga durata; - flashback-ul descrie tulburari perceptuale (halucinatii si iluzii vizuale) aparute dupa oprirea administrarii halucinogenelor. Intoxicatia acuta cu inhalante prezinta manifestari diferite in functie de doza: - in intoxicatia usoara apar: euforie, incoordonare motorie, impulsivitate si agresivitate; - intoxicatiile moderate si severe provoaca: ameteli, nistagmus, dizartrie, ataxie, letargie si lentoare psiho-motorie, ROT diminuate, tremor, stupor, uneori insotita de halucinatii si ideatie deliranta. Un ultim aspect tine de intoxicatia acuta cu fenciclidina in care: - pacientul prezinta frecvent la debutul intoxicatiei o stare de rigiditate catatonica, urmata de agitatie psihomotorie, ideatie paranoida, depersonalizare, modificari in perceptia schemei corporale, tulburari de concentrare; impulsivitatea si impredictibilitatea comportamentului ii situeaza intr-o grupa cu risc ridicat de suicid; - se poate releva: dizartrie, ataxie, nistagmus rotator sau vertical, grimase, torticolis, hiperreflexie, HTA, tahiaritmii si hipertermie; - pacientii prezinta o crestere importanta a pragului de toleranta pentru durere Consumul se invata social deoarece subiectul trece de la consumul ocazional (intoxicatie acuta) la cel de cariera (cronic).Aflat de obicei in declin social, prestand o activitate utila, social mult sub nivelul posibilitatilor initiale, sau dezorganizat, aflat intr- un conflict mai mult sau mai putin surd cu ceilalti, conflict pe care doar consumul il disipeaza din constiinta subiectiva a toxicomanului, acesta intra uneori intempestiv, in stari de furie si agitatie ,care pot ajunge pana la acte motorii extrem de violente, dezorganizate in care actul medico-legal devine o virtualitate rareori evitabila.Astfel, pentru a efectua o expertiza medico-legala corecta, trebuie urmarite semnele unei posibile intoxicatii cronice cu droguri. Efectele pe termen mediu si lung ale consumului de opioide sunt: carii dentare, caderea parului; astenie, slabirea organismului, ajungand pana la stari casectice; amenoree, impotenta si frigiditate, complicatii obstetricale (prematuntate. mortalitate perinatala), sindrom de sevraj la nou-nascut; slabirea memoriei, declin intelectual si al intregii personalitati.

Efectele consumului de cocaina pe termen mediu si lung sunt: ulceratii sau chiar perforatii ale mucoasei nazale, datorate prizarii nazale; leziuni definitive ale creierului (spasme si hemoragii care distrug celulele nervoase) ce determina dureri de cap severe si comportamente bizare, instabilitate extrema si panica; scaderea libidoului, a apetitului, a somnului si a capacitatii de a simti placerea. Efectele consumului de amfetamine pe termen mediu si lung sunt: epuizare fizica, anorexie, deshidratare, sensibilitate la infectii, crize convulsive, halucinatii, agitatie, iritabilitate, panica, delir de persecutie, reactii heteroagresive, dezorganizare si incompetenta intelectuala, deteriorare etica. Efectele pe termen lung ale consumului de sedative,hipnotice si anxiolitice sunt: - tranchilizante si anxiolitice: diminuarea capacitatii intelectuale si fizice, tulburari ale memoriei pana la amnezie, scaderea atentiei, depresie, diminuarea libidoului, uneori agresivitate; - barbiturice: deprimarea sistemului nervos, scaderea eficientei functiilor fizice si mentale, vorbire greoaie, dificultati in mers si in coordonarea miscarilor, apatie, scaderea atentiei si a memoriei, diminuarea autocontrolului, inapetenta cu scadere ponderala, dermatoze, algii. Efectele pe termen lung ale consumului de cannabis sunt: inertie psihomotorie, pasivitate, infertilitate masculina si feminina, afectarea nou-nascutilor, leziuni ale sistemului respirator, diminuarea libidoului, modificari ale somnului si memoriei, lipsa concentrarii, depresie, suspiciune, iritabilitate, apatie, pierderea motivatiei, lipsa oricarui scop, evitarea altor persoane, esec profesional si social. Efectele pe termen lung ale consumului de halucinogene sunt: sentimente de depersonalizare cu angoase