Istoria artei conspect

1. Introducere. Nume de istorici de arta. Henry Focillon Istoria artei sintetizeaza relatiile care se stabilesc intre fapte, idei si forme. Forma surprinde faptele si ideile, deci este esentiala. Giorgio Vasari: Istoria artei reprezinta studiul antichitatii greco-romane. 2. Arta se confunda cu arheologia. Charles Diehl, Gabriel Millet, Alexandru Odobescu. Istoricii secolului ai XVIII-lea elimina din studiul lor creatia artistica din Evul Mediu, considerand- o barbara, gotica. 3. Xenocrates din Atena: Simetria, ritmul, executia ingrijita si categoria sunt cele patru criterii de analiza a operei de arta. 4. Pliniu cel Batran, Pausanias, Vitruvius (De re aedificatoria): informatii despre biografiile diversilor artisti. 5. Apare societatea italiana: Leon Battista Alberti: tratat despre pictura. Giorgio Vasari: istoria artei, vieti de pictori, sculptori si arhitecti. 6. Johann Joachim Wickelmann: Istoria artei antice; fundamenteaza conceptia despre legitatea stilului, in sculptura greaca. Periodizarea sculpturii elenistice. 7. Franz Kugler: pleaca de la preistorie si scrie, la 1837, un manual de istoria artei. Gaseste raporturi de cauzalitate intre societate si opera de arta. 8. Jakob Burckhardt: Cultura renasterii in italia. Analizeaza societatea italiana din secolele 13-14. 9. Heinrich Wolfflin: renasterea si barocul, arta clasica, principii fundamentale ale istoriei artei. Continua cu relatia dintre opera si societate; legitatile interne de dezvoltare a fenomenului artistic; analizeaza constituirea si evolutia valorilor in arta. Opera nu poate fi rupta de societate. Societatea are un rol coordonator. Principii metodologice: sa prezinte creatia plastica dintr-o anume perioada, incadrand-o fenomenelor sociale, economice, politice si culturale; Sa prezinte evolutia mijloacelor artistice; Sa evalueze si sa ierarhizeze. Stiinte auxiliare: istoria, filosofia, teologia, psihologia, literatura. Ajuta la intregirea tabloului epocii. Teoria stilului: Alois Riegl considera stilul vointa de a face arta.

Wolfflin: pluralitate de stiluri. 1. Individual. Stilul artistului respectiv, determinat de mostenirea genetica, sensibilitatea, capacitatea de a o transpune in arta, educatie, instructie. 2. Stilul scolii: dat de o personalitate care imprima ucenicilor anumite conceptii. 3. Stilul national: dat de fondul cultural, dar si de geografie. 4. Stilul epocii: dat de anumite conceptii care domina in societate si care se impun dincolo de granitele nationale.

Arta egiptului Antic: 1. Arhitectura. Influenta institutiilor: religia. Zeitatile isi schimba preponderenta in arta. Tema centrala este nemurirea unuia dintre cele sapte suflete ale omului, anume Kaa. Avea posibilitatea de a se reincarna. Apare cultul mortilor care presupune o casa pentru mort, dar si pregatirea trupului prin mumificare. Ca substitut, se creeaza o statuie. Printul Rahotep: singurul care poarta mustata. Mastaba: morminte cu doua incaperi, una de chirpici, una subterana. Intrarile monumentale: orizontul unde soarele renaste in fiecare zi. Flancata de doua turnuri trapezoidale. In fata intrarii, sunt doua obeliscuri de granit placate partial cu aur. Drumul este flancat de randuri de sfincsi. Poarta este urmata de sali hipostile. In fund, camera secreta, accesibila doar preotilor: sanctuar cu naos, tabernacol (statuia zeului) si capele adiacente. Loculus: mormant sapat direct in stanca. Piramide: Prima apartine lui Djosser, la Saqqara. Cele mai cunoscute: Keops, Kefren, Mikerinos. Piramida lui Kefren mai are sloboz pe ea. Sculptura: Impartirea corpului in 24,5 patrate (Reg. Vechi), apoi 18 si, pentru reprezentarile sezande, 15. Participau mai multi sculptori. Personajul inainteaza spre privitor. Arta Orientului Antic: Zigurat construit de Ur-Nammu. Arhitectura este in stransa legatura cu materialele disponibile. In absenta pietrei, se folosesc caramizi de lut, arse la soare. Ca urmare, din cauza rezistentei scazute a lutului, zidurile trebuie sa fie groase, iar deschiderile mici. Clima joaca si ea un rol important in tehnicile de constructie. Rotumjimile fetei, umerilor si fetei. Gudea, femeia cu esarfa. Individul e adunat spre sine insusi. Membrele nu se detaseaza de masa corpului. Numai regii erau sculptati in piatra. Oamenii de rand sunt reprezentati in argila, dar pastreaza stilul. Se evita protuberantele si bratele sunt alipite. Argila, ca material de constructie, impune trasaturi.

Pictura se supune acelorasi canoane ca cea egipteana.

Arta greaca 1. Periodizare: -Cicladica: 2800 2200 -cretano-minoica 2200 1600 -miceniana 1550 1150 Arta cicladica: forme abstractizate in sculptura, se realizeaza in roca dura (In insulele Cicladice exista asa ceva, spre deosebire de Orient). .Cantaretul la flaut. Abstractizarea formei si horror vacui . Scene din viata cotidiana. Arta minoica: Se dezvolta in Creta si isi ia numele de la regele Minos. In arhitectura, se ramarca palatul Knossos, dezvoltat in timp. Coloana este mai subtire la baza, semn ca functia este preponderent estetica. Pictura are doua stiluri: al formelor impozante si al miniaturilor. Brun roscat pentru barbati Alb pentru carnatia feminina Albastru pt maimute Stilul caracteristic este fresca. Aspecte ale vietii cotidiene Zeita cu serpi: lucrare in faianta, cca 30 cm, reprezinta ideea zeitei redutabile, misterioase. Atitudinea este stereotipa. Majoritatea figurinelor sunt masculine din bronz, care poarta slip. Arta miceniana: Cetatea Mykene. Civilizatie terestra, continentala. Apar ziduri din blocuri masive de piatra (ciclopice) Tholos: Constructie funerara circulara, boltita in consola. Morminte de tip ingropat: formate din put vertical dreptunghiular care patrunde la mare adancime si, dintr-o camera cu pereti din moloane si argila, avand solul acoperit cu prundis, spatiul interior este acoperit cu grinzi, suportand strat de placi mari de sist sau impletitura dintr-o planta. Fiecare avea una sau mai multe stele. Pentru a orna manerul din lemn al armei si lama de bronz se folosesc fildes, aur, lapis lazuli sau cristal de stanca. Arta animaliera este prezenta pe butonul manerului. Cea mai importanta realizare este cea a pumnalelor damaschinate si incrustate cu email negru. Pe lama, se folosesc in decoratiuni aurul si argintul (se combina alb cu galben, pentru a intocmi un tablou inrudit cu fresca). Tema este cea a leilor si a antilopelor facand salturi pe un teren stancos. Locuinta: Megaron, sursa de inspiratie a templului grecesc. Forma dreptunghiulara, cu pronaos, camera si gaura in acoperis. Era mobilat cu lavite

si mese pentru mancat. In mijloc, vatra deasupra careia, in acoperis, se practica o gaura pentru fum. Acoperisul este in doua ape. Sculptura: Aur. Masca lui Agamemnon releva o noua conceptie despre putere. Grecia. Periodizare: 1. Arhaic: XII - V iHr 2. Clasic: V IV 3. Elenistic: IV I 4. Paleocrestina: I III Arhaic: 1. Timpuriu: XII VIII 2. Matur: VIII VII 3. Tarziu: VII V Arhitectura: Ordinul doric: Partenon: Decoratia frontonului: Nasterea Atenei si disputa cu Poseidon pentru stapanirea Aticii; Metopele se repartizau intre 4 legende razboinice prefigurand razboaiele medice si al caror simbolism se referea la triumful ordinii asupra haosului. Finalmente, friza ionica continua Acoperis in doua ape, cu baza (timpan) Friza: alternanta de triglife si metope Arhitrava: monolitica. Se sprijina pe coloane Coloana dorica: Capitel + fus Capitel = abaca patrata si echina tronconica. Fus: Strabatut de caneluri pe verticala. Spatiile dintre caneluri sunt ascutite. Stilobat.

Ordinul ionic: Templul Atenei Nike Fronton Friza continua, decorata Arhitrava din trei platbande subtiri suprapuse Coloana: Capitel, fus, baza din 3 cercuri: convex concav convex Geneza trebuie cautata in Orientul apropiat. Capitel: Volute intoarse spre interior, inspiratie fiind rogojinile de pe casele orientale.

Fus cu caneluri rotunjite.

Secolele VIII VII: Stilul corintic, un ionic cu capitel diferit, decorat cu frunze de acant. Arhaicul matur: apar principiile triglifului. 1. Trebuie sa cada pe axa coloanei 2. Imparte in jumatate un intercolumnium 3. Pe colturi vor fi numai triglife si nu metope. Pentru aceasta, se foloseste contractia simpla: Micsorarea primului intercolumnium cu jumatate din diferenta dintre latimea arhitravei si latimea triglifului.

Perioada clasica: perioada de apogeu. Sec V-IV Se definitiveaza mecanismul artei grecesti, care se constituie din trei categorii estetice: ritm, armonie si masura. Armonia presupune simetrie si unitate intre componentele diferite ca sens. O constituie ritmul si simetria. Masura (Omul) este exterioara, interioara si absoluta. 1. Exterioara: raportarea la om, la subiect, ca masura invariabila, determinandu-se, finalmente, scara operei. 2. Interioara: compararea intregului la partile sale componente si pe acestea intre ele. Aceasta masura determina modulul, egal fie cu jumatate din suma razelor mica si mare ale coloanelor, fie cu latimea triglifului. Este partea invariabila la care se raporteaza intregul si partile lui componente. 3. Masura absoluta este orchestrarea tuturor celorlalte. Respectarea celor trei principii a determinat necesitatea implementarii unor corective menite sa dea iluzia perfectiunii. 1. Coloanele de pe colturi sunt mai groase, fiind proiectate pe cerul liber care devoreaza masa (Vitruvius). 2. Coloanele de pe colturi sunt usor inclinate spre interior, pentru a crea iluzia de verticalitate. 3. Entazisul: ingrosarea coloanei intre a doua si a treia treime, pentru a crea iluzia unei bombari la jumatate. Transforma coloana din element static in dinamic, dand iluzia sustinerii unei forte.

4. Curbura pe orizontala (bombarea stilobatului), pentru ca o linie perfect orizontala privita de departe pare concava la mijloc. Organizarea acropolei se face la initiativa lui Pericles. Participa Fidias, Calicrates, Mnesigles, Ictinos ca arhitecti.

Propileele: intrare monumentala pe latura de vest a Acropolei. Probabil, construite de Mnesicles, ca si Erechteionul. Erehteionul: cel mai sacru loc de pe Acropole. Stil ionic. Prezinta cariatide. Templul Atenei Nike: ionic. Templul Athenei Parthenos: doric. Secolul IV: Inclinare spre laic. Teatre, eclesioane, temple putine. Epidaur: teatru de 14.000 locuri. Acustica perfecta. Arhitectura utilizeaza cadrul natural, la poalele unei mici inaltimi.

Arhitectura elenistica: Dezmembrarea polisului, accentuata de imperialismul lui Filip II si Al. Macedon. Domina ionicul. Preocupare pt matematica si preferinta pentru decor imbunatatit. Rezulta un melanj cultural, din fondul grec si adstratul culturilor cucerite: elenismul, care presupune diversitate. Se elimina doricul Supradimensionalitate Pergam, in terase Odeon, atena.

Sculptura Greciei Antice: -Arhaicul timpuriu: tendinta centrifuga in care membrele sunt departate de trup. Societatea este martiala, deci se necesita sugerarea dinamismului uman. Doua tehnici: Acrolit: statuie din lemn, exterior din roca; invesmantat in textile Tehnica hriselefantina: vesmantul din textile era inlocuit cu placute de aur si de fildes.