si agitatii extreme, anxietate, depresie, comportament paranoid, tulburari ale somnului, halucinatii terifiante, dezorientare temporo-spatiala, tulburari de vedere, reactii de panica cu auto- sau hetero-agresivitate, tentative de automutilare sau suicid, stari de agitatie cu trecere spre acte extrem de violent. Pe termen lung, consumul de inhalante determina: toxicitate hepatica, renala, cardiaca si pulmonara, tulburari digestive grave, pierderea apetitului, scaderea in greutate, tulburari psihice grave cu deteriorare intelectiva grava si a intregului comportament. Atat in cadrul intoxicatiilor acute sau cronice cat si in cazul opririi consumului de catre dependenti (starile de sevraj) pot apare complicatii psihiatrice dintre care cele mai importante pot fi:starile

depresive, sindroamele confuzionale, starile psihotice si sindromul amotivational. Starile depresive sunt cele mai frecvente complicatii psihiatrice intalnite la heroinomani. Depresia la toxicomani are cateva trasaturi particulare, cum ar fi o mai mare frecventa a iritabilitatii si a comportamentelor agresive, violente, generate de o intoleranta la frustrari. Severitatea tulburarii variaza de la o tulburare depresiva scurta pana la un episod depresiv major cu risc suicidar (frecventa tentativelor de suicid variaza intre 10 - 20%). in fata unei tulburari depresive trebuie sa evaluam riscul suicidar. Sindromul confuzional se caracterizeaza prin: dezorientare temporo - spatiala, ingustarea campului constientei cu amnezie anterograda. uneori manifestari halucinatorii. Aceasta stare poate avea urmari fatale uneori in masura in care afecteaza discernamantul toxicomanului. Asocierea heroinei cu benzodiazepine si consum ulterior de alcool genereaza o stare de semiconstienta cu senzatie euforica, amnezie anterograda, acompaniata uneori de agresivitate incontrolabila si chiar acte delictuale. Aceasa stare de amnezie - automatism este la originea delictelor grave, uneori chiar a homicidului. Consumul concomitent de opiacee si antiparkinsoniene de sinteza si alcool provoaca o stare de modificare a constientei asociata cu tulburari productive senzoriale. In doze mari, Romparkinul are o actiune stimulanta si euforica. In timpul si imediat dupa aceasta faza euforica subiectii prezinta o stare confuzionala acompaniata de halucinatii auditive, vizuale si cinestezice si de un comportament interpretativ - delirant cu tema de persecutie. In cadrul toxicomaniei, starile psihotice pot fi cauza sau consecinta conduitei adictive (farmacopsihoze). Ele sunt declansate fie de consumul de stupefiante (halucinogene, cocaina, amfetamine sau cannabis), fie apar post-sevraj sau in cursul tratamentului de substitutie. In acest ultim caz prognosticul toxicomaniei depinde de natura tulburarii psihotice asociate; recurgerea la drog poate fi motivata prin efectul sau anxiolitic, euforizant, folosit ca automedicatie de catre pacientul psihotic. Consumatorii de heroina adesea utilizeaza concomitent cocaina sau alte alte psihostimulante; acestea pot provoca reactii paranoide cu agitatie psihomotone, impulsivitate, hiperactivitate, stereotipii, delir

interpretativ cu tema persecutorie si iluzii sau halucinatii vizuale. Durata reactiei paranoide este variabila, in functie de vechimea si importanta intoxicatiei; un risc medico-legal este intotdeauna motivat de starea de agitatie si de trairile respective. Sindromul amotivational cuprinde urmatoarele elemente semiologice: un dezinteres afectiv, intelectual sau al relationarii cu ceilalti; o astenie fizica si psihica cu reducerea activitatii, inhibitie psihomotone (abulie cu apragmatism); uneori o tristete, fara a fi insa o depresie veritabila; pierderea elanului vital, a dinamismului. Acest sindrom apare la cateva zile dupa intreruperea consumului de heroina si consta in hiperfagie, hipersomnie, scaderea activitatii pe fond dispozitional disforic si se poate insoti de tentative de suicid. Actele medico-legale generate de droguri sunt delicte contra persoanei, datorita indiferentei