Arhaicul matur: sculptura este dominata de tendinta centripeta, cu axe compozitionale si brate lipite de corp. Stilul sufera influente din Orientul apropiat.

Arhaicul tarziu: sinteza intre cele doua tendinte. Materialul predilect este roca dura. Lucrarea, in intregimea ei, se face din marmura si piatra.

Secolul V: trecerea la perioada clasica se face prin stilul sever (Apollo, conducatorul de cvadriga, Zeus, nasterea Afrodidei . Aia cu sani.). Dominanta o constituie dinamismul.

Miron: Discobolul Policlet: Doriforul Policlet introduce canonul in sculptura greaca. Corpul trebuia sa fie de 100 de ori mai inalt decat latimea degetului, de 7 ori mai inalt decat capul, de 10 ori decat fata, iar palma sa fie cat fata. Dinamismul este sugerat prin linia sigmoida a coloanei vertebrale. Fidias: lucrari supradimensionale. Athena, Zeus. Realizeaza sculpturi supradimensionale fara modul (supradimensionalitatea impune corective pentru respectarea masurii exterioare a operei). Secolul al IV-lea este dominat de creatia patetica a lui Scopax: menada dansand. Influentat de cultele orientale irationale. In sec. V, nu se identifica realitatea imediata. Se creeaza o imagine idealizata a omului, deci arta nu este realista. Se genereaza Kalokagaton: imbinarea armonioasa a individului. Praxiteles: lirism (Hermes si Dionis copil; adolescenti tineri, senzuali (pedobear) Lisip face sinteza intre lirism si patetism.

Sculptura elenistica: Scoala din Pergam (ionic, supradimensional) Rhodos: reprezentativ, grupul Laocoon.

Arta bizantina Trecerea de la arta elenistica la cea bizantina se face prin arta paleocrestina. Pe fondul unei oficializari a trivialului, in secolul I, crestinismul vine ca o revolutie ideologica ce promite

egalitatea, inlocuirea stapanirii terestre cu una perfecta, divina, salvarea sufletului. Se raspandeste foarte rapid. Ca urmare a primelor scrieri crestine, apar primele manifestari artistice, intai in arhitectura funerara. Contaminarea crestinismului cu elemente orientale duce la inlocuirea vechii traditii a incinerarii cu inhumarea. Apare CUBICULA, camera funerara. Cei mai avuti crestini comandau decorarea spatiului funerar. Temele erau de traditie pagana: farul, ancora, porumbelul. Chiar si ideea cinei, a ospatului, isi are originile in tema pagana a vanatorii mistretului din Calidon. Alte teme tratate sunt cele vechi-testamentare, ca Iona sau Noe. Noul testament inspira tratarea unor teme precum Iisus inviind pe lazar sau iisus la fantana cu samariteanca. Arta are o dimensiune didactica, mai mult decat decorativa.

Arta bizantina: Numele: Byzantion, colonia Megarei, aflata pe locul unde va fi construit Constantinopolul. Cronologie: debuteaza cu orasul C-tinopol si apune la 29 mai 1453, dar limitele sunt doar jaloane. Arta bizantina exista si in secolul al XVI-lea. Caracerul artei bizantine: Preamareste caracterul autocrat al Imp Bizantin (ipostaza de autocrator a basileului), supunerea in vointa divina. La baza artei bizantine stau ideologia crestina si caracterul grec-oriental al spatiului. Arta: exalta maretia supranaturala a basileului (isapostolis) si a Bisericii. Indeplineste fonctia prin crearea cadrului somptuos al vietii imperiale. Are caracter crestin. Subiectele sunt impuse de textele religioase.

Arhitectura: Singurele modalitati de intalnire sunt agapele (adunari ale crestinilor; mese comune, sub indrumarea unui supraveghetor care devine episcop, apoi patriarh). Dupa Edictul de la Milano, Biserica are nevoie de spatii arhitecturale pentru propagarea crestinismului. Templele pagane erau improprii, fiind prea mici. Arhitectii adopta planul Basilicii Forense, constructie civila careia i se elimina coloanele de pe doua laturi, iar celelalte se imping spre centru. Exida devine altar. Componenta: Sanctuar (altar, proscomidie, diaconicon) Naos Pronaos

Basilica va avea, obligatoriu, o nava centrala si doua nave laterale cel putin. Nava centrala este mai inalta. Nu orice biserica trinavata este basilica. La Basilica Sf. Petru din Roma (324-49) apare transeptul: spatiu arhitectural cu dezvoltare transversala, care separa altarul de naos. Este nevoie de el ca sa acomodeze suita de preoti a patriarhului.

Planul Central polilob: spatii organizate in jurul unuia central 1. Circular polilob 2. Patrat: patrulob, patruconc, cruciform. Dreptunghiular: treflat, triconc.

Absidele: solutii pentru plasarea personalului numeros, la fel ca transeptul. Sf Sofia: basilica cu cupola Crucea greaca: simpla, complexa (bratele sunt egale, iar dreptunghiul este vizibil la exterior) Sisteme de boltire: 1. Tavanul, oglinda care se sprijina pe doi pereti. Latimea navei trebuie sa fie mica. 2. Bolta (cupola): Semicilindrica aderenta spatiului longitudinal. Principiul arcului,

vechi de la 700 a.Hr. Se multiplica arcul. Bolta in blocaj: pe un schelet semicircular se toarna un material usor, se intareste si se indeparteaza scheletul Cupola este un element specific spatiului circular. Se cunostea cupola in consola, care se va adapta spatiului patrat. Trecerea de la patrat la cerc, in patru colturi, se face prin pandantivi. Pe cercul rezultat se aseaza cupola. Sf Sofia: Diametru de 31 de metri. Este construita in 537, in timpul lui Iustinian, de arhitectii Antemius si Isidor din Milet. 4 piloni formeaza patratul de baza. In 568, se prabuseste la un cutremur. Se reface de catre nepotul lui Isidor, care ridica bolta pe un tambur fragmentat cu ferestre si construieste doi contraforti.

Sculptura. Mozaicul. Pictura.