fata de valorile etice, halucinatiilor, ideilor fixe, ideilor de persecutie sau depresiei ce se transforma in impulsivitate .Starileoniroide,cu trairea intregii vieti intr -o astfel de criza , asociata cu o falsa fericire sau cu stare de depresie ce acumuleaza diferite stari de afect, duc la vid existential.Alteori se produce o liniste convertita in seninatate, cu sentimente de plenitudine,usurare sau fuziune.Comportamentul este similar sindroamelor reactive, cu pierderea memoriei sugestibilitate crescuta ,fuga oarba si expunerea la situatii periculoase. Se comit delicte asupra propietatii ,ca furturi, precum si contra moravurilor ,ca perversiunile sexuale.Omorul drogatilor este consecinta delirului interpretativ rau sistematizat, cu tematica persecutorie ,cand subiectul ataca in panica datorita trairilor halucinatorii. Personalitatea transformata a toxicomanului se recunoaste prin caracterul ei putin competitiv, prin dezinteres profesional, dificultatea proiectarii in viitor si a stabilirii de planuri, nevoia de a trai in prezent , intoleranta la frustrari. De regula dupa un prim consum insotit de o senzatie agreabila, subiectul este obligat sa continue consumul pentru a atenua efectele negative ale abstinentei.Disconfortul instalat dupa primul consum, determina nevoia de a cauta din nou euforia si astfel apeleaza din nou la drog, se instaleaza dorinta imperioasa de al obtine (coportament de cautare). In cadrul acestor tulburari, frecvent se comit acte antisociale indreptate spre procurarea directa a drogului (agresarea personalului medical, simularea de boli, complectarea de retete false, spargerea dulapurilor de

farmacii, talharii , crime) sau de procurare a banilor necesari (furturi, talharii, omoruri). Un alt aspect al consumului de droguri cuprinde aparitia dupa un uz indelungat de substante, a unor demente organice.In aceste cazuri, pe langa actele antisociale savarsite, subiectului trebuie sa i se acorde o atentie deosebita datorita particularitatilor acestei stari. Consumul de droguri produce atitudini sociale antinomice Unii pledeaza si sustin acest hedonism dual, supus legitim schimbului de informatie si gestionat in scop de deculpabilizare in societatea postmoderna.Altii, dimpotriva, pledeaza pentru gestiunea rationala a nevoii de drog.De, aici in multe tari , dezincriminarea consumului de droguri si distribuirea programata a metadonei, cu scopul de reintegrare a toxicomanilor, in locul etichetarii si excluderii lor din comunitate.Aceasta si datorita politicilor penale, ca si datorita efectelor negative ale prohibitiei.Astfel de experimente liberale au rolul de a lupta cu narcocratia si democratizarea vietii prin drog, care ar avea efecte benefice, neproducand alceva decat hipertrofia personalitatii.Opinia publica critica asfel de politici.Oricum, in societatea postmoderna se structureaza o noua atitudine liberala bazata pe experimente pragmatice si nu se mai pledeaza pentru atitudini prohibitioniste si ultrarepresive, care nu scad rata toxicomaniei si costa enorm sub aspect financiar. Pe teritoriul Romaniei consumul ilicit de droguri este interzis conform Codului penal, legea nr.143 din iulie 2000 ,capitolul IV .Persoana ce consuma droguri ilicit pe teritoriul Romaniei este supusa unei expertize medico-legale si pe baza acesteia se instituie una din urmatoarele masuri:cura de dezintoxicare sau supravegherea medicala (vezi anexa nr.2).Atat intrnarea cat si obligarea la tratament a acestor bolnavi se va face respectand art.113 al c.p. si art 114 al c.p. In expertiza psihiatrico-legala a toxicaniilor se pun intrebari ca: -daca o pesoana ce se drogheaza este culpabila de ofensa produsa; -daca prin consumul de drog in timpul ofensei poate fi asimilat cu un bolnav mintal; -daca a avut discernamant in timpul ofensei produse; Discernamantul reprezinta capacitatea de a distinge intre bine si rau, legal si ilagal, permis si nepermis, corect si incorect si se bazeaza pe capacitatea psihica de anticipare a consecintelor actelor proprii.

Prezenta sau lipsa discernamantului va decide responsabilitatea sau iresponsabilitatea. Toxicomania poate fi:cauza, care inlatura caracterul penal al unei fapte (art. 49, alin. 1, Cod penal ); circumstanta agravanta ( art. 75, alin.1, lit. e, Cod penal); circumstanta atenuanta sau agravanta dupa caz (art. 49, alin. 2, Cod penal).Trebuie luata in considerare starea psihica in care s-a aflat pacientul in momentul comiterii actului anti-social, astfel in cazul in care actul s-a comis de catre un subiect ce nu sufera de o boala psihica in acel moment, ci doar prezinta semnele si simptomele unui consum fara complicatii psihiatrice grave, se considera ca el a putut sa-si dea seama de actiunile sale in momentul comiterii infarctiunii si de aceea e socotit responsabil. Din cantra, in timpul producerii unor fapte anti-sociale a unui subiect sanatos psihic, asocierea consumului de toxice este considerata ca circumstanta agravanta. Iresponsabile sunt persoanele cu o dereglare psihica adanca dupa intrebuintarea sistematica a substantelor narcotice sau in stare de abstinenta asociata cu tulburari psihice. Uneori, intoxicatiile cu droguri: morfina, hasis, cocaina, pot duce la declansarea unor tulburari psihice acute cum ar fi: delirul tremens sau un delir paranoid de urmarire, otravire, influenta. Daca infractiunile sunt comise in aceste stari psihotice, bolnavii sunt iresponsabili. Toxicomaniile duc si la o serie de conflicte de caracter social, familial, patrimonial, incheieri de contracte, in care sunt implicati si ceilalti membri ai familiei. Daca aceste acte civile au fost efectuate cand toxicomanul se afla intr-o stare psihotica sau progresia consumului a condus la forma extrema de dementa organica, ele se considera nevalabile, iar bolnavii sunt iresponsabili. Daca drogurile sunt intrebuintate de persoane care sufera de o boala psihica, de exemplu schizofrenia, discernamantul va depinde de boala principala. Una dintre principalele probleme medicale psihiatrice este intrebuintarea diferitelor substante narcotice sau toxice de catre minori. In Codul penal se prevede ca atragerea minorilor la intrebuintarea substantelor toxice ce duc la dezvoltarea toxicomaniei, se pedepseste cu privatiunea de libertate de la 3 luni la 6 ani, conform Legii privind combatrea traficului si consumului ilicit de droguri, nr.143 din 26 iulie 2000, capitolul 8. Daca in urma cu aproximativ 20 de ani, in cartile de psihiatrie judiciara termenul de toxicomanie inca nu era inclus, astazi acest capitol ocupa spatii foarte largi, dovedind inca o data amploarea deosebita pe care flagelul drogurilor il ocupa in societate, caci tara noastra, inainte de 1989 era doar un spatiu de tranzit, astazi a devenit o piata de desfacere si de consum de droguri. Numarul expertizelor medico-legale au crescut simtitor, faptele anti-sociale comise sub influenta drogurilor avand o recrudescenta deosebita.

In realitate actele anti-sociale sunt intr-un fel, varful icebergului, caci baza o reprezinta consumul crescut ce favorizeaza trecerea la act. Reducerea consumului de droguri va atrage dupa sine si scaderea considerabila a delictelor .