Artele figurative evoca in imagini divinitatea si invataturile ei. Sculptura, mozaicul si pictura au fost deteriorate de disputa teologica privint natura lui Iisus si raportul dintre Tata si fiu sau dintre Tata, Fiu si Fecioara Maria. Arianismul considera pe Iisus ca o emanatie a lui D-zeu, nu cosubstantial. Conciliul de la Efes, din 431, declara ca Dumnezeu Fiul este de natura divina. Ca atare, sculptura are de suferit, iar pictura si mozaicul sunt privilegiate. In acelasi timp, sunt supuse abstractizarii figurilor.

Mozaicul: apare la egipteni si la romani, cu rol de paviment in bai si sali. Trebuie realizat din placute bine slefuite. Mozaicul bizantin este parietal (ca sa nu calci pe Hristos). Ilustreaza divinitatea si dogmele ei, rar figuri laice. Este realizat din piese foarte mici, pana la 2-3 mm, cu spartura la vedere. Rezulta un efect multifatetat, ceea ce da nastere, la lumina soarelui, unei atmosfere unice. Iconoclasmul: doctrina pauliciana a negarii institutiei bisericesti si a interzicerii reprezentarilor figurative ale divinitatii. Iconodulii se vad nevoiti, pe fondul disputei iconoclaste, sa abstractizeze figurile, pentru a nu fi acuzati de materializarea divinitatii: 1. Preferinta pentru figuri supradimensionate: proportia de 1/9 intre cap si corp. 2. Tratarea simpla, fara modelare, a costumelor; 3. Spiritualizarea figurii spre expresii transcendentale, obrajui supti, ochi adanciti in orbite, tratarea accentuata a umbrelor. In dinastia macedoneana, se disting doua scoli de pictura: Constantinopolitana (a palatului) sau bibliotecareasca, definita prin manifestari ce frizeaza profanul, cu un stil naturalist, bazat nu pe observatia directa a modelului, ci pe inspiratia din manuscrisele vechi elenistice; si scoala monahala, promovata de monifiziti, cu tendinta spre abstractizare. O a treia scoala care se naste constituie sinteza dintre primele doua. Panglica din par (tenia): Scoala constantinopolitana.

Iconografia: Se cristalizeaza programul iconografic (ordonarea temelor pe peretii bisericii. 1. Cupola centrala: Biserica cereasca, cu Iisus pantocrator tinand Biblia in stanga si binecuvantand cu dreapta 2. Pe tamburul turlei, in registre succesive, serafimi, heruvimi, prooroci, apostoli, pana la pandantiv. 3. Pe pandantiv: evanghelistii sau simbolurile lor. 4. Altarul prezinta temele centrale ale Liturghiei: nasterea miraculoasa si jertfa.

5. Registrul urmator prezinta scene care ilustreaza impartasirea apostolilor si spalarea lor pe picioare (dogme ale mantujirii si umilintei. 6. Naosul este deidcat vietii sfintilor, prioritar fiind patronul bisericii.

Arta romanica: Termen conventional, adoptat in sec. XIX, imprumutat de la filologi. Cronologie: 950 1250 1. Preromanic: 950 1050 2. Romanic matur: 1050 sec al XII-lea 3. Romanic tarziu: sec. al XIII-lea. Punctul de plecare il constituie arta carolingiana, careia i se adauga aportul popoarelor incadrate noii oranduiri. Realizatorii: meseriasi ai ordinelor calugaresti benedictin, cistercian etc. Caracterul este transcendental. In arhitectura laica: castelul. Porti ferecate, in centru fiind un donjon masiv care era ultimul loc de aparare. Castelul marelui feudal. Metereze cu deschideri mici, trapezoidale. Planul: dreptunghiular sau patrat la campie. Turnurile sunt in colturi si la intrare. Sunt inconjurate de sant cu apa.

Arhitectura religioasa: pluralitate de planuri. 1. Plan sala, cu o nava si turn pe altar. Uneori, turnul apare la capatul vestic. Ferestrele sunt la inaltime, din ratiuni de aparare (Bis. Din Strei, sec. al XIII-lea) 2. Plan basilical cu 3 nave 3. Plan basilican cu mai mult de 3 nave si transept trinavat (Domul din Pisa). Predomina plinul asupra golului. Un element de unicitate: gradina, reminiscenta precrestina, unde stau proaspetii convertiti care inca nu au acces in biserica. Sisteme de boltire: 1. Acoperisul pe barne (tavanit). Limitat de lungimea grinzilor.

2. Bolta semicilindrica: se construieste in blocaj si este dublata cu arce-dublouri (dubleaza bolta la intrados) 3. Multiplicarea arcului 4. Bolta in cruce: Intretaierea a doua bolti semicilindrice de diametre egale. Rezulta un patrat. Practicarea boltii in cruce este greu de realizat. Arcul este elicoidal si se construieste din boltari diferitde la unul la altul (stereometric). Cheia de bolta este ultimul boltar.

Arta gotica Termenul este peiorativ, folosit de artistii renasterii pentru a desemna arta Evului Mediu ca fiind barbara. Periodizare: 1. Timpuriu (1140 1220) 2. Matur (1220 1350) 3. Tarziu (1350 1550) Succesorul nemijlocit al romanicului, deosebindu-se printr-o serie de elemente structive, de rezistenta ce privesc rezolvarea problemelor de boltire si sprijinire. Utilizarea consecventa si exclusiva a boltii in cruce pe ogiva. Sprijin: Consola si stalpul (interior); contrafortul si arcul butant (exterior). Oigva (augere, a sprijini): arcuri de sprijin dispuse crucis care dubleaza la intrados muchiile boltii in cruce. Se construiesc independent, dupa care se aseaza panzele boltii. Contrafortul: pilon de zidarie, dispus in punctele de maxima greutate a boltii din interior, anihiland impingerile din afara. Arcul butant: componenta a contrafortilor, cu doua puncte de sprijin: unul superior (propteste bolta), unul inferior, pe contrafort.

Arcul frant: obtuz, echilateral, ascutit. Sporeste rezistenta, mareste inaltimea. 1. Sporirea dimensiunilor orizontale si mai ales verticale: 1:2,75 (Noyon), 1:3,1 (Amiens); 1:3,45 (Beauvais) Gotic matur 2. Sporirea dimensiunilor golurilor: Determina predominanta golului asupra plinului, spre deosebire de arhitecura romanica. Catedrala se constituie din trei nivele: parter, etaj (gineceu) plus galerie de ferestre largi si inalte.

Caracteristici ale goticului matur: numarul clerului sporeste. Se mareste corul. Unor biserici cu trei nave si transept trinavat ii corespunde un cor cu 5-7 absidiole. Portalul gotic: usciori, arhitrava, arce, luneta, arhibolta. Dupa goticul matur, pe masura ce mesterii se perfectioneaza, apare o bolta in panza de paianjen, care nu mai acopera un patrat, ci un hexagon, heptagon, octogon etc. Apar stiluri gotice nationale (Germania: verticalitate; Franta echilibru intre inaltime si latime; Anglia: orizontalitate).

Artele figurative. Isi largesc aria tematica, de oarece decoreaza si constructiile laice. Arhitectura gotica determina mutatii in prioritatile artelor figurative. Mozaicul dispare, din lipsa suportului. Pictura murala decade. Se dezvolta cea de sevalet, pe suport de lemn sau de panza. Sculptura are rol principal in decorarea edificiilor gotice. Ofera spatii, posibilitati largi de amplasare, insasi structura edificiului gotic necesitand o interpretare plastica. 1. Sculptura. Sta sub semnul teologiei, careia i se subordoneaza toate celelalte teme. Nu se ajunsese la o cunoastere corecta a corpului uman, deci sculptorii suplinesc acest lucru prin draparea cu vesminte. Se elaboreaza un limbaj al faldurilor, de la predominanta verticalitatii la intretaiere si rupere in zonele agitate. Trebuie ca acest limbaj sa sublinieze starile psihice ale personajelor. In evolutie, se face trecerea de la frontalitate la diversitatea de atitudini.

2. Pictura. Vitraliul: spatiile vidate din arhitectura gotica se cereau obturate. Spatiul era impartit in zeci de elemente, delimitate cu otel sau piatra pe care se aseaza plumb.Initial se foloseau mica si alabastrul bine slefuit, dar erau foarte scumpe. Se ajunge la utilizarea sticlei. Pictura murala decade. Pentru o durata, in Italia, se foloseste. Cimabuio si Giotto fac trecerea de la traditia bizantina la pictura gotica. Bognisennio: lucreaza madone, reprezentate tronand cu pruncul, inconjurate de sfinti. Giotto decoreaza, la Padova, capela Scovergni (1305). Se preocupa de perspectiva. Duccio di Buonninsegna: rupt de Bizant. (Flamanzii sunt in slide-uri. Perspectiva se realizeaza fie prin ferestre, fie prin oglinzi).

Renasterea

Termenul a fost utilizat pentru prima data de catre Georgio Vasau, la inceputul sec XVI. Renasterea dureaza intre sec XV si primele sapte decenii din sec XVI. Joules Michelet utiliza termenul de renastere in vol. 3 din Istoria Frantei, consacrat sec al XVI lea iar Jakob Bruckhardt in Cultura Renasterii in Italia adopta definitia lui Michelet dar precizeaza sensurile, care sunt acceptate de istoriografia contemporana. 1. Sub aspect socio-economic Renasterea inseamna si aparitia burgheziei bancare si comerciale si destramarea feudalismului. Acest fenomen a cuprins peninsula Italica la sf. Sec IV si inceput de sec XVI. Apar manufacturi si noi clasa sociale cum ar fi burghezia si muncitorul salariat, si putem observa o mutare a vietii sociale cotidiene de la sat la oras care cunoaste o dezvoltare deosebita. 2. Pe plan politic, noua clasa preia puterea, deoarece regimul nobiliar, arhaic si risipitor este incompatibil cu interesele burgheziei care este industriala si comerciala, si preia puterea prin administratie, justitie si finante iar statul va sluji in slujba acestor noi servicii. 3. In plan extern relatiile interstatale sunt determinate de apararea pietii de competitia straina , tot acuma apar si granitele, iar competitia genereaza razboaie. 4. Pe plan cultural artistic, in statele rationale este tradus Vechiul si Noul Testament. Fenomenul este stimulat de Reforma Protestanta din Germania, Anglia Franta, Tarile de Jos, iar formarea statelor nationale duce la emanciparea Bisericilor. Se redefineste rolul omului si avansul in fizica si mecanica bazat pe principul experiment cunoastere in pricipiu se redefineste rolul omului in societate si natura, plus studierea Antichitatii clasice. 5. Caracteristici.Arta se laicizeaza deoarece se pune accentul pe nevoile omului si placerile sale si nu pe sentimentul mantuirii, in acest sens Fecioara Maria apare pictata cu caracteristici feminine normale. Arta este una realista, prin continut si prin destinatie, prin continut devine profana si aproape de realitate pe care cauta sa o surprinda in esenta sa.

Pentru Da Vinci natura incepe cu legea si sfarseste cu experienta. Arta este realista prin destinatie pentru ca se pune in slujba omului, patruzand in toate domeniile vietii, pentru a o face mai bogata. In locuinte, mobilierul si imbracaminte sunt mai somptuoase. 6. Periodizarea: a) Renasterea timpurie (sec XV) b) Renasterea matura (1500-1530) c) Renasterea Tarzie (1530-1570) Arhitectura renascentista.Leon Batista Alberti(1404-1472) pune bazele principiilor, fiind un precursor al lui Da Vinci. a) La elaborarea unui proiect de locuinta trebuie avute in vedere trei elemente, destinatia, comoditatea, demnitatea pentru ca edificiul trebuie sa fie reprezentativ. b) Subliniaza rolul ambiantei c) Subliniaza relatia limbaj morfologic-destinatioe-materialambianta. d) Ideea de frumusete care va consta in armonia proportiilor subliniate metaforic. e) Scarile nu se trateaza ca accesoriu secundar. Trebuie puse in evidenta in corpul cladirii, recomanda pauza. 7. Principii ale arhitecturii. Realizarea armoniei proportiilor. Stabileste un raport intre proportiile unui obiect intre una mai mica si una mai mare, si intre cea din om si edificiu in totalitatea sa surprins in ecuatie : 16:25=25:39 ; radical 5+1supra2=1,618 E(plm chestia aia) 8. Modul de articulare a fatadelor care se face prin cornise prelungite orizontal iar pe verticala sunt folosite coloane si pilastri. 9. Utilizarea de elemente din arhitectura antica, coloane pilastri si frontoane. 10. Apareiajul trebuie sa fie gradat, parterul trebuie realizat din blocuri mari de piatra de rau sau de cariera in rustica taraneste. Nivelele urmatoare trebuie realizate din piatra dimensionata mai mare -> mai mic si slefuita. Acest principiu apare la palatele Medici, Potti. Sculptura: Omul este reprezentat ca fiind o intruchipare a perfectiunii fiind idealul frumusetii si intelectului, acestea fiind rezultatul vointei sale si nu un fapt divin. Omul este prezentat in splendoarea fortelor sale fizice dar si intelectual, dar in acelasi timp este prezentat intr-un mod realist si psihologic. Astfel de reprezentari incep cu secolul XV odata cu Lorenzo Ghiberti si Donattelo (donato di betto bardi) reprezentantii Renasterii Timpurii in sculptura. Creatia fundamentala a lui Ghiberti o reprezinta realizarea portilor de bronz ale bisericii baptiste din Florenta lucrare care a durat lucrare care a durat din 1402 pana in 1452. Donatello trateaza tema lui David un ronde bosse in bronz, David fiind prezentat degajat si constient. Contrapostul, arcuirea soldului corespondent piciorului de sprijin.

Profetul Habacuc, sondarea psihologica a personajului, se prezinta un om in varsta, dul care a vazut de toate la viata sa, un cinic mai pe scurt. Statuia ecvestra Gattamelata din Padova. Andrea del Verrocchio(1435-1488) Orsanmichele, Florenta.Hristos si Toma Necredinciosul. Amplasamentul personajelor aflate in dialog, Iisus se vede preponderent frontal, Toma este surprins din profil. Vesmintele sunt tratate in spiritul traditie gotice. Elaboreaza un limbaj al faldurilor, de la faza liniara la cea a faldurilor motorice in linii centrice, pana la faza agitata a ruperii faldurilor. Portret de femeie in traditia clasica a portretului roman. Statuia ecvestra a lui Colleoni, care exprima dinamismul. Michelangelo Buenarotti.Sculptura Renasterii mature si tarzii. Se naste la 1475 si studiaza cu Domenico Ghirlandaio, printre primele lucrari putem enumera, Madonna de la Scala. Bachus (1497-1499) cumparat de Lorenzo di Medici, aceasta sculptura reprezinta indealul Renasterii, in sculptura trebuind evitata expunerea partii dorsala mai ales nud, dar problema este rezolvata de micul zeu Pan care il acopera pe Bachus. David (1501- 1504) Galleria dellAcademia. Idealul de fata, de constiinta a valorii de sine. Personajul este pregatit sa se arunce, dar este relaxat, fiind concentrat ceea ce se citeste pe chip. Lucrarea la 4,33m este supradimensionata. Sclav trezindu-se (tema libertatii). Face parte dintr-o intreaga suita de statui de sclavi. Moise 2,35m sezand apare ca un intelept. Mormantul lui Lorenzo di Medici. Pieta (1498-1499), tema l-a bantuit toata viata, lucrarea se afla in Basilica San Pietro. Pieta Palestina (1534-1536), gandeste coborarea de pe crucce, iar Ioan pare a fi un autoportret. Pieta Rondanini (1555-1564), sacrificiul uman. Pictura Renasterii. Ca intreaga arta se laicizeaza si pictura prin continut si destinatie, tematica picturii renascentiste a fost determinata de destinatie si diferentiata de pozitia sociala a comandatarului, ideosebi de cea profana care cuprinde portrete de familie, portrete, teme de inspiratie mitologica sau din realitatea imediata prezentate in clip alegoric. Probleme de care s-au lovit pictorii renasterii, au fost de natura tehnica si de imbogatire a mijloacelor de expresie artistica, cum ar fi identificarea de noi agenti si solventi cromatici cum ar fi uleiul aceasta intrebuintare fiind descoperita de Van Eyck, precum si schimbarea

raportului dintre culori in armonia de ansamblu, realizarea proiectia perspectivei liniare cat si aeriene. Renascentistii cauta rezolvari stiintifice pentru toate problemele cum ar fi si utilizarea culorilor in abordarea perspectivei metoda utilizata in sec XV in Renasterea Timpurie. Scoala Florentina. Pictori renumiti ai scolii florentine: Fra Angelico (1387-1455). Incoronarea Fecioarei. A fost preocupat de tematica religioasa. Perspectiva aeriana se stabileste prin culori lumini si umbre. Masaccio (1401-1428) laicizeaza schemele iconografiei introducand elemente de viata cotidiana ( Tributul, Capela Brancacci). Incepe o noua directie in interpretarea dramaticului (Rastignirea) Domenico Ghirlandaio (1445-1494). Reia perspectiva de la Castagno in Batranul cu nepotul reprezentativa pentru Renastere. Batranul este bolnav de cancer si se sugereaza dragostea . Sandro Boticelli (1445-1510) (Nasterea Venerei). Exprima insusiri umane prin forme fizice, profiluri pure. Personajele lui nu sunt pline de viata, creaza un personaj meditativ, palid; Incoronarea Fecioarei. Scoala din Padova. Pictori renumiti ai scolii din Padova: Andrea Mantegna (1431- 1506). Identifica noi mijloace de exprimare. Hristos mort, cadavru vazut perpendicular de la talpi restrans. Rafael Sanzio (1483- 1520). Scoala din Atena, Logodna Fecioarei. Zaharia cheama pretendentii a doua zi cu cate un bat, viitorul sot venind ultimul pe capul acestuia asezandu-se un porumbel iar din bat infloreste un crin, iar spatiul arhitectural este renascentist, tot Rafael decoreaza si apartamentul papal. Leonardo da Vinci. Cina cea de Taina. Mona Lisa, Sf. Ana, Fecioara, Iisus. Leonardo a fost preocupat de raportul dintre lumina si umbra. Considera ca nimic din natura nu este independent. Michelangelo. Capela Sixtina (1508-1512). sculpturale. Judecata de Apoi (1538-1541). Pictura lui Michelangelo are acente

Arta medievala pe teritoriul Romaniei

. Arhitectura ecleziastica. Pentru secolele IX XIV, arta sta sub semnul influentelor exterioare, fie sud Dunarene pe filiera bulgara, sarba sau constantinopolitana, fie din Apus, din Transilvania, sau de la nord, din Polonia. Influentele nordice, poloneze, sunt sesizabile si in arhitectura laica (ridicarea cetatilor). Planuri: 1. Planul sala. Transilvania, Maramures, la sud si est de Carpati. Biserica de la strei: nava plus altar dreptunghiular, avand in partea opusa un turn clopotnita. Se dateaza in a doua jumatate a secolului al XIII-lea. Turnul: influenta romanica. Ferestrele sunt foarte sus. Biserica este una de curte feudala, cu rol de aparare, de ultim refugiu. Constructiile de piatra capatasera o nuanta politica, asa ca erau interzise in Transilvania, pana la invazia mongola. 2. Plan treflat: Niculitel, XII. Absidele pleaca una dintr-alta; Giulesti (XIII XIV) biserica de zid, 8,8 metri, altar semicircular. 3. Planul cruce greaca simpla: Cea mai veche: Sf. Nicolae Domnesc, Curtea de Arges (1250-60); Sf. Atanasie, Niculitel (1330 1350), Biserica Densus (XIII), cu turn romanic si pictura de secol XV. Arhitectura ecleziastica de lemn. Materialul de constructie dicteaza logica edificiului. In lemn, dezvoltarea se face pe lungime. Bisericile de zid sunt apanajul fortei materiale a nobililor, deci cele de lemn sunt simple biserici satesti sau manastiresti. Fiecare comunitate rurala avea cate o biserica de lemn. Putna: Mutata de la Dorobat de Stefan cel Mare, ar fi vechea manastire a Putnei, existenta la 1469-70. Radauti: Sf. Nicolae Domnesc (Petru I Musat). Sub ea, exista o biserica de sec. XIV, unde s-au inhumat Bogdan si Latcu. Suceava, XIV, sub Sf. Treime. Trotus (XIV). Biserica de secol XVIII de la Radauti pe Prut arata caracterul lent al mutatiilor in arta traditionala.

Arta populara: anonima; colectiva; de lunga durata (modificari lente; planul de secol XIII supravietuieste in XIX.)

Arhitectura de zid: Planul sala dreptunghiular, caracteristic secolelor XIV XV: Cuhea (MM), Orheiul Vechi, Netezi.

Planul triconc: 1. Cu cupola pe naos: Vodita, sec XIV; 2. Cu semicilindru longitudinal: Sf. Treime, Siret, dupa 1375; Vordicereii Mari, Suceava; Volovat; Humoru Vechi. 3. Cu turla pe naos: Tismana, Cozia, Moldovita Veche (XIV-XV). Particularitatea consta in turla din fata altarului, pe naos. Construirea unei turle presupune cunostinte superioare, iar impingerile trebuie anihilate. Mestesugul acesta vine din Serbia si este adus de Nicodim; In timpul lui Mircea cel Batran, se folosesc pandantivi si arcuri. Manastirea Bistrita: apare prima gropnita (triconc dezvoltat). Plan mixt: intr-un plan sala, absidele laterale sunt in grosimea zidurilor, nu in afara lor. Probota, 1465. Incepe sub Al. cel Bun. Trebuiau sa fie acolo ingropati parintii lui Stefan cel Mare. Plan treflat: Targoviste, 1395. Plan cruce cu brate libere: Sf. Dumitru, Suceava Plan cruce greaca simpla: Mirauti, Suceava -1400. Cruce greaca complexa: Nicolae Domnesc. Datarea: Inceputa de Basarab Voievod in 1352. Cand un stalp era pe la 2 metri inaltime, pe mortarul umed apare o inscriptie: La Campul Lung a murit Basarab Voievod. Sapaturile releva o moneda a lui Stratimir (1361-64). Pe baza ei, se dateaza in vremea lui Vladislav I. Inspiratia este constantinopolitana. Romanic/gotic incipient: Campulung, Rdauti, Giulesti. Boltirea se face in semicilindru frant. MNavele laterale, la fel, transversal. Exista bolti dispuse paralel cu semicilindrul. Sistemul acesta tine de romanicul tarziu si vine din zona Austriei, Ungariei sau Poloniei.

Arta crestina in Tarile Romane sec XV-XVI

Perioada de sinteza cand mesterii locali stapanesc cu desavarsire sistemul de construire. Biserica mare domneasca din Targoviste tot in cruce greaca inscrisa. Planul longitudinal: Dolhestii Mari/Biserica de la Balinesti (Ioan Tautul) sfintita in 1499. Planul triconc: Planul cu cea mai mare raspandire.

1. Triconc cu pronaos supralargit. Cupola este ridicata pe trampe care sunt deasupra patratului. 2. Triconc simplu, cu bolta naosului pe pandantivi si arce piezise. Biserica de la Patrauti si inca o biserica la Mileseuti. Biserica de la Voronet si biserica de la Harlau. 3. Triconc dezvoltat. Sf. Gheorghe de la Suceava ( Moastele Sf. Ioan cel Nou) inceputul constructiei, in timpul lui Bogdan III-lea Stefanita, urmandu-i Petru Rares, modelul e reluat la Probota. Manastirea de la Galata a lui Petru Schiopu, manastirea Sucevita, ctitorie a Movilestilor. 4. Planul mixt. Manastirea Razboieni ( Stefan cel Mare ), biserica Arbore ( Luca Arbore), biserica de la Dobravat, biserica de la Slatina ctitorie a lui Lapusneanu. Pictura exterioara. Istoriografia a abordat chestiunea inca din timpul cronicarilor, dar incepand cu sec XIX fenomenul a intrat in atentia istoriografiei europene. Joseph Strizygousky, profesor de arta la Univ. din Viena 1913-1914 In perioada interbelica apare o lucrare de mari dimensiuni in franceza I. D. Stefanescu. Studii privind pictura asupra inceputurilor si asupra originilor, au publicat Andrei Graban, Gabriel Micle. Dupa WW2, numarul celor care s-au ocupat a crescut simtitor, Sorin Vilea, Virgil Vataseanu, G. Nastase, ION SOLCANU. Astazi mai sunt resturi de fresce la Balinesti, Cosula, Sf. Fecioara din Baia, Sf. Dumitru si Sf. Gheorghe din Suceava, dar pe alte cinci, Arbure, Humor, Moldovita, Voronet, Sucevita, frescele se pastreaza fie, in totalitate, cazul de la Sucevita, Voronet, fie partial precum cele de Arbure. Voronet- Stefan cel Mare 1488 Sucevita- testamentul picturii din Moldova. Originile picturii exterioare, in istoriografie si-au format loc numeroase opinii, cautand sa vada de unde vine aceasta deprindere, unii au considerat ca ar fi de origine iraniana mazdeista. O alta opinie plaseaza originile prin Armenia, de unde a trecut prin Bulgaria, pentru ca in Bulgaria exista biserici cu pictura exterioara. Dupa altii ar fi venit prin Serbia, George Bolj se baza pe faptul ca pe malul lacului Prespa la cateva biserici s-au identificat urme de picturi exterioare. Dupa altii acest obicei a fost adus din Italia, obiceiul de a picta suprafete largi. Obiceiul apare si in Transilvania la inceput de sec XV in ce conditii s-au folosit aceste tehnici in Moldova greu de stiut. Inceputurile. 1. Inceputurile picturii exterioare trebuie plasate in vremea lui Petru Rares (15271538/1542-1546), dar bisericile au fost ridicate in timpul lui Stefan cel Mare.

2. Picturile exterioare incep in timpul lui Stefan cel Mare afirmatie a lui Dumitru sustinuta si de ION SOLCANU. Se lucreaza la exterior din mai pana in septembrie cam asta era perioada pictarii. Concluzia daca au pastrat decorul din abside este din cauza ca aparuse pictural. Una dintre cele trei biserici cu decor rural este biserica Arbure(1516):Turcii cei rai au distrus. Istoriografia. Programul a fost elaborat in timp. Sub raport tematic avem doua grupe.

Nastase propice decorul de la

1. Temele principale: Arborele lui Iesei/Cinul cu ierarhia cereasca/Rugamintea tuturor absidelor/Imnul acatist/Judecata de Apoi. 2. Temele secundare: erau plasate pe locuri secundare. Vamile vazduhului nu exista la toate bisericile/Parabola fiului risipitor/ Vieti de sfinti. A) Arborele lui Iesei are o tulpina care iese din Iesei iar din el pe arbore sunt urmasii sai de la David la Iisus, fiind arborele genealogic a lui Iisus. Tema aceasta este flancata de filozofii antici, pagani si de sibile. La Sucevita, filozofii, nu mai sunt pusi pe verticala ci pe orizontala. B) Cinul: Ipostazele bisericii ceresti, spre axul rasaritean al bisericii, unde sunt figurate, ipostazele dumnezeirii: Dumnezeu Tatal, Iisus Emanuel, Intruparea lui Iisus, Iisus ca mare preot, Sf. Patron al bisericii respective, Sf. Crostofor. Cea mai ampla pictura este la Sucevita cu 7 registre. Judecata de Apoi pictata de Ionascu Chiril.

Baroc 1.Termenul Termenul de baroc apare la mij. Sec XVIII ca un fenomen bizar si capricios, spre sec XIX termenul isi precizeaza sfera de referinta arhitectura din Italia, Benedetto Croce zicea despre baroc ca fiind Una din varietatile uratului. 2. Originea Cuvantul de baroc isi are originea din port. barococo care devine barrueco semnificatia fiind o perla de mari dimensiuni, dar numele adevarat vine de la italianul Frederico Baroci. Motivul perlei se regaseste in arta si arhitectura, atingand apogeul in creatie lui Vermeer, acest curent fiind un opus categoric al clasicismului.

3.Cadrul social-politic Pe fondul Reformei si Contra-reformei biserica catolica face apel la baroc,care isi atrage o serie de caracteristici cum ar fi extazul si patetismul, barocul sustine biserica punand in antiteza vesnicia, eternitatea dumnezeirii si efermeritatea vietii omului si promovand irationalismul. In sec XVII putem vorbi de un baroc aulic semnalizat printr-o compozitie deschisa. In arta baroca apare spirala mai ales in picturile lui Rubens cu tematica de vanatoare, intrucat adauga damatismul prin doua modalitati, cromatica indrazneata si o intensificare a den-obscurului. 4. Pictura In Flandra ca reprezentanti ai barocului ii avem pe Rubens, si pe van Dyck, ultimul fiind un elev al lui Rubens. Rubens(1577-1640): Educatia la un colegiu iezuit. In 1608 pleaca la studii in Italia, unde il serveste pe ducele de Mantova, tot aici se casatoreste cu Isabelle. Creatia sa se poate imparti in subiecte mitologice, de vanatoare si portrete. Dupa moartea primei sotii acesta intra in diplomatie in 1627-30 fiind trimis in Spania unde Filip al 2-lea il ridica la rang nobiliar, acesta casatorindu-se cu nepoata sa Helene Fourmain. Van Dyck(1599-1641): Perioada 1616-1621 il gaseste pe acesta in atelierul lui Rubens, dupa care pleaca in Italia pana in 1627, dar cel mai mult ramane la Genova, dupa care revine la Anver dar finalul vietii il gaseste ca pictor al lui Carol I al Angliei o caracteristica a lui van Dyck ar fi motivul ferestrei. Pictura olandeza debuteaza cu o creatie a lui Franz Hans(1586-1666) si anume Portretul unei ghicitoare, care tine intr-o mana halba de bere iar pe umarul opus o bufnita, ideea de prevestitoare de rele, iar zambetul este un element adjustant dar este si o linie care evidentiaza introspectia psihologica. Rembrandt trateaza in pictura sa subiecte de mitologie greco-romana, portrete de grup, lectia de anatomie a profesorului Tulle.